Sunteți pe pagina 1din 2

NOTIUNI DE BIOMECANICA

INTRODUCERE IN STUDIUL BIOMECANICII. GENERALITATI

Aparatul locomotor reprezinta inceputul si sfarsitul corpului omenesc.

Inceputul, deoarece, filogenetic, este primul aparat care s-a structurat si care, prin dezvoltare, a
antrenat si restructurarea celorlalte aparate si sisteme. Aparatul locomotor serveste miscarea, iar
miscarea este forma primordiala de manifestare a vietii.

Reprezinta si sfarsitul, deoarece s-a organizat la periferia corpului omenesc, la limita dintre corp
si mediul inconjurator, realizand interdependenta vitala dintre acestea.

Structura actuala a corpului omenesc, forma lui, sunt rezultanta necesitatii de miscare. Miscarea
este un factor primordial, care a orientat structurarea corpului omenesc, dace ne putem exprima astfel,
dand tot timpul vietii satisfactie si rabufnind sub cele mai variate forme.

Considerind corpul animalelor drept o masina vie, biomecanica (de la cuvintele grecesti: bios = viata si
mehane = masina) se ocupa cu studiul miscarilor din punctul de vedere al legilor mecanicii. Corpul sau
segmentele lui sunt considerate mobile, in miscare. Biomecanica se ocupa cu studierea formelor de
miscare, a fortelor care produc miscarea, a interactiunii dintre aceste forte si fortele care se opun. Este
deci o metoda de analiza anatomo-functionala a miscarilor in termeni mecanici.

Diversele forme si aspecte ale miscarilor in timp si spatiu, indiferent de fortele care le induc,
sunt studiate de o alta ramura a mecanicii si anume de cinematica iar ramura biologiei care se ocupa cu
studiul formelor si aspectelor miscarilor locomotorii ia denumirea de biocinematica. Pentru simplificare,
in biologie este unanim acceptata unificarea celor dour notiuni.

In studiul miscarilor s-au inregistrat progrese insemnate din punctul de vedere al mijloacelor de
investigatie folosite. Primele incercari se bazeaza pe metode simpliste, cum ar fi palparea grupelor
musculare in timpul executarii miscarilor sau realizarea de modele experimentale, alcatuite dintr-un
schelet mobil, ale carui segmente erau mobilizate de fire elastice care inlocuiau muschii. S-au folosit
apoi fotografia, fotografia geometrica, cronociclografia, radiocinematografia, cinematografia
geometrica, ciclografia cu oglinda.

Analiza miscarilor constituie o preocupare nu numai a oamenilor de stiinta. Nu putini au fost


marii artisti care s-au ocupat de aceasta problema, strans legata dealtfel de insasi realizarea efectului
artistic. Astfel, de la Leonardo da Vinci ne-a ramas unul dintre primele studii asupra mersului.

Primele cercetari de biomecanica ramin insa legate de numele lui Borelli (1679), al fratilor
Weber (1836), al lui Fischer (1889), Marey (1890), Demeny (1900), Strasaer (1908), Fick (1920) etc. La
contributiile acestora s-au adaugat studiile mai recente ale lui Basler, Scherb, Hartley, P.P. Leshaft, A.A.
Krauskaia, E.A. Kotikova, D.D. Donskoi, Steindler si ale multor altora. La noi in tara lucrari interesante in
acest domeniu datoram lui Gh. Marinescu, care a introdus cinematografia in studiul mersului bolnavilor
cu afectiuni neurologice.
O definitie a biomecanicii care integreaza aceste strinse corelatii este data de A. Gowaert:
'Biomecanica este stiinta care se ocupa cu studiul repercusiunilor fortelor mecanice asupra structurii
functionale a omului in ceea ce priveste arhitectura oaselor, a articulatiilor si a muschilor, ca factori
determinanti ai miscarii'. Cum studiul biomecanicii nu este posibil fara cunoasterea caracterelor
morfofunctionale ale organismului, rezulta cu prrsosinta interdependenta dintre anatomie si
biomecanica.

Biomecanica se ocupa deci nu numai de analiza mecanica a miscarilor, ci si de efectele lor asupra
structurarii organelor ce realizeaza miscarea. Studiul biomecanicii este astfel strans legat de studiul
anatomiei functionale.

Semiologia (de la cuvintul grecesc semeion = semn) se ocupa cu descrierea simptomelor diferitelor
afectiuni si cu prezentarea diverselor metode de investigatie clinica si de laborator, care le pot pune in
evidenta. Semiotica aparatului locomotor nu poate fi corect interpretata fara un bagaj cat mai bogat de
cunostinte de anatomie functionala si biomecanica.

Diagnosticul clinic reprezinta prima etapa obligatorie in stabilirea diagnosticului definitiv. Examenul
radiografic si datele examenelor de laborator raman desigur obligatorii, dar ele trebuie, pe cat posibil, sa
se rezume la verificarea valorii diagnosticului clinic. Diagnosticul radiologic si cel de laborator reprezinta
o a doua etapa in stabilirea diagnosticului definitiv.

BIOLOGIA LOCOMOTIEI UMANE

Aparatul specializat care efectueaza miscarile corpului animal este denumit “aparat locomotor', iar
functia complexa a acestui aparat poarta numele de “Iocomotie'.

Majoritatea autorilor inteleg prin locomotie o deplasare a corpului animal in totalitate dintr-un punct in
altul. Etimologic termenul provine de la cuvintele latinesti locus = loc si motio = miscare.

Termenul de locomotie a fost introdus la fnceput pentru a defini deplasarea sau miscarea unui mobil
dotat cu un motor propulsor. Corpul animal poate fi comparat si el cu un astfel de mobil si de aceea
deplasarea sau miscarea lui, in totalitate, dintr-un loc in altul, poate fi denumita locomotie.

Dar corpul animal nu dispune numai de posibilitatea de a se deplasa, ci si de a sta si de a apuca anumite
obiecte, de unde necesitatea a completa termenul de ,aparat locomotor' cu acela de 'aparat locomotor
de statica si de prehensiune'. Cum corpul omenesc dispune insa si de alte numeroase si variate
posibilitati de miscare (impingere, catarare, lovire etc.) ar Insemna ca termenul sa se modifice la infinit,
motiv pentru s-a renuntat la termenul de 'aparat locomotor', preferindu-l pe acela de 'aparat de
miscare' sau pe acela si mai cuprinzator de 'aparat de sprijin si de miscare'.