Sunteți pe pagina 1din 7

PERSONALITATEA CADRULUI DIDACTIC.

PROFESIONALIZAREA CARIEREI DIDACTICE


Prof. Albu Gabriel – UPG Ploiesti

In zilele noastre, ne-am pierdut constiinta identitatii noastre profesionale.


Datorita deselor bulversari din sistem si reformelor, am devenit usor
manipulabili.

1. IDENTITATEA PROFESIEI DE PROFESOR


A fi profesor este oare o profesie? E nevoie de carisma, de vocatie pentru
aceasta meserie? Este aceasta profesie asemanatoare cu celelalte?
In definirea profesiei de profesor se insinueaza o prejudecata care se refera
la faptul ca, pentru a fi profesor, e suficient sa cunosti disciplina de invatamant
pentru care am optat si in care ne-am specializat, la care se adauga,
bineinteles, un necesar potential de experienta.
Oare e de ajuns? Nu! Daca suferi de autosufiecienta, uneori experienta nu
isi mai pune amprenta pe cariera ta.
(Copiii vin in fata noastra cu un alt univers, cu alte cautari, preocupari,
framantari. Orice copil are o valoare intrinseca si merita respectat.)
Ca profesor, trebuie sa ai un anumit factor de ‚contagiune’ spirituala, o
minte vie, treaza, dornica de cunoastere, pofta de viata, energie, entuziasm,
dar si o anumita disponibilitate.
Unii cred ca ar fi suficienta stapanirea materiei pentru a fi profesor.
Stapanirea, chiar si excelenta, a unui domeniu de cunoastere nu-l poate abilita
pe cel care se afla intr-o astfel de situatie pentru activitatea de predare-
invatare-evaluare.
Intre opiniile care exista azi referitoare la identitatea profesiei de profesor
se afla si cea care sustine faptul ca activitatea didactica s-ar manifesta, mai
degraba, ca o semiprofesie, statut ce decurge din specificul activitatii didactice
(=una dintre cele mai rafinate si complexe activitati ale omului, caracterizata nu
numai de o dimensiune instrumentala (cunoastere/competente), ci se de una
profund umana, relevata prin ansamblul de valori, atitudini, sentimente pe care
profesorul le exprima in mod voluntar sau involuntar in spatiul scolar).
Asadar, activitatea didactica are o evidenta dimensiune umana, fapt ce
implica nu doar cunostinte si competente descriptibile in termeni de standarde
profesionale, ci si de atitudini, valori, stari afectiv-emotionale greu, sau pur si
simplu imposibil, de standardizat.
Profesorul nu este numai un agent care se supune unui sistem de norme si
de criterii, dar si un regizor. Profesor, ca regizor, confera semnificatii, traieste
activitatea cu elevii cu un indice de interventie personala important.
Profesia de profesor are o dimensiune care poate fi foarte greu sau
imposibil de standardizat. Desigur, exista si pot fi formulate oricand modele ale
exercitarii profesiei de profesor. Considerate ca norma, standarde profesionale,
ele sunt insa nesatisfacatoare si limitative, caci ele pot ignora, intr-o mai mare
sau mai mica masura, complexitatea si imprevizibilul activitatilor cotidiene din
sala de clasa, dar si creativitatea, constanta a profesorului in raport cu situatiile
create in clasa.
De multe ori, modelele impuse de catre institutiile evaluatoare (ARACIP /
ARACIS) sau pretentiile manageriale saracesc sau schematizeaza foarte mult
activitatea profesorului, sau o trimit intr-un con de umbra si repetabilitate.
O parte dintre specialisti sustin ca profesorul functioneaza intr-un spatiu de
relativa incertitudine, de urgenta si de risc, ceea ce face ca activitatea sa sa nu
se reduca la aspecte detectabile, observabile si explicite. De aici rezulta ca
varietatea, unicitatea si complexitatea situatiilor cu care se confrunta
profesorul in activitatea lui cer o atentie speciala orientata in directia
surprinderii atat a regularitatilor, cat si a evenimentelor imprevizibile si
irepetabile cu caracter de noutate care solicita solutii originale adecvate.

2. STATUTUL PROFESORULUI.
Evolutia cunoasterii umane si a societatii in ansamblul ei are un impact
special asupra statutului profesorului. Ritmul din ce in ce mai alert al achizitiilor
tehnologice, al cunoasterii stiintifice, inmultirea provocarilor cu care se
confrunta cadrul didactic duc la necesitatea abordarilor interdisciplinare si
transdisciplinare, la deschiderea interculturala, la o constanta tensiune
problematica (tensiune cognitiva!).
Statutul profesorului desemneaza imaginea profesorului in societate si
incorporeaza, de multe ori, doze insemnate de subiectivism. Chiar daca, la un
moment dat, profesia de profesor avea un statut apreciat, el pare ca a scazut,
in timp, in ierarhia profesiilor.
In societatea contemporana, el pare sa fie, mai degraba, in clasa a mijloc, cu
tendinte de marginalizare, de subordonare fata de piata muncii.
Nicolae Mitrofan identifica, in interiorul conditiei de statut, urmatoarele
componente:
- Statutul moral
- Statutul profesional stiintific
- Statutul psiho-pedagogic
- Statutul psiho-social (ce rezulta din interactiunea exigentelor,
prescriptiilor, indatoririlor legate de interactiunea umana- pe de o parte
– si ansamblul de cunostinte, deprinderi, priceperi, aptitudini, motivatii
apartinand persoanei profesorului –pe de alta parte).

3. ROLURILE PROFESORULUI
Din aceasta perspectiva, exista mai multe tipologii /abordari:
I. Dan Potolea sustine ca profesorul are mai multe roluri:
- Rol de organizare si conducere a clasei ca grup social;
- Rol de consiliere si orientare scolara si profesionala;
- Rol de indrumare a activitatii extrascolare;
- Rol de perfectionare profesionala si cercetare psihopedagogica;
- Rol de activitate socio-culturala.

II. Adrian Neculau considera ca profesorul indeplineste urmatoarele


roluri:
- De educator – dincolo de calitatea de furnizor de informatii, profesorul
este investit sa-l indrume, sa-l incurajeze pe elev sa se autoafirme, il
indeamna la autoformare si la manifestarea potentialului propriu. El
trebuie sa reprezinte pentru elev un model uman, un partener, dar si un
facilitator. De aceea, indiferent de specializarea sa, profesorul transmite
elevilor sai valori morale, estetice, civice, se dedica dezvoltarii unor
sentimente pozitive fata de sine, dar si fata de ceilalti semeni precum
respectul, generozitatea, cooperarea, increderea, etc. El urmareste
deprinderea de catre elevi a unor comportamente asertive, creatoare,
constructive.
- De organizator al invatarii – adica al procesului de predare-invatare-
evaluare. Cadrul didactic este un bun cunoscator atat al domeniului de
specialitate, dar si al celui psihopedagogic. A sti sa selectezi ceea ce este
util si interesant elevilor, a le face necunoscutul cunoscut si a-i ajuta sa
inteleaga ceea ce, pana atunci, le era de neinteles, strain si indiferent, a
le stimula interesul, motivatia, a-i ajuta sa depaseasca dificultatile
intalnite pe parcursul invatarii, a-i incuraja si a-i sustine – sunt doar
cateva dintre gesturile pe care le manifesta, in mod firesc, profesorul.
- De partener al educatiei – vizeaza relatiile educative pe care profesorul
le stabileste cu alti factori educativi si, in primul rand, cu parintii.
Educatia formala este doar una din formele educatiei, care completeaza,
amplifica educatia realizata in familie sau de catre alte institutii cu
caracter aducativ.
- De membru al corpului profesoral – profesorul se afla in postura de a
participa activ la viata scolii ca institutie, de a colabora cu colegii lor
pentru cresterea calitatii actului educativ, la crearea unei atmosfere
placute in scoala si la indeplinirea obiectivelor unitatii scolare din care
face parte.

In sinteza, rolurile aferente statutului de profesor sunt:

-de expert in procesul de predare-invatare-evaluare


-de declansator si sustinator al interesului pentru invatare al elevilor
-de lider (formal) al clasei de elevi
-de manager, de persoana care supravegheaza, dirijeaza, organizeaza
activitatea din clasa
-de model socio-moral pentru elevi
-de transmitator de valori, de atitudini, optiuni
-de profesionist care analizeaza, studiaza, interpreteaza fenomenele
psiho-sociale din clasa
-de facilitator
-de consilier
-de terapeut.

4. COMPETENTELE PROFESORULUI.

Competenta este o capacitate intelectuala ce dispune de o varietate de


posibilitati de transfer. Ea presupune a sti, a sti sa faci, a reusi intr-o situatie
concreta. Ea implica complexe integrate de cunostinte, abilitati.
Competenta este raportarea factorilor de personalitate a profesorului la
norma pedagogica (factori normativi) si la factorii situationali (situatia
pedagogica concreta).

Cercetarile au relevat urmatoarele tipuri de competente didactice:


a. COMPETENTA STIINTIFICA
b. COMPETENTA PSIHOPEDAGOGICA
c. COMPETENTA PSIHOSOCIALA
Toate acestea sunt integrate in structura de personalitate a profesorului.
In cadrul structurii competentei didactice se pot identifica mai multe
categorii de capacitati:
A. Capacitatea de a stabili si de a transmite obiective didactice
B. Capacitatea de a opera cu continurile, adica selectare, organizare,
transmitere propriu-zisa
C. Capacitatea de a selecta si utiliza metodologia didactica
D. Capacitatile interactionale (relationale): psihosociale si de comunicare
E. Capacitatea de utilizare adecvata a puterii si a autoritatii
F. Capacitatea de a adopta usor diferite stiluri de conducere, in functie de
contextele reale

Liviu Antonesei considera ca profesia didactica presupune urmatorul set


de competente:
a. Competenta culturala reprezentata de cultura generala si cultura
specializata domeniului in care s-a specializat profesorul
b. Competenta psihopedagogica care asigura profesorului o buna
calitate de transmitator catre elevi
c. Competenta psihoafectiva si de comunicare
d. Competenta morala – educatorii sunt infuzati de valorile ce
intemeiaza idealul educativ promovat de sistemul de invatamant in
cadrul caruia isi desfasoara activitatea
e. Competenta manageriala menita sa asigure eficienta organizarii si
conducerii activitatilor, proceselor si institutiilor educative.

5. MODELUL PERSONALITATII EDUCATORULUI

El a fost fundamentat din punct de vedere psihologic si cuprinde


urmatoarele competente:

- A. Competenta stiintifica – include abilitati necesare pentru manipularea


cunostintelor, informatia stiitifica selectata – informatia primara,
secundara, tertiara, etc. verificata, actualizata, clara, inteligenta logico-
lingvistica inter/intra personala, intelepciunea, multiple si variate
strategii rezolutive, aptitudini pentru cercetare, experimentare,
corectitudine in evaluare, operatii mentale flexibile si dinamice.

- B. Competenta psihosociala – referitoare la optimizarea actiunilor


interpersonale in cadrul activitatii educative. Ea include capacitatea de a
stabili, fara dificultate, relatii adecvate cu elevii (relatii simpatetice),
adoptarea de roluri diverse, capacitatea de comunicare lejera si eficienta
atat cu grupul, cat si cu indivizii, in mod separat, abilitatea de utilizare si
de ponderare a fortei si a autoritatii, entuziasm, intelegere, empatie,
prietenie.

- C. Competenta manageriala – se refera la gestionarea situatiilor


specifice si include capacitatea de a influenta clasa in general si pe
fiecare elev in particular, activitati de proiectare si planificare a
activitatilor clasei, forta si oportunitate decizionala, administrarea
corecta a recompenselor si pedepselor, restrangerea, pe cat posibil, a
situatiillor conflictuale cu elevii si dintre elevi, rezolvarea situatiilor
conflictuale, suportabilitatea in conditii de stres.

- D. Competenta psihopedagogica – se refera la factorii necesari pentru


constructia diferitelor componente/ dimensiuni ale personalitatii elevilor
si include capacitatea de determinare a gradului de dificultate al unui
continut in raport cu nivelul mediu al clasei / prestatia fiecariu elev in
parte, capacitatea de accesibilizare a informatiei didactice, capacitatea
de intelegere a elevilor, de acces la lumea lor launtrica, creativitatea in
munca didactica, capacitatea empatica, activitatea stimulativa, energica,
plina de entuziasm si de fantezie, minimum de tact pedagogic, spirit
metodic si clarviziune in activitate.

6. PERSONALITATEA CADRULUI DIDACTIC


Raportul dintre personalitatea profesorului si eficienta actului de predare-
invatare prezinta un interes deosebit in literatura de specialitate.
La o analiza superficiala, s-ar putea crede ca exista o relatie directa, liniara,
pozitiva intre cele doua aspecte. Cercetarile nu confirma insa o atare ipoteza,
caci sunt elevi dotati care depind in mai mica masura de talentul metodic,
psihopedagogic al profesorului. Pentru ei e mai important stimulentul
intelectual, competenta profesorului in specialitatea predata, daruirea acestuia
fata de materia sa de studiu.
Randamentul muncii didactico-educative formative, desi poate fi influentat
de structura de personalitate a profesorului, este determinat, in primul rand,
de nivelul de dezvoltare si functionare a aptitudinii pedagogice. Totusi, buna
functionare a tuturor trasaturilor constructive de personalitate ale profesorului
este o conditie necesara, dar nu suficienta in obtinerea rezultatelor
profesionale pozitive.
7. DEONTOLOGIA PROFESIONALA.
Rezultate excelente – meritul elevului
Rezultate slabe – esecul profesorului
Importante sunt capacitatile profesorului de a stimula colaborarea dintre
elevi, de a-i atrage pe cei cu tendinte de izolare spre viata clasei.

8. TRASATURI ALE PROFESORULUI


- Insusiri fizice (sanatate fizica, morala, psihica)
- Prezenta agreabila
- Tinuta decenta
- Calitati intelectuale
- Spirit de observatie

Obiectivul scolii: sa formeze oameni liberi, cu o memorie buna, cu


imaginatie, cu gandire laterala, creativa, problematizatoare, cu multiple
calitati afective: empatie, entuziasm, optimism, incredere, speranta,
generozitate, rabdare, pasiune, cu calitati volitive: fermitate,
perseverenta, respectarea cuvantului dat, cumpatare si cu calitati
morale: modestie, corectitudine, onestitate, seriozitate.

9. CARACTERISTICILE UNUI PROFESOR EFICIENT:


- Stabileste cu claritate obiectivele educative ce urmeaza a fi atinse cu
elevii
- Prezinta elevilor cele mai importante si mai inalte performante de atins
- Identifica si concepe activitatile de invatare care sunt relevante pentru
viata cotidiana
- Manifesta interes, preocupare pentru a se adapta diversitatii elevilor
- Creeaza si mentine in clasa o atmosfera favorabila colaborarii
- Ofera elevilor o strategie de lucru de natura sa reorienteze eforturile de
invatare
- Dezvolta capacitatea de esentializare a informatiei de catre elevi
- Stimuleaza dezvoltarea intelectuala a elevilor prin structurarea sarcinilor
de lucru, prin antrenarea lor in situatii si proiecte in care aplica si
dezvolta ceea ce au insusit in mod teoretic
- Dezvolta si stimuleaza inteligenta emotionala si sociala