Recoltari, Sondaje, Etc LP 1

Lp 1.
TIB
RECOLTARI GENERALITĂŢI
Importanţa examenelor de laborator:
 completează simptomatologia cu elemente obiective
 confirmă sau infirmă diagnosticul clinic
 reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului
 confirmă vindecarea,semnalează apariţia unor complicaţii
 permit depistarea îmbolnăvirilor infecţioase şi persoanelor sănătoase purtătoare de germeni

patogeni
Rezultatele examenelor de laborator depind de corectitudinea cu care s-a făcut recoltarea , astfel, AM va
trebui să respecte următoarele reguli:
 să respecte orarul recoltărilor
 să pregătească P
 psihic: informare asupra necesităţii tehnicii, instruire asupra comportamentului său în

timpul recoltării, colaborarea P fiind un element principal pentru reuşita recoltării
 fizic: regim alimentar; repaus la pat; aşezarea într-o anumită poziţie – în funcţie de
recoltarea ce se va efectua
 să completeze imediat şi corect buletinele de analiză şi să eticheteze recipientele cu

produsele recoltate, pentru a evita înlocuirea rezultatelor între ele
 buletinul de analiză va cuprinde: numele şi prenumele P,
secţia, numărul salonului, analiza cerută,
data recoltării, numele celui care a recoltat şi a celui

care a solicitat recoltarea
 etichetarea produselor se face prin scriere directă pe flacon sau recipient cu creion
dermatograf sau prin etichete lipite; mai nou, procedura a fost înlocuită cu aplicarea
codului de bare;
! un produs neetichetat nu poate fi folosit pentru analize
 recoltarea în condiţii sterile urmăreşte ca produsul recoltat să nu se suprainfecteze;

suprainfectarea se poate produce cu germeni din afară, proveniţi de la bolnav, AM, din aer, de pe
instrumentele cu care se lucrează
 expedierea şi transportul produselor recoltate trebuie să se efectueze astfel încât acestea să

ajungă cât mai repede la laborator; când se transportă în altă localitate, se ambalează în aşa fel
încât recipientele să nu se spargă sau produsele să se deterioreze
Lp 1.TIB
Recoltările se fac diferenţiat, în funcţie de produs, cu:
 seringi şi ace
 pipete Pasteur
 plăci Petri
 pense pentru biopsie
 dispozitiv cu circuit inchis (pentru hemoculturi)
 tampon montat pe porttampon
 ansă de platină
 sistem safety - monovette ( sistem de recoltare a S care foloseşte atât principiul vacuumului cât şi
pe cel al aspiraţiei)
Cele 3 examene minime obligatorii (examenul sângelui, sedimentul urinar şi produse biologice
care provin din sau de la focarele infecţioase) ce pot fi executate într-o oră, sunt de neînlocuit în toate
situaţiile în care sunt şanse de a descoperi la microscop agenţii patogeni responsabili de infecţii sau cel
puţin unele aspecte morfologice care pot contribui la un diagnostic precoce
Aceste examene trebuie să cuprindă neapărat următoarele 3 aspecte:
a. studiul calitativ al tuturor elementelor figurate ( bacterii, fungi, paraziţi, celule de diferite feluri)
b. aprecierea cantitativă globală a acestor elemente, de obicei se apreciază :
 în număr “ foarte mare”, “mare”, sau “ mic” pe câmp microscopic sau
 elemente “ rare” sau “ foarte rare”, câte unul la un câmp, 10 sau mai multe câmpuri microscopice
c. aprecierea proporţională între diferitele feluri de elemente, de exemplu între coci şi bacili; germeni
Gram +, -, între fungi şi alte elemente; între germeni şi diferite feluri de celule
Neglijarea sau minimalizarea acestor 3 examene poate costa uneori viaţa unui P. Din orice produs
trebuie efectuate, pe cât se poate, cel puţin 4-5 frotiuri:
 primul este colorat cu albastru de metilen( coloraţia pune în evidenţă forma, gruparea şi eventual
raporturile germenilor cu leucocitele sau cu alte elemente prezente în frotiu)
 al 2-lea cu coloraţia Gram şi după caz
 al 3-lea cu coloratia Ziehl ( ca cea cu albastru; produsul se coloreaza în roșu; Ziehl – Nielsen -se
utilizează pentru punerea în evidenţă a bacilului tuberculozei şi cel al leprei)
 următoarele se ţin de rezervă pentru a se colora Giemsa( pentru colorarea preparatelor de sânge
în care se cercetează spirochetele, toxoplasma etc), cu alţi coloranţi sau pentru a se repeta
coloraţiile greşite
 pe lângă aceste examene este necesar să se efectueze şi culturi, prin însămânţări pe medii
solide şi lichide
Lp 1.TIB
Clasificarea prelevatelor
I. Prelevate fără floră supraadăugată: - cele din cavităţi naturale aseptice la persoane sănătoase,
prelevarea fiind făcută în condiţii de asepsie, unele prin manevre chirurgicale:
1. sângele
2. LCR
3. exudate ( puncţii pleurale, osoase, colecţii neabcedate spontan)
4. măduva osoasă
5. fragmente de exereză(prelevate chirurgical)
II. Prelevate potenţial contaminate:
1. urina – pentru a fi necontaminată se prelevează prin puncţie suprapubiană
2. bila
III. Prelevate conţinând floră asociată:
1. materii fecale; spută
2. lichid de vomă, resturi alimentare, alimente
3. prelevate necrotice
4. urina sau bila pentru examen calitativ

Lp 1.TIB
RECOLTAREA SÂNGELUI
Pentru a "ajuta" şi a fi folositori, atunci când ne ocupăm de recoltări trebuie să avem în minte răspunsul la
cei 3 "C":
 CÂND?,
 CUM?,
 CÂT?
CÂND?
 după o perioadă standard de post de 12 ore (minim 4 ore), la analizele care o necesită
 după o perioadă de 12 ore de efort fizic redus,
 după 30 minute de repaus fizic,
 respectând, de preferinţă, acelaşi interval de timp al recoltării (dimineaţa între orele 7-9)
 respectând aceeaşi durată de aplicare a garoului (maxim 1 minut)
 evitând închiderea şi deschiderea repetată a pumnului
 dar la nevoie oricând,
 sau la anumite ore, când se suspectează o anumită periodicitate a înmulţirii agenţilor patogeni
CUM?
 Prin puncţie venoasă cu ajutorul:
 seringii şi acului
 holder + ac pentru holder
 sistem safety monovette
 Prin înţeparea pulpei degetului, lobului urechii şi/ a călcâiului
 Prin puncție arterială
 Pe substanţe anticoagulante sau nu - folsind vacutainere/ dispozitive S- monovette specifice

fiecărui tip de analiză (se deosebesc prin culori)
CÂT?
 hematologie: 2-3 ml sânge,
 hemostază: 2-5 ml sânge,
 VSH: 2 ml sânge,
 teste hormonale: 2 ml sânge pentru 3-4 teste,

Lp 1.TIB
 teste pentru markeri tumorali şi virali: 2 ml sânge pentru 3-4 teste,
 chimie clinică generală: ser 5-10 ml de sânge; plasmă 3-5 ml de sânge,
 gaze în sânge: capilare 50 microlitrii, sânge arterial sau venos 1 ml sânge heparinat,
 teste imuno-enzimatice: 1 ml sânge pentru 3 – 4 teste,
În cazul în care se recomandă mai multe tipuri de analize, ordinea va fi următoarea:
 sânge pentru hemocultură,
 sânge pe EDTA (HEMATOLOGIC. sistem de recoltare vidat cu capac mov),
 sânge pe heparină, (BIOCHIMIE-Heparina- capac verde)
 sânge pe tub fără aditivi anticoagulanţi, dar cu activatori ai coagulării (BIOCHIMIE- clot activator
ROSU)
 sânge pe inhibitor al glicolizei
 sânge pe citrat (recoltarea VSH se face de preferat fără garou),

Lp 1.TIB
Tipuri de analize care se lucrează din S:
1. Hematologice: studiază elementele figurate (nr hematii, leucocite, trombocite), hemoglobina,

hematocritul, parametrii coagulării (TS, TC), VSH
 Se pot lucra din sânge capilar obţinut prin înţeparea pulpei degetului (adult) sau a feţei plantare a
călcâiului /halucelui ( sugar şi copil mic) şi lobul urechii ( TS, TC, HLG);prima picătură se şterge
 Pt. TS, TC este nevoie de ac, tampon cu alcool, cronometru
 Pt. Hb, Ht, numărare E,L,T – tampon cu alcool, ac, pipetă Potain
 Pt. frotiuri – lame și lamele (! picătura groasă)
Tipuri de analize care se lucrează din S:
1. Hematologice: recoltare sânge venos
 soluţie EDTA 2% - pentru HLG de screening (sistem de recoltare vidat cu capac mov),
 soluţie citrat de natriu 3,8%- 0,4 ml + 1,6 ml sg pentru VSH (sistem de recoltare vidat cu capac
negru),
 soluţie citrat sau oxalat pentru probe de hemostază (sistem de recoltare vidat cu capac albastru),
2. Biochimice: se lucrează din sânge venos
 Exemple de analize biochimice:
Funcţia rinichiului:
 Uree serică
 Creatinină serică
 Acid uric
Funcţia hepatică:
 TGO,TGP = transaminaze (citoliză hepatică)
 Teste de disproteinemie: reacţia Takata Ara si reacţia Tymol (inflamaţie hepatică)
2. Biochimice: se lucrează din sânge venos (capilar – glicemie in urgențe și ASTRUP în pediatrie)
 Exemple de analize biochimice:
Altele:
 Bilirubină ( totală, directă, indirectă)

Lp 1.TIB
 Electroforeza , imunoelectroforeza, colesterol, lipide
 Fosfataza alcalină - ALP(boli ale ficatului şi ale căilor biliare, sa)
 Fosfor, glicemie,
 Calciu, magneziu (total,ionic)
 Ionogramă serică ( Na, K, Ca, Cl)
 Rezervă alcalină (RA)
 Sideremie – dozare Fe ( recoltat cu ac de platină direct în recipient)
3.Bacteriologice – HEMOCULTURA
Când?
 în primele ore de la internare,
 în plin puseu febril ( 390C),
 înaintea începerii tratamentului cu antibiotice
 septicemie
 în orice moment al zilei
Cum?
Materiale necesare: sterile – seringi de capacitate mare, ace, mănuşi,tampoane sau comprese,
pensă,medii de cultură (balon cu bulion citrat = mediu aerob şi eprubetă cu geloză semilichidă = mediu
anaerob);
nesterile: muşama,aleză,garou;
substanţe antiseptice: soluţie iodată şi alcool sanitar
Pregătire P: psihic: informare +necesitate ;
fizic: alege vena (prin aplicarea garoului pe care apoi îl desface) spălarea zonei cu apă şi
săpun pe o suprafaţă mare şi ştergere cu prosop curat, aşezare în poziţie corespunzătoare
Tehnica: AM se spală pe mâini cu apă şi săpun, verifică materialele şi le transportă lângă P
 Deschide fără să desterilizeze: compresele sterile, pensa, recipientul cu soluție iodată, apoi
execută dezinfecția regiunii; APOI
 desface mănușile, seringa și acul, îndepărtează capacul protector al recipientului, aplică garoul,
îmbracă mănușile, palpează, puncționează și recoltează
Tehnica: recoltează 12 ml adult şi 1-2 ml copil, desface garoul, retrage acul, comprimă locul puncţiei
Lp 1.TIB
 Introducerea S în flaconul cu mediu de cultură se va face cu un alt ac
 Atașează dispozitivul la recipient
 Aruncă materialele, apoi după ce sângerarea a încetat, îndepărtează urmele de iod cu un tampon
îmbibat în alcool sanitar
Precizări:
Hemocultura este indicată in bacteriemii, septicemii, boli febrile trenante. Numărul de recoltări se
stabileşte în funcţie de afecţiunea bănuită, astfel:
 în endocardita lentă - 3-6 , în cea subacută - 5-8 hemoculturi/ zi
 în bruceloză, febra tifoidă o hemocultură pozitivă asigură diagnosticul
RECOLTAREA URINII
1. RECOLTAREA URINII PENTRU EXAMENUL SUMAR DE URINĂ
• Când? - în orice moment al zilei când situaţia o impune, dar de preferinţă dimineaţa
• Cum? – într-un recipient de sticlă sau material plastic cu o capacitate de 10-20 ml, curat, fără
urme de zahăr , dintr-o micţiune spontană
• Cât? – 10-20 ml din prima micţiune ( sau dacă recoltarea are loc în alt moment al zilei decât
dimineaţa, 10-20 ml din urina emisă de P)
Se cercetează:
• Densitate – normal 1003 -1030
• Culoare – normal, galben ca ‘lămâia’
• modificări de culoare: incoloră ( diabet insipid, scleroză renală) ; lăptoasă ( piurie); roşie (
hematurie, ingestie de piramidon); galben-portocaliu ( boli febrile); cenuşie ; brună ca berea (
icter)
• pH – normal 4,6-8; poate fi modificat în stări fiziologice: mai acid în cazul unei alimentaţii
acidifiante, mai alcalin într-una bogată în alimente alcalinizante; în stări patologice: acid ( diaree
abundentă, acidoze), alcalin ( infecţii urinare, alcaloze)
Se cercetează:
 miros – fad;
 miros modificat, amoniacal în insuficienţa renală
 sediment urinar : celule epiteliale - normal rare; patologic frecvente( inflamaţii); dacă au aspect
anormal = cancer; leucocite – normal absente; patologic frecvente ( inflamaţii); hematii – normal
absente; patologic prezente ( traumatisme, infecţii sau neoplasme); cilindrii – normal absenţi; nu
Lp 1.TIB
apar decât în afectare renală; cristale acide: uraţi, oxalaţi de Ca, sulfaţi de Ca; cristale alcaline:
fosfaţi, carbonaţi de Ca
. 2.RECOLTAREA URINII PENTRU EXAMENE BIOCHIMICE
 Cercetează albumina, glucoza, urobilinogenul, pigmenţi biliari, amilaza, acetona ( în mod normal
absente),diureza, ionograma. Se colectează urina din 24 de ore, într-un borcan gradat . Pacientul
va fi educat să:
 urineze în urinar sau ploscă
 să utilizeze numai bazinetul/urinarul gol şi curat
 să urineze fără defecaţie
 să verse imediat urina în borcanul colector de urină (cel gradat)
 să nu urineze în timpul toaletei efectuată pe bazinet
Cum?
 la ora stabilită P urinează la toaletă
 urina de la celelalte micţiuni, timp de 24 de ore, este colectată tot în borcanul gradat ce va fi
păstrat la rece
 a doua zi, la sfârşitul celor 24 de ore, se iau 500 ml de urină omogenizată care vor fi trimişi la
laborator cu următoarele date( pe lângă cele uzuale): volumul de urină/24 ore, volumul de lichide
ingerate, medicamentele luate sau particularităţile de tratament, analiza cerută
.3. RECOLTAREA URINII PENTRU EXAMENUL BACTERIOLOGIC ( UROCULTURA)
Urocultura cercetează prezenţa bacteriilor în urină, de aceea se impune ca recoltarea să se realizeze în

condiţii de perfectă asepsie.
Când?
• înaintea începerii tratamentului cu AB sau după 3-5 zile de la întreruperea lui
• în timpul tratamentului pentru controlul eficienţei ( la 72 de ore)
• dimineaţa sau la 3-4ore de la urina precedentă
• În orice moment al zilei în caz de urgenţă(şi chiar dacă P a început un tratament cu AB)
Cum?
 materiale necesare: apă fiartă şi răcită, săpun, comprese sterile, eprubeta sterilă cu dop de vată
sau sisteme de unică folosinţă, mănuşi chirurgicale, bazinet
 se face toaleta riguroasă a organelor genitale externe, după care P va urina astfel: primul jet în
WC/bazinet, din următorul jet ( cel mijlociu) în eprubetă, restul la WC/ bazinet
Lp 1.TIB
• !!! în acest timp dopul va fi ţinut în podul palmei libere, fără a se atinge partea ce urmează a fi
introdusă în gura eprubetei, urmând ca la sfârşit să fie aplicat cu grijă, fără a-l îmbiba cu urină –
eprubete sticlă
• se poate recolta şi la P sondat, în acest caz, se pensează sonda cu 1 oră înainte; se

îndepărtează capacul recipientului, se detașează sonda de la pungă, se depensează, se lasă să
se scurgă câteva picături în bazinet, apoi se poziționează deasupra eprubetei și se recoltează (!
Nu se recoltează din punga colectoare); în cazuri excepţionale recoltarea se poate face şi prin
puncţie vezicală
• produsul recoltat se trimite imediat la laborator
Cat? – 10ml de urină
Interpretare:
• între 0 – 10000germeni/ml urină: urocultura negativă ( probabil o contaminare de pe căile

urinare inferioare, de pe mucoasa genitală sau din mediul exterior)
• între 10000 – 100.000 germeni/ml urină: infecţie urinară probabilă; necesită corelarea cu
VSH, examen de urină
• între 100000 – 1000000 germeni/ml urină: urocultură pozitivă, infecţie urinară sigură; necesită
antibiograma
• în caz de leucociturie persistentă cu uroculturi negative = TBC
4. RECOLTAREA URINII PENTRU PROBA ADDIS –HAMBURGER
 Cercetează prezenţa hematiilor şi leucocitelor / minut
 Se colectează urina din 3 ore (180minute).
Cum?
• se trezeşte P la ora 4; va urina toată cantitatea de urină în WC/bazinet
• în următoarele 3 ore, va sta în repaus, nu va ingera lichide deloc, nu va fuma, nu va urina
• la ora 7 ( după cele 3 ore), toată urina pe care o va emite va fi colectată într-un recipient curat
Valori normale
• hematii: 100 – 1000/min
• leucocite: 2000/min
Lp 1.TIB
. 5.DACĂ ÎN ACEEAŞI ZI SUNT INDICATE UROCULTURA, SUMARUL DE URINĂ ŞI PROBA ADDIS -

HAMBURGER
 la ora 4 P va fi instruit să-şi facă o toaletă riguroasă, va începe să urineze într-un recipient de
capacitate mai mare, curat
 la mijlocul jetului va recolta urina în recipientul pentru urocultură, va continua urinarea în borcan,
apoi in WC/ bazinet
 de la ora 4 la 7 va sta în repaus, nu va urina, nu va consuma lichide
 la ora 7 recoltează toată urina în alt recipient pentru proba Addis – Hamburger
RECOLTAREA SCAUNULUI
Se face pentru:
• hemoragii oculte ( microscopice ) - reacţia Addler (se va studia la îngrijirea P cu afecţiuni

digestive )
• probe de digestie ( se va studia la îngrijirea P cu afecţiuni digestive )
• coprocultura
• coproparazitologic
1. RECOLTAREA MATERIILOR FECALE PENTRU COPROCULTURĂ (examen bateriologic)
Când?
 în orice moment al zilei
 înaintea începerii tratamentului cu AB
Cum?
 materiale necesare: pentru toaleta perineală, muşama ,aleză, coprorecoltoare de unică

folosinţă, sterile şi prevăzute cu mediul Cary-Blair, tăviţa renală, ploscă sterilă/ sonda Nelaton
sterilă/ tampoane tip exudat faringian, purgativ salin
 P este pregătit psihic şi fizic ( toaleta regiunii perineale)
Recoltarea se face:
 “ din scaunul emis spontan “ într-un recipient curat, opărit; cu ajutorul spatulei
coprorecoltorului vor fi prelevate zonele cele mai reprezentative ale bolului fecal ( muco-
purulente, sanghinolente, lichide)
 SAU cu un tampon ca pentru exudat faringian; P va fi aşezat în DLS cu membrul inferior stâng
întins şi cel drept în flexie; tamponul se introduce prin mişcări rotatorii în rect; după îndepărtare se
introduce în eprubeta sterilă, al carei gât a fost în prealabil flambat dacă aceasta este de sticlă
Lp 1.TIB
Recoltarea se face:
 SAU cu o sonda Nelaton - se introduce sonda, se se rotește în rect, apoi se preia conținutul într-o
eprubetă sterilă/coprorecoltor
 SAU, la sugar, se poate face direct de pe scutecul sterilizat (nu pampers)
 !!! recoltarea se face 3 zile consecutiv; la purtătorii de germeni implicaţi în etiologia afecţiunilor
enterale se administrează purgativ salin 3 zile consecutiv; din toate şarjele se vor recolta
eşantioane pentru coprocultură
2. RECOLTAREA MATERIILOR FECALE PENTRU EXAMEN COPROPARAZITOLOGIC
Când?
 în orice moment al zilei
 înaintea începerii tratamentului cu antiparazitare
Cum?
 materiale necesare: bazinet sau alt recipient(din porţelan, metal), curate şi opărite
 P va depune bolul fecal emis spontan
 cu ajutorul unei spatule de lemn(la nevoie băţ de chibrit/ altă ustensilă) va colecta de pe suprafaţa
bolului fecal din 3 locuri, din zonele cu modificări şi le va depune într-un flacon de plastic prevăzut
cu capac (tip vitamina C)
 ! NU în cutie de chibrituri
 în situaţia vizualizării macroscopice a paraziţilor pe bolul fecal, aceştia vor fi “ pescuiţi “ şi

introduşi în recipiente curate cu apă
 pentru oxiuri se recurge la o tehnică specială : se utilizează dipozitivele Vermox – Mebendazol (

tija de plastic prevăzută la un capăt cu o bandă adezivă, protejată cu o folie ce va fi desprinsă în
momentul utilizării ) sau fâşii de scotch – recoltarea se face din regiunea anală şi din pliurile
anale, iar pentru ouă ( la copii ) şi de sub unghii;
 dimineaţa, înainte de defecare şi fără toaletă, se aplică pe regiunea anală şi pe pliurile anale
banda adezivă transparentă, de care vor adera ouăle şi adulţii, apoi banda va fi aplicată pe o
lama port obiect
! La copii se recomandă recoltarea concomitentă din regiunea nazală şi subunghială; recoltarea din
regiunea subunghială se face cu un tampon de vată după înmuierea prealabilă a unghiei în soluţie de
hidrat de Na sau K 0,5 – 1 %
Lp 1.TIB
RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN
Se face pentru diagnosticul infecţiilor CRS, pentru diferenţierea între infecţiile virale, bacteriene sau de
altă natură şi pentru depistarea purtătorilor sănătoşi de germeni .
Când?
• dimineaţa pe nemâncate, fără a se spăla pe dinţi, fără a folosi apă de gură, fără a fuma, înainte
de a-şi pune proteza (! gumă de mestecat, bomboane mentolate)
• înainte de începerea tratamentului cu AB
Cum?
• materiale necesare: tampoane ( montate pe tijă și introduse în eprubetă – sterilizate la autoclav

sau dispozitive de unică folosinţă), mănuşi chirurgicale, spatula linguală, mască
• P va fi pregătit psihic, apoi va fi aşezat pe un scaun în dreptul unei surse de lumină naturală, va fi
rugat să deschidă larg gura pentru a se vizualiza lojele amigdaliene ( la copii se va utiliza spatula
linguală; dacă refuză să deschidă gura, poate fi prins de nas)
• va fi invitat să facă “vocalize”, timp în care persoana care recoltează, cu mişcări sigure, rapide, va
roti tamponul în zona faringo - amigdaliană, fără a atinge limba, dinţii, palatul, evitând îmbibarea
tamponului cu salivă
• în leziunile circumscrise cu depozite sau false membrane , precum şi în leziunile ulcerative,

recoltarea se va face ţintit cu tamponul/o ansă rigidă de platină
• în situaţii epidemiologice speciale, tampoanele cu exudate vor fi introduse în mediu de transport (

bulion Picke)
RECOLTAREA SPUTEI
Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secreţiilor ce se expulzează din CRI prin tuse.
 Recoltarea se face în scop explorator, pentru examinări macroscopice, citologice, bacteriologice,

parazitologice, în vederea stabilirii diagnosticului.
Când?
 dimineaţa pe nemâncate, fără a consuma lichide, fără a se spăla pe dinţi, fără a utiliza ape de
gură, fără a fuma, înainte de a-şi pune proteza
 înaintea începerii tratamentului cu AB
Cum?
 materiale necesare: cutie Petri sterilă, de unică folosinţă, pahar conic, scuipătoare specială
sterilizată( fără substanţă dezinfectantă), mănuşi chirurgicale, mască, pahar cu apă, şerveţele
sau batiste de unică întrebuinţare
 P va fi instruit să-şi sufle nasul, să-şi debaraseze secreţiile din cavum, să scuipe secreţia bucală,
după care îşi va clăti gura şi va face gargară repetată cu apă fiartă şi răcită sau ser fiziologic
Lp 1.TIB
steril, după care, în urma unui efort de tuse, secreţia “ ruptă din piept” va fi eliminată în cutia Petri
sau pahar
 sputa poate fi recoltată şi prin spălătură gastrică (la P care înghit sputa): se introduc prin sonda
200 ml apă distilată, bicarbonatată, calduţă, care este evacuată imediat sau extrasă cu seringa;
lichidul recoltat se trimite urgent la laborator deoarece germenii căutaţi pot fi distruşi dacă stau
mai mult timp în contact cu mediul acid al sucului gastric
 la P cu TBC cavitară care nu pot expectora se poate recolta astfel: se introduc într-un recipient
pentru aerosoli 5 ml ser fiziologic sau 4 ml soluţie teofilină 3% cu 1 ml soluţie stricnină 1%; P
inhalează de câteva ori prin inspiraţii adânci, repetate, urmate de expiraţii scurte; se face o scurtă
pauză, de 4 –5 secunde şi se repetă până ce se aerosolizează întreaga cantitate de lichid ; P va
începe să tuşească; sputa expectorată se recoltează într-un recipient steril; recoltarea se repetă
zilnic, în următoarele 4 zile, în recipiente separate
 sputa se mai poate recolta prin spălătură bronşică
RECOLTAREA SECREŢIEI NAZALE
Se face în serviciile de ORL sau în alte unităţi medicale o dată cu exudatul faringian.
Când?
 în orice moment al zilei, înainte de începerea tratamentului cu AB.
 în cazul în care se face o dată cu exudatul faringian, se respectă aceleaşi reguli
Cum?
 materiale necesare: tampoane speciale, lamele de plastic sterile ( pentru rinocitodiagnostic),

mănuşi chirurgicale, mască, tăviţă renală
 fosa nazală va fi exprimată, după care tamponul va fi introdus în fosă şi cu mișcări de rotaţie se
va recolta produsul biologic
 pentru rinocitodiagnostic, lamela va fi introdusă lateral în fosa nazală şi prin apăsare se face
amprenta (nu se foloseşte specul)
 ! la apariţia epistaxisului
RECOLTAREA SECREŢIEI OCULARE
Necesitatea unui examen bacteriologic se impune în:
• blefarite ( infecţii ale pleoapelor) - recoltarea colecţiilor purulente se face cu seringa şi ace sterile/
tampoane sterile tip exudat
• conjunctivite şi dacriocistite ( infecţii ale canalelor lacrimale) – în acest caz se recoltează cu

tampoane sterile tip exudat
• din umoarea apoasă a camerei anterioare – cu seringă şi ace sterile

Lp 1.TIB
• porţiuni de iris îndepărtate prin iridectomie sunt puse direct pe medii de îmbogăţire pentru
pneumococişi streptococi
• în cazul în care exudatele sunt bogate, se face anterior o spălătură oculară cu ser fiziologc steril;
se anesteziază locul prin instilaţie locală cu soluţie cocaină 4% sterilă, apoi se poate şterge
conjuctiva sau corneea cu o ansă de platină sterilă sau cu un tampon steril
• ! recoltările se fac de către oftalmolog
• ! nu se ating cilii sau pleoapa cu ansa de platină; nu se comprimă globul ocular
RECOLTAREA SECRETIEI OTICE
Urechea medie şi externă sunt regiuni sterile dpdv bacteriologic, dar se pot infecta în cazul unor boli
generale, prin invazia florei de vecinătate.
 recoltarea se face cu tamponul(pentru urechea externă), sub control vizual ( otoscop), din
conductul auditiv extern
RECOLTAREA PRODUSELOR PATOLOGICE DE PE PIELE ŞI MUCOASE
Scop
 explorator – pentru depistarea florei microbiene şi efectuarea antibiogramei ( abg)
 terapeutic – evacuarea şi tratarea colecţiilor purulente
Materiale necesare:
 sterile: eprubete, ansă de platină, 2-3 lame de sticlă bine degresate, seringi şi ace, ser fiziologic,
alcool iodat/ tinctura de iod, pipete
 nesterile: creion dermatograf, lampă de spirt şi chibrituri
1.RECOLTAREA DIN VEZICULE, PUSTULE, ULCERAŢII
 se curaţă şi se dezinfectează suprafaţa veziculelor, pustulelor şi ulceraţiilor
 se sterilizează ansa prin încălzire la roşu şi se aşteaptă să se răcească
 se recoltează o mică porţiune de puroi, de sub crustă sau marginea ulceraţiilor
 materialul recoltat se trece pe o lamă de sticlă sterilă
 se efectuează frotiu
2.RECOLTAREA DIN PAPULE, NODULI SAU ALTE LEZIUNI INFLAMATOARE
 se dezinfectează tegumentele cu tinctură de iod

Lp 1.TIB
 se puncţionează regiunea cu un ac steril montat la seringă
 se plimbă acul în mai multe direcţii până se obţine serozitate la aspirare
 se aspiră în seringă ser fiziologic şi se introduce lichidul într-o eprubetă sterilă care se va închide
cu dopul ,după flambare
3.RECOLTAREA PUROIULUI DIN ABCESE, FLEGMOANE, COLECŢII
a.când abcesul/ flegmonul este deschis
• se recoltează aseptic cu o pipetă Pasteur flambată şi răcită sau cu o ansă de platină
b.când abcesul este închis
• recoltarea se face cu seringa prin puncţionare
4. RECOLTAREA SCUAMELOR
 în afecţiuni de etiologie bacteriană şi fungică
 prin raclare la periferia leziunii cu o chiuretă, cu marginea unei lame de sticlă sterilă sau cu vârful
unui bisturiu
 produsul recoltat se depune pe o lamă şi se acoperă cu o lamelă; se transportă la laborator
5. RECOLTAREA FIRELOR DE PĂR
 în afecţiuni dermatologice de origine fungică
 se utilizează o pensă anatomică, firele de păr fiind extrase din zonele afectate şi apoi depuse în
cutie Petri sterilă sau pe lamă microscopică sterilă, acoperită cu lamelă
 se extrag 10 – 15 fire de păr
6. RECOLTAREA UNGHIILOR
 în afecţiuni dermatologice, de obicei de origine fungică
 cu ajutorul unei forfecuţe se taie porţiuni mici din unghia lezată ( ingroşată), iar de pe faţa
profundă se raclează câteva fragmente
 fragmentele se depun pe lamă acoperită cu lamela, în cutie Petri sterilă sau în eprubeta din
material plastic de capacitate mică
Lp 1.TIB
RECOLTAREA LICHIDULUI CEFALORAHIDIAN (LCR)
Cum?
 prin puncţie rahidiană, efectuată de medic, ajutat de către AM - conform tehnicii descrise la
puncţia rahidiană
 de preferat prin punctie lombară L4 –L5, P fiind aşezat pe un scaun cu spătar
 la P cu stare generală alterată se execută în DL pentru a evita lipotimia
 se mai poate face şi prin puncţie suboccipitală
 la P agitaţi se va administra în prealabil un sedativ, la indicaţia M
Cum?
 la P comatoşi se va folosi un cearşaf făcut funie, trecut după ceafă şi genunchi, strâns cât se
poate şi înnodând capetele
 pe lângă materialele necesare puncţiei lombare se mai pregătesc: eprubete curate ( pentru
examene citologice şi biochimice), eprubete sterile speciale cu medii de cultură ( bacteriologice),
sursa de foc
Cât?
 10 –15 ml adult
 2-6 ml la copii, în funcţie de vârstă
 3 –5ml când lichidul este hipotensiv
Se fac examinări:
 citologice – măsurarea elementelor celulare/ mm³: limfocite, polinucleare, eozinofile, celule atipice
 bacteriologice: BK şi alţi germeni
 serologice – sifilisul sistemului nervos central
 biochimice: albuminorahie ( crescută în meningite), glicorahia ,cloruri (normale sau scăzute în

meningite)
Aspectul LCR în meningite:
 meningita acută virală: clar sau uşor opalescent, presiune uşor crescută
 meningita acută bacteriană: tulbure, opalescent, hipertensiv
 meningita acută TBC: clar, presiune crescută

Lp 1.TIB
RECOLTAREA VĂRSĂTURILOR
Scop –explorator; se fac examinări macroscopice, bacteriologice, chimice, pentru stabilirea diagnosticului
Materiale necesare: 2 tăviţe renale curate, spălate fără substanţe chimice, muşama, aleză, prosop, pahar
cu soluţie aromată
Se pregăteşte psihic şi fizic P; acesta va sta în poziţie şezândă sau de DD cu capul întors lateral; se
protejează lenjeria; se îndepărtează proteza mobilă; I se oferă tăviţa renală pentru a şi-o susţine, dacă nu
poate, aceasta va fi susţinută de către AM
 în timpul vărsăturii P îi va fi sprijinită fruntea, iar după recoltare I se dă paharul cu soluţie aromată
pentru a-şi clăti gura
 se reorganizează locul de muncă şi se aeriseşte salonul
 ! dacă P are o plagă operatorie, va fi sfătuit ca în timpul vărsăturii să comprime uşor plaga cu
palma
Notare în FO:
 se notează aspectul macroscopic, cantitatea
 se consemnează unele semne premergătoare sau însoţitoare( cefalee, vertij, transpiraţii, emisie
fără efort, în jet)
 !!! în toxiinfecţiile alimentare vărsăturile se colectează în vase sterile
RECOLTAREA LICHIDULUI GASTRIC
Lichidul gastric normal, recoltat, este puternic acid, pH = 0,9 – 1 şi fără germeni viabili.
Cand? – dimineaţa pe nemâncate
Cum?
 materiale necesare: sondă gastrică sterilă, pense, şorţ de protecţie, tăviţe renale, recipiente
pentru colectarea produsului ( baloane şi eprubete sterile), indicator de pH, seringi de capacitate
mare, stative pentru eprubete, mănuşi chirurgicale
Cum?
 P îşi face toaleta gurii apoi I se introduce sonda până în stomac
 se aspiră lichidul ,se controlează pH-ul

Lp 1.TIB
 pentru determinarea acidităţii provocate se poate face stimularea secreţiei cu cofeină,

histamină, insulină; după evacuarea lichidului de stază se injectează 0,5 –1 mg histamină
subcutanat; se prelevă suc la 1, 30, 45, 60, 90, 120 minute după injecţie;
 ! tubajul este contraindicat în : boli caşectizante, boli pulmonare grave, insuficienţă cardiacă, s.a
RECOLTAREA LICHIDULUI DUODENAL
Se face pentru decelarea infecţiilor biliare; lichidul duodenal este un amestec de lichid gastric, secreţii
duodenale, secreţii pancreatice, bila; are pH alcalin
Când? – dimineaţa pe nemâncate
Cum?
 se mai pregăteşte în plus faţă de tubajul gastric, soluţie de sulfat de Mg 40% 30 –50 ml, sterilă,
încălzită la temperatura corpului
 similar cu tehnica pentru tubajul gastric, dar după ce sonda a trecut în duoden ( 70-75 cm), se
recoltează un eşantion de lichid duodenal
 Se extrage lichidul I porţiune: se vor scurge 10 – 30 ml bilă A – galbenă, limpede, uşor

opalescentă – lichid duodenal şi bila coledociană; din aceasta se recoltează 10 ml pentru
laborator
 apoi se introduc pe sondă 30 –50 ml soluţie sulfat de Mg 40%, sterilă, încălzită
 Se pensează sonda şi după 15 –20 minute se începe recoltarea lichidului, care se scurge în
eprubete :
• a II-a porţiune: se scurge , după 15 –25 minute, bila B – lichid mai vâscos, verzui/ brun
castaniu – bila veziculară; pentru laborator se colectează 15 –20 ml
• a III-a porţiune: bila C – lichid galben deschis – bila hepatică ( în cantitate mai mare) ; pentru
laborator 10 ml
Examenul macroscopic:
 lichidul duodenal normal, este steril, clar, galben deschis
 patologic: tulbure, vâscos, galben murdar, verzui, roşu brun sau incolor
 dacă bila B este aproape neagră, vâscoasă şi de volum crescut este vorba de o stază biliară
 !! bilicultura se recoltează în recipient steril; pentru evidenţierea Giardiei, se ia o probă de bila B

într-o eprubetă; eprubeta va fi introdusă într-un borcan cu apă caldă, pentru a se menţine
temperatura produsului la 37 de grade ( altfel parazitul moare şi nu mai poate fi pus în evidenţă )
şi se va transporta cât mai repede la laborator
Lp 1.TIB
RECOLTAREA SECREŢIEI VAGINALE ŞI URETRALE
Când?
• la barbat – dimineaţa înainte de micţiune
• la femeie – în primele 10 zile după menstră
Cum?
• materiale necesare: tampoane tip exudat faringian, ansă bacteriologică de platină, lame
microscopice, mănuşi sterile , valve ginecologice, specul vaginal
La barbat
• în serviciile de urologie, chirurgie, dermatovenerologie
• cu ajutorul ansei de platină sterilă, se prelevează secreţia din meatul urinar ce va fi etalată pe
lame microscopice sterile sau cu ajutorul tampoanelor tip exudat faringian
• prelevarea secreţiei uretrale se face dimineaţa, înainte de micţiune, pentru ca urina să nu

îndepărteze secreţia; picătura de secreţie se prelevează cu ansa de platină sterilă sau cu
tamponul
• în cazul lichidului spermatic, după recoltare acesta se menţine 10 – 15 minute în termostat pentru
fluidificare şi însămânţare
La femeie
• în serviciile de obstetrică-ginecologie ( OG), chirurgie, dermatovenerologie
• în primele 10 zile după ciclul menstrual, femeia fiind în poziție ginecologică
• după introducerea valvelor şi exprimarea vaginului, cu ajutorul a 3 tampoane se va recolta

secreţie din: orificiile glandelor Bartholin, orificiul colului uterin, meatul urinar
• de pe valva posterioară secreţia va fi depusă direct pe lame sterile în vederea examenului

citobacteriologic
• la fetiţe se recoltează cu ansa sau cu tampon tip exudat faringian
Citodiagnosticul Papanicolau
• pentru suspiciune de cancer genital feminin, din fundul de sac posterior, din regiunea
periorificială, din zona lezională a exocolului, din endocol, din cavitatea uterină; se recomandă
periodic la ginecopate, la femeile care au împlinit 30 de ani şi la cele cu antecedente tumorale
Interpretare:
• clasa I – absenţa celulelor atipice sau anormale , clasa II – citologie anormală, dar fără evidenţă de
malignitate, clasa III – citologie sugestivă, dar neconcludentă pentru malignitate, clasa IV – citologie puternic
sugestivă pentru malignitate
clasa V – citologie concluzivă pentru malignitate

Lp 1.TIB
SONDAJE. SPĂLĂTURI. CLISME
DEFINIŢII
Sondajul = introducerea unei sonde sau cateter într-o cavitate naturală a organismului prin căi
naturale
Spălătura = introducerea de lichid într-o cavitate cu scopul îndepărtării substanţelor ce se

găsesc în acea cavitate
Clismele = introducerea de lichide în intestinul gros (prin anus, în rect şi colon)
GENERALITĂŢI
SCOP
Diagnostic (explorator) - recoltarea produselor fiziologice sau patologice,
Terapeutic: evacuator,
administrarea de medicamente, lichide, alimente
îndepărtarea substanţelor nocive,
GENERALITĂŢI
MATERIALE NECESARE
De protecţie – muşama, aleză, şorţuri de cauciuc, prosoape
Sterile – sonde cu diametre şi lungimi corespunzătoare, seringi de diferite mărimi, casoletă cu

comprese (pachete cu comprese), pense, ± pungi colectoare, canule (rectale/vaginale),
substanţe lubrefiante, medicamente, recipiente pentru produsul colectat, mănuşi chirurgicale
Alte materiale: pt toaleta locală, pahare cu apă, recipiente de colectare, irigator,leucoplast,

pâlnie,tăviţă renală, mănuşi de protecţie, termometre, stativ, bazinet
!!! Sondele trebuie:
să aibă suprafaţă netedă,
diametru şi lungime corespunzătoare

Lp 1.TIB
să fie din material rezistent (să nu se rupă),
să aibă vârful bont (să nu lezeze),
să fie uşor de sterilizat,
SONDAJUL GASTRIC
= introducerea unei sonde (polietilenă/cauciuc) prin faringe în stomac
SCOP
Explorator:
 extragerea sucului gastric (în sucul gastric se examinează pH-ul şi citologia),

 studierea funcţiei evacuatorii a stomacului,
 descoperirea unor modificări anatomo-patologice ale organelor care dau aspectul,
cantitatea, compoziţia chimică sau morfologică a sucului extras prin sondaj,
 determinarea bacililor tuberculoşi la pacienţii care înghit sputa
Terapeutic:
 aspirarea sângelui din tractul gastrointestinal (în gastrita hemoragică sau ulcer gdd
hemoragic),
 aspirarea secreţiilor,
 administrarea unor medicamente,
 alimentarea pacienţilor care nu se pot hrăni oral:
 după traumatisme craniene, tulburări de deglutiţie, tumori, leziuni sau intervenţii
chirurgicale în regiunile nasului, faringelui, amigdalelor, palatului dur şi moale,
esofagului,
 dilatarea esofagului terminal sau a cardiei în achalazie ( = tulburare a funcţiei
musculaturii esofagiene, constând din hipertonia sfincterului esofagian inferior, absenţa
relaxării sale în cursul deglutiţiei şi absenţa undelor peristaltice normale în cele 2/3
inferioare ale esofagului).
Lp 1.TIB
Indicaţii - gastrită acută, cronică, boală ulceroasă
Contraindicaţii - hepatită cronică (varice esofagiene),boli cardio - pulmonare decompensate,etc
Materiale necesare( se pregătesc în funcţie de scop)
De protecţie –muşama,aleză, 2 şorturi de cauciuc, prosop,mănuşi
Sterile – sonde gastrice (cu 1/2/3 lumene), lubrifiant (pe bază de apă – KY-gel/ apă),seringi de
diferite mărimi(adaptabile sondei), eprubete, pensă hemostatică, ± spray anestezic
Nesterile – tavă medicală, 2- 3 pahare cu apă (1 aromată),tăviţa renală, recipient pentru

colectare (aspiraţie), bulionul alimentar/ soluţia de alimentaţie, leucoplast
Medicamente – la indicaţia M
Pregătirea P
Psihică:
Informare
Explicare necesitate şi mod colaborare( senzaţie, inspir), să nu mănânce în dimineaţa examinării

–explorator(a jeun)
 Fizică: este rugat să-şi sufle nasul ; se îndepărtează proteza mobilă

 Asigurarea poziţiei:
 Şezând la marginea patului, capul în uşoară extensie – P în stare bună,
 Poziţie şezândă în pat, capul în uşoară extensie – P cu stare generală alterată
 DD cu toracele uşor ridicat (perne), I se sprijină capul – P inconştient
 Protejarea cu şorţul de cauciuc (şi AM), I se aşează un prosop în jurul gâtului ; se oferă
tăviţa renală care va fi ţinută sub bărbie de către P.
Tehnica:
 Spălare pe mâini
 Măsurarea sondei (tragus - arcada dentară/vestibul nazal – epigastru) fără ca aceasta să
fie atinsă de obiectele din jur ; aplicarea unui semn ; lubrifierea sondei (! NU subst
uleioasă)
Introducerea sondei:
Lp 1.TIB
Oral :
Se invită P să deschidă gura ,iar AM prinde sonda de capătul proximal, ca pe un creion
Se susţine capul P şi se introduce sonda până la peretele posterior al faringelui (baza limbii)
invitând P să înghită (uşoară flexie)
AM facilitează înaintarea sondei printr-o uşoară împingere la fiecare deglutiţie a P ; pentru o

înaintare mai uşoară se poate oferi un pahar cu apă + pai (dacă nu e CI)
P este încurajat ; în cazuri extreme se anesteziază mucoasa faringiană cu spray anestezic

(lidocaină 10%, Orofar)
Nazal :
AM prinde sonda de capătul proximal, ca pe un creion
Se susţine capul P între mâna şi torace , AM fiind în dreapta P
Se introduce sonda în vestibulul nazal, aprox 10 cm (verticală), P schimbă poziţia capului

(uşoară flexie - > facilitează înghiţirea)
AM facilitează înaintarea sondei printr-o uşoară împingere la fiecare deglutiţie a P ; pentru o

înaintare mai uşoară se poate oferi un pahar cu apă + pai (dacă nu e CI)
P este încurajat ; în cazuri extreme se anesteziază mucoasa faringiană cu spray anestezic
Introducerea sondei:
La P comatoşi capătul distal al sondei va fi introdus într-un pahar cu apă ; se urmăreşte cu

atenţie faciesul P şi culoarea teg ; dacă apare roşeaţă urmată de cianoză, iar în pahar apar bule
de aer, sonda se retrage urgent ( = > a pătruns pe căile aeriene)
Verificarea poziţiei sondei:
La aspiraţie apare suc gastric (lichid gălbui)
Se introduce aer cu ajutorul unei seringi (40-60 cm³) ; cealaltă mână este aşezată pe regiunea
epigastrică ; dacă sonda este în stomac, se vor simţi bulele de aer / se ascultă cu stetoscopul
În cazul în care, după verificare, rezultatul este îndoielnic, se recomandă ex radiologic.

Lp 1.TIB
Continuarea sondajului – în funcţie de scop:
Recoltare lichid gastric
 Se ataşează o seringă la capătul distal al sondei şi se aspiră o cantitate de 5 -10 ml suc

gastric (sau mai mult) ; recoltarea se mai poate face pasiv, prin introducerea capătului
distal al sondei în eprubetă (! La probele sterile)
 Se pensează sonda
 Se aşează P în poziţie comodă
 Se introduce lichidul în eprubetă ; se aşează eprubeta în stativ
 Aspiraţie gastrică – pasivă /activă
 Se fixează sonda cu leucoplast
 Se ataşează punga colectoare / se aşează capătul distal al sondei în recipientul de
colectare (aspiraţie pasivă) ; !!! poziţia sondei sub nivelul stomacului (decliv)/
 Se conectează sonda la aparatul de aspiraţie (aspiraţie activă)
 Se aşează P într-o poziţie comodă.
Aspiraţie gastrică – pasivă /activă
 Se urmăreşte dacă secreţiile se scurg liber pe sondă (pungă, tub)

 Se urmăreşte şi notează aspectul, cantitatea secreţiilor aspirate (pasiv/activ)
 Alimentaţie:
 Se fixează sonda cu leucoplast
 Se ataşează punga de alimentaţie şi se fizează rata de flux în funcţie de indicaţii
(alimentaţie continuă picătură cu picătură)
 Se introduce bulionul alimentar cu o seringă Guyon/ de unică folosinţă, conform tehnicii
studiate (alimentaţia în bolus)
 După fiecare alimentare se spală sonda (50 ml apă/ceai)
 În pauzele alimentare , sonda va fi pensată cu o clemă.
Alimentaţie:
! Iniţial se administrează o soluţie de tip gesol (pentru verificarea toleranţei digestive – conţine
glucoză, NaCl, KCl,carbonat de Na şi apă)
De reținut:
Alimentație intermitentă – în bolus
la bolnavii conştienţi, 300-500ml în 45 min. la 3-4 ore (20 ml/min)

Lp 1.TIB
nu uitați de hidratare
Alimentație continuă – prin picătură gravitaţională sau cu ajutorul unei pompe, 1-2 pic/sec
Administrare medicamente:
 Se aspiră substanţa medicamentoasă într-o seringă

 Se ataşează seringa la capătul distal al sondei şi se introduce medicamentul
 Se pensează sonda
 Se aşează P într-o poziţie comodă
 Îndepărtarea sondei:
 Se introduc câtiva ml de apă pe sondă, apoi câtiva cm ³ aer cu o uşoară presiune;
 Se pensează sonda cât mai aproape de capătul proximal(după îndepărtarea
leucoplastului)
 Se extrage sonda printr-o mişcare continuă, fermă dar blândă(!mănuşi) ; se depune în
tăviţa renală
 P îşi suflă nasul, îşi clăteşte gura, este şters de secreţii, îşi pune proteza
Îngrijiri ulterioare:
Se aşează în pat într-o poziţie comodă
În cazul menţinerii mai îndelungate a sondei:
Se capitonează regiunea narinei
Se reface zilnic sistemul de fixare a sondei (urmele de leucoplast se şterg cu acetonă)
Înainte de refixarea sondei, P îşi suflă nasul ; dacă nu poate – se aspiră secreţiile
În caz de iritaţie a mucoasei nazale – instilaţii/spray cu decongestionant, apoi aspirare

secreţii
Toaleta zilnică a cavitatii bucale – P respiră pe gură = > uscarea mucoasei bucale = > risc
infecţii micotice
Profilaxia pneumoniei
Incidente . Accidente
Greaţă – inspir profund, eventual anestezia faringelui
Innodarea sondei în stomac (rar) – extragerea sondei până la peretele posterior al

faringelui, secţionarea părţii înnodate şi extragerea ei pe gură (la sonda introdusă nazal)
Lp 1.TIB
Înfundare cu resturi alimentare – se insuflă aer cu uşoară presiune
Tuse, hiperemia feţei, cianoză – sonda a pătruns în laringe = > retragere
Bronhopneumonie de aspiraţie – informare M în caz de aspiraţie de suc gastric/alimente

pe căile aeriene.
SPĂLĂTURA GASTRICĂ
= evacuarea conţinutului stomacal şi curăţirea mucoasei de exudate şi substanţe străine

depuse (sinonim: lavaj gastric).
SCOP – terapeutic
Indicaţii:
 intoxicaţii alimentare cu substanţe toxice,

 stază gastrică cu procese fermentative,
 pregătire preoperatorie pentru intervenţii pe stomac,
 pregătire pentru gastroscopie
Contraindicaţii:
 intoxicaţii cu substanţe caustice,

 hepatite cronice - varice esofagiene,
 îmbolnăviri cardio-pulmonare decompensate,
 ulcer gastric dureros, cancer gastric
MN – la fel ca la sondaj, cu următoarele menţiuni:
Se pregăteşte sonda Faucher (diametru mare), pâlnie, lichid de spălătură (apă călduţă - 25-26
°C), recipient de colectare cu capacitate mare (găleată, lighean)
Pregătirea P – idem sondaj (nu va fi a jeun)
Tehnica
 Se introduce sonda Faucher cf. etapelor sondajului gastric (!!! doar pe cavitatea bucală)
 Se verifică temperatura lichidului de spălătură
 Se ataşează pâlnia la sondă – poziţia sondei să fie în dreptul epigastrului
 Se introduce lichidul de spălătură
Lp 1.TIB
 Se ridică sonda deasupra capului şi, înainte de a se goli complet, se va coborî sub nivelul
stomacului (30-40 cm), golindu-se în recipientul pregătit (sifonaj)
 Se repetă operaţiunea până ce lichidul devine clar, transparent
 !!! Cantitatea iniţială de lichid care poate fi introdusă, depinde de conţinutul stomacului
(! La anamneză) ; maxim 400 – 500 ml
ÎU, produsul, reorganizarea – ca la sondaj
SONDAJUL DUODENAL
= modalitate pentru a stabili o legătură între exterior şi duoden, cu ajutorul unei sonde
duodenale
SCOP
Explorator:
 Extragerea sucului duodenal (pH, agenţi patogeni – bacterii , Giardia - , compoziţia bilei
A,B,C, enzime pancreatice)
 Aprecierea funcţiei biliare (hepatică, extrahepatică)
Terapeutic:
 Drenarea căilor biliare

 Introducerea unor medicamente cu acţiune directă la niv. ficatului, căilor biliare
 Aspirare secreţii (ex: pancreatită ac, ileus, după intervenţii chirurgicale pe tubul digestiv)
 Alimentaţie artificială (hidratare, alimente lichide)
Indicaţii:
Diskinezii biliare - drenaj
Lambliază – recoltare şi administrare medicamente
Ocluzii intestinale – aspiraţie continuă
Postoperator, la P cu intervenţii pe tubul digestiv
P inconştienţi / cu tulburări de deglutiţie – alimentare
Contraindicaţii – esofagită postcaustică ; intervenţii chirurgicale la nivelul esofagului, etc
MN – ca la sondajul gastric, cu menţiunile:
Sonde gasto-duodenale/intestinale
Lp 1.TIB
Stativ, eprubete curate şi sterile (bilicultură)
Sulfat de Mg 33% 40 ml
Borcan cu apă caldă, la 37 °C – la recoltarea pt Giardia
Medicaţie antispastică + cea indicată de M
Pregătire P - ca la sondaj gastric
Tehnica
Se începe cu sondaj gastric ; după pătrunderea sondei în stomac, P va fi aşezat în DLD cu un

rulou sub regiunea hepatică;
P va fi instruit să înghită sonda încet, 1-3 cm /3-5 minute
după 1-1½ de la pătrunderea sondei în stomac sonda ajunge în duoden (e atinsă gradaţia 70-80
cm – în funcţie de înălţimea pacientului),
Poziţia sondei:
Apare bila A (pasiv sau la aspiraţie), în cazul în care nu,
Se verifică poziţia sondei, prin introducerea a 20 ml de ser fiziologic – dacă nu se mai aspiră
lichid = > sonda e în duoden ; dacă se aspiră aceeaşi cantitate => sonda nu a trecut de pilor
Recoltare:
Când sonda a ajuns în duoden apare bila A (coledociană) – galben închis (murdar); se
colectează într-o eprubetă, APOI
Se introduc pe sondă ,cu seringa, 40 ml sulfat de Mg 33% la temperatura corpului şi se pensează

sonda
După 15-30 minute, se deschide sonda şi se colectează bila B (veziculară) - vâscoasă, de culoare
închisă, brun-verzuie, cantitate 30-40 ml
În cazul în care s-a indicat recoltare bilicultură, din bila B se vor introduce 5 ml într-o eprubetă
sterilă;
Lp 1.TIB
În cazul în care s-a indicat recoltare pentru punerea în evidenţă a lambliilor, din bila B se vor
introduce 5-10 ml într-o eprubetă curată care va fi introdusă imediat într-un borcan cu apă
caldă, pentru menţinerea produsului la 37 °C ; !!! Se transportă imediat la laborator
După recoltarea bilei B (în cazul în care s-a indicat recoltarea celor 3 bile) se va recolta şi bila C
(hepatică) – culoare galben – aurie, deschisă
Drenaj:
După pătrunderea sondei în duoden, capătul distal al sondei se va introduce într-un recipient
de capacitate mai mare
Se va drena întreaga cantitate de bilă B (stază)
Tehnica
Alimentaţie /tratament :
După pătrunderea sondei în duoden, la capătul distal al sondei se va ataşa seringa cu substanţa
prescrisă / punga de alimentaţie
Aspiraţie – sonde intestinale (sondaj jejunal) Miller – Abbott/ Cantor, prevăzute cu balonaş
care se umple cu mercur (greutatea facilitează conducerea sondei către jejun)
Se introduce de M ; se ctrl radiologic/ endoscopic poziţia
După introducere se fixează
Aspiraţia se face pasiv/activ
Îndepărtarea se face de M, progresiv , cam 20 cm /oră (pericol invaginaţie)AM având rolul de a

curăţa porţiunea de sondă extrasă şi de a refixa sonda (îngrijirea şi supravegherea sondei de
aspiraţie – ca la aspiraţia gastrică)
Îngrijiri ulterioare, produs, reorganizare – ca la sondajul gastric
Incidente. Accidente
Greţuri, vărsături
Înnodarea sondei/ încolăcire în stomac – se retrage şi se reînghite (! La durata sondajului – să

nu depăşească 3 ore)
Sonda nu pătrunde în duoden datorită unui spasm piloric – se încearcă neutralizarea acidităţii
cu Na2Co3 10%, 20-40 ml / se administrează un antispastic
Lp 1.TIB
Spasm al sfincterului Oddi (bila nu se va drena) – introducere de novocaină 1-2%, 5-10 ml
Dacă sonda a trecut de valva ileo – cecală (sondaj intestinal)/ nu iese la tracţiune – se taie sonda
la nivelul vestibulului nazal - > sonda va ajunge în colon şi se va elimina.
SONDAJUL VEZICAL
= introducerea unei sonde, prin uretră, în vezica urinară, realizând o comunicare între interiorul
vezicii şi mediul extern
SCOP
Explorator:
 Recoltare de urină pentru examene de laborator (rar, datorită riscurilor)

 Depistarea unor modificări patologice ale uretrei şi vezicii urinare (umplerea VU cu SDC
– cistografie)
Terapeutic:
 Evacuare (glob vezical)

 Intervenţii chirurgicale (pre-, intra- şi postoperator)
 Procedee terapeutice prin sondă.
Indicaţii:
Glob vezical
Incontinenţă urinară (sonda permanentă)
Anestezie generală
Contraindicaţii:
Stricturi uretrale (îngustări) – relativă
Rupturi de uretră – absolută
MN
De protecţie – muşama, aleză

Lp 1.TIB
Sterile – sonde urinare din latex /material plastic (F – Nelaton, Foley ; B – Tiemann, Nelaton,
Foley cu vârf de Tiemann/ simplă), tampoane de tifon/comprese, pensă, seringi de diferite
capacităţi, lubrifiant, mănuşi, eprubete;
Alte materiale: pentru toaleta externă ; tăviţă renală, leucoplast, punga colectoare,
dezinfectante (oxicianură de Hg/cloramină soluţie slabă pentru mucoase / soluţie iodată pentru
mucoase)
Pregătire P
Psihic:
informare, explicare necesitate,
respectarea pudorii (se încearcă ca sondajul să fie efectuat de către o femeie la F şi de

către un bărbat la B)
Fizic:
Izolare cu paravan, protejarea patului
Dezbrăcarea zonei
toaleta organelor genitale externe ; îndepărtarea materialelor de toaletă
Asigurarea poziţiei:
Femei – DD cu genunchii flectaţi şi coapsele îndepărtate
Bărbaţi – DD cu coapsele îndepărtate
Aşezarea unei tăviţe renale între coapsele P
SONDAJUL VEZICAL
 Tehnica sondajului vezical la F

 Spălare pe mâini + dezinfectare
 Verificarea şi pregătirea materialelor – se desfac ambalajele a.î. materialele să nu fie
desterilizate
 Se lubrifiază sonda (turnare/spray/gel) ; se îmbracă mănuşi de protecţie
Dezinfectarea meatului urinar:
 Se preia cu pensa o compresă sterilă care se va îmbiba în dezinfectant prin turnare

 Ordinea dezinfecţiei – labii mari, labii mici, meat urinar (tampon nou)
Lp 1.TIB
SONDAJUL VEZICAL
Tehnica sondajului vezical la F
Îndepărtarea mănuşilor de protecţie şi îmbrăcarea mănuşilor sterile
Preluarea sondei cu mâna dreaptă, a.î. să nu se desterilizeze (!mâna dominantă va fi păstrată

sterilă)
Îndepărtarea labiilor cu mâna stângă şi introducerea sondei prin meatul urinar (blând) ; capătul
sondei poziţionat în sus ; ± umflare balonaş
SONDAJUL VEZICAL
Continuarea tehnicii – în funcţie de scop
Evacuare:
În globul vezical – se lasă să se scurgă 40-50 ml (în tăviţa renală/punga colectoare) apoi sonda
se pensează ; drenajul se face lent (capacitatea v.u = 250-300 ml) pentru prevenirea hemoragiei
prin decompresie bruscă;
Recoltare:
După ajungerea sondei în v.u., se pensează ; se pregăteşte recipientul steril, se îndepărtează

capacul cu grijă, se poziţionează sonda deasupra şi se colectează 5-7 ml urină ; se închide
recipientul
Se mai poate înţepa sonda cu ac şi seringă sterilă,cât mai aproape de meat şi numai după
dezinfecţie prealabilă a sondei (! să fie urină)
Introducere SDC:
După golirea vezicii , se pensează sonda
Se aspiră SDC în seringă; se ataşează seringa la sondă şi se introduce SDC ; se pensează sonda
SONDAJUL VEZICAL
Lp 1.TIB
Continuarea tehnicii – în funcţie de scop
Drenaj (operaţii, incontinenţe,etc): sondaj “a demeure”
Se ataşează la capătul sondei punga colectoare
Se fixează tubulatura pe coapsă
Se plasează punga decliv, a.î. să se scurgă urina ; ! La cudarea tuburilor
SONDAJUL VEZICAL
Extragerea sondei - cu blândeţe, după dezumflarea balonaşului
Tehnica sondajului vezical la B – la fel cu menţiunile:
Dezinfecţia se va face după decalotare, dinspre meat , înspre baza glandului
Penisul se menţine la început în poziţie verticală, decalotat cu mâna stângă
Sonda Tiemann se introduce cu varful orientat în sus ; mişcări blânde
Sonda se introduce aproximativ 20 cm (toată)
Se continuă tehnica în funcţie de scop – vezi sondaj la F
Extragerea sondei - cu blândeţe, după dezumflarea balonaşului
!!! În caz de nereuşită, se solicită ajutorul unui coleg experimentat
SONDAJUL VEZICAL
Lp 1.TIB
Îngrijiri ulterioare,P,R
Toaletă
P se aşează comod în pat şi
se supraveghează în continuare
Produsul se transportă la laborator
Materialele refolosibile se pregătesc pentru sterilizare
SPĂLĂTURA VEZICII URINARE
= introducerea unei soluţii medicamentoase, prin sonda uretrală în vezica urinară
SCOP
Explorator - pregătirea în vederea unei explorări (cistoscopie, pielografie )
Terapeutic - îndepărtarea exsudatelor patologice rezultate din inflamaţia pereţilor vezicii ; la P

cu sonda “a demeure” – pt îndepărtarea urinei de stază
MN – cele de la sondaj +
seringa Guyon/ de unică folosinţă cu capacitate mare,
soluţia de spălătură (ser fiziologic steril, sol. Rivanol 0,1-2 %, soluţie de betadină de mucoase
sterilă, etc)
Lp 1.TIB
SPĂLĂTURA VEZICII URINARE
TEHNICA
după sondarea vezicii şi evacuarea acesteia, se adaptează la sondă seringa Guyon/seringa de

unică folosinţă cu capacitate mare sau un irigator şi se introduc 80-100 ml soluţie (ser fiziologic,
rivanol 0,1-2%, nitrat de Ag 1-4%), fără să se destindă vezica,
se retrage seringa şi se lasă să se scurgă lichidul introdus, capătul sondei aşezându-se pe o

compresă sterilă,
se repetă operaţia până lichidul evacuat este limpede
tehnica se încheie ca şi sondajul vezical
INCIDENTE. ACCIDENTE. COMPLICAŢII SONDAJ ŞI SPĂLĂTURĂ VEZICALĂ
Incidente
sonda nu înaintează - > se alege o sondă cu diametru mai mic
scurgerea urinei pe lângă sondă – sonda are diametru prea mic = > se schimbă
COMPLICAŢII
Imediate:
lezarea traumatică a mucoasei uretrale (se trădează prin hemoragie de diferite grade) se
impune întreruperea imediată a tehnicii,
crearea unei căi false prin forţarea sondei - se previne prin efectuarea sondajului cu blândeţe şi
răbdare, fără a se forţa înaintarea sondei,
astuparea sondei în cursul evacuării vezicii - se destupă prin insuflare cu aer sau câţiva ml de
soluţie dezinfectantă,
Tardive - > infecţioase = > introducerea germenilor patogeni printr-o tehnică defectuoasă
SONDAJ ŞI SPĂLĂTURĂ VEZICALĂ

Lp 1.TIB
DE REŢINUT
P sondaţi (sonda permanentă) vor consuma o cantitate mai mare de lichide - 3000ml/24 ore
(dacă nu au CI)
P agitaţi vor fi supravegheaţi cu atenţie – risc de smulgere a sondei şi astfel, de lezare a uretrei
Sonda “a demeure” (permanentă):
Se supraveghează aspectul meatului urinar
Se supraveghează tubulatura, temperatura (! Infecţii)
La 3 zile se efectuează spălătură vezicală – combate staza - > previne formarea calculilor
se menţine maxim 10 zile
montarea următoarei sonde se face după minimum 2 ore de rapus ( sau mai mult dacă P are
posibilitatea – pampers/prezervativ special la B)
SPĂLĂTURA VAGINALĂ
= introducerea unui curent de lichid - apă, infuzie de plante sau soluţie medicamentoasă în
vagin, lichid care, după ce spală pereţii vaginali, se evacuează pe lângă canulă
CLASIFICARE
În funcţie de temperatura lichidului de spălătură:
spălături reci (până la 200C),
spălături călduţe (35-370C),
spălături calde (45-500C).
Lp 1.TIB
SCOP – terapeutic
îndepărtarea produselor patologice de pe mucoasă,
dezinfecţia locală înaintea intervenţiilor chirurgicale obstetricale sau ginecologice,
calmarea durerilor,
reducerea proceselor inflamatorii,
Indicaţii - vaginite, infecţii cronice ale colului uterin, pregătire preoperatorie,
Contraindicaţii - după intervenţii chirurgicale locale timp de 5-7 zile,
MN
De protecţie – muşama, aleză, paravan
Sterile – canula vaginală, vată,
Alte materiale – pentru toaleta externă ; irigator, termometru,tăviţă renală, mănuşi
Soluţia de spălătură - apă oxigenată(microspălături), cloramină 1% (4tb la 1 l apă fiartă şi răcită),

acid boric 3%, bicarbonat de sodiu 1% ( 1 linguriţă la 1 l apă fiartă şi răcită), septovag,
permanganat de potasiu 0,5‰,oxicianură de mercur 0,25‰, sublimat 1%, tantum rosa
Pregătire P
Psihică – informare
Fizică – toaleta genitală externă ; ungerea vulvei cu vaselină (la spălăturile calde)
Lp 1.TIB
Asigurare pozitie:
DD cu genunchii flectaţi , coapsele îndepărtate (la salon), aşezarea unui bazinet sub P
Poziţie ginecologică - sala de tratamente
Tehnica
spălarea şi dezinfectarea mâinilor, îmbrăcare mănuşi
se adaptează canula la irigator
se verifică temperatura soluţiei,
se elimină aerul lăsând să curgă apa din tubul irigatorului în ploscă
se ridică irigatorul la 50-75 cm de simfiza pubiană a pacientei,
se îndepărtează cu degetele mâinii stângi labiile,
Tehnica
se reperează orificiul de intrare în vagin,
se deschide robinetul şi se introduce canula odată cu curentul de lichid, până în fundul de sac
posterior al vaginului,
se spală bine fundul de sac posterior şi apoi se plimbă canula pe toată suprafaţa vaginului prin
mişcări de rotaţie, se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească (să nu pătrundă aer),
Lp 1.TIB
se sfătuieşte P să tuşească de 2-3 ori (eliminarea restului de lichid)
se usucă regiunea genitală externă,
se aplică un tampon absorbant/vată sterilă
se ajută să se îmbrace, se transportă la salon, se aşează comod în pat( se aeriseşte salonul)
!!!
atenţie la presiune
spălătura vaginală nu se recomandă ca metodă terapeutică uzuală deoarece distruge flora

microbiană existentă în mod fiziologic în vagin.
CLISMELE
= introducerea de lichide în intestinul gros (prin anus, în rect şi colon)
SCOP
Explorator – clismele baritate
Evacuator:
evacuarea conţinutului intestinului gros,
pregătirea pacientului pentru examinări (rectoscopie, colonoscopie, irigoscopie),
intervenţii chirurgicale pe colon, vezică urinară sau uter,

Lp 1.TIB
Terapeutic:
introducerea de medicamente,
alimentarea sau hidratarea pacientului,
CLISMELE
Indicaţii:
preoperator,
înaintea rectoscopiei, colonoscopiei,
constipaţie, ocluzie, polipi ai intestinului gros,
Contraindicaţii: hemoroizi, fisură anală,
MN – în funcţie de scop
De protecţie – muşama, aleză, paravan, mănuşi
Sterile – canula rectală (rigidă la clisma simplă ; flexibilă la clisma înaltă şi cea prin sifonaj), pară
de cauciuc (copii), comprese, seringi de diferite capacităţi
Alte materiale – pentru toaleta externă, bazinet, tăviţă renală, irigator cu tub prelungitor(L 1,5-
2 m, diametrul 1 cm) şi robinet, lubrifiant (vaselină, ulei parafină, ricin, K-Y gel)
Lp 1.TIB
CLISMELE
MN
Lichidul de clismă:
apă caldă la 35-370 (500- 1000 ml pentru adulţi, 250 ml pentru adolescenţi, 150 ml pentru
copil, 50-60 ml pentru sugari) +
sare 1 linguriţă la 1 litru apă sau ulei 4 linguri/ litru de apă sau glicerină 80 gr/litru de apă sau
săpun 1 linguriţă rasă /litru de apă,
Medicamentele indicate
CLISMELE
Pregătire P
Psihică – necesitate, mod de colaborare
Fizică:
se conduce P în sala de tratamente sau se izolează patul cu paravanul,
se protejează patul cu muşama şi aleză,
se efectuează toaleta regiunii anale ; se îndepărtează materialele de toaletă
asigurarea poziţiei - în funcţie de starea lui generală :
DD cu genunchii flectaţi şi coapsele îndepărtate,
DLS cu membrul inferior stâng întins şi dreptul flectat sau

Lp 1.TIB
poziţie genupectorală,
se aşează bazinetul sub regiunea sacrală şi se înveleşte pacientul cu învelitoare,
CLISMELE
Tehnica – în funcţie de scop
Clisma evacuatoare simplă:
asistenta se spală pe mâini şi se dezinfectează,
îmbracă mănuşi de protecţie
se fixează canula metalică sterilă sau cea de unică utilizare la tubul irigatorului şi se închide
robinetul; se prepară soluţia, se verifică temperatura
se umple irigatorul,
se evacuează aerul şi prima coloană de apă,
lubrifiază canula (prin turnare / cu ajutorul unei comprese îmbibate în lubrifiant) ; ! Nu se

foloseşte vată
se fixează punga pe stativ/se ridică irigatorul cu mâna dr.

Lp 1.TIB
CLISMELE
îndepărtează fesele pacientului cu mâna stângă,
introduce canula prin anus în rect, cu vârful îndreptat înainte în direcţia vezicii urinare, 10-12
cm,
după ce vârful canulei a trecut de sfincter se ridică extremitatea externă şi se îndreaptă vârful în
axul ampulei rectale,
se deschide robinetul şi se reglează viteza de scurgere a apei prin ridicarea irigatorului la

aproximativ 50 -100cm deasupra patului pacientului,
CLISMELE
pacientul e rugat să respire adânc, să-şi relaxeze musculatura abdominală, să reţină soluţia 10-
15 min.,
se închide robinetul înainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul tubului de scurgere; se

îndepărtează canula şi se aşează în tăviţa renală,
Lp 1.TIB
pacientul e adus în poziţie de DLD, apoi DD pentru a uşura pătrunderea apei la o adâncime mai
mare,
se captează scaunul la pat sau la toaletă,
CLISMELE
Clisma evacuatoare înaltă: se procedează la fel cu menţiunile:
canulă flexibilă (30-40 cm)
irigatorul se ridică la 1,5m.,
presiune mai mare; temperatura apei va fi mai scăzută (15-160C), 2-3litri,
indicată în: pregătire preoperatorie pe intestin, colon, înaintea irigoscopiei, pregătirea pentru
radiografie pe bazin, uter, rinichi, vezică biliară
Lp 1.TIB
CLISMELE
Clisma prin sifonaj:
indicată în: îndepărtarea mucozităţilor, puroiului, exsudatelor sau toxinelor microbiene de pe

suprafaţa mucoaselor; în ocluzia intestinală, pareze intestinale,
foloseşte o canulă de 30-40cm. lungime ca pentru clisma înaltă, diametrul de 1,5cm, din cauciuc
semirigid, prevăzut cu orificii largi,
sonda se introduce până la colonul sigmoid
CLISMELE
Clisma prin sifonaj:
în locul rezervorului se adaptează la capătul sondei o pâlnie de 1,5l; ce se umple cu apă la 350,
pâlnia se ridică până la 1 m de la nivelul patului, iar după introducerea apei, înainte ca pâlnia să
se golească complet, se coboară pâlnia sub nivelul colonului,
se goleşte pâlnia într-un recipient,
operaţiunea se repetă de 5-6 ori până ce lichidul de întoarcere e limpede

Lp 1.TIB
CLISMELE
Clisma uleioasă:
indicată în constipaţii cronice, fecalom,
se introduc în rect, cu ajutorul unei pâlnii sau seringi, la presiune mică, în decurs de 15-20 min.,
200-400ml de ulei de floarea soarelui sau măsline, încălzit la 380,
se menţine în rect 6-12 h (de obicei se practică seara, pacientul eliminând uşor un scaun moale,
dimineaţa),
clisma cu parafină: 200g parafină lichidă la 380C,
clismă cu emulsie uleioasă: 1/2 l apă + 1 linguriţă bicarbonat de Na + 2 linguri ulei de peşte + 2
linguri de ulei de ricin,
Clisma purgativă:
evacuează colonul prin acţiune purgativă (nu mecanică),
se utilizează soluţie concentrată de sulfat de magneziu (250 ml apă cu 2 linguri MgSO4) ce

produce o trecere de lichid prin pereţii intestinali în lumen, formând un scaun lichid abundent
Lp 1.TIB
CLISMELE
Clisma terapeutică:
utilizată când se doreşte o acţiune locală asupra mucoasei, când calea orală nu este practicabilă
sau se doreşte ocolirea căii portale,
când se administrează medicamente ca: digitala, clorura de calciu, tinctura de opiu, chinină,
care se absorb prin mucoasa rectală sau cele cu efect local (soluţii izotonice) în microclisme sau
clisme picătură cu picătură (la o ora, 1 ½ h după clisma evacuatoare), cu un ritm de 60pic/min,
CLISMELE
indicată în:
cu Na2CO3 pentru dizolvarea mucusului intestinal (250ml apă + 1 linguriţă bicarbonat),
cu infuzie de muşeţel pentru absorbţia gazelor intestinale, atenuarea inflamaţiei rectale,
cu dezinfectante: sulfamide 2-3 g în 200-300ml ceai de muşeţel, soluţie de albastru de metilen

1%, colargol 0,5%,
cu epitelizante: soluţie de vitamina A în 200g ulei vegetal,
reducerea proceselor inflamatorii locale – cu cortizon,
cu decoct de usturoi: evacuarea oxiurilor,
anestezie locală: cu eter

Lp 1.TIB
CLISMELE
Microclisma: clismă de 10-15 ml apă, ser fiziologic, sau soluţie izotonă de glucoză în care e
dizolvată o substanţă medicamentoasă; această soluţie e de obicei introdusă pe canula rectală
cu ajutorul unei seringi,
Clisma picătură cu picătură:
se introduc în organism 1-2 l de soluţie medicamentoasă/24h,
soluţia se menţine la o temperatură constantă de aproximativ 370 prin folosirea termofoarelor,
utilizată în scop anestezic (cu eter),
pentru efectul local se administrează bicarbonat de Na, infuzie de muşeţel, cortizon, vitamina A,
decoct de usturoi,
materiale necesare: ca pentru clismă evacuatoare + picurător Martin + clemă Hoffmann

Lp 1.TIB
CLISMELE
Îngrijiri ulterioare
pe un bazinet curat se efectuează toaleta regiunii anale,
se îndepărtează materialele de protecţie,
se aşează pacientul comod, se înveleşte,
se aeriseşte salonul,
se ordonează materialele folosite,
Reorganizarea locului de muncă
Accidente, incidente:
canula întâmpină rezistenţă - se retrage câţiva centimetri, apoi se dă drumul la apa din irigator,
canula înaintând încet,
dureri, crampe intestinale - se opreşte curentul de apă pentru câteva minute,
INTRODUCEREA TUBULUI DE GAZE
= introducerea unui tub de cauciuc sau a unei sonde de metal prin anus
Scop: terapeutic - eliminarea gazelor din colon
Indicaţii: meteorism abdominal
Contraindicaţii: fisură anală, hemoroizi,
Materiale necesare:
tubul de gaze - un tub de cauciuc semirigid, de 30-35 cm lungime şi 8-12mm diametru, cu

marginile extremităţilor rotunjite,
Lp 1.TIB
materiale de protecţie,
materiale pentru toaleta anală,
lubrifiant,
INTRODUCEREA TUBULUI DE GAZE
Pregătire P – ca la clismă
Tehnica:
introducerea se face ca şi la canula rectală pentru clismă;
tubul se lubrifiază cu vaselină boricată
îndepărtează fesele pacientului cu mâna stângă, iar cu dreapta introduce tubul ,
se introduce în rect 15-20cm,
nu se menţine mai mult de 2 ore; la nevoie se repune după 1-2 h
ÎU - toaleta regiunii anale, aşezare în poziţie comodă, aerisirea salonului,
Accidente, incidente: escare ale mucoasei rectale,
SPĂLĂTURA OCULARĂ
= introducerea unui curent de lichid în sacul conjunctival

Lp 1.TIB
Scop – terapeutic
în procesele inflamatoare ale conjunctivei
în prezenţa unor secreţii conjunctivale abundente
pentru îndepărtarea corpilor străini
Indicaţii: conjunctivită, prezenţa corpului străin,
Contraindicaţii: suspiciune de plagă corneeană
MN
De protecţie: muşama, aleză, prosop
Sterile: comprese, tampoane, recipient cu picurător, seringă fără ac
Lichid de spălătură: ser fiziologic, acid boric 3%, apă bicarbonatată 2,2 %, oxicianură de Hg
Pregătire P
Psihică – informare, necesitate
Fizică:
se aşează pacientul în poziţie şezând, cu capul aplecat pe spate, cu privirea în sus sau în DD, cu
capul aplecat înapoi sau decubit lateral
se protejează ochiul sănătos cu o compresă sterilă iar în jurul gâtului se aşează un prosop
Lp 1.TIB
se fixează tăviţa renală, lipită de obraz pe partea ochiului ce urmează a fi spălat sau dacă
pacientul e în DD, pe obraz, fără a atinge ochiul ce urmează a fi spălat
Tehnica
AM se spală pe mâini şi se dezinfectează,
verifică temperatura lichidului de spălătură, introduce lichidul în recipient/ în seringă, îmbracă

mănuşile,
aşează pe cele două pleoape câte o compresă îmbibată în soluţie antiseptică de spălare,
deschide fanta palpebrală cu degetele mâinii stângi şi împrăştie cu presiune moderată lichidul
din seringă / toarnă din recipient, solicită pacientul să rotească ochiul în toate direcţiile,
repetă tehnica la nevoie şi verifică prezenţa corpilor străini în lichidul de spălătură (când e
cazul),
Lp 1.TIB
îndepărtează tăviţa renală, usucă faţa pacientului, tamponează lichidul rămas în unghiul nazal al
ochiului,
îndepărtează compresa de pe ochiul protejat şi aşează pacientul într-o poziţie comodă,
supravegherea pacientului
De reţinut:
spălătura se va efectua întotdeauna dinspre unghiul intern spre unghiul extern al ochiului,
ştergerea în sens invers,
ciocul undinei, amboul seringii se ţin la 6-7 cm de ochiul pacientului,
se va evita contactul între lichidul de spălătură al ochiului bolnav şi ochiul sănătos,
SPĂLĂTURA AURICULARĂ
= spălarea conductului auditiv extern prin introducerea unui curent de lichid
Scop – terapeutic
îndepărtarea secreţiilor (puroi, cerumen),
îndepărtarea corpilor străini ajunşi în urechea externă accidental sau voluntar,
tratamentul otitelor cronice,

Lp 1.TIB
Indicaţii: otite cronice, dop de cerumen, corpi străini,
Contraindicaţii: perforaţie de timpan
MN
De protecţie – muşama, aleză, prosop, şorţuri de cauciuc
Sterile - seringă Guyon/ de unică folosinţă de capacitate mare, vată, lichid de spălătură încălzit
la 370, soluţia medicamentoasă prescrisă, soluţie de bicarbonat de sodiu 0,1%,
Alte materiale – mănuşi de protecţie, tăviţa renală, otoscop,
Pregătire P
Psihică - se anunţă pacientul şi i se explică scopul şi inofensivitatea tehnicii
Fizică:
cu 24 h înainte:
în caz de dop de cerumen, se instilează în conductul auditiv extern de 3 ori/zi soluţie de

bicarbonat de Na în glicerină 1/20,
în cazul de dop epidermic se instilează soluţie de acid salicilic 1% în ulei de vaselină,

Lp 1.TIB
în caz de corpi străini hidrofili (boabe de legume şi cereale) se instilează alcool,
în caz de insecte vii se fac instilaţii cu ulei de vaselină, glicerină sau se aplică un tampon cu
alcool cu efect narcotizant,
Pregătire P
Fizică:
pacientul se aşează în poziţie şezând pe scaun, cu capul aplecat într-o parte, i se protejează
îmbrăcămintea cu şortul şi prosopul,
se aşează tăviţa renală sub urechea pacientului care va ţine capul înclinat,
Tehnica
asistenta se spală pe mâini şi îmbracă şorţul impermeabil, verifică temperatura lichidului de

spălătură şi încarcă seringa Guyon,
solicită P să deschidă gura (conductul se lărgeşte şi conţinutul patologic se îndepărtează mai

uşor),
trage pavilionul urechii în sus şi înapoi cu mâna stângă iar cu dreapta injectează lichidul de
spălătură spre peretele postero-superior şi aşteaptă evacuarea,
operaţia se repetă la nevoie,

Lp 1.TIB
se usucă cu vată sterilă conductul auditiv extern,
medicul controlează rezultatul spălăturii prin otoscopie,
se introduce un tampon de vată în conduct,
Spălătura auriculară
se aşează pacientul în decubit dorsal ½-1 h,
se examinează lichidul de spălătură,
dezinfecţia instrumentelor, pregătirea pentru sterilizare,
Incidente, accidente:
pot apărea accidente ca vărsături, ameţeli, lipotimie, dureri, traumatizarea timpanului, datorate
presiunii prea mari sau temperaturii scăzute sau crescute a lichidului de spălătură,
folosirea unei seringi prea mari scade precizia mişcărilor,
SPĂLĂTURA NAZALĂ
Lp 1.TIB
= spălătura cavităţii nazale prin introducerea unei soluţii călduţe,
Tipuri:
baia nazală,
duşul nazal,
Scop – terapeutic : îndepărtarea secreţiilor, crustelor nazale
Indicaţii - rinita cronică, ozena (rinită atrofică), faringita granuloasă, vegetaţii adenoide,
MN
Pentru baie nazală - pipetă nazală sterilă, ser fiziologic 370C, prosoape, tăviţă renală, alte
soluţii,
Pentru duş nazal - irigator steril, ser fiziologic 370C, olivă nazală,
SPĂLĂTURA NAZALĂ
Pregătire P
Psihică – necesitate, inofensivitate
Fizică - poziţie şezând, protejat de prosop şi tăviţa renală, capul aplecat înapoi pe o parte
Tehnica
Spălare pe mâini, îmbrăcare mănuşi
Baie nazală:
se introduce lichidul cu pipeta,

Lp 1.TIB
pacientul spune „A” (se obturează fosele nazale şi se ridică vălul palatin),
pacientul îşi lasă capul în faţă, lichidul colectându-se în tăviţă,
se repetă manevrele de mai multe ori,
SPĂLĂTURA NAZALĂ
Tehnica
Duş nazal:
irigatorul se pune la 30 cm deasupra nasului,
se goleşte de aer,bolnavul respiră pe gură (NU vorbeşte), se introduce oliva nazală în nară, cu
partea plată spre septul nazal şi cea bombată spre aripa nasului,se lasă lichidul să curgă,
Spălare pe mâini
Îngrijiri ulterioare: se şterge P, se aşează în pat
Reorganizare
Lp 1.TIB
SPĂLĂTURA BUCO-FARINGIANĂ
= spălarea cavităţii bucale şi a faringelui,
Scop - terapeutic: îndepărtarea exsudatelor patologice de pe mucoasa bucală, amigdale,

mucoasa faringiană
Indicaţii - boli infecto-contagioase, stomatite, faringo-amigdalite,
MN
De protecţie – şorţuri, prosop, muşama , aleză
Sterile - irigator - > tub de cauciuc (60-80cm), robinet
Alte materiale – tăviţa renală, mănuşi, soluţia de spălătură (ceai de muşeţel 370C, alte soluţii,)
Pregătire P
Psihic – informare
Fizic - poziţie şezând, se protejează cu un prosop, se aşează tăviţa sub bărbie
SPĂLĂTURA BUCO-FARINGIANĂ
Tehnica
spălare pe mâini, dezinfectare cu alcool,îmbrăcarea mănuşilor chirurgicale,

Lp 1.TIB
irigatorul la 50 cm deasupra cavităţii bucale,
se introduce canula în gură, se dă drumul la lichid,
colectarea lichidului în tăviţă,
spălare pe mâini,
gargară cu ceai de muşeţel, îndepărtarea şorţului, tăviţei, prosopului; poziţie cât mai comodă,
Accidente, incidente
aspirarea lichidului de spălătură,
leziuni dentare sau ale mucoasei bucale (e de preferat să folosim sonde flexibile),
trebuie evitate aspirarea lichidului în căile respiratorii, lezarea dinţilor, mucoasei dentare ; !!!
copii trebuie imobilizaţi,
Lp 1.TIB
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
LUCRĂRI PRACTICE T.Î.B.
ANUL I SEMESTRUL II
CĂI DE ADMINISTRARE
DEPIND DE:
Starea fizică a medicamentului:
substanţele gazoase, volatile - pe cale respiratorie, prin inhalaţie;
substanţele solide, lichide - per os;
substanţele lichide sterile-parenteral.
Starea organismului:
afecţiuni hepatice sau renale: se administrează în cantitate mai mică;
ocolirea metabolizării hepatice: medicamentul se poate administra de exemplu pe cale rectală
DEPIND DE:
Scopul terapeutic urmărit:
Acţiune locală
Acţiune generală
CIRCUITUL MEDICAMENTELOR - etape

Lp 1.TIB
vizită + notare particularităţi
completarea condicii de medicamente + ducerea acesteia la farmacie în timp util
preluarea medicamentelor de la farmacia spitalului, verificarea acestora şi repartizarea lor pe

salon şi bolnav;
depozitarea medicamentelor în secţie;
administrarea medicamentelor.
REGULI GENERALE:
Verificarea identităţii P;
Verificarea medicamentului (tip, gramaj, mod de administrare, ora, dacă a fost deja administrat,
aspect, valabilitate);
Pregătirea P – psihică şi fizică;
Pregătirea materialelor (în funcţie de calea de administrare);
Spălare pe maini cu apă şi săpun, iar în cazul imunodeprimaţilor + dezinfectare;
Administrare ;
Supraveghere efect.
ADMINISTRAREA PE CALE ORALĂ,PERORALĂ,INTERNĂ
= constă în introducerea medicamentelor şi absorbţia acestora la nivelul tubului digestiv.
AVANTAJE
comoditate (calea cel mai frecvent utilizată);
posibilitate de autoadministrare;
corespunde unei căi naturale;
nu necesită personal specializat;

Lp 1.TIB
poate fi folosită atât pentru efecte locale cât şi generale
DEZAVANTAJE
Absorbţia poate fi influenţată de motilitatea stomacului şi intestinului prin:
medicamente; alimente;
stări patologice: vărsături;
HCl din stomac, enzime digestive;
flora intestinală;
solubilitatea substanţei (depinzând de dimensiunile particulei, structura).
Necesită cooperarea pacientului;
DEZAVANTAJE
Absorbţia lentă, greu de controlat;
Poate determina iritarea mucoasei gastrice;
Necesită modificarea gustului, mirosului pentru a putea fi ingerate;
Posibilitatea automedicaţiei;
CONTRAINDICAŢII
boli psihice, stări de inconştienţă sau comatoase, vărsături, diaree severa, sugari, copii sub 2 ani
(cele solide);
administrarea medicamentelor ce pot fi distruse de aciditatea gastrică;

Lp 1.TIB
bolnavul refuză medicamentul administrat per os;
este nevoie de o acţiune promptă;
EXEMPLE – formă lichidă:
Soluţii,infuzii,decocturi,uleiuri,tincturi,extracte,emulsii,mixturi
Pregătire P: psihică şi fizică
Materiale: linguriţe / pipete / dozatorul propriu medicamentului / seringă ;

medicamentul,pahar cu apă sau ceai, ± zahăr
Tehnica: respectă regulile generale
EXEMPLE – formă solidă:
Pulberi sau prafuri,tablete (comprimate),drajeuri,capsule,granule mucilagii
Pregătire P: psihică şi fizică
Materiale: recipient special, medicamentul
Tehnica: respectă regulile generale
Se va evita:
manipularea comprimatelor direct cu mâna; ruperea tabletelor; dacă e necesar se va folosi un

instrument curat;
amestecarea medicamentelor cu cărbune medicinal (acesta absoarbe şi reduce acţiunea

medicamentelor);
administrarea tabletelor, drajeurilor ca atare, la copiii sub 2 ani;
utilizarea aceloraşi pahare, linguri, linguriţe la mai mulţi pacienţi.
ADMINISTRAREA SUBLINGUALĂ SAU BUCALĂ

Lp 1.TIB
= introducerea medicamentelor şi absorbţia acestora la nivelul mucoasei bucale.
Avantaje:
cale comodă de administrare;
posibilitate de autoadministrare - în urgenţe;
corespunde unei căi naturale;
Avantaje:
absorbţia este rapidă datorită faptului că e o mucoasă bine vascularizată;
efectul se instalează rapid;
se evită inactivarea medicamentului datorită pH-ului acid al sucului gastric sau al celui alcalin
din intestin;
Dezavantaje:
necesită cooperarea pacientului;
folosirea repetată a acestei căi produce leziuni ale mucoasei bucale;
nu pot fi administrate decât cantităţi mici de substanţă sub forma de soluţie, pulberi sau
comprimate sublinguale;
Exemple:nitroglicerina în angina pectorală, faringoseptul în faringo-amigdalite;

Lp 1.TIB
PP,MN,T, Î.U.
La fel ca la administrarea orală, cu următorele menţiuni:
comprimatele se introduc între gingii şi mucoasa obrazului sau sublingual;
tabletele zaharate sau drajeurile sunt menţinute în cavitatea bucală (pe/sub limbă) până la
topirea lor completă, absorbţia lor fiind integrală;
ADMINISTRAREA RECTALĂ
Constă în introducerea medicamentelor şi absorbţia acestora la nivelul rectului.
Avantaje – poate fi folosită:
la pacienţii cu tulburări de deglutiţie;
la cei operaţi pe tubul digestiv superior;
la administrarea medicamentelor ce se distrug masiv la nivel hepatic;
Avantaje – poate fi folosită:

Lp 1.TIB
la pacientul cu intoleranţă digestivă: greaţă, vărsături, hemoragii digestive;
pentru medicamentele iritante ale mucoasei gastrice;
în caz de refuz de a înghiţi din partea pacientului;
în caz de stază din sistemul portal;
poate avea atât efect local (supozitor cu glicerină) cât şi general (supozitoare cu digitală);
Dezavantaje
absorbţia substanţelor e relativ lentă, inegală;
efecte mai ales locale, de iritare a rectului;
nu poate fi folosită în caz de tulburări ale tranzitului intestinal sau leziuni grave;
Contraindicaţii - diaree
Exemple mod de administrare:
Clismă medicamentoasă – microclisma sau clisma picătură cu picătură (vezi clisme)

Lp 1.TIB
Supozitoare – acţiune locală / generală
Creme - acţiune locală (ex. Proctoglyvenol)
Materiale necesare: mănuşi de cauciuc, vaselină, tăviţă renală, supozitor/crema;
Pregătire P
psihică: explicarea necesităţii tehnicii;
informare asupra posibilei senzaţii de defecare ce poate apărea (în cazul supozitoarelor se
lămureşte că după câteva minute, după topire, senzaţia dispare).
fizică:
igienă locală
pentru supozitoare şi creme: poziţie decubit lateral stâng cu MI stg în extensie şi cel drept
flectat/ altele dacă P nu poate sta în DLS,
pentru clismă: vezi clismă.
Tehnica:
Lp 1.TIB
dacă pacientul nu a defecat: clismă evacuatorie;
spălare pe mâini + mănuşi;
despachetarea supozitorului din ambalaj;
cu mâna stângă se îndepărtează fesele pacientului evidenţiind orificiul anal;
Tehnica:
cu mâna dreaptă introduce supozitorul (uns în prealabil cu vaselină) cu vârful spre anus;
cu ajutorul indexului/inelarului se împinge până trece de sfincterul anal intern;
Pentru creme se folosesc aplicatoare;
îndepărtarea mănuşilor, spălare pe mâini,
ADMINISTRAREA PE SUPRAFAŢA TEGUMENTELOR ŞI MUCOASELOR
I. MUCOASA CONJUNCTIVALĂ
1.Instilaţii - AB, decongestionante, midriatice, etc

Lp 1.TIB
I. MUCOASA CONJUNCTIVALĂ
2. Unguente - antiinfecţioase (kanamicin), antiglaucomatoase
3. Pulberi
II. MUCOASA NAZALĂ
1.Instilaţii - decongestionante
2. Spray nazal – decongestionant,
antiinflamator
3. Crème, geluri- trofice
III. CONDUCT AUDITIV EXTERN
1.Instilaţii – AB, calmante (! timpan )
2. Unguente – AB,trofice (! timpan)
IV. MUCOASA BUCALĂ ŞI FARINGIANĂ
1. Badijonare – albastru de metilen, glicerină boraxată,etc
2. Spray – Bioparox, Codecam
3. Gargară
V. MUCOASA VAGINALĂ
1.Crème, geluri
Lp 1.TIB
V. MUCOASA VAGINALĂ
2. Ovule, comprimate vaginale
VI. MUCOASA RESPIRATORIE - inhalaţie
VI. MUCOASA RESPIRATORIE - inhalaţie
VII. APLICAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFAŢA TEGUMENTELOR
Badijonare
Compresă medicamentoasă
Pudrare
Unguente, crème
Pulverizare
Spălarea regiunii
Baia medicinală – parţială/generală
Emplasture
Cauterizare
VIII. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PERCUTAN
Fricţionarea
Ionoforeza (galvanoterapia) -BFT

Lp 1.TIB
NOŢIUNI ELEMENTARE DE ADMINISTRARE A ANTIBIOTICELOR
TIPURI
1.Bacteriostatice - stopează multiplicarea germenilor
2.Bactericide – distrug germenii
ACŢIUNE
1.Spectru îngust
2.Spectru larg
FORME DE PREZENTARE
Tablete – penicilina V, eritromicina
Comprimate – Ospen, Augmentin, etc.
Capsule(în 2 culori/o culoare) – Ampicilina , Doxiciclina
Pulberi pentru suspensie orală
Pulberi pentru administrare injectabilă (după dizolvare)
Fiole injectabile – gentamicina, etc
Unguente
Orală
Parenterală
Intramuscular – pulberea se dizolvă în 4-5 ml ser fiziologic/apă distilată
Intravenos – dizolvare în cel puţin 20 ml ser fiziologic (microperfuzie de 30 minute)

Lp 1.TIB
Tegumentară – unguente
Respiratorie - aerosoli
REGULI DE ADMINISTRARE
Anamneză atentă privind antecedentele alergice
Testare intradermică (diluţii 1/10 sau 1/100)
Administrare conform prescripţiei: doză, ritm, diluţie, cale de administrare
Administrare imediat după dizolvare
Informarea P asupra unor particularităţi (ex: Penicilina V, Eritromicina se administrează după

masă)
REGULI DE ADMINISTRARE
La administrarea pe cale orală se recomandă asocierea vitaminei B complex/ iaurtului, pentru

echilibrarea florei intestinale ; !!! Nu se administrează cu lapte
Terapia îndelungată necesită şi observarea mucoaselor (bucală, vaginală) pentru sesizarea

apariţiei candidozei(se anunţă M)
AM poartă mănuşi şi mască - evitarea sensibilizării
NOŢIUNI ELEMENTARE DE ADMINISTRARE A HORMONILOR CORTICOIZI
a. Glucocorticoizii
Lp 1.TIB
secretaţi de corticosuprarenală
Efecte – antiinflamator, antialergic
Prezentare:
Tablete / comprimate: Prednison, Prednisolon (Supercortizol), Superprednol
b. Mineralocorticoizii
secretaţi de corticosuprarenală
Efecte – favorizează retenţia de Na, cloruri şi apă (se recomandă în insuficienţa glandei
corticosuprarenale)
a. Glucocorticoizii
Prezentare:
Fiole: hidrocortizon acetat ; Fiole cu solvent: HHC
Flacoane: Flebocortid (pulbere + solvent)
Unguente: Pivalat de flumetazonă
b. Mineralocorticoizii
Prezentare:
Comprimate: Fludrocortisonum
Fiole: Mincortid
Lp 1.TIB
Căi de administrare
Orală
Parenterală:
Intramuscular
Intravenos
Intraarticular / periarticular
Respiratorie – aerosoli
Tegumentară – crème, unguente
Reguli
Regim hipo- sau desodat la indicaţie
Respectarea schemei de administrare (descreştere treptată a dozelor)
Educarea P să nu întrerupă brusc tratamentul
Măsuri riguroase de igienă şi prevenirea infecţiilor (scade imunitatea)
NOŢIUNI ELEMENTARE DE ADMINISTRARE A HORMONILOR HIPOFIZARI
a. ACTH = adenocorticotrop hormon ; secretat de hipofiză ; rol de stimulare a secreţiei glandei

suprarenale
Acţiune antiinflamatorie
Prezentare – pulbere liofilizată, în flacoane de 50 U.I.
Doze: 50 – 100 UI/zi –adult ; 15-50UI/zi –copil
Administrare:
Lp 1.TIB
Intramusculară – dizolvat în ser fiziologic/ apă distilată, în cantitate egală cu numărul dozelor/
24 ore (adm. la 6-8 ore)
Intravenoasă în pev lentă, în glucoză 5% (6-8 pic/min)
Se administrează în doze crescătoare
!!! La supravegherea P – asepsie, echilibru HE
NOŢIUNI ELEMENTARE DE ADMINISTRARE A HORMONILOR HIPOFIZARI
b. TRH = tireotrop hormon ; secretat de hipofiză ; rol de stimulare a secreţiei glandei tiroide
Poate creşte MB cu 1/3
Prezentare – pulbere injectabilă (Thyrotrophinum)
Administrare: iv, 0,2 mg dizolvate în 5 ml apă distilată
!!! La supravegherea P – TA, P, respiraţie
c. H. somatotropi – secretaţi de hipofiză ; stimulează creşterea
Prezentare: pulbere liofilizată ; flacon injectabil (în UI)
Administrare: im / sc
NOŢIUNI ELEMENTARE DE ADMINISTRARE A HORMONILOR SEXUALI
a.Estrogenii – hormoni ovarieni cu rol în dezvoltarea organelor sexuale feminine (produşi de

sinteză)
Lp 1.TIB
b. Androgeni – hormoni cu rol în dezvoltarea caracterelor secundare sexuale masculine,

favorizează anabolismul proteic şi retenţia hidrosalină; stimulează hematopoeza
Clasificare:
Estrogeni : dietilstibestrol,estradiol
Androgeni: testosteronul
Progesteron
NOŢIUNI ELEMENTARE DE ADMINISTRARE A HORMONILOR SEXUALI
Prezentare:
Solutii injectabile - ! Sunt uleioase = > se administrează strict im
Comprimate orale
Ovule şi unguente vaginale
Plasturi ; implanturi
NOŢIUNI ELEMENTARE DE ADMINISTRARE A HORMONILOR PANCREATICI - INSULINA
Clasificare
Insulina rapidă – folosită în urgenţe (iv / sc) ; administrată iv – efect imediat ; durata 90 min ;
administrată sc – efect în 20-30 minute, durata 7 ore
Lp 1.TIB
Insulina intermediară – injectare sc ; efectul se instalează la 1 oră, durata 10-12 ore (efect
maxim la 7 ore)
Insulina lentă – injectare sc ; efectul se instalează la 3-4 ore, durata 24 ore ( efect maxim la 8-14
ore)
Prezentare
Flacoane de 5, 10 ml(40 UI/ ml SAU 80-100 UI/ml)
Pen-uri (“stilouri”) de 1,5 sau 3 ml (100 UI/ml)
Pompa de insulină
NOŢIUNI ELEMENTARE DE ADMINISTRARE A HORMONILOR PANCREATICI - INSULINA
Căi de administrare
Subcutanată– necesită alternarea locurilor şi supravegherea regiunii ; este calea cea mai
utilizată
Intravenoasă– folosită în urgenţă ; se utilizează doar insuline cu acţiune rapidă
Intramusculară - rar
Reguli
Nu se combină niciodată insulinele MC (monocomponente) cu cele HM (de sinteză)
Nu se dezinfectează cu alcool regiunea /se aşteaptă evaporarea (alcoolul inactivează insulina)
Instruirea P asupra modului de autoadministrare (tehnica, doze, orar)
Instruirea P asupra regimului alimentar, efortului fizic, evitării traumatismelor (vindecare lentă)
NOŢIUNI ELEMENTARE DE ADMINISTRARE A HORMONILOR TIROIDIENI
= hormoni produşi de glanda tiroidă

Lp 1.TIB
Ex: Tiroxina , Triiodotironina
Indicaţii – insuficienţa tiroidiană, obezitate, etc
Prezentare – comprimate
Reguli – administrare înainte de masă cu cel puţin 30 minute ; supraveghere atentă a P ( TA,
greutate)
NOŢIUNI ELEMENTARE DE ADMINISTRARE A ANTICOAGULANTELOR
= medicamente ce împiedică coagularea S prin acţiunea asupra factorilor plasmatici ai coagulării
Clasificare:
Antagonişti ai vitaminei K – trombostop, Orfarin (comprimate)
Grupul heparinei – Calciparine (fiole), Fraxiparine (soluţii injectabile)
Antiagregante plachetare – acid acetilsalicilic, Dipiridamol, etc
Prezentare:
Soluţii în flacoane, fiole sau seringi preumplute:
Heparina: acţiune rapidă şi de scurtă durată ; flacoane de 5000 U/ml
Calciparina: seringi preumplute, 5000 U/0,2 ml SAU 25.000 U/1 ml
Fraxiparina: seringi preumplute negradate (0,3-0,4 ml) sau gradate (0,6 -0,8 ml)
Streptase, Actylise: flacon injectabil
Tablete: Trombostop = anticoagulant cumarinic cu efect de latenţă
Unguente: Hepathrombin unguent sau gel - > indicat în contuzii, entorse, hematoame ;
contraindicat în tromboze, tromboflebite /plăgi deschise
Lp 1.TIB
Căi de administrare: oral, subcutanat, intravenos, pe suprafaţa tegumentelor
Reguli:
Tratamentul se efectuează sub ctrl. clinic şi de laborator (parametrii coagulării)
Heparina nu se asociază cu alte medicamente în perfuzie cu ser
În timpul tratamentelor cu anticoagulante se evită administrarea altor medicamente parenteral
În cazul seringilor preumplute nu se elimină bula de aer şi se va menţine pliul cutanat.
ADMINISTRAREA PARENTERALĂ
REGULI GENERALE
Constă în administrarea medicamentelor prin injecţii.
Scop:
Diagnostic;
Terapeutic;
Avantaje: poate fi folosită:

Lp 1.TIB
în situaţii urgente,
pentru absorbţie rapidă,
în cazul absorbţiei dificile sau insuficiente pe cale digestivă,
la pacienţi necooperanţi, inconştienţi,
absorbţia nu e influenţată de pH, de manifestări clinice ca: greaţa, voma, diareea, constipaţia,
se dozează exact.
Dezavantaje:
necesită tehnică şi instrumentar speciale, condiţii de asepsie, personal calificat,
e neplăcută pentru bolnav,
pot să apară incidente, accidente de obicei mai grave decât în cazul căii per os,
dificultate de a repeta injecţia în acelaşi loc.
Materiale necesare (generalităţi):
De protecţie: muşama,aleză,mănuși
Sterile: seringi, ace (dimensiuni fcţ de tipul injecţiei), substanţa de administrat, medicaţie de
prim ajutor (HHC, adrenalină, Ca)
Alte materiale: tăviţa renală, perniţă, garou (iv), vată, ± pile
Dezinfectante: alcool sanitar, soluţie iodată
Pregătire psihică:
Lp 1.TIB
informare;
explicarea necesităţii tehnicii;
solicitare să colaboreze pe parcursul tehnicii;
îndepărtarea emoţiilor;
stimularea încrederii în asistentul medical.
Pregătire fizică:
transportul materialelor şi instrumentelor lângă bolnav sau a acestuia la sala de tratamente;
aşezarea în poziţia corespunzătoare tipului de injecţie;
alegerea locului de elecţie (dezbrăcarea zonei).
Tehnica:
reguli generale +
se montează seringa;
în cazul fiolelor:
se dezinfectează gâtul fiolei (tampon cu alcool, flambare);
se acoperă gâtul fiolei cu un pansament steril şi se rupe;
se aspiră conţinutul fiolei cu ajutorul acului pentru a nu aspira eventualele cioburi;
Tehnica:
în cazul flacoanelor cu pulberi injectabile:

Lp 1.TIB
îndepărtarea căpăcelului de metal,
ştergerea căpăcelului de cauciuc cu un tampon cu alcool,
introducerea cu ajutorul unei seringi şi a unui ac a dizolvantului adecvat în cantitate optimă,
agitarea flaconului,
inspectarea conţinutului, aspirarea soluţiei din flacon,
Tehnica:
în cazul flacoanelor cu soluţii:
ştergerea căpăcelului de cauciuc cu un tampon cu alcool,
introducerea cu ajutorul unei seringi şi a unui ac a unei cantităţi de aer egală cu cantitatea de
lichid pe care vrem să-l scoatem,
se introduce aerul (cu presiune) în flacon,
se intoarce flaconul,
soluţia se goleşte în seringă,
Tehnica:
se elimină bulele de aer având grijă să susţinem acul în timpul manevrei,
se îndepărtează acul într-un recipient special,
injecţia se efectuează cu alt ac decât cel cu care s-a aspirat,
efectuarea injecţiei conform tehnicii.
Îu: pacientul este aşezat în poziţie comodă şi supravegheat (+locul de elecţie) câteva minute.
R: colectare: acele în recipiente speciale (solide, galbene), seringile în cutii de carton (galbene)
tampoanele, în saci galbeni – infecțioase; ambalajele în saci negri – deșeuri.
restul materialelor se depozitează în dulapul special.

Lp 1.TIB
De reţinut:
unele substanţe trebuie preparate în condiţii speciale; ex: vaccin BCG
tehnica necesită condiţii de strictă asepsie;
pentru fiecare injecţie se foloseşte o altă seringă şi un alt ac;
fiolele de pe care sunt şterse datele se aruncă;
fiolele deschise se folosesc imediat.
ADMINISTRAREA SUBCUTANATĂ
= introducerea medicamentului în ţesutul conjunctiv subcutanat.
Scop: terapeutic (administrarea de soluţii cristaline sau perfuzarea pentru hidratare).
Avantaje:
poate asigura un efect prelungit (dacă administrarea se face sub formă de pelete - implantate
sub piele - efectul este şi mai îndelungat);
poate fi utilizată şi pentru unele grefe şi implanturi.
Dezavantaje:
trebuie administrate cantităţi mici de substanţe (sub 2 ml);
e relativ dureroasă;
absorbţia se face relativ lent.
I: adrenalina, atropina, heparină, insulină.

Lp 1.TIB
CI: soluţii iritante: hipotone, hipertone, prea acide, prea alcaline.
Locuri de elecţie:
faţa externă a braţului,
regiunea deltoidiană
regiunea subclaviculară
regiunea supra şi subspinoasă a omoplatului,
regiunea pectorală
flancurile peretelui abdominal, fosele iliace,
faţa supero-externă a coapsei
Materiale necesare:
Conf.regulilor generale +
Lp 1.TIB
Seringi (de 2 ml / mai mici),ace (de 2,5-3 cm/ mai mici), ace pentru aspiraţie dacă e
cazul(!seringi preumplute)
Alte sisteme de injectare (ex :Biojector)
Substanţa de administrat
Avantaje Biojector:
Traumatizează mai puţin tesutul ; reacţii locale mai puţin intense;
Durere locală mai puţin intensă;
Timp mai mic pentru instruirea P;
Acceptat de cei care refuză acul;
Risc mai mic de transmitere a HIV.
Pregătire P:
psihică: conform tehnicii generale.
fizică: pacientul se aşează în poziţie corespunzătoare locului de elecţie şi se solicită să stea

relaxat.
Tehnica:
vezi tehnica generală +
se cutează cu policele şi indexul mâinii o porţiune de tegument, fixând-o şi ridicând-o de pe

planurile profunde;
se pătrunde cu acul prin axul longitudinal al pliului 2-4 cm, la un unghi de 45º cu tegumentul;
în cazul insulinei, a fraxiparinei unghiul e de 90º;

Lp 1.TIB
Tehnica:
se verifică dacă acul nu a ajuns într-un vas şi se injectează lent substanţa;
se retrage brusc acul;
se tamponează locul;
spălare pe mâini.
ADMINISTRAREA SUBCUTANATĂ - BIOJECTOR
Tehnica:
nu se administrează în regiuni cu afecţiuni dermatologice,
în cazul perfuziei subcutanate:
se administrează maxim 3 l/24 de ore,
e o metodă rar folosită.
Fraxiparine:
locul uzual de injectare este peretele abdominal antero-lateral, alternativ în partea dreaptă şi
partea stângă,
seringile gradate sunt destinate administrării de doze ajustate, când este necesară adaptarea
acestora la greutatea corporală.
Lp 1.TIB
Îu: conform etapelor generale.
R: conform etapelor generale.
I.A.:
lezarea unei terminaţii nervoase (durere),
ruperea acului,
hematom,
abces,
embolii,
necroze.
! Nu uitaţi locurile de elecţie.
!!!
Ritmul de absorbţie poate fi micşorat prin:
injectarea de suspensii lichide (ex.: suspensiile de insulină);
asocierea substanţei active cu o substanţă vasoconstrictoare (ex. + Adrenalina);
implantarea de substanţe active.
Ritmul de absorbţie poate fi mărit prin:
masaj local;
asocierea substanţei active cu o substanţă vasodilatatoare;
Nu se administrează:
Lp 1.TIB
soluţii uleioase, clorură de sodiu (doar în cazuri speciale);
compuşii ai metalelor cu greutate moleculară.
ADMINISTRAREA INTRADERMICĂ
= constă în introducerea medicamentului în derm.
Scop:
diagnostic: explorator - IDR la tuberculină, Casoni;
terapeutic: anesteziant (infiltraţia dermică cu novocaină, adrenalină), desensibilizarea în

afecţiuni alergice ;
profilactic:vaccinare BCG
Avantaje: acţiune locală prelungită.
Dezavantaje: dureroasă,absorbţie redusă.
I: soluţii izotone, uşor resorbabile, cu densitate mică.
CI: soluţii hipotone.
Le:
faţa antero-internă a antebraţului (testări,IDR- stg, 1/3medie);
faţa externă a braţului şi a coapsei(desensibilizări).
regiunea deltoidiană a braţului stang (vaccinare BCG)
regiunea din jurul leziunii (în infiltraţiile anestezice)
Mn: materiale pentru administrarea parenterală + ace fine, cu vârful tăiat scurt.
Lp 1.TIB
Pp:
fizică: poziţie decubit dorsal, cu mâna în extensie/sezând
Tehnica:
după tehnica generală a administrării parenterale +
se întinde şi se imobilizează tegumentul (după dezinfecţie) cu policele şi indexul sau degetul

mediu al mâinii stângi;
se introduce vârful acului în grosimea tegumentului tangenţial pe suprafaţa pielii, cu bizoul în

sus, până dispare complet orificiul;
se injectează lent lichidul din seringă;
trebuie să apară o papulă (aspect de coajă de portocală);
se retrage brusc acul fără a tampona locul injecţiei.
Lp 1.TIB
Îu: conform etapelor generale.
I.A.:
revărsarea lichidului în afară,
tumefacţie fără apariţia papulei (acul a pătruns prea mult),
lipotimie,
şoc la testarea alergenilor (se adm. adrenalină, HHC, cardiotonice, Ca., etc.),
necroză.
! Nu se aseptizează tegumentul cu alcool dacă se face intradermoreacţia la tuberculină/se

dezinfectează şi se lasă să se evapore alcoolul.
ADMINISTRAREA INTRAMUSCULARĂ
= constă în introducerea medicamentului într-un muşchi.
Scop: terapeutic: administrarea de soluţii izotonice, uleioase, substanţe coloidale.
Avantaje:
absorbţie rapidă a medicamentelor;
administrare puţin dureroasă (de obicei);
se pot administra soluţii uleioase, apoase sau suspensii care se dizolvă treptat (acţiunea fiind de
durată mai lungă decât în cazul administrării i.v.).
Dezavantaje: durere;posibilitatea apariţiei nodulilor.
Lp 1.TIB
I: antibiotice, sedative, antiemetice, fier, vitamine (B, D, E) .
CI: substanţe hipertone.
Le:
regiunea supero-externă fesieră, deasupra marelui trohanter; se reperează:
punctul Smîrnov: la un lat de deget deasupra marelui trohanter şi înapoia lui,
punctul Barthelemy: la unirea treimii externe cu cele două treimi interne ale liniei care uneşte
spina iliacă antero-superioară cu extremitatea superioară a şanţului intero-fesier;
zona situată deasupra liniei care uneşte spina iliacă posterioară cu marele trohanter;
Le:
faţa externă a coapsei, în treimea mijlocie,
faţa externă a braţului în muşchiul deltoid.
Lp 1.TIB
Mn: materiale pentru administrare parenterală + ace intramusculare lungi de: 40, 50, 60, 70
mm, cu diametru 7/10, 8/10, 9/10, 10/10, bizou lung.
Pp:
fizică: aşezarea în decubit ventral, decubit lateral (mai rar), şezând.
Tehnica: după tehnica generală a administrării parenterale + se invită pacientul să-şi relaxeze
musculatura;
Tehnica:
prin palpare se determină grosimea muşchiului pentru a putea aprecia adâncimea introducerii
acului ± existenţa nodulilor;
se dezinfectează locul de elecţie cu un tampon cu alcool;
se întinde tegumentul între policele şi indexul sau mediusul mâinii stângi;
se înţeapă perpendicular pielea introducând acul 4 – 7 cm;
se aspiră;
se injectează lent lichidul;
după injectare se retrage acul brusc;
se masează locul cu un tampon cu alcool.
Lp 1.TIB
Îu,R: conform etapelor generale.
I.A.:
atingerea nervului sciatic: durere intensă;
paralizie prin lezarea nervului sciatic;
hematom;
supuraţie aseptică - dacă substanţele nu sunt resorbite;
ruperea acului;
± abcese, infecţii cu anaerobi, necroze locale.
! Respectarea măsurilor de asepsie şi antisepsie.
!!!
la poziţia acului în cazul administrării de soluţii colorate – se verifică detaşând seringa;
în cazul administrării fierului polimaltozat injectarea se face strict intramuscular în triunghiul

supero-extern al cadranului fesier (în cvadriceps la sugari şi copii mici), deplasând pielea înainte
de a introduce acul, astfel încât după retragerea lui orificiul respectiv să fie acoperit de piele
intactă, evitând refularea soluţiei (injecţie “în z”) .
ADMINISTRAREA INTRAVENOASĂ
= constă în introducerea medicamentului direct în circulaţia sanguină prin puncţionarea unei

vene.
Scop:
diagnostic: administrare de substanţe de contrast pentru examene radiologice;
terapeutic: administrare de soluţii (excepţie cele uleioase), pulberi dizolvate (antibiotice).
Avantaje:
asigură cea mai rapidă pătrundere a medicamentului în organism;

Lp 1.TIB
asigură cea mai rapidă instalare a efectului dorit utilizată în caz de urgenţe;
doza administrată poate fi controlată exact;
poate fi transformată în administrare continuă perfuzia;
Avantaje:
evită senzaţia de durere şi iritaţia produsă de anumite substanţe;
e utilizabilă când calea digestivă e inaccesibilă (sau substanţele sunt distruse de sucurile
digestive) sau în cazul substanţelor neabsorbabile pe alte căi.
Dezavantaje:
necesită stăpânirea corectă a tehnicii şi o anumită manualitate;
toxicitate mai mare şi reacţii adverse mai brutale;
manifestări alergice (inclusiv şocul) mai frecvente şi mai rapide;
nu se poate folosi la cei cu fobie faţă de ace;
poate produce alterări asupra imaginii corporale mai ales la cei cu cateter central.
I: soluţii izotone, hipertone.
CI: substanţe uleioase.
Le:
venele epicraniene;
venele jugulare (internă, externă);
venele subclaviculare, venele supraclaviculare;
vena cefalică, vena bazilică, vena mediană;

Lp 1.TIB
venele antebratului
venele de pe faţa dorsală a mâinii;
venele femurale;
venele safene (mare şi mică);
venele maleolare interne;
reţeaua venoasă dorsală a piciorului.
Mn: materiale pentru administrarea parenterală + 2 – 3 cu bizou scurt, branule.
Pp:
fizică: aşezarea în decubit dorsal.
Tehnica: după tehnica generală a administrării parenterale şi a puncţiei venoase +
se desface garoul încet şi se injectează soluţia lent;
se verifică periodic prin aspirare poziţia acului în venă;
se scoate acul cu seringa rapid, apăsând locul puncţiei cu tamponul cu alcool;
Îu: conform puncţiei venoase, supraveghere.
I.A.:
locale:
Lp 1.TIB
embolii, flebite, dureri şi infiltraţii locale,
hematom, necroză (injectare paravenoasă),
ameţeli, lipotimie, colaps;
sistemice:
senzaţie de uscăciune în faringe,
valuri de căldură,
şoc anafilactic, decompensări cardiace,.
! Repuncţionarea unei vene se face tot mai central.
!! Nu se efectuează injecţia în poziţie şezând.
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECTOMAT
seringa automată este un aparat (dispozitiv) de administrare îndelungată şi continuă a

medicaţiei, pe cale i.v. şi s.c.
Scop: terapeutic.
Av: menţinerea la un nivel constant a medicamentului în sânge.
Indicaţii:
imposibilitatea administrării orale;
disfagie severă cauzată de carcinom al cavităţii bucale şi/sau al faringelui;
alterarea severă a stării generale;
stare de conştienţă scăzută; complianţă scăzută;
absorbţie scăzută a medicamentelor la nivelul tractului digestiv;
controlul unor simptome severe care necesită administrarea repetată;
durere, vărsături, convulsii, agitaţie, anxietate.

Lp 1.TIB
Contraindicaţii
medicamente iritante în administrarea s.c.: diazepam, proclorperazină;
incompatibilităţi medicamentoase.
Le: cele ale injecţiei subcutanate sau i.v
Mn:
pentru administrarea pe cale i.v.;
tubulatură pentru seringă, heparină, solvent;
seringi de 50 cm³ şi 2 cm³ şi ace;
set “butterflex”: ac pentru administrarea s.c. sau i.v. (branulă),
tub din plastic (asemănător tubului trusei de perfuzie) care se ataşează la ac (lung de 1 m) –
sterile, de unică folosinţă;
comprese sterile, plasture sau bandă adezivă;
T: respectă etapele cunoscute administrării s.c. şi i.v. + :
se aspiră substanţa;
pentru s.c. acul sistemului “butterfly” se inserează în treimea antero-superioară a coapsei;
sub ac se fixează o compresă din tifon a.î. să fie menţinut în contact cu tegumentul la 45°;
se formează o buclă din tubul de plastic al sistemului (se fixează cu banda adezivă);
se conectează tubulatura la robinet;
se verifică funcţionalitatea pompei;
se aşează seringa în aparatul de pompare;
programarea ritmului de pompare (nr. de picături/1’ sau de ml./1’, la 15 minute, la 30 minute

etc.) conform prescripţiei.
Lp 1.TIB
A.I.:
legate de medicamente:
inactivarea medicamentelor de către razele U.V. (se recomandă evitarea expunerii seringii la
lumina solară şi folosirea husei de protecţie);
precipitarea/cristalizarea medicamentelor din rezervorul seringii (se evită incompatibilităţile

medicamentoase);
!!! nu se administrează soluţiile precipitate;
legate de seringa automată:
perturbarea funcţionării seringii de către emisiile electromagnetice;
!! se evită contactul cu apa;
legate de locul de elecţie: durere, edem.
!!!
alternarea periodică (la maxim 3 zile) a locurilor de elecţie;
folosirea unei canule din plastic în locul acului;
diluarea medicamentelor cu o cantitatea mai mare de solvent;
verificarea la 2 – 4 ore a seringii automate;
supravegherea tegumentului la locul inserării;
urmărirea efectului medicaţiei prescrise pe seringa automată.

Lp 1.TIB
CĂILE DE HIDRATARE. SOLUŢII PERFUZABILE. TEHNICA PERFUZIEI
LUCRĂRI PRACTICE TIB
ANUL I SEMESTRUL II
CĂILE DE HIDRATARE
1. ORALĂ – este calea fiziologică de administrare a lichidelor
Nu poate fi utilizată la P cu :
Vărsături;
Stenoză pilorică şi esofagiană;
Negativism total.
Temperatura lichidelor să fie scăzută la P cu greaţă;
Administrare în cantităţi mici la intervale scurte.
2. DUODENALĂ – prin sonda duodenală
Administrarea se face picătură cu picătură (60-100 pic/min);
Se menţine temperatura constantă a lichidului.
CĂILE DE HIDRATARE
3. RECTALĂ – prin clisma picătură cu picătură

Lp 1.TIB
Cantitatea totală nu va depăşi 500 ml (maxim 1,5 – 2 l /24 ore);
! Administrarea prea rapidă poate determina colici, tenesme rectale
4. SUBCUTANATĂ – prin perfuzii sc.
Resorbţie lentă;
Poate determina accidente:
Necroza ţesuturilor prin compresiune;
Coagularea ţesuturilor (temperatura lichidului prea mare);
Flegmoane.
5. INTRAVENOASĂ – prin perfuzie intravenoasă
CĂILE DE HIDRATARE
6. INTRAOSOASĂ
Insucces cu alte metode;
! Asepsie;
La n.n. la termen şi prematur;
Rapid şi sigur (urgenţe);
Permite şi prelevări de sânge;
Permite şi adm. de medicamente;
Soluţii cristaline, coloidale, sânge şi derivate.
Locuri de elecţie:
Spongioasa oaselor superficiale:
Stern,
Tibie,
Femur,
Creasta iliacă.
Lp 1.TIB
CĂILE DE HIDRATARE
CĂILE DE HIDRATARE
6. INTRAOSOASĂ
MN – pentru puncţia osoasă +
Trusa de perfuzie, seringi , ace, substanţa de administrat
Tehnica:
Efectuată de către M;
Necesită anestezie locală şi condiţii stricte de asepsie.
ÎU – ca după puncţia osoasă
SOLUŢII PERFUZABILE
I. CRISTALOIDE
Soluţie izotonă de glucoză 5%;
Soluţie izotonă de NaCl 0,9% (ser fiziologic / normal saline);
Lactat de Na 1,9% ; bicarbonat de Na 1,4 % ; KCl 2% în soluţie izotonă de glucoză;
Soluţie Ringer - > KCl – 0,3 g ; CaCl₂ - 0,5 g ; NaCl – 8,5 g + apă până la 1000 ml;
I. CRISTALOIDE
Solutie Darow - > KCl – 0,8 g ; NaCl – 4 g ; soluţie lactat de Na 2-% - 29 g + apă până la 1000 ml;
Lp 1.TIB
Soluţie Krebs - > NaCl – 7 g, KCl – 0,28 g; fosfat acid de K – 1,16 g ; CaCl₂ - 0,27 g, sulfat de Mg –
2,40 g + apă până la 1000 ml ;
Soluţie Locke - > NaCl – 9 g ; KCl – 0,075 g ; CaCl₂ -0,10 g ; glucoză – 1 g + apă până la 1000 ml;
I. CRISTALOIDE
Soluţie Hartmann (Ringer Lactat) - > Ringer + lactat de Na – 3,1 g;
Soluţie Tham - > bază aminată ce se combină cu CO₂ formând bicarbonat - > se foloseşte în
combaterea acidozei;
Soluţie Fischer - > soluţie alcalină, folosită în combaterea acidozei;
Soluţii hipertone - > Glucoza 10%,20%,33%,40% ; NaCl 10%, 20%
II. COLOIDALE
Se folosesc pentru combaterea hipovolemiei, ÎN LOCUL sângelui sau al plasmei, când acestea nu
sunt disponibile sau nu sunt imperios necesare;
Trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
Să fie netoxice, neantigenice, nealergizante, apirogene (care nu provoacă febră),
Să nu producă hemoliză (distrugerea hematiilor),
Să aibă o presiune osmotică asemănătoare plasmei,
Să se menţină în circulaţie timp suficient,
Să fie metabolizate şi eliminate după exercitarea acţiunii.
II. COLOIDALE
TIPURI:
1. Derivaţi de gelatină – Marisang
= soluţie sterilă de gelatină modificată şi parţial hidrolizată

Lp 1.TIB
Acţiune hipervolemică prin creşterea presiunii coloid-osmotice a plasmei,
Este un produs netoxic şi neantigenic ce nu influenţează procesul de coagulare a S,
Se metabolizează complet în organism,
Indicat - > hipovolemie acută prin pierderi de S, plasmă sau lichide ; stări de şoc (traumatisme,
arsuri);
Contraindicat - > insuficienţă renală/hepatică, procese inflamatorii acute.
!!! NU se administrează concomitent cu S sau plasmă
II. COLOIDALE
TIPURI:
2. Dextranii = substanţe sintetice, polimeri de glucoză, cu o greutate moleculară de aprox 70000

(Dextran 70, Macrodex) sau de 40000 (Dextran 40, Rheomacrodex).
Actiune hipervolemică, antitrombotică, ameliorează tulburarile de microcirculaţie;
Nu sunt toxici, relativ lipsiţi de antigenicitate;
Se metabolizează complet în organism şi se elimină în totalitate;
Indicaţii - > insuficienţă circulatorie acută hipovolemică( hemoragii, arsuri, şoc septic,
deshidratări masive);
Contraindicaţii - > trombocitopenie importantă,ICC, EPA, oligo-anurie;
Reacţii adverse - > alergice: erupţii urticariene, bronhospasm, şoc anafilactic
II. COLOIDALE
TIPURI:
3. Haemoccel
4. Combinaţii de soluţii cu aminoacizi şi săruri sau/şi vitamine: Aminosteril KE 800 ; Aminosteril

L 400; Aminoplasmal L-10 ; Aminoplasmal LX – 10
DE REŢINUT:
Lp 1.TIB
Soluţiile trebuie să fie sterile, transparente şi limpezi;
Cantităţile şi ritmul se stabilesc în funcţie de cauza şi tipul hipovolemiei (de ex - > cantităţi mari
şi ritm rapid în cazul hipovolemiei marcate);
! La semnele de hiperhidratare(pericol de EPA, edem cerebral);
Administrarea se face sub supraveghere clinică şi paraclinică (TA, turgor, ionograma serică şi
urinară, EAB, proteinemie)
TEHNICA PERFUZIEI
PERFUZIA = introducerea pe cale intravenoasă, picătură cu picătură, a soluţiei medicamentoase

pentru reechilibrare HE, hidroionică şi volemică a organismului
Scop – terapeutic
Avantaje – se poate administra o cantitate mai mare ; cantitatea de substanţă absorbită se

poate determina exact
Dezavantaje – metoda invazivă
Indicaţii:
Hidratarea şi mineralizarea organismului;
Administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efect prelungit;
Alimentaţie;
Completarea proteinelor sau a altor componente sanguine;
Depurativ – prin diluare se favorizează excreţia produşilor toxici din organism
TEHNICA PERFUZIEI
Contraindicatii – imposibilitatea abordării venelor
Locuri de elecţie – ca la puncţia venoasa (se preferă vene periferice)
MN – ca la puncţia venoasă + perfuzor, branule, leucoplast, stativ
TEHNICA PERFUZIEI
Lp 1.TIB
Pregătire P:
Psihică – informare, necesitate
Fizică – P este sfătuit să meargă la toaletă ; se asigură poziţia în funcţie de vena abordată (DD)
Tehnica:
Spălare pe mâini, îmbrăcarea mănuşilor de protecţie;
Verificare (regulile obligatorii privind P, materialele, soluţiile, administrarea);
TEHNICA PERFUZIEI
Pregătirea perfuziei:
Se îndepărtează folia protectoare a flaconului/pungii şi se şterge dopul de cauciuc cu un

tampon îmbibat în alcool sanitar;
Se desface trusa fără să se desterilizeze, se introduce în flacon sau pungă, se închide prestubul;
(! La flacoanele de sticlă se mai introduce un tub ce va fi fixat cu leucoplast pe flacon);
Se ridică flaconul/punga se apasă pe picurător pentru umplere (1/2);
Se deschide prestubul şi se elimină coloana de aer (deasupra taviţei renale);
Se pune pe stativ.
TEHNICA PERFUZIEI
Montarea branulei:
Se alege vena;
Se aplică garoul; se dezinfectează locul de elecţie;
Se introduce branula, se desface garoul, se inchide şi se fixează cu leucoplast/ benzi speciale.
Ataşarea perfuzorului:
Se aşează sub branulă o compresă, se îndepărtează dopul, se ataşează perfuzorul la branulă;
Se verifică poziţia canulei în venă prin apăsarea porţiunii de cauciuc a perfuzorului (vine sânge).
Lp 1.TIB
TEHNICA PERFUZIEI
Supravegherea perfuziei:
Se fixează tubul perfuziei cu leucoplast;
Se deschide prestubul şi se fixează rata de flux (medie = 60 pic/min) în funcţie de indicaţiile M;
Se supraveghează locul puncţiei în timpul perfuziei;
Se supraveghează :P, TA, culoarea tegumentelor, facies, respiraţie;
Se schimbă punga înainte de golirea celeilalte (când este cazul)
! Introducerea altor medicamente se face prin tubul special al pungii sau prin dop la flacoane
TEHNICA PERFUZIEI
Supravegherea perfuziei:
Când se indică introducerea altor medicamente iv, nedizolvate în soluţia perfuzabilă, se va

închide prestubul şi se va administra direct pe branulă (porţiunea superioară);
La nevoie se serveste P cu bazinet/urinar
Încheierea tehnicii:
Se închide prestubul (înainte ca punga/flaconul să se golească complet);
Se detaşează perfuzorul de la branulă ; se închide branula
Se îndeparteaza urmele de leucoplast
TEHNICA PERFUZIEI
Lp 1.TIB
Se aşează P în poziţie comodă;
Se îndepărtează materialele folosite conform regulilor.
TEHNICA PERFUZIEI
datorate defecţiunilor tehnice:
înfundarea acului sau a cateterului, perfuzia paravenoasă - se scoate acul, local comprese reci ±
infiltraţie anestezică,
embolia gazoasă,
ruperea şi migrarea unor porţiuni din cateter,
încetinirea introducerii substanţei datorită:
presiunii negative prin inexistenţa tubului de aer,
venospasmului la administrarea soluţiilor reci,
nealegerii adecvate a venei, acului, cateterului,
TEHNICA PERFUZIEI
datorate lichidului perfuzat:
frison, febră, stare de şoc - datorită impurităţilor; se administrează HHC, Romergan, Novocaină,
Lp 1.TIB
infectarea soluţiei sau a trusei de perfuzie,
cantitatea de lichid perfuzat prea mică-sete, oligurie, deshidratare,
cantitatea de lichid perfuzat prea mare,
edem pulmonar, hiperhidratare,
dezechilibru metabolic (mai ales atunci când soluţia de perfuzat se bazează pe glucoză),
cantitate prea mare/ mică de Na/ K,
TEHNICA PERFUZIEI
datorate incompatibilităţii medicamentoase,
datorate reacţiilor locale şi endovenoase:
perfuzarea paravenoasă a soluţiilor hipertone - tumefacţie, dureri, eritem, necroză,
spasm venos la soluţii hipertone,
flebită - datorită iritaţiei chimice,
TEHNICA PERFUZIEI
contaminarea perfuziei; principalele sursele sunt:
flacon fisurat,
lichidul de perfuzie sau substanţele ce se adaugă sunt nesterile,
sistemul de închidere a flaconului incorect manevrat,
puncţionarea incorectă a dopului de cauciuc,

Lp 1.TIB
elementele sistemului de perfuzie incorect sterilizate sau manevrate,
antisepticul folosit,
injecţia şi manipularea incorectă a cateterului,
modul incorect de schimbare a flaconului,
injecţiile suplimentare în sistemul de perfuzie,
ÎNGRIJIREA PLĂGILOR
LUCRĂRI PRACTICE TIB
ANUL I SEMESTRUL II
TRATAMENTUL PLĂGILOR
A. ÎN URGENŢĂ( locul accidentului, ambulator,salvare, secţia urgenţă chirurgie)
I. Îngrijirea plăgilor recente ( care nu au depăşit 6 ore de la accident)
Calmarea durerilor
Toaleta locală minuţioasă – dacă plaga este într-o regiune cu păr, se rade părul din jurul plăgii până la o
distanţă de 6 cm de la marginea plăgii (în caz de sutură)
Se spală pielea nelezată cu apă şi săpun şi apoi cu ser fiziologic
Se dezinfectează în jurul plăgii cu tinctură de iod (alcool) dinspre plaga înspre exterior
Se curaţă plaga cu apă oxigenată, cloramină
Se aplică un pansament protector sau compresiv în cazul în care nu este necesară sutura ; se
bandajează
În cazul în care este necesară sutura , aceasta va fi realizată de către medic, AM pregăteşte toate
materialele necesare,pacientul, efectuează testarea la anestezic şi ulterior suturii, aplică pansament
protector şi efectuează bandajul
Lp 1.TIB
Sutura unei plăgi recente se numeşte sutura per primam
Aplicarea profilaxiei antitetanice dacă plaga este cu risc tetanigen ( vaccinare antitetanică: ATPA / VTA)
Plagă post traumatică suturată,,per-primam”
Plăgi prin înţepare de către insecte-tratament: calciu clorat, cortizon, oxigenoterapie, intubaţie
traheală,traheotomie, adrenalină 1% subcutanat,antihistaminice – se va alege schema terapeutică
indicata de medic, în fcţ. de gravitatea manifestărilor ; AM pregăteşte P, materialele necesare fiecărei
manevre
Plăgi muşcate: ; necesită eliminarea zonelor devitalizate, administrarea de ser antirabic (cand e cazul);
NU se suturează imediat după accident chiar dacă este o plagă recentă;
Plăgi muşcate -în funcţie de animal se iau următoarele măsuri terapeutice:
animal necunoscut care nu a fost prins – vaccinare antirabică
animal necunoscut dar prins – supraveghere 10 zile, urmărindu-se dacă apar semne precum: modificarea
comportamentului, răguşeală,hidrofobie
animal cunoscut şi capturat – supraveghere 10 zile
!!! indiferent de animalul care a produs plaga se efectuează vaccinare antitetanică ; plaga se va
dezinfecta cu cloramină!!!
Muşcătura de viperă - ; tratament: aplicare de garou, repaus, ser antiviperin

Lp 1.TIB
II. Îngrijirea plăgilor vechi (care au depăşit 6 ore de la accident – se consideră contaminate și cu potențial
mare de infecție)
Se aplică acelaşi tratament, dar nu se va face sutură per primam
Se aplică comprese umede ( = microclimat umed) cu cloramină sau rivanol, peste care se aplică 1-2
comprese uscate, apoi se fixează pansamentul (cu leucoplast sau prin bandaj)
Profilaxie antitetanică
Pt. tratament se îndrumă către un serviciu de specialitate, unde va fi tratată până la îndepartarea riscului
infecţios apoi suturată per-secundam (dacă e cazul)
PARTICULARITĂŢI DE TRATAMENT
Accidentaţii şocaţi, răniţii cranieni, abdominal, toracici sau cei cu hemoragii, au prioritate
Tratamentul definitiv al plăgii se face în spital la secţia chirurgie
Rănile recente, sosite în primele 6 ore de la accidentare, fără margini zdrobite şi ţesuturi necrozate, pot fi
cusute de la început = sutura per primam (sutura primară)
Rănile contuze, neregulate, sosite mai târziu de 6 ore trebuie deschise larg,iar zonele mortificate
îndepărtate ; ele necesită drenaj cu tuburi sau meşe ; după ce pericolul infecţios este înlăturat se recurge
la suturarea plăgii per secundam (sutura secundară)
Lp 1.TIB
PARTICULARITĂŢI DE TRATAMENT
Curăţirea mecanică a plăgilor: spălare abundentă a tegumentelor din jurul plăgii +/- îndepărtarea prin
radere a părului
Dezinfecţia zonei limitrofe plăgii: cu soluţii antiseptice ( alcool iodat, betadină, alcool sanitar) astfel încât
soluţia să nu se scurgă în plagă ; dezinfectarea trebuie să cuprinda o arie de cel puţin 6-7 cm de la
marginea plăgii
Decontaminarea plăgii: se face prin spălare şi îndepartarea tesuturilor devitalizate ; soluţia cu care se
spală plaga trebuie să fie în cantitate suficientă, să nu fie agresivă pentru viabilitatea ţesuturilor, să nu
compromită potenţialul imuno-biologic al ţesuturilor.
DE REŢINUT!!!
Nu se aplică tinctură de iod, alcool iodat, benzină; iodată, alcool în plagă;
Nu se aplică vată direct pe plagă;
Nu se toarnă soluţii antiseptice în plăgile perforante;
Se aseptizează pielea şi se aplică pansament steril;
Nu se explorează plaga în afara unui serviciu de specialitate ; nu se execută manevre de extragere a

corpurilor străine, fragmente de os sau chiar agentul vulnerant decât la spital, îndepărtarea acestora
putând provoca hemoragii grave;
Îngrijirile la locul accidentului vor fi acordate întotdeauna în funcţie de gravitatea plăgilor - P gravi au
prioritate.
TIPURI DE PANSAMENTE
Lp 1.TIB
Pansamentul protector
Indicaţii: plăgi superficiale (zgârieturi, julituri), plăgi suturate neinflamate, plăgi nesecretante, nedrenate
Constă în aplicarea unui strat de comprese sterile pe plagă sau compresă pe plagă, apoi un strat de vată
sterilă, apoi compresă (după îngrijirea acesteia) şi fixare cu leucoplast, pastă adezivă sau bandajare.
Pansamentul absorbant
Indicaţii: plăgi secretante
Constă în aplicarea unui strat de comprese pe plagă (după îngrijirea acesteia), apoi aplicarea unui strat
absorbant (vată sterilă sau comprese sterile) , apoi încă un strat de comprese sterile. Fixare prin
mijloacele cunoscute.
Pansamentul compresiv
Indicaţii: plăgi sângerânde
Se realizează la fel ca şi cel absorbant diferenţa constând numai în modul în care se fixează.
Dacă regiunea nu permite efectuarea unui bandaj, peste pansamentul fixat se va aplica o greutate care
să facă o uşoară compresiune în zona respectivă sau se va comprima manual până la realizarea
hemostazei definitive.
Dacă regiunea permite efactuarea bandajului, bandajul se va face după tehnica cunoscută, tinându-se
cont ca acesta să fie mai strâns pentru a favoriza hemostaza, dar nu atât de strâns încât să împiedice
circulaţia.
Lp 1.TIB
Pansament hemostatic
Pansament hemostatic
Pansament compresiv
NEVOI FIZIOLOGICE - TEMPERATURA
LUCRĂRI PRACTICE T.Î.B
ANUL I SEMESTRUL I
TERMOREGLAREA
= păstrarea T˚corporale constante, prin echilibrul între termogeneză şi termoliză.
Caracteristică organismelor homeoterme
Organismele poikiloterme nu au termoreglare; temperatura corpului lor variază în funcţie de cea a

mediului înconjurător.
TERMOGENEZA
= producerea de căldură
Este controlată de hipotalamusul posterior şi reglată de SN simpatic;
Este asigurată de către organele interne, musculatură şi piele, astfel:
în repaus căldura este produsă în principal de către organele interne (70%) şi mai puţin de către
musculatură şi piele(20%)
în efort, producătorul principal de căldură devine musculatura
la frig creşterea producerii de căldură are loc mai ales cu ajutorul contracţiilor musculare voluntare
TERMOGENEZA
La frig:
excitarea centrului termogenezei din HP duce la creşterea secreţiei de hormoni tireotropi —› creşterea
secreţiei de hormoni tiroidieni —› creşterea MB => creşterea temperaturii corpului
Lp 1.TIB
apare frisonul muscular
excitarea SNS produce vasoconstricţie și piloerecţie (“pielea de găină) ; acelaşi efect se obţine prin
participarea medulosuprarenalei prin eliberarea de catecolamine (adrenalină)
TERMOLIZA
= pierderea de căldură
Este controlată de hipotalamusul anterior şi reglată de SN parasimpatic (vasodilataţie şi sudoraţie);
Mecanisme:
Iradiere (55%) – depinde de diferenţa de temperatură; t˚mediului < t˚ corpului
! Umiditatea foarte crescută împiedică iradierea
Conducţia – pierdere datorată contactului cu un corp solid cu o t˚ < decât cea a corpului
TERMOLIZA
Convecţia – pierdere datorată circulaţiei curenţilor de aer sau apă (vânt, evantai, curenţi de apă, etc.)
Evaporare(27%) – depinde de suprafaţă şi umiditatea mediului ambiant
FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ TERMOREGLAREA
Integritatea cutanată şi a glandelor sudoripare
Circulaţia
Postura
Vârsta (NN = 36,1-37,8˚C; adult = 36-37˚C; bătrân = 35-36˚C)
Maturitatea şi integritatea sistemului nervos:
Centru reglator hipotalamic nu este pe deplin dezvoltat la sugari şi copiii mici, adaptarea lor făcându-se
cu dificultate ; ei mizează pe grăsimea brună, care diferă atât metabolic cât şi morfologic de cea albă,
citoplasma ei fiind bogată în mitocondrii şi conţine numeroase vacuole de grăsime (cea albă una singură).
Maturitatea şi integritatea sistemului nervos:
Persoanele vârstnice se adaptează mai greu la schimbările de temperatură, datorită diminuării proceselor
nervoase şi oxidative; reacţia lor la creşterea căldurii este mai înceată deoarece numărul glandelor
sudoripare descreşte o dată cu vârsta.
Activitatea şi momentul zilei:
Mai scăzută în timpul somnului decât în timpul activităţii

Lp 1.TIB
Variaţii pe parcursul unei zile – punct minim în jurul orei 5 am(remisiune matinală) şi punct culminant între
orele 19-23 (exacerbarea vesperală); variaţiile corespund metabolismului; teoria se schimbă în funcţie de
ciclul somnului.
Progesteronul:
Temperatura corporală bazală variază la femei în funcţie de ciclul menstrual
La ovulaţie secreţia de progesteron creşte => creşterea temperaturii bazale pe o perioadă de 1-3 zile,
urmând o scădere direct proporţională cu secreţia de progesteron
Alimentaţia şi starea de nutriţie (stratul adipos are rol izolator)
TEMPERATURA PERIFERICĂ
Se măsoară:
Axilă
Conduct auditiv extern
Suprafaţa tegumentului
Variază în funcţie de:
Temperatura mediului extern
Reacţii circulatorii de adaptare(vasoconstricţie, vasodilataţie)
Reacţii secretorii cutanate
TEMPERATURA CENTRALĂ
Se măsoară:
Rectal SAU
Vaginal
Prezintă un ritm circadian:
Ziua mai scăzută (valori minime în jurul orelor 4-6 am – 36,4 la măsurare rectală)
Seara mai ridicată ( valoarea cea mai mare în jurul orei 19 – 37,5 la măsurare rectală
Creşte la ovulaţie (F) cu o,5 – 1˚C pe toată perioada persistenţei corpului galben
CREŞTERI FIZIOLOGICE ALE TEMPERATURII
Efort fizic
Digestie
Lp 1.TIB
Emoţie
Ciclu ovarian
Marii fumători
Indivizi ai căror centrii hipotalamici funcţionează în mod obişnuit la valori crescute
MODIFICĂRI ALE TEMPERATURII
HIPERTERMIA (FEBRA) = creştere peste valoarea normală a temperaturii corporale; este însoţită de:
Tahicardie
Tahipnee
Sete,transpiraţii
Inapetenţă
Stare generală alterată
Frisoane
Curbatură Durere musculară provocată de boală sau de o oboseală mare
CAUZE FEBRĂ
Infecţii
Procese neoplazice
Boli endocrine, metabolice
Distrugeri de ţesut
Fenomene alergice, intoxicaţii medicamentoase/cu droguri
TCC
Piretoterapie
După operaţii, hemoragii, fracturi – datorită resorbţiei substanţelor proteice
PERIOADELE FEBREI
Perioada de debut – caracterizată printr-o creştere treptată/bruscă a temperaturii; durează până la

atingerea punctului maxim
Perioada de stare – perioada în care temperatura rămâne la valorile maxime atinse în perioada de debut,
cu variaţii între dimineaţă şi seară; dă tipul de febră
Perioada de declin – în care valorile descresc şi apoi revin la valorile normale
Descreşterea poate fi:

Lp 1.TIB
În lizis (treptată)
În crizis (bruscă)
TIPURI DE FEBRĂ
în funcţie de valoarea temperaturii
Subfebrilitate = creşterea temperaturii peste normal, nedepăşind valoarea de 38˚C
Febra moderată = cea care oscilează între 38-39˚C
Febra ridicată = cea care oscilează între 39-40˚C
Hiperpirexie = creşterea temperaturii corporale peste 40˚C
TIPURI DE FEBRĂ
în funcţie de modul în care variază temperatura
Febra continuă (în platou):
Valori peste 37˚C
Diferenţele între cea matinală şi cea vesperală sunt mai mici de 1˚C
Ex.: dimineaţa 38,6˚C şi seara 39,4˚C (pneumonie francă lobară, osteomielită,etc.)
Febra remitentă(în fierăstrău):
Valori peste 37 ˚C
Diferenţele între cea matinală şi cea vesperală sunt mai mari de 1˚C (cea mai mare valoare – seara);
însoţită de frisoane
Ex.: dimineaţa 37,6˚C şi seara 39˚C (septicemii, supuraţii pulmonare, etc.)
TIPURI DE FEBRĂ
Febra intermitentă :
Cele mai mici valori sub 37˚C (în perioada de stare)
Diferenţele între cea matinală şi cea vesperală sunt mai mari de 1˚C
Ex.: dimineaţa 36,8˚C şi seara 38,7˚C (infecţii urinare, unele septicemii, etc.)
Febra ondulantă:
Valori peste 37 ˚C
Perioade febrile de câteva zile (cu valori între 38-39˚C) ce alternează cu perioade subfebrile (cu valori
între 37-38˚C)
Lp 1.TIB
TIPURI DE FEBRĂ
Febra recurentă :
Febră ridicată şi continuă timp de 5-6 zile, apoi o perioadă afebrilă de aceeaşi durată
Ex.: infecţii biliare, leptospiroze
Febra de tip invers:
Valori peste 37 ˚C
Temperatura este mai mică seara decât dimineaţa (de ex. în tuberculoza pulmonară gravă, supuraţii
profunde, etc.)
Febra neregulată – variaţiile nu respectă nicio regulă
Febra în dromader (! o cocoaşă) – febră urmată de afebrilitate timp de 1-2 zile, apoi cu reinstalarea febrei
cu valori mari
FRISONUL = tremurături neregulate însoţite de o senzaţie de frig
De intensitate redusă, numeroase = frisonete
Unic, solemn
De intensitate mare
HIPOTERMIA = scăderea şi menţinerea temperaturii corpului sub 36˚C
Cauze:
Expunere la frig, inaniţie, caşectici
Boli cardiopulmonare cronice, insuficienţă hepatică gravă
Mixedem
Hemoragii masive
Intoxicaţii cu substanţe ce deprimă SN
Come metabolice (diabetică, uremică, hepatică)
ROLUL AM
Explorează deprinderile alimentare, vestimentare, condiţiile de muncă şi de locuit
Învaţă persoana - în cazul temperaturii ambiante RIDICATE :

Lp 1.TIB
să reducă consumul de calorii,
să consume lichide reci,
să-şi asigure vestimentaţie lejeră (de culoare deschisă – albă) şi o bună ventilaţie a încăperii,
ROLUL AM
Învaţă persoana - în cazul temperaturii ambiente SCĂZUTE :
să crească consumul de calorii,
să consume lichide calde,
să-şi asigure vestimentaţie călduroasă
să-şi asigure o temperatură a încăperii între 18-22˚C
Să măsoare temperatura P dimineaţa şi seara sau mai frecvent dacă situaţia o impune şi să noteze
valorile în FT sau fişa de monitorizare
MĂSURAREA ŞI NOTAREA TEMPERATURII
MN – termometru, FT, pix albastru, pentru igiena P
LE – cavitate bucală, axilă, tegument (frunte), conduct auditiv extern,rect, vagin
PP – psihică (informare); fizică (igienă, poziţie)
T – în funcţie de vârsta P si locul în care se măsoară
Notare – culoare albastră; fiecărei liniuţe îi corespund 0,2˚C
NEVOIA DE A A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE
LUCRĂRI PRACTICE TÎB
ANUL I SEMESTRUL I
CIRCULAŢIA
Este asigurată de către aparatul cardiovascular.
Aparatul cardiovascular cuprinde:
Inima – care are rolul de a propulsa sângele prin arborele circulator;
Arborele circulator – compus din artere, vene şi capilare.

Lp 1.TIB
CARACTERISTICI
CARACTERISTICI
CARACTERISTICI
CARACTERISTICI
TENSIUNEA ARTERIALĂ
= forţa elastică executată de S circulant asupra pereţilor arteriali şi este determinată de debitul
cardiac,forţa de contracţie a inimii, elasticitatea şi calibrul vaselor şi de vâscozitatea S
Debitul cardiac = cantitatea de S aruncată în circulaţie de către VS ; la 1 contracţie 70 ml S = > aprox 5 l

/min,
scade de la centru la periferie ;
se notează cu T.A.
ZGOMOTELE CARDIACE
Se datoresc vibraţiilor sonore produse în timpul ciclului cardiac ; se pot percepe aplicând urechea pe
torace sau cu ajutorul stetoscopului biauricular
ZGOMOTUL I = zgomot sistolic
este de intensitate şi durată mare ;
este produs de vibraţia peretelui ventricular, închiderea valvelor atrio-ventriculare şi expulzia S din
ventricule în artere
ZGOMOTUL II = zgomot diastolic
este mai scurt şi mai puăin intens decât zg I
ZGOMOTELE CARDIACE
Modificări ale zgomotelor (sunt datorate afectării aparatului valvular/ a pericardului)
Dedublări
Galopuri
Clacmente, clicuri
Sufluri cardiace
Frecătura pericardică
Lp 1.TIB
CARACTERISTICI
CULOAREA TEGUMENTELOR
Normal – roză
Patologic – cianoză sau paloare
MODIFICĂRI ALE OXIGENĂRII S
hipoxemie - scăderea cantităţii de oxigen în sânge
hipoxie -scăderea cantităţii de oxigen în ţesuturi
CARACTERISTICI
MODIFICĂRI ALE ECHILIBRULUI HE (datorate unor afecţiuni ale vaselor de sânge / ale cordului)
Edemul cardiac - > rece, cianotic, vesperal,iniţial în regiunile declive (retromaleolar)
Anasarca - > edem generalizat al ţesutului subcutanat, cu acumulare de lichid în cavităţile seroase ale
organismului (IC)
CARACTERISTICI
MODIFICĂRI ALE RESPIRAŢIEI
Ortopnee - > presupune ameliorarea R în poziţie şezândă (! Se diferenţiază de cea din astmul bronşic
prin faptul că este predominant inspiratorie şi P stă înclinat înainte, rezemat în mâini, cu umerii ridicaţi)
Dispnee paroxistică - > accese de obicei nocturne, cu ortopnee şi polipnee
Dipnee vesperală - > mai accentuată seara
Dispnee de efort – dispneea apare la efort – clasa I,II,III,IV
DUREREA
Lp 1.TIB
DUREREA
DUREREA
ROLUL ASISTENTEI
Explorează circulaţia individului
Învaţă persoana:
igiena încăperii (aerisire),
igiena tegumentelor (integre),
echilibrul alimentar (fără exces de grăsimi, sare şi alcool),
să evite fumatul activ sau pasiv şi sedentarismul,
să poarte îmbrăcăminte lejeră (care să nu stânjenească circulaţia).
ROLUL ASISTENTEI
administrează medicaţia prescrisă: tonicardiace, antiaritmice, diuretice, vasodilatatoare, hipotensoare,

antianginoase, anticoagulante
supraveghează pacientul şi urmăreşte efectul terapiei
aplică tehnici de favorizare a circulaţiei: exerciţii active, pasive, masaje (atunci când nu sunt
contraindicate)
pregăteşte psihic pacientul pentru tehnicile de îngrijire
îl informează asupra stadiului bolii sale, asupra gradului de efort pe care poate să-l depună şi asupra
continuării tratamentului
cunoaşte relaţiile circulaţiei cu celelalte aparate şi sisteme
ROLUL ASISTENTEI
Lp 1.TIB
Măsoară şi notează P
MN – ceas cu secundar, pix sau creion roşu, foaie de temperatură
LE - artera temporală superficială
artera carotidă
artera subclaviculară
artera axilară
artera cubitală
artera humerală
artera femurală
artera poplitee
artera pedioasă
ROLUL ASISTENTEI
Măsoară şi notează P
T - localizarea regiunii unde se determină pulsul
comprimarea arterei de către degetele 2,3,4 pe un plan osos
timp de 1 minut (30 sec pentru puls regulat)
numărarea pulsaţiilor
Notare – în FT, culoare roşie; la fiecare liniuţă îi corespund 4 pulsaţii
ROLUL ASISTENTEI
Cunoaşte cazurile în care P trebuie observat cu atenţie:
postoperator
la pacienţii în fază terminală
după transfuzie
la pacienţii cu infecţii sau risc mare de infecţii
la pacienţii cu afecţiuni respiratorii

Lp 1.TIB
ROLUL ASISTENTEI
Măsoară şi notează T.A.:
PP - psihică: explicarea tehnicii; fizică: după 15 min. repaus, la 3 ore de la masă
MN – tensiometru, stetoscop biauricular, pix albastru, foaie de temperatură
T - se aşează braţul în poziţie comodă; se îndepărtează hainele ce strâng regiunea braţului
se aplică strâns manşeta, se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală sub marginea
inferioară a manşetei, se pun olivele în urechi
ROLUL ASISTENTEI
Măsoară şi notează T.A.:
T - se pompează aer în manşeta pneumatică până la dispariţia ultimei unde pulsatile
se decomprimă încet şi se determină zgomotul produs de prima şi ultima undă pulsatilă
valoarea maximă se poate determina şi palpatoric
Notare – sub formă de grafic; culoare albastră; fiecărei liniuţe îi corespund 10 mm Hg

Recoltari, Sondaje, Etc LP 1

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Recoltari, Sondaje, Etc LP 1

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lp 1.

Importanţa examenelor de laborator:

 completează simptomatologia cu elemente obiective

 confirmă sau infirmă diagnosticul clinic

 reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului

 confirmă vindecarea,semnalează apariţia unor complicaţii

 permit depistarea îmbolnăvirilor infecţioase şi persoanelor sănătoase purtătoare de germeni

 să respecte orarul recoltărilor

 psihic: informare asupra necesităţii tehnicii, instruire asupra comportamentului său în

 să completeze imediat şi corect buletinele de analiză şi să eticheteze recipientele cu

 buletinul de analiză va cuprinde: numele şi prenumele P,

secţia, numărul salonului, analiza cerută,

data recoltării, numele celui care a recoltat şi a celui

! un produs neetichetat nu poate fi folosit pentru analize

 recoltarea în condiţii sterile urmăreşte ca produsul recoltat să nu se suprainfecteze;

 expedierea şi transportul produselor recoltate trebuie să se efectueze astfel încât acestea să

Recoltările se fac diferenţiat, în funcţie de produs, cu:

 pense pentru biopsie

 dispozitiv cu circuit inchis (pentru hemoculturi)

 tampon montat pe porttampon

Aceste examene trebuie să cuprindă neapărat următoarele 3 aspecte:

b. aprecierea cantitativă globală a acestor elemente, de obicei se apreciază :

 în număr “ foarte mare”, “mare”, sau “ mic” pe câmp microscopic sau

 al 2-lea cu coloraţia Gram şi după caz

3. exudate ( puncţii pleurale, osoase, colecţii neabcedate spontan)

5. fragmente de exereză(prelevate chirurgical)

II. Prelevate potenţial contaminate:

1. urina – pentru a fi necontaminată se prelevează prin puncţie suprapubiană

III. Prelevate conţinând floră asociată:

1. materii fecale; spută

2. lichid de vomă, resturi alimentare, alimente

4. urina sau bila pentru examen calitativ

 după o perioadă de 12 ore de efort fizic redus,

 după 30 minute de repaus fizic,

 respectând aceeaşi durată de aplicare a garoului (maxim 1 minut)

 evitând închiderea şi deschiderea repetată a pumnului

 dar la nevoie oricând,

 Prin puncţie venoasă cu ajutorul:

 holder + ac pentru holder

 sistem safety monovette

 Prin înţeparea pulpei degetului, lobului urechii şi/ a călcâiului

 Prin puncție arterială

 Pe substanţe anticoagulante sau nu - folsind vacutainere/ dispozitive S- monovette specifice

 hematologie: 2-3 ml sânge,

 hemostază: 2-5 ml sânge,

 teste hormonale: 2 ml sânge pentru 3-4 teste,

 teste pentru markeri tumorali şi virali: 2 ml sânge pentru 3-4 teste,

 chimie clinică generală: ser 5-10 ml de sânge; plasmă 3-5 ml de sânge,

 teste imuno-enzimatice: 1 ml sânge pentru 3 – 4 teste,

În cazul în care se recomandă mai multe tipuri de analize, ordinea va fi următoarea:

 sânge pentru hemocultură,

 sânge pe EDTA (HEMATOLOGIC. sistem de recoltare vidat cu capac mov),

 sânge pe heparină, (BIOCHIMIE-Heparina- capac verde)

 sânge pe inhibitor al glicolizei

 sânge pe citrat (recoltarea VSH se face de preferat fără garou),

Tipuri de analize care se lucrează din S:

1. Hematologice: studiază elementele figurate (nr hematii, leucocite, trombocite), hemoglobina,

 Pt. TS, TC este nevoie de ac, tampon cu alcool, cronometru

 Pt. frotiuri – lame și lamele (! picătura groasă)