Sunteți pe pagina 1din 106

Cursul 1 - 2.10.

2014

Principiile fundamentale ale procesului civil

Forma procesului civil

Sesizarea instantei

Este de principiu, facuta de partea interesata. Ca regula, nu avem sesizare din oficiu. De la
regula conform careia isntanta se pronunta doar sesizata si nu din oficiu sunt si exceptii: la
punerea sub interdictie (art 165 NCC) avem aceasta exceptie de la regula de baza; la divort unde
traditional au existat cereri asupra carora judecatorul se pronunta chiar daca nu i s-a cerut acest
lucru (exceptia e partiala pentru ca partile totusi cer ceva, divortul) cand instanta se pronunta
asupra autoritatii parintesti si asupra contributiei la cheltuieli chiar daca partile nu au solicitat;
exceptia din materie penala unde codul de procedura pennala prevede exceptie atunci cand o
persoana nu are capacitate de exercitiu sau e restransa, actiunea civila din procesul penal poate fi
exercitata din oficiu). Mai sunt si alte exceptii, dar acestea sunt cele mai cunoscute.
Mai exista o situatie usor diferita cand instanta e invocata de un organ stabilit de lege.
Exemplul cel mai facil e actiunea pe care procurorul o exercita cand legea ii permite (art 92
NCPC). Procurorul poate porni o actiune civila cand e necesar pentru apararea dr si intereselor
legitime ale minorilor, persoanelor puse sub interdictie si disparutilor.
Indiferent de oricine depune cererea, instanta trrebuie sa se pronunte doar in limitele
cererii.

Cercetarea procesului si dezbaterile

Aici este grosul procesului pentru ca se administreaza probe, se invoca exceptii, se pun
concluzii. Intervin o serie de principii despre care vom vorbi dupa hotarare.

Hotararea

Hotararea este scopul final. Este o dezlegare in drept si devine obligatorie pentru parti
(Jurisdictio si Imperio).

Definitia procesului civil


Page 1 of 106
Procesul civil este activitatea desfasurata de catre instanta, parti, organele de executare si
alte persoane sau organe care participa la infaptuirea de catre organele jduecatoresti a justitiei in
pricinile civile, in vederea realizarii sau stabilirii drepturilor si intereselor civile deduse judecatii si
executarii silite a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii, conform procedurii
prevazute de lege.
Asadar, procesul continua si prin executarea silita, nu se termina prin hotararea
judecatoreasca. Aceasta executare silita poate sa existe sau nu. Poate partea care pierde executa
de indata hotararaea fara sa fie silita. Aceasta executare silita este parte componenta a procesului
civil ---> in vederea realizarii (de exemplu, actune in constituire --> o hotarare prin care se tine loc
de contract de vanzare-cumparare) sau stabilirii (de exemplu la revendicare, aici se stabileste un
drept, nu se constituie) drepturilor si intereselor civile (pentru ca sunt actiuni civile care nu au
acoperire intr-un drept subiectiv ci intr-un interes legitim --> actiunea posesorie unde se apara
starea de fapt a posesiei, care nu e aflata intr-un drept) deduse judecatii si executarii silite a hj sau
a altor titluri executorii (care provine dintr-un inscris care nu e hj cum ar fi un act notarial prin
care se constata un imprumut cu care poti sa te duci direct la executorul judecatoresc, fara
proces). Aceasta a fost o prezentare a definitiei.

Principiile procesului civil (nu o sa le avem de enumerat)

Acestea se gasesc in Constitutie, NCPC, Legea 303, CEDO, si Pactul international


privind..
Aceste principii nu reprezinta o noutate majora, Nu au aparut odata cu NCPC. In vechiul
cod nu exista un capitol dinstinct numit principii fundamentale. Codul incepea brusc cu
competenta. NCPC are un titlu preliminar in care dupa capitolul 1 vine capitolul 2 numit
Principiile fundamentale ale procesului civil. Majoritatea principiilor de aici au existat si erau
cunoscute si sub imperiul vechiului cod, dar nu erau enuntate expres. Nu trebuie sa privim cu o
oarecare noutate aceste principii, dar importanta lor s-a accentuat.

Principiul legalitatii (art 7 NCPC)

Justitia se infaptuieste in numele legii, in conformitate cu dispozitiile legii. Jud are


indatorirea de a asigura respectarea acestor dispozitii. Mai interesante sunt consecintele. Jud nu
poate decide contra legii chiar daca actioneaza conform convingerilor sale. Ceea ce spune acest
articol este ca judecatorul actioneaza conform legii, nu conform propriei sale constiinte sau
convingeri. In comentarii, studii, sunt critici de multe ori la adresa legii. Si judecatorii scriu critici,

Page 2 of 106
dar ei nu se pot opune ei in procesul civil. Sigur, ei pot invoca exceptii de neconstitutionalitate.
Jud au doua solutii: judeca dupa o lege nedreapta sau isi dau demisia. Judecatorul nu face legea,
el doar asigura respectarea ei, nu poate creea norme, nu se poate pronunta creand el insusi reguli
juridice care nu exista sau ignorand unele care exista si sunt opuse convingerilor lui. RIL care da
judecatorului ICCJ puterea de a stabili norme exista, dar el nu face decat sa arate celorlalte
instante cum sa interpreteze o lege, nu sa inventeze una noua. Astfel, jurisprudenta nu e izvorde
drept pt ca RIL nu e izvor de drept, nu este o lege noua, ci doar o interpretare a unei legi. O alta
consecinta este ca jud nu poate judeca in echitate, ci dupa lege (astfel, daca partea are dreptate
dar recursul nu a fost depus in termen, nu i se va permite sa il mai depuna). O alta consecinta
este aceea ca judecatorul e dator sa interpreteze legea.
Articolul 7 e interesant pentru ca daca vedem doar legea interna lucrurile sunt simple. Dar,
tot aici, trebuie sa intelegem lege lato sensu. La un moment dat jud ar putea sa inlature o lege in
virtutea faptului ca intra in conlict cu conventie itnernationala cum au facut judecatorii in cazul
aplicarii directe a CEDO cand legea romana spunea ca actiunile in revendicare sunt inadmisibile
pana cand se da o lege noua, dar art 1 CEDO spune ca CEDO are prioritate in fata legii
nationale. Tot aici intra aplicarea DUE. Daca judecatorul aplica direct acele norme se incadreaza
in art 7 pt ca el aplica legea in sensul de lege lato sensu.

Principiul contradictorialitatii (art 14 NCPC)

Este unul dintre cele mai importante principii. El vine din materia procesului. Materia
procesului este una conflictuala. Prof Ciobanu in tratatul din '96 a aratat ca in realitate conflictul
exista in orice raport juridic civil (chiar daca intr-un ct de v-c esti intr-o relatie de amicitie, in
substanta tot un conflict este pentru ca este o opozitie de interese). De cele mai multe ori nu se
ajunge la proces, dar acest conflict latent daca nu poate sa fie stins pe cale de intelegere genereaza
litigii. Atunci avem o exprimare procesuala a conflictului existent in orice raport civil. Astfel,
procesul civil cupridne 2 parti si judecatorul trebuie sa asculte ambele opinii, concluzii, inscrisuri,
neputand lua o decizie inainte. Contradictorialitatea nu exista doar atunci cand jduecatorul ii
asculta efectiv. Daca ii citeaza si nu vin la proces evident ca nu poate sa opreasca procesul aici.
La art 14 alin (1) se spune ca instanta nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea
sau infatisarea partilor daca legea nu prevede altfel. judecatorul te citeaza asigurandu-ti
posibilitatea savii in fata lui si sa spui ce ai de spus. Sunt situatii in care nu exista
contradictorialitate si o sa le abordam imediat.
Instanta trebuie sa citeze partile, aceasta fiind garantia cotnradictorialitatii. Instanta trebuie
sa puna in discutia partilor toate exceptiile, imprejurarile de fapt sau de drept invocate. De
exemplu, vom vedea ca la un moment dat instanta apreciaza ca e nevoie de o proba in proces pe
care nimeni nu a solicitat-o. Pentru aflarea adevarului, instanta ar putea sa o administreze totusi.

Page 3 of 106
Instanta trebuie sa constate ca nimeni n-a cerut-o, trebuie sa puna in discutia partilor daca nu
cumva aceasta proba e utila. Daca toti zic nu si ea zice da, poate sa o administreze abia atunci. De
exemplu, observa ca cererea e netimbrata desi trebuia platita o taxa de timbru. Ea nu anuleaza
direct cererea, ci pune in discutia partilor daca cererea e timbrata sau nu si abia apoi anuleaza
cererea.
Instanta trebuie sa si spuna de ce crede un anumit lucru. Unele instante invoca, de
exemplu, exceptia prescriptiei fara sa zica de ce. Daca instanta nu dezvolta aceasta idee, nu ai
cum sa te aperi. NCPC obliga instanta sa si motiveze ca partile sa-si poata exprima in cunostinta
ideile, nu doar intuind. Totusi, exista astfel posibilitatea antepronuntarii de catre instanta in
aceasta situatie.
Instanta trebuie sa isi intemeieze hot doar pe motive de fapt si de drept. Daca se inchid
dezbaterile si dupa aceea instanta spune ca n-avea dreptate nici ala nici ala si ca a gasit ea acum
teza juridica ce dezleaga problema si ca pe aceasta teza gasita acum dupa dezbateri va judeca nu e
bine. Cauza trebuie repusa pe rol si sa spui ce ai gandit dupa si abia dupa aceea sa inchizi din nou
dezbaterile pentru ca poate pe noua teza partile ar fi avut argumente sa o combata. Un alt
exemplu este cand o parte solicita cheltuieli si spune ca depune dovada dupa dezbateri. Nu se
poate, pentru ca acele dovezi, chitante poate nu sunt bune. Pot fi contestate. De asemenea, sunt
inscrisuri importante care se depun dupa inchiderea dezbaterilor si daca sunt chiar asa
importante cauza trebuie repusa pe rol. Instanta nu poate sa isi intemeieze hotararea pe aspecte
cunoscute prin propriile simturi fara ca acestea sa fi fost probe in dosar.
In privinta partilor, ele trebuie sa faca cunsocute motivele de fapt si de drept si mijloacele
de proba. Ele trebuie sa expuna situatia de fapt in mod corect si complet. Si daca nu fac asa ce?
Textul nu ramane doar la valoare de principiu. La art 194 e forma cererii de chemare in judecata
si la punctul d se arata ca cererea trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept. Cererea care
nu le cuprinde este nula. Asadar exista si aplicari concrete. De asemenea, art 21 spune ca dupa
primirea cererii de chemare in judecata, instanta comunica cererea paratului punandu-i in vedere
ca in 25 de zile sa depuna o intampinare ce sa cuprinda toate exceptiile lui si apararile fata de
actiunea reclamantului. Dupa aceea el nu mai poate administra probe sau invoca exceptii. Astfel,
acestea sunt aplicatii ale principiului contradictorialitatii. Aici vorbim, sigur de regula de principiu,
dar concretizarile sunt suficient de multe. Instanta e obligata sa puna in discutia partilor, dar si
partile trebuie sa-si expuna punctul de vedere. Nu poti sa le obligi, dar nu pot invoca de exemplu
ca motiv de recurs faptul ca au avut alt punct de vedere.
Sunt situatii in care acest principiu e partial inlaturat din ratiuni ce tin fie de urgenta unui
proces sau unei proceduri, fie de natura lui. De exemplu, daca vorbim de o procedura de
sechestru asigurator. Pana la solutionarea unui proces, pentreu ca cel chemat in judecata sa nu isi
agraveze starea de insolv, partea reclamanta poate cere masuri asiguratorii. Aici vorbim de inainte
sa inceapa sa-si vanda bunurile. Putem vorbi de sechestru, popriri. Daca creditorul castiga, le

Page 4 of 106
transforma in masuri executorii si daca pierde, le va disponibiliza si poate plati daune pentru
aceste masuri asiguratorii. Desigur, ca nu se citeaza o persoana ca sa ii zici ca peste 20 de zile
poate ii va bloca conturile pentru ca in timpul asta poate sa isi mareasca starea de insolv. Astfel,
totul se petrece in secret. Partea impotriva careia s-a luat masura tot afla pana la urma si poate
face apel unde se vor cita ambele parti. Mai sunt si alte ipoteze. De exemplu se incearca luarea
unor masuri temporare si foarte urgente astfel incat citarea unei parti din strainatate ar dura mai
mult decat timpul necesar unei masuri. Astfel, avem ordonanta presed care e rapida. Ulterior, pot
face apel partile. Mai sunt situatii cand lipsa de cotnr decurge din natura pricinii (masurile
necontencioase). Aici cel care formuleaza cererea nu cere un drept impotriva unei persoane (de
exemplu, cere infiintarea unei asociatii). Nu se cere un drept impotriva cuiva. Atunci se va cita
doar eventual persoana care a depus cererea sau nici chiar atat.

Dreptul la aparare

Acest princ e in stransa legatura cu princ contradictorialitatii. Faptul ca reclamantul isi


prezinta punctele de vedere paratului si paratul si le prezinta pe ale lui reclamantului e un
element al exercitiului dreptului la aparare. Instanta pune in discutia partilor ca acestea sa se
apere pana la urma.
Dreptul la aparare are doua componente.
In primul rand, intelegem toata multitudinea de drepturi pe care legiuitorul le pune la
dispozitia partilor intr-un proces si care le garanteaza un proces echitabil intelegem si dreptul de a
avea un avocat.
Dreptul la aparare e garantat.
In recurs, cererile si concluziile partilor puteau fi depuse doar de avocat ori ruda sau sotul
licentiat in drept. Partea poate sa isi angajeze un avocat ori consilier juridic pt firme sau poate sa
se apere singura. In schimb, in recurs, pot semna doar avocati ori consilierii sau prin exceptie
sotul sau ruda de gradul 2. S-a considerat in septembrie ca este neconstitutionala aceasta norma.
Daca urmarim revistele de drept vom vedea ca in cursul verii facultatea de Drept a avut o pozitie
cu privire la aceasta problema. F de D a aratat printr-un pdv ca acest drept e constitutional. Se
arata practica a cel putin 12 tari din UE in care apararea sau retractarea cererii de recurs si
sustineerea ei prin avocat e obligatorie.Aceasta prevedere nu e o limitare a dreptului la aparare in
recurs. Din contra, textul avea urmatoarea logica. Recursul e o cale de atac extrem de tehnica. Nu
poti veni in recurs in fata ICCJ is sa spui ca esti nemultumit de hotarare si sa se mai judece o data.
Trebuie indentificata greseala de procedura si sa se icnadreze i ncele 8 motive de recurs. Acolo
nu poti nici sa zici ca jud a interpretat gresit. In recurs poti sa invoci doar greseli de procedura ori
ca jud a interpretat un text de lege in mod gresit. O persoana fara calificare juridica nu poate face
asta. Multe parti fac recurs fara sa aiba motiv. Acolo isi expun toata viata fara sa aiba vreo legatura

Page 5 of 106
cu cele 8 motive si vorbesc in fata instantei de recurs. Dupa aceea cererea se anuleaza si intervine
dezamagirea (de ce l-a mai ascultat jumatate de ora?). Instanta pierde timp, recurentul vine de la
Baia Mare cu sperante si dupa aceea spune ca instanta e corupta. De aceea in toate statele
civilizate obligativitatea prezentarii prin avocat la recurs este una reglementata. In majoritatea
tarilor se considera nu o limitare a dr la aparare ci o efectivitate a acestui drept. Dreptul dat unui
parti trebuie sa fie unul efectiv. Daca ii dai dreptul cuiva sa faca recurs, dar nu ii dai si o
posibiltate infima sa ii fie admisa, este un drept iluzoriu. Recursul trece printr-un filtru astfel.

Principiul rolului activ al judecatorului

Este un principiu extrem de important. A fost si sub vechiul vechiului cod. Procedura civila
are doua modalitati de a fi condusa de catre judecator. Exista un proces de tip acuzatorial si un
proces de tip inchizitorial. Procesul de tip acuzatorial presupune ca jud e pasiv, nu intervine in
dezbateri, nu propune probe, nu invoca exceptii, lasa partile sa se manifeste si la sfarsit trage
concluzia. In acest domeniu, prostia se plateste la maxim. Daca ai un avocat care invoca multe
argumente, jud le va lua in considerare. Daca avocatul nu invoca argumente, jud nu le va invoca
pentru el. La fel si la probe. Procesul inchizitorial presuune ca jud sa intervina in dezbateri, sa
intrebe partile, sa administreze sau sa propuna partilor probe. Aceasta se traduce prin rolul activ
al jud in procesul civil. Cel mai important e sa intelegem ce inseamna rolul activ si unde se
opreste el.
In baza rolului activ, jud poate solicita partilor sa solutioneze pe cale amiabila cauza. Le
aminteste din cand in cand.
El poate da calificare exacta unei cereri in raport de continutul ei si nu dupa denumirea
data de parte. Daca avem o cerere pri ncare se cere anularea contractului X si in motivare
contractul sa incheiat la data .. si s-a stabilit plata la data .. si cumparatorul n-a platit pretul. E clar
ca cere nulitatea, dar din motivare reiese altceva. Nu cumva aceasta cerere e o cerere de
rezolutiune? El cheama partile si intreaba ce cere reclamantul, rezolutiunea sau anularea? Dupa
aceea, califica cererea ca pe uan de rezolutiune. Daca era acuzatorial, se respingea cererea de
plano. Judecatorul nu poate sa schimbe temeiul juridic cu de-a sila. Daca tot nu vrea sa accepte ca
e rezolutiune, accepta, se retrage si o respinge. In art 152 NCPC exista denumirea marginala
"cererea gresit denumita". Cererea e valabila chiar daca poarta o denumire gresita. Inainte de
1993, singura cale de atac era recursul. Daca oamenii n-au mai avut de atunci treaba cu justitia
sunt tentati sa faca recurs impotriva oricarei hotarari. In cazul asta instanta nu respinge recursul ca
inadmisibil si il va califica ca fiind apel si il va judeca ca atare.
Judecatorul conduce dezbaterile si ia orice masuri necesare pentru buna desfasurare a
procesului.
Judecatorul rezolva litigiul potrivit regulii de drept si invoca din oficiu norme imperative. El

Page 6 of 106
poate invoca doar exceptii de ordine puublica, cele pri ncare se semnaleaza incalcarea unor
norme de procedura dar care vizeaza interesul public si nu unul privat. De exemplu, in caz de
incompatibilitate de ordine publica: judecatorul a judecat si in prima instanta acea cauza. La
necompetenta teritoriala este de obicei o incompatibilitate de ordine privata si nu e treaba
judecatorului sa o invoce. Daca e necomp materiala, e o problema daca judeca judecatoria sau
tribunalul si aici este vorba de ordine publica si judecatorul trebuie sa invoce exceptia. In
procedura civila, normele dispozitive sunt de ordine privata si cele imperative sunt de ordine
publica. Nu e ca in dreptul substantial.
Judecatorul poate pune in discutia partilor introducerea in cauza a anumitor terti sau poate
dispune introducerea din oficiu in cauza a unor terti. De regula, partile stabilesc cadrul procesual.
Instanta poate pune totusi in discutie daca nu cumva ar trebui sa mai participe o persoana. De
exemplu, la iesirea din indiviziune la partaj. Instanta, ca sa nu respinga cererea ca nu au chemat
toti proprietarii, propune partilor sa il cheme si pe cel de al 4lea frate daca sunt prezenti doar 3.
Daca nu vor sa-l cheme, se ia act si se respinge cererea. Sunt situatii in care judecatorul nici nu
mai intreaba partile. Acestea sunt cu totul exceptionale. Pentru ele trebuie sa fie o prevedere
expresa a legii. De exemplu in art 436 din NCC, parintii si copilul vor fi citati in toate cauzele
referitoare la filiatie chiar si atunci cand nu au calitate de reclamant sau parat.
Instanta poate ordona din oficiu probe chiar fara vointa partilor daca socoteste necesar pt
aflarea adevarului. Totusi, mai intai trebuie sa puna i ndiscutia partilor.
Limita rolului activ ar fi principiul dreptului de dispozitie a partilor. Judecatorul nu poate
sa se pronunte asupra a ce partile nu au cerut (sa dea mai mult sau sa dea altceva decat au cerut).

Principiul disponibilitatii (art 9 NCPC)

Partile au dreptul de a dispune de elementele esentiale ale procesului civil. Procesul poarta
doar asupra a ceea ce partea reclamanta a inteles sa solicite instantei. Procesul se poate stinge prin
vointa partilor. Reclamantul poate renunta la cerere, poate renunta la drept, partile pot incheia o
tranzactie, paratul poate achesa (nu se opune si spune ca o sa o faca), instanta nu poate exercita o
cale de atac, partile pot sa nu ceara punerea in executare, sa ramana o simpla hartie. Sigur ca sunt
si exceptii de la aceste reguli. De exemplu, in materia partilor observam ca atunci cand e vorba de
minori pusi su interdictie sau disparuti, chiar daca reprezentantii fac un act de dispozitie legal de a
renunta la proces, instanta poate dispune continuarea procesului daca considera ca acest lucru
este in avantajul reprezentatului.

Cursul 2 - 9.10.2014

Principiul privind respectarea justitiei

Page 7 of 106
E mai greu de aplicat
Art 23 CPC – pare ca principiul denumit “respectul cuvenit justitiei” ar fi unul unilateral
adica partile, avocatii, mandatarii, expertii sunt obligati sa manifeste respectul cuvenit fata de
instanta si sa nu tulbure buna desfasurare a sedintei
Respectul cuvenit = nu trebuie sa presupuna neaparat judecatorul care in acel moment
indeplineste rolul de instanta ci se refera la instanta in genere. “Sa nu tulbure buna desfasurare a
sedintei” e mai clar.
Insa textul nu absolva nici judecatorul de atributii – daca intervin acte de tulburare se
indeparteaza din sala cei care fac astfel de tulburari, insa sa nu uitam ca si magistratii au cod
deontologic, deci prin actele pe care le fac si ei trebuie sa se autocenzureze. Exista si o fapta
penala reglem – art 278 CP (incalcarea solemnitatii sedintei) – reprezinta infractiune
intrebuintarea de cuvinte si gesturi jignitoare sau obscene, de natura sa perturbe activitatea
instantei, de catre o persoana care participa sau asista la o procedura in fata instantei..

Exigentele art 6 CEDO – procesul civil echitabil

In realitate ele fie dubleaza anumite principii, fie adauga principii noi:
a). accesul la justitie
b). cauza sa fie examinata in mod echitabil, public, intr-un termen rezonabil
c). examinarea cauzei sa se faca de un tribunal independent si impersonal stabilit prin lege
d). hotararea sa fie pronuntata in mod public cu mentiunea ca in jurisprudenta curtii
trebuie vazuta in mod mai flexibil – public e si cand e pusa la dispozitia publicului prin mijloace
usor accesibile – la noi regula e pronuntarea in public, dar atunci cand se amana se afiseaza pe
portalul instantelor sau intr-un alt mod usor accesibil.

Normele de procedura civila

Clasificarea normelor de procedura civila

Clasificarea in functie de obiectul de reglementare

a). Norme de organizare judecatoreasca. Sunt acele norme care vizeaza organizarea
instantelor, dar si compunerea si constituirea instantei de judecata. Vizeaza raporturile
judecatorilor cu celalalte puteri, statutul judecatorilor, grefierilor, dar si compunerea completelor
– 1,2,3,4 judecatori, constituirea completelor, dar si normele privind incompatibilitatea,

Page 8 of 106
abtinerea, recuzarea. Aceste norme se gasesc mai ales in : l 304/2004- organizarea judecatoreasca,
l 303-2004 – statutul judecatorilor si procurorilor (cum se distribuie aleatoriu dosarul, in ce
complete poate sa fie un judecator partial), CPC – privind abtinerea, recuzarea, cazurile de
incompatibilitate
b). Norme de competenta – cele care stabilesc atributiile instantei de judecata in
raporturile cu alte organe ale statului si in raporturile dintre ele, raporturi care pot fi teritoriale
sau materiale.
Deci avem 3 tipuri de competenta :generala (cu alte institutii ale statului : comp CCR), materiala
(raporturile dintre J-T, T-CA, CA-ICCJ), teritoriala (dintre inst de grad egal, dar aflate in
circumscriptii diferite).
Se regasesc in CPC, dar si in legi speciale ca l contenciosului admin, legea 10 privind
nationalizarile.
c). Norme de procedura propriu- zisa : nelimitate . Se regasesc in principal in CPC. ex :
cum redactez cererea de chemare in judecata art. 194, norme care stabilesc modul de
administrare a probelor, modul de redactare a unei hotarari, norme care instituie termene..
Normele de procedura sunt de mai multe feluri:
- de procedura contencioasa – 49%- in cartea a II-a CPC denumita procedura
contencioasa. Procesele de principiu sunt contencioase
- de procedura necontencioasa – acele situatii in care e nevoie de interventia instantei pt
autorizarea functionarii unei asociatii sau a unei pers jur, dar fara ca petentul sa opuna un drept
impotriva cuiva. Se gasesc in cartea a III-a CPC, dar si legi speciale – legea fundatiilor si
asociatiilor, legea partidelor politice.
- de executare silita – in cartea a V-a CPC.

Importanta clasificarii:
- motivele de recurs – hotararea a fost data cu incalcarea comp de ordine publica a
instantei;
- competenta judecatorului stagiar se stabileste la nivelul judecatoriei, nu doar prin lege;
- in plus termenele in care se poate invoca exceptia necomp sunt diferite pt cele de
organizare si cele de competenta;
- avem si reguli privind aplicarea in timp : art 24 si urm : distinctii in materie de comp si
norme procedurale pr-zise.

Clasificarea in functie de campul de aplicare

a). norme generale


b). norme speciale

Page 9 of 106
Reguli:
- norma speciala deroga de la generala. Avem norme speciale si in CPC : cartea a VI-a
(996, 999). Regula se aplica si atunci cnd norma generala e ulterioara normei speciale
- in masura in care o norma speciala tace, aceasta se completeaza cu cea generala .
Exemplu : art 14 l 47/1992 – procesul in fata CCR se desfasoara potrivit unor reguli diferite :
procedura jurisdictionala prevazuta in prezenta lege se completeaza cu regulile PC in masura in
care sunt compatibile cu procedura in fata CCR. CPC caror procese se aplica art 2 (reprezinta
procedura de drept comun in materie civila. (2) se aplica si in alte materii in masura in care legea
care le reglementeaza nu contine dispozitii contrare). Aplicabilitatea generala a CPC - procedura
de dr comun in materie civila, deci il aplicam in ceea ce numim civil latosensul ori de cate ori nu
avem dispozitii speciale, dar si in zone ca si c.a., procesul fiscal, contraventional, constitutional.
Decizia 34/ nov 2006 a CCR : dispozitiile CPC se aplica si in penal in masura in care dispozitiile
de acolo nu reglementeaza o anumita situatie juridical
- norma generala ulterioara nu inlatura o norma speciala anterioara decat daca se prevede
in mod expres acest lucru. Faptul ca 2 legi coexista nu inseamna conflict neaparat, fiind posibil ca
ele sa nu reglem aceeasi situtatie. Art 83 lit k din legea de punere in aplicare a CPC (76/2012) :
orice alte dispoziti contrare, chiar daca sunt cuprinse in legi speciale : considerentul : legiuitorul
stia ca acest cod care va schimba fata procedurii civile nu are cum sa cuprinda toate dispozitiile de
procedura civila. Daca nu ar fi fost aceasta prevedere si gaseam intr-o lege anterioara ca apelul
intr un domeniu se face in 15 zile asa ramanea, neputand sa se aplice dispozitiile cuprinse in
CPC.

Clasificarea in functie de natura interesului ocrotit

a). Norme imperative. Sunt normele care vizeaza ocrotirea unui interes general
b). Norme dispozitive. Sunt normele care vizeaza ocrotirea unui interes privat. Si acestea
sunt imperative de cele mai multe ori, spre deosebire de Dreptul Civil. Deosebirea esentiala este
ca la normele dispozitive, desi obligatorii, sanctiunea este nulitatea relativa care poate fi invocata
in termene destul de scurte. Foarte rar, partile convin sa nu se aplice nulitatea relativa. Daca se
incalca o norma dispozitiva, de regula, instanta nu pune in discutia partilor acest lucru. Daca se
incalca o norma imperativa, instanta invoca din oficiu.
Normele de organizare sunt intotdeauna imperative. Ele reglementeaza organizarea
instantelor care sunt parte componenta a statului. O singura exceptie ar fi aici si anume cazurile
de incompatibilitate de la art. 42 din NCPC (cazuri de incompatibilitate relativa). Cele de la 41 se
pot invoca oricand. Cele de la 42 trebuie sa se invoce imediat ce se afla.
Normele de competenta generala, materiala si teritoriala exclusiva sunt de ordine publica.

Page 10 of 106
Normele de competenta alternativa si de drept comun sunt de ordine privata (atunci cand
sunt competente mai multe instante si reclamantul o alege).
Normele de procedura propriu-zisa se determina de la caz la caz daca sunt imperative sau
dispozitive. In primul rand, sunt situatii in care chiar legiuitorul prin formularile folosite arata
natura normei respective. De exemplu, ,,persoanele care nu pot fi ascultate ca martori'' este o
norma propriu-zisa care ne precizeaza ce martori pot fi ascultati. In alin (2) se precizeaza ca
persoanele de la 4 si 5 atrag nulitatea absoluta a hotararii daca sunt audiate ca martori. Un alt
exemplu este depasirea termenului de 30 de zile in care se poate face apel. Este de ordine
publica deoarece aceste termene au fost instituite pentru ca aceasta incertitudine referitoare la un
drept si care se rezolva printr-un proces trebuie sa inceteze cat mai repede. Judecatorul va invoca
din oficiu depasirea termenului de 30 de zile pentru ca nu e acceptabil ca o procedura litigioasa
sa devina incerta sub aspectul intinderii ei in timp.
Normele imperative sunt sanctionate cu nulitatea absoluta. Aceasta nulitate poate fi
invocata de oricare dintre parti, de instanta din oficiu sau chiar de procuror daca participa.
Teoretic, invocarea poate avea loc in orice parte a procesului daca legea nu prevede altfel.
Normele dispozitive sunt si ele obligatorii, dar invocarea lor poate fi invocata doar de partea al
carei interes e afectat prin incalcarea normei respective si doar la termenul imediat urmator
aparitiei cazului de incalcare a normei. Legiuitorul se fereste uneori sa spuna ca o norma e
imperativa sau dispozitiva. De multe ori, ne genereaza informatii despre natura ei dandu-ne
informatii despre regimul aplicabil. De exemplu, la exceptia autoritatii de lucru judecat se spune
ca poate fi invocata de parti in orice parte a procesului. E clar ca din aceasta cauza e o norma
imperativa.

Aplicarea in timp a normelor de procedura civila

In codul vechi era regula de aplicare imediata a legii noi raportand-o la fiecare act de
procedura in parte. Daca azi intra in vigoare o lege care spunea ca maine completul trebuie
format din 2 judecatori, atunci de maine judecau 2 judecatori chiar daca procesul incepuse cu un
singur judecator. Exista o singura rezerva in materia competentei. Aici regula era aceea ca instanta
daca a fost legal investita sub imperiul legii vechi ramane legal investita.
In NCPC se adopta un alt sistem care ar putea fi sintetizat la maxim prin consacrarea
principiului supravietuirii legii vechi pentru situatiile in curs si aplicarea imediata a legii noi pentru
situatiile create dupa intrarea legii in vigoare.
Toate procesele si executarile incepute sub imperiul legii vechi vor fi supuse legii vechi
chiar daca aceste situatii vor dainui si sub legea noua si legea noua se aplica doar pt procesele si
executarile incepute dupa intrarea in vigoare a legii. Se adopta aici principiul unicitatii actului,

Page 11 of 106
procesului, dar nu total. Este combinat cu principiul fazelor procesuale. Procesul are atat faza de
proces cat si faza de executare. Cu alte cuvinte, chiar daca procesul a inceput sub imperiul legii
vechi, executarea incepe prin aplicarea legii noi daca incepe dupa intrarea in vigoare a legii noi.
Avem de exemplu: eu ma judec in mai multe procese care au inceput pe vechiul cod. Daca obtin
o hotarare definitiva, executarea o fac pe noul cod care a intrat in vigoare inca din martie 2013.
Prin acest sistem catalogat un pic retrograd se urmareste sa se dea predictibilitate procesului.
Trebuie sa se asigure partilor o predictibilitate a normelor de procedura. Daca ai angajat procesul
sub anumite reguli, te astepti sa nu apara legi care sa distorsioneze asteptarile pe care ti le-ai facut.
De exemplu, incepi procesul stiind ca ai apel si recurs si apare o lege care spune ca nu mai ai
recurs.

Cazul normelor de competenta

Art. 25 consacra principiul supravietuirii legii vechi cu o exceptie. In alin. (2), se spune ca
procesele in curs de judecata la data schimbarii competentei instantelor legal investite vor
continua sa fie judecate de acele instante potrivit legii sub care au inceput. In caz de trimitere spre
rejudecare, dispozitiile legale privitoare la competenta in vigoare la data cand a inceput procesul
raman aplicabile. Vechiul cod spunea ca in caz de trimitere spre rejudecare se va aplica legea
noua. Cu alte cuvinte, in actualul cod, ciclurile procesuale in faza procesului de pana la executare
nu genereaza aplicarea legii noi.

Cazul normelor de procedura

Dispozitiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute
dupa intrarea acesteia in vigoare. Si normele de organizare se supun acelorasi reguli pentru ca art
24 nu face distinctie daca sunt norme de organizare, de competenta sau norme de procedura
propriu-zisa.

Cazul mijloacelor de proba (Art. 26)

Legea care guverneaza conditiile de admisibilitate si puterea doveditoare a probelor


preconstituite si a prezumtiilor legale este cea in vgoare la data producerii ori, dupa caz, a
savarsirii faptelor juridice care fac obiectul probatiunii. Administrarea probelor se face potrivit
legii in vigoare la data administrarii lor. Aici nu mai functioneaza supravietuirea legii vechi.
Conditiile de admisibilitate sunt cele care stabilesc regulile potrivit carora o proba e legala
sau nu. Cel mai util e sa ne raportam la norme concrete.
Proba preconstituita este inscrisul, dar nu toate inscrisurile ci doar cele autentice, sub

Page 12 of 106
semnatura privata, in forma electronica. Nu sunt probe preconstituite registrele si hartiile
domestice. Ele fac dovada doar impotriva celui care le-a facut. Nici mentiunile facute de creditor
nu sunt probe preconstituite. In cazul probei cu martori pentru acte juridice, admisibilitatea tine
de o exceptie de la regula probei prin inscrisuri. Acesti martori de la acte juridice sunt probe
preconstituite. Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori daca valoarea e mai mare de 250
de lei. Aici singura regula e proba cu inscrisuri. La faptele juridice, martorii nu sunt proba
preconstituita. In cazul expertizelor, cercetarilor la fata locurilor si marturisirilor, aceste probe nu
sunt preconstituite.
Daca legea din anul 2010 cand s-a incheiat o vanzare spunea ca martorii sunt inadmisibili,
chiar daca apare o lege pe parcurs care spune ca martorii sunt admisibili, se va aplica tot legea
din 2010 pentru ca acesti martori ar fi o proba preconstituita. Daca e vorba de un accident de
circulatie in 2010 si intre timp apare o lege in care se spune ca se admit martori, se va aplica
direct legea noua pentru ca nu sunt o proba preconstituita.
Administrarea probelor se face potrivit legii aflate in vigoare la data administrarii lor. De
exemplu, procedura falsului, art. 304-308. Cineva spune ca un inscris depus la dosar este fals. E
un incident care tine de administrarea efectiva a probelor. Acum persoanele pot veni in
procedura falsului si prin reprezentant cu procura speciala. Daca intre timp se da o lege si se
spune ca partile trebuie sa vina personal si partile inca nu au fost chemate in fata instantei, atunci
li se va preciza ca pot veni doar personal si nu si prin mandatar. Un alt exemplu este la
marturisire care se ia pe calea interogatoriului. Cel chemat in persoana va fi intrebat de presedinte
asupra fiecarui fapt in parte. Statul si alte persoane juridice pot raspunde si in scris. Daca se ia o
norma prin care se spune ca nu mai pot raspunde in scris si trebuie sa vina neaparat un
reprezentant si inca nu s-a efectuat interogatoriul, atunci acestia trebuie sa trimita un reprezentant.
Exceptie: Sunt autori care aplica regula administrarii probelor si proceselor incepute
inainte de NCPC. Gresit! Aceasta norma se aplica modificarilor NCPC. Pentru a vedea cum se
face pt procesele incepute inainte de NCPC trebuie sa ne uitam la Legea de Punere in Aplicare a
NCPC.

Cazul hotararilor (Art. 27)

Hotararile raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub
care a inceput procesul.

Actiunea civila

Notiune
Page 13 of 106
Actiunea civila e ansamblul mijloacelor procesuale prevazute de lege pentru protectia
dreptului subiectiv sau a unei situatii juridice, precum si pentru asigurarea partilor din proces.
Actiunea nu se confunda cu dreptul subiectiv. Dreptul la actiune apare ca o modalitate de
exercitare a dreptului subiectiv. Dreptul subiectiv cuprinde dreptul subiectiv civil de a avea o
anumita conduita, de a pretinde o anumita conduita din partea subiectului pasiv si dreptul
subiectului activ de a recurge la actiune. Dreptul la actiune preexista cererii de chemare in
judecata, exista odata cu dreptul. Este dreptul subiectului activ de a folosi forta coercitiva a
statului pentru a il obliga pe cel pasiv sa isi respecte obligatiile legale.
Actiunea nu se confunda cu cererea de chemare in judecata. Aceasta e doar o forma de
manifestare a actiunii. Nu introducem o actiune, noi declansam o actiune prin intermediul cererii
de chemare in judecata.
Actiunea este preexistenta procesului.
Dreptul la actiune e parte integranta a dreptului subiectiv civil. Aceasta cupridnde dreptul
de a sesiza instanta, dreptul de a solicita probe, dreptul de a recuza judecatorii, dreptul de a
formula cai de atac, dreptul de a solicita executarea silita etc.
Distinctia dintre dreptul material la actiune si dreptul procesual la actiune, desi imbratisata
implicit de art. 2500 NCC, nu este in masura sa explice sursa juridica a dreptului la actiune. In
NCC se spune ca dreptul la actiune se poate stinge prin prescriptie daca nu este valorificat in
termen. Se prescrie acest lucru, dar pana sa ajungem la concluzia ca actiunea e prescrisa, se pot
intampla multe. Trebuie sa introducem cerere, sa se invoce exceptia prescriptiei, se pot face
recuzari etc. Dreptul la actiune nu se prescrie. Doar o parte a lui se prescrie. Se prescrie dreptul
de a constrange o persoana. Celelalte drepturi care fac parte din el pot fi exercitate (de exemplu,
introducerea cererii de chemare in judecata). Prof. Deleanu spune ca acest drept la actiune
decurge din liberul acces la actiune. Dar dreptul la actiune preexista liberului acces la actiune.
Este clar ca dreptul la actiune vine din dreptul subiectiv. El exista dintotdeauna, nu apare atunci
cand ne punem noi problema constrangerii subiectului pasiv.

Elementele actiunii civile

Partile

Partile sunt persoanele implicate in raportul juridic dedus judecatii. Reprezentantii lor
(avocati, parintii pentru copil etc.) nu au calitatea de parti. In mod exceptional, pot fi parti si
persoane care nu sunt integrate raportului juridic dedus judecatii, de exemplu organizatiile
sindicale cand isi apara membrii de sindicat printr-o actiune in judecata. Sindicatul poate actiona

Page 14 of 106
in justitie pentru apararea unor drepturi sau interese ale membrilor de sindicat. Raportul juridic
se leaga intre angajator si membrul de sindicat. Sindicatul poate actiona aici. Seamana cu o
reprezentare, dar nu este pentru ca sindicatul nu are nevoie de o procura. E o exceptie. ICCJ are
un RIL 1/2013 in care ne spune ca sindicatul este parte in proces, nu un simplu reprezentant. De
asemenea, procurorul poate fi parte in proces in anumite cazuri.
Partile poarta denumirea de reclamant si parat, dar denumirea se poate schimba dupa
procedura aleasa sau faza procesuala. In apel, partea care face apel se numeste apelant, iar
cealalta parte se va numi intimat. In recurs avem recurent si intimat.

Obiectul

Obiectul actiunii civile reprezinta protectia unui drept sau protectia unei situatii juridice sau
a unui interes legitim. Ca regula, se apara drepturi subiective, dar procesul se poate declansa si
sub motivul unor simple interese legitime sau situatii de fapt precum posesia. Din perspectiva
procesual civila, posesia primeste o protectie civila asimilabila unui drept.
Obiectul se particularizeaza in raport cu mijlocul procedural utilizat. Daca cererea de
chemare in judecata are ca obiect obligarea la predarea unui bun, a unei sume de bani,
pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare, acestea sunt obiecte
ale actiunii din perspectiva cererii de chemare in judecata. In apel, obiectul va fi hotararea primei
instante a carei verificare se cere.
Cand am definit actiunea civila, am definit-o ca fiind si pt asigurarea apararii partilor. Nu
doar reclamantul exercita actiunea, ci si paratul prin apararile pe care le face. Si paratul recuza,
face cai de atac, invoca excceptii. Actiunea este atat pentru cel care atac cat si pentru cel care se
apara.

Cauza

Cauza este scopul spre care se idnreapta vointa celui care reclama si a celui care se apara.
Deosebim intre cauza actiuni, cauza petendi, si cauza cererii de chemare in judecata, cauza
debendi. E importanta deosebirea deoarece cauza actiunii este de exemplu, obtinerea posesiei
unui bun si stoparea posesiei bunului respectiv de catre cineva care o face fara drept. Cauza
cererii de chemare in judecata poate fi alta. Prima oara judecatorul vine sa vada daca titlul pe care
il ai e bun si vede ca e nul. Dar pe parcurs poti sa spui ca ai descoperit ca unchiul era proprietar
si spui ca l-ai mostenit. Nu se va opune exceptia autoritatii de lucru judecat pentru ca trebuie sa se
verifice in raport cu noul titlu daca esti proprietar sau nu.
Cauza trebuie sa fie reala, licita si morala. De exemplu, A incheie cu B o promisiune de
vanzare si B promite sa vanda. B mai incheie un astfel de antecontract si cu C. Profitand ca A nu

Page 15 of 106
a incheiat in cartea funciara antecontractul nu vrea sa vanda. Il pune pe C sa il dea in judecata, el
vine, acheseaza, se pronunta o hotarare de incheiere a contractului si cand e chemat in A, spune
ca nu mai are bunul si nu pentru ca l-a vandut el, ci pentru ca instanta a pronuntat o hotarare care
sa tina loc de contract. Actul era usor de desfiintat, dar la hotarare e mai greu. N-au fost parte in
proces ca sa poata ataca hotararea. Aceasta este o cauza falsa. A fost facuta doar pt a eluda
drepturile lui A.

Cursul 3 - 16.10.2014

Conditiile de exercitiu ale actiunii civile (art. 32 NCPC)

Orice cerere poate fi formulata si sustinuta doar daca autorul acesteia: are capacitate
procesuala in conditiile legii, are calitate procesuala, formuleaza o pretentie si justifica un interes.

Conditia formularii unei pretentii

In doctrina, vom gasi aceasta conditie ca fiind denumita si afirmarea unui drept. In
doctrina anterioara, toata lumea vorbea de afirmarea unui drept, nu de formularea unei pretentii.
De ce NCPC a preferat sa o numeasca formularea unei pretentii? In primul rand, sub imperiul
vechiului cod, au fost autori care pe nedrept au spus ca aceasta nu e o conditie de exercitiu a
actiunii pentru ca nu poate fi verificat prealabil intr-o faza preliminara a procesului existenta sau
inexistenta dreptului, fapt ce rezulta doar dupa dezbateri. Insa, doctrina nu a spus niciodata ca
dreptul trebuie sa si existe. E necesara doar afirmarea dreptului, nu si existenta lui. Exista situatii
in care poti formula o cerere in justitie fara sa afirmi un drept si soliciti doar protectia juridica a
unei situatii juridice (posesia). Actiunea posesorie poate fi exercitata fara a avea un drept. Atunci,
legiuitorul nu a mai spus afirmarea unui drept si ii spunem formularea unei pretentii care
cuprinde si afirmarea unui drept si protectia unei stari de fapt.

In ce priveste afirmarea dreptului, sunt retinute mai multe conditii: a). trebuie sa fie
recunoscut sau ocrotit de lege, b). sa fie exercitat in limite sale externe si interne, c). sa fie
exercitat cu buna-credinta.
b). Daca vorbim de exercitarea unui drept in limitele prevazute de lege, sa luam ca
exemplu dreptul la actiune. El trebuie sa se materializeze intr-o cerere de chemare in judecata.
Totusi, legea prevede ca cererea de chemare in judecata se face in anumite limite de forma (art.
194). S-a cerut CCR declararea ca neconstitutional a textului pentru ca anuleaza accesul la justitie.
Nu a fost declarat neconstitutional pentru ca acest text nu anuleaza accesul liber la justitie ci doar
il conditioneaza de indeplinirea unor conditii de forma. O conditie este ca dreptul sa fie actual (sa

Page 16 of 106
nu fie supus unui termen suspensiv sau unei conditii).
Sunt situatii cand reclamantul poate formula cererea chiar daca dreptul nu e actual. Aceste
actiuni se numesc actiuni preventive. Sunt trei ipoteze:
- Cererea pentru predarea unui bun la implinirea termenului contractual care poate fi
facuta chiar inainte de implinirea acestui termen. Legiuitorul vrea sa evite situatia in care
reclamantul ar astepta linistit implinirea termenului de predare a bunului si paratul nu l-ar preda.
Durata actiunii ar face ca bunul nu sa fie predata la momentul termenului, ci la 1-2 ani, durata
procesului. Asadar, daca exista dubii ca paratul nu va preda bunul, paratul poate fi obligat printr-o
actiune sa il predea la finalul contractului, rapindu-i-se posibilitatea de a nu mai preda bunul la
timp.
- Cererea de obligare la plata unei obligatii de intretinere sau alta prestatie periodica care
poate fi facuta atat pt ratele scadente cat si pentru cele viitoare, urmand ca plata efectiva a ratelor
sa se faca la implinirea termenului contractual. Aici este chiar o necesitate. Dreptul este pentru
toata intretinerea, nu pentru fiecare luna in parte. Persoana avand dreptul nu trebuie sa stea sa
formuleze actiune in fiecare luna. Poate solicita obligarea la ratele scadente si cele vigoare si ele
vor fi platite cand devin scadente.
- Se pot formula cereri inainte de implinirea termenului pentru executarea la termen a
unor obligatii atunci cand se va constata de catre instanta ca acestea pot preintampina o paguba
insemnata pentru reclamant daca ar fi obligat sa astepte implinirea termenului. In aceasta ipoteza,
s-a prevazut posibilitatea de a mai exista si alte situatii in afara celor 2 identificate de legiuitor.

Daca nu se indeplineste conditia formularii unei pretentii, intervine respingerea cererii ca


prematura.
Daca la momentul formularii cererii de chemare in judecata, dreptul nu era actual, dar
pana la discutarea exceptiei de prematuritate invocate de parat dreptul devine actual prin
ajungerea lui la scadenta, exceptia de prematuritate nu mai poate fi respinsa. Conditiile trebuie
verificate la momentul introducerii cererii. Daca cererea se respinge ca prematura, la o noua
cerere va putea fi facuta atunci cand dreptul va deveni actual si nu se va putea opune autoritatea
de lucru judecat pentru ca instanta, in procesul initial, nu a spus ca dreptul nu exista, ci a spus ca
inca nu a ajuns la scadenta si nu discuta existenta sau inexistenta lui.

Conditia existentei unui interes

Interesul este folosul practic al demersului judiciar. El poate fi material in cazul actiunilor
patrimoniale sau moral in cazul actiunilor nepatrimoniale. Conditia interesului a fost pusa
deoarece rolul instantelor este de a solicita conflicte. Prin urmare, se spune ca procesul este ca un
razboi. Nimeni nu duce razboaie daca nu are de ce. Si atunci, instanta te intreaba in primul rand

Page 17 of 106
daca ai un interes prin introducerea actiunii. Daca vine cineva sa spuna ca a fost deranjat de faptul
ca intr-o emisiune a fost denigrata imaginea lui Napoleon, nu se poate judeca cu nimeni.
Art. 33 din NCPC impune niste conditii ale interesului: sa fie determinat (sa nu fie general,
sa faci bine in lume, oamenii sa traiasca mai bine etc.), sa fie legitim (protejat de lege, de exemplu
un comerciant cere sa nu mai fie niciun comerciant prin jurul lui), sa fie personal, sa fie nascut si
actual.
Interesul este o conditie de exercitiu a actiunii. Actiunea nu se confunda cu cererea.
Interesul trebuie sa se regaseasca nu numai in declansarea prin cerere ci si in cererea de probe,
formularea de exceptii, formularea unei cereri de recuzare etc. Toate acestea sunt forme de
exercitare a actiunii. Unii juristi considera ca interesul trebuie sa existe doar in cererea de
chemare in judecata. Inteersul trebuie verificat in fiecare act de exercitare a actiunii civile
Exemple de actiuni respinse ca lipsite de interes:
- S-a respins cererea unei persoane care avand titlu executoriu, a solicitat instantei sa ii
recunoasca dreptul. Actele notariale pot fi puse in executare fara un proces in sensul de
jurisdictio. Te poti duce cu ele direct la executorul judecatoresc.
- S-a respins exercitarea unei cai de atac de catre partea care a castigat procesul. Intr-un
proces de partaj, se cere dispunerea partajarii bunurilor din comun. Paratul nu formuleaza cerere
reconventionala, limitandu-se doar la aparare, stiind ca tot va lua ceva, chiar daca pierde. Poate
lua si jumatate. Daca se respinge cererea, paratul nu poate face apel pentru ca din pdv juridic nu
are interes. El a castigat procesul prin faptul ca nu s-a facut partajul, chiar daca la nivel profan
partajul i-ar fi convenit.
- O alta ipoteza este cea in care una din parti cere sa se duca pana la capat procedura de
verificare de scripte (cel caruia i se opune un inscris sub semnatura privata, are dreptul sa spuna
ca este sau nu semnatura lui, se verifica de un expert etc.) chiar daca persoana care a depus un
inscris declara ca nu mai vrea sa il foloseasca in proces.
- A si B se judeca. B este nelegal citat la proces. Nimeni nu observa, B nu vine la proces,
castiga B. A face apel spunand ca B nu a fost legal citat la prima instanta. Si aici este o lipsa de
interes.

Aceste conditii ale interesului sufera si ele unele exceptii. Conditia ca interesul sa fie
personal poate fi susceptibila de unele semne de intrebare in cazul in care legea recunoaste
posibilitatea de a actiona altor persoane decat titularul dreptului. Desi in doctrina este o derogare
de la caracterul personal, in realitate acolo nu o derogare. De exemplu, actiunea oblica, actiunea
revocatorie sunt considerate derogari de la caracterul personal, desi toate acele persoane au un
interes pana la urma. In cazul nostru, de exemplu, procurorul poate introduce actiunea. El nu are
un interes personal. El doar apara drepturile si interesele cetatenilor. Are un interes legat de
profesia pe care o exercita. Asadar, toate aceste derogari sunt derogari de la calitatea procesuala,

Page 18 of 106
nu de la cea a interesului.
In cazul in care nu se regaseste conditia interesului, instanta va respinge cererea fara o
analiza in fond, pe baza exceptiei lipsei de interes. Exceptia lipsei de interes este o exceptie de
ordine publica. Ea nu mai da dreptul la parcurgerea procesului sau efectuarea actului din cursul
procesului. Daca o cerere se respinge ca lipsita de interes, evident ca hotararea nu are autoritate
de lucru judecat deoarece interesul poate sa apara ulterior. In general, hotararile care nu vizeaza
fondul nu sunt susceptibile de autoritate.

Connditia calitatii procesuale (legitimatio causa)

Calitatea procesuala este identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic dedus
judecatii. Cu alte cuvinte, calitatea procesuala este institutia de drept procesual care ne face
legatura cu dreptul substantial pentru ca ea genereaza transpunerea raportului juridic de drept
substantial in plan procesual spunand ca reclamantul sau persoanei reclamantului si persoanei
paratului trebuie sa ii corespunda subiectul raportului juridic. Nu dai in judecata vecinul pentru
ca tu ai o creanta fata de un tert. Fata de debitor trebuie sa stabilesti daca ai un drept, nu fata de
vecin.
In primul rand, e vorba de identitatea dintre partile raportului juridic si partile procesului
astfel cum a fost dedus judecatii. De exemplu, reclamantul investeste instanta cu o actiune in
nulitate absoluta, el nefiind parte in actul respectiv. Dreptul substantial ne spune ca oricine poate
face o actiune in nulitate absoluta daca justifica un interes. Dar paratul invoca viciul de
consimtamant privind violenta, de exemplu, ca motiv de nulitate absoluta. Instanta constata
calitatea pe nulitate absoluta. Actiunea se respinge pe fond pe motiv ca nu e nulitate absoluta.
In al doilea rand, noi vorbim doar de identitatea reclamantului cu subiectul activ si a
paratului cu subiectul pasiv. Nu vorbim de existenta sau inexistenta dreptului. Existenta sau
inexistenta dreptului in patrimoniul reclamantului ramane o problema de fond. Vorbim, astfel,
de 2 feluri de calitate: calitate procesuala activa si calitate procesuala pasiva. Uneori, treaba este
destul de simpla de identificare a calitatii. Intr-o actiune contractuala e usor de verificat. Intr-o
actiune reala, titularul dreptului real este reclamantul, parat poate fi orice persoana care ii
contesta dreptul respectiv sau face acte prin care ii incalca respectivul drept. Asadar, nu mai avem
un cerc asa usor de determinat. Sunt situatii in care chiar legea ne identifica calitatea procesuala a
unor persoane, mai ales in materia actiunilor privind starea si capacitatea persoanelor. In art. 425
NCC (actiunea in stabilirea paternitatii) se prevede ca actiunea se porneste in numele copilului de
mama sau de reprezentantul legal. Calitatea procesuala activa o are minorul, mama avand doar
calitate de reprezentant. Din acest exemplu intelegem ca trebuie sa ne ferim sa confundam
calitatea procesuala care apartine titularului dreptului cu calitatea de reprezentant a celui care
actioneaza in numele celui ce are calitate fie pe cale legala (cum e mama pentru minor) fie pe cale

Page 19 of 106
conventionala. Mai complicat eset la actiunea in tagada paternitatii (art. 429 NCC). Aici, actiunea
se introduce de sotul mamei impotriva copilului. Mama sau copilul poate introduce actiune
impotriva sotului. Tatal biologic poate itnroduce actiune impotriva sotului mamei sau copilului.
Deci, calitatea procesuala activa o are sotul mamei, mama (in nume propriu) sau copilul, tatal
biologic.
Printr-o decizie, ICCJ a stabilit ca in actiunile privind cartea funciara nu are calitate
procesuala pasiva Oficiul de Cadastru pentru ca, desi a facut operatiunile respective, el a fost doar
o institutie care a realizat operatiuni de carte funciara, drepturile sunt ale partilor. Printr-o alta
decizie, s-a stabilit ca in actiunile prin care se solicita plata despagubirilor ca urmare a faptului ca
imobilul nu a putut fi restituit potrivit legii 10/2001 in natura, statul roman nu are calitate
procesuala pasiva. Calitate are institutia detinatoare a bunului care nu a putut fi restituit. Prin
decizia 4/2003 s-a mai stabilit ca primarul nu are calitate procesuala activa de a ataca hotararile
Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Primarul este doar un factor executiv care trebuie
doar sa aduca la indeplnire acele hotarari.

Sunt situatii in care legea permite in mod exceptional ca actiunea sa fie facuta si de alte
persoane decat titularul dreptului. In art. 37, "in cazurile prevazute exclusiv prin lege se pot
introduce cereri sau se pot formula pareri si de persoane, organizatii, institutii sau autoritati
care,fara a justifica un interes personal, actioneaza pentru apararea dr ori intereselor legitime ale
persoanelor aflate in situatii speciale sau, dupa caz, in scopul ocrotirii unui interes de grup sau
general". In primul rand, trebuie sa existe o preveere legala. Trebuie sa fie persoane, institutii sau
autoritati care nu sunt titulare ale dreptului. Ele actioneaza pt apararea dr sau intereselor fie ale
unei persoane aflate in situatii speciale fie pentru ocrotirea unui interes de grup sau general.
Exemple: art. 508 NCC "Instanta de tutela poate pronunta decaderea din exercitiul dr parintesti".
Aici nu actioneaza parintii, ci autoritatea publica cu atributii in domeniul protectiei copilului. E
ipoteza in care o institutie sau autoritate actioneaza pentru apararea unei persoane aflate intr-o
situatie speciala. Un alt exemplu este acela al actiunilor de genul organizatiilor sindicale. Legea
dialogului social 67/2011, in art. 28 prevede ca sindicatul poate actiona fie in apararea drepturilor
generale ale membrilor desindicat fie pentur apararea drepturilor concrete ale unui membru al
sindicatului cand i-au fost afectate in cadrul raporturilor de munca. Observam aici ca sindicatul
nu se refera la dreptul lui, se refera la dreptul membrului respectiv. Se deroga de la regula calitatii
pentru ca sindicatul nu e parte in raportul juridic de munca. Ne incadram in art. 37 pentru ca e
vorba de o organizatie care actioneaza pentru apararea dr unei persoane aflate intr-o situatie
speciala. E important sa stim daca sindicatul are calitate de reprezentant sau e in nume propriu
pentru ca apar probleme cum ar fi care e instanta competenta (in functie daca luam in
considerare sediul sindicatului sau sediul persoanei aparate de sindicat). ICCJ a rezolvat
problema si a spus ca sindicatul are calitatea procesuala care actioneaza in nume propriu, nu in

Page 20 of 106
calitate de reprezentant, fara a avea nevoie de mandat, legea stabilind prin derogare ca are
calitate. Tot aici avem actiunile asociatiilor pentru protectia consumatorilor care pot formula
actiuni in justitie pentru ocrotirea drepturilor unui consumator anume (OG 21/1992). Tot aici se
incadreaza organizatiile neguvernamentale pt protectia dr omului sau combaterea discriminarii
care in virtutea OG 137/2000 pot initia actiuni cand constata ca o persoana determinata a suferit
o astfel de discriminare sau un atac asupra drepturilor sale fundamentale. Mai putem nota aici si
actiunea pe care ANPC (Agentia Nationala pnntru Protectia Consumatorului) o poate formula in
cazul in care un profesionist foloseste in contractele de adeziune clauze abuzive (Legea 193/2000
art. 12) sau constatand pe baza unei analize ca el foloseste in mod curent astfel de clauze abuzive
si poate solicita instantei sa inlature clauzele abuzive din toate contractele in curs de executare.
Aceasta actiune e putin diferita pentru ca ea profita unei intregi categorii de persoane
nedeterminate. Tot aici avem si actiunea procurorului (art. 192 NCPC).

Proba calitatii procesuale active si pasive revine reclamantului. El trebuie sa justifice de ce


el a facuta ctiunea si de ce a chemat in judecata o anumita persoana si nu alta.

In ce priveste transmiterea calitatii, art. 38 din NCPC spune "Calitatea se poate transmite
legal sau conventional".
O sa avem transmitere legala care in cazul persoanelor fizice are loc prin succesiune si prin
fuziune, absorbtie, transformare a persoanei juridice. Sunt situatii in care transmiterea calitatii
procesuale nu poate avea loc pentru ca sunt litigii in care drepturile puse in discutie nu pot fi
transmise. De exemplu, cele nepatrimoniale. Intr-un proces de divort, moartea uneia dintre parti
duce, de principiu, la incetarea procesului. Totusi, art. 925 prevede un caz de continuare a
procesului in situatia in care cererea se intemeiaza pe culpa paratului si mostenitorii vor sa
continue actiunea. Sunt situatii in care avem transmiterea calitatii numai in anumite conditii. In
materia donatiei, dreptul solicitarii revocarii pentru ingratitudine poate fi exercitata doar
impotriva donatarului. Ca regula, daca donatarul decedeaza inainte de a introduce cererea,
calitatea nu se mai transmite. Daca donatarul moare dupa introducerea actiunii, aceasta poate fi
continuata impotriva mostenitorilor. Mai avem si art. 1391 NCC "In caz de vatamare a integritatii
corporale sau sanatatii, poate fi si acordata o despagubire [...]. Dretul la despagubire va putea fi
cedat numai in cazul in care a fost transmis printr-o tranzactie sau hotarare jduecatoreasca
definitiva". Prin urmare, in cazul acesta, nu poti face o transmtiere cu titlu particular. Poti sa-l
cedezi doar daca a fost deja stabilit prin hotarare definitiva.

Reguli speciale in materia transmiterii calitatii procesuale prin acte cu titlu particular
Daca intervine transmiterea calitatii prin acte cu titlu particular, persoana care a instrainat
sau succesorii acesteia, daca a decedat, vor ramane provizoriu in proces. Totodata, cel care a

Page 21 of 106
dobandit cu titlu particular este obligat sa intervina in cauza. De asemenea, daca el nu intervine,
poate fi introdus in cauza la cerere sau chiar din oficiu. In functie de pozitia partilor cu privire la
actul de transmitere cu titlu particular, instrainatorul sau succesorii universali ori cu titlu universal
ai acesteia vor fi scosi din proces, acesta continuand doar cu dobanditorul. Exemplu: A il da in
jud pe B pentru recuperarea unui drept de creanta. A face o cesiune de creanta in timpul
procesului. A ramane in proces, dar cesionarul e obligat sa itnervina. Daca nu intervine, poate fi
chemat de A, B sau de catre instanta si va fi citat in proces. Odata fiind in proces A, B si C,
instanta il va intreba pe A daca e adevarat ca i-a cedat lui C dreptul si daca da, C ramane singur in
proces in calitate de reclamant. Dar e posibil ca la aceasta intrebare A sa spuna ca e o cesiune dar
nu a fost ceddat de el. I-a dat procura unuia, i-a retras procura si el a semnat actul cand nu mai
avea procura. Atunci, instanta trebuie sa rezolve ambele probleme. Cine are calitate? A sau C?
Dupa aceea, trebuie sa vada daca A sau C are sau nu o creanta imptoriva lui B. Aici, A nu mai
este scos din proces si se va veea la sfarsit fata de cine se va admite actiunea, A sau C. In toate
cazurile, hotararea pronuntata in contra instrainatorului sau succesorilor cu titlu universal sau
universali ai acestuia, va produce direct efecte impotriva dobanditorului chiar daca acesta nu a
intrat in proces. Exista si o exceptie si anume cazurile in care tertul dobanditor a dobandit cu
buna-credinta si nu mai poate fi evins potrivit legii. De exemplu, cazul bunurilor mobile ori in
materie imobiliara cand actiunea nu a fost notata in cartea funciara.

Sanctiunea nerespectarii conditiei calitatii procesuale pasive sau active


Se invoca exceptia lipsei calitatii active sau pasive. Instanta, de principiu, nu va mai analiza
cauza in fond, ci, daca va sesiza lipsa calitatii, va respinge cererea ca introdusa de o persoana fara
calitate sau impootriva unei persoane fara calitate procesuala. Efectul este acela ca hotararea nu
are autoritate de lucru judecat in masura in care se va formula o noua actiune de catre persoana
cu calitate procesuala activa sau imptotriva persoanei cu calitate procesuala pasiva. Va avea
autoritate de lucru judecat daca se introduce o noua cerere intre aceleasi persoana fara ca ele sa fi
dobandit intre timp acea calitate.
Aceasta exceptie este de ordine publica, poate fi invocata de orice persoana, procuror sau
instanta in orice faza a procesului.
De obicei, aceasta exceptie se examineaza inainte de fond. Sunt situatii in care problema
calitatii si problema fondului se confunda. In actiunile reale, calitatea procesuala activa este data
de identitatea intre titularul dreptului real si reclamant. In acest caz, avand in vedere ca nu pot fi 2
titulari ai aceluiasi drept real, paratul inseamna ca nu e. Deci, daca este reclamatul titular,
inseamna ca are calitate si inseamna ca are si dreptate pe fond. Astfel, aici se confunda fondul cu
calitatea. Instanta se pronunta la final asupra ambelor.

Conditia capacitatii procesuale


Page 22 of 106
Este capacitatea de a sta in proces si este strans legata de capacitatea de exercitiu si de
folosinta. O persoana care nu are capacitate de folosinta nu va avea nici capacitate procesuala de
folosinta si nu va putea sta in proces. Exceptia invocata este cea de nulitate a cererii, o nulitate
absoluta. Daca o persoana decedeaza intre timp, procesul e continuat pentru ca se transmite
capacitatea procesuala de folosinta.
In legatura cu lipsa capacitatii de exercitiu procesuala, intervin conceptele de reprezentare,
asistare si autorizare.
Reprezentarea intervine pentru minorii sub 14 ani si pusii sub interdictie. In cazul lor,
drepturile se exercita prin reprezentant (parinte, tutore sau curator).
Pentru cei itnre 14 si 18 ani, acestia au dreptul de a fi citati in proces si de a isi exercita
drepturile procesuale, dar toate actele vor fi contrasemnate de reprezentantul legal si vor fi asistati
in instanta de reprezentantul acestora. Prin urmare, daca o persoana implineste varsta de 14 ani
intr-un proces, din acel moment, persoana va trebui sa fie citata, sigur si asistata de parinte.
Autorizarea intervine cand reprezentantul legal vrea sa faca un act de dispozitie in numele
celui fara capacitate de exercitiu. El trebuie sa primeasca o incuviintare din partea autoritatii de
tutela. Deocamdata, aceasta atributie se exercita tot de autoritatile tutelare. Exemple de acte de
judecata: achiesare, renuntare la drept, renuntare la judecata, tranzactie. Toate aceste acte care
presupun pierderea unor drepturi nu se poate face decat prin autorizarea data de autoritatea
tutelara. Chiar si asa, chiar daca exista autorizare, instanta ar putea sa nu ia act de respectivul act
daca considera ca nu e in interesul persoanei pentru care se face. Efectuarea actelor fara
autorizare atrage nulitatea absoluta a acestora.
In materia reprezentarii s-a configurat o institutie care exista, dar care acum este mai bine
structurata. Daca intre persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu
restransa si reprezentantul acestora sau cel care o asista apar conflicte de interese sau, in ipoteza
in cae o persoana aflata in aceasta situatie nu are inca reprezentant, instanta care judeca procesul
in care e implicata o astfel de persoana va desemna un curator special pentru protectia
drepturilor respectivei persoane. De exemplu, intr-un proces de partaj: au fost mama, tata, copilul
si un frate de al tatalui. Tatal moare. Ramane mama, copilul, dar defunctul face un testament in
favoarea fratelui. Avem mostenitor pe fratele defunctului, sotia supravietuitoare si copilul. Fratele
introduce o actiune de iesire din diviziune. Partile vor fi fratele, mama, copilul. Fiecare va lua cate
o parte. Prin urmare, chiar si paratii (mama si copilul) vor avea ceva de disputat intre ei ceva din
pdv juridic. Sigur ca din punct de vedere filosofic mama n-ar vrea sa dezavantajeze copilul.
Uneori aceasta poate fi o prezumtie fara acoperire in realitate. Atunci, mama ar trebui sa
reprezinte si pe copil daca e minor, dar in acest procis nu, pentru ca sunt in conflict de interese.
Fiecare vrea sa ia cat mai mult din masa succesorala. Din acest motiv, instanta numeste un
curator. Cine este acest curator? Curatorul e un avocat desemnat de instanta care judeca procesul

Page 23 of 106
dintre avocatii baroului din raza teritoriala a respectivei instante. In concret, fiecare barou are o
lista de persoane care se pun la dispozitia instantei pentru a indeplini serviciul de curatela.
Instanta numeste dintre respectivii avocati, plata curatorului se stabileste prin incheiere
provizoriu, urmand a se face o stabilire a sumei finale dupace se stabileste si activitatea propriu-
zisa desfasurata de acel curator. Plata curatorilor se asigura, in principiu, de partea interesata in
derularea procedurii. Daca partea interesata nu poate sa avansezept ca se afla intr-o situatie care
solicita ajutor judiciar, curatorul va fi platit de stat si apoi i se va cere celui care a pierdut procesul
Pentru lipsa capacitatii de exercitiu, intervine o nulitate relativa (art. 87 NCPC). Totusi, ea
poate fi invocata de orice persoana (prin derogare de la regulile clasice) si in orice faza a
procesului. Este adevarat ca revine la regulile clasice cand se arata ca daca se invoca lipsa
capacitatii de exercitiu in efectuarea unor acte, instanta nu va anula actul si va acorda mai intai un
termen prin care da posibilitatea reprezentantului legal sa ratifice actul, sa il confirme si abia dupa
aceea il anuleaza.

Cursul 4 - 23.10.2014

Clasificarea actiunii civile

Clasificarea actiunilor are suficiente valente practice astfel incat sa nu fie doar un exercitiu
teoretic.

Dupa scopul urmarit de reclamant

a). Actiuni in realizare


Este actiunea clasica pe care o cunoastem. Este actiunea prin care reclamantul solicita
recunoasterea unui drept sau unui interes juridic protejat si obligarea paratului sa se conformeze
sau sa adopte o atitudine conforma dreptului ori interesului protejat (sa dea, sa faca sau sa nu faca
ceva). Actiunile in realizare reprezinta peste 90% din actiunile existente.
Exemple: actiunea in revendicare, plata unei sume de bani (recunoasterea unei creante si
obligarea paratului sa achite suma de bani).
Din acest punct de vedere, in genere actiunile in realizare au un efect retroactiv pentru ca
nu hotararea judecatoreasca este cea care genereaza dreptul. Dreptul este, de obicei, preexistent
hotararii, hotararea judecatoreasca doar recunoscandu-l. Logic ca daca in revendicare spui
"recunoastem dreptul si predam bunul", dreptul se recunoaste retroactiv inca de cand este dreptul
de proprietate, nu din momentul hotararii.

b). Actiuni in constatare

Page 24 of 106
Actiunile in constatare isi propun numai sa se constate existenta sau inexistenta unui drept
fara a se solicita si obligarea partii adverse sa se conformeze dreptului respectiv, adica sa dea, sa
faca sau sa nu faca ceva. Printr-o expresie plastica, actiunea in constatare e cam jumate din
actiunea in realizare. Actiunile in constatare sunt actualmente recunoscute in NCPC si erau si in
vechiul cod. Art. 35 NCPC: "Cel care are interes, poate sa ceara constatarea existentei sau
inexistentei unui drept". A fost un moment istoric cand actiunile in constatare nu aveau o
reglementare. Si sub imperiul acelui vid legislativ, au existat actiuni in constatare.
Exemplu: o persoana care stapanea un bun imobil a dat in judecata o alta persoana care
pretindea ca e proprietar dar nu avea posesia, cerand instantei sa constate ca are drept de
proprietate asupra acelui teren si constructii in contradictoriu cu X care spunea ca el e proprietar.
Nu putea face o actiune in revendicare pentru ca X nu era posesor. Reclamantul era tulburat nu
prin posesie, ci prin contestarea dreptului pe care o facea X. In aceasta situatie, reclamantul putea
sa ceara doar prima parte, dar legea nu prevedea aceasta posibilitate. A incercat si in prima faza
instantele au fost reticente si au spus ca nu merge pentru ca este lipsa de interes. In cele din
urma, instantele au zis ca in anumite situatii, o actiune care vizeaza doar constatarea sau
inexistenta unui drept prezinta interes cand reclamantul are o incertitudine a dreptului sau si nu
are deschisa calea unei actiuni in realizare. Asa s-a ajuns la ceea ce acum reprezinta lege.
Legiuitorul din 1848 a gasit buna practica aceasta si a legiferat-o.
Actiunile in constatare pot fi declaratorii, interogatorii si provocatorii.
Actiunea declaratorie este cea prin care se cere sa se constate existenta sau inexistenta unui
drept. Interogatorii sunt actiunile prin care se solicita constatarea existentei sau inexistentei unui
drept in legatura cu o persoana care ar putea sa conteste dreptul respectiv (situatia unui succesibil
care este confruntat cu declaratiile unui tert cum ca ar fi legatar al defunctului fara sa depuna
vreun testament). Actunile provocatorii sunt actiunile in constatare cea mai des intalnita in care o
persoana cere sa constate dreptul ei fata de o persoana care i-o contesta prin acte extrajudiciare.
Caracteristicile actiunilor in constatare:
- au ca obiect existenta sau inexistenta unui drept, iar nu a unui fapt. Pentru constatarea
faptelor avem o procedura la art. 364 din NCPC. Prin urmare, pe aceasta prima caracteristica au
fost respinse actiuni in constatarea, de exemplu, a viciilor unor lucruri sau constatarea unei stari
de infirmitate dobandita in urma unui accident sau constatarea identitatii dintre o persoana si cel
care a semnat un act. Sunt actiuni care au o forma incorecta uneori de redactare care conduc
aparent la ideea ca se constata anumite fapte, dar in realitate vizeaza drepturi (exemplu: o
persoana solicita constatarea faptului ca e constructor de buna-credinta pe terenul altuia;
judecatorul trebuie sa vada ca desi formularea vizeaza un fapt, aici este vorba despre un drept de
despagubire daca partea adversa ar invoca accesiunea).
- au caracter subsidiar fata de actiunile in realizare. Nu este permisa actiunea in constatare
daca ai orice alta cale permisa de lege. Nu inseamna neaparat sa fii reclamant. Actiunea poate fi

Page 25 of 106
facuta si de parat pe cale de aparare. Povestea cu actiunea in constatare facuta de proprietarul
deranjat ca o alta persoana pretinde ca e proprietar este valabila pana cand acea persoana il da in
judecata solicitand revendicarea. In aceasta situatie, el are deschisa calea apararii in procesul de
revendicare intentat de celalalt. O discutie la actiunile in constatare sub aspectul subsidiaritatii fata
de actiunea in realizare ar fi actiunea prin care reclamantul solicita constatarea ca paratul nu are
nicio creanta impotriva lui. O astfel de actiune e inadmisibila daca creanta nu e determinata. Ar fi
admisibila daca reclamantul solicita sa se constate ca paratul nu are o anumita creanta rezultata
dintr-un anumit act bine determinat, de exemplu, constatarea prescriptiei creantei partii adverse.
Exemplu: intr-un contract de imprumut debitorul spune ca s-a prescris si creditorul spune ca a
fost un act acolo care poate fi interpretat intrerupere si creditorul spune ca o sa vada el ca o sa ii
ia si dobanda, dar nu vrea sa il dea deocamdata in judecata. Atunci, debitorul, vrand sa vada daca
are sau nu datoria respectiva, face el o actiune in constatare. Daca creditorul ar fi inceput
executarea silita, atunci debitorul nu mai poate cere in justitie printr-o actiune in constatare
constatarea itnervenirii prescriptiei, ci el va trebui sa faca o contestatie la executare in care sa
invoce acest lucru, aceea fiind alta care prevazuta de lege. Tot in acest context s-a mai contastat ca
e admisibila o actiune in contestarea cotelor ideale ce revin coproprietarilor atunci cand nu exista
interesul de a se realiza partajul. Initial, instantele au spus ca nu e admisibila. Poate ei vor doar sa
stie cum sa imparta intre ei impozitul, cat sa contribuie fiecare la cheltuielile bunului, cat li se
cuvine ficaruia din veniturile realizate de bun.
- nu sunt susceptibile de executare silita. Aceasta pentru ca prin ele nu se cere obligarea
paratului sa faca, sa dea sau sa nu faca ceva. Aceasta afirmatie e corecta doar i nceea ce priveste
capatul de cerere principal Actiunea in constatare sa nu o confundam cu o actiune
necontencioasa. Ea este contradictorie cu cineva si poate genera cheltuieli de judecata. Evident ca
capatul referitor la cheltuieli de judecata este susceptibil de executare. Faptul ca nu sunt
susceptibile de executare nu inseamna cumva ca n-au autoritate de lucru judecat.

c). Actiuni in constituire de drepturi


Ele au particularitatea ca genereaza prin efectul hotararii judecatoresti un drept nou sau o
situatie juridica noua inexistenta la data introducerii actiunii. Exemple: divortul, punerea sub
interdictie, stabilirea filiatiei, pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-
cumparare.

Dupa natura dreptului dedus judecatii

a). Actiuni personale


b). Actiuni reale
c). Actiuni mixte

Page 26 of 106
Avem actiuni mixte cand se valorifica atat drepturi de creanta, cat si drepturi reale.
Exemplu: actiunea in rezolutiune facuta de catre vanzator. Prin efectul rezolutiunii care
este retroactiv vanzatorul dobandeste bunul inca de la momentul incheierii contractului.
Miza clasificarii este in materia competentei deoarece avem o competenta alternativa (locul
imobilului sau domiciliul paratului). Dupa cum clasificam o actiune ca fiind reala, mixta
personala, mobiliara ori imobiliara vom avea niste reguli in materie de competenta pe care nu le
putem aplica daca nu facem corecta determinare a actiunii.
Exemplu: Art. 104 din NCPC: "Cererile avand ca obiect un drept de proprietate sau orice
alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determina in functie de valoarea
impozabila". Prin urmare, daca avem o actiune personala (hotarare care sa tina loc de act de
vanzare-cumparare), nu putem folosi art. 104. ICCJ a dat un RIL care sa spuna daca actiunea
prin care se cere o hotarare care sa tina loc de contract de v-c este reala sau personala. E greu de
imaginat ca o problema de cursul 4 din NCPC poate sa genereze un RIL (practica era neunitara
in tara).
Conteaza in materia prescriptiei pentru ca actiunile reale sunt imprescriptibile, iar cele
personale sunt prescriptibile. In materia actiunilor reale prescriptia este de 10 ani, iar la celelalte
de 3 si in actiunile reale calitate procesuala activa poate avea orice persoana care contesta dreptul.
In actiunile personale, calitatea o are doar persoana cu care ai incheiat contractul sau care a facut
faptul generator de obligatii. Calitatea procesuala activa se confunda cu fondul.

Dupa calea aleasa pentru a formula pretentii in justitie

a). Cereri principale


Este cererea de chemare in judecata prin care se initiaza un proces.
b). Cereri aditionale
Cererea aditionala este cea prin care se modifica o parte din pretentiile initial deduse
judecatii
c). Cereri accesorii
Cererile accesorii sunt definite ca acele cereri a caror solutionare depinde de solutia data
unui capat de cerere principal. Ele nu au o situatie de sine statatoare, ci sunt dependente de
solutia data asupra altor capete de cerere. Exemplu: cererea privind repunerea in situatia
anterioara in urma rezolutiunii. Capatul de cerere principal este rezolutiunea. Cerrerile accesorii
pot fi deduse si pe cale principala si pe cale aditionala ori incidentala. Cererile principale pot fi si
accesorii. Cererile accesorii pot fi si aditionale. Este adevarat ca nu poatefi si principala si
incidentala in acelasi timp.
d). Cereri incidentale
Cererile incidentale sunt cele care sunt facute in timpul unui proces aflat in curs de

Page 27 of 106
desfasurare. Sunt astfel de cerereri cererea reconventionala prin care, de exemplu, paratul
formuleaza pretentii proprii fata de reclamant, cererea de interventie prin care o persoana terta
de proces solicita participarea pentru a sustine un interes propriu.
Importanta clasificarii:
- In materia competentei teritoriale si materiale. Art. 123: "Cererile accesorii, incidentale si
aditionale sunt de competenta instantei care judeca cererea principala". Exemplu: cer capitalul si
dobanzile curse pana la chemarea in judecata. Capitalul valoreaza 180 000 si dobanzilevaloreaza
30 000 de lei. Daca le unesc, competenta e a tribunalului. Daca iau in calcul doar principalul de
180 000 raman la judecatorie. Corect este sa iei in calcul doar principalul. Art. 98: "Pentru
stabilirea valorii nu se iau in calcul accesoriile valorii principale". Situatie: intr-o cerere se cere
evacuarea care e de competenta judecatoriei, dar paratul cerere pe cale reconventionala banii
pentru imbunatatirile in valoare de 300 000. Aceasta cerere va fi si ea tot de competenta
judecatoriei pentru ca este o cerere incidentala.
- In materia cailor de atac
Art. 460 din NCPC: "In cazul in care prin aceeasi hot au fost solutionate mai multe cereri
principale si incidentale dintre care unele sunt supuse apelului si unele doar recursului, calea de
atac pentru ele este cea a apelului. Daca hot cu privire la o cerere principala sau incidentala nu
este supusa nici apelului, nici recursului, solutia cu privire la celelalte cereri este supusa cailor de
atac in conditiile legii."

Participantii la procesul civil

Vorbim aici atat de instanta, cat si de parti. Nu vorbim de reprezentantii partilor, nu


vorbim de martori ori experti pentru ca toti acestia nu au drepturi proprii. Ne vom rezuma sa
discutam despre instanta de judecata, parti, terti participanti la proces (nu martori, experti, ci
persoane care intervin in proces pentru sustinerea unor drepturi sau interese proprii sau
persoane atrase), procuror.

Instanta de judecata (Art. 41-55 NCPC)

Notiune

Instanta poate avea fie intelesul de institutie, fie intelesul de complet de judecata. Aici vom
discuta despre completul de judecata.

Page 28 of 106
Rolul si pozitia instantei in proces

Compunerea instantei

Compunerea instantei se refera exclusiv la numarul de judecatori.

A. In prima instanta
Compunerea completului este supusa principiului unicitatii. Completul e format dintr-un
singur judecator. Ne intereseaza instanta, nu gradul instantei. Faptul ca e in prima instanta nu
conteaza daca e judecatorie, tribunal sau curte de apel. Exista o exceptie in conflictele de munca
si asigurari sociale unde compunerea este facuta de un judecator si 2 asistenti judiciari (un jurist
din partea patronatelor si unul din partea sindicatelor si au vot consultativ).
B. In apel
Completul e format din 2 judecatori
C.In recurs
Completul e format din 3 judecatori
D. Completele speciale formate in cadrul ICCJ
ICCJ judeca recursuri in complet de 3.
ICCJ judeca in complete de 5 judecatori cazurile de perimare cand dosarul ramane nelucat
pentru mai mult de 6 luni din cauza partilor. Art. 421: "Hotararea prin care se constata perimarea
si se inchide dosarul este supusa recursului la instanta superioara. Cand perimarea se constata de
ICCJ, recursul se judeca de completul de 5 judecatori". De asemenea, se judeca recursurile
imptorvia hotararilor CSM-ului in materie disciplinara.
ICCJ judeca in complet de 25 de judecatori pentru RIL. RIL intervin atunci cand se
constata o practica contradictorie cu privire la una si aceeasi problema de drept. Art. 516:
"Compunerea e formata din presedinte, presedintii de sectie (4), precum si 20 de judecatori (14
de la sectia interesata si cate 2 de la celelalte sectii).
ICCJ judeca in complet de 13 judecatori sesizarea ICCJ in vederea pronuntarii unei
hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. La un moment dat, daca o instanta
de judecata care solutioneaza un caz concret constata ca o chestiune de drept de a carei lamurire
depinde solutionarea in fond a cauzei este noua si ICCJ nu a statuat asupra ei printr-un RIL, va
putea sa ceara ICCJ un mod de interpretare. E un fel de RIL dar pe cale directa. RIL se face
cand sunt hotarari definitive contradictorii. AIci jud nu vrea sa ajunga in situatia in care sa
pronunte el hotarari contradictorii. Sunt 13 judecatori pentru ca este presedintele sectiei in
competenta caruia se naste problema de drept si 12 judecatori din sectia respectiva. 13 este
numarul care se va aplica din 2016. Pana atunci, se judeca de 8+1 judecatori pentru ca sunt
putini.

Page 29 of 106
ICCJ judeca in sectiile unite. Sectiile unite au si ele o competenta proprie si anume in art.
25 din 304/2004: "Sectiile unite judeca solutionarea sesizarilor privind schimbarea jurisprudentei
ICCJ fara o modificare legislativa. Tot sectiile unite pot sesiza CCR pentru verificarea
constitutionalitatii legilor inainte de promulgare". In art. 26 din 304/2004, "Sectii unite inseamna
intrunirea a cel putin 2/3 din numarul judecatorilor Inaltei Curti". Decizia se ia cu majoritatea
celor prezenti.

Constituirea instantei

Constituirea instantei are in vedere alcatuirea complexa a acesteia prin participarea si a


alttor persoane sau organe prevazute de lege: grefier, magistrat asistent, procuror. Constituirea e
un concept mai larg decat compunerea care vizeaza si alte persoane. Grefierul face parte din
instanta daca vorbim de constituirea ei, dar nu face parte daca vorbim de compunerea ei.

Incidente privind constituirea si compunerea instantei

Vorbim aici de aspecte conflictuale in legatura cu modul de constituire sau de compunere


a unei instante. Aceste incidente se numesc incompatibilitati si forma de manifestare este
abtinerea sau recuzarea. Incompabilitatea e acea situatie in care un membru al completului de
judecata se afla intr-o stare care pune la indoiala nepartinirea lui. Abtinerea este actul prin care
chiar membrul respectiv aduce la cunostinta faptul ca el ar putea fi partiinitor si cere inlocuirea.
Recuzarea e actul prin care una dintre parti planeaza asupra lui incertitudini privind nepartinirea
si solicita inlocuirea. Uneori partea poate recuza si judecatorul sa se si abtina. Sau sunt cazuri
cand partea nu va apuca sa recuze pentru ca judecatorul deja face cerere de abtinere. Completul
se distribuie aleatoriu si el nu se schimba pe toata durata procesului. Un motiv temeinic ar putea
fi aparitia unui caz de incompatibilitate

Cazuri de incompatibilitate absoluta (Art. 41)


Aceste cazuri de incompatibilitate sunt reglementate de norme de ordine publica. Cele de
la art. 41 se aplica numai notiunii de compunere a completului, nu si cele de constituire.
a).Este incompabil judecatorul care a pronuntat o incheiere interlocutorie sau o hotarare
prin care a solutionat cauza atunci cand este chemat sa judece apelul, recursul, contestatia in
anulare sau in revizuire. Incheierea interlocutorie (art. 235) este aceea prin care fara a se hotari in
totul asupra procesului, se solutioneaza exceptii procesuale, incidente procesuale sau alte
chestiuni litigioase. Luam ca exemplu o hotarare prin care resping exceptia prescriptiei. Aceasta
este o incheiere interlocutorie. Un alt exemplu este hotararea prin care spune ca reclamantul are
calitate procesuala activa. Sunt si incheieri pur preparatorii. De exemplu, pentru ca titularul

Page 30 of 106
completului e in vacanta, intra un nou judecator care da o incheiere ce constata ca e lipsa de
procedura si acorda un nou termen, dupa care avanseaza la apel. La apel, tocmai el ajunge sa
judece. El va spune ca nu s-a pronuntat asupra unei chestiuni litigioase, nici asupra unei exceptii.
Astfel, nu intra in notiunea de compatibilitate
b). Este compatibil acela care este investit sa judece aceeasi cauza dupa trimiterea spre
rejudecare. El si-a spus deja parerea. Ipoteza este urmatoare: se pronunta, spune ca A are
dreptate. B face apel, face si recurs si trimite spre rejudecare. In cazul acesta, paratul va pune
intregul esec pe baza faptului ca si rejudecarea a fost facuta de acelasi judecator.
c). Este incompatibil judecatorul care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat,
asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator in aceeasi cauza. Argumentele sunt de mai multe
feluri dupa natura situatiei. Martorul ar fi incompatibil pentru ca judecatorul trebuie sa se
pronunte pe baza probelor din dosar, nu pebaza cunostintelor personale. La arbitru, deja si-a
spus parerea. Ca procuror si avocat, au avut deja pareri subiective, sustinand pozitia unei anumite
parti. Si asistentul judiciar care intra in materia dreptului muncii tot si-a zis deja pozitia.
Magistratul asistent la fel, si-a spus opinia. Mediatorul primeste anumite informatii secrete cu
ideea ca daca se ajunge la proces, sa nu se faca publice.
Toate aceste cazuri de incompatibilitate sunt absolute. Pot fi invocate in tot cursul
procesului.

Cazurile de incompatibilitate relativa (Art. 42 din NCPC)


Sunt 13 la numar. Nu ni se va cere sa le enumeram. Este posibil sa ne ceara sa le
recunoastem sau sa creeze unele cazuri care nu sunt acolo, dar seamana mult cu ele. Ele sunt de
4 categorii.
O categorie este cea a situatiilor in care partinnirea ar rezulta din exprimarea punctului de
vedere de catre judecator anterior dezlegarii pricinii (antepronuntare). "E caz de incompatibilitate
cand judecatorul si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutie in cauza in care a fost
desemnat sa o judece". Este cel mai des motiv de incompatibilitate.
Punerea in discutie a partilor din oficiu a unor chestiuni de fapt sau de drept nu il face pe
judecator incompatibil. Exemplu: judecatorul invoca din oficiu exceptia lipsei de interes. Este
logic ca ceva a gandit. Atunci ar putea sa ceara partile recuzarea pentru ca e clar ca nu a invocat-o
doar ca sa o respinga. Atunci, legiuitorul a spus ca desi e clar ca rezulta ca judecatorul are o
preconceptie, nu poate fi recuzat. Practica CEDO spune ca nu e caz de recuzare ori de cate ori
judecatorul isi dezvaluie o parte din solutie, dar in exercitiul unor acte pe care legea i le impune.
O alta cauza ar fi rudenia. "Cand judecatorul e sot, ruda sau afin pana la gradul al 4lea cu
avocatul sau reprezentantul unei parti sau daca e casatorit cu fratele ori cu sora unei asemenea
persoane, daca sotul e ruda sau afin pana la gradul al 4lea cu unul dintre parti".
O alta cauza este interesul. "Cand exista imprejurari care fac justificata temerea ca

Page 31 of 106
judecatorul sau ... au un interes in pricina care se judeca".
Un alt motiv este daca judecatorul e tutore sau curator al unuia dintre parti.
O alta cauza avem daca, investit pentru judecarea unei cauze de atac, sotul sau o ruda a
participat la judecarea in prima instanta.
O alta categorie este dusmania. Daca judecatorul, sotul sau ori una dintre rudele lor pana
la gradul 4 sau afinii lor se afla in relatii de dusmanii cu una dintre parti, sotul sau rudele acesteia
pana la gradul 4. De asemenea, daca a existat un proces penal intre ei cu cel mult 5 ani inainte sa
se judece pricina. In cazul plangerilor penale formulate de parti in cursul procesului, judecatorul
devine incompatibil doar in cazul punerii in miscare a actiunii penale impotriva lui.
Un alt caz de incompatibilitate avem atunci cand exista alte elemente care nasc indoieli cu
privire la impartialitatea judecatorilor. Acest caz a fost discutat pentru ca judecatorii nu l-au vrut.
Dar n-am avut ce sa facem pentru ca impartialitatea este obligatorie din jurisprudenta bogata a
Curtii Europene a Drepturilor Omului. Si ca sa nu modificam legea de fiecare data cand apare o
cauza, ea se incadreaza la acest caz.

Abtinerea

Inainte de primul termen, grefierul va verifica pe baza dosarului daca judecatorul se afla in
unul dintre cazurile de incompatibilitate absoluta si va intocmi un referat. Judecatorul care se afla
intr-un caz de incompatibilitate e obligat sa se abtina. Norma e de ordine publica, dar daca el nu
se abtine, va putea fi santionat disciplinar, dar daca partile nu-l recuza si nu e o incompatibilitate
absoluta, actul ramane valabil.
Declaratia de abtinere se face de indata ce judecatorul a cunoscut existenta cazului de
incompatibilitate, fiind consemnata in incheiere.
Daca se face cerere de abtinere, pana la solutionarea declaratiei de abtinere nu se va face
niciun act de procedura in cauza (pricina se suspenda). Daca se face si cerere de abtinere si
cerere de recuzare, are prioritate abtinerea. Incheierea prin care se solutioneaza abtinerea, fie ca
este respinsa, fie ca este admisa, nu se ataca cu nicio cale de atac. Daca s-a facut recuzare si se
resping amandoua, incheierea de respingere a cererii de recuzare va putea fi atacata. Abtinerea
nu se ataca pentru ca partea n-a reclamat nimic nu s-a plans de nimic.

Recuzarea

Recuzarea e facuta de parti. Cazurile de incompatibilitate absoluta determina posibilitatea


recuzarii in orice stare a pricinii. In celelalte cazuri de incompatibilitate, recuzarea trebuie sa se
faca inaintea inceperii oricarei dezbateri, ca regula. Daca cazul de incompatibilitate s-a ivit sau a
fost cunoscut dupa inceperea dezbaterilor, recuzarea trebuie facuta de indata ce partea interesata

Page 32 of 106
a cunoscut-o. De indata inseamna fie in sedinta in care s-a ivit cazul, fie la primul termen cu
procedura completa daca cazul s-a ivit intre termene. Pot fi recuzati doar judecatorii care fac parte
din completul care rezolva pricina. Sunt unii care cer si recuzarea celor care vor solutiona
recuzarea.
Cererea se face verbal, in sedinta, sau in scris. Ea nu poate fi facuta global, ci pentru fiecare
judecator in parte aratandu-se motivele de incompatibilitate si probele ce sustin respectivul motiv.
Cererile de recuzare considerate de lege ca inadmisibile:
- cand se invoca alte motive decat cele prevazute de lege
- cand priveste alti judecatori decat cei ce fac parte din complet
- cand a mai fost recuzat o data acelasi judecator pentru acelasi motiv si cererea s-a respins
Aceste 3 cazuri sunt importante pentru ca in aceste ipoteze, cererea de recuzare se va
respinge ca inadmisibila chiar de completul din care face parte cel recuzat. Nu se va trimite la alt
complet.
Efectele recuzarii:
- cererea de recuzare nu suspenda judecata. Se suspenda doar daca face judecatorul cerere
de abtinere.Actele se vor desfiinta daca se admite cererea de recuzare. Cu toate acestea, nu se
poate pronunta solutia pana cand nu se solutioneaza cererea de recuzare.

Cursul 5 - 30.10.2014

Compunerea completului de judecata a cererii de recuzare sau a declaratiei de abtinere


Cererea de recuzare sau declaratia de abtinere se solutioneaza de un alt complet al
instantei respective in compunerea caruia nu poate intra judecatorul recuzat sau care a declarat ca
se abtine. Daca e un complet colegial si doar unul ar fi recuzat, tot acel complet va judeca, dar cel
recuzat sau abtinut va fi inlocuit de un alt judecator. Daca nu se mai poate alcatui un complet de
judecata, cererea se va judeca la instanta ierarhic superioara. Este situatia cand se recuza
judecatorul sau judecatorii din complet, dar ceilalti nu pot judeca cererea de recuzare pentru ca ei
se afla in caz de incompatibilitate.

Procedura de judecata
Pricina se judeca in camera de consiliu, fara citarea partilor si cu ascultarea, daca este cazul,
a celui recuzat sau care a formulat cerere de abtinere. Colegii lui nu il citeaza, ci pur si simplu il
pot chema sa il asculte cu privire la imprejurarile cererii de recuzare sau abtinere. Nu sunt
obligati sa-l cheme. Nu este admis interogatoriul ca mijloc de proba. Interogatoriul este mijlocul
procesual prin care se obtine marturisirea. Se pun o serie de intrebari la care cel intrebat trebuie
sa raspunda. Aceasta tehnica a fost considerata neadecvata in cazul recuzarii. Instanta se pronunta
printr-o incheiere. Desi se judeca in camera de consiliu, incheierea se pronunta in sedinta

Page 33 of 106
publica.

Regimul juridic al cailor de atac ce pot fi formulate impotriva incheierii


Incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacata numai odata cu
hotararea prin care s-a solutionat cauza. Partea poate sa atace nu numai hotararea, ci toate
incheierile date pe parcursul procesului, incheierea de respingere a cererii de recuzare fiind si ea
tot o incheiere. Daca hotararea e definitiva si nu mai are cale de atac, incheierea poate fi atacata
cu recurs in termen de 5 zile de la comunicarea hotararii. Incheierea prin care s-a admis
recuzarea nu este supusa niciunei cai de atac. In cazul abtinerii, indiferent ca se admite sau ca se
respinge, nu exista nicio cale de atac. Daca avem si abtinere si recuzare, se solutioneaza intai
abtinerea. Daca e respinsa abtinerea, trebuie sa fie solutionata si recuzarea pentru ca altfel partea
nu ar mai avea nicio cale de atac. Daca au aceeasi motivare, cel mai probabil va fi respinsa si
cererea de recuzare.
La art. 53 din NCPC avem doua reguli importante. Daca cererea de recuzare a fost
respinsa si instanta superioara in fata careia se ataca este o instanta de apel si ea considera ca
cererea de recuzare a fost gresit respinsa, va rejudeca cauza refacand actele de procedura si
dovezile administrate la prima instanta daca apreciaza ca este necesar. Esential este ca ea nu
trimite spre rejudecare. Cu alte cuvinte, am recuzat un judecator, instanta mi-a respins, atac
hotararea in intregime si in ce priveste solutia pe fond si in ce priveste modul gresit de solutionare
a recuzarii, instanta de apel spune ca am dreptate si ca era recuzare, dar nu va trimite spre
rejudecare, va reface ea actele de procedura si va readministra probe daca considera necesar.
Insa, daca se intampla in fata unei instante de recurs si putem face recurs doar pe incheiere, in
acest caz daca se va constata ca cererea a fost respinsa gresit, aici se va trimite cauza spre
rejudecare la instanta inferioara. Instanta de recurs nu readministreaza probe si de aceea nu este
posibila prima solutie cu readministrarea probelor.

Efectele solutionarii cererii


a). Daca se admite cererea.
Judecatorul se va retrage de la judecarea pricinii. Cand cererea se judeca de catre instanta
superioara, aceasta dispune trimiterea pricinii la o alta instanta de acelasi grad cu cea la care a
aparut cazul de recuzare sau abtinere, dar tot din circumscriptia instantei superioare, ca sa nu fie
un deranj prea mare. Incheierea de admitere va arata si in ce masura actele facute de judecator
vor fi pastrate sau nu.
b). Daca se respinge cererea
Judecatorul continua sa faca parte din complet. Daca se judeca la instanta superioara,
pricina se inapoiaza pentru ca judecatorul respectiv poate sa faca in continuare parte din complet.

Page 34 of 106
Regulile privind incompatibilitatile se aplica si procurorilor, magistratilor-asistenti,
asistentilor judiciari si grefierilor. Insa, sunt unele motive improprii (art. 41 alin. 1 si uneori alin.
2) care sunt propice doar judecatorilor.

Partile

Coparticiparea

Deseori, intalnim situatii cand ipoteza clasica de reclamant-parat nu e intalnita pentru ca


vom avea si mai multi reclamanti si mai multi parati. In cazurile acestea vorbim despre
coparticipare activa sau pasiva. Putem sa avem si coparticipare obiectiva (cand decurge din natura
pricinii) si subiectiva (cand decurge din vointa partilor). Putem sa avem si coparticiparea
facutativa sau obligatorie. De regula, coparticiparea e facultativa. Ramane la alegerea
reclamantului impotriva cui formuleaza cererea. Totusi, sunt situatii cand legea obliga sa fie facuta
de mai multi reclamanti sau sa fie facuta impotriva mai multor parati. Avem partajul. In NCC, se
spune ca partajul se poate judeca doar in prezenta tuturor coproprietarilor. Daca unul vrea sa iasa
din indiviziune, e obligat sa cheme in judecata pe toti coproprietarii. Daca nu sunt prezenti toti,
hotararea este nula. Daca avem o coparticipare obligatorie si reclamantul nu sesizeaza aceasta
realitate juridica, exista un mijloc de indreptare (dispozitiile nou introduse in NCPC de la art. 78
si urmatoarele). Astfel, instanta va putea sa atraga atentia partilor cu privire la acest fapt si sa puna
in discutie eventuala introducere in cauza si a celor care lipsesc. Reclamantul va putea sa ceara
introducerea in cauza. La fel si paratul. Daca niciunul nu o face, instanta va respinge cererea ca
inadmisibila. Daca in legea care prevede coparticiparea se prevede ca instanta poate introduce si
din oficiu parti in proces, o poate face fara sa mai puna in discutia partilor. Uneori se spune ca
poate sa cheme din oficiu pe cei lipsa, uneori spune doar ca trebuie sa fie prezenti. De exemplu,
la tagada paternitatii se spune ca mama si copilul trebuie neaparat sa participe chiar daca nu sunt
chemati si ca instanta ii va introduce din oficiu. Daca un contract e incheiat intre A si B. C, tert de
contract, poate sa formuleze o cerere de declarare a nulitatii si il cheama in judecata doar pe B.
Acel contract bineinteles ca nu va fi nul fata de B s valabil fata de A. Ambii cocontractanti vor
trebui chemati. Daca C nu il cheama si pe A, instanta nu va mai solutiona pe fond, va respinge
cererea. O astfel de solutie nu impiedica introducerea unei actiuni corect facute pe viitor. Nu are
autoritate de lucru judecat.
Regula in cazul coparticiparii este aceea a independentei procesuale. Actele de procedura

Page 35 of 106
facute de unul dintre participanti nici nu profita si nici nu vatama pe ceilalti. Regula e inscrisa in
art. 60 alin. (1) din NCPC. De la aceasta regula avem o exceptie. Daca prin natura raportului
juridic sau in temeiul unei dispozitii exprese a legii, efectele hotararii se intind asupra tuturor,
actele de procedura indeplinite numai de unii dintre ei sau termenele de incuviintate numai
unora dintre ei pentru indeplinirea actelor de procedura profita si celorlalti. Cand actele de
procedura ale unora sunt potrivnice celor facute de ceilalti, se va tine seama de actele cele mai
favorabile. Daca paratii fac apel si spun ca fapta pentru care trebuie sa despagubeasca nu exista si
castiga, hotararea va profita si celor care n-au facut apel.
Reclamantii si paratii care nu sunt prezenti vor continua sa fie citati daca nu au termen in
cunostinta. Chiar daca actele de procedura facute de unii profita si celorlalti, asta nu inseamna ca
ei nu vor mai fi citati.

Drepturile si indatoririle partilor

Drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna-credinta, potrivit scopului in vederea


caruia au fost recunoscute de lege si fara a se incalca drepturile procesuale ale altei parti. Partea
care isi exercita drepturile procesuale in mod abuziv raspunde pentru prejudiciile materiale si
morale cauzate. Ea va putea fi obligata, potrivit legii, si la plata unei amenzi judiciare. Ex: Art. 189
"Cel care cu intentie sau din culpa a pricinuit amanarea executarii silite poate fi obligat la
despagubiri".

Participarea tertilor la proces - Interventia voluntara

Interventia voluntara principala

Cererea de interventie principala se mai numeste si interventie in interes propriu. Se


manifesta atunci cand intervenientul pretinde pentru sine in tot sau in parte, dreptul dedus
judecatii sau un drept strans legat de acesta. Sa zicem ca A se judeca cu B pe o succesiune a
defunctulu D. Daca mai exista un C care are un testament lasat de catre D, testament pe care A si
B, fii a lui D il ignora complet, C (titularul testamentului) va face o cerere de interventie
principala. Acest tert doreste ori totul, ori ceva din obiectul procesului pentru el. Tot asa vom gasi
si alte ipoteze. A revendica de la B un bun si apare C care spune ca bunul este al lui pentru ca el
este adevaratul proprietar. Cererea de interventie principala este asemenea unei cereri de
chemare in judecata, doar ca este introdusa pe cale incidentala
Cererea se face numai in fata primei instante, inainte de inchiderea dezbaterilor in fond.
Cu acordul expres al tuturor partilor, interventia principala se poate face si in instanta de apel. In
acest caz, avem o derogare de la dublul grad de jurisdictie. Daca o parte nu e de acord, cererea va

Page 36 of 106
fi respinsa ca tardiv introdusa.
Forma cererii este cea prevazuta pentru cererea de chemare in judecata.
Cererea de interventie se pune in dosar si se comunica partilor dupa care intervine o
procedura de admisibilitate in principiu care presupune o verificare de catre instanta a aspectelor
legate de conditiile formale ale cererii (forma, timbrajul, termenul in care a fost depusa), precum
si cu privire la conditiile de exercitiu aleactiunii (interes, afirmarea unui drept, calitate, capactate,
dreptul sa fie cel care face obiectul procesului initial sau sa fie strans legat de acesta). De regula,
cererile de interventie nu pot fi acceptate in litigiile cu obiect nepatrimonial. De exemplu, e greu
de gandit ca intr-un proces de divort sa existe cereri de interventie. De asemenea, in litigiile de
munca nu prea sunt susceptibile de cereri de interventie pentru ca nu mai exista drepturi
concurente cu dreptul decurgand din raportul de munca. In litigiile colective de munca este
posibil.
Se pronunta o incheiere motivata prin care se dispune fie admiterea in principiu a cererii,
fie respingerea ca inadmisibila. Incheierea de admitere in pincipiu se ataca doar odata cu fondul.
Incheierea de respingere se ataca cu apel sau recurs (depinde de faza din proces in care se
introduce cererea). Termenul este de 5 zile si curge de la pronuntare pentru prezenti si
comunicare pentru absenti. Pe durata cat se solutioneaza apelul sau recursul, procesul in care s-a
facut cererea de interventie se suspenda. Totusi, legiuitorul spune ca apelul sau recursul respectiv
va trebui solutionat in cel mult 10 zile de la suspendare. Altfel, tentatia ar fi ca cineva sa faca
cereri de interventie abuziv ca sa amane judecata.
Prin admiterea in principiu, intervenientul dobandeste pozitia unui reclamant.
Intervenientul preia procedura in starea in care se afla in momentul admiterii cererii de
interventie. Nu va putea invoca refacerea actelor de procedura realizate pana atunci. Nu va putea,
de exemplu, sa invoce nulitatile relative acoperite pe motiv ca el abia de acum poate sa le invoce.
Intervenientul poate solicita administrarea de probe prin cererea de interventie sau cel mai tarzu
pana la primul termen de judecata ulterior admiterii cererii de interventie. Actele de procedura
ulterioare vor fi, evident, indeplinite si fata de el.
Ca principiu, cererea de interventie principala se judeca impreuna cu cererea principala
pentru ca obiectul procesului initial in parte sau in tot sau cel putin strans de obiectul cererii de
interventie. Cand cererea principala ar putea fi intarziata de cererea de itnerventie, instanta poate
disjunge cele doua cereri si le poate judeca separat. Instanta nu e obligata sa disjunga. Totusi,
daca intervenientul pretinde pentru el inssusi obiectul dedus judecatii, disjungerea nu poate avea
loc. Sa zicem ca intervenientul intervine cam pe la sfarsitul procesului in prima instanta. El are
voie sa intervina pana la inchiderea dezbaterilor. Daca dreptul lui este strans legat, instanta spune
ca ei se pregateau sa termine dupa un proces de 5 ani si atunci disjunge cererea si le solutioneaza
separat ca sa nu mai treaca inca 5 ani. Dar, asta se poate doar daca dreptul dedus judecatii de
intervenientul principal nu este chiar dreptul care face obiectul procesului initial. Exemplu: A si

Page 37 of 106
B stau 4 ani sa imparta niste bunuri. Fix inainte sa se pronunte instanta, apare C si spune ca e
fratele lor si cere si el 1/3. In cazul acesta, nu se mai pot disjunge cererile chiar daca se intarzie.
Nu se dispune disjungerea cand cererea de interventie ar fi intarziata de cererea principala.
Intervenientul are o pozitie independenta in proces. Prin urmare, daca partile initiale decid
sa tranzactioneze sau reclamantul initial renunta la cerere sau la dreptul dedus judecatii, cererea
de interventie va fi judecata in continuare.
La cererea de itnerventie principala trebuie sa vedem daca avem identitate de obiect intre
cereri sau un obiect strans legat de acesta. Daca se admite cererea reclamantului, teoretic ar trebui
ca cererea de interventie principala sa se respinga. Desigur, ambele pot fi admise in parte
amandoua. E posibil, de asemenea sa se respinga ambele. Nu ne aflam intr-o astfel de
conflictualitate daca obiectele sunt doar strans legate. Acolo este posibil sa fie admise amandoua
daca nu se exclud una pe cealalta.

Interventia voluntara accesorie

Cererea de interventie accesorie se mai numeste si interventie in interesul altuia. Tertul


care vrea sa participe la proces nu este in masura sa deduca judecatii un drept propriu care face
obiectul procesului sau este legat de cel care face obiectul procesului, dar arata un interes
personal in sprijinirea dreptului dedus judecatii de una din partile initiale. Daca A si B se judeca
intr-o actiune in revendicare si C este un chirias al lui B, parat i nrevendicare, dar care are o
promisiune de la B ca in ipoteza in care va castiga procesul de revendicare si va ramane
proprietar, ii va vinde lui bunul, C are un interes ca B sa castige procesul. El nu are un drept
propriu dedus judecatii in procesul respectiv pentru ca procesul vizeaza proprietatea bunului.
Atunci, actul procesual pe care el trebuie sa il faca este, mai de curand, cererea de interventie
accesorie. El va interveni in favoarea lui B ca sa incerce sa il faca pe acesta sa castige. In materia
evictiunii, daca paratul nu il cheama pe vanzator in garantie, vanzatorul poate totusi sa intre singur
in proces ca sa nu piarda paratul procesul si dupa aceea sa se indrepte impotriva lui. Are un
interes, dar nu mai are un drept propriu pentru ca nu mai e proprietar.
Cererea de interventie accesorie se deosebeste de cea principala prin faptul ca, desi are un
interes, nu are un drept pe care il pretinda. In timp ce cererea de chemare in judecata este o
veritabila cerere de chemare in judecata, interventia accesorie este o simpla aparare.
Intervenientul accesoriu nu vrea ceva pentru el. Intervenientul principal, insa, cere ca o parte din
proces sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva chiar pentru el.
Interventia voluntara accesorie poate fi facuta pana la inchiderea dezbaterilor, dar in tot
cursul procesului, chiar si in caile extraordinare de atac. Ea nu reprezinta o cerere noua, nu
modifica cadrul procesului. In ceea ce priveste competenta, ea va fi solutionata de instanta care
judeca cererea principala.

Page 38 of 106
Cererea de interventie accesorie nu are forma unei cereri de chemare in judecata, ci forma
unui act procesual obisnuit.
In ce priveste admiterea in principiu, se aplica regulile de la admiterea in principiu a cererii
de interventie principala, cu precizarea ca nu va mai fi verificata existenta unui drept, ci doar a
unui interes in sustinerea dreptului unei parti. Daca se admite in principiu, pozitia procesuala a
tertului este aceeasi cu cea a partii in favoarea careia intervine. Intervenientul va avea o pozitie
similara partii in favoarea careia intervine. La fel ca si intervenientul principal, el reia procedura
in faza in care se afla in momentul admiterii cererii. Intervenientul solicita probe si actele se
indeplinesc si fata de el. Pozitia procesuala a intervenientului accesoriu e subordonata pozitiei
procesuale a partii in favoarea careia intervine. Intervenientul are voie sa ceara probe proprii, sa
invoce exceptii proprii, dar nu poate face acte contrare intereselor partii pentru care a intervenit.
Sunt situatii in care la un anumit moment reclamantul si paratul vor sa suspende cauza. Nu poate
sa vina intervenientul sa spuna ca nu vrea sa se suspende. La fel, daca partile initiale se inteleg, in
sensul ca incheie o tranzactie, reclamantul renunta la actiune paratul achieseaza, procesul se
stinge automat.
Calea de atac poate fi exercitata de intervenientul accesoriu, dar se socoteste a fi neavenita
daca partea in favoarea careia a intervenit intervenientul nu exercita si ea la randul ei respectiva
cale de atac. La fel se va intampla daca partea exercita calea de atac, dar ea e respinsa fara
judecare pe fond. O alta expresie a caracterului subordonat este aceea ca intervenientul accesoriu
poate sa renunte doar cu acordul partii pentru care a intervenit.
Daca ne pica subiectul acesta, la examen putem sa facem o comparatie intre cererea de
interventie principala si cererea de interventie accesorie.
Daca se admite partea principala, se admite si partea accesorie. Astfel, daca cererea
principala e admisa si reclamantul castiga, iar intervenientul a intervenit pentru reclamant, se
admite si cererea lui accesorie.
La cererea de interventie accesorie nu se plateste taxa de timbru, cum se plateste la cererea
de interventie principala.

Cursul 6 - 6.11.2014

Interventia fortata a tertilor in proces

Chemarea in judecata a altei persoane

Notiune

Chemarea in judecata a altei persoane este mijlocul procesual prin care oricare dintre

Page 39 of 106
partile initiale solicita introducerea in proces a unei terte persoane ce ar putea pretinde, pe cale
separata, aceleasi drepturi ca si reclamantul.

Caracteristici

In primul rand, tertul nu intervine la initiativa sa, ci la cererea uneia dintre partile din
procesul deja inceput.
In al doilea rand, poate fi atrasa la judecata numai persoana ce ar putea pretinde aceleasi
drepturi ca si reclamantul.
De exemplu, in cazul unei cesiuni de creanta, cedentul il cheama in judecata pe debitorul
cedat, acesta, fiind notificat de cesionar cu privire la cesiunea de creanta, are interesul de a solicita
chemarea in judecata a acestuia. Ii spune ca nu a fost incheiat contractul valabil si ca va plati o
creanta inexistenta. Debitorul cedat ii cheama pe amandoi in instanta astfel incat instanta sa
stabileasca cui trebuie sa ii platesc.
Un alt exemplu avem in cazul actiunii in revendicare. Cand aceasta e introdusa de un
singur coproprietar, paratul are interesul de a ii chema in judecata si pe ceilalti, pentru a evita
procese ulterioare cu acestia (art. 643, alin. (3) NCC). El ii cheama in judecata si pe ceilalti
coproprietari care pot pretinde aceleasi drepturi ca sa le fie opozabila si lor hotararea. De
asemenea, la un partaj succesoral, daca se uita un coproprietar, el poate face cerere de
interventie. Daca nu face, ceilalti pot sa il atraga in proces.
! Nu trebuie folosita aceasta forma de interventie pentru extinderea cadrului procesual prin
introducerea in cauza a unor noi parati. Aceasta forma de atragere a tertilor in proces este facuta
exclusiv pentru a creea o opozabilitate si efecte hotararii pentru tertul chemat in judecata, dar nu
pentru a il obliga sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva in respectivul proces. In primul exemplu cu
cesionarul, debitorul cedat il cheama pe cesionar, iar acesta nu are o pozitie specifica paratului,
nu pierde nimic. La fel si in cazul coproprietarilor, ei nu sunt obligati la ceva. E gresita practica
prin care se incearca folosirea acestui mijloc procesual pentru a atrage veritabili parati cand
reclamantul a uitat sa cheme unul si nu mai are dreptul sa o faca pentru ca a ajuns prea departe in
proces. Astfel, vanzatorul il cheama in judecata pe cumparator solicitand anularea contractului.
Afla pe parcurs ca bunul a fost vandut unui tert. In cazul acesta, vanzatorul isi da seama ca
degeaba castiga procesul cu primul pentru ca va trebui sa deschida inca un proces pentru
contractul subsecvent. Isi da seama ca a gresit si face urmatorul rationament: pretinde ca primul
act e nul si ca urmare a nulitatii lui, revine proprietar. Si celalalt cumparator poate pretinde ca e
proprietar, deci poat epretinde aceleasi drepturi, asa ca il cheama in proces prin acest mijloc
procesual. Nu e corect pentru ca reclamantul pretinde faptul ca e nul contractul si abia ca urmare
a acestui lucru pretinde ca e proprietar. Nu poate fi folosita aceasta procedura. De asemenea, nu
poate fi folosita aceasta procedura pentru ca el cheama in judecata o persoana impotriva careia

Page 40 of 106
pretinde o pretentie si acest lucru nu e permis.

Ipoteze speciale de solutionare

Chemarea in judecata a altei persoane e mijlocul prin care se raspunde la o intrebare. Un


parat se intreaba cui sa ii plateasca sau sa predea un bun fara a avea rsicul de a mai fi chemat in
judecata de altcineva. Asadar, este ipoteza unui parat hotarat ca are de facut sau dat ceva, dar nu
stie cui. Atunci, legiuitorul vine in intampinarea acestui parat care e convins de nedreptatea lui pe
fond, dar nu este convins cu privire la cine are dreptul sa il dea in judecata.
In primul rand, cand e vorba de o datorie baneasca, paratul recunoaste datoria si declara
ca vrea sa o execute, iese din proces si consemneaza la dispozitia instantei suma datorata. In acest
caz, procesul se va desfasura doar intre reclamant si cel chemat in judecata. Cine va castiga, va lua
suma consemnata.
O alta ipoteza similara este cea in care procesul are ca obiect predarea unui bun sau
folosintei unui bun.Daca paratul declara ca va preda bunul, el va fi scos din proces, bunul
urmand a fi pus sub sechestru judiciar pana la terminarea procesului.
Desi paratul iese din proces, hotararea ii va fi comunicata si acestuia si ii va fi opozabila.

Procedura de judecata

Nu orice cerere poate permite chemarea in judecata a altei persoane. Sunt cereri in care e
greu de acceptat acest lucru, de exemplu o cerere de divort sau in general cererile privind
drepturile nepatrimoniale. E greu sa gasesti o concurenta cu privire la acelasi drept in zona
nepatrimoniala.
Titularul cererii poate fi reclamantul, paratul sau intervenientul principal pentru a lamuri in
acest proces intreaga problematica. La un partaj judiciar, un frate il cheama pe altul. Totusi, mai
exista un frate pe care a uitat sa il cheme. Astfel, si reclamantul poate sa il cheme pe al 3-lea frate.
Pentru reclamant si intervenientul principal, termenul pana la care poate chema pe
altcineva in proces este pana la terminarea cercetarii procesului in prima instanta. Terminarea
cercetarii procesului are loc dupa administrarea de probe si reprezinta momentul in care instanta
spune ca nu mai urmeaza decat dezbaterea pe fond a pricinii.
Pentru parat, termenul pana la care poate chema pe altcinevva in proces este odata cu
intampinarea (daca intampinarea nu e obligatori, pana la primul termen de judecata).
Intampinarea e obligatorie in 90% din cauza si se face in cel mult 25 de zile de cand ti se
comunica primul termen de judecata daca instanta nu prevede un termen mai scurt.
Aceasta diferenta majora de termen exista deoarece s-a observat ca, de obicei, sunt
cunoscute de catre parat aceste situatii. Reclamantul le afla pe parcursul procesului. Ca regula,

Page 41 of 106
paratul cam stie cine pretinde impotriva lui anumite lucruri astfel incat el trebuie sa aiba o viziune
si sa faca de la inceput aceasta cerere. De asemenea, aceste cereri ar putea sa tegiverseze
procesul. Paratul este cel care vrea sa amane solutionarea procesului, nu reclamantul. N-ar fi logic
pentru reclamant sa vrea sa foloseasca acest mijloc procesual pentru a amana procesul, si o va
face doar cand va avea cu adevarat nevoie.
Aceasta chemare in judecata pe altul este facultativa.. Este mai bine ca tertul sa participe,
dar nu este necesar.
Cererea trebuie sa fie scrisa si motivata. Nu are forma cererii de chemare in judecata chiar
daca are natura de a atrage un tert in proces. Cererea se comunica partilor si tertului. Tertului i se
mai comunica si inscrisurile de la dosar si cererea initiala de chemare in judecata si intampinarea
ca sa stie in legatura cu ce e chemat in judecata (art. 69 alin. (2)). Dupa comunicarea cererii (i se
acorda un termen tertului in vederea discutarii in principiu a cererii), are loc la termenul urmator
discutia cu privire la admiterea in principiu a cererii dupa procedura admiterii in principiu a
cererii de interventie. Instanta va verifica daca cererea e in termen (daca nu e in termen, o va
respinge ca tardiva), daca domeniul in care e facuta cererea e unul care permite cererea de
chemare a unei alte persoane, daca persoana care a facut cererea este reclamant, parat sau
intervenient principal, daca dreptul care se presupune ca l-ar putea pretinde tertul este identic cu
dreptul reclamantului (instanta nu verifica daca tertul chiar are dreptul respectiv). Daca sunt
intrunite conditiile, dispune prin incheiere admiterea in principiu. Aceasta incheiere se ataca
odata cu fondul. Daca nu sunt intrunite, se respinge cererea tot prin incheiere care poate fi
atacata in mod separat in termen de 5 zile de la pronuntare sau comunicare. Acest apel trebuie
judecat in cel mult 10 zile de instanta ierarhic superioara. Daca se admite in principiu cererea de
interventie, tertul va dobandi o pozitie procesuala specifica reclamantului. El nu devine
reclamant. Pozitia lui este una specifica reclamantului, adica el va putea, de exemplu sa aiba o
pozitie procesuala independenta (sa formuleze cai de atac proprii, sa administreze ce probe
doreste), sa ia pentru el ceea ce paratul ar trebui sa dea, sa incheie tranzactii sau sa renunte la
drept (nu si la judecata, pentru ca el este un intervenient fortat), hotararea produce efecte si in
privinta sa (hotararea ii va fi opozabila, autoritatea de lucru judecat emanata de acea hotarare il va
avea in vedere, va putea cere executarea hotararii fata de el).

Chemarea in garantie

Spre deosebire de chemarea in judecata a altor persoane care este figura juridica pe care
nu am mai intalnit-o pana acum in discutiile din zona dreptului civil, chemarea in garantie ne este
mult mai cunoscuta din dreptul substantial. Notiunea de garantie din dreptul substantial nu se
suprapune total pe institutia chemarii in garantie.
Chemarea in garantie este un mijloc procedural de introducere in proces a unor terti

Page 42 of 106
impotriva caruia una dintre partile procecsului ar putea sa se indrepte, in cazul in care ar pierde
procesul, cu o cerere in garantie sau in despagubiri.
Sfera de aplicare este generoasa. Ea are la baza fie drepturi garantate legal, fie garantate
conventional, fie doar posibilitatea de a obtine o despagubire de la o alta persoana facuta vinovata
de pierderea unui drept. De exemplu, in materia cesiunii de creanta, cedentul raspunde daca
cesionarul nu dobandeste creanta in patrimoniul sau ori nu poate sa o faca opozabila tertilor.
Daca cesionarul e implicat intr-un proces cu debitorul cedat si debitorul cedat se apara foarte
bine incat poate castiga procesul, reclamantul cesionar poate sa il cheme in judecata pe cedent in
garantie. Mai exista si situatia garantiei pentru evictiune. Cand cumparatorul unui bun e chemat in
judecata de un tert, il cheama pe vanzator. Sunt si ipoteze care corespund unei simple
despagubiri. De exemplu, actiunea impotriva comitentului. Comitentul raspunde delictual fata de
victima, dar asta nu inseamna ca nu poate sa il cheme in garantie pe prepus ca in ipoteza in care
va plati victimei, sa isi recupereze suma platita de la cel care este culpabil cu adevarat.
Sub aspect procesual, in cadrul fideiusiunii, garantatul este fideiusorul, iar chematul in
garantie este debitorul.
Chematul in garantie poate, la randul sau, sa cheme in garantie o alta presoana. Sunt autori
care spun ca numarul de chemari in garantie se reduce la 2 chemari. Ce-i drept, textul spune ca
cel chemat in garantie poate chema in garantie o alta persoana. Un alt argument este si faptul ca
daca numarul chemarilor in garantie nu ar fi limitat, nu ar exista o limitare a duratei procesului.
Aceasta teza este clasica. Sunt si autori mai noi care spun ca textul nu spune neaparat ca se
limiteaza la 2 chemari si ca cel chemat in garantie poate chema si el. Aceasta teza se intemeiaza
pe ipoteza ca textul nu interzice si nici tegiversarea n-ar fi prea mare pentru ca instanta poate
disjunge. Daca s-ar opri la doua, in realitate s-ar face o discriminare pentru cel mai din urma
chemat in garantie. Noi tindem sa mergem pe prima teza mai mult din perspectiva istoriei pentru
ca asa s-a aplicat dintotdeauna. Este adevarat ca o interpretare de genul acesta nu este una ce nu
poate fi combatuta.
De principiu, chemarea judecata pare a fi o simpla facultate, nu o obligatie, pentru ca in
toate exemplele expuse, partea ar putea la fel de bine sa se indrepte printr-o cerere separata.
Mecanismul chemarii in garantie s-a creat pentru ca, daca ar fi sa se mearga pe o cale separata, ar
exista o perioada prea mare intre momentul in care partea care a pierdut procesul ar suferi o
dauna si momentul cand cel care trebuia sa raspunda raspunde. Astfel, prin acest mecansim,
instanta pronuntandu-se prin aceeasi hotarare, e avantajul pentru cel care pierde procesul in
cererea principala de a obtine o despagubire intr-un timp foarte scurt.
Sunt situatii, insa, in care chemarea in garantie este necesara, nu e o simpla facultate. In
cazul evictiunii, daca cumparatorul dat in judecata de un tert nu il va chema i ngarantie pe
vanzator, acesta, chemat la randul lui in judecata de cumparator, ar putea sa opuna exceptia
procesului rau condus, dovedind ca cumparatorul ar fi putut sa castige procesul, dar nu a facut-o

Page 43 of 106
cum trebuie. Daca reuseste sa dovedeasca aceasta, el nu mai poate fi chemat sa raspunda.

Procedura de judecata

Domeniul de aplicare este orice cerere in care se pune in discutie un drept garantat legal
ori conentional ori in legatura cu care exista o obligatie de despagubire. In domeniul de aplicare
nu intra actiunile nepatrimoniale (nu se poate, de exemplu, intr-o actiune in tagada paternitatii, ca
sotia sa il cheme in garantie pe amant). De asemenea, nu intra in acest domeniu de aplicare
ipotezele in care cererea sa nu puna in discutie un drept (o ordonanta presedentiala, o actiune
posesorie), adica acele actiuni prin care se rezolva vremelnic anumite situatii fara sa se puna in
discutie un drept. E posibil in materia contenciosului administrativ. Daca Primaria e chemata in
judecata ca nu a eliberat un act, ea poate sa il cheme in garantie pe functionarul ei. In materie
necontencioasa nu putem avea chemari in garantie (acolo se dau autorizatii, avize, se constituie
societati).
Titularul cererii poate fi oricare dintre partile procesului (reclamantul, paratul,
intervenientul principal). Sunt autori care sustin ca, avand o pozitie similara reclamantului, si
chematul in judecata poate chema pe cineva in garantie. Sunt autori care spun ca nu poate pentru
ca nu este un reclamant. Fata de pozitia pe care o are chematul in judecata, pentru el ar fi
discriminatoriu sa nu ii dam aceasta posibilitate. I-o dam intervenientului principal care isi disputa
dreptul intr-un proces ca urmare a faptului ca el a vrut sa intre acolo si sa si-l dispute si nu ii dam
dreptul sa faca asta celui care isi disputa dreptul intr-un proces proces fara sa vrea sa fie acolo si
care a fost obligat prin lege sa participe? Nu este logic. Daca privim textul rece si observam ca
vorbeste doar de reclamant si intervenient principal, atunci nu ii dam dreptul. Dar daca privim
logic, spunem ca prin reclamant legiuitorul intelege si persoanele care au o pozitie asimilata
reclamantului, cum este chematul in judecata. Nu putem sa ii cream chematului in garantie o
pozitie mai proasta decat a intervenientului si mai proasta decat chematului in judecata. N-o sa ni
se ceara la examen exact problema asta. In codul comentat, toata zona participantilor este tratata
de d-na Tabarca si sunt multe opinii contrare.
In ceea ce priveste termenul in care poate fi facuta cererea in garantie, reclamantul,
intervenientul (si chematul in judecata comform procedurii discutate anterior) o pot face pana la
terminarea cercetarii procesului in prima instanta. Paratul o poate face odata cu intampinarea sau,
daca aceasta nu este obligatorie, la primul termen de judecata. Chematul in garantie nu poate sa o
faca tot pana la primul termen pentru ca el nici nu era in proces la primul termen. Lui i se va
acoda un termen. Daca se modifica cererea de chemare in judecata la primul termen, paratului i
se da un nou termen pana la care sa faca intampinare, ceea ce ii da si dreptul sa faca cerere de
chemare in garantie. Sanctiunea pentru nechemarea in termen este decaderea. Unele cursuri zic
ca intervine nulitatea.

Page 44 of 106
Forma cererii trebuie sa aiba forma unei cereri de chemare in judecata. Ea este o cerere de
chemare in judecata pe cale incidentala. Are si obiect. Ii ceri chematului in judcata sa dea, sa faca
sau sa nu faca ceva. Chematul in garangie are o pozitie specifica paratului fata de cel care il
cheama.
Cererea de chemare in garantie se comunica partilor si chematului in garantie. Chematului
in garantie i se comunica, si aici, cererea, copii de pe inscrisurile care o insotesc, cererea de
chemare in judecata, intampinarea. Chematul in garantie trebuie sa aiba imaginea nu numai
asupra faptului ca trebuie sa raspunda in calitate de garant, el trebuie sa stie si de ce garanteaza
lucrul respectiv. Trebuie sa stie ce sustine reclamantul, ce sustine paratul, cum se apara paratul.
Astfel, avem un joc corect. Apararea lui se bazeaza pe faptul ca cel care l-a chemat in garantie
trebuie sa castige procesul ca sa nu se mai activeze garantia.
Dupa ce se comunica, se citeaza si chematul in garantie si se discuta admisibilitatea in
principiu care se face dupa procedura cererii de interventie. Instanta verifica daca e in termen,
analizeaza daca ne aflam intr-un domeniu in care e admisa cererea de chemare in judecata, daca
cel care a facut cererea era indrituit sa o faca (de exemplu, nu o poate face un intervenient
accesoriu pentru ca intervenientul accesoriu nu isi pune la bataie niciun drept), daca exista o
legatura intre despagubirea pe care o pretinde cel care cheama in garantie si procesul pendinte.
In ce priveste pozitia procesuala pe care o dobandeste chematul in garantie, ea este una
independenta, poate face orice acte, poate invoca exceptii, poate solicita probe cu privire la
propriile aparari, nu poate cere readministrarea probelor vechi pentru ca reia procesul in starea
in care se afla.
In ce priveste judecata, cererea de chemare in garantie este o cerere incidentala (are o
individualitate proprie, nu e dependenta de cererea principala, dar s-a ales varianta formularii ei
in cadrul unui proces). Regula este ca se judeca de instanta in care se judeca cererea principala,
chiar daca ea nu ar trebui sa fie competenta in cazul in care s-ar fi facut o cerere separata. Totusi,
daca cererea de chemare in garantie intarzie judecarea cererii principale, instanta va putea
disjunge cererea de chemare in garantie si dispune judecarea ei separat. Nu e obligatoriu ca
instanta sa dispuna disjungerea. Ramane la aprecierea ei. Instanta va aprecia daca chiar intarzie
sau nu, daca intarzierea e mai acceptabila decat judecarea separata. De obicei, se apreciaza ca
textul devine aplicabil cand cercetarea procesului s-a incheiat si cererea de chemare in garantie nu
s-a incheiat, dar si acolo poate sa nu dispuna disjungerea. Daca se dispune, se creeaza un nou
dosar care va reveni aceluiasi judecator pentru ca el a fost desemnat aleatoriu pentru cererea
principala si cererea de chemare in garantie practic ii este atribuita tot lui. Mai avem si ratiunea
continuitatii. Odata disjunsa cererea de chemare in garantie, ea ramane in competenta instantei
care judeca cererea principala, nu se va trimite la instanta care ar fi fost competenta daca s-ar fi
introdus pe cale principala. A operat o prorogare de competenta care este ireversibila.
Competenta castigata ramane pentru totdeauna castigata. Astfel, cererea de chemare in garantie

Page 45 of 106
se judeca de aceeasi instanta care judeca cererea principala de care s-a disjuns. Daca se disjunge
cererea de chemare in garantie, se va dispune suspendarea acesteia pana la solutionarea cererii
principale. Trebuie intai sa vedem daca va pierde procesul principal partea care a chemat in
garantie ca sa putem sa judecam si chemarea in garantie. Aceasta suspendare e obligatorie.

Trebuie inteles ce solutii poate pronunta instanta in cazul in care admite ori respinge
cererea de chemare in judecata in legatuar cu chemarea in garantie dupa cum este facuta de
reclamant sau de parat.

1). Chemarea in garantie facuta de parat (pentru garantia pentru evictiune)

a). Daca cererea de chemare in judecata se admite avem doua situatii:


- cererea de chemare in garantie se admite daca este intemeiata.
In acest caz, apel poate face paratul contra reclamantului. De asemenea, chematul in
garantie poate face apel contra paratului (sustine ca desi paratul a pierdut in cererea principala, el
nu trebuia sa piarda in cererea de chemare in garantie pentru ca, de exemplu, in contract s-a
prevazut sa excluda garantia pentru evictiune). Chematul in garantie poate face apel si impotriva
reclamantului pentru ca el poate face aparari atat impotriva celui care l-a chemat in garantie, cat si
impotriva adversarului celui care l-a chemat in garantie sperand ca se va respinge cererea
principala, astfel incat cererea de chemare in garantie sa nu mai aiba obiect.
- cererea de chemare in garantie se respinge daca nu este intemeiata (de exemplu, s-a
renuntat la garantia pentru evictiune in contractul de vanzare-cumparare)
In acest caz, paratul poate face apel impotriva reclamantului, impotriva chematului in
garantie sau impotriva amandurora.

b). Daca cererea de chemare in judecata se respinge


In acest caz, paratul castiga. Astfel, cererea de chemare in garantie se respinge pentru lipsa
de interes sau de obiect fara a se mai judeca in fond.
Astfel, reclamantul, pierzand procesul, poate face apel impotriva paratului. Poate face si
impotriva chematului in garantie si impotriva paratului daca pierderea procesului s-a facut din
cauza apararilor chematului in garantie. Prin apararile chematului in garantie, s-a castigat procesul
de catre parat.
Daca reclamantul decide sa faca apel doar impotriva paratului, paratul, aparent, nu are
niciun interes sa faca apel impotriva solutiei date privitor la cererea de chemare in garantie.
Paratul se afla in ipoteza in care aparent a pierdut procesul referitor la cererea de chemare in
garantie, dar a pierdut doar pt ca reclamantul a pierdut cererea principala, ceea ce e bine. Orice
cumparator vrea sa nu fie evins, nu sa fie despagubit daca e evins. Astfel, e tentat sa nu faca apel

Page 46 of 106
pe cererea de chemare in garantie pe care a pierdut. Insa, se poate intampla sa nu faca apel cu
privire la respingerea cererii de chemare in garantie, in apelul privitor la cererea principala sa se
schimbe solutia, sa fie obligat sa predea bunul, iar el cum nu a facut apel impotriva respingerii
cererii de chemare in garantie, hotararea respectiva sa se definitiveze si sa nu mai primeasca
despagubiri. D
Dar, legea pune la dispozitie mecanismul apelului provocat (art. 473 din NCPC). In caz de
coparticipare procesuala precum si atunci cand la prima instanta au intervenit terte persoane in
proces, intimatul (partea pasiva din apel) e in drept, dupa implinrea termenului de apel, sa
declare apel impotriva altui intimat sau unei persoane care a fost parte in prima instanta si nu mai
e parte in apel, daca participarea acesteia ar produce consecinte in proces. Astfel, in cazul nostru,
daca apelul reclamantului se admite, paratul se va gasi intr-o situatie juridica mai proasta decat
daca ar fi pierdut in prima instanta pentru ca atunci ar mai fi avut cererea de chemare in garantie
la dispozitie. Cum chematul in garantie a participat in proces in fata primei instante si nu este
parte in apelul principal, inseamna ca paratul ar putea sa faca un apel impotriva chematului in
garantie chiar peste termenul prevazut de lege. Paratul afla ca reclamantul a facut apel dupa mult
timp si e prea tarziu sa mai faca acum apel impotriva respingerii cererii de chemare in garantie.
Legiuitorul il lasa in situatia asta sa faca apel peste termen pana la momentul in care ar trebui sa
se prezinte in apelul principal (un termen foarte larg). Apelul provocat se depune de intimat
odata cu intampinarea din apelul principal. Daca nu face nici acum apel provocat si pierde si
apelul principal, poate introduce o noua cerere separata, deoarece cererea de chemare in garantie
respinsa nu are autoritate de lucru judecat pentru ca nu s-a judecat pe fond.

2). Chemarea in garantie facuta de reclamant

a). Daca cererea de chemare i judecata se admite


In acest caz, cererea de chemare in garantie se respinge ca lipsita de interes sau de obiect.
Aici, paratul poate face apel impotriva reclamantului sau impotriva chematului in garantie
Paratul poate face apel impotriva reclamantului si apel provocat impotriva chematului in
garantie.
b). Daca cererea de chemare in judecata se respinge
- daca cererea de chemare in garantie se admite: R->P; G->R/P
- daca cererea de chemare in garantie se respinge (daca nu este intemeiata): R->P/G

Aratarea titularului dreptului

Este un mijloc procesual prin care paratul intr-un proces care are ca obiect un drept real
tinde sa atraga in proces un tert pentru care detine bunul respectiv sau in numele caruia exercita

Page 47 of 106
un drept. Paratul e detentor si ii spune reclamantului sa se judece cu altcineva, nu cu el.
Actiunea trebuie sa urmareasca valorificarea unui drept real. Nu se aplica actiunilor
personale.
Intre parat si tert trebuie sa existe un raport juridic cu privire la obiectul determinat al
cererii de chemare in judecata. Paratul trebuie sa fie un detentor, sa detina pentru tert. Paratul
trebuie sa il indice pe titularul dreptului. Nu este de ajuns sa spuna doar ca nu are calitate
procesuala (atunci ar fi doar exceptia lipsei calitatii procesuale).
Ipoteze posibile

In primul rand, se discuta admiterea in pincipiu a cererii si abia dupa aceea apar aceste
ipoteze.
Daca tertul aratat ca titular al dreptului se infatiseaza si recunoaste sustinerile paratului, iar
reclamantul consimte ca paratul initial sa fie scos din proces si procesul sa continue doar intre
reclamant si tert, tertul avand calitatea de parat, hotararea finala fiind pronuntata fata de acesta
din urma. Doar in aceasta prima ipoteza tertul poate fi si obligat sa dea, sa faca sau sa nu faca
ceva. In celelalte cazuri nu a fost chemat inca de la inceput ca parat.
Daca tertul se infatiseaza, recunoaste, dar reclamantul nu consimte scoaterea paratului din
proces, procesul contiua intre partile initiale si tert, care ia pozitia unui intervenient principal.
Paratul initial ramane in proces pentru ca tertul, in realitate, pare a fi adevaratul titular al
dreptului dedus judecatii si atunci din spectrul general al tuturor pozitiilor procesuale posibile,
legiuitorul a vazut-o pe aceasta cea mai potrivita. Inaintea NCC erau doua solutii. Unii spuneau ca
daca reclamantul nu consimtea, cererea reclamantului trebuia respinsa ca indreptata impotriva
unei persoane fara calitate daca paratul avea dreptate. Cealalta solutie este solutia actuala a NCC.
Daca tertul se infatiseaza si nu recunoaste pozitia paratului (spune ca nu el e titularul
dreptului), procesul continua intre partile initiale si tert, iar el ia pozitia unui intervenient
principal. Daca tertul nu se infatiseaza, se intampla acelasi lucru.

Procedura de judecata

Domeniul de aplicare cuprinde doar cererile reale.


Titular poate fi doar paratul.
Chemat in judecata este pretinsul titular al dreptului real.
Termenul este odata cu intampinarea, sau, daca aceasta nu e obligatorie, la primul termen
de judecata. Daca paratul nu o face, reclamantul poate sa modifice cererea la primul termen si
sa-l introduca el in calitate de parat.
Sanctiunea nedepunerii in termen este decaderea.
Forma trebuie sa fie a unei cereri scrise, sa fie motivata, nu trebuie sa fie forma unei cereri

Page 48 of 106
de chemare in judecata. Cererea se comunica partii adverse si celui aratat ca titular al dreptului
impreuna cu inscrisurile.
Si aceasta procedura trece printr-o admitere in principiu unde se verifica daca e o cerere
reala in discutie, daca e facuta de parat si daca se indica o persoana titulara a dreptului dedus
judecatii, nu altui drept.
Tertul dobandeste pozitia procesuala de parat sau de intervenient principal, in functie de
ipotezele prezentate.

Cursul 7 - 13.11.2014

Introducerea fortata in cauza din oficiu

Institutia este noua, ea nu a mai existat in VCPC. Totusi, si sub imperiul vechiului cod
existau texte speciale care impuneau necesitatea citarii in cauza a unei persoane. De asemenea,
existau situatii in care raportul juridic dedus judecatii impunea participarea si a altor parti in
proces.
Este mijlocul procedural pus exclusiv la dispozitia instantei prin care, in cazurile expres
prevazute de lege, dar si in procedura necontencioasa, instanta va dispune din oficiu introducerea
in cauza a altor persoane.

Conditii
- Ipoteza unei cereri in materie necontencioasa ori a unui caz in care are incidenta o
dispozitie expresa a legii
- Necesitatea introducerii in cauza a altor persoane.
- Lipsa unei initiative a partilor interesate ori chiar impotrivirea acestora

In materie contencioasa, instanta nu poate introduce fortat in cauza un tert in lipsa unei
prevederi exprese. Cu toate acestea, ea poate in pune in discutia partilor posibilitatea introducerii
acestora. Daca partile refuza sa solicite de introducerea fortata in cauza a tertului si instanta,
considera ca pricina nu poate fi solutionata fara participarea tertului, legea ii pune la dispozitie o
sanctiune specifica: respingerea cererii, fara a se pronunta insa pe fond (deci nu va avea autoritate
de lucru judecat). Asadar, daca partile ignore, instanta nu va mai judeca pricina, ci o va respinge.
Nu e vorba de o simpla oportunitate a participarii tertilor. Aici vorbim de faptul ca acel tert
presupune o prezenta obligatorie pentru judecarea legala a acelui proces. In lipsa participarii
tertului, instanta ar pronunta o hotarare nelegala. In cazul partajului judiciar, hotararea este nula
daca nu participa toti proprietarii.
Cu toate acestea, instanta nu poate introduce singura toti proprietarii. Ea, apreciind ca se

Page 49 of 106
impune participarea proprietarilor lipsa, pune in discutie participarea acestora. De asemenea,
este aceeasi situatie si atunci cand se cere anularea unui contract si nu sunt chemate in instanta
toate persoanele care au fost parti in contract. Contractul nu poate fi anulat doar pentru unii si
pentru ceilalti sa fie valabil. Atunci, instanta iar va aprecia ca natura raportului dedus judecatii
impune ca toate persoanele participante la contract sa fie in proces si pune in discutia partilor. Alt
exemplu este acela din materie contencioasa unde un reclamant cheama in judecata o autoritate
publica pentru ca a eliberat o autorizatie nula. Trebuie sa fie in proces si beneficiarul autorizatiei,
motiv pentru care se apreciaza in practica ca natura raportului dedus judecatii impune
participarea si a beneficiarului autorizatiei. Nu exista nici aici un text prin care sa se prevada ca
instanta o poate face din oficiu.

Procedura de judecata
Instanta poate pune in discutia partilor necesitatea participarii unui tert sau sa il introduca
din oficiu pana la terminarea cercetarii procesului in prima instanta. Nu se poate in apel sa mai
aduci parti noi. Daca cumva instanta isi da seama de necesitatea ca tertul sa participe la proces cu
ocazia deliberarii, atunci va trebui sa fie repusa cauza pe rol si pusa in discutia partilor necesitatea
participarii tertului.
Nu este necesara admiterea in principiu a cererii ca la celelalte cereri de interventie.
Tertul va lua procedura in starea in care se afla in momentul introducerii sale in proces,
dar, spre deosebire de ceilalti intervenienti, el va putea cere readministrarea probelor sau
administrarea unor probe noi. Ceilalti intervenienti puteau doar sa administreze probe noi.
Aceasta diferenta se datoreaza faptului ca acest tert nu cere niste drepturi, nu a dorit sa participe
in proces. Legea spune ca el trebuia sa fie de la inceput in proces. Restul cererilor de interventie
sunt consacrate ca cereri incidentale ce pot aparea in timpul unui proces. De aceea lui trebuie sa i
se dea un remediu complet, sa i se permita si readministrarea probelor pentru ca el trebuia sa fie
inca de la inceput in proces. Chiar si asa, el nu poate invoca acele exceptii relative care s-au
pierdut prin neinvocarea in termen (de exemplu, lipsa competentei teritoriale sau chiar materiale)
si s-au acoperit.
Acest tert, in proces, are calitatea procesuala generata de raportul juridic dedus judecatii.
Poate fi, de principiu, un parat care n-a fost chemat de la inceput in judecata. Rareori, poate avea
si pozitie de reclamant (de exemplu, in procesele de partaj unde toate partile au calitate si de
reclamant si de parat).

Comparatie intre toate cererile de chemare in judecata a tertilor

1. Chemarea in judecata a altor persoane


Domeniul de aplicare: Orice cerere

Page 50 of 106
Titular: Orice parte initiala a litigiului (reclamant, parat, intervenient principal)
Termen: De catre reclamant si intervenient se poate face pana la terminarea cercetari
procesului in prima instanta. De catre parat se poate face odata cu intampinarea sau, daca aceasta
nu este obligatorie, pana la primul termen de judecata.
Forma cererii: Cerere scrisa, motivata, se comunica partii adverse si celui chemat in
judecata
Admiterea in principiu: Da
Pozitia procesuala a tertului: Reclamant, hotararea isi produce efecte si in privinta sa

2. Chemarea in garantie
Domeniul de aplicare: Orice cerere in care se pune in discutie un drept garantat
Titular: Orice parte initiala a litigiului (reclamant, parat, intervenient principal)
Termen: De catre reclamant si intervenient se poate face pana la terminarea cercetari
procesului in prima instanta. De catre parat se poate face odata cu intampinarea sau, daca aceasta
nu este obligatorie, pana la primul termen de judecata.
Forma cererii: La fel ca mai sus
Admiterea in principiu: Da
Pozitia procesuala a tertului: Parte independenta in proces

3. Aratarea titularului dreptului


Domeniul de aplicare: Doar cereri reale
Titular: Paratul
Termen: Odata cu intapinarea, sau daca aceasta nu este obligatorie, pana la primul termen
de judecata.
Forma cererii: Cerere scrisa si motivata, se comunica partii adverse si celui chemat in
judecata
Admiterea in principiu: Da
Pozitia procesuala a tertului: Parat ori intervenient principal

4. Introducerea fortata din oficiu


Domeniul de aplicare: In materiile necontencioase sau in materiile contencioase daca
exista o prevedere legala
Titular: Instanta
Termen: Pana la terminarea procesului in prima instanta
Forma cererii: Incheiere a instantei
Admiterea in principiu: Nu
Pozitia procesuala a tertului: Pozitia procesuala corespunzatoare celei din raportul juridic

Page 51 of 106
dedus judecatii

Reprezentarea partilor in proces

Partile, precum si tertii, pot sa se apere singuri sau pot sta in proces prin reprezentanti
(avocat sau nu). Regula este ca partile pot sta in proces si prin reprezentant. Exceptia o
constituie situatia cand partea sta personal in proces. Avem situatii, de exemplu divortul, unde
partea trebuie sa se prezinte personal ori ii va fi respinsa cererea ca nesustinuta. Judecatorul
trebuie sa dea sfaturi de impacare, pe care le poate da sotilor, nu avocatilor.
Sunt si situatii in care avem obligatorie reprezentarea. De obicei, reprezentarea e o
facultate. Avem aici materia recursului, unde exista decizia CCR Nr. 462/2014 care, fara a ne
convinge sub aspectul argumentelor care sunt la limita subzistentei intelectului, spune ca nu mai e
obligatorie reprezentarea prin avocat in recurs pentru persoanele fizice. Curtea nu a spus nimic
despre persoanele juridice. Ori a uitat, ori nu a vrut sa spuna. De aceea, pana la noi solutii ale
CCR, o sa retinem ca persoana juridica e obligata sa fie reprezentata in recurs prin avocat sub
sanctiunea nulitatii. Aceasta decizie ne spune ca textele (de exemplu, art. 13) spuneau ca in recurs
reprezentarea prin avocat era obligatorie sub sanctiunea nulitatii. Acest lucru ar fi normal, mai
ales ca in foarte multe tari este obligatorie. In unele tari este obligatorie reprezentarea si in prima
instanta sau in apel. Noi am aratat ca e greu de sustinut neconstitutionalitatea art. 13 cat timp
aproape toate tarile din Europa il aplica. CCR spune ca in esenta este in felul urmator:
prevederea era utila, ea venea sa garanteze accesul la justitie in faza recursului pentru ca ea, fiind
foarte tehnica, nu poate fi introdusa de oricine, dar textele sunt neconstitutionale din perspectiva
proportionalitatii si ca impunerea reprezentarii prin avocat este o restrictie prea mare fata de ceea
ce se urmareste sa se faca (partile sa poata accesa calea recursului) si ca partile nu au destui bani si
ca legea privind ajutorul public judiciar nu permite unei mase foarte mari a populatiei sa acceada
la acest ajutor. Asaadar, un cioban (CCR) care dormea, auzind cainii (art. 13) latrand cu putere
afara ca vin lupii (legea privind ajutorul public judiciar) la oi, iese, impusca cainii ca latra si se
culca la loc. Lupii deocamdata nu erau problema lui.

Reprezentarea conventionala a persoanelor fizice

Reprezentarea prin mandatar avocat

Forma si continutul mandatului


Se va face in conditiile legii speciale 51/1995. Avem aici contractul de asistenta juridica ce
se incheie intre parte si avocat si imputernicirea avocatiala. Imputernicirea avocatiala este cea care

Page 52 of 106
face dovada in instanta a contractului. Contractul ramane doar o chestiune dintre parti.
Imputernicirea este emisa de avocat. Nu trebuie neaparat sa cuprinda semnatura partii. Avocatul
atesta pe imputernicire ca exista contract. Ratiunea este aceea ca in contract pot fi trecute multe
clauze. Astfel, avocatul nu trebuie sa stea sa ceara semnatura partii pe toate imputernicirile. Mai
este de reginut ca legea 51/1991 spune ca actele facute de avocat in ceea ce priveste reprezentarea
fac dovada pana la inscrierea in fals. Sunt echivalente unui act autentic. Daca partea spune ca
degeaba pui imputernicire pentru ca nu cred ca ai contract si avocatul spune ca el chiar are
contract, partea adversa poate sa se inscrie in fals. Daca avocatul chiar vine cu contractul, poate sa
faca plangere pentru denuntare calomnioasa.

Puterile conferite mandatarului


Avocatul poate face si acte de dispozitie daca in contractul de asistenta se mentioneaza
acest drept. Avocatul care a reprezentat partea poate face orice acte pentru pastrarea drepturilor,
chiar dupa incetarea mandatului daca aceste acte sunt supuse unui termen si dreptul de a le face
s-ar pierde prin neexercitarea in timp. Sa ne imaginam urmatoarea ipoteza: avocatul a reprezentat
partea in prima instanta si in mandat se prevede ca el va judeca doar in prima instanta. Cu toate
acestea, hotararea se comunica si partea nu e de gasit. In cazul acesta, avocatul, chiar daca i s-a
terminat mandatul, poate sa formuleze cale de atac pentru ca daca nu ar exercita calea de atac in
termen, dreptul partii de a ataca hotararea ar fi prejudiciat. Sustinerea caii de atac va putea fi
facuta numai in baza unui nou mandat, desigur. Nu ne aflam in ipoteza unei ratificari a
mandatului. Actul acesta prin care se declara o cale de atc nu trebuie ratificat pentru ca este
prevazut de lege. Nimic nu impiedica partea sa retraga apelul, dar partea nu este necesar sa il
ratifice. Unele instante, in mod gresit citeaza partea ca sa isi asume calea de atac.

Reprezentarea prin mandatar neavocat

Forma si continutul mandatului


Forma este aceea de inscris autentic sau declaratie verbala facuta in fata instantei. Si aceasta
declaratie este tot un act autentic pentru ca este consemnata in incheiere si este semnata de
judecator si grefier. In ce priveste mandatarul neavocat, trebuie sa retinem ca el trebuie sa fie din
pdv al continutului, mandatul trebuie sa fie ad litem, adica trebuie sa cuprinda in el dreptul de a
sesiza instanta sau de a il reprezenta in instanta. Daca se mentioneaza dreptul de a reprezenta in
instanta nu trebuie insirate toate actele de procedura pentru ca se presupune ca este dat pentru
toate actele deduse judecatii, mai putin actele de dispozitie (tranzactia, renuntarea la judecata sau
la drept, achiesarea).
De la regula mandatului ad litem exista urmatoarele exceptii:
- cand mandatul este dat unui prepus

Page 53 of 106
- cand mandantul nu are nici domiciliul si nici resedinta in tara
In aceste cazuri, partea poate fi reprezentata si in baza unui mandat general. Mandatul ad
litem este necesar pentru ca legiuitorul nu a dorit ca printr-un mandat, de exemplu, prin care se
administreaza o afacere, sa poti si chema in judecata pe cineva. De aceea legiuitorul a cerut ca
mandatul general sa nu fie suficient si sa trebuiasca un mandat special.

Puterile conferite mandatarului


Mandatarul neavocat poate face toate actele judecatii, mai putin cele de dispozitie, dar nu
poate pune concluzii asupra exceptiilor si asupra fondului. Sunt limitate drepturile unui mandatar
neavocat. Partea poate sa isi desemneze, asadar, o persoana neavocat, dar acea persoana are
drepturi limitate. Daca i s-ar permite, ar face o avocatura fara drept.
De la aceasta regula a limitarii drepturilor mandatarului neavocat sunt unele exceptii:
- cand mandatarul persoanei fizice este sot sau ruda pana la gradul al doilea inclusiv cu
partea. In acest caz, acesta poate pune concluzii in fata oricarei persoane fara a fi asistat de avocat,
insa cu conditia de a fi licentiat in drept.
- cand dreptul de reprezentare izvoraste din lege sau dintr-o hotarare judecatoreasca lato
sensu. Avem acest caz in situatia parintilor care isi reprezinta copilul si aici parintii pot pune
concluzii fara avocat sau situatia tutorelui desemnat de instanta de tutela, unde dreptul de
reprezentare izvoraste dintr-o hotarare. Avem si ipoteza sechestrului judicia, cand administratorul
sechestrului poate sta in judecata in litigiile cu privire la bun cu o autorizare din partea instantei.
Cel care are bunul sub sechestru ar putea sa aiba tentatia sa piarda bunul pentru a scoate indirect
bunul de sub sechestru. Nici aministratorul sechestrului nu are nevoie pentru a pune concluzii
asupra exceptiilor si fondului de un avocat.
Prin exceptii si judecata asupra fondului vizam atat faza de cercetare a procesului, cat si
faza dezbaterilor finale.

Mandatul nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat si nici daca acesta a devenit incapabil.
Mandatul dainuieste pana la retragerea lui de catre mostenitori sau de catre reprezentantul legal al
incapabilului. Cu toate acestea, in cauzl mortii mandatarului, trebuie retinute urmatoarele efecte:
- Intreruperea termenului procedural si curgerea unui nou termen de la data efectuarii unei
noi comunicari catre parte, personal. Daca in termenul de apel, sa zicem, moare mandatarul,
partea trebuie sa gaseasca un nou mandatar. Aici, se va intrerupe termenul de exercitare a
apelului si a recursului si va curge un nou termen de la o noua comunicare pe care instanta o face
mandantului. Acesta este un efect al incetarii mandatului prin deces.
- Suspendarea de drept a cauzei, daca decesul a intervenit cu mai putin de 15 zile inainte
de ziua infatisarii;

Page 54 of 106
- Suspendarea cursului perimarii, daca intervine suspendarea de drept, in conditiile art.
418, alin. (2) din NCPC. Cursul perimarii este suspendat timp de o luna de la data la care s--au
petrecut faptele ce au determinat suspendarea judecatii daca aceste fapte s-au facut in ultimele 3
luni ale termenului de 6 luni de perimare.

Renuntarea la mandat sau revocarea acestuia sunt opozabile celeilalte parti doar de la
comunicare, afara numai daca a fost facuta in sedinta de judecata si in prezenta ei. Mandatarul
poate renunta la mandat, dar trebuie sa instiinteze instanta cu 15 zile inainte de termenul imediat
urmator renuntarii. Nu se poate renunta la mandat in cursul termenului de exercitare a cailor de
atac. Daca renunta la mandat, aceasta denuntare nu va produce efecte fata de parti si fata de
instanta. Partea nu va putea sa ceara prelungirea termenului de recurs, sa zicem, daca avocatul se
supara si ii spune ca nu-l va mai reprezenta in recurs.

Exceptia lipsei calitatii de reprezentant

Cand instanta constata lipsa dovezii calitatii de reprezentant a celui care a actionat in
numele partii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Daca aceste acte nu se acopera
si nici nu se produce dovada mandatului in acel teren, cererea va fi anulata.
Exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant inaintea primei instante nu poate fi invocata
pentru prima oara in calea de atac. Lipsa calitatii de reprezentant atrage o nulitate relativa. Desi
este relativa, ea poate fi invocata si de instanta din oficiu si de partea adversa pentru ca nici
instanta si nici partea adversa nu pot fi obligate sa accepte sa se faca acte de procedura pentru ca
ulterior cel care se presupune ca era reprezentat sa cceara anularea lor si refacerea. Daca a apucat
sa se pronunte o hotarare in care o parte nu a fost legal reprezentata, partile celelalte care ar fi
putut in prima instanta sa invoce exceptia, nu mai pot sa invoce direct in apel acest lucru pentru
ca nu au interes. De exemplu, A se judeca cu B si B nu a fost legal reprezenta. In timpul primei
instante, A ar putea sa invoce ca B nu este legal reprezentat spunand ca desi problema nu e a lui,
ii e teama ca va castiga procesul, iar partea adversa se va prevala de faptul ca nu a fost
reprezentata legal, iar hotararea va fi susceptibila de desfiintare. Acelasi lucru poate face si
instanta. Daca nu invoca nimeni si cel nelegal reprezentat castiga procesul, celelalte parti nu mai
pot invoca exceptia lipsei calitatii de reprezentant in prima instanta cand ajung in caile de atac.

Cursul 8 - 20.11.2014

Participarea procurorului la procesul civil

Modalitati de participare
Page 55 of 106
1. Pornirea procesului civil de catre procuror

Aceasta forma este una exceptionala. El poate porni actiunea civila, in anumite cazuri,
pentru apararea drepturilor si inteerselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub
interdictie si ale disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege. In materia
contenciosului administrativ poate sa formuleze actiuni si cand nu e vorba despre minori, pusi
sub interdictie sau disparuti si se lezeaza drepturile unor categorii mai largi. De asemenea, daca
actiunea penala cu privire la o infractiune de fals nu mai poate continua, el poate face actiune
civila pentru desfiintarea actului respectiv in legatura cu care s-a pus problema falsului.
Observam ca procurorul nu isi apara propriile drepturi, ci drepturile altora. Nu actioneaza in
interesul lui.
In aceste cazuri, desi procurorul este titularul actiunii, titularul dreptului va fi introdus in
proces si va putea efectua acte de dispozitie (renuntare, achiesare, tranzactie), iar daca procurorul
isi va retrage cererea, va putea cere continuarea judecatii sau a executarii silite.

2. Procurorul poate sa puna concluzii in orice proces civil, in oricare faza a acestuia, daca
apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si intereselor cetatenilor.
Aici nu procurorul declanseaza procesul, dar face parte din constituirea instantei. Aceasta
formulare ii permite procurorului sa participe cam in orice proces civil. Trebuie sa retinem ca
aceasta participare este una facultativa. Procurorul decide daca sa participe sau nu la astfel de
procese. Sunt si cazuri in care legea impune participarea procurorului si atunci participarea nu
mai e facultativa, iar daca nu participa, hotararea va fi nula. Pentru aceasta, trebuie sa existe o
prevedere expresa a legii care sa spuna ca judecarea are loc cu participarea procurorului. Art. 92
ne spune foarte clar ca in cazurile anume prevazute de lege, participarea si punerea concluziilor
de catre procuror sunt obligatorii sub sanctiunea nulitatii absolute a hotararii. De exemplu, in
materia punerii sub interdictie e obligatorie participarea procurorului, in materie de expropriere.
Intrebarea care apare este aceea daca atunci cand declansarea se face de catre procuror,
participarea mai e obligatorie? Nu trebuie neaparat. Trebuie sa existe o prevedere care sa spuna
ca, pe langa faptul ca poate declansa procesul, sa fie si obligat sa participe la el.

3. Procurorul poate sa exercite caile de atac impotriva hotararilor pronuntate in cazurile


prevazute mai sus, chiar daca nu a pornit actiunea civila, precum si atunci cand a participat la
judecata, in conditiile legii. Exercitiul cailor de atac, spre deosebire de regula generala care spune
ca pot fi facute doar de cei care au participat la judecata procesului respectiv. Logica exista pentru
ca rolul lui este de a inlatura orice nelegalitate, ori existenta unei hotarari nelegale prin ipoteza
creeaza o stare de disfunctionalitate a sistemului. Singura conditie este sa fie procese fie dintre

Page 56 of 106
cele la care putea sa participe (ordinea de drept, drepturile si interesele cetatenilor) sau cele la
care putea sa porneasca procesul ori l-a pornit partea mai inainte.

4. Procurorul poate sa ceara punerea in executare a oricaror titluri executorii emise in


favoarea persoanelor prevazute mai sus. Aceasta se coroboreaza cu prima. El va putea sa puna in
executare acele hotarari in care a inceput el procesul sau nu a inceput el procesul, dar se
incadreaza in categoria de cereri in care ar fi putut incepe procesul. Procurorul poate sa ceara
punerea in executare nu numai a hotararilor judecatoresti, ci a oricaror tipuri de titluri de
executorii (acte notariale, cambii, contracte de asistenta etc.). Prin urmare, daca este vorba de un
minor, o persoana pusa sub interdictie sau un disparut, chiar daca nu e o hotarare judecatoreasca
si una dintre aceste categorii beneficiaza de un titlu executoriu, procurorul va putea sa ceara
direct punerea in executare a titlului respectiv. Daca e vorba de o hotarare, nu conteaza daca el a
pus in miscare actiunea civila sau nu. Poate fi executata si o hotarare pentru care procurorul nu a
inceput actiunea, dar care se incadra in categoria celor pe care ar fi putut sa le inceapa.

Asadar, avem 4 ipoteze: poate porni actiunea pentru anumite categorii de persoane; poate
pune facultativ concuzii cam in orice fel de pricina sau este obligat sa puna concluzii in anumite
cazuri; poate exercita cai de atac atat pentru prima ipoteza, cat si pentru ipoteza a doua; poate sa
ceara punerea in executare titlurilor executorii din favoarea persoanelor de la ipoteza 1.
Min. Public nu datoreaza taxe de timbru ori cautiune. In ceea ce priveste cautiunea, nu
este chiar corecta solutia. Cautiunea este prevazuta pentru a garanta ca cel care sufera o masura
provizorie va avea de unde sa se despagubeasca in cazul in care sufera un prejudiciu.

Competenta instantelor de judecata

Notiune

Competenta este aptitudinea recunoscuta de lege unei instante judecatoresti sau unui alt
organ cu activitate jurisdictionala de a judeca anuite litigii.

Forme

a). Competenta generala = Normele de competenta generala stabilesc competenta


instantelor prin delimitare fata de institutii din afara sistemului instantelor judecatoresti. De
exemplu, diferenta dintre instantele judecatoresti si CCR.

Page 57 of 106
b). Competenta jurisdictionala = Normele de competenta jurisdictionala disting intre
atributiile diferitelor instante judecatoresti. Ea poate fi materiala (dupa gradul lor) si teritoriala
(dupa amplasarea teritoriala).

a). Competenta interna


b). Competenta internationala (se face la DIP)

Competenta se refera la organul de jurisdictie, nu la judecator. Cand vorbim de un


judecator necompetent nu ne referim la un complet sau la o persoana ci ne referim la instanta din
care face parte. Nu este gresit sa spunem ca este necompetent in loc sa spunem ca instanta din
care face parte e necompetenta. Se poate ajunge la greseala de a confunda problemele de
competenta cu problemele de compunere ale instantei.

Regimul juridic

Normele de competenta sunt norme de ordine publica. Competenta generala, materiala si


teritoriala exclusiva sunt reglementate de norme de ordine publica. Insa, apare o distinctie. Desi
vorbim de norme imperative, sunt diferente de invocare.
Necompetenta materiala si teritoriala exclusiva se poate invoca numai pana la primul
termen de judecata in fata primei instante. In ceea ce priveste persoanele care o pot invoca, orice
persoana o poate face, inclusiv instanta. Asadar, este o exceptie cu caracter mixt. De-a lungul
timpului s-au facut multe greseli de competenta si ajungeau dupa vreo 7 ani pe la ICCJ care
spunea ca a fost judecata bine, dar judecatorul nu a fost competent. Din aceste motive am fost
condamnati des la CEDO pentru incalcarea unui termen rezonabil al procesului. Atunci
legiuitorul si-a dat seama ca unele dintre cazurile care genereaza casari cu retrimitere ar trebui
invocate doar pana la primul termen. E bine sa fie sanctionate, dar sa fie sanctionate intr-un mod
rezonabil.
In ce priveste competenta generala si competenta internationala, ele pot fi invocate in orice
stare a pricinii.
Normele de competenta teritoriala de drept comun si competenta teritoriala alternativa
sunt norme dispozitive, de ordine privata.

Competenta generala

Existenta acestor organe este impusa de specificul litigiilor deduse acestora, care au de
obicei un grad de tehnicitate ridicat. Unele litigii pot fi incredintate unor astfel de organe i

Page 58 of 106
nvederea degrevarii instantelor judecatoresti.
Decizia CCR nr. 60 din 14.10.1993: Chiar daca exista organe cu caracter jurisdictional
carora legiuitorul le da posibilitatea de a rezolva anumite cazuri, este esential sa existe o cale de
atac in fata unei instante judecatoresti pentru ca in sistemul justitiei sa isi valorifice in cele din
urma drepturile. Aceasta hotarare a ramas piatra de temelie si nu exista ipoteza in care legea sa
spuna ca nu judeca instanta ci CSM-ul si ca hotararea CSM-ului nu poate fi atacata la o instanta.
Hotararile CSM-ului pot fi atacate la completul de 5 judecatori al ICCJ.

Competenta materiala

Competenta materiala functionala

Prin competenta materiala functionala intelegem felul atributiilor jurisdictionale ce revin


fiecarei categorii de instante (respectiv prima instanta, apel, recurs). Noi spunem, de exemplu ca
tribunalul e competent sa judece in prima instanta. Dar el poate judeca atat in prima instanta, cat
si apel sau recurs. Nu e suficient de multe ori sa spunem ca o anumita cauza e de competenta
tribunalului. Cand spunem asta, de fapt vrem sa spunem ca acea cauza e de competenta
tribunalului in prima instanta. Se subintelege ca vorbim de prima instanta. In doctrina vom gasi si
notiunea de competenta functionala de o maniera gresita.
Unii, neabordand suficient de adanc problema, au inteles ca competenta pe sectii, adica
repartizarea pe sectii in cadrul unei instante, ar fi competenta functionala. Ei au inteles acest lucru
deoarece au observat ca repartizarea pe sectii nu e chiar o competenta, dar seamana cu ea si au
transformat o notiune pe care o stiau, dar nu stiau ce cuprinde, la o notiune pe care nu stiau cum
sa o numeasca. Unii judecatori mai destepti folosesc "repartizarea pe sectii pe care unele instante
o numesc competenta materiala functionala".

Competenta materiala procesuala

Competenta materiala procesuala se stabileste in raport de natura, obiectul ori valoarea


litigiului dedus judecatii
Dupa o lunga perioada in care principiul a fost acela ca judecatoriile sunt instante cu
plenitudine de competenta materiala, princpiu care a guvernat vechiul cod, noul cod a venit cu un
principiu nou care spune ca plenitudinea de competenta materiala apartine tribunalului.
Plenitudinea de competenta se refera la situatia in care o instanta poate judeca orice cauza pentru
care legea nu stabileste o competenta.
Vechiul avea ratiunea ca judecatoria este instanta cea mai apropiata de cetatean, avand

Page 59 of 106
costuri cat mai reduse din perspectiva cheltuielilor angajate de cel care se deplasa la instanta.
Dezavantajele constau in faptul ca apelul se ducea la tribunal, iar recursul la Curtile de Apel, iar
ICCJ devenea o instanta exceptionala in materie de recurs. Acest lucru genera o jurisprudenta
neunitara pentru ca se aplica de 15 curti de apel. Trebuie sa existe o singura itnerpretare si
anume cea a ICCJ. Un alt neajuns era acela ca la judecatorie sunt judecatori mai putin pregatiti.
Atunci, o astfel de instanta poate sa genereze solutii gresite din lipsa de experienta.. Cum
judecatoria judeca pricini destul de valoroase si destul de multe, acest lucru se rasfrangea din lipsa
de experienta si asupra solutiilor. Pna la urma s-a impus solutia noului cod si anume ca tribunalul
sa devina instanta cu plenitudine de competenta. Prin urmare, sub imperiul noului cod, oricand
legea tace sub aspectul competentei materiale, atunci inseamna ca e competent in prima instanta
tribunalul.

Criterii dupa care se stabileste competenta materiala procesuala

a). Natura raportului


In materie de expropriere, de proprietate intelectuala, de contencios administrativ, de litigii
de munca, tribunalul e intotdeauna competent.

b). Obiectul
Judecatoria este competenta sa judece cererile de evacuare, cererile posesorii etc.

c). Valoarea litigiului


Este posibil ca primele doua criterii sa nu fie suficiente. Cererile evaluabile in bani, cu o
valoare de pana la 200 000 de lei cad in competenta judecatoriei. A contrario, cele cu o valoare
mai mare sunt judecate de tribunal. De exemplu, la revendicare nu ni se spune unde se judeca,
asa ca stabilim in functie de valoare.

Repartizarea pe sectii sau complete specializate

NCPC reglementeaza problema repartizarii pe sectii (nu competentei pe sectii). Multi s-au
grabit sa spuna ca NCPC a recunoscut competenta sectiilor si a completelor. Este gresit. Sectiile
se stabilesc de CSM la propunerea colegiilor instantei. Completele instantei sunt stabilite de
colegiile instantelor. Competenta este stabilita de lege. Ea nu este stabilita de CSM sau de
colegiile instantelor. NCPC ne spune, de fapt, nu despre comeptenta sectiilor sau a completelor,
ci spune ca dispozitiile prezentei sectiuni privitoare la necompetenta si conflicte de competenta
se folosesc pentru solutionarea incidentelor referitoare la repartizarea cauzelor intre sectii sau
complete de specialitate.

Page 60 of 106
Competenta materiala

I. Competenta materiala a judecatoriei

A. In prima instanta
a). cereri date in competenta instantei de tutela si de familie
b). cereri referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, potrivit legii
c). cereri avand ca obect administrarea cladirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spatii
aflate in proprietatea exclusiva a unor persoane diferite, precum si cele privind raporturile juriicee
stabilite de asociatiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, dupa caz
d). cereri de evacuare
e). cereri referitoare la zidurile si santurile comune, distanta constructiilor si plantatiilor,
dreptul de trecere, precum si la rice servituti sau alte limitari ale dreptului de proprietate
prevazute de lege, stabilite de parti ori instutite pe cale judecatoreasca
f). cereri privitoare la stramutarea de hotare si cereri de granituire. Daca granituirea implica
si o revendicare, bucata revendicata trebuie evaluata si cauza va mai fi de natura judecatoriei doar
daca este evaluata la cel mult 200 000 lei. Altfel, cauza va merge la tribunal.
g). cereri posesorii. Aici nu ne intereseaza valoarea bunului. Poate fi si un bun de 1 milion
de euro.
h). cereri privind obligatiile de a face sau de a nu face neevaluabile in bani (daca sunt
evaluabile in bani, vedem in functie de cei 200 000 de lei daca este de competenta judecatoriei
sau a tribunalului), indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu exceptia celor
date de lege in competenta altor instante, cereri de declarare judecatoreasca a mortii.
i). cereri de imparteala judiciara, indiferent de valoare. Partajele judiciare, indiferent cat de
mare ar fi masa partajabila, vor fi judecate la judecatorie. Este o conceptie a ICCJ care a spus in
mai multe randuri ca nu vrea sa ajunga sa judece partaje. Aceasta conceptie s-a impus si
legiuitorul a adoptat aceasta pozitie. Numai ca acesta e numai inceputul. Partajele se cumuleaza
de obicei si cu alte capete de cerere. Putem avea un partaj in care partea cere si stabilirea calitatii
de mostenitor si stabilirea cotelor, stabilirea masei si abia apoi se cere partajul propriu-zis. In
cazul asta lucrurile stau cam la fel. Calitatea de mostenitor, cota ce revine si bunurile ce compun
masa sunt operatiuni pe care le implica orice cereri de partaj. Ori le ai deja rezolvate si atunci faci
partajul, ori le stabileste instanta pentru ca nu poate sa faca partajul pana nu le face ea. Sunt
probleme incidente in rezolvarea cererilor de partaj.
Cea mai delicata problema este alta. Ce se intampla daca pe langa partaj exista si o cerere
de anulare a testamentului, ori o reductiune a liberalitatilor excesive? In cazurile acestea practica

Page 61 of 106
se divide. Unii spun ca acele cereri nu mai sunt cuprinse aici si au un argument prin faptul ca
vechiul cod vorbea despre cereri de imparteala si in materie succesorala, pe cand in noul cod se
vorbeste doar de imparteala judiciara. Se argumenteaza si prin faptul ca la art. 105 se vorbeste
despre cum se stabileste valoarea (competenta va fi dupa valoare). In realitate, insa, noi am vrut
ca si partajele sa fie facute dupa valoare. Nu exista litera i inainte in aceasta forma. Se dorea sa se
faca dupa valoare. La Parlament s-a modificat si au pus acolo "indiferent de valoare" si nu au mai
colerat si cu art. 105.
Concluzie: Daca avem doar partaj, mergem la judecatorie. Daca avem si partaj +
reductiune ori anulare a testamentului disjungem sau mergem cu toata cauza la tribunal daca
vloarea depaseste 200 000 lei. In conceptia lui, totul trebuie sa mearga la judecatorie chiar daca
avem si reductiune, anulare testament etc., aceste capete de cerere, desi influenteaza partajul,
totusi ele sunt niste capete de cerere care servesc din pdv al logicii, al obiectivului principal cererii
de partaj. Pana la urma, care este principalul aici? Nu anularea testamentului este principalul.
Omul ala s-a ridicat din pat ca sa partajeze bunul si pentru ca nu putea sa il partajeze cum voia, a
cerut si anularea testamentului. Asadar, anularea testamentului este lucrul secundar aici.
Toate aceste cereri de la a la i sunt, de fapt, putine. Cele mai multe pricini se incadreaza la
litera j.
j). orice cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200 000 lei, inclusiv, indiferent de
calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti. Aici nu intra pricinile neevaluabile in bani. Nu
trebuie sa gandim ca ele au valoare 0 si intra aici. Ele merg la tribunal daca nu sunt in cazul
obligatiilor de a face sau a nu face de la literah h.

B. Cai de atac
Caile de atac impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate
jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege.

C. Alte cereri
- opozitii in materia cambiilor, biletelor la ordin si cecurilor;
- contestatia in anulare si revizuirea impotriva propriilor hotarari;
- cereri de indreptare, lamurire, completare a propriilor hotarari;
- contestatii la executare, indiferent de valoarea obiectului executarii;
- asigurarea probelor pe cale separata (administrarea unor probe in avans, inainte de a
incepe procesul). Nu conteaza de ce grad va fi instanta care va judeca procesul.

II. Competenta materiala a tribunalului

A. In prima instanta

Page 62 of 106
Tribunalul judeca toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante.
Tribunalul are plenitudine de jurisdictie in ceea ce priveste judecata in prima instanta. Judeca
cererile evaluabile in bani de o valoare de peste 200.000 de lei, indiferent de calitatea partilor,
profesionisti si neprofesionisti. Judeca toate cererile nepatrimoniale care nu sunt date in
competenta judecatoriei.

B. In apel
Tribunalul judeca apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in
prima instanta

C. In recurs
Tribunalul judeca cazurile prevazute de lege unde nu avem apel si care au fost judecate la
judecatorie: hotararea de perimare, hotararea prin care paratul recunoaste pretentiile
reclamantului, hotararea care consfinteste intelegerea partilor (tranzactia).
Judeca, de asmenea, orice alte cereri date prin lege in competenta lor. Exemple: cererile in
materia insolventei si concordatului preventiv, cererile din Legea 10.

III. Competenta materiala a curtilor de apel

A. In prima instanta
Curtile de apel au competenta in prima instanta in materie de contencios administrativ
cand actul vine de la un organ sau institutie publica centrala (actele Guvernului, ale ministerelor,
actele Uniunii Notarilor Publici etc.). Actele organelor si institutiilor locale sunt de competenta
tribunalului.

B. In apel
Judeca apelurile impotriva hotararilor date de tribunal in prima instanta

C. In recurs
Sunt cele de la tribunal ca instanta de recurs daca perimarea, tranzactia etc. au fost date in
prima instanta la tribunal.
Judeca, de asemenea, orice alte cereri date in competenta lor.

IV. Competenta materiala a ICCJ


A. In recurs
Judeca recursurile declarate impotriva hotararilor curtilor de apel, precum si a altor
hotarari, in cazurile prevazute de lege (precum hotararile CSM-ului, recursul impotriva

Page 63 of 106
respingerii cererii de recuzare a unui judecator ICCJ)
Judeca recursurile in interesul legii.
Judeca cererile in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor
probleme de drept. Pentru practica unitara, de multe ori, instantele, atunci cand sunt investite in
ultima instanta, iar problema este noua, sesizeaza ICCJ ca sa intrebe cum se interpreteaza,
suspendand litigiul pana la solutionarea facuta de ICCJ a problemei de drept.
Judeca orice alte cereri date prin lege in competenta sa. Putem avea aici stramutarea de la
curtea de apel ori cea intemeiata pe siguranta publica (art. 142 alin. (1) teza a doua).

Important! Nu se poate exercita recurs impotriva hotararilor date de judecatorii in prima


instanta. Ce incepe la judecatorie e cu apel la tribunal si gata. Numai ce incepe la tribunal e cu
apel la curtea de apel si cu recurs la ICCJ.

Determinarea competentei dupa valoarea obiectului cererii

Valoarea care conteaza este cea de la data inregistrarii cererii de chemare in judecata.
Orice modificare in sus sau in jos a valorii obiectului judecatii nu mai are importanta sub aspectul
competentei.

Reguli speciale

1. Valoarea obiectului este stabilita de reclamant, prin cererea de chemare in judecata.


Paratul, dar si instanta, pot contesta valoarea, in principiu. Depinde ce pricina avem. Nu putem
contesta valoarea unei sume de bani (de ce ceri doar 100 000 si nu 500 000?). Daca e un bun
mobil sau imobil, prin determinarea unei anumite valori, reclamantul ar putea incerca sa isi
aleaga o anumita competenta. Ar putea sa dea o valoare ca sa aleaga competenta judecatoriei. In
aceste cazuri, valoarea nu influenteaza solutia, pe cand daca revendica un bun, el poate sa spuna
ca valoreaza oricat bunul respectiv pentru ca il va primi in natura. Ori ca il supraevalueaza ori ca
il subevalueaza, din perspectiva lui nu este niciun pericol.
Poate fi contestata, asadar, dar numai la primul termen si instanta poate da un singur
termen pentru lamurirea acestei chestiuni. Nu se pot administra expertize. Lamurirea se face
doar pe baza de inscrisuri si explicatii date de parte.

Cazuri:
- in cazul cererilor ce au ca obiect executarea unui contract, se va tine seama de valoarea
obiectului acestuia, sau, dupa caz, de aceea a partii din obiectul dedus judecatii.
- in cererile privind contestarea nulitatii absolute, anularea, rezolutiunea sau rezilierea

Page 64 of 106
actului juridic, chiar daca nu se solicita si repunerea partilor in situatia anterioara, precum si in
cererile privind constatarea existentei sau inexistentei unui drept solutia este aceeasi.
- cand prin actiune se cere plata unei parti dintr-o creanta, valoarea cererii se socoteste
dupa partea pretinsa de reclamant ca fiind exigibila. Este o norma care vizeaza evitarea eludarii
competentelor prin segmentarea pretentiilor. Daca ai o pretentie de 300 000 de lei, faci 3 procese
de cate 100 000 de lei la 3 judecatorii, dupa care ceri conexarea lor. Asadar, daca ai o creanta
exigibila de 300 000 de lei si tu ceri doar 100 000, competenta va fi stabilita in functie de toata
creanta exigibila, adica 300 000.
- in cererile care au ca obiect un drept la prestatii succesive, daca durata existentei dreptului
este nedeterminata, valoarea lor se socoteste dupa valoarea prestatiei anuale datorate.
- cererile avand ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil,
valoarea lor se determina in functie de valoarea impozabila. De obicei, valoarea impozabila e mai
mica decat valoarea reala de circulatie. S-a optat pentru aceasta forma pentru ca ea e usor de
dovedit. Pe vechiul cod, valoarea se stabilea dupa evaluarea facuta de reclamant, doar ca aceasta
evaluare era de obicei contestata de parat si instanta pana la urma ajugea sa faca inca o expertiza
(a treia) si se pierdea foarte mult timp. Sigur ca principiul este acela ca ar trebui sa te judeci pe o
valoare reala, numai ca era usor de determinat. De aceea, legiuitorul a optat pentru o valoare usor
de dovedit printr-un certificat obtinut de la administratia fiannciara. Daca cumva nu se poate
stabili valoarea impozabila (daca pentru bunul respectiv nu se datoreaza impozit), ne intoarcem la
regulile generale care spun ca competenta se determina dupa valoarea obiectului cererii potrivit
propriei valori a reclamantului. Reclamantul va trebui sa spuna cum si-au stabilit valoarea. De
obicei, ei se raporteaza tot la un element relativ (de exemplu, contractul de vanzare-cumparare
prin care l-a cumparat sau la grila notarilor publici).

2. Momentul la care intereseaza valoarea este cel de la data sesizarii instantei.

3. Daca s-au formulat mai multe capete de cerere, dintre care:


- unele constituie principalul, iar altele accesoriul, se va tine cont de valoarea principalului
- toate sunt deopotriva principalesi intemeiate pe cauze diferite, se va stabili competenta in
raport de fiecare capat, separat. Daca unul dintre ele este de competenta altei instante, instanta va
disjunge capatul de cerere si apoi isi va declina competenta.
- toate sunt deopotriva principale si intemeiate pe aceeasi cauza ori cauza strans legata,
competenta se determina tinand seama de pretentia care atrage competenta instantei cu un grad
mai inalt.

4. In cazul coparticiparii procesuale, daca:


- mai multi reclamanti formuleaza pretentii impotriva aceluiasi parati dar invocand

Page 65 of 106
raporturi juridice distincte, valoarea nu se cumuleaza si determinarea competentei se face in
raport de fiecare capat in parte.
- daca mai multi reclamanti formuleaza pretentii impotriva aceluiasi parat invocand acelasi
raport ori raporturi juridice instransa legatura, valoarea lor se va cumula.

Cursul 9 - 27.11.2014

Competenta teritoriala

Notiune

Competenta teritoriala, in realitate, asigura o delimitare pe orizontala intre instantele


judecatoresti de acelasi grad. Ea raspunde la intrebarea care judecatorie este competenta, care
tribunal este competent, si aici observam diferenta fata de competenta materiala care delimiteaza
pe verticala.
In primul rand, exista o ordine de stabilire a competentei unei instante. Astfel, trebuie luata
in discutie competenta generala (daca o cauza e de competenta instantei judecatoresti sau este de
competenta unui organ fara activitate jurisdictionala ori a unei instante straine), competenta
materiala (se decide daca e competenta o judecatorie, tribunal, curte de apel), competenta
teritoriala (care dintre judecatorii, care dintre tribunale, care dintre curti de apel).

Competenta teritoriala este de 3 feluri:


a). Competenta teritoriala de drept comun - este, in principiu, o competenta de ordine
privata, dar de la caz la caz poate fi si de ordine publica.
b). Competenta teritoriala alternativa - reglementata de norme de ordine privata.
c). Competenta teritoriala exclusiva (absoluta) - reglementata de norme de ordine publica.
Aceasta clasificare are consecinte in ceea ce priveste:
- regimul de invocare al incalcarii competentei teritoriale
- in cazul competentei de ordine privata, o sa vedem ca partile au o mai mare libertate,
chiar contractuala, in a stabili in conformitate cu dispozitiile legale, prin conventie, o anumita
competenta, lucru care nu este posibil in cazul competentei teritoriale absolute sau exclusive.

Competenta teritoriala de drept comun (art. 110 NCPC)

Regulile referitoare la aceasta competenta se aplica de fiecare data cand legea nu dispune
altfel. In majoritatea cazurilor, aceasta competenta este de ordine privata si aceasta instanta
competenta de drept comun in materie teritoriala nu este singura competenta si uneori poate

Page 66 of 106
avea caracter de ordine publica, adica sa fie singura competenta. De exemplu, in cazul unei
actiuni in anulare a unei casatorii, competenta este a judecatoriei, iar teritorial va fi doar de
competenta instantei de la domiciliul paratului.
Conform art. 107, cererea de chemare in judecata se introduce la instanta in a carei
circumscriptie domiciliaza sau isi are sediul paratul daca legea nu prevede altfel. Regula in
materie este instanta de la domiciliu, respectiv sediul persoanei juridice. In privinta celor doua
concepte, in lumina NCPC, interpretarea trebuie sa fie stricta. Trimiterea sau regula va fi data de
codul civil in ceea ce priveste domiciliul si sediul persoanei juridice. Intereseaza, in principal,
domiciliul legal sau sediul legal. Ratiunea unei asemenea reguli este urmatoarea:
- se poate si in procesul civil pleca de la ideea ca pana la pronuntarea unei hotarari
definitive paratul nu datoreaza nimic si daca nu datoreaza nimic nu trebuie sa il chemam la o
instanta departe de domiciliul sau sediul lui.
- in actiunile reale care merg la aceasta competenta (instanta de la domiciliul paratului) se
merge pe prezumtia ca aparentele sunt conforme cu realitatea (de aceea, paratul nu trebuie
obligat la nimic, nici la un efort in timpul judecatii).
Aceasta regula de la art. 107 se va aplica de fiecare data cand legea nu prevede altfel. Cum
regula in materie de competenta materiala este ca daca legea nu prevede altfel, litigiul merge la
tribunal, la fel in materie teritoriala, daca legea nu prevede altfel, se va merge la instanta paratului.
De la aceasta regula avem urmatoarele exceptii:
- art. 108 NCPC - Daca paratul nu are domiciliul sau sediul cunoscut, cererea va fi de
competenta instantei unde se afla resedinta sau reprezentanta acestuia, iar daca nu are nici
resedinta si nici reprezentanta cunoscuta, se renunta la regula enuntata si cererea va fi introdusa la
instanta reclamantului, adica la instanta unde isi are domiciliul, sediul ori reprezentanta
reclamantul.
- art. 109 NCPC - Acest caz vizeaza ipoteza unui parat persoana juridica de drept privat. In
aceasta situatie, cererea se poate face si la instanta unde acel parat are un dezmembramant fara
personalitate juridica pentru obligatiile ce urmeaza a fi executate in acel loc sau care izvorasc din
acte incheiate prin reprezentantul dezmembramantului ori prin fapte savarsite de acesta. Aceasta
nu este o veritabila exceptie ("se poate face si la"). Astfel, se poate face ori la sediul paratului, ori la
locul dezmembramantului.
- art. 110 NCPC - O cerere care este indreptata impotriva unei entitati fara personalitate
juridica. Sunt anumite forme asociative care nu au o personalitate juridica proprie, dar ele au
calitate si capacitate procesuala. In aceasta situatie se pune problema unde se face actiunea. Art.
110 spune ca in acest caz actiunea se poate introduce la instanta competenta pentru persoana
careia, potrivit intelegerii dintre membri, i s-a incredintat conducerea sau administrarea acestei
entitati fara personalitate juridica. Daca nu exista o asemenea persoana, cererea se poate
introduce la instanta competenta pentru oricare dintre membrii entitatii respective.

Page 67 of 106
Competenta teritoriala alternativa (relativa)

Aceasta competenta este o competenta de ordine privata si isi are fundamentul in art. 116
din NCPC care vorbeste de alegerea instantei. Reclamantul are alegerea intre mai multe instante
competente. Suntem in acele situatii in care legea iti ofera mai multe instante competente
teritorial pentru litigiul respectiv si, in principiu, reclamantul alege dintre acele instante sau chiar
partile pot alege o instanta competenta prin conventie in cazul in care ajung la litigiu. Odata facuta
alegerea facuta de reclamant sau de parti prin conventie, va ramane o singura instanta
competenta.

Avem urmatoarele exemple:


1). Art. 111 NCPC - cereri impotriva persoanelor juridice de drept public. Paratul este
statul, structuri descentralizate,, autoritati centrale si locale etc. Aceasta cerere poate fi introdusa la
instanta de la domiciliul sau sediul reclamantului sau instanta de la sediul paratului. In aceste
procese se considera ca reclamantul care se judeca cu statul ar avea dreptate. Este o protectie.
2). Art. 112 NCPC - coparticiparea pasiva. Regula pe competenta teritoriala este data de
parati. Daca avem o coparticipare procesuala pasiva, la care dintre parati facem cererea. Astfel, se
ofera posibilitatea reclamantului de a alege o instanta dintre cele ale debitorilor principali. Art.
112 alin. (2) reglementeaza un caz de abuz procesual in care un reclamant cheama in judecata
mai mult parati, dar printre ei mai cheama un parat care nu are nicio treaba ca sa atraga
competenta unei anumite instante care ii este "mai favorabila" reclamantului. In aceasta situatie,
textul sanctioneaza acest abuz si spune ca oricare dintre parati poate invoca necompetenta
teritoriala la primul termen.
3). Art. 113 NCPC - alin. (1) spune ca in afara de instanntele de la art 107-112, mai sunt
competente urmatoarele:
- instanta domiciliului reclamantului in cererile privitoare la stabilirea filiatiei;
- instanta in a carei circumscriptie domiciliaza creditorul reclamant in cererile referitoare la
obligatia de intretinere si alocatii de stat pentru copii;
- instanta locului prevazut in contract pentru executarea, chiar si in parte, a obligatiei
privind executarea, anularea sau rezilierea unui contract;
- instanta locului unde se afla imobilul pentru cererile ce izvorasc dintr-un raport de
locatiune al imobilului (cereri privind inchirierea si nu alte cereri);
- instanta locului unde se afla imobilul pentru cererile in materie tabulara;
- instanta locului de plecare sau de sosire, in materia dreptului de transport;
- instanta locului de plata in cererile privitoare la obligatiile ce izvorasc din cambie, cec,
bilet la ordin sau alte tipuri de titluri de valoare;

Page 68 of 106
- instanta domiciliului consumatorului in cererile avand ca obiect executarea, constatarea
nulitatii absolute, rezilierea, rezolutiunea contractului incheiat cu un profesionist sau in cazul
pagubelor produse consumatorilor;
- instanta unde s-a savarsit fapta ilicita sau s-a produs prejudiciul pentru cererile privind
obligatiile izvorate din raspunderi delictuale;
- instanta unde paratul isi desfasoara activitatea cand paratul exercita in mod statornic o
activitate profesionala sau una agricola pentru obligatiile nascute sau care trebuie executate in acel
loc;
- instanta unde paratul isi are sediul sau urmatoarele instante: domiciliul sau sediul
asiguratului, instanta unde se afla bunurile asiguratului, instanta unde s-a produs riscul bunurilor
asiguratului in materie de asigurari.

Reclamantul are posibiltatea de a alege una dintre aceste instante. Poate interveni o
conventie in legatura cu care dintre instante sa fie competente. Aceasta pluralitate de instante
competente inceteaza in momentul alegerii. Aceasta competenta e reglementata de norme de
ordine privata.

Competenta teritoriala exclusiva

Competenta teritoriala exclusiva e reglementata prin norme de ordine publica. Nu mai


avem mai multe instante competente. Se renunta la regula de la art. 107. Daca intram pe ipoteza
prevazuta de cod, avem o singura instanta competenta. Mai mult, partile nu pot deroga prin
conventie.

Avem urmatoarele cazuri:

1). Art. 117 NCPC - cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la
instanta in a carei circumscriptie este situat imobilul (potrivit legii 303/2004, instantele de judecata
au arondate un anumit teritoriu national; un tribunal deserveste un judet, o judecatorie deserveste
un numar de localitati etc.). Daca imobilul e situat pe raza mai multor judecatorii, ipoteza este
rezolvata de alin. (2) care spune ca cererea se va face la instanta domiciliului sau resedintei
paratului daca acesta se afla intr-una dintre aceste circumscriptii, iar in caz contrar, la oricare
dintre instantele in circumscriptia carora se afla imobilul. Acest caz se aplica si in cazul actiunilor
posesorii, actiuni in granituire, imparteala judiciara a unui imobil cand diviziunea nu rezulta din
succesiune (pentru ca in cazul succesiunii, iesirea din diviziune merge pe un alt caz de
competenta teritoriala exclusiva).
Art. 117 alin. (3) spune ca se aplica si in cazul partajului judiciar a unui imobil. Textul nu

Page 69 of 106
spune unde se introduce cererea daca partajul vizeaza mai multe imobile aflate in circumscriptii
diferite. Este posibila, de asemenea, introducerea unei actiuni in revendicare cu imobile diferite
aflate in circumscriptii diferite. Se aplica prin analogie art. 117. alin. (2), adica se poate face la
oricare dintre instantele competente.

2). Art. 118 NCPC - este un text in materie de mostenire. Acest text este aplicabil cat timp
nu s-a dezbatut succesiunea. Dupa ce s-a dezbatut succesiunea si s-a facut partajul succesoral, nu
se mai aplica 118. Instanta competenta exclusiv este, in materie de mostenire, pana la iesirea din
diviziunea, instanta domiciliului defunctului in cazurile prevazute in articol.

3). Art. 119 NCPC - cereri privitoare la societati. Pana la sfarsitul lichidarii sau radierea
societatii, cererile sunt de competenta exclusiva a instantei in circumscriptia careia societatea isi
are sediul principal.

4). Art. 120 NCPC - sunt de competenta exclusiva a tribunalului in a carei circumscriptie isi
are sediul debitorul. Acest text este un text general pentru ca in materie de insolventa avem o
reglementare speciala care confera o competenta speciala care, in mod fericit, corespunde cu
aceasta de la art. 120. Acest text s-ar aplica daca ar pica textul din reglementarea speciala.

5). Art. 121 NCPC - cererile impotriva unui consumator. Cererile formulate de un
profesionist impotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanta domiciliului
consumatorului. Ratiunea este aceea de a il proteja pe consumator. Nu se poate face nici
conventie cu privire la alegerea instantei competente.

6). Art. 914 NCPC - cererile de divort sunt de competenta judecatoriei in circumscriptia
careia se afla ultima locuinta comuna a sotilor. Daca sotii nu au avot locuinta comuna sau daca
niciunul dintre ei nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei unde isi aveau locuinta comuna,
competenta este aceea unde isi are locuinta paratul. Daca nu are locuinta in tara, se ia locuinta
reclamantului. Daca niciunul nu au locuinta in tara, se ia competenta judecatoriei sector 5
Bucuresti.

Reguli speciale privind competenta

Avem si reguli speciale privind competenta, reguli care deroga de la cele de mai sus.
Cererile se clasifica in cereri principale, incidentale, accesorii etc. Art. 123 spune ca
cererile accesorii, aditionale si incidentale se judeca de instanta care judeca cererea principala. Nu

Page 70 of 106
conteaza ca acea cerere ar fi de competenta altei instante. Se face o prorogare de competenta. In
privinta art. 124 (aparari si incidente procedurale), apararile si incidentele aparute in cursul unui
proces aflat pe rolul unui proces urmeaza a fi solutionate de instanta care judeca cererea
principala, in afara cererilor prejudiciale (de exemplu, cele care se judeca la CCR).
O alta regula speciala in materie de competenta este conventia cu privire la alegerea
competentei. Acolo unde competenta e reglementata prin norme de ordine privata, legiuitorul a
permis ca partile sa incheie si o conventie cu privire la instanta competenta. Art. 126 spune ca
partile pot conveni ca procesele privitoare la bunuri pentru care pot dispune sa fie judecate de
alte instante, in afara de cazul in care aceasta competenta este exclusiva. Nu se poate face
conventie de instanta competenta cand exista o competenta materiala sau o competenta exclusiva.
Se pot face conventii in materia cazurilor de competenta materiala de ordine privata.
Avem si derogari: art. 115 alin. (2) privitor la societatile de asigurari. De asemenea, in
litigiile din materia protectiei consumatorilor, partile pot alege in conditiile alin (1) al art. 126
numai dupa nasterea dreptului la despagubiri. Orice conventie contrara e nescrisa.

Ultima situatie speciala este acea competenta facultativa reglementata de art. 127,
competenta facultativa care are caracter de noutate in NCPC si este justificata de ideea superioara
a impartialitatii judecatorului. Judecatorul este si el o persoana. Poate da si poate fi dat in
judecata. Este competenta instanta unde functioneaza magistratul? S-a gandit o solutie. Art. 127
trateaza 2 ipoteze diferite: cand e reclamant si cand e parat.
Cand este reclamant, judecatorul va sesiza una dintre instantele competente de acelasi grad
aflate in circumscriptia curtii de apel invecinate. Este un caz de competenta facultativa, dar si
exclusiva si de ordine publica.
Cand este parat, reclamantul poate sesiza una dintre instantele judcatoresti de acelasi grad
aflate in circumscriptia curtii de apel invecinate. Astfel, aici el poate sa aleaga daca sa faca cererea
la instanta unde lucreaza judecatorul sau sa aleaga una dintre acele instante din circumscriptia
curtii de apel vecine.
Acestea se aplica si pentru procurorii judiciari, grefieri si asistentii judiciari.

Incidente cu privire la competenta instantei

Exceptia de necompetenta

Competenta este importanta pentru ca un complet necompetent nu poate face acte de


procedura. Nulitatea nu este conditionata de o vatamare. Orice act facut cu incalcarea
competentei este nul. Legiuitorul a trebuit sa prevada mijloace procesuale prin care daca se

Page 71 of 106
constata ca ar fi probleme de competenta, sa se realizeze schimbarea instantei. Daca procesul este
in curs, mijlocul procesual este exceptia de necompetenta. Daca s-a pronuntat o hotarare,
mijlocul procesual este apelul, recursul intr-o anumita situatie si, mai restrictiv, contestatia in
anulare.
Pentru judecata in prima instanta vorbim de exceptia de necompetenta.
Art. 131 din NCPC instituie pentru judecator obligatia ca la primul termen de judecata in
care partile sunt legal citate sa isi verifice propria competenta generala, materiala si teritoriala si sa
dea o incheiere interlocutorie (adica asupra careia nu poate reveni) in acest sens. Aceasta
obligatie nu inseamna ca partile nu pot invoca exceptia de necompetenta, situatie in care solutia
urmeaza a fi data de judecator chiar in aceasta prima incheiere. Asadar, daca avem exceptii
invocate, judecatorul trebuie sa le solutioneze si sa emita incheierea interlocutorie.
In ceea ce priveste competenta completului (competenta functionala) aceasta nu intra pe
exceptie. Dupa modificarea NCPC, judecatorul va verifica daca in urma repartizarii aleatorii acea
cauza e de competenta completului si sectiei respective. Daca constata ca n-ar fi de competenta
completului sau sectiei, se pronunta prin incheiere trimiterea dosarului la completul care trebuie.
Invocarea exceptiei de necompetenta difera in functie de caracterul normelor care
reglementeaza competenta. Avem 3 categorii: competenta generala, competenta materiala si
competenta teritoriala care se subclasifica in competenta teritoriala exclusiva si in competenta
teritoriala alternativa.
Art. 129 defineste in felul urmator. Necompetenta este de ordine publica in urmatoarele 3
situatii: necompetenta generala (litigiul ar fi de competenta altui organ fara activitate
jurisdictionala sau instanta straina), necompetenta materiala (de ordine publica) si necompetenta
teritoriala exclusiva (de ordine publica).
Necompetenta generala poate fi invocata de parti ori de judecator in orice stare a pricinii.
Este o veritabila exceptie de ordine publica. Poate fi invocata si de procuror daca participa.
Pentru a fi invocate in recurs sau in contestatie in anulare mai trebuie indeplinita o conditie pe
care o vom aminti mai tarziu.
Necompetenta materiala si teritoriala exclusiva: trebuie invocata de parti ori de judecator la
primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante. Daca nu se
invoca, instanta va ramane competenta.
Necompetenta de ordine privata poate fi invocata doar de catre parat prin intampinare sau
pana la primul termen de judecata daca intampinarea nu este obligatorie, sub sanctiunea
decaderii. In consecinta, judecatorul e obligat sa isi verifice competenta generala, materiala si
teritoriala, fara sa faca distinctie. Necompetenta demateriala teritoriala de ordine privata poate fi
invocata doar de parat, nu si de instanta din oficiu. Poate pune in discutie in baza rolului activ?
Nu, pentru ca asta ar fi practic o invocare.
In privinta solutionarii exceptiei, in momentul in care s-a pus in discutie necompetenta in

Page 72 of 106
termen, instanta e obligata sa solutioneze aceasta exceptie. Daca se constata ca nu e competenta,
trebuie sa stabileasca si instanta competenta sau alt organ jurisdictional competent. In consecinta,
solutiile difera.
Daca exceptia este respinsa ca neintemeiata, instanta va pronunta o incheiere interlocutorie
care poate fi atacata o data cu hotararea pe fond.
Daca instanta se declara necompetenta, trebuie sa dea o hotarare de declinare a
competentei catre o instanta competenta sau alt organ cu activitate jurisdictionala competent. Ea
nu da doar o incheiere pentru ca judecata se termina la acea instanta. Hotararea de declinare de
competenta nu este supusa cailor de atac. Daca instanta se considera a nu fi competenta din
punct de vedere al competentei generale, se pronunta o hotarare care nu este de declinare, ci ori
respinge actiunea ca inadmisibila sau spune ca este de competenta unei instante straine (si aici tot
respinge, nu declina catre instanta straina). In aceasta situatie, ar fi fost inechitabil sa spunem ca
aceasta hotarare n-ar fi supusa unei cai de atac. Atunci, legiuitorul a spus ca aceasta hotarare este
supusa recursului la instanta ierarhic superioara.
In privinta efectelor hotararii de declinare, aceasta dezinvesteste instanta (instanta scapa de
dosarul respectiv), inesteste instanta pe care prima instanta o declara competenta si la care trimite
dosarul. Hotararea are autoritate de lucru judecat fata de instanta care a pronuntat-o. Instanta
decclarata competenta poate si ea sa isi decline competenta sau nu. Nu este tinuta de prima
hotarare de declinare. Actele de procedura facute de o instanta necompetenta sunt lovite de
nulitate. In etapa regularizarii, actele facute in acea etapa de judecator nu sunt lovite de nulitate.
Aceasta este o derogare. Actele facute dupa etapa regularizarii sunt lovite de nulitate, cu exceptia
probelor care vor fi refacute doar cu motive temeinice.

Conflictele de competenta

Atat exceptia de necompetenta cat si conflictele de necompetenta sunt aplicabile si intre


sectiile specializate ale instantelor

a). Conflicte negative


Apare atunci cand 2 sau mai multe instante si-au declinat reciproc competenta de a judeca
acelasi proces. Ajungem in ipoteza unui blocaj unde doua instante isi spun reciproc ca nu sunt
competente. Asadar, trebuie sa avem o declinare reciproca care se face printr-o hotarare de
declinare nesupusa cailor de atac. A doua instanta poate sa decline si ea pentru ca prima hotarare
de declinare nu are autoritate de lucru judecat in ceea ce o priveste pe ea.
In aceasta situatie nu se mai poate judeca cauza.
Conflictul negativ este actual in momentul in care s-a pronuntat a doua hotarare de
declinare.

Page 73 of 106
b). Conflicte pozitive
Apare atunci cand 2 sai mai multe instante se declara deopotriva competente sa judece
acelasi proces. Este posibil pe competenta alternativa. Este situatia in care reclamantul depune
cererea la mai multe instante. Chiar si la competenta exclusiva avem un pseudoconflict cand se
depune cererea la aceeasi instanta de mai multe ori. Nu e bine sa avem conflicte pozitive pentru
ca e posibil ca, daca lasam cauzele pe rol, sa obtinem hotarari diferite. De aceea, aceste conflicte
trebuie solutionate si trebuie stabilita o instanta care sa solutioneze.
Conflictul pozitiv devine actual cand in a doua instanta investita se invoca exceptia de
necompetenta si ea este respinsa sau cand in a doua instanta se invoca exceptia de litispedenta,
exceptie care este respinsa si atunci iar devine actual conflictul pozitiv.

Cand apare un conflict de competenta, judecata se blocheaza sau nu mai poate sa mearga
inainte. Instanta inaintea careia s-a ivit conflictul de competenta, va suspenda cauza si va inainta
dosarul spre instanta competenta sa solutioneze conflictul de competenta. Pe perioada
solutionarii conflictului nu se face niciun act de procedura.
Solutionarea conflictului se face de catre instanta superioara instantelor aflate in conflict.
Conflictul de competenta se solutioneaza de instanta imediat superioara si comuna instantelor
aflate in conflict. Daca conflictul s-a ivit intre o instanta judecatoreasca si un organ cu activitate
jurisdictionala, instanta competenta sa judece conflictul este instanta judecatoreasca ierarhic
superioara instantei aflate in conflict.
In ceea ce priveste ICCJ, nu este posibil conflictul de competenta. Daca am admite ca
ICCJ se afla in conflict de competenta cu o instanta, nu ar avea cine sa solutioneze conflictul. De
aceea, nu exista conflict in sensul ca hotararea de declinare a competentei sau de stabilire a
competentei pronuntata de ICCJ este obligatorie pentru instanta de trimitere.

Instanta competenta superioara si comuna judeca conflictul in camera de consiliu fara


citarea partilor printr-o hotarare definitiva, hotarare care are autoritate de lucru judecat. Instanta
stabilita competenta e obligata sa ia dosarul, sa repuna cauza pe rol si sa solutioneze cauza.
Conflictul dintre sectii se solutioneaza de sectia echivalenta in fata careia a aparut conflictul de la
instanta superioara. In cazul sectiilor ICCJ, se solutioneaza de completul de 5 judecatori.

Alte icidente privind instanta care judeca o cauza

Litispendenta

Page 74 of 106
Nimeni nu poate fi chemat in judecata pentru acelasi litigiu la mai multe instante. E posibil
sa fie chemat la mai multe instante cand avem mai multe instante competente si se introduc cereri
la fiecare sau cand se itnroduce aceeasi cerere de mai multe ori de persoane diferite la aceeasi
instanta. De aceea aaparut exceptia litispedentei.
Exceptia litispendentei poate fi invocata de parti sau de instanta din oficiu in orice stare a
procesului in fata instantelor de fond. Desi este o exceptie de ordine publica, ea poate fi invocata
doar in prima instanta si apel.
Cand instantele sunt de acelasi grad, exceptia se invoca inaintea instantei investite ulterior.
Daca e admisa exceptia, al doilea dosar se uneste cu primul. Daca instantele sunt de grad diferit,
exceptia se invoca inaintea instantei de grad inferior pentru ca, daca exceptia se admite, dosarul
se trimite instantei de fond mai inalta in grad (dosarul se duce de la fond la apel, de exemplu)
pentru ca acolo cauza este mai inaintata. Nu poti sa trimiti de la apel la prima instanta ca ai face o
rejudecare.
Aceasta incheiere prin care se solutioneaza exceptia de litispendenta poate fi atacata numai
odata cu fondul. Art. 138 alin. (6) n-are legatura cu litispendenta. Este un caz de suspendare
obligatorie a judecatii.

Conexitatea

Sunt mai multe dosare adunate la aceeasi instanta spre a fi judecate impreuna. Ele raman
de sine statatoare. Pentru asigurarea unei bune judecati in prima instanta (chiar instante diferite,
dar in prima instanta), e posibila coenxarea mai multor procese cu aceleasi parti sau chiar si
impreuna cu alte parti, dar al caror obiect au o stransa legatura.
Exceptia conexitatii poate fi invocata de parti sau din oficiu cel mai tarziu la primul termen
de judecata inaintea instantei ulterior sesizate. Dosarul va fi trimis instantei mai intai investite, in
afara de cazul in carereclamantul sau paratul cer trimiterea la una dintre celelalte instante. Daca
sunt de grad diferit, se trimite la cea mai inalta in grad.
Potrivit art. 139 alin. (4), cand una dintre cereri este de competenta exclusiva a unei
instante, conexarea se face la acea instanta. Nu se incalca competenta exclusiva prin conexare.
Aceasta incheiere de conexare este preparatorie. In orice stare a judecatii, procesele
conexate sunt disjunse si judecate separat daca se lungeste prea mult judecarea procesului.
Instanta nu este obligata sa conexeze.

Cursul 10 - 4.12.2014

Stramutarea

Page 75 of 106
Este un mijloc procesual prin care se evita incalcarea impartialitatii unei instante. Se
apropie foarte mult de recuzare. Recuzarea vizeaza un judecator sau anumiti judecatori individual
determinati, iar stramutarea presupune ca neincrederea justitiabilului vizeaza intreaga instanta,
motiv pentru care solutia ar fi aceea de inlaturare a competentei in intregime.

Sunt doua motive pentru a putea cere stramutarea.


In primul rand, trebuie sa existe o banuiala legitima. Banuiala se considera legitima in
cazurile in care exista indoiala cu privire la impartialitatea judecatorilor din cauza circumstantelor
procesului, calitatii partilor ori a unor relatii conflictuale locale. Intra in aceasta categorie situatii
precum: te judeci cu o societate comerciala care se situeaza intr-o zona monoindustriala si este
acea societate care creeaza monopolul industrial al zonei unde lucreaza jumatate din zona
respectiva. Cel care se judeca cu societatea se gandeste ca si primaria si justitia au pe cineva acolo
(o ruda mai apropiata sau nu). Un alt exemplu este al proceselor cu primarul, prefectul (sediul
instantei se incalzeste cu banii de la primarie, caldura este data de primarie etc.). Pentru banuiala
legitima, partea interesata o poate cere. Cererea se poate face in orice faza a procesului.
Competenta sa solutioneze este Curtea de Apel in raza teritoriala in care se afla instanta banuita
ca fiind lipsita de impartialitate. Daca acea instanta este chiar Curtea de Apel, competenta va
reveni ICCJ. Din punctul lui de vedere, solutia este criticabila. Vechiul cod prevedea ca toate
stramutarile sunt la ICCJ. S-a dorit o degrevare a ICCJ. Sistemul este relativ imperfect pentru ca
daca problema este de zona, problema daca tine de oras va fi si la Tribunal si la Curtea de Apel.
Acea banuiala care vizeaza judecatoria si tribunalul de fapt vizeazao zona in care e situata si curtea
de apel. Desigur ca poti sa ceri stramutarea judecarii cererii de stramutare cand te afli intr-o
asemenea situatie.
Cererea se depune la instanta care va judeca cererea de stramutare. Poate interveni si
suspendarea procesului de fond pana la solutionarea cererii de stramutare dar numai cu plata
unei cautiuni. Pricina se judeca de urgenta in camera de consiliu cu citarea partilor din proces. O
alta particularitate este cea a hotararii care este nemotivata si definitiva. Nu va putea fi atacata.
Poatefi atacata cu contestatie in anulare daca, de exemplu, una dintre parti nu a fost legal citata.

Al doilea motiv este siguranta publica. Motiv de siguranta publica presupune imprajurari
exceptionale care presupun ca judecata procesului la instanta competenta ar putea conduce la
tulburarea ordinii publice. Aici nu mai e vorba de o impartialitate. In zona respectiva unde se
judeca procesul exista pericolul ca acel proces sa genereze pericol public. De exemplu, scandalul
legat de FNI. Era un fond de investitii unde luai bani daca depuneai bani acolo. La un moment
dat a dat faliment. Cand a dat faliment, de fapt s-a descoperit ca FNI-ul avea incheiat cu CEC-ul
un contract de garantare si toata lumea statea linistita. CEC-ul a solicitat anularea contractului si s-
a fixat termen pentru proces. Cand miile de oameni au auzit ca CEC-ul cere anularea

Page 76 of 106
contractului, bineinteles ca s-au inarmat si s-au dus la tribunal unde se decidea soarta. Sigur ca in
prima instanta autoritatile n-au stiut care va fi reactia. A fost o solutie populara in cele din urma,
nu se anula contractul. Atunci s-a cerut stramutarea de catre CEC pentru caile de atac la Alba-
Iulia, unde lumea era mai linistita. La siguranta publica, titular poate fi doar procurorul general
de la Parchetul ICCJ. Cererea se poate face in orice faza a procesului. Competenta apartine doar
ICCJ.

Efectele admiterii cererii de stramutare


1. In caz de admitere a cererii de stramutare, CA trimite procesul spre judecata catre alta
instanta de acelasi grad din circumscriptia sa (trimite de la judecatoria Craiova la judecatoria
Corabia). ICCJ va trimite cauza la o curte de apel invecinata cu curtea de apel de la care s-a cerut
stramutarea. Legiuitorul doreste in continuare reducerea deranjului partilor in ceea ce priveste
deranjarea.
2. Hotararea va arata in ce masura actele indeplinite de instanta inainte de stramutare
urmeaza sa fie pastrate. Procesul de fond, daca nu e suspendat, va presupune intocmirea
anumitor acte. Daca prin hotararea de stramutare nu se spune nimic, solutia este ca ele vor fi
considerate nule. Daca nu spune nimic, inseamna ca ele nu vor fi pastrate. In cazul in care
instanta de la care s-a dispus stramutarea a procedat la judecarea procesului, hotararea
pronuntata este desfiintata de drept prin efectul admiterii cererii de stramutare. Este posibil ca,
necerandu-se suspendarea, instanta de fond sa mearga mai departe si sa pronunte o solutie.
Aceasta solutie va fi desfiintata de drept in masura admiterii cererii de stramutare.
3. Apelul sau, dupa caz, recursul impotriva hotararii date de instanta la care s-a strmutat
procesul sunt de competenta instantelor ierarhic acestea. Inainte, erau unii care spuneu ca trebuie
sa revenim la competenta obisnuita pentru caile de atac. NCPC transeaza problema si da solutia
conform careia caile de atac sunt de competenta instantelor superioare instantei la care s-a
stramutat. In ceea ce priveste admiterea apelului sau recursului si trimiterea spre rejudecare, se va
face la o instanta din circumscriptia celei care a solutionat calea de atac.
4. O noua cerere de stramutare nu poate fi formulata, sub sanctiunea inadmisibilitatii,
decat pentru imprejurari necunoscute la data solutionarii cererii anterioare sau ivite dupa
solutionarea acesteia.

Delegarea instantei

Apare atunci cand din cauza unor imprejurari exceptionale, instanta competenta este
impiedicata un timp mai indelungat sa functioneze, ICCJ, la cererea partii interesate, va desemna
o alta instanta de acelasi grad care sa judece procesul. De exemplu, din cauza unei calamitati, este
distrus sediul instantei. Nu a fost cazul pana in prezent.

Page 77 of 106
Prorogarea de competenta

Prorogarea este situatia in care se extinde competenta unei instante, in sensul ca instanta
competenta sa solutioneze cererea cu care a fost sesizata de catre reclamant devine competenta sa
rezolve si cererea care in mod normal nu intra in competenta ei. Avem 3 ipoteze: prorogare
legala (vointa apartine judecatorului), prorogare judecatoreasca (vointa vine din partea instantei)
sau conventionala (partile decid sa atribuie o alta competenta decat cea obisnuita - trebuie sa fie
vorba de norme dispozitive ca sa se poata).

1. Prorogarea legala
- Art. 112 NCPC (coparticiparea procesuala pasiva): Reclamantul poate sa aleaga instanta
competenta fata de oricare dintre acei parati. In acest caz, pentru ceilalti parati, instanta n-ar fi in
mod normal competenta, dar competenta ei se proroga in virtutea prevederii legale de la art. 112.
Legiuitorul a preferat judecata unitara a dosarului.
- Un alt caz este cea a cererilor accesorii, incidentale si aditionale date in competenta
instantei care judeca cererea principala. Daca avem o cerere de chemare in garantie, ea o va
judeca. Daca l-ar fi chemat printr-un proces separat, judecata ar fi avut loc la domiciliul celui
chemat in garantie. Daca reclamantul cere plata unei sume de 300 000 de lei, competenta
apartine tribunalului. Daca paratul se intoarce impotriva chematului in garantie pentru 200 000
doar, competenta trebuia sa fie a judecatoriei. Asadar, prorogarea merge si pe verticala, nu doar
pe orizonta.a
- Un alt caz de prorogare legala este conexitatea care presupune reunirea unor pricini aflate
pe rolul unor instante diferite daca intre acele pricini exista o stransa legatura. In acest caz, ele se
vor conexa la instanta mai intai investita sau la instanta mai inalta in grad daca ele sunt de grad
diferit. Litispedenta nu e caz de prorogare de competenta pentru ca in cazul litispedentei, ambele
instante sunt competente.

2. Prorogarea judecatoreasca
- Abtinerea si recuzarea, atunci cand nu se mai poate alcatui completul de judecata
- Stramutarea proceselor
- Delegarea instantei
- Admiterea recursului si casarea cu trimitere la alta instanta egala, in grad cu prima
instanta, daca partile au solicitat in mod expres aceasta (art. 480 alin. 3 NCPC). Asadar, instanta
care judeca calea de atac poate alege sa trimita cauza inapoi la instanta care a dat solutia sau la alta
instanta egala in grad. Se intampla sa se trimita la alta instanta in caz de neincredere in instanta
sau cand nu mai avem destui judecatori la acea instanta.
- Comisia rogatorie (art. 261 NCPC)

Page 78 of 106
3. Prorogarea conventionala
- Partile pot conveni in scris sau, in cazul litigiilor nascute, si prin declaratie verbala in fata
instantei cu procesele privitoare la bnuri si la alte drepturi de care pot sa dispuna (nu trebuie sa
fie in zona litigiilor privind starea si capacitatea persoanei) sa dispuna sa fie judecate de alte
instante decat acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial sa le judece, in afara de cazul
cand aceasta competenta este exclusiva (de drept comun sau alternativa).
- In litigiile din materia protectiei drepturilor consumatorilor, precum si in alte cazuri
prevazute de lege, partile pot conveni numai dupa nasterea dreptului la despagubire. Astfel, nu se
poate conveni prin contractul dintre consumator si profesionist pentru ca profesionistul, fiind mai
puternic, ar putea sa ii impuna in contract o competenta la sediul acestuia.

Actele de procedura

Actul de procedura este o operatiune juridica sau un inscris facut pentru declansarea
procesului sau in cursul procesului si este facut de participantii la proces.
Daca in dreptul civil negocium poate supravietui nulitatii sau inexistentei unui
instrumentum, in procedura civila nulitatea lui instrumentum va atrage si nulitatea lui negotium.
Cu alte cuvinte, nu vom avea o citare legala in lipsa unui proces-verbal de inmanare sau afisare a
citatiei. Daca p-v e nul pt ca lipseste semnatura agentului procedural sau un alt element
obligatoriu, nu vom putea in niciun fel sa presupunem ca acea parte a cunoscut data procesului.
Operatiunile juridice in materie de procedura civila nu se dovedesc prin acte extrinseci actului de
procedura pe care le constata. Nu poti sa vii cu martori sa spui ca p-v e nul, dar ca spui ca am
vazut noi cum i-a inmanat citatia. Asadar, nulitatea inscrisurilor atrage nulitatea actului de
procedura.

Conditiile generale ale actului de procedura

1. Sa imbrace forma scrisa sau sa fie consemnat in alt act de procedura consemnat in scris.
Sunt unele acte verbale (depozitia martorului). Depozitiile se consemneaza. In cazurile
anume prevazute de lege, cererile facute in sedinta la orice instanta se pot formula si oral facandu-
se mentiune in incheiere (art. 148 NCPC). De exemplu, partile pot face o cerere de stramutare
orala. Oralitatea simpla si neinsotita de neinscris nu prea exista. Chiar daca un act procesual se
face in forma orala, tot se consemneaza in incheiere de instanta.

2. Sa relateze chiar in continutul sau faptul ca la intocmirea sa au fost indeplinite conditiile

Page 79 of 106
prevazute de lege.
Cu alte cuvinte, daca martorul a jurat, dar nu s-a consemnat ca a jurat, el nu a jurat.
Cuprinsul actului nu poate fi completat cu probe extrinseci. Nu poti sa vii si sa sustii ca desi
dintr-un anumit act nu a reiesit ceva, ai tu probe prin care sa zici ca totusi s-a intamplat acel lucru.

3. Sa fie indeplinit in limba romana (art. 18 alin 4 NCPC)


Cererile si actele de procedura se intocmesc numai in limba romana. Partile pot vorbi in
limba materna, si martorii o pot face, dar consemnarile vor fi in limba romana si asa se vor atasa.

Dispozitii generale si comune

Cererea va cuprinde, daca este cazul, si adresa electronica sau coordonatele care au fost
indicate in acest scop de parti, precum numarul de telefon, de fax ori altele asemenea.
Numarul de exemplare in care se fac cererile este acela cat sa fie necesar si pentru
comunicarea celorlalte parti. Daca mai multe parti au un reprezentant comun sau daca partea are
mai multe calitati (e si chemat in garantie si intervenient principal), atunci pentru acelea se va
depune un singur exemplar. Daca nu e indeplinita obligatia, instanta o va face singura, dar pe
cheltuiala partii dand o incheiere executorie.
Copiile se depun doar certificate in conformitate cu originalul (scrii pe ea "conform cu
originalul" si semnezi). Actele depuse in instanta nu trebuie sa fie originale decat daca instanta
cere neaparat. Partea trebuie sa aiba mereu originalul la ea pentru ca instanta sa o confrunte
oricand cu actul depus, sub sanctiunea neluarii in seama.
In cazul cererii formulate prin reprezentant, avocatul si consilierul depun neaparat
imputernicirea in original, reprezentantul legal va depune o copie legalizata de pe inscrisul
doveditor al calitatii sale (de exemplu, tutorele depune hotararea instantei de tutela prin care a
fost desemnat in calitate de tutore). Reprezentantii pj de drept privat vor depune, in copie, un
extras din registrul public in care este mentionata imputernicirea lor.
Cererea care poarta o denumire gresita nu va fi respinsa, ci va fi calificata de catre judecator
potrivit naturii ei.

Termenele procedurale

Ele sunt stabilite de lege sau de instanta si reprezinta un interval de timp in care trebuie sau
este interzis sa faci un act de procedura.
Termenele sunt, dupa modul de stabilire, legale, judecatoresti (instanta ii spune partii sa

Page 80 of 106
depuna un inscris in 10 zile) si conventionale (nu prea exista asa ceva pentru ca si in cazul in care
partile vor un anumit termen, tot instanta trebuie sa il pronunte, ceea ce il face tot un termen
judecatores / in materia arbitrajului ar fi termene convenit de parti la care se supun si arbitrii).
Nerespectarea termenelor legale atrage decaderea, iar pentru cele judecatoresti si legale intervin
alte sanctiuni (amenzi, neacordare etc.).
Termenele sunt, dupa caracterul sau, imperative (peremptorii), prohibitive (dilatorii). Daca
termenele imperative nu sunt respectate, intervine sanctiunea decaderii daca ele sunt si legale. In
cazul termenelor prohibitive, efectuarea actului atunci desemneaza nulitatea actului.
Termenele sunt, dupa sanctiunea ce intervine in caz de nerespectare, absolute si relative.
Termenele sunt, dupa durata lor, termene pe ore, zile, saptamani, luni si ani.

Calculul termenelor (art. 181 NCPC)

In general, termenele din procedura sunt pe zile.


Cand termenul se socoteste pe zile, nu intra in calcul ziua de la care incepe sa curga
termenul si ziua cand acesta se implineste. Cu alte cuvinte, avem sistemul zilelor libere. La un
termen de 5 zile, vei avea, de fapt, 7. Greseala apare la ultima zi. Multi nu inteleg ca ultima zi de
depunere este ziua urmatoare ultimei zile a termenului.
In interiorul termenului, pot intra si zile libere. In astea 5, 15 sau 30 de zile, nu conteaza
daca avem week-enduri, Sf. Andrei, Pastele etc. O singura prevedere avem aici. Daca ziua de
depunere a actului are loc intr-o zi de sarbatoare sau o zi nelucratoare, termenul se prelungeste
pana la ziua lucratoare ce urmeaza. Daca mi se comunica astazi actul si am termen de o zi sa fac
apel, sa zicem. Astazi nu o pun la socoteala, vineri o pun la socoteala, asa ca eu pot depune actul
luni.
Mai exista o prevedere care genereaza probleme. Termenul se implineste la ora 24:00 a
ultimei zile in care se poate indeplini actul. Astfel, in cazul meu, pot sa fac actul de procedura
pana la ora 24:00 a zilei de luni. Exista si un alineat 2. Cu toate acestea, daca e vorba de un act ce
trebuie depus la instanta sau intr-un alt loc, termenul se va implini la ora la care activitatea
inceteaza in acel loc in mod legal. Chiar daca ai voie pana la ora 24:00, nu poti sa pretinzi
registraturii instantei sa stea acolo pana la ora 24:00. In mintea incetosata a unor instante, au
inteles ca daca depui prin posta sau forma electronica dupa inchiderea programului instantei dar
pana la ora 24:00, actul nu mai e in termen. S-a inchis instanta la ora 2, dar eu am posta pana la
ora 8. Ma duc si depun la ora 8. Nu conteaza data la care ajunge scrisoarea la instanta. Singura
conditie este sa fie o scrisoare recomandata. Actul depus de partea interesata la unitatea militara
sau la locul de detentie facut in termen, este de asemenea facut in termen, chiar daca actul ajunge

Page 81 of 106
mai tarziu la instanta. Nu sunt recomandate e-mailul, faxul pentru ca apar probleme de
probatoriu.

Durata termenelor

1. Punctul de plecare
Termeele incep sa curga de la data comunicarii actelor de procedura, daca legea nu
dispune altfel. Apelul poate fi facut in 30 de zile de la comunicare.
Putem avea si exceptii. De exemplu, in art. 999 NCPC se prevede ca daca prin legi
speciale nu se prevede altfel, ordonanta e supusa doar apelului in 5 zile de la comunicare sau de
la pronuntare (in functie daca au fost sau nu citate partile).
Echipolenta (echivalenta) nu este o exceptie de la regula inceperii curgerii termenului de la
data comunicarii. Este o exceptie aparenta. Echipolenta e situatia in care legiuitorul asimileaza
anumite evenimente sau acte de procedura comunicarii insasi. El nu deroga de la regula ca
termenul curge de la comunicare, dar spune ca un anumit act presupune comunicare, desi nu
este. Asociaza comunicarii acte sau evenimente care nu reprezinta o comunicare a actului. Sunt
imprejurari care, pe baza unei prezumtii absolute, spune ca este la fel de sigur ca ai luat
cunostinta de hotararea respectiva ca si cum ti-ar fi fost comunicata. Primul caz este la art. 184
alin (2) : se considera ca actul a fost comunicat partii si in cazul cand a primit, la cerere, sub
semnatura o copie dupa hotarare si nu i se mai comunica ulterior. O alta ipoteza este cand partea
nu a primit nimic, dar se ingrijeste de situatia altuia si spune ca are o problema si ca nu i s-a
comunicat hotararea partii adverse. Intr-un tarziu se comunica partii adverse si partea care s-a
ingrijit de situatia partii adverse face apel, desi a trecut termenul. Legea echivaleaza aceasta bagare
in seama cu comunicarea chiar catre tine. Daca esti atat de diligent incat te-ai apucat sa spui
instantei sa comunice hotararea altora, atunci e clar ca tu o stii deja. E necesar uneori sa ceri
comunicarea catre partea adversa daca esti partea castigatoare, dar hotararea devine definitiva
doar dupa ce expira toate termenele de apel. Ori daca nu s-a comunicat, nu incepe sa curga
termenul de apel. Atunci, partea castigatoare, are interesul sa scurteze. Mai mult, daca observa ca
adresa la care s-a comunicat este gresita, poate ceara sa i se comunice la adresa corecta ca sa
inceapasa curga termenul de apel si sa devina mai repede definitiva hotararea.
Un alt caz de echipolenta se afla in materia apelului, dar sunt aplicabile si recursului. Art.
468 alin. (2) spune ca termenul de apel de 30 de zile de la comunicare curge de la comunicarea
hotararii chiar si atunci cand aceasta a fost facut odata cu incheierea de incuviintare a executarii
silite. De exemplu, o persoana nu primeste hotararea, dar acea hotarare a primit incuviintarea de
executare silita. Textul spune ca prin faptul ca ai primit incuviintarea executarii, e clar ca de aici
incolo ti s-a comunicat si hotararea si de acum poti sa faci apel. Comunicarea prin executor
echivaleaza comunicarii prin instanta.

Page 82 of 106
Un alt caz de echipolenta: Daca o parte face apel si recurs inainte de comunicarea
hotararii, aceasta se socoteste comunicata la data comunicarii cererii de apel. De la cererea de
apel mai ai 30 de zile (sau care este termenul de apel) pentru efectuarea anumitor rectificari.
Cererea facuta asa este informa, proasta pentru ca nu ai cum sa o motivezi. Dar trebuie sa rectifici
acele erori in termenul de apel, chiar daca nu ti-a fost comunicata hotararea. Aceasta echipolenta
joaca doar pt cererea de apel, nu si pt motivare. Motivarea apelului se va face intr-un termen care
va curge de la comunicarea efectiva. Ar fi absurd sa ti se ceara sa poti motiva apelul in conditiile
in care hotararea nu ti-a fost comunicata.
Cazurile de echipolenta nu se extind pe cale de interpretare prin analogie. Sunt doar astea
3 si atat. Sunt situatii mult mai evidente in practica ca partea a luat cunostinta de hotarare. De
exemplu, putem avea o corespondenta intre parti prin care o parte arata clar ca stie hotararea.
Totusi, nu o putem considera comunicare pentru ca nu este in cele 3 cazuri. Luarea la cunostinta
e o imprejurare care se dovvedeste prin orice mijloc de proba, dar comunicarea e un act de
procedura care se dovedeste doar prin p-v de comunicare sau afisare sau una din ipotezele de
echipolenta. Termenele curg de la comunicare, nu de la luarea la cunostinta. Luarea la cunostinta
e doar o consecinta a comunicarii. Vom vedea ca exista cazuri exceptionale cand termenele curg
de la luarea la cunostinta, dar vom vedea mai tarziu.

2. Punctul de implinire
Este acel moment de la care nu mai poti face acte de procedura. Actul facut dupa termen
va fi un act nul deoarece nu exista dreptul de a formula actul respectiv.
In cazul termenelor prohibitive, ajungerea la punctul de implinire consemneaza momentul
de la care se poate face un act de procedura. Daca se face anterior, este prematur si lovit de
nulitate.

3. Intreruperea si suspendarea termenului


La art. 184, avem ipoteza: termenul procedural nu incepe sa curga, iar daca a inceput sa
curga, se intrerupe, fata de cei fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa
cat timp nu s-a desemnat o persoana care sa ii asiste.
Termenul proceural se intrerupe sau un nou termen incepe sa curga in ipozele urmatoare:
a intervenit moartea unei parti si se face o noua comunicare la ultimul domiciliu pe numele
mostenirii (nu are de unde sa stie instanta care sunt mostenitorii). De la acea noua comunicare va
incepe sa curga termenul. Este necesar ca moartea sa fi intervenit intre momentul inceperii
termenului si momentul implinirii lui.
Cand a intervenit moartea reprezentantului partii, se face o noua comunicare la domiciliul
partii, de la care va curge un nou termen.
Mai avem cazuri de intrerupere si suspendare in materia perimarii. Perimarea este acea

Page 83 of 106
situatie in care itnervine sanctiunea incetarii procesului ca urmare a curgerii unui timp de 6 luni
fara sa se fi efectuat acte de procedura in procesul respectiv. In interiorul celor 6 luni, o persoana
interesata poate face un act de procedura, ceea ce duce la intreruperea termenului. Suspendarea
termenului de perimare apare atunci cand exista o suspendare a procesului fara culpa partilor si
atunci acea perioada in care procesul este suspendat reprezinta si o suspendare a termenului de
perimare.
In materia apelului si recursului sunt reluate ipotezele de intrerupere a termenului de la
art. 184 si anume termenul de apel se intrerupe prin moartea partii cui i s-a facut comunicarea.
Termenul de apel se intrerupe la moartea persoanei interesata sa faca apel. Mai este un caz in
LPA a NCPC care spune ca termenul pt exercitarea cailor de atac nu curge pe durata necesara
solutionarii cererii de acordare a ajutorului judiciar.

Actele de procedura si termenele procedurale II

Sanctiunile procedurale

I. Nulitatea

Clasificari

Ele pot fi absolute/relative, exprese/virtuale (la nulitatile virtuale, este necesar ca cel care o
cere sa dovedeasca faptul ca a fost vatamat), intrinseci/extrinseci (hotararea e buna, dar are o
problema exterioara atunci cand, de exemplu, s-a judecat in sedinta publica cand trebuia in
sedinta secreta - nulitatea nu e conditionata de vatamare), proprii/derivate (putem avea nulitate
derivata din decadere, totale/partiale, conditionate de o vatamare/neconditionate de o vatamare
(de principiu, nulitatile sunt conditionate de vatamare; cele neconditionate sunt acelea prevazute
in mod expres si limitativ).

Nulitatile conditionate de vatamare

Actul trebuie sa fie facut cu neobservarea unei cerinte legale.


Nerespectarea cerintei legale trebuie sa fi produs partii o vatamare pecuniara sau morala.
In cazul nulitatilor exprese, vatamarea se prezuma pana la dovada contrara.
Vatamarea nu trebuie sa poata fi inlaturata decat prin anularea actului de procedura. De
exemplu, daca citatia este nula, dar partea tot vine la proces, nulitatea e acoperita. In art. 157 din
NCPC ni se indica elementele ce trebuie sa fie cuprinse intr-o citatie. La alin. (3) spune ca

Page 84 of 106
cerintele de la alin. (1) lit. ... sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii. Celelalte atrag tot nultatea,
dar nu e o nulitate expresa si trebuie sa dovedesti vatamarea.

Nulitatile neconditionate de vatamare

Neindeplinirea conditiilor legale privind capacitatea procesuala, reprezentarea procesuala,


competenta instantei, compunerea sau constituirea completului de judecata, publicitatea sedintei
de judecata (lipsa conitionarii de vatamare se refera numai la incalcarea publicitatii, adica atunci
cand legea prevede judecata in sedinta publica si se judeca in camera de consiliu; daca legea
prevede ca trebuie in camera de consiliu si ea se face public, trebuie sa dovedesti vatamarea), alte
cerinte legale extrniseci actului, daca legea nu prevede altfel.

Cursul 11 - 11.12.2014

Regimul de invocare si solutionare

a). Nulitatea absoluta


Nulitatea absoluta poate fi invocata de oricare dintre parti, procuror sau de catre instanta
din oficiu in orice faza a procesului, daca legea nu prevede alfel. Uneori prevede altfel. De
exemplu, exceptia de necompetenta materiala poate fi invocata doar pana la primul termen.

b). Nulitatea relativa


Nulitatea relativa poate fi invocata de partea vatamata (partea adversa celei care a provocat
nulitatea atunci cand e vorba de o nulitate care nu este conditionata de vatamare), cu conditia ca
nulitatea sa nu fi fost provocata de propria fapta.
Pentru neregularitatile savarsite pana la inceperea judecatii, poate fi invocata prin
intampinare, iar daca intampinarea nu este obligatorie, la primul termen de judecata.
Pentru neregularitatile savarsite in cursul judecatii, poate fi invocata la termenul la care s-a
savarsit neregularitatea sau, daca partea nu este prezenta, la termenul de judecata imediat urmator
si inainte de a pune concluzii pe fond. De exemplu, daca o parte nu este legal citata la un termen
si nici nu vine la termenul respectiv, trebuie sa invoce aceasta neregularitate la primul termen la
care este legal citata. Daca apar neregularitati in ultimul moment (de exemplu in redactarea
hotararii), acestea pot fi invocate prin apel.

Nulitatile se invoca pe cale de exceptie daca intervin in timpul unui proces. Sunt, totusi, si
situatii in care exceptia poate fi invocata ca motiv in caile de atac. De exemplu, daca o exceptie de
necompetenta este respinsa de instanta, partea o poate folosi ca temei de apel pentru ca exceptia

Page 85 of 106
i-a fost respinsa in mod gresit.
In ceea ce priveste solutiile, in principiu avem o incheiere interlocutorie (daca ramane in
continuare investita) sau o hotarare de dezinvestire (daca se dezinvesteset). Admiterea exceptiei
poate fi atacata odata cu fondul. Exceptiile se resping prin incheieri interlocutorii si pot fi atacate
odata cu fondul. In caile de atac, exceptiile se admit sau se resping printr-o hotarare.

Efectele nulitatii

Nulitatea lipseste actul de procedura de efectele pe care legea le prevede in ceea ce priveste
functia sa procedurala. In procedura civila, nulitatea afecteaza atat operatiunea cat si actul
constatator.
Nulitatea opereaza retroactiv, iar nulitatea actului atrage si nulitatea actelor subsecvente
daca nu au o existenta de sine statatoare, dar poate uneori atrage si actele precedente. Daca exista
o intrepatrundere ce nu poate fi invocata, pot fi anulate si unele acte anterioare. De exemplu, in
cazul necompetentei, chiar si ce s-a facut anterior constatarii este nul si se va relua procesul de la
0. De asemene, in timpul deliberarii, sa zicem ca avem un complet de divergenta, daca al 3lea
judecatot nu este adus conform regulamentului de organizare a instantelor, se vor desfiinta
hotararea si dezbaterea, ceea ce conduce la reluarea dezbaterilor, pentru ca noii judecatori
trebuie sa audieze partile inainte sa emita o alta hotarare.
Nulitatea nu opereaza de drept. Trebuie sa fie constatata de instanta. Avem situatii
revoltatoare in care nulitati de ordine publica raman nesanctionate daca se epuizeaza caile de atac
sau daca partile nu le exercita.
Hotararile judecatoresti sunt acte a caror nulitate nu poate fi invocata pe cale incidentala.
Nulitatea lor se invoca doar prin caile de atac prevazute de lege. Nu poti sa invoci exceptia
nulitatii ei cand ti se opune, oricat de nula ar fi ea.
Daca actul cuprinde manifestari de vointa, declaratii sau constatari de fapt, ele raman
valabile chiar daca actul este nul din punct de vedere al functiei procesuale. O hotarare data de o
instanta necompetenta sau de un complet gresit compus este nula, fara indoiala. Daca persoana a
declarat ceva in fata instantei si instanta a retinut in incheiere acea declaratie, aceasta ramane
valabila (de exemplu, o incheiere civila nula poate fi folosita ca alibi intr-un proces penal in care
sa spui ca nu aveai cum sa savarsesti o infractiune la Iasi in acelasi moment cand in incheiere s-a
consemnat ca erai in Bucuresti in acelasi moment).

II. Decaderea

Notiune
Page 86 of 106
Decaderea consta in pierderea dreptului de a exercita o cale de atac sau de a indeplini
orice alt act de procedura, daca nu a fost respectat termenul imperativ prevazut de lege.

Conditii

a). Existenta unui termen imperativ legal absolut (sa nu fie termen de recomandare cum
este termenul de 30 de zile pentru redactarea hotararii judecatoresti), inauntrul caruia trebuie
exercitat dreptul procedural.
Sunt asimilate cazurile cand legea a stabilit un termen fix, cand legea prevede ca un act
trebuie facut intr-un anumit moment procesual sau cand legea stabileste o anumita ordine de
efectuare a actelor de procedura. Sunt situatii in care se spune ca poate fi invocata o anumita
exceptie de indata ce ai aflat-o dar nu inainte de intrarea in dezbatere a fondului.

b). Partea sa nu fi exercitat dreptul procedural inauntrul acestui termen


Decaderea nu intervine in cazul drepturilor procedurale ale instantei.

c). Sa nu existe o derogare expresa de la sanctiunea decaderii. Decaderea nu intervine


daca:
- exista o dispozitie expresa a legii in acest sens. (art. 262) (art. 311 alin. 4)
- in cazul partilor legate printr-un raport de solidaritate sau indivizibilitate, una dintre parti a
facut actul in termen.
- partea interesata renunta la acest drept (renuntarea trebuie sa fie expresa)
- legea stabileste in mod expres o alta sanctiune (art. 200)
- partea interesata dovedeste ca a fost impiedicata de motive temeinice justificate.

Regimul de invocare a deccaderii

Avem aceeasi distinctie intre ordinea publica si privata. Pentru cele de ordine publica,
poate fi invocata de parti, procuror sau instanta din oficiu. Pentru cele de ordine privata, poate fi
invocata doar de partea vatamata.
In ceea ce priveste termenele, ori in orice faza a procesului (pentru cele de ordine publica),
ori la primul termen care are loc dupa cunoasterea motivului decaderii (pentru cele de ordine
privata).
Se poate invoca prin exceptie, daca procesul este in curs sau poate fi un motiv de atac, daca
s-a pronuntat o hotarare.

Page 87 of 106
Efectele decaderii

a). Pierderea dreptului procesual ce nu a fost exercitat in termen; actul de procedura facut
peste termen este lovit de nulitate. Sanctiunea este decaderea, dar nulitatea decurge din faptul ca
nu aveai voie sa mai faci actul respectiv.

b). Dreptul subiectiv civil nu este atins, insa, indirect, decaderea poate duce la pierderea
unei componente a acestuia. Daca e un termen pentru exercitarea apelului si acesta a fost pierdut,
prin pierderea dreptului de a recurge la apel, nu pierzi dreptul subiectiv, dar se va definitiva
hotararea initiala si va dobandi autoritate de lucru judecat.

c). Daca actul cuprinde manifestari de vointa, declaratii sau constatari de fapt, ele pot fi
folosite pentru ca decaderea are in vedere doar functia procesuala a actului, pe cand aici vorbim
de aspecte extraprocesuale.

d). Decaderea isi produce efectele doar daca a fost constatata de instanta.

Repunerea in ternem (art. 186)

Este acea sanctiune ce intervine cand partea nu a facut actul de procedura din motive
temeinic justificate. Daca exista aceste motive, partea trebuie sa faca o cerere de repunere in
termen. Partea trebuie sa arate motivele in acea cerere si in acelasi timp sa faca si actul de
procedura in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii. Cand ai facut cererea de repunere in
termen, trebuie sa faci impreuna cu ea si actul pe care nu l-ai facut. Pentru cererea de repunere in
termen, instanta competenta este aceea care s-ar fi pronuntat pentru actul procedural pentru care
intervenise decaderea.

Comparatie intre decadere si nulitate

Asemanari
Atat actul nul cat si cel tardiv sunt lipsite de efecte dpdv al functiei lor procedurale, dar pot
produce alte efecte.
Ambele institutii sunt de drept strict, deci nu pot fi extinse prin analogie.
Nimeni nu se poate prevala de o nulitate/decadere pricinuita de propriul fapt (pentru cele
de drept privat).
Au un regim juridic similar, dupa cum norma incalcata este imperativa sau dispozitia.

Page 88 of 106
Deosebiri
Nulitatea opereaza in cazul nerespectarii formelor legale si a termenelor prohibitive, iar
decaderea opereaza in cazul nerespectarii termenelor legale imperative.
Nulitatea este conditionata de vatamare si presupune imposibilitatea inlaturarii vatamarii
altfel decat prin anularea actului, iar decaderea nu este niciodata conditionata de vatamare.
Actul nul va putea fi refacut in conditiile legii, iar la decadere, actul nu mai poate fi refacut,
stingandu-se insusi dreptul procesual.

III. Amenzile judiciare (le citim din carte)

Judecata in prima instanta - Etapa scrisa

Procedurile prealabile sesizarii instantei (Art. 193 NCPC)

Existenta unei proceduri prealabile nu reprezinta o incalcare a accesului liber la justitie, cu


doua mari limite: aceste proceduri sa nu antreneze o durata care sa faca ca procesul sa nu se mai
incadreze intr-un termen rezonabil si aceste proceduri sa fie justificate si proportionale.
Sunt doua categorii de proceduri: jurisdictionale (care sunt facultative si gratuite) si
nonjurisdictionale (care pot fi si obligatorii, dar durata si costurile trebuie sa nu constituie o
incalcare a justitiei).
Un exemplu este procedura plangerii prealabile din materia contenciosului administrativ.
Trebuie sa existe o cerere de revocare adresata autoritatilor prin care sa se ceara revocarea actului
administrativ vatamator.
De principiu, neindeplinirea unei proceduri prealabile poate fi invocata doar de parat, prin
intampinare, sub sanctiunea decaderii. Exceptie o face doar situatia de la alin. (3), in cererile
privind dezbaterea procedurii succesorale, unde instanta ar putea invoca chiar si din oficiu
nedepunerea incheierii depuse de notarul public cu privire la verificarea evidentelor succesorale
prevazute de NCC.

Cererea de chemare in judecata


Page 89 of 106
Notiune

Este actul prin care se sesizeaza instanta si se pune in miscare actiunea civila.

Cuprinsul cererii de chemare in judecata (art. 194)

Cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda:


- numele, prenumele sau denumirea oricareia dintre parti. De asemenea, trebuie sa
cuprinda CNP-ul, CUI-ul sau codul de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul
comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice si contul bancar ale reclamantului,
precum si ale paratului, daca sunt cunoscute de reclamant. Nu se verifica daca reclamantul chiar
le cunoaste sau nu. Este suficient sa declare ca nu stie. Nu trebuie sa dovedeasca. Tot aici se pot
trece si adresele electronice ori coordonatele fax sau telefon. Daca reclamantul locuieste in
strainatate este obligat sa isi aleaga domiciliul in tara pentru comunicarea actelor de procedura.
- numele, prenumele si calitatea celui care reprezinta partea in proces, iar in cazul
reprezentarii prin avocat, numele, prenumele acestuia si sediul profesional. Avocatul trebuie sa
indice faxul, mailul, adresa si sediul sau profesional. Daca nu se indica cine este reprezentant si
nu se depune dovada calitatii de reprezentant, va putea fi anulata cererea. Daca este facuta de
cineva care este mandatar si nu e parte, poate fi respinsa pentru lipsa calitatii procesuale.
- obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand acesta este
evaluabil in bani, precum si modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu
indicarea inscrisurilor corespunzatoare. Dupa valoare se stabileste competenta (uneori) si
valoarea taxei de timbru.
- aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea.
- aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere. Daca se cer inscrisuri, ele
trebuie si atasate intr-un numar corespunzator si trebuie sa fie comformate cu originalul (sa scrie
pe ele ca sunt comforme cu originalul). Daca se cere interogatoriul, trebuie sa fie trecute si
intrebarile ce vor fi puse. Daca vrea martori, trebuie indicate numele si adresele lor pt a putea fi
citati si pt ca partea adversa sa se opuna audierii martorilor.
- semnatura.
Trebuie sa se ataseze la cerere si taxa judiciara de timbru.
Cererea de chemare in judecata se va depune in atatea exemplare impreuna cu toate actele
insotitoare cate parti sunt + 1 pentru instanta.
Cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele sau denumirile partilor, obiectul
cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnatura partii sau reprezentantului este nula. Avem de
a face cu o nulitate expresa. Si celelalte sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, dar trebuie

Page 90 of 106
dovedita vatamarea, este o nulitate virtuala. In ce priveste semnatura, exista o prevedere expresa
care spune ca lipsa semnaturii se invoca in tot cursul procesului in fata primei instante, dar
nulitatea nu intervine imediat, ci se va acorda un termen in care reclamantul sa semneze. Daca
dupa trecerea acestui termen, reclamantul nu isi semneaza cererea, atunci va interveni nulitatea.

Timbrarea cererii de chemare in judecata

Cererea de chemare in judecata se poate depune la registratura personal, prin


reprezentant, prin posta, fax, mail etc. Data inceperii procesului este data inregistrarii cererii la
instanta. Dupa data inceperii procesului se stabileste legea aplicabila. Daca apar legi noi de
procedura, ele se aplica doar proceselor incepute sub imperiul lor. Data inceperii procesului este
tot data inregistrarii la instanta, nu dupa data la care a fost depusa cererea la posta.

Efectele cererii de chemare in judecata

- Investeste isntanta care nu se poate investi singura


- Determina cadrul procesual in care se va desfasura judecata din pdv al partilor si al
obiectului cererii
- In cazul competentei teritoriale alternative exprima optiunea reclamantului pentru una
dintre instantele deopotriva competente
- In anumite cazuri, cererea strict personala introdusa de titularul dreptului la actiune poate
fi transmisa mostenitorilor acestuia, in caz de deces al titularului actiunii.
- Opereaza punerea in intarziere a debitorului, daca nu a fost pus in intarziere in alt mod.
- In cazu lcererilor reale imobiliare si al celor mixte inceteaza buna credinta a paratului.
- Dreptul ce se urmareste a fi valorificat devine litigios
- Este intrerupta prescriptia extinctiva a dreptului la actiune.

Verificarea si regularizarea cererii de chemare in judecata (art. 200 din NCPC)

Daca cererea nu indeplineste conditiile de forma de la art. 194, reclamantului i se


comunica in scris lipsurile si i se pun la dispozitie 10 zile sa faca completarile sau adaugirile
necesare. Daca nu le face in cele 10 zile, cererea se anuleaza in camera de consiliu fara citarea
partilor. Impotriva incheierii de anulare exista o singura cale de atac si anume cererea de
reexaminare care se solicita in termen de 15 zile si care se solutioneaza prin incheiere definitiva
data in camera de consiliu cu citarea reclamantului de catre alt complet al instantei respective. Se
va putea admite cererea de reexaminare doar in doua cazuri: daca masura anularii a fost dispusa
eronat sau daca neregularitatile au fost indreptate in termen de 10 zile, nu ulterior. Nu poti sa le

Page 91 of 106
faci dupa cele 10 zile si sa zici la cererea de reexaminare ca au fost facute pana la urma. Daca se
admite cererea de reexaminare, cauza se va trimite la completul legal investit prima oara (care nu
o sa fie prea fericit avand in vedere ca i-ai rasturnat incheierea de anulare).
Pe langa conditiile de la art. 194-197 care se verifica in procedura de regularizare, legea
198/2014 a mai prevazut ca instanta trebuie tot atunci sa isi verifice si legala repartizare pe sectii
sau complete specializate. Daca a fost repartizat dosarul unde nu trebuie, se va putea redirectiona
dosarul printr-o incheiere la sectia sau completul corespunzator. Nu se vor antama aspecte legate
de competenta materiala, teritoriala sau generala.
Anularea cererii in faza de regularizare vizeaza toate elementele cererii de chemare in
judecata precum si netimbrarea si nu se reduce numai la cele esentiale (lipsa numelui partilor,
obiectul, motivarea in fapt si semnatura). Distinctia intre nulitati virtuale si nulitati exprese o
facem in faza de cercetare si de judecata. In faza de regularizare, toate nulitatile sunt exprese. Art.
200 ne spune clar ca toate elementele de la 194-197 sunt motive de nulitate fara distinctie. Logica
este aceea ca dosarul sa ajunga la primul termen fara vicii de forma care sa ingreuneze judecata.
Exista o exceptie de la sanctiunea nulitatii. Daca sunt mai multi reclamanti sau parati,
judecatorul, tinand cont de numarul mare al acestora, pentru desfasurarea normala a judecatii,
poate solicita acestora sa isi desemneze un mandatar comun. Sigur ca ei pot sa nu isi
indeplineasca aceasta obligatie sau nu. Daca nu o fac, judecatorul va numi prin incheiere un
curator special caruia i se vor comunica actele de procedura. Cheltuielile privind curatorul vor fi
puse in sarcina partilor care nu si-au desemnat mandatarul. Daca judecatorul pune in vedere
paratilor sau reclamantilor ca ar fi necesar sa isi desemneze un mandatar si ei nu o fac, nu
intervine nulitatea, ci intervine numirea unui curator de catre instanta. Astfel, lor nu li se anuleaza
cererea daca nu isi indeplinesc aceasta obligatie, ci li se prevede alta sanctiune.

Fixarea primului termen de judecata

Abia dupa aceasta faza, judecatorul va permite prin rezolutie comunicarea catre parat a
cererii de chemare in judecata si i se da un termen de 25 de zile (pe care poate sa il reduca in
functie de imprejurari si la 5 zile, de exemplu) sa depuna intampinare. Intampinarea se comunica
reclamantului care in termen de 10 zile depune un raspuns la intampinare. Dupa ce vor exista
toate acestea la dosar, faza scrisa este parcursa si se va fixa termenul de judecata (adica in 3 zile de
la raspunsul de la intampinare). Daca nu se depune intampinare, la finalul celor 25 de zile,
judecatorul va dispune termen.
Primul termen nu poate fi mai lung de 60 de zile (in practica poate sa fie si de un an).
Termenul acesta se respecta in cea mai mare parte din cazuri. Judecatorul roman, in criza de
timp, respecta acest termen, dar el trebuie sa verifice de indata daca se indeplinesc conditiile art.
194-197. Astfel, sta un an (de indata) si dupa aceea incep sa curga cele 25 de zile (pt intampinare),

Page 92 of 106
10 zile (pentu raspuns la intampinare), 3 zile pt fixarea termenului si abia apoi cele 60 de zile.
In vederea primului termen, se poate dispune citarea unor martori chiar daca deocamdata
nu s-a admis proba cu martori. Ii citeaza pentru situatia in care proba va fi admisa.

Modificarea cererii de chemare in judecata

Modificarea poate fi modificata de reclamant numai pana la primul termen la care acesta
este legal citat. In acest caz, instanta dispune amanaarea pricinii si comunicarea cererii modificate
paratului, in vederea formularii intampinarii, care, sub sanctiunea decaderii, va fi depusa cu cel
putin 10 zile inaintea termenului fixat, urmand a fi cercetata de reclamant la dosarul cauzei.
Nu sunt considerate modificari care sa fie facute doar pana la primul termen fixat
urmatoarele:
- greselile materiale (e scris gresit numele).
- reclamantul mareste sau micsoreaza cuantumul obiectului cererii.
- solicitarea contravalorii obiectului cererii, pierdut sau pierit in cursul procesului.
- inlocuireaunei cereri in constatare printr-o cerere in realizarea dreptului sau invers, atunci
cand cererea in constatare este admisibila.
Aceste 4 nu sunt considerate veritabile modificari de legiuitor. Ele se pot face oricand.
Restul modificarilor nu pot fi facute decat pana la primul termen. Se pot face mai tarziu doar
daca exista acordul expres al tuturor partilor din cauza.

Intampinarea

Notiune

Este un act de procedura prin care paratul se apara, in fapt si in drept, fata de pretentiile
reclamantului din cererea de chemare in judecata. Ea are caracter obligatoriu, in afara de cazurile
in care legea prevede in mod expres altfel.

Continut

Intampinarea contine datele de identificare ale partilor, daca reclamantul nu le-a mentionat
in ccj, exceptiile procesuale pe care paratul le invoca fata de cererea reclamantului, raspunsul la
toate pretentiile si motivele de fapt si de drept ale cererii, dovezile cu care se apara impotriva
fiecarui capat de cerere, semnatura.

Page 93 of 106
Sanctiunea

Termenul este de 25 de zile de la comunicarea cererii, sanctiunea fiind decaderea din


dreptul de a mai propune probe si de a ridica exceptii de ordine privata.

Cererea reconventionala

Notiune

Spre deosebire de intampinare, cererea reconventionala presupune o atitudine agresiva. El


nu se mai multumeste doar sa se apere. El are pretentii proprii contra reclamantului. Ele trebuie
sa fie strans legate de pretentiile reclamantului sau sa recurga din acelasi raport juridic. In
principiu, cererea reconventionala este facultativa.
Ea este de 3 feluri:
- cereri reconventionale prin care paratul tinde sa paralizeze cererea de chemare in
judecata. Ele se deosebesc destul de putin de intampinari pentru ca rolul lor este tot cam
defensiv, numai ca aceasta defensiva rpesupune anularea unor acte de care se foloseste
reclamantul. De exemplu, reclamantul cere revendicarea in baza unui titlu, iar paratul invoca
nulitatea actului respectiv prin cererea reconventionala. Daca ar fi fost invocata pe cale de
exceptie, nulitatea actului ar aparea doar in considerente si ar fi greu sa obtii radierea titlului din
cartea funciara. Daca este invocata pe cale directa prin cerere reconventionala, nultiatea va fi
opozabila tertilor
- cereri reconventionale in care reclamantul tinde la o compensare. Este cazul
compensarilor judiciare, pentru ca le cele legale compensarea trebuie doar constatata fiindca deja
a operat.
- cereri reconventionale in care paratul tinde la unele castiguri proprii care nu il lipsesc
neaparat pe reclamant de castigarea cererii lui.

Restul citim din carte pana la masurile asiguratorii

Cursul 12 - 18.12.2014

Uneori si reclamantul poate formula cerere reconventionala cand exista o cerere de


interventie principala atunci cand aceasta se opune si reclamantului si paratului. Daca paratul face
o cerere reconventionala, reclamantul nu poate face o cerere reconventionala la cererea
reconventionala a paratului, chiar daca el devine astfel parat.

Page 94 of 106
Conditiile cererii reconventionale

Pretentiile din cererea reconventionala trebuie sa decurga din acelasi raport juridic (sau sa
fie strans legate de acesta) cu cel din cererea principala.
O caracteristica a noului cod este aceea ca prin cererea reconventionala, pretentiile se pot
indrepta impotriva reclamantului, dar si a altor persoane (nu trebuie sa fie neaparat numai
impotriva reclamantului). E posibil ca pretentiile paratului sa decurga dintr-un contract in care au
fost mai multe persoane. Nu poti sa il obligi pe parat sa isi restranga pretentiile. E un mijloc prin
care vor putea sa apara si alte persoane in proces in calitate de parati din cererea reconventionala.

Continutul

Cererea reconventionala este o veritabila cerere de chemare in judecata, deci trebuie sa


aiba un continut identic. Singura deosebire este ca e o cerere incidentala. Din pdv al naturii
juridice si al formei, este o veritabila cerere de chemare in judecata.

Termenul

Cererea reconventionala se face odata cu intampinarea. Daca intampinarea nu e


obligatorie, ea se face pana la primul termen de judecata la care paratul este legal citat.
Intampinarea se face in termen de cel mult 25 de zile (instanta il poate reduce) de la comunicarea
ccj paratului. Daca la primul termen reclamantul modifica cererea de chemare in judecata,
instanta va acorda termen paratului sa formuleze o noua intampinare pe care va trebui sa o
depuna cu 10 zile inainte de termenul acordat. In cazul in care avem de a face cu o cerere de
interventie si reclamantul este parat in acea interventie, el va putea sa faca cerere reconventionala
in termenul pe care instanta il va acorda pentru ei ca sa faca intampinare.
Sunt si situatii in NCPC in care cererea reconventionala se face in alte termene decat cel de
drept comun. In materia divortului avem art. 916 (paratul poate sa faca cerere reconventionala si
in fata instantei de apel, ceea ce inseamna ca acele motive pe care le invoca vor fi verificate doar
in fata instantei de apel).
Sanctiunea neefectuarii cererii reconventionale in termen este decaderea de a formula o
cerere reconventionala. Dreptul subiectiv ramane neafectat. Poate formula pretentiile respective
prin exercitarea unei actiuni separate, nu pe cale incidentala pe calea cererii reconventionale.

Reguli de judecata

Page 95 of 106
De regula, cererea reconventionala se judeca impreuna cu cererea principala. Daca
pretentiile din cererea reconventionala ar atrage o alta competenta, cererile se vor judeca la
instanta competenta sa judece cererea principala. Daca cererea principala este in stare de
judecata, instanta poate dispune disjungerea si judecarea separata a cererii reconventionale.
Aceasta se poate intampla in ipotezele in care cele doua cereri presupun 2 tipuri de probatorii
diferite. Chiar daca se disjunge si se judeca separat, instanta castigata prin prorogarea de
competenta nu se schimba. Odata ce a operat, prorogarea e irevocabila. Daca se disjunge,
ramane tot la aceeasi instanta, nu se duce la instanta care ar fi judecat-o daca cererea ar fi fost
introdusa pe cale separata. Ba chiar acelasi complet va judeca cererea disjunsa. Chiar si in cazul
in care cererea principala e in stare de judecata, nu este obligatorie disjungerea. De asemeni, se
mentioneaza foarte clar ca disjungerea nu poate fi dispusa in cazurile anume prevazute de lege
sau daca judecarea ambelor cereri se impune pentru judecarea unitara a procesului. De exemplu,
daca avem o cerere principala de iesire din indiviziune si o cerere reconventionala prin care se
cere anularea testamentului, nu poti sa disjungi cererea reconventionala pentru ca daca ar fi sa
disjungi, tot ar trebui sa suspenzi procesul privind iesirea din indiviziune. In schimb, daca A ar
cere anularea actului, iar B prin cerere reconventionala ar cere executarea prestatiei din actul
respectiv, aceasta cerere poate fi disjunsa pentru ca procesul generat de cererea reconventionala
necesita un probatoriu mai amplu decat probatoriul cu inscrisuri din cererea principala.
Cererea reconventionala se poate disjunge daca ea intarzie cererea principala, dar nu si
invers.

Masurile asiguratorii si provizorii

Masurile asiguratorii sunt sechestrul asigurator, sechestrul judiciar si poprirea asiguratorie,


precum si sechestrul navelor. Masurile provizorii sunt specifice materiei proprietatii intelectuale
pe care le vom face acolo. Nici sechestrul navelor nu o sa il facem.
Sechestrul asigurator

Notiune

Sechestrul asigurator consta in indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile ale
debitorului aflate in posesia lui sau a unui tert in scopul valorificarii lor in momentul in care
creditorul unei sume de bani va obtine un titlu executoriu.
Desi e o procedura speciala, logica acestuia este de a garanta succesul deplin al demersului
judiciar. Trebuie sa ne punem in situatia creditorului care nu are un titlu executoriu si care
trebuie sa si-l procure printr-un proces (care poate dura 5 ani), iar in toata aceasta perioada

Page 96 of 106
debitorul pretins poate oricand sa isi instraineze bunurile. Sigur ca se pot introduce actiuni
revocatorii, dar asta inseamna alte procese. Instrainarile cu titlu oneros sunt greu de desfiintat
pentru ca trebuie dovedit ca tertul stia situatia. De asemenea, el poate are doar bani si ii
cheltuieste.
De aceea exista sechestrul asigurator pentru ca bunurile creditorului sa fie indisponibilizate
pana cand creditorul va avea un titlu executoriu.

Conditii de infiintare

In prima ipoteza, creanta este constata printr-un act scris care nu e titlu executoriu, este
exigibila, trebuie sa existe dovada intentarii actiunii si trebuie platita o cautiune al carei cuantum
va fi stabilit de catre instanta.

A doua ipoteza este cand creanta nu este constata in scris (automat nu avem un titlu
executoriu), trebuie sa fie exigibila, trebuie sa existe dovada intentarii actiunii si trebuie platita o
cautiune foarte mare in cuantum de 50% din valoarea creantei.

A treia ipoteza este aceea cand creanta este constatata in scris, nu este exigibila, nu este titlu
executoriu, debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile
promise ori este pericol ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa se ascunda ori sa-si
risipeasca averea, avem dovada intentarii unei actiuni (si actiunea nu este prematura pentru ca
motivele de mai devreme sunt motive de decadere din termen si creditorul poate cere mai
devreme creanta), iar cautiunea este obligatorie, cuantumul ei fiind fixat de instanta.

Daca legea nu prevede altfel, cautiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea
cererii. In practica instantelor s-a conturat o practica a ICCJ care spune ca judecatorul are un
drept de apreciere rezonabil. Nu poti sechestra averi de 30 de milioane de euro cu o cautiune de
3000 de lei.

Daca reclamantul pierde la sfarsitul procesului si nu ar exista cautiunea, paratul ar trebui sa


se intoarca ulterior impotriva reclamantului pentru daunele pe care le-a suferit si sa sufere
eventual o insolvabilitate a reclamantului sau concursul altor creditori.
Cautiunea este o suma pe care paratul o va primi daca reclamantul va pierde procesul.
Asupra ei paratul nu trebuie sa sufere concursul altor creditori. Este o protectie a paratului, o
recompensa.

Procedura de solutionare
Page 97 of 106
Este competenta sa judece sechestrul instanta care este competenta sa judece in fond
procesul. Solutia este valabila si cand procesul se afla in apel/recurs.
Nu este necesara individualizarea bunurilor ce se sechestreaza, identificarea lor urmand a fi
facuta cu ocazia executarii sechestrului. Trebuie doar sa ceri sechestrarea, isntanta acorda
sechestrarea, iar executorul va alege bunurile pe care sa le sechestreze si sa se incadreze in suma
pe care instanta a stabilit-o.
Judecata are loc de urgenta, in camera de consiliu, fara citarea partilor. Se pronunta o
incheierea executorie care stabileste suma pana la care se infiinteaza procesul. Prin acea incheiere
se stabileste si cuantumul cautiunii si termenul pana cand trebuie platita.
Incheierea se comunica de indata creditorului, iar debitorului i se comunica de catre
executor odata cu luarea masurii.
Incheierea se ataca doar cu apel, in termen de 5 zile de la comunicare, la instanta ierarhic
superioara. Apelul se judeca de urgenta si cu precadere, cu citarea in termen scurt a partilor.
Apelul nu este suspensiv de executare. Daca instanta de fond este Curtea de Apel, calea de atac
va fi recursul pentru ca ICCJ nu judeca apeluri.
Executarea se aduce la indeplinire de catre executorul judecatoresc potrivit regulilor
aplicabile in materia executarii silite.
Cererea de sechestru se poate face fie in cadrul cererii principale, fie pe cale separata la
aceeasi instanta.
Desfiintarea de drept a sechestrului asigurator

Nedepunerea cautiunii in termenul fixat de instanta atrage desfiintarea de drept a


sechestrului asigurator. Aceasta se constata prin incheiere definitiva, data fara citarea partilor.

Ridicarea sechestrului asigurator

In principiu, ridicarea are loc cand se solutioneaza procesul de fond prin respingere,
anulare, perimare, renuntare la judecata sau la drept, adica orice solutie care nu este admiterea
actiunii de fond. Totusi, exista si posiilitatea de a se ridica procesul in timpul procesului de fond
daca:
- se da de catre debitor o garantie indestulatoare. Avem situatia aceasta cand vrea sa
dispuna de bunul indisponibilizat si ofera spre sechestrare un alt bun. Cererea se solutioneaza in
camera de consiliu, de urgenta, cu citarea partilor pt ca creditorul s-ar putea sa aiba obiectii cu
privire la cat de indestulatoare e noua garantie. Se pronunta o incheiere supusa apelului in 5 zile
de la pronuntare. Apelul se judeca de urgenta la instanta ierarhic superioara.

Page 98 of 106
Valorificarea bunurilor sechestrate

Valorificarea se face doar dupa ce creditorul obtine titlul executoriu.

Poprirea asiguratorie

Se poate infiinta asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile
incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora
in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente in conditiile stabilite la art. 952. La sechestru
obiectul era reprezentat de bunuri mobile sau imobile. Aici avem sume de bani, titluri de valoare
sau bunuri incorporale urmaribile.

Reguli aplicabile

Solutionarea cererii, executarea masurii, desfiintarea si ridicarea popririi asiguratorii se vor


efectua potrivit dispozitiilor art. 953-958 care se aplica in mod corespunzator.
De obicei, in cererea de poprire trebuie individualizati tertii. In cererea de poprire bancara
creditorul nu este dator sa individualizeze tertii popriti cu privire la care solicita sa se infiinteze
poprirea. Daca nu stii banca depui cererea dupa care trimiti adrese la toate cele 41 de banci din
Romania in baza incheierii de infiintare a popririi asiguratorii.

Sechestrul judiciar

Notiune

Sechestrul judiciar consta in indisponibilizarea bunurilor ce formeaza obiectul litigiului sau.


Obiectul sechestrului este chiar obiectul procesului. Se urmareste o executare in natura, nu prin
echivalent si atunci ideea protectiei creditorului nu e aceea a insolvabilitatii pe care ar putea-o
avea debitorul, ci aceea a nu cumva debitorul sa scoata din patrimoniul sau bunul respectiv.

Conditii

Ori ded cate ori exista un proces asupra proprietatii sau altui drept real principal, asupra
posesiei ori folosintei sau administrarii unui bun proprietate comuna, instanta de judecata va
putea sa incuviinteze, la cererea celui interesat, puneerea sub sechestru judiciar a bunului, daca

Page 99 of 106
aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului respectiv. Trebuie sa se constate un
pericol real ca debitorul sa instraineze sau sa distruga bunul respectiv. Prin urmare, avem conditia
legata de natura procesului si conditia legata de caracterul necesar al masurii.

De la conditia existentei unui proces avem 3 exceptii:


- asupra unui bun pe care debitorul il ofera pentru liberarea sa.
- asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice sa se teama ca fa vi
sustras, distrus ori alterat de posesorul lui actual
- asupra unor bunuri mobile care alcatuiesc garantia creditorului, cand acesta invedereaza
insolvabilitatea debitorului sau ori cand are motivve temeinice de banuiala ca debitorul se va
sustrage de la eventuala urmarire silita ori sa se teama de sustrageri sau deteriorari.
Daca ne aflam in situatia uneia dintre aceste 3 exceptii, legea spune ca in termen de 20 de
zile de la infiintarea masurii trebuie sa se intenteze un proces de fond, in caz contrar desfiintandu-
se de drept masura sechestrului judiciar prin incheiere definitiva data fara citarea partilor.

Procedura de infiintare

Aici avem de a face de o judecare de urgenta cu citarea partilor. Nu se spune ca ar trebui


facuta in camera de consiliu. Cautiunea este obligatorie, dar ea va fi dispusa de catre instanta
potrivit aprecierii pe care o va da ea. E mai greu sa se aprecieze aici pentru ca nu e vorba de o
suma de bani. Se va stabili prin incheiere si se va da un termen de plata si daca nu se plateste se
desfiinteaza de drept prin incheiere fara citarea partilor.
Incheierea de infiintare se supune apelului in termen de 5 zile de la pronuntare la instanta
ierarhic superioara. Daca instanta este chiar Curtea de Apel, atunci calea de atac este recursul.
Spre deosebire de sechestrul asigurator, aici vom avea un administrator sechestru desemnat
de instanta sa administreze bunul sechestrat judiciar. Acest administrator e un paznic al bunului
care poate fi desemnat de comun acord de parti, iar in caz de neintelegere (ceea ce e evident), de
persoana desemnata de instanta. De obicei, instanta il desemneaza chiar pe debitor (in cazul in
care pericolul nu era acela ca va distruge bunul). Administratorul face toate actele de administrare
sau conservare, va incasa orice suma, va face plati curente. Poate sa instraineze bunul daca nu e
usor de administrat, e prea costisitor de conservat, dar pentru aceasta arenevoie de autorizarea
instantei. Daca vor exista procese cu privire la bun, reprezentarea va fi facuta de administratorul
sechestrului in prealabil autorizat de instanta, iar nu debitorul.
Pentru ca judecata are loc cu citarea partilor, la sechestrul judiciar apare pericolul real ca
de la citare si pana la incheiere, debitorul sa instraineze sau sa distruga bunul. De aceea, in cazuri
urgente, instanta poate denumi un administrator provizoriu chiar si pana la solutionarea cererii de
infiintare a sechestrului judiciar. Cererea pentru desemnarea unui administrator provizoriu se

Page 100 of 106


solutioneaza fara citarea partilor. Administratorul provizoriu are aceleasi atributii, doar ca
mandatul lui este pana la solutionarea cererii de sechestru. Administratorul sechestrului cand sta
in judecata nu are nevoie sa puna concluzii prin avocat pentru ca este un mandat judiciar. Cei
care au mandat legal sau judiciar pot pune concluzii chiar daca nu sunt asistati de avocati.
La examen putem avea si o comparatie intre sechestrul judiciar si cel asigurator. De
exemplu, la sechestrul judiciar nu avem ridicarea lui ca urmare a oferirii unei garantii
indestulatoare. La sechestrul asigurator, pentru bunurile mobile se poate desemna un
administrator direct de catre executor, nu de instanta, dupa regulile de la executarea silita. La
bunurile imobile, la sechestrul asigurator se noteaza in CF.

Citarea si comunicarea actelor de procedura

Reguli speciale

Instanta nu poate dispune nimic intr-o cauza decat dupa ce partile au fost citate ori s-au
prezentat personal sau prin reprezentant, in afara de cazurile in care prin lege se dispune altfel.
Daca nu exista procedura de citare legal intocmita, instanta e obligata sa amane procesul
daca partea care nu a fost legal citata lipseste de la apel.
Exceptii de la necesitatea citarii partilor: conflictul de competenta, preschimbarea
termenului, asigurarea probelor, contestatia privind tergiversarea procesului, sechestrul asigurator
etc.

Termenul in cunostinta

Cazuri

Este complicat ca o parte sa fie citata la fiecare termen pentru ca, de exemplu, exista
procese cu multe parti care vin la termen, stiu cand se da urmatorul termen, si totusi instanta mai
trebuie sa le citeze. Citatiile acestea costa. Pe langa aceasta, facand foarte multe citatii este posibil
sa mai si gresesti. Atunci s-a instituit termenul in cunostinta. Sunt acele situatii in care partea este
considerata ca cunoscand termenul si, prin urmare, instanta este absolvita de obligatia de a mai
cita.
Persoana care se afla in una din urmatoarele situatii nu va mai fi citata in tot cursul

Page 101 of 106


procesului.

1. Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar si a luat termen in cunostinta
Este situatia cand reclamantul depune cererea personal sau prin mandatar si este pus sa
semneze ca a luat termen in cunostinta la data X. Acest lucru este posibil doar in acele proceduri
unde nu este obligatorie procedura de regularizare. De obicei nu stii termenul pe loc. Astfel, stii
data primului termen, de exemplu, la contestatia la executare. Aceasta parte care a luat cunostinta
in acest fel nu va mai fi citata. Daca registratorul iti spune ca ai termen pe 7 ianuarie, nu te mai
citeaza pentru 7 ianuarie si nu te mai citeaza tot cursul procesului.

2. Partea care a fost prezenta la un termen, personal sau reprezentant legal sau
conventional, chiar neimputernicit cu dreptul de a cunoaste termenul.

3. Partea care personal ori prin reprezentant legal sau conventional, ori printr-un
functionar sau persoana responsabila cu primirea corespondentei, i s-a inmanat citatia pentru un
termen de judecata.
Sigur ca e complicat sa stii cine este insarcinat cu primirea corespondentei intr-o persoana
juridica. E complicat ca agentul procedural sa stea sa se uite in fisa postului portarului ca sa vada
daca e insarcinat sa primeasca si corespondenta. Sigur ca atata timp cat are stampila, se prezuma
ca avea si atributia de a primi corespondenta.
Daca persoana primeste citatia astfel, ea nu va mai fi citata in tot cursul procesului. Nu este
aici cazul in care atunci cand persoana nu este acasa si i se inmaneaza unui membru al familiei
sau unei persoane care locuieste cu persoana care trebuie citata. La fel si daca nu gaseste pe
nimeni acasa si se depune la cutia postala.

Regula termenului in cunostinta are si cateva exceptii:


- in cazul reluarii judecatii dupa ce a fost suspendata (de exemplu moare una dintre parti si
se suspenda pana se gasesc mostenitorii).
- cand procesul se repune pe rol (de exemplu instanta ramane in pronuntare, dar observa
ca au ramas lucruri nelamurite; alt exemplu este acela cand sunt 2 judecatori care nu se inteleg si
se creeaza complet de divergenta si cauza se repune pe rol).
- cand partea este chemata la interogatoriu, in afara de cazul in care a fost prezenta la
incuviintarea probei cand s-a stabilit si termenul pentru luarea acestuia. Nu este necesara citarea
cand i se spune partii ca la urmatorul termen i se va lua interogatoriu.
- cand pentru motive temeinice instanta a dispus ca partea fie citata la fiecare termen (in
general in procesele cu caracter personal in care instanta vrea sa isi contureze punctul de vedere
si vazand atitudinea partilor sau sa le dea sfaturi de impacare)

Page 102 of 106


- cand instanta de apel sau de recurs fixeaza termen pentru rejudecarea fondului procesului
dupa anularea hotararii primei instante sau dupa casarea cu retinere.
In plus, militarii incazarmati si detinutii sunt citati la fiecare termen.

Preschimbarea termenului

Atunci cand s-a acordat un termen, de principiu el nu poate fi schimbat. Totusi, pentru
motive temeinice, la cerere sau din oficiu, completul de judecata poate modifica termenul.
Cererea se judeca in camera de consiliu fara citarea partilor si partile vor fi citate de indata pentru
termenul fixat. De exemplu, este situatia cand o parte arata ca exista o urgenta maxima in
judecarea procesului si atunci se da un termen mai rapid. O alta cauza este desfiintarea unui
complet si repartizarea cauzei unor alte complete.

Citatia

Cuprinsul citatiei

Citatia va cuprinde:
- denumirea instantei, sedul ei si, cand este cazul, alt loc decat sediul instantei unde
urmeaza sa se desfasoare judecarea procesului
- data emiterii citatiei
- numarul dosarului
- anul, luna, ziua si ora infatisarii
- numele si prenumele sau denumirea, dupa caz ale/a celui citat, precum si locul unde se
citeaza
- calitatea celui citat
- numele si prenumele sau denumirea, dupa caz ale/a partii potrivnice si obiectul cererii
- indicarea, daca este cazul, a taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar datorate de cel
citat. Daca nu exista aceasta mentiune, instanta nu-l va sanctiona pe cel citat pentru ca nu a platit
taxa de timbru. Citatia este legal facuta, doar ca nu ii poti anula cererea de chemare in judecata
penntru ca nu a platit taxa de timbru.
- mentiunea ca, prin inmanarea citatie, sub semnatura de primire, personal ori reprezentant
legal sau conventional ori prin functionarul sau persoana insarcinata cu primirea corespondentei
pentru un termen de judecata, cel citat este considerat ca are termen in cunostinta in ceea ce

Page 103 of 106


priveste termenele ulterioare acestuia pentru care citatia i-a fost inmanata. Lipsa acestei mentiuni
nu ar face nula citatia, dar daca instanta nu il va cita la termenele urmatoare, procedura citarii nu
va fi considerata legal indeplinita pentru ca trebuia sa il citeze din nou.
- alte mentiuni prevazute de lege sau stabilite de instanta
- stampila instantei si semnatura grefierului
Cele scrise cu font italic sunt nulitati exprese.

Organe competente pentru comunicare si modalitatile de comunicare. Locul citarii

Counicarea se face din oficiu prin agenti procedurali ai instantei sau un alt salariat al
acesteia, iar numai daca nu este posibil acest lucru se va face prin posta cu scrisoare recomandata.
Regula este ca se face prin agent procedural si exceptional prin posta. In practica este invers.
Aceasta si pentru ca fiecare instanta are cam un singur agent procedural. Se face prin el in situatia
pricinilor urgente cand se da termen de 2-3 zile. Oficiul de citare nu este platit.
Exista si posibilitatea ca citarea sa se faca de catre parti. In art. 169 se prevede ca dupa
sesizarea instantei, daca partile au avocat sau consilier juridic, cererile, intampinarile ori alte acte
se pot comunica direct intre acestia. Nu este vorba despre citarea la proces, ci despre
comunicarea altor acte, actele partilor. Este posibil acest lucru doar daca ambele parti au avocat
sau consilier si daca convin acest lucru. Instanta nu poate sa ii oblige.
O alta regula spune ca la cererea partii interesate si pe cheltuiala ei, comunicarea actelor se
poate face si prin executori judecatoresti sau prin servicii de curierat rapid. Aceasta ar inseamna
ca partea sa ii propuna instantei sa nu isi mai foloseasca nici omul ei, nici posta obisnuita si va
face ea oficiu de citare prin luarea citatiei de la grefier si trimiterea printr-un serviciu de curierat
rapid. Mai este o vvarianta si anume aceea ca se poate face prin telefax, posta electronica sau alte
mijloace ce asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. Partea trebuie sa
isi fi identificat aceste mijloace de comunicare moderne.

Locul citarii este prevazut la art. 155 NCPC. (le luam de acolo).
Trebuie sa insistam pe chestiunea domiciliului necunoscut. In cazul lor se procedeaza la
citarea prin publicitate. Citarea prin publicitate se poate face cand reclamantul demonstreaza ca a
facut tot ce i-a stat in putinta si nu a aflat domiciliul partii adverse si nici un alt loc unde ar putea fi
citat precum o resedinta, un loc de munca. Citarea prin publicitate presupune ca citatia se
afiseaza la usa instantei, pe portalul instantei, la ultimul domiciliu cunoscut daca exista. De
asemenea, daca apreciaza ca fiind necesar, instanta va dispune si citarea printr-un ziar de larca
circulatie (ziar central, nu local) sau in monitorul oficial. De regula, se dispune prin ziar. Pe langa
faptul ca sunt citati in felul acesta, instanta dispune si instituirea unei curatele speciale pentru cel
citat prin publicitate, curatela facuta de un avocat desemnat de baroul din raza instantei.

Page 104 of 106


O alta problema ar fi atunci cand partea isi schimba domiciliul sau locul unde trebuie citata
in cursul procesului. Cand se intampla acest lucru, partea e obligata sa anunte instanta indicand
locul unde va fi citata in continuare, precum si partea adversa prin scrisoare recomandata cu
confirmare de primire. Daca nu face acest lucru, citarea ei la vechea adresa va fi considerata
legala. Evident, mai exista si institutia alegerii de domiciliu. Partea poate sa insarcineze o persoana
cu primirea actelor de procedura dupa cum poate solcita ca actele sa ii fie comunicate la o casuta
postala. Daca are avocat, poate solicita sa i se comunice actele de procedura la avocat.

Termenul pentru inmanarea citatiei

Regula este ca trebuie facut cu cel putin 5 zile inainte de termenul de judecata. Judecatorul
poate dispune scurtarea termenului, dar nu mai putin de 24 de ore. Daca va scurta termenul,
judecatorul trebuie sa mentioneze in citatie aceasta. Daca partea vede ca a primit o citatie cu 2 zile
inainte de judecata si nu scrie ca a fost scurtat, partea poate sa spuna ca a fost trimisa prea din
scurt citatia si sa nu se prezinte. Partea trebuie sa stie ca este o regula instituita de judecator si nu
o greseala. In cazul citarii prin publicitate, procedura trebuie indeplinita cu 15 zile inainte de
judecarea termenului.

Invocarea si inlaturarea neregularitatilor privind citarea

Daca partea prezenta in instanta, personal sau prin reprezentant, nu a primit citatia sau a
primit-o intr-un termen mai scurt decat cel prevazut la art. 159 ori exista o alta cauza de nulitate
privind citatia sau procedura de inmanare a acesteia, procesul se amana, la cererea partii
interesate.
Orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luata in considerare in cazul in care,
potrivit alin. (1), nu s-a cerut amanarea procesului, precum si in cazul in care partea lipsa la
termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul imediat urmator, daca la
acest termen ea a fost prezenta sau legal citata.
In lipsa partii nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acestia poate fi
invocata si de celelalte parti ori din oficiu insa numai la termenul la care ea s-a produs.

Prin urmare avem urmatoarele ipoteze:


Partile poate invoca nelegala citare la termenul urmator la care este legal citata.
Partile adverse sau instanta pot invoca nelegala citare doar la termenul la care s-a produs.
Partea nu a fost legal citata si totusi se prezinta. In acest caz, poate cere amanarea
procesului. Daca nu cere amanarea, lipsa citarii se acopera si nu va mai putea invoca ulterior.

Page 105 of 106


Inmanarea citatiei si a altor acte de procedura

In principiu, inmanarea are loc la domiciliu. Regula este ca daca partea nu e la domiciliu, i
se inmaneaza unei rude sau persoane care locuieste cu ea. Daca nu gasesti pe nimeni la
domiciliu, i se va lasa un aviz in care i se va spune ca isi poate lua citatia intr-un numar de zile.
Absenta unei parti de la domiciliu nu poate genera o lipsa de citare. Nu e de conceput ca o parte
care nu e la domiciliu sa nu poata fi legal citata. Ea poate sa se prezinte la instanta sa isi ridice
citatia intr-un anumit termen. Nu este motiv de neindeplinire a procedurii de citare daca partea
refuza sa primeasca citatia. In acest caz, se va face un p-v in care se va mentiona ca partea refuza
sa semneze. Procedura este valabila. Restul luam din curs

Page 106 of 106