Sunteți pe pagina 1din 14

MAREA NEAGRĂ

Temperatura și salinitatea
TEMPERATURA
Temperatura apelor de suprafață
Luna Sectorul Temp. apei in sect. vestic Temp. apei in sect. central Temp. apei in sect. estic
(°C) (°C) (°C)

I N sub 2 - 7 7-8 7 - 10
• Diferențe considerabile
I S 7-8 6-7 8 - 12
între compartimentul
VIII N 21 - 22,5 22,6 - 22,9 22,6 - 22,8
vestic și cel estic
• Cele mai mari diferențe
VIII S 22,5 - 23 22,6 - 22,9 22,6 - 22,8
se înregistrează iarna
• Toamna, răcirea apelor
de suprafață începe din
nord – vest (Golful
Fidonisi)
• Apele de suprafață din
compartimentul vestic se
caracterizează prin cea
mai mare heterogenitate
termică
Temperatura apelor în profil vertical

• prezintă o stratificare specifică Mării Negre


• vara, în bazinul adânc, succesiunea este:

 stratul de amestec, situat între suprafață și 10 – 12 m adâncime, cu


diferențe între suprafață și limita inferioară de 1 – 1,5°C;
 stratul termoclinei sezoniere situat între 10 – 12 m și 40 – 45 m
adâncime, în care gradientul termic atinge 12 – 14°C;
 stratul intermediar rece (SIR) situat între adâncimile de 40 – 45 m și 130
– 150 m, în care temperatura scade cu 1 – 1,5°C;
 stratul intermediar, situat între 130 – 150 m și 1500 m adâncime, în care
se înregistrează o inversiune termică, temperatura crescând ușor de la
8°C la 8,883°C;
 stratul profund, situat între 1500 m și cele mai mari adâncimi, în care
temperatura crește de la 8,883°C (la – 1500 m) la 8,896°C (la – 1800 m),
menținându-se apoi constantă.
http://www.blacksea-commission.org/_publ-SOE2009-
• iarna, în stratul de amestec, temperatura scade la 2 - 8°C, ceea ce CH1A.asp

conduce la apariția unei inversiuni de temperatură în straturile de


deasupra stratului intermediar rece (SIR).
Elemente de originalitate ale distribuției temperaturii pe
verticală în Marea Meagră:

• prezența stratului intermediar rece (SIR);


• lipsa unei termocline permanente tipice;
• prezența apelor intermediare și profunde mai calde decât
apa de la aceiași adâncime din Oceanul Planetar.

Termoclina = reprezintă o
zonă în care temperatura
descrește rapid, gradientul
termic (rata de scădere a
temperaturii odată cu
creșterea adâncimii) fiind
maxim.
În cadrul Oceanului
Planetar ea este cuprinsă
între 200 și 1000 m
adâncime.
Marea Neagră Oceanul Planetar
http://www7320.nrlssc.navy.mil/GLBhycom1-12/blksea.html

Temperatura apelor Mării Negre la data de 15 ianuarie, în intervalul 2011 - 2016


http://www7320.nrlssc.navy.mil/GLBhycom1-12/blksea.html

Temperatura apelor Mării Negre la data de 15 iulie, în intervalul 2011 - 2015


http://www7320.nrlssc.navy.mil/GLBhycom1-12/blksea.html

Comparație între temperatura apelor Mării Negre în 2011 și 2012


SALINITATEA
Variațiile sezoniere ale salinității la suprafața Mării Negre:

• iarna, valorile minime sunt de 15,44‰ și se înregistrează în largul Deltei


Dunării și în Golful Odessa; cea mai mare parte a suprafeței mării din
compartimentul vestic are salinitatea de 18,19 – 18,28‰, partea central –
estică are ape cu salinitate maximă de 18,28‰, iar apele caucaziene au
17,97‰;
• primăvara, minima este de 12,06‰ și se înregistrează tot în largul Deltei
Dunării și Golful Odessa; cea mai mare parte a apelor de suprafață au
salinități de 18,2 – 18,35‰;
• vara, minima se înregistrează în aceleași locuri, prezentând valori care
variază între 14 - 15‰; în partea centrală a bazinului, salinitatea variază
între 18 – 18,5‰, iar pe coasta caucaziană, între 16,9 – 17,5‰;
• toamna se înregistrează valori minime în nord – vestul Mării Negre, unde
variază între 14 - 16‰; în centrul bazinului sunt salinități de 18 – 18,5‰,
iar în apele caucaziene, între 17 - 18‰.

Variațiile sezoniere sunt legate evident de aportul apelor fluviale spre Marea
Neagră și de raportul dintre precipitațiile atmosferice și evaporare.
Variația salinității pe verticală

• urmează, în bazinul adânc, o traiectorie specifică bazinului Mării


Negre;
• diferă de cea a Oceanului Planetar prin extensiunea largă a haloclinei;
• prezintă 4 etaje distincte:

 stratul de amestec, între 0 – 30 m adâncime, cu salinități cuprinse


între 18 – 18,25‰;
 stratul haloclinei, situat între 30 – 200 m adâncime, în care salinitatea
crește de la 18,25 la 21,5‰, gradientul fiind de 3,25‰;
 stratul intermediar, situat între 200 – 1000 m adâncime, în care
salinitatea crește lent atingând 22,05‰ la – 500 m, 22,2‰ la – 700 m
și 22,29‰ la – 1000 m;
 stratul profund, situat sub – 1000 m în care salinitatea crește foarte
lent, atingând 22,32‰ la – 1500 m, valoare care se menține constantă http://www.blacksea-commission.org/_publ-SOE2009-
CH1A.asp
până la cele mai mari adâncimi.
Haloclina = reprezintă o
zonă în care se
înregistrează variații
(scădere sau creștere)
bruște ale salinității,
gradientul fiind maxim.
În cadrul Oceanului
Planetar ea este cuprinsă
între 200 și 1000 m
adâncime.

Marea Neagră Oceanul Planetar


http://www7320.nrlssc.navy.mil/GLBhycom1-12/blksea.html

Salinitatea apelor Mării Negre la data de 15 ianuarie, în intervalul 2011 - 2016


http://www7320.nrlssc.navy.mil/GLBhycom1-12/blksea.html

Salinitatea apelor Mării Negre la data de 15 iulie, în intervalul 2011 - 2015


http://www7320.nrlssc.nvy.mil/GLBhycom1-12/blksea.html

Comparație între salinitatea apelor Mării Negre în 2009 și 2012