Sunteți pe pagina 1din 5

Curs nr. 5 și nr.

Leziunile cranio-cerebrale (exterior către interior)


a) Hematomul scalpului (cucui) = colecție sangvină ce apare prin ruperea vaselor de sânge din
grosimea scalpului sau dintre acesta și calota craniană. Determină denivelarea scalpului sau
sângele se reabsoarbe în aproximativ 2 săptămâni, scalpul revenind la forma și culoarea normală
sau, când cantitatea de sânge e mai mare, se poate încapsula, rămânând în grosimea scalpului sub
forma unui chist.

b) Infiltratul hemoragic al țesuturilor pericraniene = mască hemoragică ce apare în urma


lovirii sau căderii, prin ruperea vaselor de sânge din grosimea acestuia.

-hemoragia este mai mică decât în cazul hematomului iar infiltratul nu este vizibil la exterior
datorită părului, fiind vizibil doar pe fața internă, care capătă o culoare roșie.

-în funcție de obiectul vulnerant, uneori infiltratul hemoragic poate păstra forma acestuia, dându-
ne relații privind obiectul contondent, nr. de infiltrate hemoragice fiind identic cu nr. de
traumatisme suferite asupra capului.

-culoarea infiltratului hemoragic ne poate spune dacă traumatismele au fost produse în același
moment ori sunt succesive în timp.

-localizarea infiltratului ne poate sugera producerea lui prin lovire sau prin cădere.

c) Excoriațiile scalpului = distrugerea stratului superficial al scalpului, cu apariția unei


hemoragii de intensitate mică și formarea unei cruste hematice.

-apar în căderi, prin frecarea capului de sol, sau în loviri tangențiale cu alunecarea obiectului
contondent pe calota craniană.

-ne orientează asupra direcției de lovire, poziției victimă-agresor sau direcției de târâre a corpului
în cădere.

d) Plăgile scalpului – datorită comprimării scalpului între 2 planuri dure, obiectul vulnerant și
calota craniană, plăgile vor avea aspect de plăgi tăiate, chiar dacă sunt produse cu obiecte
contondente.

-sunt deosebit de sângerânde deoarece scalpul e bogat vascularizat, iar sângerările sunt adesea
impresionante

-sunt frecvent liniare, cu marginile anfractuoase, unghiuri ascuțite și dehiscente, dar putem
întâlni și plăgi stelate, în împușcări cu țeava lipită sau plăgi contuze, cu forme neregulate și
pierderi de substanță în lovirile cu pari/scânduri.
Acest tip de plăgi este însoțit aproape întotdeauna și de leziuni profunde.

e) Fracturi ale calotei și bazei craniului – se produc, de obicei, la locul de impact și de acolo
iradiază pe anumite trasee, generate de tensiunile din calota craniană și grosimea acesteia.

Pot fi:

A. liniare, în special în căderi sau loviri cu obiecte cu suprafață mare și de intensitate redusă.

B. stelate, când căderea are loc cu capul de o proeminență sau când lovirea se produce cu un
obiect cu suprafață mai mică.

C. cu înfundare – când suprafața de impact este mică, înfundarea păstrând forma obiectului
vulnerant dacă suprafața de impact este de pană la 4 cm2.

D. cominutive – se produc în loviri cu forță mare sau calotă subțire și suprafață mare de impact
(par, topor) cu producerea mai multor fragmente osoase libere la locul de impact și care se pot
continua cu traiecte liniare, rezultând tipuri de fracturi combinate.

E. cu lipsă de substanță osoasă – în cazul împușcării cu glonț, când o parte din țesutul osos
este antrenată de traiectul glonțului.

În cazul în care au loc 2 sau mai multe traumatisme soldate cu fractură, traiectul fracturii produse
de-al doilea traumatism se va opri pe traiectul fracturii produse de primul.

Fracturi ale bazei craniului = sunt mai rare și datorită faptului că baza este o zonă relativ
protejată, pentru producerea lor e necesar un traumatism foarte puternic sau comprimarea capului
între 2 planuri dure.

-semnele externe ale fracturilor de bază de craniu sunt reprezentate de :

* hemoragie auriculară (din urechi)

*echimoze la nivelul pleoapelor, bilateral ??

-sunt rare în agresiuni deoarece o lovire imprimă capului o mișcare cinetică ce reduce mult forța
impactului iar acest lucru face ca fracturile de bază să se producă în accidente rutiere și mai ales
în comprimarea capului.

-o comprimare anteroposterioară determină fracturi transversale, iar comprimarea transversală


determină fracturi anteroposterioare.

-acest tip de leziuni cel mai frecvent nu e compatibil cu viața.


f) Hematomul extradural = acumulare de sânge între calota craniană și dura mater. Această
hemoragie survine prin ruperea unor artere ce trec prin șanțurile de pe fața internă a calotei
craniene și care sunt secționate de către un traiect de fractură.

-pacientul suferă un traumatism cranio-cerebral, cel mai frecvent cu pierderea conștienței, după
care își revine, are un interval liber cu o stare de aparentă normalitate, cu durată între 6-12 ore,
după care apar progresiv :

* dureri de cap (cefalee)

* stare de greață

* amețeli

* tulburări de vedere

* senzație de leșin.

-după acest interval, simptomele se agravează, ducând la pierderea conștienței și instalarea stării
de comă

-evoluția simptomelor decurge în acest mod deoarece chiar dacă sângele din vasul rupt are
presiune mai mare fiind arterial, el decolează foarte greu, dura mater de pe calotă fiind foarte
aderentă.

-simptomele menționate sunt generate odată cu mărirea hematomului și compresia pe care acesta
o realizează asupra creierului. De aceea tratamentul constă în evacuarea hematomului prin
intermediul unui orificiu de trepan și de comprimare a creierului.

-frecvent însă, decesul survine chiar dacă creierul a fost comprimat chirurgical datorită leziunilor
ireversibile produse în creier, atât timp cât acesta a stat comprimat.

-hematomul extradural este foarte grav, determinând decesul în peste 70% din cazuri.

-ca paricularități:

1) hematomul extradural se întâlnește în loviri active (sau accelerații ale capului), fiind extrem de
rar întâlnit în căderi (decelerații).

2) se întâlnește concordanța de sediu a leziunilor, adică atât leziunile scalpului, cât și fractura și
hematomul vor fi găsite în același loc.

g) Hematomul subdural – se formează între dura mater și arahnoidă, producându-se prin ruperea
unor vase de sânge de tip venos, situate pe fața internă a durei mater.
- nu este însoțit obligatoriu de fractură craniană, ruperea vaselor putând surveni și ca urmare a
vibrațiilor produse de traumatism.

- din puncte de vedere clinic, fiind o hemoragie venoasă, acumularea de sânge e mult mai lentă,
pacientul suferind un interval liber, ce poate dura 1-2 zile, până la apariția simptomelor descrise
la hematomul extradural și instalarea comei.

-alteori, acumularea de sânge poate fi mult mai lentă, pacientul prezentând simptome minore pt.
câteva zile, iar ulterior aceste simptome dispar, starea generală revine la normal iar hematomul,
dacă are dimensiuni mici, se încapsulează, luând aspectul unui chist, ce poartă numele de
fibrom(ă) și pe care pacientul îl poartă toată viața.

-hematomul subdural apare cel mai frecvent în căderi, iar localizarea lui nu este obligatoriu la
locul impactului, ci poate fi și în altă parte a cutiei craniene.

-șansele de supraviețuire sunt mult mai mari decât la hematomul extradural, iar tratamentul
constă tot în evacuarea cât mai rapidă a hematomului.

h) Hemoragie subarahnoidiană = colecție de sânge cu aspect de pânză ce învelește o zonă din


emisferul cerebral sau un emisfer în totalitate, fiind situată între arahnoidă și pia mater. În
această situație, sângele pătrunde printre circumvoluții, dar nu afectează creierul, fiind separat de
pia mater.

-simptomele sunt mai puțin importante, cel mai frecvent sângele resorbindu-se treptat, iar
pacientul revine la normal.

-hemoragia poate fi mortală dacă survine pe ambele emisfere cerebrale sau cantitatea de sânge
pierdut e mai mare.

i) contuzia cerebrală – leziune ce afectează în mod direct creierul, producându-se hemoragii în


substanța albă și cenușie, prin ruperea vaselor de sânge din creier.

-în funcție de densitatea și calibrul vaselor de sânge rupte, contuzia cerebrală poate fi ---minoră,
medie sau gravă.

Contuzia cerebrală minoră afectează o zonă a creierului limitată fiind compatibilă cu viața.

Contuzia cerebrală medie și gravă determină ruperea vaselor de sânge într-o mare parte din
substanța cerebrală, fiind foarte frecvent incompatibilă cu viața.

j) Hematomul intracerebral = colecție de sânge în creier, produsă prin ruperea unor vase de
sânge ale acestuia, dar de calibru mai mare, producând o colecție sangvină.

-poate apărea în mod patologic, ca o consecință a hipertensiunii arteriale și a arterosclerozei


cerebrale, la vârste înaintate și mult mai rar, poate apărea posttraumatic.
-din punct de vedere medico-legal, este dificil de diferențiat un hematom posttraumatic de unul
patologic deoarece aspectul lor e relativ identic.

- hematoamele intracerebrale vor determina paralizie a unei jumătăți a corpului de partea opusă a
emisferului în care are loc hemoragia. Paraliziile pe partea dreaptă sunt însoțite de pierderea
vorbirii deoarece centrul ce coordonează vorbirea se află în emisferul cerebral stâng.

k) Dilacerarea cerebrală = distrugeri importante ale substanței cerebrale ce survin în


traumatisme cerebrale grave, sunt însoțite de fracturi importante de calotă și bază de craniu și de
tot cortegiul de leziuni cerebrale descrise anterior.

- pot apare în traumatisme produse prin călcare pe cap de către un vehicul, lovire cu obiecte
contondente masive (par, topor) sau căderi de la înalțime.

Diferențierea leziunilor cranio-cerebrale produse prin lovire de cele prin cădere.

Lovire (accelerație) Cădere (decelerație)

a) leziunile scalpului sunt situate în a) în afara pălăriei.

interiorul pălăriei.

b) fractură de craniu obligatorie la b) nu este obligatorie fractura la locul


de impact. locul de impact.

c) hematom extradural. c) hematom subdural.

d) fractura de craniu e la locul impactului, d) fractură la locul de impact, plus

cu iradieri. fracturi secundare în partea opusă, cel

mai frecvent în plafonul orbitelor.

e) contuzie cerebrală la locul de impact. e) contuzie în partea opusă.