Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
org
1 şi 2 Împăraţi
Arend Remmers
1 şi 2 Împăraţi Arend Remmers
1 şi 2 Împăraţi
1. Autorul şi data scrierii
2. Scopul scrierii
3. Particularităţi
Cele doua cărţi ale Împăraţilor alcătuiau iniţial o singură carte doar în Biblia evreiască. Traducătorii
Septuagintei au introdus împărţirea în două cărţi şi această împărţire s-a făcut de asemenea şi în
Vulgata. În manuscrisele evreieşti ale VT împărţirea în două cărţi a fost făcută prima dată în secolul al
XV-lea. A fost folosită într-o ediţie tipărită evreiască a Bibliei de Daniel Bomberg. Cele două cărţi ale
Împăraţilor sunt numite cărţile a treia şi a patra ale regilor în Septuaginta, ca de altfel şi în Vulgata.
Autorul celor două cărţi nu este menţionat. Conform legendei iudaice din Talmud autorul a fost profetul
Ieremia. Este remarcabil să vedem cum textul din 2. Împăraţi 24:18-25 este reprodus aproape cuvânt cu
cuvânt în Ieremia 52.
Este izbitor cum numele lui Ieremia nu apare în relatările despre vieţile Împăraţilor Ioiachim şi
Zedechia, în timp ce Isaia şi alţi profeţi care au trăit înainte de timpul acesta sunt menţionaţi.
Se face referire în diferite locuri la cărţi, care conţin mai multe despre viaţa împăratului în cauză, pe care
scriitorul s-ar fi putut baza pentru descrierea lui. De exemplu se face referire la cartea faptelor lui
Solomon (1. Împăraţi 11:41), apoi de mai multe ori la cartea cronicilor Împăraţilor lui Israel (1. Împăraţi
14:19; 2. Împăraţi 15:31) şi la cartea cronicilor Împăraţilor lui Iuda (1. Împăraţi 14:29; 2. Împăraţi 24:5). Pe
lângă aceasta, descrierea vieţii lui Ezechia sau Isaia 36-39 sunt în mare măsura relatate în 2. Împăraţi
18-20. Autorul cărţii Împăraţilor a putut să folosească aceste “trimiteri” sub călăuzirea Duhului Sfânt
pentru a scrie lucrarea sa prin inspiraţie divină.
Evenimentele consemnate în cele două cărţi ale Împăraţilor cuprind timpul ultimelor zile ale lui David
(în jurul anului 970 î.Hr.) până în al 37-lea an de captivitate al lui Ioiachin în Babilon (în jurul anului 561
î.Hr.). Această perioadă acoperă în jur de 400 de ani. Această alcătuire a cărţii Împăraţilor a putut prin
urmare să fie scrisă sau terminată cel mai devreme în timpul robiei babiloniene.
2. Scopul scrierii
Cele două cărţi ale Împăraţilor alcătuiesc succesiunea cronologică a istoriei poporului Israel în Canaan în
ordinea Iosua, Judecători, 1 şi 2 Samuel. Descrierile împărăţiilor în Israel (care au început în cărţile lui
Samuel) continuă cu robia babiloniană. cărţile Împăraţilor ne spun mai mult despre cele zece seminţii
(Israel) în timp ce a doua carte a Cronicilor ne spune mai mult despre istoria celorlalte două seminţii
(Iuda).
© www.comori.org 2
1 şi 2 Împăraţi Arend Remmers
După moartea lui David, Solomon (ebr. “pace”) este noul împărat. El este o imagine a lui Hristos, care
este adevăratul Împărat al păcii. Împreună, David şi Solomon Îl portretizează pe Hristos în lepădarea
Lui şi în domnia glorioasă a păcii. După moartea lui Solomon împărăţia lui Israel a fost împărţită în
două. În nordul Palestinei a apărut împărăţia celor zece seminţii (Israel) sub domnia lui Ieroboam iar în
partea de sud au rămas cele două seminţii Iuda şi Beniamin cu capitala la Ierusalim (Iuda) sub domnia
lui Roboam, fiul lui Solomon. Istoria celor 19 Împăraţi fiecare peste Israel şi Iuda (fără regina Atalia)
reprezintă descrierea celei de-a doua decăderi a poporului lui Dumnezeu. După scoaterea lui Israel din
Egipt şi intrarea lui în Canaan sub Moise, Aaron şi Iosua, poporul s-a depărtat tot mai mult de
Dumnezeu în ciuda preoţiei şi a slujbei judecătorilor. Prin întemeierea împărăţiei sub David Dumnezeu
a întemeiat un nou început cu poporul Său dar după o scurta perioadă de timp declinul a început din
nou. Prima etapă s-a încheiat cu respingerea lui Iehova de către popor (1. Samuel 8:7) iar în a doua etapă
Israel a trebuit să fie respins de Dumnezeu (2. Cronici 36:16).
Dumnezeu a trimis în mod repetat profeţi la popor, care au încercat să-i aducă înapoi la Domnul. Dintre
profeţi, Ilie, Elisei şi Isaia trebuie menţionaţi în mod special. Ilie a fost profetul judecăţii şi sunt
menţionate opt minuni ale sale. Elisei a fost profetul harului şi sunt menţionate 16 minuni. Isaia a fost
profetul lui Mesia. Expresia “omul lui Dumnezeu” apare de peste 50 de ori în cărţile Împăraţilor. De
aceea cele două cărţi au în special un caracter profetic în timp ce cărţile Cronicilor au un caracter
preoţesc.
Judecata lui Dumnezeu asupra tuturor celor 19 Împăraţi ai împărăţiei din nord a celor zece seminţii a
fost că “el a făcut rău în ochii Domnului”. Printre Împăraţii lui Iuda erau puţini credincioşi lui Iehova, în
special Iosafat, Ezechia şi Iosia. Reînsufleţirile în poporul lui Dumnezeu conduse de aceşti Împăraţi pot
fi comparate cu reînsufleţirile din creştinism (de ex. reforma din secolele 18-19).
3. Particularităţi
În 1868 misionarul german Klein a găsit o piatra în Dibon (un oraş din Moab, ţinutul de la est de Iordan)
cu inscripţia lui Mesa, împăratul moabiţilor (compară 2. Împăraţi 3). Pe această piatră Mesa a consemnat
în litere ale ebraicei vechi conflictele sale cu împăratul Ioram al Israelului. Această piatra datând din
anul 840 î.Hr. este probabil cea mai veche dovadă scrisă în afara Bibliei pentru absoluta corectitudine a
Vechiului Testament bazată pe fapte istorice (această piatră poate fi astăzi văzută la Muzeul Luvru,
Paris).
© www.comori.org 3
1 şi 2 Împăraţi Arend Remmers
După luarea în captivitate a celor 10 seminţii ale lui Israel în anul 722 î.Hr., împăratul Asiriei a adus
oameni străini în Israel şi i-a lăsat să locuiască în cetăţile Samariei (2. Împăraţi 17:24). Aparent s-au
amestecat cu israeliţii rămaşi şi au rămas credincioşi închinării idolilor lor. Prin ordinul împăratului
asirian unul dintre preoţii captivi ai lui Israel a fost adus înapoi pentru a îndrepta pe coloniştii păgâni
spre Iehova.
Ei însă nu au renunţat la propriii idoli ci au păstrat caracterul de „mulţime amestecată“ (Exod 12:38).
Mai târziu samaritenii şi-au construit un templu al lor pe muntele Garizim şi au preluat Pentateuhul ca
Scriptură obligatorie.
După robia babiloniană samaritenii ar fi dorit să ajute la reconstruirea templului dar iudeii le-au refuzat
ajutorul (Ezra 4:2-3). Respingerea şi duşmănia dintre iudei şi samariteni este de asemenea vizibilă în
© www.comori.org 4
1 şi 2 Împăraţi Arend Remmers
evangheliile Noului Testament. Astăzi mai trăiesc în jur de 400 de “samariteni” în împrejurimile oraşului
Nablus (de fapt numele arab pentru Sihem).
Capitolul 15 Domnia lui Abiiam şi Asa în Iuda, Domnia lui Nadab şi Baeşa în Israel
Capitolul 17 Ilie la pârâul Cherit şi la văduva din Sarepta (comp. Luca 4:25-26)
2 Împăraţi 1-17
© www.comori.org 5
1 şi 2 Împăraţi Arend Remmers
Capitolul 15 Domniile lui Azaria (Ozia) şi Iotam în Iuda, Domniile lui Zaharia, Şalum, Menahem,
Pecahia şi Pecah în Israel
© www.comori.org 6