Marin Preda preconizase sa scrie doua volume la romanul „Delirul”.

Dupa terminarea primului volum scrie alte doua romane: „Cel mai iubit
dintre pamanteni” si „Viata ca o prada” si renunta pentru moment la
scrierea celui de-al doilea volum. Nu mai reuseste sa scrie al doilea
volum din „Delirul” intrucat Marin Preda inceteaza din viata.
Actiunea romanului se petrece in timpul regimului antonescian.
Romanul e o continuare a romanului „Morometii”. La inceputul
romanului apare Ilie Moromete, personajul din „Morometii”, care vine
la Bucuresti sa isi vada cei trei fii. Batranul Moromete este nemultumit
de fiii lui, care parasisera satul natal pentru a merge la Bucuresti, unde
nu prea reusisera, traind in conditii saracacioase. Intalnirea se incheie
intr-un mod neplacut Moromete afirmand ca el „isi ia mana de pe copiii
lui” si pleaca.
Personajul central este Stefan zis al lu’ Parizianu. Stefan are in sat un
comportament „bizar”, de multe ori trecand pe langa sateni fara sa ii
salute, intorcand capul in alta parte.
Paraseste satul sau natal Silistea Gumesti, plecand la Bucuresti unde
gaseste un post la o redactie.
In Bucuresti, Stefan se intalneste cu cei trei fii ai lui Moromete, unul din
ei spunandu-i sa se angajeze la atelierul unde lucra, dar vazand ca se
angajeaza la un ziar il acuza ca a trecut de partea legionarilor.
Traieste pe viu rebeliunea legionara cand indreptandu-se spre casa
secretarului de redactie vede ca aceasta este incercuita de legionari.
Reuseste sa sune pentru ajutor si astfel ii salveaza viata.
Preda descrie in roman o intalnire a maresalului Ion Antonescu cu
mama sa care il sfatuieste sa obtina acordul lui Hitler pentru a pune
capat rebeliunii legionare, ceea ce Antonescu face.
Ajuns in Bucuresti, al lu’ Parizianu isi uita prima iubire din satul natal,
Ioana si o intalneste pe Luchi.
Ştefan Paul este un tânăr ţăran şcolit, nepot de-al lui Moromete, urât de
ceilalţi vlăjgani de vârsta lui. Odată şcoala terminată, fără meserie
învăţată, pleacă din satul natal să-şi încerce norocul în presă, sub
oblăduirea unui Mare Ziarist. Norocul îi surâde, pentru că de la prima
întâlnire cu Patriciu, şeful ziarului Ziua, Ştefan îl cucereşte şi este angajat
pe loc. Luat sub aripile protectoare ale patronului şi ale lui Nikki
Dumitrescu, băiatul este pregătit să îşi înceapă noua viaţă.

Nikki îl îmbracă, îi găseşte o garsonieră frumoasă şi îl invită la masă la el

acasă unde îl pune să-i povestească despre el. Ştefan îi povesteşte
despre Ioana, fata din satul lui, care îi cade cu tronc şi căreia îi
promisese că dacă totul va fi bine, o va aduce şi pe ea la Bucureşti,
despre familia Moromeţilor, de unchiul său Ilie şi despre cei trei veri ai
lui fugiţi de acasă pentru a se realiza la Bucureşti.

După ce sora lui Nikki, Luchi, îl invită să petreacă Revelionul cu ei, Ştefan
se îndrăgosteşte de ea, ea i se dăruieşte, dar legătura este şubrezită de
un anumit comportament al băiatului. O uitare de sine şi de restul lumii
nemaiîntâlnită la nimeni. Datorită acestei uitări şi a căderii în
contemplaţie este atât de neînţeles şi judecat în satul natal. Nu ştie cum
să-i explice şi ce să-i motiveze lui Luchi când aceasta se supără că el n-a
căutat-o după ce s-au iubit.

Motivul pentru care Ştefan uitase de ea erau vremurile tulburi în care

legionarii făceau legea şi generalul Antonescu era prieten cu Hitler. Cu
ocazia asta am mai găsit şi am asimilat o piesă din marele puzzle al
istoriei româneşti pe care eu n-o stăpânesc aşa de bine.

Delirul nu este un roman de dragoste, deşi în paginile lui, iubirea dintre

Ştefan şi Luchi te duce de la extaz la agonie, la fel ca şi pe el. Ah, nu v-
am spus, dar poate aţi observat şi voi, personajele lui Preda dansează
aşa de frumos, atât de fascinant, n-am mai întalnit în nici o altă carte un
sentiment aşa puternic în timpul dansului. Să nu trec de capitolul ăsta,
trebuie să-mi mărturisesc impresiile ambivalente lăsate de Luchi. La
început am adorat-o, am fost convinsă că doar ea îl poate iubi pe Ştefan
aşa cum merită, dar spre sfârşit m-a dezamăgit total cu
comportamentul ei de femeie fatală şi care speră că bărbaţii vor alerga
după ea la nesfârşit.

Delirul nu este un roman istoric, deşi aproape trei sferturi din conţinutul
lui vorbesc despre Hitler, Stalin, Anotnescu şi război. Preda inserează în
paginile lui scene din viaţa acestor trei conducători, episoade din
familiile lor care pentru un moment îi umanizează şi ne face să uităm de
crimele îngrozitoare pe care le-au săvârşit.

In roman apar si alte personaje: tinerii Adrian Popescu si doctorul

Spurcaciu, tineri din anturajul lui Luchi.
Plecat pe front ca si corespondent, trecand prin ororile razboiului,
intorcandu-se acasa, Stefan sufera o dubla dezamagire: afla ca articolele
lui au fost cenzurate si faptul ca Luchi l-a parasit.