UNIVERSITATEA BUCUREŞTI

Facultatea de Ştiinţe Politice

INFLUENŢA CANALELOR CLASICE MASS-MEDIA

ASUPRA MEDIULUI POLITIC ŞI OPINIEI PUBLICE

Realizat de : Piele Georgiana

SPR III
 “Media este cea care descrie, în special, modul în care opinia publică gândeşte despre
candidaţi, mai degrabă decât să influenţeze preferinţele acesteia, în sine”1

Ţinând cont de faptul că suntem un popor aflat în permanenţă într-un proces de

schimbare, în special la nivel social-politic, putem spune că un subiect captivant pentru
acest demers ştiinţific poate reprezenta şi „influenţa canalelor clasice mass-media asupra
mediului politic şi asupra electoratului”. Motivul pentru care opţiunea mea s-a îndreptat
către această temă se datorează interesului mărit asupra fluctuaţilor influenţei mass
media asupra scenei politice de după 1989. De a lungul acestei perioade, până în prezent,
au avut loc numeroase transformări sociale, politice şi culturale la nivelul societăţii
româneşti, transformări ce au produs adevărate decalaje şi hiatusuri, parte din ele fiind
produse şi de mediumul audiovizual şi de comunicarea televizuală din spaţiul public.
După cum am spus mai sus, perioadă post 1989 a adus multe schimbări în
societatea românească, începând cu mediul politic şi terminând cu cel al mass-mediei :
„trecerea României de la totalitarism la democraţie a atras după sine două fenomene
sociale majore: dezvoltarea mass-media şi reconfigurarea politicului.”2.
Practic, ceea ce îmi propun să demonstrez este contribuţia mass-media, în ceea ce
priveşte direcţia de vot a alegătorului şi modul cum informaţiile despre candidaţii sunt
percepute de opinia publică.
Începând cu anul 1989 influenţa canalelor principale de mass-media asupra
mediul politic a luat o altă întorsătură deoarece puterea revoluţionară va anula o mare
parte din legislaţia comunistă în ceea ce priveşte libertatea de expresie, prin comunicatul
către ţară al CFSN din 22 decembrie 1989 s-a decis „trecerea presei, radioului,
televiziunii, din mâinile unei familii despotice în mâinile poporului”
„Influenţa reală a presei a crescut din momentul în care aceasta a început să se
autonomizeze în raport cu politicul iar jurnaliştii să nu-şi mai atribuie rolul de oameni
politici aflaţi în afara partidelor, ci de transmiţători ai mesajelor. Din momentul în care
politicienii şi partidele nu mai puteau face predicţii în privinţa „realităţii”, a prezentării

1
Russel, DALTOn, Paul, BECK, Robert, HUCKFELDT, “Partisan Cues and the Media: Information
Flows in the 1992 Presidential Elections”, rev. American Political Science Review, nr.92, 1998, p.111
2
Rosemarie HALNEŞ, „Televiziunea şi reconfigurarea politicului. Studii de caz: alegerile prezidenţiale
din România din anii 1996 şi 2000”, ed. Polirom,Bucureşti, 2002,p. 165
ştirilor, influenţa reală a jurnaliştilor în societate a crescut. Dependenţa mass-media faţă
de partide şi politicieni a scăzut, dar a crescut faţă de piaţă.”3
Relaţia dintre mass-media şi scena politică se dorea a fi reglementată printr-o
lege a presei deoarece politicienii şi-ar fi asigurat un cadru legal prin care să-şi protejeze
imaginea şi mai mult s-ar constitui o echipă de jurnalişti competentă care să transmită
corect informaţia.
Putem spune că media a devenit mult mai influentă din momentul în care pe piaţa
audio-vizualului au apărut mai multe televiziuni şi posturi de radio. De exemplu în anii
1990 -1991 crearea pieţei concurenţiale în domeniul audio-vizualului a fost strâns legată
de dezvoltarea democraţiei politice. Apariţia unui nou post de televiziune după 1989 a
fost susţinut în aceeaşi măsură şi de partea politică dar şi de cetăţeni.Dacă realizarea
pluralismului în radio s-a realizat mult mai uşor prin posturi private ca Radio Delta,
Radio Contact, Radio Fan pentru cî începuseră să difuzeze fără să aibă aprobarea,
realizarea unui prim post post privat de televiziune cu audienţă naţională a fost deosebit
de dificilă, însă în 1993 va apărea Antena 1, la numai un an Tele 7abc, iar din 1995 şi Pro
Tv.
Dezvoltarea reţelelor de transmisie prin cablu a însemnat dezvoltarea
pluralismului mediatic dar şi ocazia cetăţenilor de a devenii mult mai informaţi în ceea ce
priveşte mediul politic.„Mediile au contribuit la personalizarea vieţii politice. Ele pot da o
mare notorietate într-un timp scurt unei personalităţi care „sparge ecranul”...”jurnalismul
de haită” , care presupune condiţionarea grupurilor de oameni de presă prin liderii
informaţiilor, cei care deţin informaţiile cele mai bune direct de la sursă şi care dau tonul
în interpretarea evenimentelor”4
Mass-media are o reală contribuţie pe scena politică, prin intermediul canalelor
principale: radio, televiziune, presa scrisă intermediază relaţia dintre omul politic şi
cetăţean în două ipostaze „în care solicită votul alegătorului pentru a accede la putere şi a
doua este aceea în care, fiind la putere, solicită încrederea şi sprijinul cetăţeanului pe care
îl conduce şi îl reprezintă”5.În societatea românească s-a creat o relaţie vicioasă între
3
Peter, GROSS, „Mass-media şi democraţia în ţările Europei de Est”, ed.Polirom, Iaşi, 2004, p. 83
4
Constantin, HARIUC, Elena, BANCIU, „Comunicarea politică”, ed. Ars Docendi, Bucureşti 2006, p.
142
5
Bogdan, TEODORESCU, Dorina, GUŢU, Radu, ENACHE, „Cea mai bună dintre lumile
posibile.Marketingul politic în România 1990-2005”, ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2005, p. 119
sistemul politic şi mass-media, în care grupuri de interese economice care au şi o
reflectare politică deţin o influenţă semnificativă şi îm instituţiile media. S-a instituit un
mecanism de generare şi transmitere de resurse dinspre economic spre politic sau
media.În timp ce oamenii de afaceri prin intermediul mediei îşi dobândesc puterea
politică şi prestigiu social, politicienii se folosesc de mass-media pentru a avea putere
politică şi influenţă economică, în timp ce oamenii de media vor putere economică şi
politică.
Mass media are o contribuţie importantă prin influenţa sa asupra societăţii,
aceasta îşi exercită forţa din patru direcţii: economică, simbolică, coercitivă şi politică.
Dintre acestea presiunea politică este poate cea mai importantă dintre atribuţiile preluate
de mijloacele de comunicare în masă. Se poate spune că multe dintre funcţiile partidelor
politice au trecut în planul mediatic: stimularea publicului, crearea unei identităţi
ideologice, mobilizarea electorală, selectarea candidaţilor . „ Influenţa mass-media asupra
sistemului politic ar putea fi estimată în funcţie de modul în care aceasta reuşeşte să
interfereze cu agenda politică. Puterea media este mare în cazurile în care sistemul politic
este instabil şi are o credibilitate redusă şi când partizanatul electoratului este redus, iar
obţinerea/menţinerea puterii este dependentă de relaţia cu mass-media”6
Influenţa canalelor clasice mass-media asupra politicului şi asupra societăţii a
fluctuat :dacă în anul 1990 mass-media a avut o contribuţie majoră, ulterior după 1992 va
scădea, urmând ca după 1996 mass-media să-şi creeze o imagine atotputernică.
„Prin controlul asupra informaţiilor privind instituţiile şi evenimentele, guvernele
de pretutindeni încearcă să menţină sistemul politic intact şi să reglementeze mass media
şi alte instituţii sociale care depind de publicitatea mediatică. Deşi controlul se produce în
toate societăţile, extinderea, natura şi scopurile sale pot varia.”7
Efectele mass-media prin intermediul mass-media sunt : creşterea audienţei
apariţia unui om politic la o televiziune cu un rating ridicat va duce la consolidarea
intenţiilor iniţiale de vot „ problemele care se discută într-o dezbatere tind să fie traduse
de alegători în evaluări care sunt adaptate în aşa fel încât să coincidă cu sistemul iniţial de

6
Florin, ABRAHAM, „ O istorie care nu tace, nu doarme, nu iartă şi nu minte! România de la comunism
la capitalism”, ed. Tritonic, Bucureşti, 2006, p. 532
7
Doru, POP, „Mass Media şi Democraţia”, ed. Polirom, Iaşi, 2001, p. 209
epredispoziţii politice.”8 sau dimpotrivă la întârzierea luării deciziilor finale de vot
deoarece electoratul volatil are nevoie de argumente solide pentru a-şi direcţiona votul.
Un alt efect este dislocarea unui număr limitat de votanţi şi trecerea de la un candidat la
altul, efect ce se aplică mai mult spre categoria indecişilor.
Un efect evident este formarea agendei de probleme a alegătorilor în urma
dezbaterilor electorale, spre exemplu dacă o problemă nu este prioritară pentru mediul
politic, iniţial, ulterior după dezbatere aceasta poate devenii prioritară. Cu cât temele de
dezbatere sunt mai cunoscute cu atât informarea electorală calitativă şi cantativă a
alegătorilor va fi una mai pertinentă. „Media induc o anumită percepţie factorului politic
despre agenda cetăţeanului, care nu corespunde însă întotdeauna agendei publicului, însă
această este mai mult o problemă de ordin etic decât una metodologică.”9
Mai mult , „mass media nu numai că aduc problemele în atenţia publicului, ci ele
pot să şi condamne anumiţi oameni sau anumite evenimente la anonimat, neacordându-le
atenţie. Lipsa prezentării se poate datora faptului că oferta de informaţii depăşeşte
capacitatea de transmitere a acelui mijloc de informare.”10 De exemplu, ziarele au un
anumit spaţiu disponibil pentru ştiri sau în cazul emisiunilor de radio sau tv timpul scurt
de transmisie alocat pentru mediul politic.
Dacă comunicarea de masă contribuie la întărirea opţiunilor politice, prin
expunerea la mesajele mass-media, atunci comunicarea interpersonală va contura
opţiunea politică sau o va schimba pe parcurs (în special opţiunea de vot a indecişilor), va
juca un rol intermediar al influenţei mass-media asupra comportamentului electoral.
În ceea ce priveşte mass-media, lucrurile stau puţin diferit.La nivel mediatic,
acţiunea politică se poate legitima prin două criterii: socializare
democratică( multiplicarea grupurilor de apartenenţă) şi construcţia psiho-sociologică a
acţiunii politice (prin mediatizare, comunicare politică, marketing politic etc).
Omul politic va lua în considerare predispoziţiile publicului în materie de
receptare a discursului politic, predispoziţii ce vin ca rezultatul unei întregi experienţe

8
Bogdan, TEODORESCU, Dorina, GUŢU, Radu, ENACHE, „Cea mai bună dintre lumile
posibile.Marketingul politic în România 1990-2005”, ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2005, p. 163
9
Teodor, ABRAHAM, op.cit, p.532
10
Doru, POP, op.cit. ,p. 195
televizuale pe care publicul a trăit-o şi, totodată, a uita-o; i-au rămas, în schimb, anumite
comportamente practice pe baza cărora el acceptă sau respinge.11
În ciuda faptului că în România, media este lipsită de transparenţă deoarece nu au
acţionariatul la vedere, deoarece pot fi persoane care au anumite interese economice şi
politice. „Relaţiile asimetrice de dependenţă faţă de mass-media vor produce mai degrabă
un conflict, iar relaţiile simterice vor produce mai degrabă cooperare.”12
Cu cât piaţa politică este mai competiţională cu atât legătura cu mass-media va fi
mai puternică. În prezent, actorii politici cheltuiesc din ce în ce mai mult pentru
influenţarea opiniei publice prin intermediul mass-media.„Mijloacele de comunicare în
masă nu numai că supraveghează desfăşurarea evenimentelor cotidiene şi le aduc în
atenţia publică şi privată, ci le interpretează sensul le aşază în context şi speculează cu
privire la consecinţele acestora...Tipul de interpretare influenţează de cele mai multe ori
consecinţele politice ale prezentărilor mass-media”13
De a lungul timpului s-au dezvoltat două teorii : teoria efectelor limitate ale mass-
media în procesul de comunicare şi teoria dependenţei de media.
În ceea ce priveşte teoria dependeţei de sistemul mediatic, aceasta explică efectele
variate ale comunicărilor de masă, dacă uneori sunt directe şi puternice altădată sunt
indirecte şi slabe. ”Teoria preia elementele cheie din cinci paradigme generale:
preocuparea structural-funcţională pentru stabilirea societăţii, accentul pus pe schimbare
de paradigma conflictuală, focalizarea asupra adaptării sociale din paradigma
evoluţionistă, concentrarea pe construirea semnificaţiei în perspectiva simbolic-
interacţionistă şi explicarea factorilor individuali (motivaţii, valori, atitudini şi
comportament)din paradigma cognitivă.14
Teoria efectelor limitate a demonstrat ca influenţa canalelor mass-media nu este
una ridicată asupra politicului, plecând de la premisa că efectele mass-media pot fi
determinate prin evaluarea impactului asupra opţiunilor electorale şi a rezultat că mass-
media nu are efecte directe şi de scurtă durată asupra deciziei de vot.În cadrul acestei
teorii apar şi alte subteorii precum cea a reîntăriri opiniilor, a limitării fluxului

11
Camelia, BECIU, “Politica discursivă. Practici politice într-o campanie electorală”,ed. Polirom,
Bucureşti, 2000, p. 30
12
Teodor, Abraham, op.cit, p.492
13
Doru,POP, op. cit, p. 198
14
Idem 12, p. 490
informaţional şi cea a difuziei. Teoria reîntăririi opiniilor susţine că sistemul media nu
schimbă opinii, ci reîntăreşte opiniile deja existente sau formate anterior. Teoria
limitărilor fluxului informaţional se bazează pe condiţionarea principală a comunicării
politice, modul în care se desfăşoară comunicarea, unde sursa deţine „autoritatea”
exclusivă. Teoria difuziei „concepe un proces comunicaţional dominat de surse, unde
agenţii schimbării sunt persoanele cu rol marcant în emiterea informaţiilor, ei decizând
cum să difuzeze informaţiile”15
Sistemul politic se simte legat de mass-media deoarece aceasta culege, creează şi
prelucrează informaţii despre mediul politic şi transmite opiniei publice informaţia
diseminată.
Legătura din mass-media şi sistemul politic poate fi numită dependenţă structurală
deoarece puterea mass-media „rezidă în controlul anumitor surse de informaţii de care
cetăţenii au nevoie pentru a-şi îndeplini scopurile personale”16
Canalele clasice mass-media are rolul de a supraveghea evenimentele cotidiene
ce au capacitatea de a influenţa existenţa cetăţenilor, dar şi formarea unor false
evenimente pentru sporirea audienţei; identificarea principalelor probleme socio-politice;
crearea unei platforme de dezbatere şi transmiterea diverselor elemente ale discursului
politic; analizarea activităţilor oficialităţilor, a instituţiilor şi a altor agenţii publice,
pentru a le face responsabvile pentru actele lor; simularea activismului cetăţenesc pentru
prevenirea unei prejudecăţi; autonomia editorială, ce opune rezistenţă tentativelor de a
vexa libertatea presei şi în final, respectul faţă de public.17
Pentru ca un eveniment să intre sub influenţa media, el trebuie să comporte
următoarele semne distinctive: trebuie să se refere la un actor politic (purtătorul de capital
politic al evenimentului), actorul politic trebuie să disemineze mesaje în vederea obţinerii
unei reprezentativităţi mediatice; canalul media utilizat pentru diseminarea mesajelor
trebuie să fie favorabil temei sau ideologiei actorului politic; trebuie să existe receptori
adevăraţi ai mesajelor-publicul ţintă şi trebuie să existe un context politic care să justifice

15
Ibidem, p. 493
16
Idem, p. 491
17
Constantin, HARIUC, Elena, BANCIU, „Comunicarea politică”, ed. Ars Docendi, Bucureşti 2006
, p. 141
„ieşirea la rampă” a actorului politic18 . În cazul în care prezintă aceste semne, presa
scrisă, radioul sau televiziune poate să acţioneze la nivelul dorit.
Mass media poate fi caracterizată prin patru funcţii: supraveghează evenimentele,
interpretează sensul acestora şi ajută la socializarea indivizilor şi totodată manipulează
procesele politice. „Mass-media sunt mai mult decât un agent pasiv de transmitere a
informaţiilor disponibile. Deciziile luate de personalul din mass media determină care
informaţii vor devenii accesibile publicului şi care vor rămâne necunoscute. Aşezând
subiectele într-o anumită perspectivă şi interpretându-le, persoanele care lucrează în mass
media dau un anumit sens informaţiilor şi indică valorile prin care acestea trebuie
judecate.”19
Există patru strategii de cercetarea a efectelor mass-media asupra opiniei:
Studierea audienţei, prin care medierea efectelor se realizează prin motivele,
nevoile şi aşteptările rezultate din experienţa membrilor audienţei.
Căutarea de corespondenţe, face referire la corelarea dintre tendinţele mass-
media şi cele ale publicului (societăţii), strategie aplicată prin „stabilirea agendei” de
către mass-media, deoarece practic aceasta stabileşte importanţa evenimentelor în
viziunea opiniei publice.
Preocuparea faţă de refracţie, ce presupune furnizarea de către mass-media a
imaginilor, ideilor, definiţiilor şi priorităţilor ceea ce nu face altceva decât să limiteze şi
să modeleze cunoştinţele şi supoziţiile oamenilor.
Studiul rezultatelor, studierea efectelor produse de mass-media, ce porneşte de la
premisa că actorii şi instituţiile se vor adapta la o situaţie concretă ce poate fi la rândul
său cauza unor efecte asupra societăţii.20
În mod teoretic, presa este cea care monitorizează activitatea puterii, iar actul de
putere se desfăşoară sub privirea critică a mijloacelor de informare, unde principala
consecinţă se rezumă la faptul că o presă liberă devine garanţia absolută a unei societăţi

18
Vorica, ROŞCA, „Mediatizarea discursului electoral şi imaginea publică a candidaţilor”, ed. Institutul
European,Iaşi, 2007, p. 57
19
Doru, POP, op. cit, p. 216
20
Florin, ABRAHAM, „ O istorie care nu tace, nu doarme, nu iartă şi nu minte! România de la comunism
la capitalism”, ed. Tritonic, Bucureşti, 2006
libere, deoarece comunicare susţine şi este susţinută de sistemul pluripartidist al
democraţiei.
Principalele canale de media au o influenţă persuasivă în educarea democratică a
cetăţenilor, ea prescrie şi indică regulile politice, structurează şi mediază înţelegerea
proceselor decizionale şi coordonează mişcările actorilor politici.
Dezbaterile electorale sunt foarte importante pe parcursul unei campanii
electorale. Infuenţa acestora asupra electoratului poate fi una semnificativă. Din punct de
vedere al marketingului politic au existat dezbateri cu un rol semnificativ în parczursul
politic : dezbaterea televizată dintre Ion Iliescu, Radu Câmpeanu şi Ion Raţiu din 1990,
turul doi la alegerile prezidenţiale din 1992 dintre Ion Iliescu şi Emil Constantinesc, din
1996 dintre Ilie Năstase şi Victor Ciorbea sau cele din 2004 dintre Traian Băsescu şi
Adrian Năstase. „Rolul mass-media în realizarea democratizării României a fost
important, prin cultivarea pluralismului opiniilor, corijarea unor comportamente
nedemocratice, promovarea unei pedagogii sociale a comportamentelor dezirabile,
dezvăluirea unor acte de corupţie etc”21
Ţinând cont de faptul că fiecare dezbatere e diferită, deoarece au candidaţii
diferiţi şi categorii diferite de receptori, care asimilează rezultatul discursiv al
candidatului putem spune că şi efectele dezbaterilor televizate sunt diferite. „Percepţiile
se formează pe tot parcursul campaniei, aşa că este dificil să se distingă între percepţiile
formate numai în urma dezbaterii, între efectele provocate de aceasta şi efectele
provocate de spoturi, afişe şi pliante”22.
Influenţa canalelor clasice mass-media poate fi controlată de sistemul politic
deoarece acesta deţine controlul legislaţiei, a agenţiilor de reglementare şi a politicilor
comerciale şi tarifare care afectează posibilităţile de a obţine profituri şi de a devenii
expansivă. „Mass media centrale sau locale joacă un rol crucial în campania politică
modernă. Chiar şi în condiţiile unei poziţii marginale în spectrul politic, penetrarea
favorabilă şi accesul în presă, radio şi televiziune pot marca diferenţa dintre succes şi
eşec”23.Influenţa se naşte din relaţia de interdependenţă dintre mass-media şi mediul
21
Teodor, ABRAHAM; op. cit,, p. 535
22
Bogdan, TEODORESCU, Dorina, GUŢU, Radu, ENACHE, „Cea mai bună dintre lumile
posibile.Marketingul politic în România 1990-2005”, ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2005 p. 163
23
Dorin, SUCIU, „ Cum să câştigăm alegerile, ghid practic de campanie electorală”, ed. Comunicare.ro,
Bucureşti, 2004, p. 83
politic, în special din cel două stări: cooperarea şi conflictul.Teoria conflictului spune că
instituţiile media controlează resursele limitate şi valoroase, de unde ulterior va rezulta
cooperarea .
Orice candidat pentru o funcţie la nivel politic are nevoie de un portret media,
portret ce se realizează numai din ştiri valorizante „redările valorizante pot fi comentarii,
interpretări, dezbateri, dar şi manevre tehnice, de exemplu folosirea deliberată a unui
unghi de filmare care să avantajeze sau să dezavantajeze un actor politic, sau, pur şi
simplu, „tăieturile” care se fac la montajul unei declaraţii televizate.” 24. Din perspectiva
marketringului politic , portretul media are relevanţă în cadrul unui mecanism democratic
echilibrat.Un exemplu relevant de portret media este cel a lui Nicolae Văcăroiu (la
început un necunoscut), a cărei imagine s-a format exclusiv pe baza portretului media.
Potretul media are o influenţă mai mare decât imaginea publică deoarece aceasta
se poate folosii de instumentele calitative şi cantitative ale presei .
Dezbaterile televizate au capacitatea de a modifica imaginea candidaţilor „cu cât
gradul de notorietate al unui candidat este mai redus, cu atât prestaţia sa la o dezbatere va
fi mai importantă şi va influenţa modul în care e perceput de alegători. Dezbaterile
reprezintă pentru candidaţi ocaziisă transmită şi altfel de mesaje decât verbale”25
Întotdeauna, „televizorul ne dă posibilitatea să cunoaştem care au fost
„evenimentele zilei”pe care le putem vedea „cu ochii noştrii”. Prin intermediul lui,
telespectatorul devine nu numai observator al întâmplătorilor, ci şi participant la ceea ce
se petrece”26, tocmai din acest motiv se creează o dependenţă între cetăţean, mediul
politic şi televiune.
„Mass-media sunt preocupate de satisfacerea a diverse gusturi şi, prin urmare, nu-
şi mai îndeplinesc funcţia mediatoare de tratare şi contextualizare a informaţiei pentru a o
face accesibilă fiecăruia. În consecinţă, fenomenul televiziunii a generat apariţia a
multiple publicuri diversificate.”27.Influenţa canalelor clasice mass-media are o influenţă
majoră la nivelul reprezentării discursive şi la nivelul reprezentării de imagine, deoarece

24
Bogdan, TEODORESCU, op. cit p. 151
25
Idem , p. 165
26
Mihai, COMAN, Mihaela, PĂUN, „Mass Media, Politic şi Divertisment. Receptarea domestică a
mesajelor presei”, ed. Universităţii din Bucureşti, 2008, p. 53
27
ROŞCA, „Mediatizarea discursului electoral şi imaginea publică a candidaţilor”, ed. Institutul
European,Iaşi, 2007,p. 71
prin intermediul media discursul poate fi modelat în funcţie de pretenţiile publicului iar la
nivelul imaginii media poate să-l pună în situaţii cu care poate fi asociat.
Canalele principale mediatice pot influenţa tipul argumentaţiei folosită de actorul politic,
canalul mediatic poate direcţiona argumentaţia spre una bazată pe: fapte, exemple,
autoritate sau analogie. Se spune că : „oricâtă satisfacţie v-ar da însă senzaţia că stăpâniţi
publicul, feriţivă să abuzaţi de folosirea unor simboluri şi valori sanctificate de tradiţia
culturală”28.Un prim demers în realizarea unei bune colaborări cu presa este esenţial să se
stabilească o relaţie direcţie cu o parte a presei.
Un argument solid pe care autorul, Florin Abraham îl aduce este: că posibilitatea
de a reduce politizarea excesivă a sistemului mediatic va fi posibil odată cu stabilizarea şi
maturizarea vieţii politice, cu cât rolul descreţionar al statului în alocarea de resurse va fi
mai reuds şi cetăţenii îşi vor slăbii dependenţa de stat.
Privind din persepectiva faptului că suntem o naţiune unde alegerile sunt
democratice libere, ce se desfăşoară pe baza sufragiului universal, unde electoratul este în
deplină cunoştinţă de cauză datorită libertăţii sale de informare şi exprimare putem spune
că mecanismul de autoreglare a societăţii prin intermediul mass-media este un task
important atât pentru mediul politic cât şi pentru societatea civilă.

BIBLIOGRAFIE :

28
Alexandra, BARDAN, „Marketing politic în România înainte şi după 1989”, ed, Trictonic, Bucureşti,
2001, p. 50
• ABRAHAM, Florin, „ O istorie care nu tace, nu doarme, nu iartă şi
nu minte! România de la comunism la capitalism”, ed. Tritonic,
Bucureşti, 2006
• BARDAN, Alexandra, „Marketing politic în România înainte şi după
1989”, ed, Trictonic, Bucureşti, 2001,

• BECIU, Camelia, “Politica discursivă. Practici politice într-o

campanie electorală”,ed. Polirom, Bucureşti, 2000

• COMAN, Mihai, Mihaela, PĂUN, „Mass Media, Politic şi

Divertisment. Receptarea domestică a mesajelor presei”, ed.
Universităţii din Bucureşti, 2008

• DALTOn , Russel, , Paul, BECK, Robert, HUCKFELDT, “Partisan Cues and the
Media: Information Flows in the 1992 Presidential Elections”, rev. American
Political Science Review, nr.92, 1998

• GROSS, Peter, „Mass-media şi democraţia în ţările Europei de Est”, ed.Polirom,

Iaşi, 2004,

• HALNEŞ, Rosemarie, „Televiziunea şi reconfigurarea politicului.

alegerile prezidenţiale din România din anii 1996 şi 2000”, ed.
Polirom,Bucureşti, 2002

• HARIUC, Constantin Elena, BANCIU, „Comunicarea politică”, ed.

Ars Docendi, Bucureşti 2006

• POP, Doru, „Mass Media şi Democraţia”, ed. Polirom, Iaşi, 2001, p.

209
• ROŞCA, Vorica, „Mediatizarea discursului electoral şi imaginea
publică a candidaţilor”, ed. Institutul European,Iaşi, 2007

• TEODORESCU, Bogdan Dorina, GUŢU, Radu, ENACHE, „Cea mai

bună dintre lumile posibile.Marketingul politic în România 1990-
2005”, ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2005