Sunteți pe pagina 1din 214

Înalt Preasfinţia Voastră, în mod obişnuit, Sf. Cuv.

Parascheva este numită


“Ocrotitoarea Moldovei”, “cea mult folositoare”. Am putea-o numi însă, având
în vedere tradiţia sărbătorilor care îi sunt dedicate la Iaşi, “aducătoarea de
sfinţi”?

Sfinţii au fost împreună în viaţa lor pământeană şi sunt împreună în împărăţia


cerurilor. Chiar dacă nu s-au cunoscut faţă către faţă din punct de vedere fizic în
tipul petrecerii lor pe pământ, lumina rugăciunii lor urcă la Dumnezeu în acelaşi
mod şi pe unda acestei rugăciuni ei se cunosc. Din împărăţia cerurilor ei trimit
binecuvântarea lor asupra lumii. De-a lungul vremii, aici, la Iaşi, sau în alte zone
ale ţării, ierarhi ai Bisericii au făcut în aşa fel încât pelerinii să aibă bucuria
închinării la sfintele moaşte. La Iaşi credincioşii au avut bucuria de-a lungul
vremii să se închine moaştelor Sfintei Parascheva, dar au avut binecuvântata
bucurie să se închine şi moaştelor Sfântului Gheorghe, Sfântului Andrei, Sfântului
Nectarie, Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, sau Sfântului Maxim
Mărturisitorul, ale cărui sfinte moaşte se află spre închinare în aceste zile.

Înalt Preasfinţia Voastră, pelerinii care o iubesc pe Sf. Cuv. Parascheva au în


fiecare an posibilitatea de a cunoaşte şi de a cinsti şi alţi sfinţi. Ce mesaj
transmite pelerinajul cu moaştele sfinţilor care sunt aduşi la noi în ţară?

Omul are un dor nespus după Dumnezeu, după sfinţenie. Acest dor se află în
orice fiinţă umană. Acest dor după sfinţenie se manifestă în mai multe feluri.
Închinarea la sfintele moaşte este o manifestare a dorinţei omului de a-L vedea, a-
L simţi şi a trăi în proximitatea lui Dumnezeu. Proximitatea sfinţilor aduce apa vie
după care însetează sufletul omului.
(Din interviul realizat de pr. Bogdan Ţifrea în cadrul emisiunii ,,Dialogurile
Trinitas” la data de 22 octombrie 2010)
Iaşi, Nr. 34, Septembrie - Noiembrie 2015
2 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015
Izvorul şi frumuseţea binelui vin din
interior
Viața omului este într-un continuu disperarea și orice acțiune vicioasă, sunt scopuri.
urcuș și coborâș. Ființă conștientă, chip al Când trece în vicii, răul este și mijloc, aducând
comuniunii și iubirii, persoana se predă în nefericirea” (Diog. Laert., VII, apud Gh.
fiecare clipă a existenței sale unui Prezent, Vlăduțescu, Binele, răul și liberul arbitru).
unui Acum permanent, unui Spațiu delimitat De ce revenim asupra acestui subiect?
dimensional, prin care se dezvăluie în Pentru că, răul a cuprins societatea timpului
conștiința și egoul ei. Faptul că ea există și actual. Suntem împresurați de o calamitate
nu este ceva iluzoriu, precum o aparență a răului, care a pătruns în toate straturile
de ființă, ci este realitatea cea mai puternică societății. Travestit în bine, răul cu rânjetele
și cea mai vie, ce poate exista pe pământ. sale groaznice, disimulează, ascunde și
Sufletul omului este într-o permanentă înfioară și, în final, distruge comuniunea și
refacere și înnoire și trebuie să lumineze și iubirea, ce vin de la Dumnezeu.
să strălucească din interior, în entitatea lui În ciuda acestei distorsionări a
unică. binelui, fără precedent în societatea actuală,
Cum definește DEX-ul binele omului? să vedem ce ne spune filosofia clasică, cu
Binele este mulțumire, fericire, bunătate; referire la bine.
ceea ce este recomandat din punct de vedere Sistemul platonian al Ideilor consideră
moral; este fapta bună, ceea ce este util, binele, ca singura realitate metafizică,
avantajos, în concordanță cu regulile eticii veritabil transcendentă. Întemeietor al ființei,
sociale, armonios, cuviincios. Un asemenea Binele este și cauză a cunoașterii și principiu
bine, ne spune dicționarul explicativ, ar al vieții omenești. Sufletul nostru se mișcă
trebui să integreze ființa umană, ca dat unic dispre tărâmul devenirii până ajunge să
și personal și să delimiteze binele de rău. privească la ceea ce este și la măreața lui
Părinții Bisericii consideră răul strălucire, la Bine (Platon, Republica). De
neontologic, în plan ființial. El nu este aceea, binele este și scopul actelor noastre,
propriu ființei și nu face parte din ea. valoarea supremă și criteriul absolut. Acest
El este incompatibil cu binele și nu vine Bine suprem duce la Fericire (Aristotel, Eth.
unul din celălalt, cum se exprimă Clement Nicomidică).
Alexandrinul în Stromate. Sfântul Ioan Conform credinței Bisericii, Dragostea
Damaschin, în Dogmatica, II, 4, vorbește este sinonimă cu Binele. Binele este numele
despre deficiența răului: răul este lipsa binelui dumnezeirii, al Sfintei Treimi și al Fiecărei
așa cum întunericul este lipsa luminii. Lumea Persoane Treimice. Fiind Supraființial, Binele
pe care o privim este buimăcită, de acest (Fiul lui Dumnezeu întrupat) este Cel ce se
timp malefic și nu mai sesizează unde este coboară să participe la toate caracteristicile
granița între bine și rău, pentru a elimina firii omenești (Ierom. Alexander Golitzin,
răul. Oamenii sunt terifiați de “strălucirile” The Mistagogy of Dionisos Aeropagita,
răului, care devine atât mijloc, cât și scop. Thessaloniki, 1994). Sfântul cuvios Isaac
“Dușmanul tău și răul ce ți-l face sunt mijloace: Sirul vorbește despre dreapta socoteală sau
consternarea, umilirea, sclavia, tristețea, discernământul natural, ca putere intrinsecă,

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 3


ce deosebește binele de rău. și comuniune..., p.334). Prin razele bunătății
Pe lângă cunoașterea duhovnicească, ce se divine atotcuprinzătoare sunt toate: esențe,
naște din credință, Sfântul Isaac Sirul puteri, lucrări, de la cele mai înalte și
evidențiază cunoașterea sau discernământul spirituale, până la cele mai de jos și materiale.
natural. Prin acest discernământ se Cât de greu reușim să identificăm binele
deosebește binele de rău, în chip natural. autentic! Cât de marcați suntem de răul
Această cunoaștere a așezat-o Dumnezeu în pricinuit de anumiți oameni sub diverse
firea rațională, primind creștere și adaos prin forme sau de cursele care ni se întind,
învățătură. Nu există cineva să nu o aibă și să disimulând un bine pe care ni-l fac așa zișii
nu se manifeste ca o putere de cunoaștere binefăcători ai noștri. Ca să nu mai vorbim
naturală a sufletului rațional, care deosebește de indiferența, disprețul și felul cum se
binele de rău, ce se mișcă în el neîncetat.
răspunde la o solicitare. Parcă trăim într-o
“Cinstea firii raționale [Romani II,15] este
societate zgâlțâită din temelii de vrăjmașul
discernământul care deosebește binele de rău.
Și cu dreptate, cei ce au pierdut acest
ce fură permanent binele din mintea și inima
discernământ, s-au asemănat cu animalele omului.
neînțelegătoare, care nu au rațiune și putere Sfânta Scriptură, prin glasul Apostolului
de discernământ. Prin această putere, noi Pavel, la Romani XII, 9-13 ne spune:
suntem în stare să aflăm calea spre ”Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă
Dumnezeu. Aceasta este cunoașterea groază de rău și lipiți-vă tare de bine. Iubiți-
naturală, și ea premerge credinței și este calea vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În
către Dumnezeu. Prin ea putem să deosebim cinste, fiecare să dea întâietate altuia”, iar la
binele de rău și să primim credința”(Cuvinte I Timotei 1,5 citim: „ Ținta poruncii este
despre sfintele nevoințe, Filocalia, vol.10, 2008). dragostea care vine dintr-o inimă curată,
Părintele Dumitru Stăniloae, reflectând dintr-o conștiință bună și dintr-o credință
la operele Sfântului Dionisie Areopagitul, nefățarnică”. Și Aposolul Petru îndeamnă să
când își structura conținutul Atributelor avem dragoste de frați, nefățarnică (I Petru,
dumnezeiești, spune despre bunătate 1,22). Porunca nouă a iubirii, din Ioan XIII,
(bunătatea suprabună) că este cea mai cuprinde toată esența conținutului iubirii,
proprie numire ce se cuvine subzistenței cumulat cu I Corinteni XIII, care de fapt,
divine, ca Structură a supremei iubiri. Binele exprimă binele izvorât din interior: ”Vă dau
este identificat cu iubirea, iar omul, prin poruncă nouă. Să vă iubiți unii pe alții, cum
chipul dumnezeiesc din el, este participant v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe
la această iubire. Este referința fundamentală alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți
antropologică. Forța unificatoare a binelui ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii
sau a iubirii constă în faptul că iubirea pentru alții”(Ioan XIII, 34-35).
dumnezeiască este extatică “nelăsând pe Încheiem, prin cuvintele profetului
cei ce se iubesc să fie ai lor, ci ai celor iubiți” Amos: ”Urâți răul și iubiți binele, faceți
(Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol.1). Binele să domnească dreptatea la poarta cetății”
dumnezeiesc, ca bine esențial, se extinde la (Amos V, 15).
toate existențele, așa cum soarele luminează Dumnezeu să ne dăruiască din darul și
toate, nu în baza unei hotărâri, ci prin însăși din puterea salvării Sale și să ne lumineze
existența lui“. Soarele e primit de toți, umple calea mântuirii! Amin.
viața tuturor cu căldura și lumina lui, dar nu
încetează de a exista în sine” (Spiritualitate Preot Dr. Nicolae NICOLESCU

4 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


TEOLOGIE ŞI SLUJIRE BISERICEASCĂ

1. Sămânţa patristică

Sfântul Grigorie Palama, sunt rătăciţi de adevăr, după cum este cu neputinţă
cugetelor şi cuvintelor omeneşti a atinge Cuvântul
Omilie la Intrarea Maicii dintâi, fiind un lucru mai presus de lume şi de
cele de pe pământ şi din jurul pământului, fiind
Domnului în Biserică una cu cele dumnezeieşti şi fiind socotit de un
chip cu Dumnezeu.
Omilia 53 – La intrarea în Sfânta Dar  mai presus de cea mai înaltă culme a
Sfintelor şi despre viaţa după chipul lui tuturor sfinţilor este Maica lui Dumnezeu care
Dumnezeu petrecută acolo a Preacuratei trece – pentru a grăi ca în Psalmi, - „spre locaşul
Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi cortului celui minunat” şi care a intrat în Sfânta
Pururea-Fecioarei Maria Sfintelor „în glas de bucurie şi de laudă” (Ps.
41,4) şi în răsunetul cântărilor dumnezeieşti atât
În lucrurile  care depăşesc puterea al celor care o însoţeau atunci, cât şi al nostru,
omenească, fie că trebuie să ridice greutăţi, fie să al celor care acum, o sărbătorim. Deci este mai
se întreacă în discursuri cu cei care sunt cu totul presus şi de această înălţime a sfinţilor din ceruri,
neputincioşi, în fiecare din cele două domenii, cei nu numai fiindcă nici unul dintre toţi nu ar putea
care sunt superiori fie prin puterea trupului, fie vreodată să ajungă la vrednicia de a cânta cum
prin iscusinţa cuvintelor, ajung la un rezultat egal se cuvine, dar nici toţi laolaltă, chiar de s-ar
cu cei întru totul neputincioşi, fiindcă nici unii, întâmpla să fie reuniţi într-unul, şi fiind toţi o
nici alţii nu ar duce la bun sfârşit lucrul, nici nu ar singură gură, toţi câţi au fost mântuiţi prin Fiul ei.
atinge vreodată scopul propus. Ar fi cu neputinţă Şi chiar dacă toată zidirea ar fi lăsată să îi aducă
cuiva a atinge cu mâna stelele, chiar de ar fi uriaş slava corespunzătoare celei care este Maica
şi ar putea să îşi întindă mâna mai mult decât Ziditorului a toate, cum ar putea fi de vreun folos
toţi ceilalţi, precum ar fi cu neputinţă aceasta şi laudele noastre, faţă de măririle aduse de Fiul ei,
celor mai mici de statură, fiindcă şi unii şi alţii, încât chiar de vei socoti pe toţi la un loc, şi nu va
deopotrivă, sunt aproape egal depărtaţi de acele fi totuşi decât puţinul unei picături de ploaie faţă
înălţimi eterice, tot aşa cei vestiţi prin elocinţa de oceanul negrăit al slavei? Astfel, cât de mult
lor – când este vorba de lucruri mai presus de depăşeşte puterea mea şi cât de mult mă abţin
cuvânt, cu nimic nu sunt mai buni decât cei cu să socotesc că voi găsi cuvântul de laudă care să
totul neiscusiţi în arta de a vorbi. Căci cine oare, fie pe potriva desăvârşirii Maicii Domnului după
încercând să se ocupe de acele lucruri în faţa virtute şi cu cea care este cu adevărat mai fericită
cărora orice cuvânt păleşte, nu se va arăta doborât şi mai bună decât toate sau decât întreaga zidire.
de mărimea acelor lucruri aidoma acelora care Cum dar altfel aş putea să împlinesc dorul şi
sunt cântaţi în mituri şi poveşti, că pot ei singuri cum îmi voi face datoria, sau cum voi mărturisi
să susţină greutatea universului întreg, sau în harul atâtor nesfârşite daruri care vin de la ea
chipul acelor alcătuitori de mituri, potrivit cărora peste mine decât înălţând cântare ei din toate
ar fi cu putinţă oamenilor a încerca singuri prin puterile? Căci dorul înalţă, iar datoria constrânge,
ei înşişi să deschidă drum către cer, până într-atât atât pentru voi cât mai ales pentru mine. Iar harul

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 5


primit făgăduieşte şi celor ce urmează, iertarea sus să-mi dea ajutor să grăiesc cuvintele pentru
care vine de acolo şi iubirea de oameni a acestei maica Sa, ca nu cumva cel ce cântă, să cânte fals,
Mirese Pururea-Fecioare, care este neîncetată, ci să-mi dea să săvârşesc cântarea ca pe ceva
precum o inimă care străbate pe toţi supuşii, ca armonios pentru urechile iubitoare de cuvântări
şi cum le-ar cuprinde pe toate şi le-ar păstra pe dumnezeieşti. Este deci trebuinţă de îmbelşugatul
toate întru sine, fiind mereu aproape şi prezentă ajutor al lui Dumnezeu pentru cei ce se înhamă
pentru cei care o cheamă, prin neobosita ei la acestea care sunt lucrarea numai şi numai a
mijlocire lucrătoare şi atotfolositoare, către Cel inspiraţiei de acolo, ca şi pentru aceia care din
Ce S-a născut dintr-însa, Dumnezeu, mijlocire veac au adus cuvântări mai potrivite ei şi mai
care în chip proniator le împlineşte pe toate, desăvârşite. Căci orice percepţie a simţurilor,
atâtea câte putem cunoaşte. Iar noi le vom vedea precum şi a celor simţitoare, Dumnezeu le-a sădit
din bunătăţile cele revărsate peste noi de către ea, la început în pământ, şi fiindcă nicidecum nu
cunoscând, şi din cunoştinţă, având mai întărită exista nimic dintre cele aflate în puterea simţirii
credinţa. care să poată cuprinde mintea, l-a zidit pe om
Pe aceasta şi eu chemând-o cu toată puterea singur cuprinzător al minţii. Fiindcă iarăşi, deşi
credinţei, nădăjduiesc că până în sfârşit să o am neamul omenesc a sporit, nu s-a găsit nici unul
drept ajutor, cufundându-mă în noianul minunilor din el care să-L poată cuprinde pe Dumnezeu
sale. Iar pentru voi toţi câţi sunteţi adunaţi în „prin Care toate şi din pricina Căruia toate s-au
jurul nostru acum, precum şi pentru cele ce vor făcut” după cuvântul Apostolului (I Cor. 8,6;
urma pe parcursul acestui cuvânt, nu este nevoie Col. 1,6; Rom. 11,36) a făcut pe această Pururea-
să mă justific. Dar vă veţi arăta cu uşurinţă Fecioară, după cum a binevoit, Împărăţie Lui,
îngăduitori şi iertători dacă veţi ţine seama şi de ca să zic aşa, pentru marea ei curăţie, singură
vorbitor, de pricini şi de măreţia subiectului. Dar cuprinzând în trup plinătatea dumnezeirii, şi nu
mai ales, fiindcă fiecare dintre voi aveţi nevoie numai cuprinzând. O! Preaslăvită minune! Ci şi
de îngăduinţă şi iertare de la toţi, ori de câte ori născând şi lucrând dumnezeiasca înrudire a
aduceţi Maicii Domnului felurite cântări (şi ar tuturor oamenilor, a celor de dinainte de ea şi a
trebui să îi aduceţi cât mai multe, cu toţii fiind celor de după ea.
îndatoraţi să îi aducem prinos Maicii Domnului, Căci fiind alese de Dumnezeu două neamuri
laolaltă  şi fiecare în parte, prin noi înşine şi în din tot veacul, Născătoarea de Dumnezeu a stătut
împreună-lucrare unii cu alţii) aducându-i deci la mijlocul acestora apărând în chip descoperit, ca
datorata laudă, dar cunoscând  totodată că nu o podoabă însufleţită a toată frumuseţea, icoană
suntem în stare să o cântăm după vrednicie. Prin însufleţită a toată virtutea, sălaşul şi încununarea
urmare, însoţindu-ne în cântările închinate ei harurilor omeneşti şi dumnezeieşti şi, ca să
din orice veac, cele de fiecare ceas şi de fiecare spunem aşa, împreună-folositoare cerului şi
zi, împliniţi fără încetare dumnezeiescul şi pământului şi tuturor celor mai presus de ele. Căci
melodiosul cor în jurul a celei ce s-a făcut cămară aceasta este cea mai dumnezeiască întâistătătoare
de nuntă cerească. a Israelului celui duhovnicesc – care este acelaşi
Vino, aşadar, dumnezeiască oştire, teatru lucru cu a spune desăvârşirea neamului creştinesc,
sfânt, ceată în unimea Duhului ceresc, lucraţi - fiind pricina Celui mai presus de toată pricina,
împreună cu mine cuvântul şi însuşiţi-l, nu numai prin care a răsărit tot neamul pământesc şi care
deschizându-vă urechile, şi tinzând şi mintea i-a făcut pe toţi cereşti, arătându-i duh în loc de
odată cu ele, ci aducând în ajutor şi rugăciunea trup, şi făcându-i fii ai lui Dumnezeu. Iar cât
curată. Astfel încât Cuvântul Tatălui celui de priveşte Israelul cel după trup, din care s-a născut

6 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


după trup, la atâta slavă i-a adus pe strămoşi, Domniilor, Cel Care prin fire are asupra tuturor
încât pentru ea au fost făcuţi şi părinţi ai lui nesurpată putere? Ce cuvânt şi, numai puţin
Dumnezeu. Dar mai ales, ca să spun ceva mai s-ar putea apropia de vrednicia şi dacă i s-ar
cuvenit despre cât de mare este vrednicia acestei îngădui aceasta să istorisească cele ale ei şi cele
Mirese Fecioare, nu numai că a mijlocit pentru despre ea, cele mai dinainte de şi după negrăita
neamurile cele alese, dar a stat între Dumnezeu naştere? Şi cine ar putea exprima în chip vrednic
şi tot neamul omenesc, pe Dumnezeu făcându-L aducerea de sus a negrăitei hrane, solia cea din
Fiu al Omului, iar pe oameni făcându-i fii ai lui cer adusă magilor, care ajungeau spre închinare
Dumnezeu. Singură această maică prin fire, dar de departe, slavoslovia făcută de îngeri unind pe
biruind rânduiala firii, L-a născut pe Dumnezeu cele cereşti cu pământul şi împreună adunându-
şi prin negrăita ei naştere s-a făcut Împărăteasă se, ca supuşi, cu Împărăteasa a toată lumea. Căci
a toată zidirea din lume şi mai presus de lume, şi mai înainte de toate acestea încă, şi pentru
„căci toate prin El s-au făcut şi fără El nimic nu acestea profeţii ale profeţilor celor primitori de
s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1,3). Dumnezeu, faceri de minuni, mai dinainte au
Iar însemnele acestei Împărăţii nu sunt gătirea vestit, prin cuvinte învăluite marea minune care
cu coroane, pentru mulţi de neatins, pietrele avea să vie. Aşezăminte ale Duhului în multe
preţioase sau purpura, şi veşmintele alese, şi feluri au preînchipuit adevărul care avea să fie.
podoabele împărăteşti cele schimbătoare pe care Schimbări ale neamurilor şi lucrurilor au deschis
le caută cei care vin din pământ şi care nu pot să cale săvârşirii acestei noi taine, făgăduinţa lui
se desprindă de cele pământeşti, şi al căror suflet Dumnezeu către Ioachim şi Ana că vor naşte
este mai degrabă stăpânit de mantia împărătească la bătrâneţe, ei care din tinereţe au fost fără
[decât sunt ei purtători de mantie împărătească]. copii, făgăduinţa acestei minunate familii către
Iar acele semne ale [Împărăţiei cereşti care este Dumnezeu că, vor dărui înapoi Dăruitorului, pe
Maica Domnului] sunt negrăitele şi nebănuitele cea dăruită. După această, cu adevărat datorată şi
haruri, puterile şi energiile cele mai presus dreaptă făgăduinţă, şi drumul la dumnezeiescul
de fire care se îndreaptă sus şi mai presus de Templu cu cea închinată lui Dumnezeu, şi
cerurile acestea ordonate. Apoi sunt profeţiile neobişnuita intrare a Împărătesei acesteia în
şi dumnezeieştile aşezăminte care au îndreptat însăşi Sfânta Sfintelor care era locaşul consacrat
spre mai bine legile firii, venirea Duhului Sfânt şi lui Dumnezeu Unuia, şi de unde Acesta le vorbea
umbrirea dumnezeiescului Duh, luarea în pântece arhiereilor la vremea cuvenită, care intrau acolo
şi zămislirea cea mai presus de fire în feciorie, o singură dată pe an, (Exod 30,10; Levitic, 16,
deşertarea Cuvântului lui Dumnezeu, naşterea 2-34; Evr. 9,7), în vreme ce Fecioara Maică în
în feciorie a Pururea-Fecioarei, şi minunea vârstă de trei ani a intrat şi a rămas acolo pentru
minunilor! Deschiderea[5] pântecelui prin noi.
naşterea fără sămânţă bărbătească a pruncului, Pentru aceasta şi noi prăznuim azi, privind
fără însă a deschide, ci păzind neatinse peceţile răsplata de folos comun pentru înfrânarea cea
fecioriei. neînfruntată – pogorârea cea mai presus de fire
Cine ar putea, nu spun să se cufunde în a lui Dumnezeu pe pământ prin ea şi preaslăvită
adâncul, ci doar şi numai să privească în altarul urcarea noastră la ceruri prin El, căci acolo
cel cu adevărat şi cu totul nepătruns şi să ajungă dumnezeiasca pruncă sălăşluită în Sfânta
dinaintea uşilor sălaşului întru care s-a pogorât Sfintelor în care nu se putea intra, înalte „suişuri
să locuiască Cel Care îşi are sălaşul mai presus în inima sa a pus” (Ps. 83,6) şi ajungând până la
de toată firea, Împăratul cerurilor, Domnul ceruri, cu adevărat, de acolo pe Stăpânul cel mai
presus
Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 7
de ceruri l-a atras către noi. Acolo „toată slava întâi a creat lumina răspândită pretutindeni (Fac.
fiicei Împăratului este înlăuntru” (Ps. 44,15) după 1,3-16) şi numai după aceea a făcut să apară
cum este scris, fiindcă a întrecut pe toţi oamenii, discul soarelui, la fel şi acum pe această Pururea-
prin negrăita frumuseţe a curăţiei cuvenite ei Fecioară şi Dumnezeiască Maică, a arătat-o far
întocmai cum din strălucirea aurului, Ziditorul al negrăitei lumini a toată virtutea, fiindcă mai
a ales să-Şi gătească un chip de împreună-fire întâi binele era revărsat tuturor, şi numai apoi s-a
cu El Însuşi, acela al făpturii Sale, făcându-Se reunit mai presus de minte şi de cuvânt întru ea
după asemănarea oamenilor (o, negrăită iubirea care a şi întrecut chipul a toată virtutea. Aşadar
Ta de oameni, Stăpâne!) pentru ca să armonizeze cele care sunt de ajuns celor mai buni din veac,
zidirea Lui cu vrednicia Ziditorului. care au fost împărţite ca să fie cei mai buni, dar
Vedeţi împletirea cununilor fecioriei? toate cele cu care sunt dăruiţi, fie că e vorba de
Vedeţi de cât folos comun este această porfiră îngeri, fie de oameni, sunt în parte. Numai ea pe
împărătească? Fiindcă Fecioara, nu prin vreo acestea le primeşte în întregime, pe toate avându-
întâmplare a fost făcută Împărăteasă a toate, le desăvârşit şi îmbelşugat cât nu se poate spune.
având stăpânire asupra celor care după fire erau Şi astfel, din prisosinţa darurilor sale izvorăşte
de o cinste cu ea, şi nici nu şi-a adăugat sieşi şi către cei care o cinstesc pe ea, harul cel
nimic din ceea ce este mai bun după nume şi îmbelşugat dăruind însuşi faptul de a fi înălţaţi
nici nu şi-a făcut supuşi din cei de un neam cu până la ea, împărţind cu dărnicie,  din bunătate,
ea, după rânduielile pământeşti care fac să se cele mai bune daruri. Aşadar, niciodată nu va
deosebească cei de jos după înălţimea rangului, înceta să arate milă faţă de toţi oamenii şi să ne
iar nu după dreptate. Ci pe toţi cei inferiori ei îi dăruiască nouă toate binefacerile ei şi desăvârşita
ridică prin ea, arătându-l pe cel ce ascultă, ceresc bogăţie.
în loc de pământesc, ea însăşi, având parte de cea Dar dacă va cerceta cineva obârşia şi
mai înaltă cinste şi putere şi de cea mai aleasă călăuzirea către toată bunătatea, va mărturisi că
vrednicie din ceruri, a fost rânduită Împărăteasa această Fecioară este în virtute şi pentru cei ce
cea mai înaltă peste cele înalte şi preafericită trăiesc după virtute, ceea ce este soarele în lumina
a fericitului neam, strălucind pretutindeni cu sensibilă pentru cei care trăiesc sub lumina lui
trupul şi sufletul, dumnezeieştile şi preacuratele şi că ceea ce s-a petrecut la început, totul este
mărgăritare. Căci precum Dumnezeu a voit o prefigurare şi un chip al celor săvârşite mai
să plăsmuiască un chip a toată frumuseţea, şi apoi în chip negrăit în aceasta. Iar dacă vom
să arate în el, în chip preacurat, puterea Lui cu privi către soarele care a răsărit oamenilor din ea
privire la acestea, şi oamenilor şi îngerilor şi neînchipuit, Care are şi supra-are prin fire toate
a zidit lumea tuturor celor văzute şi nevăzute cele dobândite de ea prin har, aşadar, dacă vom
comună oamenilor şi îngerilor sau mai degrabă ridica ochii minţii noastre către acest soare, îndată
împletind cununa tuturor harurilor dumnezeieşti în cer ni se arată Fecioara, atât pentru cei de sub
şi omeneşti,  frumuseţea cea preaînaltă care ceruri, cât şi de deasupra, dobândind moştenirea
împodobeşte cele două lumi, tot astfel, atât de tuturor bunătăţilor, fiind cu atât mai strălucitoare
frumos le-a împodobit cu adevărat împreunându- în chip dumnezeiesc decât cei dăruiţi cu haruri de
le pe toate, dar şi deosebindu-le pe toate, arătându- El, precum decât soarele, mai mare este cerul, dar
ne nouă, prin Maica luminii, un chip extraordinar decât cerul, mai strălucitor este soarele.
al puterii creatoare, care vine numai de la El. Care cuvânt oare va putea descrie frumuseţea
Adică, aşa precum la început când a pus strălucirii tale, Maica lui Dumnezeu, Preacurată
luminătorul cel mare ca stăpânitor al zilei, mai Fecioară? Căci nu este cu putinţă a spune darurile

8 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


tale prin cuvinte sau cugetări. Toate covârşesc Trebuia, aşadar, ca aceea care va naşte „pe
şi minte, şi cuvânt. Şi totuşi ne este îngăduit să cel împodobit cu frumuseţea mai mult decât fiii
te cântăm pe tine, fiindcă ne primeşti cu iubire oamenilor” (Ps.44,3) să fie şi ea tuturor, întru
de oameni. Căci tu eşti binecuvântat sălaş al toate neîntrecută, şi să fie gătită încă din copilărie
tuturor harurilor şi plinirea a toată frumuseţea şi cu minunata frumuseţe, potrivită ei întru totul,
bunătatea, boltă însufleţită a virtuţii şi a bunătăţii, încât, din asemănarea arătată întru ea cu El, să
ca una care singură între toţi te-ai învrednicit de fie recunoscut Fiu al Fiicei Pururea-Fecioare şi
toate harurile Duhului Sfânt şi mai mult decât atât, orice ochi ar fi văzut-o, să o mărturisească pe
singură, în chip de neînţeles ai avut în pântece ea începutul după trup al celui fără de tată. Căci
sălăşluit pe Cel întru Care se află comorile tuturor cum şi ce raţiune ar avea ca Cel Ce ţine universul
acestor haruri şi fiind pentru El, cort neînţeles şi întreg numai prin cuvânt şi Care îl împodobeşte
atâta grijă arătându-i de copil, încât să fii primită cu multe chipuri de frumuseţi, să nu transmită
să locuieşti în acelaşi cort cu El din vârsta dintotdeauna şi deplin, această putere creatoare
copilăriei, arătând încă de atunci, prin atâtea de frumuseţe şi celeia prin care Însuşi urma să o
lucruri neînţelese, că eşti chivot nestrămutat al aibă după firea pe care a asumat-o şi de la care
tuturor harurilor. ştia că o va primi în schimb? Aşadar, pentru
Astfel s-a arătat mai mare decât toţi oamenii aceasta, Cel Care îmbracă crinii câmpului mai
din toate timpurile, învrednicindu-se de mari frumos decât mantia împărătească a lui Solomon
daruri, încât şi pentru părinţii care au născut-o (Mat. 6,28), Însuşi pe Fecioara din care avea să
a fost mai presus de înţelegere, după cum îmbrace veşmânt, trupul omenesc, în chip mai
mai de neînţeles a fost şi petrecerea în [Sfânta presus de fire, astfel a împodobit-o, făcând-o
Sfintelor] şi mai presus de înţelegere decât toate vrednică de admiraţie tuturor, dumnezeiesc sălaş
şi covârşind toate, a fost naşterea cea fără de a toate bunătăţile şi frumuseţile, laolaltă şi a
bărbat. Căci fiind înzestrată cu acele făgăduinţe fiecăreia în parte. Singură între toţi oamenii din
de la Dumnezeu şi de la oameni – adică a veac nu s-a arătat întru nimic lipsită de ceva, ci pe
celor ce au născut-o pe ea (căci aceştia, bine toţi întru toate i-a întrecut cu mult peste măsură,
făcând, au împlinit la rându-le făgăduinţa lor pe cât cerul faţă de pământ, astfel încât să ni se
către Cel de la Care au primit făgăduinţa, iarăşi arate şi nouă ca unii care stăm departe – precum
dăruind-o Acestuia pe cea închinată,) iar tu fiind astronomii care pot vedea de departe stelele – şi
înfrumuseţată, ai înfrumuseţat, la rându-ţi, toată să privim întins către cele ale ei.
lumea cu făgăduinţele cele mai presus de lume, Aşadar, dacă se spune că din această pricină
la vreme. Căci într-adevăr, după puţină vreme, ţie a fost adus neamul oamenilor la fiinţă de către
ţi-a fost făgăduit Însuşi Acela, prin Care şi pentru Dumnezeu pentru ca, văzând cerul şi pământul cu
Care a fost făcută o aşa de mare făgăduinţă, că toate cele ce sunt într-însele ca lumea celor văzute,
întru tine să se împlinească făgăduinţele făcute şi prin aceasta, ridicând mintea la frumuseţea
din veac prietenilor lui Dumnezeu şi minunile şi celor nevăzute, să cânte pe Dumnezeu, creatorul
descoperirile din vederile şi tainicele arătări care a toată făptura celor văzute şi nevăzute, cu cât
sunt ca nişte negrăite chipuri. Căci singură între mai mult nu ar spune cineva că cea cântată de noi
toţi ai atins desăvârşita contemplare, covârşind astăzi şi mai mult a fost născută anume pentru
firea noastră comună tuturor prin unirea cu aceasta: ca printr-o minune să îi aducă să creadă
Dumnezeu, nu numai prin negrăita naştere, ci şi în Creatorul pe cei care privesc către ea, minunea
prin comuniunea în bine cu El, după ce ai ajuns la minunilor pe care a strălucit-o cu multe feluri de
înălţimea curăţiei. frumuseţi, luminând mai mult decât luminătorii şi

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 9


decât minţile cereşti? De bună seamă: căci dacă Sfintelor nepătrunsă ca în nişte minunate palate
„toată slava fiicei Împăratului este înlăuntru” împărăteşti, unde petrecea ca un tron însufleţit
(Ps. 44,15), cele din afară ale ei nu sunt în împărătesc, mai înalt decât orice postament, un
discordanţă, ci se armonizează şi sunt prietene cu tron potrivit prin virtuţi cuvenite unui astfel de
cele dinlăuntru în chip minunat. Împărat care şade pe el.
Or, ştiind acest lucru, vei cunoaşte că tot către Dar fiindcă nu trebuia expusă tuturor privirilor
aceasta tinde şi mintea profetului. Căci nu spune această cămară împărătească, precum mărturisesc
înlăuntru, ci dinlăuntru este toată slava fiicei şi Scripturile care spun că Dumnezeu „locuieşte
Împăratului, adică a luminii dinlăuntru revărsată întru lumină neapropiată” (Tim. 6,16), adică
spre cele dinafară, arătând tuturor celor ce văd nevăzută –  fiindcă, aşadar, nu trebuia să aibă
bună potrivire zăvorâtă înlăuntru, de la înălţimile întreaga petrecere a vieţii văzută de toţi, cortul în
cuvenite ale nepătimirii, şi fiind cu adevărat plină care s-a sălăşluit pe pământ Cel Preaînalt, Sfânta
de toată frumuseţea, a arătat feciorelnic suflet. Sfintelor, cortul numelui Dumnezeiesc, cum o
Căci dacă dreptul Iosif pe bună dreptate este numeşte David (Ps. 73,7) a fost adus să fie sălaş,
numit preafrumos, (Fac. 39,6) cum nu va fi din copilărie încă pentru Maica Domnului. Căci
vrednică de această numire cea Atotcurată? Cum unde era mai potrivit cu adevărat să sălăşluiască
dar nu va fi diferită în frumuseţe de acela precum decât în Sfânta Sfintelor? Căci unde în altă parte
şi se deosebeşte fecioria de înfrânare şi încă o ar fi fost mai bine ca să fie pus adevăratul cort
feciorie care întrece şi pe cei netrupeşti, pe cât al lui Dumnezeu? Şi cum nu s-ar fi pus cortul
diferă înfrânarea de orice har şi orice virtute cel adevărat în cortul care a preînchipuit-o? Cort
sălăşluite într-un suflet împreună cu desăvârşita întru care S-a sălăşluit Cel ce pe toate cu adevărat
curată feciorie. Aşa încât Iosif nu s-a conformat le-a întemeiat, adevăratul Împărat, Stăpânul
pururea numelui, căci era preafrumos numai cu stăpânitorilor, Cel care se încinge cu minunata
trupul, dar ea are cu adevărat numele de frumos şi felurita mantie care se revelează prin firea cea
potrivit şi la tot binele din suflet şi cu privire la zidită şi nezidită. Cort luminat nu de strălucirea
frumuseţea sălăşluită într-un trup preacurat, metalelor, ci plin de strălucirea harurilor celor
arătându-se celor care o văd pe ea ca şi noi, în raţionale. Cort cuprinzând în el, nu doar chipuri
cele din afară, iar celui ce vede în duhul profeţiei ale celor netrupeşti sau trupeşti de la început, ci un
i-a fost cunoscută în cele lăuntrice. cort care poartă în sine însuşi, negrăitele fulgerări
Aşadar, având dumnezeieştile haruri şi toate suprafireşti ale curăţiei inteligibile, cunoştinţa
câte sunt daruri ale firii de la sine, ca să zic aşa, cea de un chip cu Dumnezeu, strălucirea fecioriei
din pântecele maicii sale, nu ca şi când ar fi celei bineplăcute lui Dumnezeu, precum şi
trebuit să i se adauge ei ceva de la o altă fire strălucirile tuturor bunătăţilor vrednice de
(fiindcă socotesc că astfel trebuie să numim pe Dumnezeu şi, ca să spun pe scurt, cu adevărat
cele pe care le deprindem prin învăţătură), a ştiut locaşul Lui Dumnezeu Cel Care pe toate le ţine?
că este adusă ca la nişte dascăli spre a învăţa, dar Pentru ea, aşadar, Moise mai dinainte văzând
fiind condusă de minte, s-a arătat mereu că va fi locaşul lui Dumnezeu cel însufleţit, a
ascultătoare lui Dumnezeu, iar îndrumările cele ridicat  cortul acela, şi pentru ea, mai dinainte a
de la oameni le-a lăsat cu desăvârşire şi, astfel a pregătit pe cele inaccesibile [Sfânta Sfintelor] şi
primit înţelepciunea cea nestricăcioasă de sus la învăţând de la Dumnezeu cele viitoare cu privire
o vârstă la care părinţii, de obicei îi încredinţează la ea, a fost învrednicit de cuvintele acelea
educatorilor şi retorilor pe copiii lor – care nu vor grăite mai presus de fire, arătând mai dinainte
aceasta din pricina vârstei fragede, - în vreme ce tuturor vrednicia acesteia cu fapta şi cuvântul,
ea însăşi a fost închinată lui Dumnezeu în Sfânta covârşindu-le şi mutându-le pe toate din fragedă

10 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


pruncie. Căci nu numai prin felul de viaţă a avut comoară feciorelnică nu ar fi fost ţinută în cele
fiica lui Dumnezeu, Fecioară, locaşul cel mai mai ascunse petrecând o viaţă nevăzută tuturor
vrednic de sus pentru ea, datorat dobândirii unei oamenilor?
vrednicii mai înalte decât aceea de a sălăşlui în Şi dacă de sfinţii cei din vechime „lumea nu
cort mai presus de toţi, fiindcă prin vrednicia era vrednică” (Evr. 11,38) cum oare ar fi putut
petrecerii sale a depăşit pe toţi – şi prin felul fi vrednică de ea, care este mai înaltă şi decât
acesta a adus mai dinainte şi o mărturie vie cu sfinţii îngeri din ceruri? Înţelege şi din aceasta,
privire la marea taină ce avea să fie pentru ea. cât de mare este înălţimea acestei Fecioare; căci
Căci a primit locul afierosit numai lui Dumnezeu, aceia au fugit de petrecerea împreună cu oamenii,
spre petrecere Lui, şi de unde Domnul împărtăşea precum Însuşi spune: „în munţi şi în pustietăţi şi
dumnezeieştile voiri prin Moise şi Aaron pentru în crăpăturile pământului”, iar acesteia i-a fost
cei care se apropiau de la mare distanţă împreună dată spre sălăşluire Sfânta Sfintelor întru care
cu ei şi după ei, după vrednicie, şi unde credeau a fost îngăduită să locuiască această preacurată
că locuieşte neîncetat şi în răstimpul dintre acele Fecioară, când încă nici nu trecuse de vârsta primei
mijlociri. Tocmai acest locaş care era numai pruncii, deşi s-a arătat că este mai înţeleaptă decât
spre propria Lui petrecere, l-a primit, în chip cei care au ajuns la vârsta deplinei înţelepciuni
de neînţeles, Copila lui Dumnezeu, nu pentru o precum va arăta şi urmarea acestui cuvânt.
perioadă de puţini ani, arătând astfel celor ce au Căci fiind dăruită de la Dumnezeu şi lui
minte şi mai dinainte propovăduind că ea însăşi Dumnezeu şi, asta mai înainte de naşterea ei
avea să fie cu totul adevăratul altar şi locaş de (şi cum ar fi putut să nu fie astfel cea care din
petrecere a lui Dumnezeu şi jertfelnic al Aceluia, veac a fost rânduită să fie sălaş Ziditorului
fără de asemănare mai bun şi locaş de taină al veacurilor?) aşadar dăruită fiind lui Dumnezeu
celei mai de sus înălţimi a tainelor Duhului Sfânt. şi rod al rugăciunii şi cererii drepţilor (O! Ce
Pe lângă cele spuse, a dat o tăcută mărturie aripi ale rugăciunii aceleia; O! Câtă trecere pe
însemnată celor ce înţeleg că nu întâmplător a care a aflat-o la Domnul! O! Ce inimi ale acelora
ales o viaţă în isihie şi desprinsă de toţi. Căci dacă atâta de nepătate, încât au adus lui Dumnezeu o
Sfânta Sfintelor este nevăzută privirilor tuturor astfel de rugăciune, care la atâta har a ajuns şi
şi desăvârşit închisă pentru toţi oamenii şi este la atâta dăruire de la Domnul!) aşadar rodul unei
separată printr-un perete de toţi şi de toate şi este astfel de rugăciuni fiind Fecioară, a fost adusă de
înconjurată de catapetesme şi la porţile din faţă părinţii ei Dătătorului iarăşi ca o ofrandă iubită,
acoperită cu văl şi cu acoperăminte şi nimănui prin rugăciune (O! Minunată pereche! O! Jug
deschise, afară numai arhiereului după rânduială, binecuvântat împreună arând şi dar aducând
dar şi acestuia o dată pe an, când el se punea sălaş mai râvnit decât cerurile), aşadar s-a adus
înaintea lui Dumnezeu, făcându-L milostiv pentru ca dintr-o sfântă rădăcină care a odrăslit mlădiţă
sine însuşi şi pentru toţi cei de afară; cum oare cea preasfântă, vlăstar care prin mărimea vredniciei a
care este masa purtătoare a hranei celei îngereşti ajuns până la cer, mlădiţă care a odrăslit floarea
şi ţarina cea pururea roditoare şi, mai mult decât cea mai dinainte de veci şi neveştejită, mlădiţă
atât, ţarina pomului veşnic, jertfelnicul de obşte care a odrăslit pe Cel Care numai prin Cuvânt
al întregului neam omenesc la care o singură dată, a odrăslit toată firea. A fost adusă deci mlădiţa
în toţi vecii, a intrat cel mai dumnezeiesc arhiereu aceasta altoită (vino, David, strălucind ca să spui
şi „singurul pe care se cuvenea să-l avem” după prin armonioasă cântare în alăută) „ca un măslin
cuvântul Apostolului (Evr. 6,20; 7,26) şi prin roditor în casa lui Dumnezeu” (Ps. 51,8) „ca un
care S-a făcut Mijlocitor şi în chip nedespărţit a pom” al tainelor lui Dumnezeu care „rodul său îşi
unit pe Dumnezeu cu oamenii, cum oare această va da la vremea sa” şi care va rodi negrăit „lângă

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 11


izvoarele apelor” Duhului (Ps. 1,3). aplecarea firească către El.
S-a adus închinată lui Dumnezeu de către Dar oare nu de mirare sunt unele ca acestea?
cei ce au născut-o, Maica lui Dumnezeu, nu Cum oare cea care era numai de trei ani, s-a
o copiliţă, nu o tânără,  sau fiind doar cu puţin încredinţat cu totul Celui Care printr-o mai mare
mai mică, ci abia de trei ani şi până mai ieri sau pronie a îndreptat căile ei, şi, care, întru cunoştinţă,
alaltăieri, încă mai era alăptată la sânul maicii deosebeşte între făptură şi Ziditorul făpturii şi
sale. Dar încă de la această vârstă, Fecioara a acordă cea mai mare cinstire, cuvenită Celui
arătat cele de cuviinţă celor care ştiu să judece mai Mare peste toată făptura, cea care preferă pe
drept. Căci cu negrăită veselie s-a arătat această Dumnezeu în locul braţelor mamei şi ale tatălui,
înaintare. Şi fiind deja aproape de uşile din faţa şi între toate cele ale casei, a aflat mai de cinste
Templului, tinere de bun neam, îmbrăcate potrivit altarul lui Dumnezeu şi pe ierarhul Lui, nefiind
neamului, au întâmpinat-o cu făclii, şi, astfel, atrasă înspre nimic altceva, şi a ales pe Dumnezeu
cu mult alai fiind cinstită, după cuviinţă, au mai presus de toate şi pe cele dumnezeieşti, şi de
însoţit-o cu osârdie către cele dinlăuntru, şi prin aceea a alergat la acestea cu bucurie? Căci oare nu
aceasta, Fecioara a arătat limpede că simţea mai despre ea spune David profetul către Dumnezeu:
bine decât toţi cele săvârşite pentru ea şi cele ce „Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului
rămâneau să fie plinite. Plină de demnitate şi plină Tău” (Ps. 88,14). Şi apoi ea însăşi este numită
de haruri şi admirată de toţi pentru frumuseţea tron însufleţit al lui Dumnezeu sau mai degrabă
şi purtarea cuvenite şi pentru maturitatea cea numai vrednicia acesteia (căci nu se spune că este
plină de înţelepciune, amestecându-se printre singura mai presus de cetele cele nematerialnice
celelalte în bună rânduială, cum n-ai spune, iar de sus?) şi pentru aceasta mai mult decât acele
apoi, adăugând la rânduială şi râvna, şi înlocuind tronuri, ea aduce la împlinire şi se arată a fi
zăbava cu grabă, iuţind pasul, a înaintat, depăşind temelia negrăitei dreptăţi şi a marii judecăţi
corul fecioarelor care făceau cerc în jurul ei, (Ps. 96,2). Astfel Fecioara a fost preaslăvită cu
lăsând în urmă pe cei care o aduceau, aşa ca să se cea mai plină de discernământ cunoştinţă şi mai
împlinească limpede cuvântul Psalmului aceluia înainte de naşterea ei cea negrăită care fiind mai
„Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma dinainte văzută duhovniceşte, acum s-a arătat
ei, prietenele ei se vor aduce ţie, aduce-se-vor tuturor în cea mai mare certitudine.
întru bucurie şi veselie, aduce-se-vor în palatul Aşadar şi pentru Moise, încă de la vârsta lipsei
Împăratului” (Ps. 44,18). de discernământ, deşi limba îi era anevoioasă
Dar încă şi Arhiereul a arătat la întâmpinare şi gângavă, a propovăduit, în chip cu totul
cuvântul acela profetic grăit întru totul despre preaminunat, ţinând urma flăcării dumnezeieşti
ea: „ascultă, fiică, şi vezi, şi pleacă urechea ta şi pe care a preferat-o strălucirii aurului, şi pe
uită poporul tău şi casa părinţilor tăi, şi va dori care, precum spune cuvântul, a pus-o alături
Împăratul frumuseţea ta”(Ps.44,10), a stat puţin – drept dovadă a maturităţii judecăţii sale –
cu bunăcuviinţă, Fecioara, luând seamă la cele de strălucirea cunoştinţei. Iar celelalte ale lui
auzite, şi de îndată a lepădat în urmă toate, părinţi, privitoare la bunătăţile din suflet, sunt ca nişte
doici, jocurile copilăriei, despărţindu-se ea însăşi semne prevestitoare ale bărbăţiei viitoare, dar în
de cei dimpreună cu ea, singură între toate în chip comparaţie cu acestea de acum, nu este aproape
strălucit şi strălucitoare, s-a apropiat de ierarh, nici o pricină de uimire. Căci oare ce vrednicie
privind către acesta cu încântare, cu blândeţe, putea avea, pentru dispoziţia inimii unui copil,
şi aşa, cu graiul peltic şi cu purtările stângace şi o cunună împărătească împodobită cu petale de
drăgălăşenia pe care le avea potrivit vârstei, s-a aur şi cu pietre strălucitoare (Ex. 4,10) faţă de
încredinţat desăvârşit pe sine lui Dumnezeu, prin dragostea braţelor părinteşti, duioşia maternă şi

12 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


purtarea de grijă cuvenită cărora numai Fecioara arhiereul lui Dumnezeu – cum că cele ce se petrec
dintre toţi le-a rezistat de bunăvoie la vârsta ei? în alte suflete abia când, după mulţi ani ajung
Căci, faptul că a alergat la Dumnezeu cu atâta la vârsta desăvârşirii, chiar şi în sufletele celor
neţărmurită dragoste şi că a rămas singura să fie aleşi, acestea Fecioara le are în suflet sălăşluite
ţinută în Sfânta Sfintelor ca pentru a sluji în toată încă din copilărie şi că în tot cuprinsul vieţii va
vremea tainei celei negrăite, când s-au întâmplat fi în acestea mai presus de toţi ca înălţime – pe
unele ca acestea lui Moise, pe care, atunci când ea mai presus de toţi cei mai buni a învrednicit-o
avea să devină bărbat, frica, iar nu dumnezeiasca să intre în Sfânta Sfintelor şi i-a convins pe toţi
dragoste, l-a îndemnat să se depărteze de slujirea cei de atunci să primească faptul petrecut prin
lui Faraon (Ex. 2,15), deşi multă vreme după împreună-lucrarea lui Dumnezeu şi prin dreapta
aceea, pentru deprinderea virtuţii şi a luptelor ei şi Lui judecată. Căci Ea avea să fie vasul alegerii,
pentru tinderea către Dumnezeu în munte, a fost nu doar precum un chivot al celor umbrite şi plin
învrednicit să fie învăţat în tainele preînchipuite de chipuri, ci al adevărului însuşi. Şi aceasta nu
ale acestei Fecioare şi a săvârşit ca un slujitor pentru a purta înaintea Împăraţilor şi popoarelor
pregătirile rânduite pentru ea. dumnezeiescul nume, precum l-a purtat mai
Dar să lăsăm pe acesta care s-a arătat, pe târziu Sfântul Pavel, ci pentru a purta în pântece
cât se pare, una cu robii şi să aducem vorba pe Însuşi Acela al Cărui „nume este minunat”
noastră iarăşi la cei care au venit la cunoaşterea (Fapte 9,15; Luca 11,27). Astfel, acela a primit
de Dumnezeu de bună voia lor. Ne minunăm de numele de Pavel în loc de Saul, nefiind mai mic
Avraam şi de faimosul Melchisedec care au alergat decât nici unul dintre toţi care au fost numiţi din
la Dumnezeu de la ei înşişi, dar care erau deja la veac cu nume nou, şi a fost învrednicit să-l poarte
vârsta maturei cugetări şi care au văzut această cu îndrăznire.
mare mărturie a lui Dumnezeu care este lumea Pentru aceea, în chip potrivit, dacă ar privi
aceasta mare, pământul şi cele de pe pământ, cineva nu numai începutul bărbaţilor minunaţi
amestecul elementelor, armonia desăvârşită a renumiţi pentru virtute, ci ar căuta la însăşi calea
contrariilor, cerul, acest mare hotar care a cuprins luptătoare pentru virtute a acelora şi la însăşi
toate câte cad sub simţuri, mulţimea stelelor din răsplăţile desăvârşite şi cununile de sus, va afla
el, diversa şi minunata lor dispunere şi mişcarea că aceia de la început sunt cu mult inferiori
corpurilor cereşti nu simplă, nici imediat contrară, faţă de această Pruncă a lui Dumnezeu pe care
ci armonioasă şi ritmică şi muzicală şi perioadele întregul popor o sărbătoreşte acum, pomenind
lor, conjuncţiile şi combinaţiile lor, opoziţiile lor cu negrăită bucurie mutarea celei dintre oameni
şi de aici, configurările cele cu multe înţelesuri în însăşi Sfânta Sfintelor. Căci şi Enoh a fost
cum obişnuiesc să le numească cei care le mutat, dar nu a fost cinstit pentru aceasta cu atâta
cunosc pe acestea şi toate celelalte ale firii câte prăznuire publică. După acesta, a fost răpit într-
s-au săvârşit prin cuvânt, toate mărturisesc şi îl un car de foc Ilie, dar nu a fost prilej pentru aşa
propovăduiesc din veac pe Dumnezeu care este de mare sărbătoare, nici nu a cuprins toate vreo
mai presus de toate. dumnezeiască desfătare şi nici nu le-a dat temei
Iar Fecioara care nu putea să-şi arunce celor de pe pământ să urce la cer. După aceştia a
ochii asupra nici uneia dintre acestea (căci nici fost adusă să sălăşluiască aici un copil de trei ani
vârsta nu o îngăduia), îl are deja pe Dumnezeu şi lumea întreagă s-a bucurat şi tot universul s-a
în cuget, iar când a fost adusă Lui, s-a bucurat. umplut de veselie, plin fiind de dumnezeiescul
Mai mult, ea însăşi a înaintat către El din propriul avânt. O! Doamne! Ce este această minune,
îndemn, ca de la sine prinzând aripi către sfânta şi care este puterea acestei copile, înălţime a
dumnezeiasca dragoste, ceea ce şi înţelegând bine virtuţii, măreţie a slavei? Cine este cea care „a

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 13


biruit lumea” (Ioan 5,1) care a înnoit neamul, Nemuritor a devenit logodnica unui muritor,
cine este cea care a făcut să dispară întristarea, neavând ea însăşi nevoie de aceste lucruri, ci ca
rodul blestemului părintesc, şi care a odrăslit să se arate spre mărturie nouă, marea minune
dumnezeiască, neprihănita strălucire. Cine este a naşterii celei negrăite şi pentru a fi mântuiţi,
veselia comună şi privată, cea fără de vârstă, crezând în ea. Şi precum soarele ne răsare nouă la
pururea matură care a covârşit curgerea timpului intervale şi, necontenit îşi urmează cursul în cerc,
care pe toate le nimiceşte? Dar să revenim la şi nu este cine să se ascundă de căldura lui după
cuvântul nostru! cum este scris („de la marginea cerului ieşirea lui
Deci a fost mutat Enoh pentru că era şi oprirea lui până la marginea cerului” (Ps. 18,7)
bineplăcut Domnului, şi voi lăsa la o parte faptul adică de unde mai întâi a venit, la fel şi Atotcurata,
că acela era în vârstă de 365 de ani când a încetat avându-şi ieşirea din neamul omenesc şi intrând
din viaţă (Fac. 5,24), iar cea care astăzi este de în cele de nepătruns ale Sfintei Sfintelor şi iarăşi
faţă, era abia o Copilă de trei ani când a fost luată se întoarce către oameni pentru ca, pregătind
spre săvârşirea faptelor celor mai presus de fire, ca o masă a sfinţirii să dea tuturor darul sfinţirii
şi de aici să împartă haruri pe pământ, iar apoi nestricăcios, fără ca cineva să fie lăsat la o parte,
îndată, toate de la pământ la cer s-au înveşmântat nici înseşi cele ascunse ale casei, cele nepătrunse,
în slavă. Dar l-a mutat şi pe acela Dumnezeu. Dar adică.
oare la ceruri? Nicidecum. „Căci nimeni nu poate Dar toate câte sunt pentru noi, de la soare se
urca la ceruri decât numai Cel Ce S-a pogorât din produc şi fiindcă ele se trec cu repeziciune şi noi
cer” (Ioan 3,13) făcându-Se al nostru pentru noi avem nevoie de multe şi necontenit de rodirile
din această sfântă Fecioară, „Cel Ce este din cer”. prin el. Însă de darurile cele nestricăcioase ale
Aşadar, dacă este scris că Enoh de pe pământ a Pururea-Fecioarei e nevoie numai într-o singură
fost mutat de Dumnezeu, cu siguranţă i-a fost perioadă şi ea străluminează toate fără încetare,
rezervat un loc cu totul inferior faţă de cel acordat răsărindu-ne nouă în chip de negrăit soarele
acum Fecioarei. Căci nu este pe pământ un loc acela „întru Care nu este mutare, nici urmă de
mai curat decât cel din Sfânta Sfintelor. Dar schimbare” (Iacob 1,7). Aşadar, lăsând la o parte
fiindcă acela cu nimic nu a folosit neamul, nici nu mutarea lui Enoh de către Dumnezeu, să ne
a nimicit păcatul, nici nu a plinit toată dreptatea, mutăm ochiul minţii la răpirea lui Ilie, care i-a
astfel încât la al treilea neam după el a fost potopul lăsat cojocul de lână ca un mare dar ucenicului
a toată lumea, iar acum prin ea şi pentru ea, se său, pentru ca prin el să lucreze mai mult şi îndoit
arată înnoirea lumii şi prin aceasta, ne-a deschis să devină darul facerii de minuni într-însul (IV
nouă acum porţile cerului, nu trimiţând ploaie Regi 2,14). Dar cu cât mai mult întrec minunile
năprasnică şi înfricoşătoare şi nimicitoare pentru Maicii Fecioare pe acelea ale lui Elisei, când
toată suflarea, ci roua Duhului, dulceaţa sufletelor ea însăşi a fost statornicită minunea minunilor
noastre, lumina  cea neapropiată, mare şi mai pe pământ şi minunea multfolositoare cea mai
presus de minte [I Tim. 6,16] „care luminează pe mare din tot veacul şi a dăruit Însuşi Fiului lui
tot omul ce vine în lume” [Ioan 1,9]. Dumnezeu veşmântul adamic din pântece, care
Iar dacă cineva ar vrea să vorbească despre veşmânt vrednic de închinare a lucrat pentru noi
venirea Fecioarei la oameni să ştie că mai are nu îndoite minuni, ci atâtea minuni încât „dacă
de adăugat multe pentru a arăta superioritatea s-ar fi scris cu de-amănuntul cred că lumea
ei. Căci precum Fiul Cel Unul Născut din Tatăl aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris” după
a venit pentru noi din cerurile sfinte, astfel şi cum spune cel mai teologhisitor Evanghelist
ea însăşi a venit la noi din Sfintele Templului. (Ioan 21,25).
Drept aceea, mireasa nenuntită a Tatălui Celui

14 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


2. Vocea duhovnicului

Preasfânta Treime şi
Sfânta Liturghie
În cuprinsul Sfintei Liturghii, Persoanele
Preasfintei Treimi se pomenesc de multe ori şi pe
lângă aceasta sunt şi texte în care avem cuvântul
“treime”. Pe acestea le vom pune în evidenţă cu
acest prilej.
Mai întâi Sfânta Liturghie începe cu
binecuvântarea: “Binecuvântată este împărăţia
Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor”. Se pomenesc în acest
cuvânt cele trei persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl,
Fiul şi Sfântul Duh. Noi  credem că Dumnezeu
este Unul în fiinţă şi întreit în persoană. E o taină
iubit întru Care bine am voit; pe Acesta să-L
a credinţei noastre, poate cea mai mare taină,
ascultaţi” (Matei 17,5), Fiul Care S-a schimbat la
ceva ce nu putem înţelege dar putem primi prin
faţă înaintea ucenicilor Săi şi Duhul Sfânt, adică
credinţă. Asta-i descoperirea dumnezeiască.
norul care i-a învăluit pe cei care erau atunci de
La Botezul Mântuitorului nostru Iisus Hristos
faţă, norul luminos. În conştiinţa  Bisericii s-a
S-a arătat Sfânta Treime aşa că Dumnezeu Tatăl
aşezat gândul acesta şi învăţătura că Dumnezeu
a vorbit şi a zis: “Acesta este Fiul Meu cel iubit
este Unul în fiinţă şi întreit în persoană, iar Sfânta
întru Care bine am voit” (Matei 3, 17), Dumnezeu
Liturghie are darul  de a ne pune în faţa acestui
Fiul făcut om S-a botezat şi Dumnezeu Duhul
adevăr.
Sfânt S-a pogorât în chip de porumbel. Aceasta
Aşadar începutul Sfintei Liturghii anunţă
o mărturisesc trei din cei patru evanghelişti,
împărăţia lui Dumnezeu care se desfăşoară în
iar la sfârşitul Sfintei Evanghelii de la Matei
cerul cel de pe pământ care este biserica,  care
se spun  cuvintele, rostite de Domnul Hristos:
se desfăşoară împreună cu noi şi în faţa noastră,
“Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le
împlinindu-se cererea din rugăciunea “Tatăl
în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”
nostru”: “vie împărăţia Ta”, pentru că la fiecare
(Matei 28, 19).
Sfântă Liturghie vine împărăţia lui Dumnezeu
Aşa că în Sfânta Evanghelie sunt pomenite
pe pământ. Şi unde-i împărăţia lui Dumnezeu
cele trei persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi
acolo-i de faţă şi Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu
Sfântul Duh. Şi mai este încă un loc, afară de cele
Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt.
istorisite despre botezul Mântuitorului nostru
În cadrul Sfintei Liturghii se spun cuvintele:
Iisus Hristos, când S-a arătat Sfânta Treime,
“Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi
mai este un loc în care se  istoriseşte despre
închinăciunea: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
Schimbarea la faţă, când de asemenea a fost de
acum şi pururea şi în vecii vecilor”. De altfel
faţă Sfânta Treime: Tatăl care a vorbit dintr-un
cuvintele acestea se spun şi la alte slujbe, dar şi în
nor luminos şi a zis: “Acesta este Fiul Meu Cel

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 15


cadul Sfintei Liturghii. E o mărturisire a noastră dreptmăritori deplini şi zicem: “Ca şi  aceştia
că lui Dumnezeu I se cuvine toată mărirea, cinstea împreună cu noi să mărescă preacinstitul şi de
şi închinăciunea şi că noi Îi dăm din această mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului
toată mărire câtă I se cuvine, numai câtă putem şi al Sfântului Duh, acum şi  pururea şi în vecii
noi. I se cuvine mărire lui Dumnezeu Tatăl, lui vecilor”. În toate aceste ziceri la Sfânta Liturghie
Dumnezeu Fiul şi lui Dumnezeu Duhul Sfânt. pomenim cele trei persoane ale Preasfintei Treimi,
Mărturisim apoi că Dumnezeu are stăpânire şi pomenim pe Preasfânta Treime.
împărăţie şi zicem: “Că a Ta este stăpînirea şi a În timp ce se cântă de către credincioşi: “Pe
Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm, Ţie Îţi
şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeului
în vecii vecilor”. Îl mărturisim pe Dumnezeu bun nostru”, preotul cere de la Dumnezeu Tatăl să-L
şi iubitor de oameni şi zicem: “Că bun şi iubitor trimită pe Duhul Sfânt ca să prefacă Cinstitele
de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie mărire înălţăm, Daruri în Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea Iisus Hristos. Prin urmare avem aici deasemenea
şi în vecii vecilor”. Îl mărturisim pe Dumnezeu pe Preasfânta Treime, Dumnezeu Tatăl pe
milostiv şi iubitor de oameni şi zicem: “Că care-L rugăm să trimită pe Duhul Sfânt,
milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie Dumnezeu Fiul, al Cărui Trup şi Sânge le
mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, avem din Cinstitele Daruri prefăcute în Trupul
acum şi pururea şi în vecii vecilor”, Îl mărturisim şi Sângele Lui, şi acolo unde-i Trupul şi Sângele
pe  Dumnezeu sfânt şi zicem: “Că Sfânt eşti Domnului Hristos, e Domnul Hristos întreg, nu
Dumnezeul nostru şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui e numai trupul şi sângele separate de  El, ci e
şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea  şi Domnul Hristos împreună cu Trupul şi Sângele
în vecii vecilor”, Îl mărturisim pe Dumnezeu Său, împreună cu sufletul Său, împreună cu
ca sfinţire a noastră, Sfânt Care sfinţeşte şi dumnezeirea Sa, deci noi când  ne împărtăşim
zicem: “Că Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie mărire cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus
înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum Hristos ne împărtăşim cu Dumnezeu întreg venit
şi pururea şi în vecii vecilor”, mărturisim mila şi la noi la măsurile pâinii şi ale vinului, la măsurile
îndurările şi iubirea de  oameni a Mântuitorului hranei care intră în existenţa noastră, Care Se
nostru Iisus Hristos şi aducem cinstire Tatălui preface în viaţa noastră, Care vrea să ne prefacă
şi Duhului Sfânt cu acest prilej, că zicem: “Cu în  viaţa Lui. Aşadar şi la Epicleză, – că aşa se
harul, cu  îndurările şi cu iubirea de oameni a numeşte partea din Sfânta Liturghie în care e
Unuia Născut Fiului Tău, cu Care împreună cheamat Duhul Sfânt peste Cinstitele  Daruri –
bine eşti cuvântat, cu Preasfântul şi bunul şi de avem pe Preasfânta Treime.
viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi Şi acuma mai sunt în afară de acestea pe
în vecii vecilor”, dorim ca toţi cu o gură şi cu care le-am pomenit, şi texte din Sfânta Liturghie
o inimă să mărim şi să cântăm  preacinstitul şi în care se pomeneşte Treimea ca  Treime, adică
de mare cuviinţă numele Tatălui şi al Fiului şi chiar numele de Treime. Sunt cinci texte de
al Sfântului Duh şi zicem: “Şi ne dă nouă, cu o felul acesta, şi anume mai întâi în antifonul
gură şi cu o inimă, a mări şi a cânta prea cinstitul al doilea în cuprinsul  alcătuirii “Unule născut
şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu”, la sfârşit
Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în zicem despre Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut
vecii vecilor”. Dorim ca acest lucru să-l facă şi cei om că este Unul din Sfânta Treime: “Unul fiind
care încă nu au ajuns la măsurile de credincioşi din Sfânta Treime, împreună mărit cu Tatăl şi

16 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi”. Cerem pomenesc cele trei  persoane ale Sfintei Treimi:
de la  Domnul Hristos mântuirea noastră şi Îl Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi se afirmă că aceste
înţelegem, Îl numim ca Unul din Sfânta Treime, trei persoane formează “Treimea cea de o fiinţă
adică Unul, Care face parte din Sfânta Treime şi şi  nedespărţită”. Şi Tatăl e Dumnezeu şi Fiul e
e închinat împreună cu Tatăl şi cu Duhul: “Unul Dumnezeu şi Duhul Sfânt e Dumnezeu, e o
fiind din Sfânta Treime, împreună mărit cu Dumnezeire în trei persoane, “Treimea cea de o
Tatăl şi cu Duhul Sfânt,  mântuieşte-ne pe noi”. fiinţă şi nedespărţită”. Nu pot fi despărţite cele
E primul text în care la Sfânta Liturghie vine trei persoane ale Sfintei Treimi, se întrepătrund
cuvântul Treime. Să ştiţi că cuvântul Treime nu-i unele cu altele şi sunt de o fiinţă şi nedespărţite,
cuvânt biblic,  e cuvânt din tradiţia Bisericii. În nu pot fi separate. Fiecare dintre persoanele
Sfânta Scriptură nu se găseşte nici un text în care Sfintei Treimi lucrează în felul ei, cu rosturile
să apară termenul Treime. Cuvântul Treime este pe care le are, dar împreună cu celelalte. Despre
din tradiţia Bisericii, din gândirea ortodoxă, nu-l Dumnezeu Tatăl spunem că este nenăscut şi este
putem întâlni însă nicăieri într-un text din Sfânta Creatorul, despre Dumnezeu Fiul spunem că
Evanghelie sau din alte cărţi  ale Noului sau ale este născut şi este Mântuitorul, născut din Tatăl,
Vechiului Testament. Unul Născut din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede
Un al doilea text în care apare cuvântul din Tatăl şi sfinţeşte. Deci funcţiile, să  zicem
Treime este cel din imnul Heruvimic: “Noi, care aşa, ale celor trei Persoane sunt acestea: Tatăl-
pe Heruvimi cu taină închipuim şi făcătoarei de Creator, Fiul-Mântuitor şi Duhul Sfânt-Sfinţitor.
viaţă Treimi întreit-sfântă cântare aducem”. Deci Aşa este şi în gândirea  ortodoxă şi aşa este şi
noi, oamenii de pe pamânt care îi închipuim pe în cuprinsul Sfintei Treimi. De aceea zicem:
Heruvimi, îi  închipuim pe Heruvimi pentru că “Trimite Duhul Tău Cel Sfânt […] Şi fă, adică,
aducem “întreit-sfântă cântare”, cui? “de viaţă pâinea acesta,  Cinstit Trupul Hristosului Tău şi
făcătoarei Treimi”. E de asemenea un text în care ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele
apare Sfânta Treime iar noi mărturisim că suntem, Hristosului Tău”. Însemnă că se întâmplă ceea
că ne considerăm, că suntem de fapt, închipuitori ce se afirmă despre persoanele Sfintei Treimi, în
ai fiinţelor cereşti pentru că  aducem “întreit înţelesul că Fiul este mântuitor şi prin faptul că se
sfântă cântare”, cui? “de viaţă făcătoarei Treimi”, dă spre mâncare credincioşilor, intră în alcătuirea
adică Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Pentru că existenţială a credincioşilor, iar Duhul Sfânt este
facem pe  pământ ceea ce fac Heruvimii în cer, sfinţitor.
ceea ce fac de fapt toate fiinţele cereşti în cer, de Un al patrulea text, asemănător cu cel de-al
aceea îi închipuim pe Heruvimi. Şi  bineînţeles treilea, este răspunsul pe care îl dau credincioşii
ni se dă îndemnul ca să lepădăm toată grija cea la îndemnul preotului “Să mulţumim Domnului”.
lumească, pentru a putea primi în fiinţa noastră, Răspunsul este: “Cu vrednicie şi cu dreptate
în existenţa noastră, pe Împăratul tuturor, pe Cel este a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului
care este în chip nevăzut înconjurat de cetele Duh, Treimei Celei de o  fiinţă şi nedespărţite”.
îngereşti şi căruia Îi zicem “Aliluia”, adică În cuvintele acestea mărturisim de asemenea că
“lăudaţi pe Domnul”. Treimea este “de o fiinţă” şi că e “nedespărţită”,
Al treilea text în care apare cuvântul Treime pomenim de asemenea persoanele Sfintei Treimi:
este cel cu care se răspunde la îndemnul: “Să ne Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi spunem ceva care
iubim unii pe alţii ca într-un gând să mărturisim”, n-ar trebui să uităm niciodată şi anume că e “cu
adică: “Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, vrednicie şi cu dreptate a ne închina Tatălui
Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită”. Aici se şi Fiului şi Sfântului Duh”, deci mulţumirea

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 17


noastră către Dumnezeu este închinarea noastră, Sfintei Treimi, adică Dumnezeu Tatăl cu iubirea
şi închinarea noastră este datorită faptului că Sa,  Dumnezeu Fiul cu harul său şi Dumnezeu
aşa se cuvine, “cu vrednicie şi cu dreptate” este Duhul Sfânt cu împărtăşirea Sa, cu faptul de a se
a face noi lucrul  acesta, “a ne închina Tatălui împărtăşi. De fapt legătura noastră cu Preasfânta
şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimei Celei de Treime se face prin Duhul Sfânt Care sfinţeşte,
o Fiinţă şi nedespărţite”. Prin urmare, de ce-i prin Duhul Sfânt Care ne descoperă măreţiile
slujim lui  Dumnezeu? Pentru că aşa se cuvine. Sfintei Treimi.
De ce-i Slujim lui Dumnezeu? Pentru că aşa e Sfântul Isaac Sirul zice că: “Încă n-a cunoscut
cu “vrednicie şi cu dreptate”. De ce luăm  parte pe Dumnezeu cel ce nu se minunează de
la Sfânta Liturghie? Pentru că nu se poate ca un Dumnezeu”. Asta însemnă că dacă cineva vorbeşte
om credincios, dreptmăritor fiind, să ocolească despre Dumnezeu şi Îl cinsteşte pe Dumnezeu,
Sfânta Liturghie. dar nu se minunează de Dumnezeu, n-a ajuns
Şi mai este un text din Sfânta Liturghie în încă să se uimească  de Dumnezeu, să fie uimit
care e pomenită Sfânta Treime, cel de-al cincilea de măreţiile lui Dumnezeu, încă n-a cunoscut
text şi anume răspunsul la  binecuvântarea pe Dumnezeu. Atunci e începutul cunoştinţei
pe care o dă preotul cu Sfântul Potir în mână de  Dumnezeu, a adevăratei cunoştinţe, când ne
când zice: “Mântuieşte, Dumnezeule, poporul uimim de Dumnezeu, când Îl avem pe Dumnezeu
Tău şi binecuvintează  moştenirea Ta” şi când în conştiinţa noatră ca mai presus de noi.
credincioşii răspund: “Am văzut lumina cea Aduc aminte acuma de un cuvânt de la
adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat Sfântul Munte, un fel de zicere, un fel de lozincă,
credinţa cea  adevărată, nedespărţitei Sfintei care circulă la Sfântul Munte şi anume  că “La
Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit Dumnezeu să te gândeşti ca la Dumnezeu, nu ca la
pe noi”. Deci credinţa cea adevărată ne pune om şi să-l respiri pe Dumnezeu cum respiri aerul”.
în  legătură cu Preasfânta Treime, Preasfânta Bineînţeles că Dumnezeu nu este ceva de respirat,
Treime este mai presus de ceea ce putem gândi dar e vorba, prin acest cuvânt, să Îl avem în vedere
noi, de ceea ce putem spune, dar partea noastră pe Dumnezeu, să Îl avem în conştiinţa noastră pe
în legătura cu Sfânta Treime este închinarea Dumnezeu cât putem de des, dacă putem de câte
noastră, deci când zicem: “Am văzut lumina ori respirăm să ne şi gândim la Dumnezeu, deşi
cea adevărată, am primit  Duhul cel ceresc; am lucrul acesta nu-i cu putinţă. Şi “la Dumnezeu să
aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei ne gândim ca la Dumnezeu nu ca la om”, asta
Treimi închinându-ne”, semnul credinţei celei înseamnă că pe Dumnezeu să-L avem la măsurile
adevărate  este şi închinarea adusă Preasfintei măreţiei Lui, cât putem înţelege noi din măreţia
Treimi. lui Dumnezeu. Vă puteţi închipui ce păcat mare
Acestea sunt cele cinci texte din Sfânta fac cei care înjură pe Dumnezeu, cei care hulesc
Liturghie în care se pomeneşte Preasfânta Treime, pe Dumnezeu şi care în loc să-L mărească Îl
cu numele de Treime. necinstesc, cât de departe sunt unii ca aceştia de a
Şi mai este un text în cuprinsul Sfintei Liturghii se uimi de Dumnezeu.
în care cele trei persoane ale Sfintei Treimi sunt Sfântul Apostol Pavel spune că numai în
pomenite cu rost de binecuvântare,  şi anume Duhul Sfânt poate să spună cineva Mântuitorului
când preotul spune: “Harul Domnului nostru nostru Iisus Hristos Domn, să-L numească pe Iisus
Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi Hristos Domn (I Corinteni 12, 3). Deci Duhul
împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi”. Sfânt este Acela care ne dă înţelegere şi ne dă
Sunt de asemenea pomenite cele trei persoane ale puterea de a-L preamări pe Dumnezeu. Se spune

18 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


undeva în Sfânta Scriptură, în Evanghelia de la
Ioan, că Domnul Hristos a zis despre Duhul Sfânt
că “El pe Mine Mă va preamări” (Ioan 16, 14).
Ceea ce facem noi la Sfânta Liturghie este "Pe ceea ce este mai înaltă decât
acest lucru: Îi slujim lui Dumnezeu, participăm cerurile și mai curată decât strălucirile
la vuietul Duhului adică. În trei locuri din Sfânta soarelui, care ne-a izbăvit pe noi din
Scriptură a Noului Testament se vorbeşte despre blestem, pe stăpâna lumii, cu cântări să
un vuiet al Duhului: în convorbirea cu Nicodim, o cinstim.
în convorbirea Domnului Hristos cu Nicodim în
Evanghelia de la Ioan capitolul 3, unde se spune
Pentru păcatele mele cele multe mi se
că “Duhul – sau vântul – suflă unde vrea şi tu îmbolnăvește trupul și slăbește sufletul
îi auzi vuietul lui” (Ioan 3, 8), în Evanghelia de meu; la tine scap, ceea ce ești plină de
la Ioan în capitolul 7 unde se spune că “din fiinţa daruri; nădejdea tuturor celor fără de
celor ce vor crede vor curge râuri de  apă vie” nădejde, tu îmi ajută.
(Ioan 7, 38). Râurile totdeauna vuiesc. Vuieşte Stăpâna și Maica Izbăvitorului,
vântul şi vuieşte apa. Şi aicea se aude apa cum
vuieşte, nu-i vuietul prea  mare dar sunt ape
primește rugăciunea nevrednicilor
care au vuietul mare. Şi, la pogorârea Duhului robilor tăi, ca să fii folositoare, către Cel
Sfânt peste Sfinţii Apostoli, s-a pogorât Duhul ce S-a născut din tine, o, stăpâna lumii,
Sfânt într-o vijelie,  într-un zgomot ca de vijelie fii mijlocitoare.
(Fapte 2,2). Asta însemnă că Duhul Sfânt trebuie Cântăm cu osârdie acum cântare
să vuiască iar vuietul Duhului Sfânt în biserică de bucurie ție, celei întru tot lăudată,
sunt  sfintele slujbe, pe care le facem, la care
participăm, sunt sfintele slujbe la care luăm parte
Născătoare de Dumnezeu. Cu
cu toţii ca slujitori. Să nu-şi închipuie cineva că Înaintemergătorul și cu toți sfinții,
la slujbă slujeşte preotul şi cântăreţul. Nu. Toţi roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca
credincioşii slujesc la sfânta slujbă şi dacă nu să ne mântuiască pe noi.
ştiu, să ştie de acuma încolo  şi să facă lucrul Toate oștile îngerești,
acesta, adică să slujească, să participe. Înaintemergătorul Domnului, cei
Aşadar e o legătură între Preasfânta Treime
şi Sfânta Liturghie, Sfânta Liturghie fiind prilej
doisprezece Apostoli și toți sfinții,
de a ne aduce aminte de Preasfânta Treime şi de împreună cu Născătoarea de Dumnezeu,
a-I sluji Presfintei Treimi. Sfântul Marcu Ascetul faceți rugăciuni ca să ne mântuiască pe
zice: “Când îţi aduci aminte de Dumnezeu noi.
înmulţeşte rugăciunea ca  atunci când Îl vei uita Milostivă fii mie, smeritului, că afară
Domnul să-Şi aducă aminte de tine”. Prilejul de a de tine altă scăpare nu știu eu, cel ce sunt
ne aduce aminte de Dumnezeu cu rugăciunea ni-l
dau sfintele slujbe şi ni-l dă şi Sfânta Liturghie,
plin de tot felul de păcate. Miluiește-
în care e pomenită, în felul în care v-am prezentat mă, nădejdea creștinilor."
eu, Preasfânta Treime. Dumnezeu să ne ajute!
(Din Paraclisul Maicii Domnului)
Părintele Teofil Părăian

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 19


3. Misiologie

Lucrarea pastorală a Trăim într-un timp în care, la tot pasul,


auzim vorbindu-se despre strategii și conceperi
Bisericii şi a slujitorilor ei și implementări de strategii. Urmând învățătura
pentru îngrijirea bolnavilor Sf. Vasile cel Mare, expusă în omilia sa către
tineri din care vedem că este bine să folosim
cele ale înțelepciunii profane dacă nu contravin
„Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei
învățăturilor de credință, atunci putem cu
morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-
ușurință vorbi despre o strategie de pastorație ce
i; în dar aţi luat, în dar să daţi” (Matei 10,8).
trebuie concepută și pusă în practică la nivelul
comunităților de bază ale Bisericii, parohiile.
Biserica, despre care Sf. Apostol Pavel
Pentru producerea unei strategii este nevoie de
învață că este trupul lui Hristos (Ef. 1: 22,23,
aptitudini manageriale și de aceea, transpunând
Col. 1:24), este un organism viu care se poate
cuvintele Mântuitorului „fiți înțelepți ca șerpii”
foarte bine asemăna, trecând de la particular la
din Evanghelia după Matei și particularizându-
general, cu ființele vii alcătuite din diverse
le pentru situția de față, le-am putea parafraza în
membre și organe, fiecare cu rolul său bine
îndemnul de a fi și buni manageri.
determinat și specializat pentru satisfacerea unor
a) Pastorația bolnavilor - Hristos este prezent
funcții clare. După cum creaturile lui Dumnezeu
şi tămăduieşte pe bolnavi. Efectele crizei morale
își mențin viața prin funcții vitale specifice, puse
şi social-economice asupra sănătăţii spirituale şi
de Rațiunea divină în ele și dezvoltate de-a
trupeşti a omului.
lungul erelor de existență ale Pământului, la fel
În cadrul strategiei de lucrare pastorală, toți
Biserica este însuflețită de însuși suflul Duhului
membrii comunității parohiale trebuie avuți în
Sfânt, pe care în mărturisirea de credință, îl
vedere prin acțiuni cât mai diverse, în care să
numim Domnul de viață Făcătorul. Asemenea
fie implicați membrii activi ai parohiei și care să
acestora, trupul Bisericii conține membre despre
vizeze diferitele categorii de enoriași în funcție de
care același Apostol Pavel, adresându-se
vârsta lor, de nevoile pe care le au. Astfel, grupuri
corintenilor (1 Cor. 12:4-12), arată că sunt
vizate pot fi adulți, tineri, vârstnici, persoane aflate
diferite, și cu meniri diferite. Însă putem merge
în dificultăți și care necesită asistență morală,
mai departe cu această diferențiere și a o vedea
pastorală, socială. Pastorația trebuie realizată atât
și în constituția lor, unele fiind mai tari, și altele
prin metode de implicare socială, însă, în mod
mai slabe. De aceea, Scriptura zice: „Datori
special, în situația noastră, la numai douăzeci
suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor
de ani după ieșirea din pustiul duhovnicesc
neputincioşi […]” (Rom. 15:1). Lucrarea
al regimului comunist, printr-o importantă
pastorală a Bisericii se poate întemeia și numai
acțiune de evanghelizare și reevanghelizare.
pe această poruncă apostolică, pentru că, pe
Evanghelizarea membrilor proaspeți ai Bisericii,
lângă modelul trupului alcătuit din capul-Hristos
copiii, categorie de credincioși aflată în mod
și membre, ea a fost asemănată și cu cel al
însemnat în atenția structurilor Bisericii Ortodoxe
turmei având păstor și păstoriți, și în care cei
Române prin variatele programe catehetice
chemați la înalta slujire preoțească sunt datori să
desfășurate plecând de la nivel central patriarhal
vegheze asupra celor dați lor spre purtare de
și ajungând până la cel local, eparhial și, cel mai
grijă, pentru ca niciunul din ei să nu se piardă.
20 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015
important, la cel parohial, și reevanghelizare nu sunt bunuri pe care le posedăm durabil, că
a unei părți a adulților ce s-au format în timpul trupul nostru, în viaţa aceasta, este destinat să
regimului comunist. slăbească, să se degradeze şi, în final, să
O atenție sporită trebuie însă acordată moară”.2 Așadar, existența noastră fizică este un
grupurilor vulnerabile de credincioși, care trebuie echilibru instabil de numeroși factori aflați într-o
identificate și tratate cu atenție sporită. Nu este relație complexă și delicată, relație ce depinde
locul aici pentru încercarea de a identifica toate prea puțin de noi ca sistem capabil de
aceste categorii vulnerabile, însă este cert că cei autoconservare și prea mult de aspecte exterioare
aflați în suferințe trupești sunt unul dintre ele. nouă. Instalarea stării de boală, intră deci în
Denominațiunile creștine născute peste conflict cu tendința noastră instinctuală de
Atlantic și care, ca și consecință a mediului autoconservare și produce între altele suferință
american în care își desfășoară activitatea psihică, cu puternic ecou duhovnicesc. Aici
organizațiile mamă, au dezvoltat ample strategii intervine vulnerabilitatea despre care am vorbit
de „misionariat” bogat documentate și aplicate, mai înainte, și în întâmpinarea căreia Biserica
au identificat astfel de categorii de oameni trebuie să iasă negreșit, prin clerici și prin mirenii
vulnerabili, care se află în centrul activităților implicați în activitatea Bisericii, sub coordonare
clericală.
lor de ”evanghelizare”, în fapt un prozelitism
mai mult sau mai puțin mascat. De aceea Cei aflați în situații de acest gen, deci în nevoie
trebuie să ajungem la acești oameni în nevoi, de suport moral și duhovnicesc trebuie să simtă că,
să îi îmbărbătăm și să le realimentăm nădejdea, fiind mădulare depline ale Trupului lui Hristos se
înaintea acestor atacuri prozelitiste sectare. bucură de toată atenția, grija și prețuirea restului
Părintele Dumitru Stăniloae, într-o notă de comunității bisericești prin reprezentanți unși sau
subsol la Tratatul despre Întruparea Cuvântului delegați de ea special pentru acest scop. Pornind
al Sf. Atanasie cel Mare, comentând ideile de la o astfel de apropiere sufletească și reușind
sfântului despre existența omului afirmă: „o stabilirea unei comunicări reale și consistente,
ființă umană, odată existentă, nu mai ajunge oamenii pot fi mai departe conștientizați despre
niciodată la totală neexistență. Ea progresează în cauzele bolii, despre posibilele efecte sufletești
rău, deci în știrbirea existenței. Dar nu ajunge ale ei cât și despre pronia lui Dumnezeu în al cărui
niciodată la sfârșitul total al existenței. Ea plan de mântuire a lumii ocupăm toți locurile
trebuie să sufere etern de știrbirea existenței. noastre unice.
Este nevoie de o conștientizare reală,
Acesta e răul. E neființa grefată pe ființă”.1
Continuând ideea lui Stăniloae, putem cu spune deoarece criza morală și socio-economică pe
că suferința prin boală este moartea grefată pe care o traversăm poate lăsa și lasă urme adânci
viața biologică, aproape indiferent de cauza în sufletele și chiar pe trupurile noastre.
instaurării ei. Nuanțând practic aceeași idee, Secularizarea accentuată, relativizarea valorilor
teologul de limbă franceză Jean Claude Larchet morale ale societăților tradiționale pe fondul
scrie: „Toate bolile ne produc suferinţă. Cele mai globalizării și tendinței de atenuare tot mai
multe ne fac să suferim fizic şi psihic. Toate sunt marcată a particularităților naționale, începutul
prilej de suferinţă spirituală, căci ne relevă, cu promovării drepturilor minorităților de gândire,
cruzime uneori, fragilitatea condiţiei noastre, ne sexuale, etc și a egalitarismului obstinat,
reamintesc faptul că sănătatea şi viaţa biologică ajungând uneori la o discriminare pozitivă chiar,
1 Dumitru Stăniloae, nota 15, în Sf. Atanasie cel Mare, 2 Jean Claude Larchet, Teologia Bolii, Editura Oastea
Tratat despre Întruparea Cuvântului, PSB 15, Editura Domnului, Sibiu 2005, în Pr. Lect. Dr. Mihai IOSU,
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Priorități pastorale: bolnavii, Revista teologică,
Române, București, p. 94 Mitropolia Ardealului
Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 21
nu a rămas fără efecte și repercusiuni. În această Omul a fost creat de Dumnezeu ca unitate
situație putem identifica acele cauze ale bolilor de armonioasă între văzut și nevăzut, între spiritual
sorginte sufletească, în care afecțiunea trupului și material, între suflet și trup. În virtutea datoriei
vine ori ca răspuns la suferința sufletului și este de învățare pe care slujitorul o are, el trebuie să
îngăduită de Dumnezeu în contextul mai amplu al îi lumineze pe semeni atât asupra purtării de grijă
necesității de vindecare a sufletului, ori este chiar pentru sănătatea sufletească, cea mai importantă
trimisă de Dumnezeu pentru trezirea noastră din de altfel, dar să atragă atenția și asupra importanței
somnul cel greu al păcatului, dar cu același scop sănătății trupești. Lucrarea Bisericii în menținerea
ultim, mântuirea chipului și asemănării Lui în stării de sănătate sau în obținerea reînsănătoșirii
noi, sufletul. se poate face atât direct, sacramental, prin
Însă nu doar criza morală lasă urme asupra administrarea Tainei Sf. Maslu de exemplu, cât și
noastră, ci și cea socio-economică. indirect, prin accentuarea și învățarea membrilor
Neprofesionalismul, lipsa simțului de răspundere ei despre importanța științelor medicale lăsate de
cât și ignoranța sunt urmări ale acesteia din urmă. același Unul Dumnezeu.
Cele trei tocmai menționate, personal le percep Pe baza considerentelor avute în vedere mai
ca decurgând evident din calitatea educației sus, ne putem reaminti cuvintele Mântuitorului
populației. Instruirea este cea care face apel la care zice prin Ioan Evanghelistul: „Ridicați-vă
inteligența, la rațiune, și ne face să ne asemănăm ochii și priviți holdele, care sunt albe acum gata
o data în plus Rațiunii personale, ce a pus rațiunile pentru seceriș” (Ioan 4:35), interpretându-le nu în
sale în toate, deci și în noi.3 Din acest motiv, sensul culegerii roadelor, ci în cel al volumului
Biserica are nevoie de slujitori bine instruiți, mare de muncă în via pe care Dumnezeu a sădit-
capabili să atragă atenția, că datoria la care ne o cu dreapta Sa. Din această cauză, lucrarea
cheamă, locurile noastre de muncă, este și ea la pastorală trebuie să fie una neobosită de
fel de importantă în ochii lui Dumnezeu, pentru învățătură, de mărturie și mărturisire iar și iar, că
că noi toți suntem acolo după chemările și talanții Hristos este prezent în lumea creată de
pe care El i-a pus în fiecare. Neprofesionalismul Dumnezeu Tatăl prin El, și din dragoste pentru
și lipsa de răspundere, în general, sunt deseori lumea pentru care S-a întrupat și S-a jertfit.
cauză a bolilor ce au stresul între factorii Trebuie să reamintim cu neodihnită stăruință
favorizanți sau determinanți ai lor, iar astăzi păstoriților noștri că Hristos-Dumnezeu este cel
medicina enumeră tot mai multe boli provocate care lucrează în ultimă instanță vindecarea,
de stres. Aceleași două considerente, în mod indiferent că ea se lucrează prin mâna preotului
particular în situația profesioniștilor în sănătate, care administrează o sfântă taină, sau a
au efecte încă mai grave asupra echilibrului din doctorului care lucrează știința medicală. Puterea
ce în ce mai firav al sănătății noastre. de vindecare trupească dată medicului, sau
În cele din urmă ignoranța, consecința cea mai puterea de vindecare sufletească și uneori și
evidentă a lipsei de educație, dar și îngustimea trupească încredințată în mâna preotului nu sunt
orizonturilor personale, vin cu efecte grave atât decât delegări ale puterii vindecătoare pe care o
asupra sănătății noastre personale, cât și a celor are numai Hristos. Cu cât ne dăm seama mai bine
din jurul nostru asupra cărora avea o oarecare de această realitate a faptului că orice fel de
influență sau de care suntem responsabili. manifestare a puterii nu (ne) poate veni decât de
la Dumnezeu, Unul Atotputernic, cu atât ne ferim
3 A se vedea Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia
dogmatică ortodoxă, vol. II, Ediția a 3a, Editura mai mult de a deveni uzurpatori ai puterii Sale,4
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 2003 4 Pr. Prof. Dr. Constantin Coman, curs anul 1, masterat

22 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


ci buni iconomi ai ei, și cu puterea dată nouă de
suferă transformări importante de-a lungul
către El, putem astfel lucra mai cu folos mântuirea. formării sale.
Hristos nu a părăsit lumea ci este prezent Anii numeroși de învățătură pot induce
în mod real în ea atât prin energiile necreate cu o anumită uzură. Discipline de studiu
indispensabile, precum anatomia, studiată
care o îmbibă, cât și în chip euharistic, după
pe cadavre formolizate, sau medicina legală,
însuși cuvântul Său nemincinos: „Iată Eu sunt cu
studiată pe cadavre „proaspete”, neconservate,
voi în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor”
dar în diverse stadii de degradare, te pun brutal
(Matei28:20).Mai mult decât atât, îi este milă
în fața nimicniciei nude a firii umane. Cu toate
de oameni și de suferința lor, pe care și-a făcut-o
că acestea, în ansamblu, sunt spre binele
proprie prin întrupare și din care a gustat în mod
societății, după cum este scris cu litere de-o
deplin. Realizând acest adevăr tainic, putem
șchioapă în sala principală de autopsie a
adăuga cu ușurință componenta duhovnicească
Institutului de Medicină Legală „Dr. Mina
a suferinței umane atunci când aceasta își face
Minovici” și citite de subsemnatul : „Hic mors
apariția, și în același timp dăm greutate mesajului
gaudet succurrere vitae” - „ Aici moartea se
pe care înșine îl ducem celor suferinzi și de care
bucură să ajute vieții” – acest fapt nu poate să nu
ne putem mai bine astfel apropia.
producă un răsunet la nivel individual. Acestea,
b) Pastoraţia cadrelor medicale - Hristos
dublate de necesitatea sacrificiului personal prin
prezent în lucrarea medicului. Efectele crizei
nenumăratele zile și nopți petrecute la spital,
economice în degradarea calităţii actului medical
prin volumul de cunoștințe necesare, produc o
şi a asistenţei sanitare a populaţiei (migraţia
tot mai însemnată conștiință a propriei valori și a
medicilor şi a cadrelor medii sanitare).
locului tău în societate, prin faptul că lucrezi cu
Asupra acestui aspect al lucrării pastorale a
una dintre puterile ce aparțin clar lui Dumnezeu –
Bisericii, mă voi apleca făcând uz de experiența
vindecarea - care zădărnicește moartea și zidește
izvorâtă din două aspecte: primul este că eu
viața.
însumi am pregătire medicală și practic
Schimbarea în mentalitate pe care doctorii
medicina, ca medic stomatolog. Al doilea, soția
sunt îndreptățiți sa o aibă, aici trebuie lucrată: în
mea este la rândul ei medic, specializându-se în
conștientizarea faptului că puterea ce vine din
pediatrie.
această lungă și anevoioasă pregătire își are
Pastorația medicilor este una dificilă, și
izvorul, de fapt, în Hristos. Aceasta este diferența
aceasta din mai multe considerente. Devenirea
între lucrătorul vrednic al lui Hristos și
unui medic este una anevoioasă și care face apel
uzurpatorul ce se pune pe sine în locul lui
la un număr însemnat de sacrificii personale,
Dumnezeu, mai mult sau mai puțin conștient.
pornind de la anii mulți de studiu (pentru a
Acest lucru trebuie făcut însă, cu maximă
deveni medic specialist este nevoie de o medie
delicatețe din partea slujitorului Bisericii, pentru
de unsprezece ani de pregătire, din care șase
că sensibilitățile și orgoliile ce pot fi lezate sunt,
ani de facultate și cinci ani de specialitate),
unele, uneori uriașe.
continuând cu cantitatea uriașă de informații ce De unele uneori uriașe.partea cealaltă a
trebuie asimilată și ajungând la sacrificiile făcute bisturiului, a stetoscopului și în cazul meu a
din perspectiva confortului personal și al relațiilor turbinei, credinciosul – pacient trebuie să-l vadă
de familie, prin nenumăratele nopți petrecute în pe Hristos ca membru activ al actului medical
spital în turele de gardă. primit, care este de altfel cel prin care vine tot
Din aceste motive, persoana doctorului lucrul bun și desăvârșit.5
5 ***, Liturghier, Editura Institutului Biblic și de Misiune
Exegeză și Ermineutică biblică, FTOUB, 2009-2010
Ortodoxă, București, 2012
Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 23
Criza economică pe care de prea multă vreme unor oameni a căror importanță este crucială, în
deja o traversăm, a adâncit practici care din păcate mâinile cărora ne încredințăm viețile noastre, ale
sunt de mult uzitate de sistemul de guvernare și părinților și ale copiilor noștri.
care nu fac decât să alimenteze un cerc vicios. Un exemplu elocvent și îndeaproape cunoscut
Se vorbește despre degradarea actului medical, mie este Centrul de Îngrijireși Asistență nr. 2
avându-se în vedere culpabilizarea unilaterală din Sectorul 2 al Capitalei unde slujesc având
a medicilor, fără a pune în ecuație procentul normă de bază, pe lângă Capela Universității
insuficient din P.I.B. alocat sănătății și a salariilor Româno-Americane. Aici numărul de beneficiari
ridicole ale doctorilor, majoritatea parte a s-a menținut constant, alte persoane luând
sistemului public de sănătate. locul celor trecute la Domnul, dar unde de la
Ca un „insider”, pot afirma că jurământul lui declanșarea crizei economico-financiare nu s-a
Hypocrate nu trebuie uitat și că menirea ta este mai făcut nicio angajare, în ciuda pensionărilor
să ajuți pe semenii care își încredințează nici mai unor angajați și a demisiei altora. Astfel a rămas
mult nici mai puțin decât viața în mâinile tale, o singură asistentă medicală pe tură, responsabilă
însă și semenii ce se constituie în societatea pe de supravegherea, îngrijirile medicale și
care tu o ajuți în mod real sunt datori să își arate medicația a peste 60 de beneficiari cu a largă
respectul și prețuirea adecvată și proporțională varietate de afecțiuni și dizabilități, jumătate din
cu răspunderea uriașă pusă pe umerii tăi. Foarte numărul de infirmiere responsabile de toaleta
des auzim sau citim în mass media cum se cer multor persoane cu incontinență urinară și fecală,
capetele unuia sau altuia dintre medici, fără muncă grea și cu satisfacții pe care, personal, îmi
însă ca acuzatorii să se întrebe cum societatea îi este greu să le decelez. De asemenea a rămas
compensează moral și material pe aceștia, pentru o singură îngrijitoare pentru curățenia tuturor
a arunca mai apoi vinele grave pe care le aduc. spațiilor comune și a toaletelor situate pe două
Problema asistenței medicale există însă și etaje întregi, mai puțin personal la bucătărie, la
este una serioasă dar ea vine mai degrabă din cabinetul psihologic. Toate acestea pe fondul
degradarea asistenței sanitare în general, decât menținerii numărului de asistați cât și a salariilor
a actului medical, care act poate fi considerat mizere ale angajaților.
inferior mai degrabă prin prisma condițiilor în Iată o parte a cauzelor ce au dus nu la
care este nevoit să se producă. Cauzele sunt migrația, ci la exodul doctorilor din România,
multiple, cu origini cât se poate de diverse: lucru împotriva căruia până acum nu s-a luat
insuficiența marcată a personalului, ce vine nu nicio măsură deși este evidentă paguba adusă
din inexistența resurselor umane ci din faptul că, chiar și Statului român prin sumele și resursele
profesioniștii nu sunt angajați acolo unde există importante cheltuite cu educația lor. Se vorbește
lipsă de oameni sau nu le sunt create condiții însă acum, în ceasul al doisprezecelea despre un
decente de viață în posturile vacante în localități proiect al guvernanților, cu puternică susținere
izolate. Neachiziționarea de medicamente și din partea Colegiului Medicilor din România, de
echipamente necesare pentru desfășurarea în creștere a remunerației medicilor rezidenți, care
condițiile unui standard acceptabil al actului să se constituie în baza de calcul și pentru
medical, de către unitățile sanitare de toate specialiști și medici primari, și pe care consider
tipurile și calibrele, ca și închiderea unităților cu toată smerenia că și Biserica s-ar cuveni, cu
sanitare în locul dezvoltării lor și a înființării de înțelepciunea dată ei prin harul Duhului Sfânt, să
altele noi sunt de asemenea factori determinanți îl susțină de pe amvoane, pentru binele pe termen
ai acestei degradări, nu în ultimul rând amintind lung al mădularelor sale.
de derizoriul salariilor
24 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015
c) Responsabilitatea preotului cu privire zidirea credinței, cât și sfințirea ei prin săvârșirea
la cercetarea bolnavilor şi muribunzilor şi la sfintelor taine date de același Mântuitor, Iisus
administrarea în timp util a Tainei Sfântului Hristos. Lucrarea pastorală trebuie să cuprindă
Maslu. pe lângă evanghelizare, și în vremurile din urmă,
Lucrarea de pastorație este una ce conține reevanghelizare, grija pentru administrarea
multe aspecte care sunt fundamentate pe surse adecvată a tainelor, mai ales când situația este
scripturistice, patristice și chiar canonice. extremă și sufletul se află în pragul veșniciei.
Traducerea noțiunii de pastorație în alte Tot din Scriptură știm că sufletul unui om este
limbi, cum este engleza, se face utilizând mai de preț decât tot restul creației lui Dumnezeu,
o sintagmă care, retradusă aidoma în limba deci clericul trebuie să vegheze ca niciun suflet
română, este cea de „grijă pastorală”, „îngrijire să nu se piardă pentru Dumnezeu din pricina sa.
pastorală” – de la „pastoral care”. Cred că Am menționat vulnerabilitatea sufletească
sintagma aceasta nuanțează foarte bine specificul pe care o produce starea de boală, ce se poate
activității pastorale, aceea de grijă, de îngrijire a însoți de zbuciumul credinței și al nădejdii
păstorului, episcop sau preot, pentru turma luată omului. Acesta este unul dintre momentele în
prin încredințare din însăși mâna lui Dumnezeu care prezența preotului este foarte importantă
și în fața căruia sunt responsabili de îngrijirea și și care poate aduce multă roadă duhovnicească
menținerea integrității ei. celui cercetat. Cuvântul lui Hristos, realitatea
Provocările au fost mereu grele, și acum par, prezenței Sale, mila pe care El o are pentru
parcă mai dificile decât odinioară, prin întreaga suferință umană pătrund cu mai multă
complexitatea și adesea perfidia lor. Bineînțeles ușurință spre sufletul care acum devine mai
că lucrarea desăvârșită, perfecțiunea, îi este puțin opac. Numeroase schimbări în mentalitate
proprie numai lui Dumnezeu, însă noi trebuie să și reorientarea către Dumnezeu au loc în urma
lucrăm știind că am făcut tot ceea ce ne-a stat în unor astfel de momente dificile, când intervenția
putință pentru apărarea moștenirii lui Dumnezeu, preotului poate fi crucială pentru reconvertirea
după măsura talanților dăruiți nouă de către El. bolnavului.
Grija pentru propovăduirea neobosită Și mai dramatică este situația muribundului,
a cuvântului divin este zidită pe cuvintele și mai ales a muribundului lucid, atunci când
Mântuitorului însuși: „Mergând, învățați toate moartea devine o certitudine mai mare ca oricând,
neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al și când în fața omului se deschide infinitul
Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28:19). Aceste veșniciei. Poate atunci lucrarea preotului este
cuvinte sunt însă și mai bogate în sensuri decât la cea mai grea. În primul rînd, nimeni nu vrea să
primă vedere, după cum arată Sf. Luca al Crimeii fie singur în momentele finale ale vieții sale, și
în cartea sa autobiografică Am iubit pătimirea, nu puține sunt situațiile în care oameni aflați în
unde îl citează pe episcopul care l-a hirotonit clipele ultime ale existenței lor pământești sunt
întru preot, care legându-se și de cuvintele Sf. fie rămași singuri pe lume, fie părăsiți sau uitați
Apostol Pavel din Epistola 1 Corinteni, cap. 1, de rudele și prietenii lor, fapt ce acutizează și
versetul 17 îi spune: „Lucrarea dumneavoastră mai mult suferința. Într-un articol publicat într-o
nu este să botezați, ci să binevestitiți”6 Vedem revistă britanică de teologie practică7 realizat în
deci că în cuvintele Mântuitorului este cuprinsă urma experienței unor capelani de spital, preoți,
și porunca învățării turmei cuvântătoare spre pastori, mireni, bărbați și femei, aparținând mai
6 Sf. Luca, Arhiepiscopul Crimeii, Am iubit pătimirea,
trad. Adrian și Xenia Tănăsescu Vlas, Ed. Sofia, 7 Steve Nolan, Chaplain as <Hopeful Presence>:
București, 2006 Working with Dying, Practical Theology, volume 4.2, 2011

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 25


multor confesiuni, arată alinarea pe care prezența îi vizează pe oameni și, ce este mai dificil decât
unui suflet de om o aduce celui aflat pe moarte munca cu oamenii? Apoi caracteristica ei de
când acesta știe că nu este singur, că lângă el mai bază este grija: grija pentru semeni, pentru cei
este cineva cu care poate duce greutatea celui încredințați ție, și deci primirea misiunii ei cu
mai greu moment din viața fiecăruia dintre noi: responsabilitate necesită preocupare continuă.
momentul morții. Nu în ultimul rând, folosindu-ne de realizările
Chiar dacă acel om nu plecă vădit împăcat cu la zi ale științelor, trebuie să vedem că pentru
Dumnezeu, noi știm că ne-am făcut datoria față o bună eficiență avem nevoie de strategii, deci,
de aproapele nostru pentru care la fel de mult a o pregătire interdisciplinară pentru slujitorul
curs sângele Domnului. Bisericii, este din ce în ce mai necesară.
Nesfârșitul, care se deschide înaintea omului Având în fața noastră o lucrare atât de
care-și privește moartea cu proprii ochi, atinge de complicată și grea și, cu o responsabilitate atât
multe ori însă, fibra cea mai profundă a sufletului, de apăsătoare, simt că nu pot încheia decât cu
și imperiozitatea dorinței și necesității împăcării cuvintele rugăciunii: „Nădejdea mea este Tatăl,
cu Dumnezeu îl inundă. Atunci preotul poate scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este
interveni prin turnarea vinului și untdelemnului Duhul Sfânt. Treime Sfântă slavă Ție!”
harului lui Dumnezeu peste rănile deschise ale
sufletului muribundului prin aducerea mesajului BIBLIOGRAFIE:
de împăcare al cuvântului divin, prin curățirea și Cărți:
sfințirea sufletului prin tainele Spovedaniei, BIBLIA sau Sfânta Scriptură, Editura
Cuminecăturii, Maslului. Iată momentele Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
prielnice în care preotul poate pescui suflete Ortodoxe Române, București, 1988
pentru Dumnezeu, și ce mulțumire mai mare ***, Concordanță biblică tematică, Editura
poate avea cineva, decât aceasta despre care Trinitas, Iași, 2000
Scriptura zice că „mare bucurie se face în ceruri”. ***, Liturghier, Editura Institutului Biblic și
Dacă spălarea cămășii sufletului se face prin de Misiune Ortodoxă, București, 2012
Taina Mărturisirii, pentru aceasta având nevoie de Sf. Luca al Crimeii, Am iubit pătimirea, trad.
o minte lucidă, iar pentru administrarea Euharistiei Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, E d i t u r a
avem nevoie, dacă nu de luciditate, măcar de Sophia, București, 2006
conștiintă și de primirea sau măcar nerespingerea Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia
ei, în cazul bolnavilor și muribunzilor inconștienți Dogmatică Ortodoxă, ediția a 3a, Editura
ne rămâne Taina Sf. Maslu, care în această Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
situație chiar devine „extrema unctio” și despre Ortodoxe Române, București, 2003
care știm că se dă atât spre vindecare trupească
dar, și mai important, spre vindecarea sufletească. Articole:
De aceea preotul nu trebuie să pregete în Pr. Lect. Dr. Mihai Iosu, Priorități pastorale:
administrarea Maslului celor bolnavi și mai ales bolnavii, Revista Teologică, nr. 3/2008
muribunzilor pentru o cât mai bună pregătire a Steve Nolan, Chaplain as <Hopeful
sufletului pentru întâlnirea cu Creatorul tuturor. Presence>: Working with Dying, Practical
Pastorația este o lucrare dificilă din multe Theology, volume 4.2, 2011
motive. Unul este că, izvorăște din poruncă
divină și trebuie înfăptuită ca pentru Dumnezeu, Preot drd. medic Vlad Toader
și de fapt pentru Dumnezeu. Alt motiv este că

26 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


4. CUVÂNT OMILETIC

Preotul Ştefan Slevoacă, este numit, după câtva timp, asistent la catedra
de Teologie Morală, iar între anii 1942-1948 este
strălucit predicator si director al Internatului Teologic de la Facultatea
din Cernăuţi.
slujitor al Sfântului Altar Slujitor al Sfântului Altar
În anul 1935, teologul Slevoacă Ştefan este
În literatura bisericească, prin cărţile tipărite hirotonit preot la Biserica „Sfânta Parascheva“
sau articole şi predici publicate, părintele profesor din Cernăuţi, iar în anul 1938, Mitropolitul de
Ştefan Slevoacă (1912-1998) a constituit un atunci îl numeşte preot predicator la Catedrala
reper al luminii învăţătoreşti în Biserică. A fost
mitropolitană din Cernăuţi. Datorită ocupării
apreciat pretutindeni pentru vocaţia sa de bun
Bucovinei de către trupele sovietice în anul 1944,
predicator, dar mai ales pentru râvna şi dragostea
părintele Slevoacă îşi desfăşoară activitatea
slujirii sale, ca profesor, dar şi ca liturghisitor la
preoţească la diferite parohii din Suceava şi
sfântul altar. Părintele Slevoacă se încadrează în
Câmpulung-Moldovenesc. Astfel, între anii
lista predicatorilor secolului al XX-lea, înscris cu
1948-1960 slujeşte la parohia „Adormirea Maicii
multă cinste în bibliografia omiletică românească.
Născut la începutul secolului al XX-lea, care a Domnului“ din Câmpulung-Moldovenesc, iar
cuprins cele mai dificile perioade privind misiunea între anii 1960-1969 slujeşte la parohia „Vama“
creştină, părintele Slevoacă demonstrează că, din judeţul Suceava.
slujirea devotată pentru Dumnezeu şi Biserică, Pentru calităţile sale deosebite, calităţi atât
nu poate fi nicidecum învinsă, ci ea reuşeşte să sufleteşti, dar şi intelectuale, patriarhul Justinian
dăinuie. îl numeşte preot misionar în cadrul Arhiepiscopiei
Misionare Ortodoxe Române din Statele Unite
Preocuparea intensă pentru studiile teologice ale Americii, la Detroit. Se cunoaşte faptul că,
din anul 1900, în această zonă existau mai multe
Părintele Ştefan Slevoacă s-a născut pe familii de români. Aici slujeşte timp de opt ani,
data de 6 octombrie 1912 în comuna Botoşana, între 1969-1977, după care se retrage la pensie,
judeţul Suceava. Studiază la Liceul „Eudoxiu revenind în ţară şi stabilindu-se în Buzău. Şi
Hurmuzachi“ din Rădăuţi, între anii 1923-1930, aici, la Buzău, părintele Slevoacă slujeşte cu
după care, urmează cursurile studenţeşti la mult devotament sacerdotal, atât la Catedrala
Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cernăuţi, episcopală de atunci, cât şi la slujbele arhiereşti
între anii 1930-1934, împlinindu-şi specializarea misionare din cadrul eparhiei. În ultima vreme
„Omiletică“, dar şi „Studiul Noului Testament“; este nelipsit de la slujbele oficiate în Paraclisul
urmează şi cursurile speciale de la Facultatea de „Bisericuţa copiilor“ de lângă Catedrala „Sfântul
Teologie Catolică din Viena în anul 1937. Mai Sava“, care pe vreme aceea era în construcţie.
târziu, continuă cu studiul doctoratului în anul După toate aceste frumoase împliniri în slujba
1938 şi obţine titlul de „Doctor“ în Teologie Bisericii, ca preot de parohie şi preot misionar,
la Facultatea Ortodoxă din Cernăuţi (care va fi ca scriitor iscusit al cuvântărilor de învăţătură,
mutată la Suceava, între anii 1942-1948). Datorită părintele Slevoacă trece la Domnul la vârsta de 86
acestor preocupări cărturăreşti telogice, părintele de ani, fiind înmormântat în Buzău, la Cimitirul
Eroilor.

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 27


Familia este leagănul scump al omenirii, în care
Specificul predicilor se dezvoltă, ca nişte flori în lumina soarelui,
vlăstarele tinere ale neamului. Familia, în sfârşit,
Fiecare scriere captivează cititorul la fel cum, este patria în mic de a cărei tărie şi sănătate depind
fiecare predică rostită de părintele, a captivat vigoarea şi viitorul patriei celei mari, a naţiunii...
orice ascultător. Predicile sale duceau către o altă S-a zis cu drept cuvânt că familia este cea
atmosferă şi determinau în mod sigur împlinirea dintâi şi cea mai importantă celulă a societăţii
cuvântului dumnezeiesc. Stilul predicilor este omeneşti. Dar celula aceasta îşi are duşmanii săi...
extrem de atrăgător. Specificul predicilor se Sunt patimile urâte, fărădelegile şi năravurile
datorează ilustraţiilor cu pilde şi istorioare din care se arată la tot pasul: neînfrânarea, divorţul,
Sfânta Scriptură, din istorie şi realitatea vieţii. lepădarea pruncilor, educarea greşită a copiilor.
Aceste lucruri actualizează fiecare scriere a Se ştie că temelia vieţii de familie o
părintelui. alcătuieşte actul căsătoriei. Prin acest act, două
Într-una din cărţile sale, părintele Slevoacă persoane libere, bărbat şi femeie, se angajează
mărturiseşte că a încercat de fiecare dată să să vieţuiască în comun, să se ajute întreolaltă, să
înfăţişeze credincioşilor învăţătura bine închegată nască prunci şi să se bucure de toate drepturile pe
care le stabilesc legile firii şi ale societăţii.
şi întemeiată solid. A încercat să potrivească
Dar după cum la o construcţie se trasează
predicile cu specificul şi nevoile sufleteşti ale
mai întâi, se sapă şi se aşază fundaţiile, aşa la o
credincioşilor. Forma a vrut să fie cât mai simplă
căsătorie trebuie să se asigure condiţiile materiale
şi cât mai clară. Chiar dacă la „Catedrala din oraş“,
şi morale pentru ca acea unire dintre soţi să fie
cum o numeşte părintele, erau mulţi intelectuali,
tare şi să-şi atingă scopurile. Asta înţelegem noi
s-a ferit de graiul pretenţios, greoi şi abstract. prin «pregătirea pentru căsătorie».
Vorbirea simplă este înţeleasă şi de intelectual, Când tinerii se pregătesc pentru marele act al
dar şi de omul simplu. A căutat vorbirea care să vieţii - căsătoria -, părinţii lor trupeşti şi sufleteşti
fie pricepută de toţi. Oriunde a aflat o cugetare trebuie să-i povăţuiască în toate chipurile, pentru
adâncă, o icoană luminoasă, un gând înaripat, ca viaţa lor viitoare să le asigure fericirea.
le-a cules, le-a prelucrat şi întrebuinţat cât mai Iată care sunt cele mai importante lucruri pe
potrivit. Izvoarele acestor frumoase istorioare care trebuie să le aibă în seamă cei care vor să
şi cugetări au fost luate din Sfinţii Părinţi şi din întemeieze o familie: viitorilor soţi li se va cere
câteva opere scrise în limbile: italiană, germană mai întâi etatea potrivită pentru a se angaja în
şi franceză. viaţa conjugală. Omul este liber să se căsătorească
sau să rămână necăsătorit. Iar pentru căsătorie
Pregătirea pentru căsătorie se cere o vârstă anumită, când puterile trupeşti
şi sufleteşti să fie capabile a împlini îndatoririle
„Familia!... Ce aşezământ dumnezeiesc! vieţii în comun. Etatea cea mai bună trebuie
Cuvânt scump nouă, tuturor. Zicem «familie» şi, considerată, aceea stabilită de Codul familiei. Dar
înaintea ochilor noştri apar chipurile de neuitat pentru mai multe motive se recomandă încheierea
ale părinţilor care ne-au născut şi crescut... Zicem căsătoriilor între 18 şi 30 de ani, când tinerii şi-
«familie» şi ne gândim la fraţii şi surorile în au asigurat mijloacele de trai independent de ale
mijlocul cărora ne simţim atât de bine. părinţilor, când au câştigat destulă experienţă şi
Familia este căminul cald în care bărbatul şi cunoştinţă de viaţă.
femeia se împărtăşesc de roadele binecuvântării Se cuvine datoria de a chibzui bine şi a cerceta
lui Dumnezeu şi de marile bucurii ale vieţii. îndelung caracterul persoanei de care vrei să-ţi legi

28 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


viaţa. Căsătoria este un angajament pentru viaţa
întreagă, un lucru mare, o taină dumnezeiască şi
ea nu poate fi lepădată cum arunci o floare după
ce s-a veştejit. Icosul al 4-lea:
Un alt lucru foarte important de care trebuie
să se ţină seama este sănătatea mirilor. În chipul soarelui s-a arătat Crucea
Motivele alegerii viitorilor soţi trebuie să fie o în lume, şi toţi de luminare umplându-
altă grijă deosebită în vederea căsătoriei. Motivul
cel dintâi - am zice unicul motiv - care trebuie se şi ca şi către o stea alergând, o văd
să-i călăuzească pe cei ce doresc să păşească pe aceasta ca pe o pricinuitoare de
pe drumul cel frumos, dar plin de răspundere al bunătăţi, în mâinile cele sfinte înalţată,
căsniciei este, iubirea. Când zic «iubire» nu ne pe care laudând-o au zis:
gândim la atracţia simţurilor... ci avem în vedere Bucură-te, raza Soarelui Celui gândit;
acea afecţiune sfântă şi curată, gata de jertfă
pentru binele aproapelui. Se cere o iubire care Bucură-te, izvorul Mirului Celui
nu se caută pe sine, ci urmăreşte mulţumirea şi nedeşertat;
folosul celuilalt... Atracţia simţurilor trebuie Bucură-te, chemarea lui Adam şi a
supusă iubirii sufleteşti. În căsătorie, înţelegerea Evei;
sufletească ţine locul pe care-l au rubinele în Bucură-te, omorârea stăpânitorilor
mecanismul unui ceas.
Legea care trebuie să stăpânească viaţa iadului;
tinerilor înainte de căsătorie este fecioria, adică Bucură-te, căci înălţându-te, împreună
abţinerea de la orice întinăciune, păstrarea acum şi pe noi ne înalţi;
parfumului tinereţii. Ei trebuie să rămână până Bucură-te, căci închinându-te pe suflete
la altar curaţi, neprihăniţi, adevărate temple ale le sfinţeşti;
Duhului Sfânt.
Prin căsătorie se împart binecuvântările lui Bucură-te, lauda apostolilor cea în
Dumnezeu asupra lumii şi se sfinţesc izvoarele lume propovăduită;
vieţii. Temelia căsătoriilor fericite, precum şi Bucură-te, tăria nevoitorilor cea
ruina celor nefericite se află în sufletele băieţilor preaiubită;
şi ale fetelor, şi anume în anii tinereţii lor. Bucură-te, cinstita Cruce, mustrarea
Scrie în Cartea Sfântă despre tânărul Tobit,
că Dumnezeu l-a ajutat să-şi afle într-o ţară evreilor;
îndepărtată o fată de neam bun, pe care şi-a ales-o Bucură-te, lauda credincioşilor;
să-i fie soţie. Tobit a căzut cu faţa la pământ şi Bucură-te, cea prin care s-a surpat
s-a rugat, iar socrul lui a adăugat şi el glas de iadul;
rugăciune. Bucură-te, cea prin care a răsărit Darul;
Iată o pildă frumoasă care ne arată cum
înţeleg oamenii evlavioşi logodna şi căsătoria Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a
ce-i urmează - un dar al cerului acordat celor creştinilor!
ce-L iubesc pe Dumnezeu şi fac voia Lui.
(Din Acatistul Sfintei Cruci)
Preot drd. Răzvan George TOPALĂ

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 29


5. Sfinţenia în participare

Maica Domnului model contestate, sau trecute mult în umbră, ci presupune


afirmarea învăţăturii creştine, a integrităţii
de îndrumare a tinerilor doctrinei creştine, înţelegerea revelaţiei prin toate
elementele prin care s-a produs, pentru că fiecare
Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului, este element poartă cu sine un mesaj care întregeşte
Maica noastră, Izbăvitoarea din necazuri și mesajul creştin global.
dureri, Ocrotitoarea și Ajutătoarea noastră... . Învăţătura ortodoxă despre Maica Domnului
Această listă a numelor Ei minunate ar putea este permanent prezentă. Prin Ea se poate face o
continua foarte mult. Ele nu sunt simple educație adecvată, o formă înaltă de modelare a
denumiri sau apelative, ci exprimă viața Ei în caracterului și personalității copiilor și tinerilor.
viața noastră! Căci ceea ce a făcut Ea pentru Având în vedere uzura morală rapidă atât a
omenire este de netăgăduit, este cu neputință de cunoştinţelor cât și a abilităţilor, societatea
fi exprimat și de neuitat! De aceea, creștinul contemporană adoptă o nouă conduită faţă de
ortodox extinde firesc chemările la adresa Ei, educaţie, pentru a deveni o societate a învăţării
pentru că izvorăsc din lucrarea pe care o are pe tot parcursul vieţii. Biserica iată că ne ajută.
pentru noi, dar și din simțirea noastră. Şcoala ne ajută. Dar rămâne familia, cred, în
Pentru a ne apropia de Ea și a o iubi trebuie ziua de azi care trebuie și poate să facă mai mult.
însă să O cunoaștem. Se impune deci să începem Școala îşi propune să creeze un mediu favorabil
cu... începutul. Pe de o parte vom vorbi despre învăţării, valorizării comportamentelor morale,
personalitatea Ei, iar pe de alta despre învătătura dezvoltării calităţilor şi aptitudinilor fiecărui elev,
Bisericii despre Ea. Căci a fost și este atât de iubită, pentru a-l face capabil să-şi aleagă viitorul cel
dorită și rugată încât a devenit parte a învățăturii mai potrivit împreună cu Hristos Mântuitorul și
sfinte absolut necesară mântuirii. Aproape Învățătorul nostru şi să se adapteze unei societăţi
am putea spune că fără Ea nu ne mântuim. Nu creștine dinamice. Dar realizarea pe deplin a
degeaba au spus unii că Ea este maica neamului modelului de mamă, de fiu și de fiică, om întreg
omenesc... și românesc (au adăugat alții!), că-i se face numai în și prin familie. Datorită faptului
are de fii pe toți cei ai lui Hristos, adică pe toți că suferim atât de mult pe plan familial în zilele
copiii din lume alături de Copilul Ei Preaiubit... noastre, de aceea există atâta dezoriemtare în
și așa mai departe. societate. Și aici Maica Domnului ne poate ajuta.
Viaţa Maicii Domnului din Templu este Fiecare dintre noi ascultând și împlinind
modelul clasic al vieţii creștine. Maica Domnului ceea ce ne-a învățat Maica Domnului, avem
face parte din sistemul nostru teologic, exact aşa posibilitatea sfințeniei și șansa mântuirii
cum face parte Dumnezeu din el, Iisus, mântuirea, sufletului, dacă ne dorim calitățile omului creștin
minunile, învierea şi viaţa de apoi. Ea face în căutarea desăvârșirii.Trebuie să actualizăm
parte din sistem în măsura în care prin ea ni se modele puternice în cadrul educației religioase.
dezvăluie o parte din intenţiile lui Dumnezeu cu Iar acest principiu, al modelului, trebuie să fie
lumea, intenţii dezvăluite în întregime prin Iisus însuşit, în primul rând, de religie. Religia și în
şi prin opera Lui de răscumpărare. A trata într- școală implantează modele. Dacă o pui pe Maica
un mic articol un subiect ca acesta, nu presupune Domnului pe o icoană, pui un model, pe care nu
numai apărarea unei realităţi şi învăţături creştine, ai cum să ai pretenţia să-l egalezi, dar care te

30 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


poate influenţa pozitiv. dogmatice, în strânsă legătură cu capitolele care
Fecioara Maria ne ajută foarte mult, fiind cea tratează întruparea Cuvântului divin, Mântuirea
mai apropiată de noi, atât generic - fiind om ca şi Biserica. Pe noi aici ne interesează mai mult
și noi, femeie, mamă, logodnică! cu slăbiciunile felul cum Ea se arată Apărătoare și Ocrotitoare a
și tăriile ei – cât și practic, adică prin ceea ce noastră, chipurile sau exemplele de viață curată
reprezintă ea acum: Theotokos, Pururea- pe care le oferă.
Fecioară, Apărătoarea și Mijlocitoarea noastră în
fața Domnului. Prin Ea putem face analiza De aceea, vom aborda aceste aspecte,
problemelor, a realităților vieții cu care ne legându-le acum și de cultul ortodox, adică de
confruntăm. Prin Ea punem în evidenţă cele elementele concrete ale vieții și manifestărilor
două aspecte distincte privind eu-l sau ființa noastre religioase, de ceea ce știm și de ceea ce
noastră: calitatea de a fi om și calitatea de creștin. mai trebuie să aprofundăm. Vom încerca prin
Și ea a fost om ca și noi; și Ea este ucenica și aceasta să răspunedem unor întrebări simple
Următoarea fidelă a lui Hristos. Aceste aspecte și referitoare la Ea: cine, unde, de ce, cum....?
multe altele pot fi urmărite în această cateheză. Așa cum știm am început printr-o afirmație
Prin acest demers noi putem spori fundamentele devenită clasică aproape: Fecioara Maria este
educației sau ale instruirii noastre religioase. Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Cel ce Se
Să continuăm prin sublinierea celei dintâi naşte din Fecioară ca om, este Dumnezeu. Încă
chemări sau cuvânt al Ei: „...faceţi orice vă va din timpurile apostolice şi până în zilele noastre,
spune” (Ioan 2, 5). Aici este un îndemn al Maicii toţi cei care L-au iubit cu adevărat pe Hristos au
Domnului dar de fapt se împlinește o mică cinstit-o şi pe cea care L-a născut, L-a crescut
cateheză : o educație religioasă bazată pe şi L-a îngrijit în timpul copilăriei Sale. Dacă
valorile divine. Îndemnul este echivalent cu ceea Dumnezeu-Tatăl a ales-o, Dumnezeu-Duhul Sfânt
ce ne învață și Sf. Apostol Pavel când zice: „să a adumbrit-o, iar Dumnezeu-Fiul s-a sălăşluit
nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați întru ea, atunci trebuie ca toţi cei care mărturisim
prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este credinţa în Sfânta Treime să o cinstim pe Maica
voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și Domnului, pentru că rolul Fecioarei Maria în
desăvârșit” (Romani 12, 2). Iconomia divină este plasat în interiorul lucrării
Așadar, Maica Domnului este un izvor mântuitoare a lui Hristos, fiind parte integrantă
inepuizabil de învățătură sau de cateheză ar a ecleziologiei şi scopului ultim. Preasfânta
spune teologii, dar și de simțire curată ce duce Născătoare de Dumnezeu este martorul principal
la Dumnezeu Însuși. Aceasta pentru că taina Ei al întrupării Cuvântului, icoană a Bisericii, semn
rămâne nepătrunsă de îngeri ca şi de oameni: „Nu al împărăţiei lui Dumnezeu şi Maică a celor vii,
pricep curată nici îngerii, nici oamenii ce în tine fiind Maica Vieţii.
s-a săvârşit”1. Altfel spus, în faţa Maicii Domnului Un Părinte Profesor Serghei Bulgakov
negrăitul spune mai mult decât cuvintele însele. (teolog, filosof și economist; 1871-1944) spune
Obiectul principal al învăţăturii despre Maica că „dragostea şi venerarea Maicii Domnului sunt
Domnului îl constituie Persoana Ei dar și sufletul evlaviei ortodoxe, inima care încălzeşte
Revelaţia divină sau descoperirea despre ceea ce şi dă viaţă trupului întreg iar creştinismul
a făcut și face în continuare pentru lume. Toate ortodox este viaţă în Hristos şi în comuniune cu
acestea s-au constituit într-un capitol al teologiei Maica sa Preacurată, credinţă în Hristos ca fiu
al lui Dumnezeu şi al Născătoarei de Dumnezeu,
1 Mineiul pe Februarie, Ediţia a cincea, Bucureşti, 1976, p. dragostea pentru Hristos nedespărţită de
22.

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 31


dragostea pentru Maica Sa”2. Din toate acestea ar trebui să tragem câteva
1. Așadar cine este Maica Domnului? Ca învățăminte: numai cel ce rămâne în Biserica
să răspundem și să învățăm ne sprijinim tot pe Ortodoxă, singura care învaţă corect despre
învățătorii noștri. Astfel, un alt mare teolog Maica Domnului are parte de Ea în fiecare zi,
Vladimir Lossky (teolog rus, 1903-1958) zicea O poate slăvi și-I poate cere ajutorul. Cerându-i
că „în Ortodoxie nu putem separa dogma de ajutorul şi ocrotirea nu înseamnă o supunere
viaţa Bisericii, Scriptura de Tradiţie. Dogma oarbă față de cineva care ar sta în locul lui
hristologică ne obligă să recunoaştem maternitatea Dumnezeu, ci dimpotrivă, înseamnă a da cinstea
divină a Fecioarei”3. Maica Domnului este primul cuvenită celor pe care El îi cinstește. Iar în ceea
om ca și noi mântuit prin Hristos, prima femeie ce privește situarea în afara Bisericii Ortodoxe...
care a avut un rol major în planul de mântuire e greu de spus! Nu facem afirmații exclusiviste,
al lumii, în viaţa Bisericii şi are de asemenea în
dar este la mintea fiecăruia că a nu o iubi și a
viața a noastră a fiecăruia. Prin actul Întrupării din
nu-I cere ajutorul Celei care L-a putut cuprinde
pântecele Ei, Dumnezeu Însuși a venit în maximă
pe Dumnezeu – fapt pe care filosofii, cărturarii,
apropiere faţă de noi. În timp, în Tradiţia Bisericii,
conducătorii și mulții alții au vrut să o facă și
Ea a devenit modelul de femeie-fecioară care a
înflorit cel mai mult și pe drept cuvânt, datorită n-au putut! – este reprobabil.
evlaviei mari a creștinilor față de Ea. 3.Cum s-a ajuns în timp, la înălțimi nebănuite
2. Ce înseamnă respingerea Ei de către unii de frumuseți liturgice? La această întrebare mă
oameni? Răspunsul este deodată simplu dar și refer mai ales la acele nu puține zile de
complicat! De exemplu, a respinge numai sărbători, biserici închinate ei, la purtarea
calitatea aceasta a Fecioarei Maria înseamnă a numelui de către milioane de oameni (și a
respinge întruparea Fiului lui Dumnezeu. A nega derivatelor numelui Ei), la alcătuirea de odoare
că Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu sfinte, ș.a.m.d.. Oriunde găsim pe Hristos în
înseamnă a nega că însuşi Fiul lui Dumnezeu Scripturi, acolo este şi Maica Lui. Biblia, dacă o
S-a făcut Fiul ei, Fiul Omului. În biserică, prin citim onest și sincer, ne arată poziţia ei centrală,
Duhul Sfânt, Hristos Se interiorizează fiecărui reală şi activă în istoria mântuirii. Iar pe lângă
credincios, se reîntrupează în fiecare, dar niciodată Biblie vine și Tradiția sau moștenirea de la cei
în modul în care S-a interiorizat şi s-a întrupat în care s-au rugat și au trăit viață în Hristos așa
Maica Domnului. Maica Domnului va rămâne cum se cuvine. Un astfel de Părinte, Sf. Nicolae
pentru eternitate „mai cinstită decât Heruvimii şi Cabasila (1322-1391) oferea chipului Maicii
mai mărită fără de asemănare decât Serafimii”. Domnului o viziune cosmică: „Maria zice el,
Ea are îndreptată faţa nu numai către Dumnezeu, este podoaba, harul şi cosmosul fiinţelor.Precum
ca neobosită rugătoare, ci şi spre lume, pe care o pomul există pentru roadă, la fel şi creaţia există
împărtăşeşte de sfinţenia şi de absolutul prezent pentru Fecioară. Nu numai oamenii, ci şi cerul şi
în ea.Taina săvârşită în ea rămâne nepătrunsă de pământul şi soarele, toate au venit la fiinţă pentru
îngeri ca şi de oameni: „Nu pricep curată nici fericita fecioară“5.
îngerii, nici oamenii ce în tine s-a săvârşit“4. Pentru a răspunde, trebuie să ne oprim un pic
2 Serghei Bulgakov, Ortodoxia, traducere de Nicolae Grosu, asupra prefigurărilor şi simbolisticii raportată
Editura Paideia, 1997, p. 131. la Sf. Fecioară. Biserica foloseşte numeroase
3 Vladimir Lossky, După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, alte texte şi imagini biblice pentru preamărirea
traducere din franceză de Anca Mamolache, Editura Humanitas, p.
190. 5 Nicolae Cabasila, Omilie la Adormirea Maicii Domnului,
4 Mineiul pe Februarie, op.cit., p. 22. „Mitropolia Ardealului“, Sibiu, 1992, p. 36.

32 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


Maicii Domnului. Lecturile veterotestamentare au vremelnice. Este „chivotul de aur“ (Ieşire 25,
o interpretare pur alegorică. Aceste prefigurări au 16) căci a primit Legea-Hristos şi toiagul lui
fost preluate de imnografi care au folosit acest Aaron ce a odrăslit floarea-Hristos7. Ea este
procedeu literar pentru a realiza o operă poetică podoaba lui Avraam, a lui Isaac şi a lui Iacov,
religioasă marială. Un alt teolog Olivier Clement „tronul lui Solomon“, în care va să stea
(1921-2009) arătând că Maica Domnului este împăratul măririi.De asemenea, „stâlpul de foc“;
centrul acestui cerc intim al sfinţeniei, arhetip viu "uşa încuiată", văzută de profetul Iezechiel (44,
al Tradiţiei zice: „întreaga Biserică a redactat 1-3); "munte“ din care Dumnezeu va desprinde
Scripturile, ea le face să trăiască în Tradiţie; sau o piatră puternică, ce va umple întreg pământul,
mai degrabă, aceste două manifestări ale aceluiaşi zdrobind puterea celui rău (Daniel 2, 34-35);
Duh sunt doar una căci Scriptura este Tradiţia "zarea străluceşte şi ca luna-i de frumoasă, ca
scrisă, iar Tradiţia este Scriptura vie, arătând soarele-i de luminoasă“ (Cântarea Cântărilor 6,
sâmburi de adevăr sau simbolurile legitime“6. Cu 10); "Fiica Sionului“ adresându-i o salutare de
ajutorul acestor imagini biblice se arată adevărul bucurie: „Bucură-te şi te veseleşte, fiica Sionului
propovăduit de Biserică pentru a cânta slava căci iată, Eu vin să locuiesc în mijlocul tău, zice
Fecioarei. Auzim de pildă despre faptul că Ea
Domnul“ (Sofronie 3, 14; Zaharia 2, 14).
este: "Rai și pom vieţii", "arca“ cu care s-a salvat Ce să învățăm din toate acestea? Cred că învățăm
Noe cu ai săi; Iacov vede pe Maica Domnului ca faptul că toate aceste imagini răsăr precum o floare
o „scară“ ce uneşte cerul cu pământul (Facere 28, din pământul acesta care ne ține. Toate o privesc
12-l6); "rugul nemistuit“ pe care 1-a văzut pe Ea și Biserica, dar şi pe orice creştin teofor.
Moise, rugul din care iese focul dumnezeirii: Simbolurile profetice amintesc viaţa Ei strălucită.
„iar acolo i s-a arătat lui Moise îngerul Ea ne inspiră, ne luminează şi ne cheamă pe
Domnului într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un fiecare să devenim asemenea ei, potrivit vocaţiei
rug, şi a văzut că rugul ardea, dar nu se şi măsurii noastre, desigur: „rug aprins“, „sfetnic
mistuia“ (Ieşire 3, 2-4); „Marea Roşie“ în care luminos“, „scară a virtuţilor“, un „locaş al
si-a găsit scăparea Israel (Ieşire capitolul 14), înţelepciunii lui Dumnezeu Cuvântul“.
Ghedeon o vede ca pe un „caier de lână“(Jud. 6, De aceea, dragilor „au ieșit” sau au fost
37-40) pe care se va aşeza roua binefăcătoare a lucrate în timp atâtea și atâtea cântări, rugăciuni
cerului, ce va salva lumea de uscăciunea și icoane. Ca să învățăm să lăudăm cum se cuvine
păcatului (Ps. 101, 5, 12).„Vasul cu mană“, pe Dumnezeu, pe sfinții Lui și mai ales pe Maica
aşezat alături de cele două table de piatră, şi Lui.
„toiagul lui Aron“ care înflorea în chivot ca să 4. Care sunt momentele sau locurile din Biblie
amintească de zilele în care Israel s-a hrănit în unde Ea este pusă în valoare? Și de ce? Așa cum
pustie (Ieşire 16, 33), în lumina Noului spuneam Ea este Învățătoare și Ocrotitoare a
Testament a devenit „năstrapa de aur“, apelativ noastră. Faptul se vede din două momente, cel
dat Maicii Domnului întrucât din trupul său s-a puțin, mai importante:
născut Hristos, care prin Sfânta Euharistie este a) Dialogul dintre o femeie din popor şi
împărţit tuturor credincioşilor şi asigură existenţa Iisus, care se referă la înrudirea spirituală cu
vieţii spirituale.Ea este „Sfânta Sfintelor“ care a Mântuitorul Hristos prin ascultarea şi împlinirea
primit pe Hristos, mana cea cerească, din care ne cuvi ntelor Lui: „Fericit este pântecele care Te-a
hrănim şi ne îndulcim în pustia acestei vieţi
7 Monafia Semfora Gafton, Maica Domnului în Biserica
6 Olivier Clement, Biserica Ortodoxă, traducere de Alin Ortodoxă, Editura Sofia, Bucureşti, 1998, p. 17.
Ionescu, Editura Universitas, Bucureşti, 2000, p. 101.
Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 33
purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar o scurtă, dar deosebit de frumoasă rugăciune
El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă adresată Maicii Domnului şi care, aşa cum
cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc“ (Luca 11, 27- spuneam mai înainte, este foarte des folosită în
28). cult. Se cântă cu mare bucurie la fiecare Utrenie,
b) Maica Domnului este Maica tuturor. Prin la cântarea a 8-a a catavasiilor. Axionul cel mai
cuvintele adresate Maicii Domnului: „Femeie, des folosit este „Cuvine-se cu adevărat...“, însă
iată fiul tău“ şi către Apostolul Ioan: „Iată Mama sunt şi altele, îndeosebi la praznicele împărăteşti.
ta“ (Ioan 19, 26-27) se arată răspunderea pe care Apoi, în cărţile de rugăciuni există mai multe
o are lumea faţă de Maica Domnului şi invers. acatiste închinate Maicii Domnului, însă cel mai
Pentru toţi din acest moment, Ea a devenit mamă, vechi este Acatistul Buneivestiri, care se citeşte
iar toţi oamenii I-au devenit fii. de obicei în cadrul Utreniei din a 5-a sâmbătă a
Postului Mare, adică vineri seara. Să nu „faci”
Așa cum este firesc, la acest mic articol voi zilnic un acatist este strigător la cer! Este ca și
adăuga și câteva concluzii. M-aș bucura dacă cum am rămânea flămânzi prin faptul că nu ne
noi am reține doar câteva referiri la Ea. De ce? hrănim cu ceva atât de bun sau poate am
Pentru a nu face confuzii în viața noastră și a nu rămânea dezbrăcați și goi de orice învățătură
ne rătăci. Căci pe Ea oricum nu avem cum să O bună de peste zi.
contrazicem. Sau poate ar trebui să ne amintim Așadar, Fecioara Maria modelul prin
de pilda în care vedem că Ea se supără pe omul excelență de om puternic statornicit în
care nu o știe, pe copilul care mănâncă la masă Dumnezeu, personalitate fără putință de tăgadă
și nu-i mulțumește pentru că Ea este în stare de și aleasă maică ocrotitoare pentru cei ce știu și
rugăciune, pe omul care muncește și nu o cheamă vor să o cheme în ajutor. Desigur, Ea reprezintă
în ajutor și... tot așa. În mod sigur dacă suntem mai mult decât toate tratatele de morală și decât
aproape de Ea, atunci și viata noastră se împinește toți marii reprezentanți ai lumii academice
ca și a Ei. sau profesionale, prin faptul erudiției sfinte în
Deci, să reținem măcar un singur aspect: Hristos. Nu se poate închipui altfel personalitatea
oricare rugăciune este primită în fața Ei. Mai ales Celei care L-a avut în pântece pe Dumnezeu,
rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat...“, care este, adică Cea care L-a putut cuprinde, decât la modul
se pare, cea mai cunoscută şi cel mai des folosită în maximal. De aceea, apropierea de Ea înseamnă
cultul nostru public și particular. Originea ei este șansă a mântuirii noastre, privilegiu sfânt și demn
foarte interesantă şi învăluită uneori în mister. Se de a începe și noi să cunoaştem ceva măcar din
pare că a apărut mai întâi cea de a doua ei parte, Hristos, Taina lui Dumnezeu. Dacă am vorbi în
care începe de la „Ceea ce eşti mai cinstită...“, termeni moderni am putea spune că Ea reprezintă
fiind o creaţie a cunoscutului melod Cosma de marele dar și marele beneficiu al omenirii. Ea
Maiuma, trăitor în veacul al VIII-lea, fratele ne poate fi „călăuză spre Hristos“ (Galateni 3,
vitreg al Sfântului Ioan Damaschin. Cercetătorii 24), început și sprijin al mântuirii noastre, căci
spun că, de fapt, acest Cosma a preluat de la la Dumnezeu nu ajungem singuri, oricât am vrea
Sfântul Efrem Sirul formula „Mai cinstită decât noi să ne forțăm.
heruvimii şi fără de asemănare decât toate cetele
îngereşti“, cu care acesta începeau imnele sale Preot Lect. Univ. Dr. Adrian Dinu
în cinstea Fecioarei Maria. Chiar dacă este aşa,
Cosma de Maiuma a reuşit să lase Bisericii
34 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015
6. Din comoara inimii

Sfântul Serafim de Viriţa


- Despre puterea rugăciunii
în vâltoarea războiului
Sfântul Serafim de Viriţa este unul dintre
sfinţii ruşi cei mai iubiţi ai ultimelor vremuri,
fierbinte iubitor şi rugător pentru oamenii
îndureraţi şi rătăciţi, văzător cu duhul şi făcător
de minuni, de la a cărui mutare la lăcaşurile
veşnice se împlinesc 60 de ani.
“Rugăciunile tale au ocrotit lumea”
Credinţa adâncă a fiilor credincioşi ai Bisericii
este că rugăciunile sfinţilor ocrotesc lumea
întreagă. Suferinţele lumii ar fi nebănuit mai mari
dacă ar lipsi aceste rugăciuni ale sfinţilor. Şi
foarte mare este mângâierea credincioşilor când
ştiu că în fiecare epocă există unii sfinţi, poate
chiar nevăzuţi şi necunoscuţi, care însă se roagă
pentru mântuirea lumii, repetând cuvintele
Apostolului Pavel: Acum mă bucur de suferinţele mucenicie.
mele pentru voi, şi-n trupul meu împlinesc Contribuţia stareţului în Biserică era
lipsurile necazurilor lui Hristos pentru trupul Său, nepreţuită. În vremurile acelea înfricoşătoare de
adică Biserica (Coloseni 1, 24). apostazie şi prigoane, ajutase neînchipuit de
Sfântul Siluan ltonitul scrie: “Lumea rezistă mult poporul la păstrarea credinţei vii. În
încă prin rugăciune şi, atunci când rugăciunea va furtunile cumplite ale prigoanelor, rugăciunile
slăbi, lumea va pieri“. Din fericire pentru lume, lui fierbinţi au devenit adăposturi puternice. Prin
există încă câţiva sfinţi care se roagă. “Chiar rugăciunile lui, corespondenţă, ajutor material, îi
dacă suntem noi păcătoşi, chiar dacă înotăm în sprijinea pe cei întemniţaţi şi exilaţi, deşi în felul
minciună şi ne înconjoară ispitele, undeva în acesta se afla şi el în primejdie.
această lume, într-un oarecare ţinut există un Galina Smirnova povesteşte:
sfânt” (F. Dostoievski, Fraţii Karamazov). “Tatăl meu fusese arestat şi condamnat la
Cum se spunea pe atunci, era mai probabil să zece ani de lagăr. Mama îl vizita pe stareţ şi
te afli în închisoare decât acasă. Teroarea luase acela o mângâia. În perioada aceea, cei mai
dimensiuni nebănuite. Temniţele şi lagărele erau mulţi credeau că partidul nu poate greşi, că toate
supraaglomerate. De la aceste prigoane acelea erau drepte şi că aşa trebuiau să se
înfricoşătoare nu puteau, desigur, să fie petreacă lucrurile. Mulţi întorceau spatele
exceptaţi clericii şi monahii. Foarte puţini au semenilor lor, în vreme ce rudele acestora se
mai rămas în oraşe şi sate. Împreună cu ei erau aflau în lagăre. Părintele Serafim i-a spus mamei
condamnaţi şi credincioşii şi erau conduşi la mele: Acum toţi oamenii buni sunt în închisori“.
Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 35
Constantin Titov, povesteşte:
Puţini erau oamenii care ar fi îndrăznit să “Tatăl meu a fost arestat de mai multe ori, a
rostească acele cuvinte atunci. fost deportat, întemniţat. În 1932 a fost exilat în
După cum am notat, pe părinte îl vizitau mulţi Orientul îndepărtat şi a suferit mult. În aceeaşi
arhierei, preoţi şi monahi. Însă, când maşina perioadă au arestat-o şi exilat-o şi pe mama.
înfiorătoare a prigoanelor a început să-i înghită Astfel, la cei cincisprezece ani ai mei, am rămas
pe toţi, clericii şi prietenii părintelui Serafim sesingură şi am fost nevoită să mă mut la Petersburg
împuţinau an de an. Dar el n-a rămas nepăsător la şi să locuiesc la un unchi de-al meu. Mergeam la
tragedia lor. Aplica cuvântul apostolic: aduceţi- Biserica Sfântul Nicolae şi acolo l-am cunoscut
vă aminte de cei închişi, ca si cum aţi fi legaţi pe Piotr Vasilievici care era fiu duhovnicesc
împreună cu ei (Evrei 13, 3), îngrijindu-se cu al părintelui Serafim. Piotr imi vorbea deseori
orice prilej să corespondeze cu ei şi le trimitea despre stareţ şi odată mi-a propus să merg cu el la
bani şi pachete. Iar noaptea se ruga cu lacrimi Viriţa. Era în anul 1939.
pentru cei ce se aflau în închisori sau fuseseră Stareţul ne-a primit foarte cald şi ne-a
executaţi. binecuvântat. O lumină negrăită şi o iubire
Marele ascet cunoştea “cu duhul” toate cele dumnezeiască se revărsau de pe chipul său. O
câte se întâmplau atunci în pusia. O vedea foarte privire de-a lui era suficientă pentru a linişti
îndurerată, palidă, sădită cu crucile şi sufletul şi a-l umple de bucurie nemărginită. M-
mormintele cunoscuţilor şi necunoscuţilor, a întrebat în de-amănunt despre tatăl meu şi mi-a
auzea gemetele şi plânsetele poporului în fiecare spus: “Mă voi ruga neapărat pentru părintele
colţ al ei. Ştirile tragice care veneau una după Constantin”.
alta, le primea smerit, cu cuvintele: “Facă-se Deodată, Piotr Vasilievici a îngenuncheat în
voia Domnului”. faţa stareţului şi a spus:
O atitudine asemănătoare a avut şi atunci - Părinte, am venit să vă cer binecuvântarea.
când a aflat de execuţia fiului său, Nicolae. Vreau să-i propun Mariei să se mărite cu mine.
Nicolae terminase Şcoala de Aviaţie şi slujise în Eu am fost surprinsă. După un scurt moment
Primul Război Mondial, ca pilot în armata rusă. de tăcere, părintele a spus într-un mod absolut şi
După revoluţie a fost arestat de patru ori, dus princategoric:
închisori şi locuri de exil. În luna ianuarie 1941 - Nici vorbă de nuntă. Peste puţină vreme va
a fost din nou arestat şi de data aceasta, executat.fi război mare!
Părintele, auzind trista veste, a rostit cuvintele Peste puţin războiul a început şi Piotr a fost
rugăciunii împărăteşti: “Facă-se voia Ta”. omorât pe front”.
Cunoştea foarte bine că numărul mucenicilor Evghenia Ivanovna Koftun, care îl cunoştea
va creşte în următorii ani. Îi pregătea în taină foarte bine pe părinte încă de mică, povesteşte:
pentru asta, pe fiii săi duhovniceşti. Tobele “În 1941 terminasem şcoala şi l-am vizitat pe
războiului răsunau atunci în Europa. Hitler şi părinte pentru a lua binecuvântare de la el ca să
Stalin au semnat în 1939 cunoscutul Tratat şi cei dau examene la facultate. Era atunci sfârşit de
mai mulţi s-au liniştit. Nu însă şi părintele mai. Deodată părintele mi-a spus:
Serafim. El nu se liniştea. Îi înştiinţa pe fiii - Când vei lua diploma, să nu pleci şi să te
duhovniceşti de izbucnirea şi chinurile marelui străduişti să ieşi cât mai puţin din casă.
război şi-i chema la rugăciune şi pocăinţă. În mai puţin de o lună a început războiul. Cu
puţin înainte de începerea războiului, i-a zis unei
Maria Constantinov Titova, fiica protoiereului fiice duhovniceşti de-a lui:

36 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


- Zoia, vineri să vii neapărat. Duminică va
începe războiul şi multă vreme nu ne vom mai
vedea.
Zoia nu s-a dus la data stabilită. Şi, după două
zile a sosit ziua aceea tragică de 21 iunie 1941″.
În anii războiului
Era duminică, 21 iunie 1941. În ziua aceasta,
ruşii îi prăznuiesc pe toţi oamenii lui Dumnezeu
care au sfinţit pământul rus. Această zi
importantă a fost aleasă de Hitler pentru a ataca
imperiul rus. Întreaga ţară este greu încercată şi
stropită cu sîngele a mii de oameni. Lipsurile,
foamea, bolile seceră populaţia. Purtarea
nemţilor era inumană, şi asta din motive
„ideologice”. Exploatau populaţia rusă şi pe
prizonierii de război într-un mod urât, pentru că
Hitler îi considera pe ruşi şi pe slavi în general
ca pe nişte „oameni de categoria a doua”, a căror
singură utilitate ar fi putut fi transformarea lor în
mână ieftină de lucru, adică să fie făcuţi sclavi.
Şi, într-adevăr, în toate ţările slave cucerite, linia
trasată a fost ca locuitorii să devină obiect de
exploatare economică, fără nici o reţinere sau
simpatie. Nemţii au strâns cantităţi uriaşe de
grâu şi alte produse, în vreme ce au exilat cu
forţa milioane de ruşi, pentru a lucra ca sclavi în
piatră (Sfântul Serafim s-a rugat o mie de nopţi
Germania. Chiar şi pe copii i-au adunat şi au
îngenunchiat pe o piatră mare şi lată). Icoana
creat lagăre de concentrare şi de muncă forţată
aceasta o adusese cînd vizitase Sarovul, în ziua
pentru ei. Chinurile poporului rus îl întristează
sărbătorilor de canonizare oficială a Sfântului
adânc pe stareţul din Viriţa, care de-acum îşi
Serafim. La locul rugăciunii îl duceau
apleacă genunchii şi se preschimbă în lumânare
sprijinindu-l, iar uneori pur şi simplu îl duceau
arzătoare de rugăciune. Model al său devine
pe braţe acolo. Bătrânul îngenunchea pe piatră
Sfântul Serafim de Sarov. Iată ce povestesc
cu picioarele lui îndurerate şi îşi înălţa mâinile
oamenii din prejma lui:
spre cer.
„În 1941 părintele avea 75 de ani. În vremea
Se ruga cu lacrimi şi Îl implora pe Domnul
aceea, bolile îl slăbiseră foarte tare şi nu putea
să ierte păcatele oamenilor şi să izbăvească
aproape deloc să se deplaseze fără ajutor. Însă,
pusia de cuceritorii barbari. lsceza aceasta cerea
cu toată starea rea a sănătăţii lui, a ales un mod
multă răbdare. Era o faptă mucenicească de
de rugăciune dureros şi mucenicesc. În grădina
iubire a aproapelui. Suferea de boli cronice ale
din spatele casei în care locuia, la aproape
membrelor inferioare, ale inimii, ale vaselor de
cincizeci de metri, se ivise din pămînt o piatră
sânge, ale plămânilor. Genunchii i se răneau. Se
mare, în faţa căreia creştea un mic măr. Pe
pare că Însuşi Domnul îl întărea în ceasurile
această piatră a ales-o părintele ca loc de
acelea. Însă nimeni din noi nu putea să privească
rugăciune. lgăţase în măr o icoană care-l înfăţişa
această scenă fără lacrimi. Îl rugam
pe Sfântul Serafim de Sarov îngenunchiat pe
Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 37
de repetate ori să părăsească asceza aceasta ca ţintă turla înaltă a bisericii şi a dat ordin să fie
spunându-i că se poate ruga şi-n chilia sa. Însă el dărâmată. A trimis un grup de soldaţi în frunte
era de neînduplecat. Se ruga cât îi stătea în cu un locotenent. Locotenentul a intrat singur
puteri, un ceas, două, trei, dar şi mai multe, fără în biserică pentru a vedea cum o vor dărâma.
întrerupere. Se dăruia cu totul rugăciunii; era un După câteva momente, soldaţii care stăteau afară
adevărat strigăt către Domnul. Credem că prin au auzit o împuşcătură. Au alergat în biserică şi
rugăciunile unor astfel de asceţi a rezistat Rusia l-au văzut pe jos pe locotenentul mort. Lângă
şi a fost salvat Petersburgul. el avea pistolul. I-a cuprins panica şi au plecat
Spunea părintele: alergând, fără să execute ordinul. În acelaşi ceas
- O picătură poate sfinţi întregul ocean. a început retragerea nemţilor şi au uitat cu toţii
Şi unul care se roagă pentru ţară poate salva de dărâmarea bisericii. Astfel, biserica Maicii
oraşele şi satele. Domnului din Viriţa a scăpat surprinzător.
Cu tot gerul sau căldura de afară şi cu toate În perioada când nemţii au cucerit Viriţa,
bolile lui, părintele stăruia să-l ajutăm să ajungă acolo îşi pusese tabăra un regiment de soldaţi
până la piatră. lcolo, în Ghetsimani-ul lui, îşi români, care erau toţi ortodocşi şi cei mai mulţi
continua asceza supraomenească. Şi această vorbeau ruseşte. Biserica Maicii Domnului se
asceză a continuat zilnic în toţi anii războiului. închisese în 1938, dar la rugăminţile locuitorilor
(Durerea cruntă provenită din această asceză o s-a deschis din nou în anul 1941. Soldaţii
poate simţi cineva dacă încearcă să stea 15-20 români mergeau la biserică. La început,
de minute înghenuncheat pe o piatră rece…). locuitorii din Viriţa nu-i vedeau cu ochi buni,
dar după aceea s-au obişnuit cu ei. Astfel,
Şi rugăciunile neuitatului stareţ ajungeau biserica Maicii Domnului din Viriţa era singura
pînă la tronul lui Dumnezeu. Iubirea răspundea biserică care liturghisea în larga regiune a
cu iubire. Câte suflete omeneşti au fost mântuite frontului şi, desigur, de cealaltă parte a lui!
prin rugăciunile acestea, doar Domnul ştie. Un iar stareţul Viriţei continua să se roage
lucru era neîndoielnic: că rugăciunile părintelui, neîntrerupt la ocrotitorul său ceresc, Sfântul
în chip tainic, schimbau cursul multor Serafim, la Maica Domnului şi la Fiul ei, pentru
evenimente. mîntuirea pusiei şi a Bisericii Ortodoxe. Într-o
Se ştie că la Viriţa, după cum proorocise poezie a lui din anul 1942 scria:
stareţul, nici o cladire (în afara câtorva despre Îndurerat sau bucuros, monahul
care vom vorbi mai târziu) nu păţise nimic, şi - bătrân, bolnav, cărunt şi obosit -
nici vreunul dintre locuitori. Încă de la începutul îngenuncheat în noapte, în grădină, privind
războiului mulţi locuitori ai Viriţei îl întrebau: icoana sfântă,
- Părinte, să plecăm pentru a scăpa de nemţi? el linişte-a găsit.
Bătrînul răspundea cu încredere: Acolo el la Dumnezeu se roagă,
- Nu, nu plecaţi. Viriţa va fi izbăvită. Nici o având în minte-ntreaga lume,
casă nu va fi distrusă şi nimeni nu va muri. pentru-a făpturilor sporire
Şi, într-adevăr, nemţii n-au făcut nici jafuri, Şopteşte-adesea-n calda rugăciune.
nici n-au omorât pe cineva. Părintele se ruga La stareţ inima-i se-ntoarce,
pentru salvarea bisericii şi a Viriţei şi datorită Şi-n gând îi spune câteva cuvinte:
rugăciunilor lui biserica a fost salvată. În „Prea cuvioase, dulce Serafime,
primele zile ale lui septembrie 1941, germanii de sfânta noastră Rusie adu-ţi aminte.
au atacat gara Viriţa şi au bombardat-o. Unul Şi mijloceşte tu ca rugăciunea să crească-n
dintre generalii armatei noastre observase că noi măreaţă şi întreagă.
nemţii au
38 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015
Aflat la dreapta blândului Iisus,
La Maica Domnului adânc te roagă. Icosul 7:
Căci ea este veşmântul celor goi, Nelegiuirile noastre, mulţimea
şi mângâierea celor necăjiţi, strâmbătăţilor pe care le-am pricinuit
ocrotitoarea lor şi-ajutătoare, aproapelui nostru, astăzi ne osândesc şi nu
pe robi ea îi întoarce izbăviţi. ştim ce vom răspunde mergând la judecată,
Păcatul naşte moarte şi iad veşnic,
unde toţi ne prigonesc, toţi se ridică asupra
Celor ce-n griji, de Domnul au uitat, Insultă
noastră să ne împileze; tu însă, o, preabună
s-au făcut şi-şi vor lua plata,
maică, care asculţi marturisirea noastră,
Aceşti orbiţi ce stăruie-n păcat”. pugăciunea
mijloceşte către Domnul, să prefaci soarta
pe piatră săvârşită de părintele
osândirii noastre în bunătăţi, scoţând din
bolnav este ceva de neînţeles pentru mintea
omenească. Pare o faptă nebunească. Logica inimile vrăjmaşilor noştri toată urâciunea şi te
lumească n-o poate accepta, ca şi în multe alte vom preamări cu laude ca acestea:
momente din întreaga viaţă a sfînţilor. Cum să-l Bucură-te, mijlocitoarea celor greşiţi;
poată înţelege omul lumesc pe mucenic, pe Bucură-te, folositoarea celor asupriţi;
ascet, pe omul iubirii care se jertfeşte pe sine, pe Bucură-te, îndreptătoarea judecătorilor răi;
stâlpnic, pe nebunul pentru Hristos? Dar chiar şi Bucură-te, doveditoarea celor clevetiţi;
omul bisericii, cu toată bunăvoinţa lui, îi este Bucură-te, scăparea celor judecaţi şi osândiţi;
greu să priceapă izbânzile supraomeneşti ale Bucură-te, contenire a patimilor;
cuvioşilor asceţi. În viaţa Sfântului Serafim de Bucură-te, nesprijinitoarea celor ce caută
Sarov citim: numai folosul lor;
„Către sfârşitul vieţii lui, spre folosul fraţilor, Bucură-te, neizbândire a mijlocitorilor celor
printre alte evenimente ale vieţii sale se povesteşte vicleni;
şi despre această nevoinţă a lui, a celor o mie de Bucură-te, domolire a celor puternici;
nopţi de rugăciune pe piatră. Bucură-te, înlesnire a slăbănogilor;
Nimeni nu ştia nimic despre asta. Doar în Bucură-te, stârpitoare a răutăţilor;
ajunul morţii a trimis un ucenic în pădure pentru Bucură-te, izvorâtoare a milostivirii;
a căuta această piatră. A trebuit să meargă de Bucură-te, Paraschevo, mult folositoare!
două ori, întrucât frunzele uscate o acoperiseră
cu totul. Condacul 8:
Când oamenii se minunau de „izbânzile” lui, Acestea grăind, ne liniştim, ne veselim şi
părintele Serafim răspundea: ne bucurăm; saltă sufletele noastre că nu-şi
- Simeon Stâlpnicul a stat vreme de patruzeci vor râde de noi vrăjmaşii noştri. Nu ne va
şi şapte de ani în picioare pe un stâlp; ce-am părăsi Dumnezeul nostru până în sfârşit,
făcut eu în comparaţie cu el? pentru rugăciunile tale, preacuvioasă, ci
- Trebuie că aţi simţit ajutorul Harului.
trimițând mila Lui asupra poporului, precum
- Da, puterile omeneşti n-ar fi fost îndeajuns
este obişnuit, şi noi, nevrednicii, ne vom
pentru asta.
împărtăşi cu el de ale Sale bunătăţi, cu care
Şi a adăugat observaţia caracteristică lui:
dimpreună vom cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
– Cînd inima este plină de sensibilitate, atunci
Dumnezeu este acolo“.
(Din Acatistul
Arhim. Nectarie Antonopoulos, 2006 Cuvioasei Maicii noastre Parascheva)

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 39


7. DIN GÂNDIREA TEOLOGICĂ A PĂRINTELUI
DUMITRU STĂNILOAE
Misterul euharistic în
opera Părintelui Profesor
Dumitru Stăniloae (II)
(continuare din numărul anterior)
2. Prezenţa reală a Trupului şi Sângelui
Domnului în Sfânta Euharistie
Părintele Profesor Dumitru Stăniloae afirmă,
cu toată certitudinea, că actul prefacerii este opera
Duhului Sfânt. Numai „Duhul care a pnevmatizat
trupul, face trupul lui Hristos hrană spre
mântuire şi viaţă în Taina Euharistiei”1 şi numai
întrucât „Duhul coboară peste comunitate, ca în
ceasul al treilea de la Cincizecime peste Apostoli,
darurile ei se prefac în Trupul Domnului.
Prefacerea lor în Trupul Domnului e în funcţie de
comunitate şi pentru comunitate, pentru
Biserică”.2 Prezenţa Mântuitorului în Sfânta Modul în care se efectuează taina prefacerii
Euharistie este deplină cu toată fiinţa Sa divino- nu poate fi conceput în limitele raţiunii omeneşti,
umană în fiecare părticică transubstanţiată din însă părintele profesor încearcă să-l prezinte palid
Sfântul Potir. El este prezent întreg cu sufletul, cu într-o formă analogică. El spune că „această
trupul şi cu dumnezeirea Sa, ca Dumnezeu prezenţă a trupului pnevmatizat şi copleşit de
perfect şi om perfect. „În substanţa lor pâinea şi transparenţa Cuvântului, şi prin urmare înviat şi
vinul rămân fără nici o schimbare sau nemuritor, dă şi trupului nostru acest ferment al
modificare, numai că nu-şi mai aparţin lor şi nici nemuririi, al transparenţei Cuvântului prin el, al
lumii acesteia, ci preamăritului trup duhovnicesc pnevmatizării. Depinde de noi ca să actualizăm
al lui Hristos. Trupul lui Hristos, înfăţişându-se sau să asimilăm real, prin contribuţia spre
în pâine şi vin, nu încetează a fi trup puritate şi virtute a noastră, aceste calităţi ale
duhovnicesc, care petrece sau rezidă deasupra trupului nostru, care înaintează prin aceasta
lumii acesteia. Pâinea şi vinul, devenind trupul şi într-o nebănuită subţirime duhovnicească.4
sângele lui Hristos, aparţin acum Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului este
transcosmicităţii, corporalităţii Sale preamărite, temeiul spiritualizării şi îndumnezeirii noastre.
fără însă ca să-şi piardă propria fire în această Hristos este prezent în Euharistie cu Trupul
lume. Deci, transpunerea lor (μετaβολή) nu este şi Sângele Său jertfit şi înviat şi ni se oferă ca
fizică, ci metafizică, adică dincolo de limitele hrană duhovnicească în acest chip, ca să murim
acestei lumi”3. păcatului, să înviem împreună cu El şi să
1 Idem, Teologia Dogmatică..., p. 68. devenim părtaşi vieţii veşnice. „Fără dependenţa
2 Idem, Din aspectul sacramental al Bisericii, în „Studii Pr. Paraschiv Angelescu, Bucureşti, 1936, p. 74-75.
Teologice” XVIII (1966), nr.9-10, p. 546. 4 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică..., p. 69.
3 Sergiu Bulgacov, Dogma euharistică, trad. în rom. de
40 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015
mântuirii noastre de împreuna moarte şi înviere şi raţional, ne-a fixat în Sine ca printr-o pârgă,
cu Hristos, nu ar fi necesară prezenţa Domnului şi ne-a învrednicit să fim una şi aceeaşi cu Sine
în noi cu trupul Său jertfit şi înviat, deci nu după omenitatea Lui, după cum am fost rânduiţi
ar fi necesară Euharistia”, 5 iar prefacerea dinainte de veacuri să fim în El ca mădulare ale
constă în asimilarea darurilor de pâine şi vin în Trupului Său, articulându-ne şi încheindu-ne în
„jertfelnicul Său cel mai presus de ceruri”, adică Sine în Duh ca un suflet trupul şi ducându-ne la
în umanitatea Sa îndumnezeită. „Prin Duhul măsura vârstei duhovniceşti a plinătăţii Lui”.8
Său El preface instantaneu pâinea Euharistiei Aşadar, prefacerea euharistică este arvuna şi
în trupul Său, care este organ de manifestare a premisa începutului veacului viitor, când toate
Ipostasului şi a Duhului Său”.6 Pâinea şi vinul vor aparţine Trupului Domnului; când vor fi
îşi păstrează proprietăţile lor naturale, pentru a transparente în mod duhovnicesc pentru El şi
putea fi accesibile împărtăşirii noastre din ele, prin toate ne vom împărtăşi de Trupul Lui.9 Din
însă puterea dumnezeiască a Duhului Sfânt este acest motiv, „El se împarte ca o sămânţă la toţi
atât de vie şi lucrătoare în firea omenească a credincioşii, potrivit unui plan al harului, tocmai
lui Hristos, încât face ca Trupul şi Sângele Lui prin acest Trup compus din pâine şi vin şi se
să se extindă în ele, rămânând dinstincte de El contopeşte cu trupul credincioşilor, pentru ca
numai chipurile lor. „La suprafaţă prezenţa această unire cu Trupul cel nemuritor să permită
trupului de lumină şi de foc a Cuvântului în care omului să participe şi el la nestricăciune”.10
s-a prefăcut fundamentul ontologic al pâinii, 3. Aspectul de jertfă al Sfintei Euharistii
rămâne acoperită de chipul pâinii solidar cu Sfânta Euharistie nu este numai o încoronare
lumea aceasta. Dar pâinea şi vinul nu rămân în a tainelor, un sacrament în care, sub chipurile
afară de influenţa prezenţei trupului şi sângelui pâinii şi ale vinului, ni se oferă spre împărtăşire
lui Hristos. Ele nu pot fi considerate ca simplă ca dar Trupul şi Sângele Domnului cu întreaga
pâine şi vin. Ele nu mai au fundamentul lor Sa viaţă divină aflată în ele, ci este şi jertfă. Ea
independent, în ele însele. Pâinea şi-a regăsit în este o reînnoire şi actualizare continuă, în formă
trupul de lumină a lui Hristos fundamentul ei, aşa nesângeroasă, a jertfei de pe Golgota, fiind în
cum în viaţa viitoare fundamentul tuturor se vor esenţă una şi identică cu aceasta.11 „Jertfă şi
afla în trupul Lui transfigurat şi străluminat”.7 Jertfitor în acelaşi timp, Hristos oferă pe altarul
Deci, consumând elementele euharistice, ceresc acest sacrificiu unic care se săvârşeşte
aflate sub înfăţişarea pâinii şi a vinului, noi ne aici, jos, pe numeroasele altare pământeşti, în
împărtăşim realmente cu Trupul şi Sângele lui 8 Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea a II-a, cap. 7,
Hristos în care ele şi-au găsit fundamentul lor. trad. în rom. de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în col. „P.S.B.”,
Acest fapt anticipează împărtăşirea noastră cu vol. 80, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1983, p. 97.
Hristos prin toate în veacul viitor, când raţiunile 9 Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau
despre învăţământul religios, cap. 37, trad. în rom. de
tuturor se vor uni cu modelele lor aflate în Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, în col. „P.S.B.”, vol. 30,
Logosul dumnezeiesc şi în trupul Lui, deci cu El Scrieri exegetice, dogmatico-polemice şi morale, Ed.
însuşi. Aceasta este taina cea negrăită a iconomiei I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1998, p. 341.
divine împlinită de Fiul lui Dumnezeu. „Acesta 10 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Euharistiei...,
unit cu Sine după ipostas, în chip neîmpărţit şi p. 350.
11 “Jertfa liturgică este identică cu cea de pe cruce, pentru
neamestecat firea noastră, iar noi, prin Sfântul că şi pe aceea nu o sfinţesc oamenii, ci Acela care a sfinţit-o
Său Trup, cel din noi şi al nostru, însufleţit mintal şi pe aceasta”(Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau
5 Ibidem, p. 66. explicarea epistolelor pastorale: I şi II Timotei, epistola
6 Ibidem, p. 70. către Tit şi cea către Filimon, Omilia XIV, trad. în rom. de
7 Idem, Spiritualitate şi comuniune..., p. 320. Arhiereul Theodosie Ploeşteanu, Bucureşti, 1911, p. 194.

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 41


Taina euharistică. Astfel, nu există nici o ruptură
a ne prezenta şi pe noi înaintea Tatălui ca jertfe
între vizibil şi invizibil, între pământ şi cer, între
vii, în calitate de fii adoptivi ai Săi după har,
Capul aşezat de-a dreapta Tatălui şi Biserică, „întrucât la Tatăl nu putem intra decât în stare de
Trupul Lui, în care curge fără încetare sângele jertfă curată”17, iar această stare de neprihănire
Lui sfânt”.12 n-o putem dobândi decât împropriindu-ne starea
Între aspectul de jertfă şi cel de Taină al de jertfă a lui Hristos. „Ca arhiereu, Hristos este
Euharistiei există o legătură intrinsecă, fiindcă pentru noi şi în faţa Tatălui, mijlocind pentru noi,
„chiar Taina este o jertfă, căci Trupul Domnului dar e şi cu noi, rugându-Se cu noi şi aducându-ne
ca jertfe în Sine pentru a ne aduce cu Sine în faţa
care ni se dă este în stare de trup jertfit şi înviat
şi ne imprimă starea de jertfă, prin care ne Tatălui”18.
înălţăm şi înaintăm spre înviere”.13 Aducându- Fiind, ca substanţă, una şi aceeaşi cu cea de pe
se pe Sine jertfă Tatălui în chip nesângeros în cruce, jertfa euharistică este mijlocul concret de
Sfânta Euharistie, Hristos atrage în această aplicare individuală a roadelor jertfei universale
jertfă de ispăşire (Romani III, 25) a păcatelor de pe Golgota. „Pentru că reproduce însăşi jertfa
întreaga comunitate a credincioşilor, „pentru propriu-zisă sau moartea de pe cruce, prin care
a se dărui şi ei împreună cu El şi din puterea s-a împlinit cu prisosinţă preţul răscumpărării”19
Lui Tatălui şi unii altora”.14 Biserica participă noastre din păcat, „în Euharistie este concentrată
efectiv la aducerea jertfei euharistice, fiind toată mântuirea noastră pentru a ne-o însuşi
personal”.20 Prin intermediul ei, Hristos
asociată şi integrată total în jertfa aceasta, pentru
a-şi însuşi subiectiv roadele ei. „În celebrarea Dumnezeul nostru operează extinderea mântuirii,
euharistică, Biserica adunată, în structura sa de a cărei sursă s-a făcut prin faptul că a luat trup
popor al lui Dumnezeu, legat organic de Capul omenesc şi a întipărit în el dispoziţia jertfei Sale
Hristos, oferă Tatălui, prin mijlocirea preotului supreme în care s-a înfăţişat pe Sine înaintea
<<sacramentul lui Iisus>> sub speciile pâinii şi Tatălui, „căci printr-o singură jertfă a dus la
a vinului separate, prefăcute în Trupul şi Sângeleveşnică desăvârşire pe cei ce se sfinţesc” (Evrei
lui Hristos, înălţându-le ca o jertfă a crucii”15,X, 14). Deci nu poate fi vorba de o repetare a
jertfei de pe cruce, ci de o reproducere a ei în
pentru a-şi însuşi spiritul de dăruire şi de iubire
timp şi spaţiu, Liturghia devenind în acest sens
sinceră manifestată de Hristos în jertfa lui pentru
o formă de perpetuare şi prelungire a prezenţei
noi. Hristos este darul de jertfă oferit Tatălui pe
cruce, în numele lumii întregi. El este „Paştile lui Hristos. Identitatea dintre jertfa euharistică şi
nostru”, care „s-a jertfit pentru noi” (I Corinteni
jertfa de pe cruce are loc la epicleză, în momentul
V, 7). În El avem şi fiinţa şi revelaţia deplină aprefacerii. Din această clipă, existenţa reală a
Domnului în Sfânta Euharistie, cu Trupul Său
jertfei, pentru că El este şi dar, şi preot, şi jertfă,
jertfit şi înviat, „prilejuieşte prezenţa jertfei lui
prototip desăvârşit al preoţiei şi al jertfei.16 Ne
împărtăşim cu Hristos în starea de jertfă pentru Hristos pe altar”.21 Părintele Stăniloae subliniază
12 Vladimir Lossky, După chipul şi asemănarea lui adeseori ideea că Hristos se împărtăşeşte
Dumnezeu, trad. în rom. de Anca Manolache, Ed. 17 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică...,
Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 98. p.73.
13 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică..., 18 Idem, Legătura între Euharistie şi..., p. 25.
p. 72. 19 Pr. Prof. Petre Vintilescu, Sacrificiul religios ca principiu
14 Idem, Spiritualitate şi comuniune..., p. 106. al Liturghiei, Bucureşti, 1927, p. 53.
15 J.M.R. Tillard, O.P., L’eucharistie pâque de l’Église, les 20 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Euharistiei......,
Édition du Cerf, Paris, 1964, p. 102. p.344.
16 Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Jertfă şi răscumpărare, 21 Idem, Dumnezeiasca Euharistie în cele trei confesiuni,
Ed. Harisma, Bucureşti, 1991, p. 23. în „Ortodoxia”, V (1953), nr.1, p. 95.

42 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


credincioşilor în stare de jertfă, datorită faptului răstignit şi înviat ni se dăruieşte în stare de jertfă
că se află permanent în asemenea condiţie în cer pentru a ne transmite puterea de a mortifica pe
şi se preface în mod substanţial în această stare omul cel vechi stricat de poftele înşelăciunii
de jertfă la solicitarea şi rugăciunea Bisericii, şi a păcatului şi a deveni făptură nouă. „Pentru
care se jertfeşte şi ea împreună cu Hristos, prin că Hristos este zidire nouă, după Scripturi (II
mijlocirea preotului liturghisitor – reprezentantul Corinteni V, 17), de aceea Îl primim şi noi înşine
împuternicit şi sfinţit al Bisericii şi, totodată, al prin sfântul trup şi sânge, ca refăcându-ne prin
lui Hristos, izvorul preoţiei harice. „Hristos – El şi în El, să lepădăm pe omul cel vechi, care se
spune părintele profesor – este în stare de jertfă strică după poftele rătăcirii, potrivit cu ceea ce
permanentă în faţa Tatălui pentru a ne aduna s-a scris” (Romani V, 14; Efeseni IV, 22)”.25
pe toţi în această stare proprie Lui. Şi odată Valoarea şi însemnătatea jertfei hristice
veniţi în această stare în faţa Tatălui, noi trebuie constă în faptul că fiinţa sau natura ei este însăşi
să rămânem în ea, în viaţa pământească şi în Persoana divino-umană a Mântuitorului, în care
veşnicie, pentru a creşte veşnic în Dumnezeu, cele două firi ale Sale sunt unite în chip ipostatic.
care se dă nouă în măsura în care noi înşine „Trupul şi Sângele jertfite ale lui Hristos nu mai
ne dăm Lui sau ne deschidem Lui. Şi pentru a sunt un trup şi sânge ca al oricărui om, ci trupul
rămâne în această stare de jertfă permanentă, şi sângele Persoanei lui Dumnezeu Cuvântul,
noi avem nevoie ca Hristos Însuşi să rămână în care S-a jertfit şi ni Se împărtăşeşte prin ele. Ele
această stare permanentă ca izvor al dăruirii sunt trupul şi sângele Persoanei dumnezeieşti a
noastre permanente”.22 Fiului lui Dumnezeu, care Li le-a făcut proprii.
Sensul şi rostul jertfei euharistice este Prin ele lucrează în noi Persoana Lui. Ele aduc
atragerea noastră în starea de jertfă, iar aceasta în noi iertarea Tatălui, Căruia S-a adus El jertfă
constă în faptul că „Hristos ne ia şi pe noi ca ca Fiul Lui făcut om, arătând Tatălui iubirea Sa
să ne aducă, prin împreuna noastră jertfire cu de om şi întipărind-o şi în noi, ca să câştige şi
Sine, jertfă Tatălui”23, pentru ca, în felul acesta, pentru noi iubirea Tatălui ceresc. De aceea, prin
prin însuşirea personală a stării Sale de jertfă, trupul şi sângele Lui suntem sfinţiţi şi noi, ca
să refacem ontologic făptura noastră umană jertfă primită cu bucurie de Tatăl ceresc. Jertfa
ruinată prin păcat şi să realizăm în mod subiectiv adusă de Hristos Tatălui ca om, care este totodată
mântuirea. „Hristos – spune Sfântul Chiril al Acelaşi şi Fiul Unul Născut al Lui, cu iubirea de
Alexandriei – este darul nostru prim şi mai Fiu al Său, ne aduce şi pe noi Tatălui, prin faptul
presus de toate. Căci S-a adus pe Sine jertfă că ni se întipăreşte nouă, ca să ni se întipărească
lui Dumnezeu şi Tatăl şi nu pentru Sine, după şi răspunsul de Tată iubitor al Tatălui Lui”.26
învăţătura cea neştirbită, ci pentru noi cei de sub Jertfa euharistică ne integrează în unanimitatea
jugul şi vina păcatului. Iar după asemănarea cu îndumnezeită a lui Hristos, interiorzându-ne în
El şi noi suntem jertfe sfinţite, ca unii ce am murit Trupul Său teandric şi imprimându-ne puterea
păcatului, întrucât a fost omorât păcatul în noi de a ne jertfi, pentru ca astfel, biruind egoismul
şi trăim lui Dumnezeu viaţa cea întru sfinţenie din noi şi murind tuturor formelor de păcat, să
şi cuvioşie”24. În Sfânta Euharistie, Hristos cel ne deschidem vieţii divine. „Hristos a voit să-i
introducă pe cei ce cred la Tatăl, iar aceasta o
22 Idem, Jertfa lui Hristos şi spiritualizarea noastră prin
împărtăşirea de ea în Sfânta Liturghie, în „Ortodoxia”, Stăniloae, în col. „P.S.B.”, vol. 38, Ed. I.B.M.B.O.R.,
XXXV (1983), nr.1, p. 114. Bucureşti, 1991, p. 362.
23 Idem, Teologia Dogmatică..., p. 73. 25 Ibidem, cartea a XII-a, p. 416.
24 Sf. Chiril al Alexandriei, Închinarea şi slujirea în duh şi 26 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos, lumina
adevăr, cartea a X-a, trad. în rom. de Pr. Prof. Dr. Dumitru lumii..., p.97.

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 43


putea face numai punându-i în stare de jertfă. ne apropiem cei întinaţi. Dar ne îndreptăm prin
Dar pentru aceasta trebuia să intre El primul credinţă şi ne oferim Tatălui spre miros de bună
la Tatăl în stare de jertfă. Dacă nu s-ar fi putut mireasmă (Efeseni, V, 2), ne mai avându-ne pe
aduce pe Sine ca jertfă, nici un credincios n-ar fi noi înşine, ci pe Hristos în noi, bună mireasmă
putut intra la Tatăl în stare de jertfă adevărată”.27 duhovnicească”30.
Aspectul de jertfă al Sfintei Euharistii are şi o 4. Sfânta Euharistie, taina înduhovnicirii şi
direcţie orizontală, în sens altruist, de participare creşterii noastre în Hristos.
la viaţa semenilor, de compătimire şi dăruire Euharistia este antidot împotriva păcatului,
în slujba ajutorării acestora, în spirit solidar şi mijloc de restaurare fiinţială a făpturii umane,
generos. Viaţa de comuniune cu semenii este de înnoire şi sfinţire a vieţii, pentru creşterea în
susţinută de viaţa de comuniune cu Hristos. După Hristos, „Care se dăruieşte în Euharistie în mod
opinia Părintelui Stăniloae, identică în fond cu culminant Tatălui şi credincioşilor. Euharistia e
doctrina Părinţilor Bisericii, „noi ne împărtăşim menită se conducă toată viaţa creştină pe trepte tot
de Hristos în stare de jertfă în Liturghie nu mai înalte de dăruire reciprocă şi de convergenţă
numai pentru a-L avea pe Hristos suferind cu noi între Dumnezeu şi credincioşi şi între aceştia
în greutăţile noastre, ci şi pentru a lua puterea înşişi, până în Împărăţia cerurilor când dăruirea
de a suferi împreună cu El pentru alţii. Iar prin va atinge înălţimea dăruirii de Sine a lui Hristos,
jertfa ce o aducem astfel pentru alţii, deschidem fiecare dăruindu-Se în acea Împărăţie întreg
nu numai poarta altora pentru noi, ci Îl întâlnim lui Dumnezeu şi tuturor, dar Hristos rămânând
în ei şi pe Hristos; şi în acelaşi timp dărâmăm mereu izvorul nesecat al acestei puteri de dăruire
egoismul nostru sau zidul dintre noi şi oameni universală”.31
şi dintre fiecare dintre noi şi Hristos; lăsându-L Încorporaţi în Trupul tainic al lui Hristos prin
pe El şi pe alţii să intre în noi”.28 Pătrunzând în împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Său, noi suntem
inimitatea fiecăruia, prin sălăşluirea Trupului Său cuprinşi în jertfa Lui, oferită Tatălui pentru noi
divino-uman în noi, Hristos realizează o punte şi împreună cu noi, pentru a birui păcatul din
imensă de legătură între El şi oameni şi un izvor noi şi a putea înainta într-o continuă şi tot mai
nesecat de iubire ce se revarsă cu îmbelşugare intensă predare şi dăruire totală lui Dumnezeu,
peste sufletele celor ce se împărtăşesc de El cu iar această stare reprezintă începutul învierii
evlavie şi cu inimă curată. „Toate puterile Lui tainice şi spirituale a fiinţei noastre lăuntrice şi
sufleteşti devin incandescente de iubire prin o prefigurare a chipului vieţii viitoare, de după
jertfa ce o aduce. Prin jertfă devin capabile Înviere. „Prin jertfa de pe cruce a lui Hristos
să poarte în ele, ca nişte ruguri nearse, focul şi prin înviere se înfăptuieşte îl El şi prin El,
dumnezeiesc. Devin de-o neînchipuită frăgezime, pentru toţi cei ce se unesc cu El, trecerea de la
de o penetrabilitate şi eficacitate negrăită viaţa spre moarte, sau purtătoare de moarte, la
asupra sufletelor omeneşti”.29 Aducându-se viaţa veşnică şi neîngustată a învierii, la viaţa
necontenit jertfă Tatălui şi incluzându-ne şi pe dumnezeiască. Cei ce ne împărtăşim cu El aici,
noi în jertfa Sa, într-o continuă stare de dăruire înfăptuim în parte anticipat această trecere şi
tainică lui Dumnezeu, „Hristos se predă pe prin aceasta ne vom putea împărtăşi de El mai
Sine preţ de schimb pentru viaţa tuturor... . adevărat în viaţa viitoare, devenind părtaşi ai
Căci în Hristos e aducerea noastră şi prin El
27 Idem, Legătura între Euharistie şi..., p. 10. 30 Sf. Chiril al Alexandriei, Închinarea şi slujirea în duh
28 Idem, Jertfa lui Hristos şi spiritualizarea noastră..., p. ..., cartea a XV-a, în trad. rom. cit. , p. 521, 522.
115. 31 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Creaţia ca dar şi..., p.
29 Idem. Iisus Hristos sau restaurarea..., p. 368-369. 22.

44 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


vieţii Lui netrecătoare”.32 se împărtăşeşte de Trupul lui Hristos cu credinţă,
Sfânta Euharistie este hrana vieţii celei noi, se vede curăţia dumnezeiască, în cuvintele lui se
a vieţii spirituale, prin care aceasta se cultivă şi văd înţelesurile pline de taină ale lui Hristos, iar
se desăvârşeşte, deoarece prin împărtăşirea cu în mâinile lui – lucrarea de oameni iubitoare a
Sfintele Taine, noi primim odată cu umanitatea lui Hristos. În general, în faţa aceluia se vede
îndumnezeită şi slăvită a Mântuitorului şi lumina lui Hristos”.37
bogăţia darurilor Sale divine, adică energiile Eficacitatea acestor daruri duhovniceşti este
Sale necreate, mântuitoare şi îndumnezeitoare ce condiţionată şi de puritatea şi vrednicia noastră
iradiază din Trupul şi Sângele Său jertfit şi înviat, morală. „Sfintele Taine sunt leac mântuitor
devenit „izvorul nestricăciunii”, potir al harului şi al rănilor noastre şi bogăţie neîmpuţinată,
al mântuirii noastre.33 „Acest Trup minunat care pricinuitoare a împărăţiei cerurilor”38, însă
a biruit moartea şi care s-a făcut izvor al vieţii sufletele şi trupurile noastre se luminează şi
noastre” este un izvor virtual de energie pentru se sfinţesc şi prin eforturile noastre spirituale
toţi. De această energie „se pot bucura în comun de nevoinţă ascetică şi curăţie lăuntrică care
toţi împreună cu Hristos; pentru ea, Hristos ne pregătesc în prealabil pentru primirea
voieşte şi poate să-i străbată pe toţi, să-i facă pe cu vrednicie a Sfintelor Taine şi ne ajută să
toţi asemenea Lui, să-i unifice pe toţi cei ce cred în facem cât mai perceptibilă şi mai roditoare
El”.34 În felul acesta, se realizează prin Euharistie lucrarea îndumnezeitoare a lui Hristos în noi.
cea mai intimă unire posibilă între Hristos şi „Dumnezeiasca Împărtăşanie îl duce pe om
credincios, şi cea mai dinamică şi mai eficientă la îndumnezeire. Desigur, trebuie adăugat că
lucrare a roadelor jertfei Sale, căci „după cum dumnezeiasca Împărtăşanie îndumnezeieşte pe
<<puţin aluat dospeşte toată frământătura>>, om când el se află în această stare. Astfel, ea îl
tot aşa şi acest Trup, făcut nemuritor prin puterea luminează, îl curăţeşte, însă dacă nu s-a pocăit
lui Dumnezeu, o dată introdus în noi, schimbă şi nu a ajuns la treapta curăţiei, îl arde şi îl
şi transformă întreg trupul nostru după măsura osândeşte”.39 Hristos nu lucrează asupra omului
Aceluia”35, sau, cum afirmă Părintele Stăniloae, independent de voinţa lui, fără ca acesta să se
„fiecare mădular al trupului nostru, unit prin deschidă şi să se transpună în starea de jertfă
Sfânta Împărtăşanie cu Hristos devine mădular şi dăruire în care Se manifestă El pentru noi.
al lui Hristos; prin fiecare lucrează Duhul Sfânt „Hristos îl curăţeşte cu Trupul şi Sângele Său
care lucrează prin mădularele lui Hristos şi numai pe cel ce se desparte cu voia de păcat.
iradiază din acestea. Hristos a devenit subiectul Totul se înfăptuieşte prin împreună lucrarea
mădularelor mele lucrând prin ele, şi eu subiectul omului cu Hristos. Tensiunea se întâlneşte cu
mădularelor lui Hristos lucrând prin ele”.36 tensiunea. Hristos nu lucrează asupra omului ca
Există în această prefacere interioară un adevărat asupra unui buştean. De aceea pe cel ce rămâne
teandrism, o întrepătrundere de viaţă divino- identificat cu păcatul, Hristos îl arde împreună
umană care transformă pe credincios după chipul cu păcatul”40.
lui Hristos, în aşa măsură, încât „în ochii celui ce 37 Idem, Iisus Hristos, lumina lumii..., p.127.
38 Sf. Ioan Gură de Aur, Predici la sărbători împărăteşti
32 Idem, Spiritualitate şi comuniune..., p. 364. şi cuvântări de laudă la sfinţi, trad. în rom. de Pr. Prof.
33 Sf. Grigorie de Nyssa, în trad.rom. cit., cap. 37., p. 338. Dumitru Fecioru, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2002, p. 22.
34 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Legătura între 39 Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Cugetul Bisericii
Euharistie şi .... p. 12. Ortodoxe, trad. în rom. de Constantin Făgeţan, Ed. Sofia,
35 Sf. Grigorie de Nyssa, în trad. rom. cit., cap. 37, p. 338. Bucureşti, 2000, p. 120.
36 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Taina Euharistiei, izvor de 40 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi
viaţă...., p.509. comuniune..., p. 358.

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 45


Primirea Sfintei Împărtăşanii deschide care stăpâneşte sălbatic în mădularele trupului
posibilitatea dezvoltării unei vieţi duhovniceşti nostru, înviorează evlavia faţă de Dumnezeu şi
desăvârşite, instituind un climat de conlucrare omoară patimile, neţinând seama de păcatele
fructuoasă între Hristos, Care pătrunde în fiinţa în care ne aflăm, ci vindecându-le mai degrabă
credinciosului, şi credinciosul care se pregăteşte ca pe nişte bolnavi. Căci întăreşte pe cel zdrobt,
să-L sălăşluiască pe Hristos în cămara cea de ridică pe cel căzut, ca un Păstor bun, Care îşi
taină a sufletului şi se străduieşte să deprindă pune sufletul pentru oile Sale”.43
modul Său divin de viaţă, în aşa măsură, încât CONCLUZII
chipul lui Hristos să strălucească în toate Creştinul care primeşte Sfânta Împărtăşanie
gândurile, simţurile, cuvintele şi faptele sale. cu vrednicia şi pregătirea sufletească
Prin Sfânta Împărtăşanie, act al supremei învieri corespunzătoare, impusă de sublimitatea şi
divine, se produce în noi o adâncă transformare. sfinţenia acestei dumnezeieşti taine, izbuteşte
„Nu numai Hristos intră prin ea în adâncurile o mai lesnicioasă „izbăvire de păcate” şi o mai
noastre, umplându-le de delicateţea dragostei uşoară „pază a poruncilor” Mântuitorului, o
şi bunătăţii Sale, ci şi noi intrăm la ospăţul din „luminare a ochilor inimii”, o „împăcare a
cămara Sa de nuntă, în calda intimitate cu El; sufleteştilor puteri”, adică o armonie şi echilibru
sufletul a ajuns la starea de mireasă şi de nuntaş, în activitatea lor, o „credinţă neînfruntată”
precum Hristos e trăit şi ca unire şi cămară şi ca care nu poate fi biruită în vreme de ispită,
amfitrion care ospătează cu dulceaţa propriului „o dragoste” sinceră şi „nefăţarnică” faţă de
Său trup fiinţa credinciosului, ca într-o intimă şi Dumnezeu şi faţă de aproapele, „o desăvârşire
iubitoare perihoreză”.41 Deci, sufletul vieţii celei a înţelepciunii”, o „adăogire a dumnezeiescului
noi este Hristos, care pătrunde, transfigurează har”, adică o sporire a lucrării harului în întreaga
şi îndumnezeieşte întreaga făptură umană şi ori lui fiinţă şi o „dobândire a împărăţiei”44 ce va să
de câte ori ne împărtăşim cu Sfântul Său Trup vie, care, în mod virtual, există în lăuntrul nostru
şi Sânge cu inima curată şi cu sufletul eliberat (Luca XVIII, 21) chiar din clipa primirii harului
de păcate, dobândim nebănuite forţe spirituale baptismal în Taina Sfântului Botez. „Cel mai
care ne luminează calea vieţii şi ne întăresc adesea, rodul Împărtăşirii are un gust de pace
paşii pe drumul desăvârşirii. Observăm, spune dulce în inimă; uneori aduce luminarea gândului
Părintele Stăniloae, cum „a pătruns în mâinile şi darul evlaviei către Domnul, alteori aproape
noastre mâna lui Hristos, în ochii noştri, nimic nu se vede, dar după aceea în problemele
ochii lui Hristos, în simţirea noastră, simţirea omului se observă o mare putere şi hotărâre în
iubitoare de oameni a lui Hristos. Trăim viaţa sârguinţa lui”.45
sensibilă trăită de El în trupul Lui, ca a noastră
şi invers”42. Acesta este nepreţuitul dar al Sfintei 43 Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia
Sfântului Ioan, cartea a IV-a, cap. 2, în trad. rom. cit., p.
Euharistii. Cel ce se apropie de ea împodobit în 413.
haina curată a neprihănirii, simte intens prezenţa 44 Liturghier, ed. cit., p. 368.
transformatoare a lui Hristos în sufletul şi în viaţa 45 Sf. Teofan Zăvorâtul, Viaţa duhovnicească şi cum
lui creştinească, simte puterea Lui lucrătoare o putem dobândi, trad. în rom. de Prof. Graţia Lungu
care îl ajută să biruiască patimile şi păcatele şi să Constantinescu, Ed. Buna Vestire, Bacău, 1998, p. 191.
„Sfânta Taină a Cuminecăturii înviorează, înveseleşte
sporească necontenit în virtute până la asemănarea sufletul omului; după împărtăşire omul se simte voios,
cu El, „căci venind Hristos în noi, slăbeşte legea înălţat, cei ce sunt în tulburări sufleteşti şi bolnavi se
liniştesc. Ea produce mângâiere şi întăreşte încrederea şi
41 Ibidem, p. 359. nădejdea în Dumnezeu, împiedicând descurajarea, care
42 Ibidem, p. 372. este o boală grea” (Episcop Iosif Traian Bădescu, Gânduri

46 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


Sfânta Euharistie nu se dă numai celor ce le citim în clipele premergătoare primirii Sfintei
au atins culmile virtuţilor, ca o încununare a Împărtăşanii: „Pe cei ce fierbinte se pocăiesc,
strădaniilor şi eforturilor lor spirituale, „ci şi celor cu mila îndurării îi curăţeşti şi îi luminezi şi
ce au pornit pe calea nevoinţelor duhovniceşti, şi cu lumina îi uneşti, părtaşi dumnezeirii Tale
ca o armă cu care să doboare pe adversar, ca făcându-i fără pizmuire”...49
un medicament ce vindecă păcatele, ca o ploaie Având o importanţă atât de mare în realizarea
care adapă şi face să crească virtuţile”46, aşa cum unităţii noastre profunde cu Hristos şi în creşterea
precizează şi textul rugăciunilor din Rânduiala noastră continuă în Hritos, în trupul Său tainic,
Sfintei Împărtăşanii: „Şi să-mi fie mie Euharistia Biserica, în comuniunea iubirii cu El şi cu semenii
aceasta spre bucurie, spre sănătate şi spre noştri, se cuvine să ne pregătim sufleteşte, cu toată
veselie..., spre iertarea păcatelor şi spre viaţa evlavia, smerenia şi buna cuviinţă creştinească,
de veci, spre sfinţire, spre luminare, spre tărie, în vederea primirii Sfintei Împărtăşanii cu
spre vindecare şi spre sănătatea sufletului şi a vrednicie, pentru ca ea să nu ne fie „spre osândă,
trupului şi spre ştergerea şi pierderea cu totul a nici spre adăugirea păcatelor, ci spre curăţie şi
cugetelor, a gândurilor şi a deprinderilor mele sfinţire şi spre dobândirea vieţii şi a împărăţiei
celor rele şi a nălucirilor de noapte ale duhurilor ce va să fie, spre zid şi ajutor, spre izgonirea
celor viclene şi întunecate”.47 Această revărsare celor potrivnici şi spre ştergerea greşelilor celor
îmbelşugată de daruri şi binefaceri dumnezeieşti multe”50. Aşadar, „să ne cutremurăm când ne
pe care ni le prilejuieşte Sfânta Euharistie apropiem de aceste sfinte şi preacurate Taine
„desăvârşeşte viaţa spirituală, fereşte de păcate ale lui Hristos, să mulţumim, să cădem cu faţa
mortale, dă bucurie pentru cele spirituale la pământ, mărturisindu-ne păcatele noastre,
şi speranţă în nemurire şi veşnicie. Precum să vărsăm lacrimi, plângând răutăţile noastre,
hrana care dă viaţă organismului, contribuie la să înălţăm lui Dumnezeu rugăciuni stăruitoare.
dezvoltarea şi prelungirea vieţii trupeşti, tot astfel Şi aşa curaţi, să ne apropiem în linişte şi cu
şi Sfânta Euharistie sporeşte şi împuterniceşte rânduiala cuvenită, ca unii ce ne apropiem
viaţa spirituală, dăruieşte tot ce-i necesar pentru de Împăratul cerurilor. Şi când primim Jertfa
pietate şi viaţă, dezvoltând iubirea şi deschizând cea fără de prihană şi sfântă, să o sărutăm cu
privirea celor credincioşi spre împărăţia fericită ochii, să o îmbrăţişăm , să ne încălzim sufletul
de după moarte”48. nostru, ca să nu venim la biserică spre judecată
Această multitudine de daruri spirituale sunt sau spre osândă, ci spre înţelepţirea sufletului,
binecuvântări cereşti care le dobândim de la spre dragoste, spre virtute, spre împăcarea cu
Hristos, Părintele îndurărilor şi Izvorul tuturor Dumnezeu, spre pace tainică, spre pricina a
bunătăţilor, însă nu independent de voinţa nenumărate bunătăţi, ca să ne sfinţim şi pe noi
şi efortul nostru, ci numai în măsura în care înşine şi să zidim şi pe aproapele”.51
intensificăm strădaniile noastre de spiritualizare
şi mortificare a omului vechi al păcatului, pentru Arhim. Conf. Univ. Dr. Vasile Miron
ca să sporească luminoasă şi plină de frumuseţi
negrăite viaţa duhului, viaţa lui Hristos în noi,
aşa cum se spune într-una din rugăciunile pe care
pentru m(â)ine, Ed. Didahia, Turnu Severin, 2013, p. 17).
46 Nicolae Gogol, Dumnezeiasca Liturghie meditată, trad. 49 Liturghier, ed. cit. p. 361.
în rom. de Pr. Marin Dumitrescu, Bucureşti, 1937, p. 175. 50 Ibidem, p. 357.
47 Liturghier, ed. cit, p. 263-364, 370. 51 Sf. Ioan Gură de Aur, Predici la sărbători împărăteşti...,
48 Hristu Andrutsos, în trad. rom. cit., p. 385. în trad. rom. cit., p. 22.

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 47


8 . Popasuri duhovniceşti

Mănăstirea Sighişoara
Mănăstirea Sighişoara este o mănăstire
ortodoxă din judeţul Mureş. Aşezată la o
distanţă de doar patru kilometri înspre vest
de centrul oraşului medieval Sighişoara,
mănăstirea de călugări cu viaţă de obşte este
închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie,
Izvorâtorul de Mir, prăznuit în ziua de 26
octombrie. Paraclisul mănăstirii are drept
hram “Izvorul Tămăduirii”, prăznuit anual,
în prima vineri după Sfintele Paşti, numită
Vinerea Luminată.
Mănăstirea Sighişoara a fost construită în
În data de 26 octombrie 1997 a fost
anul 1998, în stilul cruce greacă înscrisă, cu un
săvârşită slujba de sfinţire a pietrei de
mic pridvor deschis la intrare, susţinut de doi
temelie pentru ridicarea bisericii celei mari,
stâlpi, pridvor încoronat de pictura în mozaic
de către Preasfinţitul Andrei Andreicuţ. Tot
a icoanei hramului. În interior remarcăm
acum a fost amenajat şi un paraclis modest,
împărţirea tripartită în pronaos, naos şi
la demisolul locaşului de cult, necesar pentru
altar. Astfel, pentru primele două părţi, bolta
oficierea slujbelor de toată vremea.
semicilindrică este identică, absidele laterale
Între anii 1999-2000 s-a ridicat corpul de
ale naosului fiind poligonale, în cinci laturi,
chilii, paraclisul, trapeza şi stăreţia, iar mai
aceleaşi caracteristici prezentând şi absida
apoi, în anul 2001, a fost terminată de zidit
altarului. Cupola naosului este susţinută
şi biserica cea mare. Sfinţirea paraclisului
de pandantivi, turla cupolei fiind singura
monahal a fost săvârşită în data de 10 mai
ce încoronează lăcaşul de cult. Absida
2002, de către Preasfinţitul Andrei. În
altarului este separată de corpul navei
continuare, în anul 2002 au fost finisate
prin intermediul catapetesmei sculptate,
toate clădirile, ridicându-se un arhondaric, o
la fel ca şi mobilierul interior, în stejar.
trapeză pentru pelerini şi o clopotniţă.
Pictura bisericii a fost lucrată în frescă, în stil
În data de 6 mai 2005, când se prăznuia
neo-bizantin, de către zugravul Constantin
Izvorul Tămăduirii, a avut loc slujba de
Bumbu şi fiii săi, Liviu şi Emanuel. Părţile de
sfinţire a bisericii celei mari. Soborul de
mozaic din biserică au fost lucrate de către
ierarhi şi preoţi, împreună cu mai bine de
artistul timişorean Cristian Tighir. Astfel, în
cinci mii de credincioşi, s-au bucurat solemn
exteriorul bisericii sunt înfăţişaţi, în mozaic,
de naşterea unei noi mănăstiri ortodoxe pe
Sfântul Nicolae, Sfântul Arhanghel Mihail,
pământul românesc. Tot acum, părintele
Sfântul Ghelasie de la Râmeţ şi Sfântul
stareţ Ghelasie Ţepeş a fost hirotesit
Arhanghel Gavriil. Tot în exterior, mai
arhimandrit, primind în semn de cinstire
aproape de Altar, sunt înfăţişaţi, în frescă,
“Crucea Patriarhală”.
Maica Domnului, Mântuitorul Iisus Hristos

48 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


şi Sfântul Ioan Botezătorul.
Paraclisul monahal a fost zidit în formă
de navă, fără abside laterale, ci doar cu
o absidă, în Altar. Paraclisul a fost pictat
în frescă, tot în stil neo-bizantin, de către
zugravul bucureştean Nicolae George Sorin.
O notă aparte are pictura de la baza
cupolei, mai precis reprezentările iconografice
în spațiul dintre pandantivi. De pildă, între
evangheliştii Ioan şi Luca apare medalionul
Iisus Hristos Emanuel, între Ioan şi Matei,
Sfânta Mahrama, între Matei şi Marcu a fost
executată scena Iisus Hristos Înger de Mare
Sfat, pentru ca, între evangheliştii Marcu şi
Luca să fie reprezentată Sfânta Cărămida
(trimitere la pasajul biblic în care se vorbeşte
despre piatra din capul unghiului neluată în
seamă de zidari).
Primul vieţuitor al mănăstirii a fost aşezământ prestigios, duhovnicesc. Nu pot decât
fratele Zaharia Boitos, venit aici din să-l felicit pe părintele Ghelasie pentru modul
Mănăstirea Frăsinei. Mai apoi, în anul în care păstoreşte aici şi pentru minunata obşte
1998, având binecuvântare arhiepiscopală, monahală pe care o îndrumă – călugări aleşi,
în acest loc a venit pentru întâia oară, virtuoşi, înzestraţi de Dumnezeu cu evlavie şi cu
părintele protosinghel Ghelasie Ţepeş, de alese valenţe spirituale pe care le pun în slujba
la Mănăstirea Lupşa. Împreună cu el au poporului şi în slujba Dumnezeului Celui Viu”.
venit aici şi alţi patru călugări: ieromonahul (ÎPS Irineu Pop, Arhiepiscopul Alba Iuliei).
Emanuel, rasoforul Ioil, rasoforul Irineu şi „Pe lângă faptul că din punct de vedere artistic
fratele Simion. Cei cinci monahi au început mănăstirea e frumoasă, viaţa duhovnicească de
a zidi mănăstirea pe un teren donat de o aici s-a întărit. Creştinii vin cu mult drag ca să se
familie de creştini ortodocşi din zonă. fortifice sufleteşte şi-apoi plecând de aici să aibă
Astăzi, în obştea monahală din Mănăstirea puterea de a se lupta cu necazurile vieţii. Părintele
Sighişoara vieţuiesc în jur de doisprezece stareţ Ghelasie dimpreună cu obştea le stau la
călugări. îndemână şi au şi harul acesta de a-i înţelege pe
„Această mănăstire este o oază oameni, de a intra la inima oamenilor, de a-i primi
binecuvântată, un bastion al Ortodoxiei pe cu bunătate şi de a-i slobozi cu binecuvântare”.
aceste meleaguri, din care până în depărtări (ÎPS Andrei Andreicuţ, Mitropolitul Clujului,
iradiază lumina, harul şi puterea rugăciunilor Maramureşului şi Sălajului).
neîncetate care se săvârşesc aici. Aici înfloresc „Mănăstirea «Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul
acele virtuţi care au împodobit-o pe Maica de Mir» din Sighişoara este o mănăstire pe care
Domnului: garofiţa smereniei, crinul curăţiei şi am iubit-o de când a apărut, mănăstire care în
trandafirul iubirii. M-am bucurat să văd atâta cei aproape 13 ani de activitate s-a dovedit a fi
popor venit din depărtare sau din apropiere aici cu adevărat un izvor de spiritualitate şi o sursă
ca să se adape din izvorul de apă vie al acestui pentru credincioşii din zonă şi nu numai”. (ÎPS

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 49


Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului).
„Vă rog să-mi îngăduiţi să vă fac o mărturie Condacul 1
din inimă, şi anume aceea că pentru mine, Învăţătorului dreptslăvitoarei credinţe celei
mănăstirea de aici şi cu deosebire Sfânta şi întru Hristos, surpătorului şi ruşinătorului
Dumnezeiasca Liturghie pe care am trăit-o păgânătăţii, Izvorâtorului de mir, Marelui
cu toţii astăzi au fost o adevărată revelaţie, Mucenic Dimitrie, ostaşul cel adevărat al lui
o adevărată revelaţie în sensul că nu ne-am Hristos, care s-a arătat Bisericii ca un soare
aşteptat să întâlnim aici o mănăstire nouă şi mare apărător credincioşilor, toţi acum
ridicată ca prin minune, prin jertfa părintelui cântări de mulţumire şi laude din suflet cu
stareţ Ghelasie, prin jertfa părinţilor şi fraţilor dorire aducându-i să-i cântăm: bucură-te,
care sunt împreună cu dânsul şi cu siguranţă, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!
cu jertfa multor credincioşi care au simţit că
locul acesta este un loc binecuvântat, este un Icosul 1
loc plin de har, plin de putere dumnezeiască. A Credinţa adevărată învăţând-o, Mucenice
fost o revelaţie această Liturghie şi prin faptul Dimitrie, de la părinţii tăi, ai vieţuit pe
că părinţii au cântat atât de frumos, încât am pământ prin darul lui Dumnezeu ca un înger,
simţit că nu mai suntem pe pământ, într-adevăr luminat mărturisind şi învăţând pe toţi apoi
în biserică suntem în Împărăţia lui Dumnezeu. cu milostenii, cu neîncetate rugăciuni şi cu
chinuri. Pentru care noi aducem ţie aceste
Frumuseţea bisericii, arhitectura, pictura,
cântări de laudă:
podoabele, totul ne îndeamnă aici şi ne ajută
Bucură-te, că tu ca un înger pe pământ ai
să ne ridicăm la cer sau, mai degrabă, coboară
vieţuit;
cerul în inimile noastre”. (ÎPS Serafim Joantă,
Bucură-te, că luminat pe Hristos ai mărturisit;
Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi ai
Nord). răsărit;
„Eu, care am vieţuit zece ani în Mănăstirea Bucură-te, că dreapta credinţă până la sfârşit o
Sinaia, iubesc mănăstirea, această icoană vie ai păzit;
a Împărăţiei lui Dumnezeu, unde vieţuieşte o Bucură-te, că prin postire şi rugăciuni
„seminţie aleasă” (cf. I Pt. 2, 9). Călugării necontenite, îngerilor te-ai asemănat;
păzesc graniţele Bisericii şi le apără împotriva Bucură-te, că prin faceri de bine şi lacrimi, pe
vrăjmaşilor ei […] Sunt convins că viaţa fiecărei demoni i-ai înfricoşat;
mănăstiri oferă imaginea unei lumi în care Bucură-te, nemuritoare odraslă a cetăţii
oamenii pot trăi în pace şi iubire. Călugării Tesalonicului;
şi duhovnicii mănăstirilor sunt canale prin Bucură-te, reazem neclintit al Iliricului;
care viaţa duhovnicească cea mai autentică Bucură-te, săditorule al creştinătăţii;
este infuzată în corpul întregii Biserici […] Bucură-te, dezrădăcinătorule al păgânătăţii;
Sufletele contemplative şi alese salvează lumea Bucură-te, că întru primejdii lumii eşti mare
şi dobândesc Bisericii înnoirea spirituală de apărător;
care are nevoie. Existenţa lumii este susţinută Bucură-te, că celor ce cu credinţă năzuiesc la
de aceste „duhuri slujitoare” (cf. Evr. 1, 14), tine le eşti gata folositor;
adică de sufletele călugărilor. Vai de lume, Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare
dacă mănăstirile ar lipsi!” (ÎPS Irineu Pop, Mucenice Dimitrie!
Arhiepiscopul Alba Iuliei). (Din Acatistul
Arhim. Ghelasie ŢEPEŞ Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie)

50 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


9. Teologie

Dinamica despătimirii
I. PRELIMINARII
Trăim într-o lume pragmatică. Prin tot ceea
ce fac, oamenii vor să realizeze lucruri concrete.
În toate demersurile lor au o noimă şi urmăresc
o ţintă. Pentru a-şi atinge ţinta se folosesc de un
plan şi de mijloace adecvate.
Cele afirmate sunt valabile şi pe tărâm
spiritual. Orice om sănătos la minte îşi pune
întrebări referitoare la obârşia tuturor lucrurilor,
la sensul existenţei sale şi la scopul final pe care
trebuie să-l urmărească.
Izvorul tuturor lucrurilor este Dumnezeu.
El a creat lumea văzută şi nevăzută, iar pe om,
conlucrăm cu harul Său, să punem şi noi umărul
coroana creaţiei sale, l-a pus ca domn şi stăpân
pentru a ne despătimi, pentru a ne elibera de păcat
peste lucruri. Ţinta omului, creat după chipul lui
şi a ne uni cu El. Harul izvorâtor din Jertfa Crucii
Dumnezeu, este să ajungă la asemănare cu El, să
Sale curge îmbelşugat în Biserică şi-l adapă pe tot
se îndumnezeiască, să aibă viaţă din belşug.
omul doritor de mântuire. La harul care vine de
Din nefericire omul a căzut. Patimi
sus trebuie însă să adăugăm şi noi efortul nostru
dezordonate au pus stăpânire pe el. În loc să-L
de jos. Dumnezeu trimite ploaia din cer, dar
aleagă pe Dumnezeu, care este viaţă, a ales
ţăranul este chemat să-şi lucreze ogorul. Altfel nu
păcatul, care este moartea. “Viaţă şi moarte ţi-
vor creşte decât spini şi pălămidă. “Ţarina, când
am pus eu astăzi înainte, zice Dumnezeu, şi
absoarbe ploaia ce coboară adeseori asupra ei
binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să
şi rodeşte iarba folositoare celor pentru care a
trăieşti tu şi urmaşii tăi” (Deuteronom 30, 19).
fost muncită, zice Sfântul Pavel, primeşte binecu-
Comentând această realitate Sfântul Vasile cel
vântarea lui Dumnezeu; Dar dacă aduce spini
Mare a scris: “Moartea este o urmare necesară
şi ciulini, se face netrebnică şi blestemul îi stă
a păcatului; te apropii de moarte, pe măsură
aproape, iar la urmă focul o aşteaptă” (Evrei 6,
ce te îndepărtezi de Dumnezeu, care este viaţa;
7-8).
moartea este lipsa vieţii. Adam, îndepărtându-se
Hristos ne-a arătat drumul şi ne-a deschis
de Dumnezeu, s-a expus morţii”.(1)
calea spre Tatăl. În discuţia pe care a avut-o cu
Dar din fericire Dumnezeu S-a coborât pe
ucenicii, înainte de patimi, le-a spus că se duce la
pământ, S-a întrupat, S-a făcut frate cu noi
Tatăl. Mai mult, a adăugat faptul că ei ştiu unde
oamenii, pentru a ne da nouă posibilitatea
Se duce şi ştiu şi drumul într-acolo. Însă Toma
restaurării, posibilitatea îndumnezeirii, pentru
dă glas nedumeririi ucenicilor: “Doamne, nu
a ne mântui. Prin Hristos, Fiul lui Dumnezeu
ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea? (Ioan
întrupat, putem ajunge la Tatăl. Important este să

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 51


14, 5). Iar Domnul îi răspunde: “Eu sunt Calea, de nepătimire; nepătimirea de nădejdea în
Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât Dumnezeu; nădejdea de răbdare şi îndelungă
prin Mine” (Ioan 14, 6). răbdare; iar pe acestea le naşte înfrânarea cea
Ne propunem şi noi ca într-această lucrare să atotcuprinzătoare. Înfrânarea la rândul ei, e
alcătuim un ghid pentru a putea parcurge calea născută de frica lui Dumnezeu. În sfârşit frica,
desăvârşirii creştine, pentru a scăpa de păcate şi de credinţa în Domnul”.(2) Sunt conturate clar
a ne umple de har. Dinamica despătimirii îşi are aici şapte trepte înspre nepătimire asupra cărora
o noimă. De aceea Sfinţii Părinţi, întemeiaţi pe vom reveni.
Sfânta Scriptură şi pe Sfânta Tradiţie, ne-au lăsat Spiritualitatea creştină nu face altceva decât
nenumărate reţete de urmat. Teologii au întocmit să ne prezinte dinamica despătimirii, procesul
tratate savante de Spiritualitate, de Ascetică şi înaintării creştinului pe drumul desăvârşirii întru
Mistică, fiecare propunându-ne o cale. Viaţa Hristos, prin curăţirea de patimi şi dobândirea
duhovnicească este o călătorie dinamică. Ea virtuţilor. Acest proces se săvârşeşte într-o
începe cu Botezul, care este o purificare a anumită ordine, ordine asupra căreia vom stărui.
«chipului» lui Dumnezeu din noi şi continuă Dacă dogmatica ne învaţă ce să credem,
printr-o vieţuire ascetică până la dobândirea morala ce să facem, mistica este preocupată de
“asemănării». unirea fiinţei omeneşti cu Fiinţa supremă, cu
Înainte de a schiţa planul nostru, vă dăm câteva Dumnezeu. Ţinta este să “ajungem toţi la unitatea
temeiuri de referinţă din revelaţia dumnezeiască credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la
şi din Părinţi legate de dinamica despătimirii, starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei
legate de calea desăvârşirii creştine. deplinătăţii lui Hristos” (Efeseni 4, 13).
Mântuitorul Hristos zice că: “Din zilele lui Drumul înspre ţintă are, teoretic, două
Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor mari etape: ascetica şi mistica. Ascetica este
se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna preocupată de purificarea de patimi, iar mistica
pe ea” (Matei 11, 12). de înaintarea în unirea cu Dumnezeu. De fapt
Sfântul Petru ne spune că Dumnezeu Tatăl cele două se întrepătrund. Pe măsură ce ne
ne-a făgăduit, prin Fiul, să ajungem “părtaşi purificăm de patimi ne umplem de Duhul, ne
dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei unim cu Dumnezeu. Etapa ascezei este activă,
celei din lume” (2 Petru 1, 4). Dar pentru aceasta presupune luptă şi nevoinţă. Etapa misticii
trebuie să punem şi noi toată sârguinţa, adăugând este contemplativă, presupune că s-a ajuns la
la credinţă fapta bună, la fapta bună cunoştinţa, desăvârşire, la unirea cu Dumnezeu. Sfântul
la cunoştinţă înfrânarea, la înfrânare răbdarea, la Pavel le rezumă magistral pe amândouă într-un
răbdare evlavia, la evlavie iubirea frăţească, la verset: “M-am răstignit împreună cu Hristos; şi
iubirea frăţească dragostea (2 Petru 1, 5-7). nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine”
Este limpede, din Scripturi, că Moise pentru (Galateni 2, 20).
a se întâlni cu Dumnezeu s-a urcat pe Muntele Etapa activă a ascezei urmăreşte curăţirea
Sinai, postind patruzeci de zile şi patruzeci de de patimi. Etapa contemplativă presupune că
nopţi (Ieşire 34, 28). Cei trei ucenici, Iacov, Petru s-a ajuns la desăvârşire. Între cele două etape
şi Ioan, pentru a-L vedea pe Domnul schimbat la Sfântul Dionisie Areopagitul mai concepe o fază
faţă s-au urcat pe Muntele Tabor (Matei 17, 1). intermediară, a iluminării. De aceea toată
Urcuşul înspre unirea cu Dumnezeu, întru colecţia filocalică este aşezată sub această
iubire, este creionat astfel de către Sfântul sintagmă: Filocalia sfintelor nevoinţe ale
Maxim Mărturisitorul: “Dragostea e născută desăvârşirii sau calea cum se poate omul curăţi,

52 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


lumina şi desăvârşi. Aşadar se face vorbire de trei harului, să primeşti putere şi ajutor de la Hristos
faze: faza activă a curăţirii; faza intermediară a euharistic. “Vrăjmaşul ştiind ce roadă şi ce mare
iluminării şi faza contemplativă a desăvârşirii. tămăduire se află în Sfânta Împărtăşanie, se
Este clar, şi trebuie subliniat acest lucru cu trudeşte, cât poate, să întoarcă şi să împiedice
tărie, că drumul înspre ţintă nu-l putem parcurge în tot felul şi la orice prilej, pe credincioşi şi pe
fără ajutorul lui Dumnezeu. Puterea vine de la El. oamenii evlavioşi, de la ea”. (4)
Noi trebuie să dăm lucrarea pentru care primim Tratatele de mistică, în general, se opresc la
puterea prin Sfintele Taine. toate cele trei faze. În demersul nostru, însă, noi
Există o puternică legătură între cele trei ne vom opri doar la prima fază, la curăţire, cele ce
etape, sau trei faze, ale vieţii duhovniceşti şi le vom relata înscriindu-se în această Dinamică a
cele trei taine de iniţiere. Botezul, Mirul şi despătimirii.
Sfânta Euharistie ne oferă harul, puterea, energia Ne vom opri doar la această primă etapă
necreată, cu care conlucrând putem ajunge la pentru că, din nefericire, zbuciumul luptei noastre
îndumnezeire. Prin aceste taine de iniţiere există pentru a scăpa de păcate ne face să avem limpede
o progresivă prezenţă mistică a lui Hristos în noi. experienţa acestei faze. Iluminarea, şi cu atât
Rezultă de aici “un paralelism între cele trei mai mult desăvârşirea, rămân nişte deziderate
taine şi cele trei faze: dacă Botezul e pruncia, spre care tânjim. Despre ele este şi foarte greu să
Mirul bărbăţia şi Euharistia vârsta împlinită, ne pronunţăm.
faza purificativă e asemănată cu Botezul, cea În Pateric ni se relatează în acest sens o
iluminativă cu Mirul, cea unitivă cu întâmplare cu mesaj limpede. Un ucenic de-al lui
Euharistia”.(3) Harul primit la Botez îl punem Avva Pimen ajunge prin străinătate. Vizitându-l
în lucrare în faza curăţitoare, cel primit la acolo pe un părinte vestit îi povesteşte despre
Miruire în faza iluminatoare şi cel primit în faima pe care o are Avva Pimen. Curios părintele,
Euharistie în faza de desăvârşire. peste un timp, vine să-l întâlnească pe Avva
Aşa cum în Botez ne răstignim, ne îngropăm Pimen. Ucenicul îl introduce la părintele său.
şi înviem cu Hristos, tot aşa în etapa curăţitoare «Deci l-a primit pe el cu bucurie şi, sărutându-se
transpunem în realitate această moarte şi unul pe altul, au şezut. Şi a început cel străin a
înviere cu Hristos. Efortul de despătimire este vorbi din Scriptură locuri duhovniceşti şi cereşti.
actualizarea Botezului, prelungirea Botezului. Şi şi-a întors Avva Pimen faţa lui şi nu i-a dat
Omul vechi este omorât şi-i ia locul omul cel nou. răspuns”. Şi văzând străinul că nu-i răspunde
Darurile Sfântului Duh, care în stare latentă bătrânul a ieşit mâhnit. Ucenicul bătrânului,
sunt prezente în tot creştinul de la Miruire, devin însă, i-a dezlegat nedumerirea: Avva Pimen nu se
active în faza iluminativă. Omul curăţit de patimi antrena în discuţii savante despre cele cereşti, ci
ajunge la exercitarea conştientă a acestor daruri, era preocupat de probleme duhovniceşti practice.
înţelege Scripturile, citeşte ca într-o carte în Străinul “umilindu-se a intrat la bătrânul şi a zis
toată creaţia lui Dumnezeu. către dânsul: ce voi face avvo, că mă stăpânesc
Desăvârşirea, unirea cu Dumnezeu, este patimile sufletului? Şi a luat aminte la dânsul
actualizarea Euharistiei. În Euharistie se bătrânul, bucurându-se. Şi a zis: acum bine ai
realizează cea mai intimă unire între Hristos şi venit”. (5) Şi i-a vorbit despre despătimire.
credincioşi. Pe de o parte, pentru a te împărtăşi În consens cu cele afirmate vom zăbovi şi
trebuie mai întâi să te curăţeşti de păcate, dar noi asupra celor şapte etape din urcuşul spre
pe de altă parte, pentru a te tămădui de patimile desăvârşire. Dinamica despătimirii presupune
şi poftele rele trebuie să alergi la izvoarele următoarele etape: 1. Credinţa; 2. Frica de

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 53


Dumnezeu; 3. Pocăinţa; 4. Înfrânarea; 5. creadă că nu este Dumnezeu pentru a-şi trăi viaţa
Răbdarea; 6. Nădejdea; 7. Nepătimirea. în neorânduială şi fără nici o cenzură morală.
A nu urca, din punct de vedere spiritual, Din păcate nici credincioşii convinşi nu sunt
nu înseamnă a sta pe loc, ci a regresa. Fericitul foarte mulţi. În România majoritatea
Augustin ne spune că “nu putem să ne oprim de covârşitoare a locuitorilor s-au declarat
a nu aluneca înapoi, decât forţându-ne mereu credincioşi. Este vorba, însă, de o credinţă
de a sui; îndată ce ne oprim; coborâm; şi a nu căldicică, care nu determină la acţiune. De fapt,
înainta înseamnă a coborî; încât dacă nu vrem să la un moment dat şi apostolii i-au cerut
recădem, trebuie să ne silim mereu a înainta fără Domnului Hristos: «Sporeşte-ne credinţa. Iar
a face popas”. (6) Domnul a zis: De aţi avea credinţă cât un
O stare neutră a sufletului nu se poate obţine.grăunte de muştar, aţi zice acestui sicomor:
Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare, şi vă va
Patimile eliminate trebuiesc înlocuite cu virtuţile.
Iar prima grijă pe care trebuie să o avem este asculta” (Luca 17, 5-6).
aceea de a ne fixa raţiunea într-o atitudine La acţiune duce o asemenea credinţă tare,
fermă: lucrul acesta se realizează prin Credinţă. credinţă lucrătoare, iar nu una teoretică. O
credinţă leşinată te face să trăieşti ca şi cum n-ar
Note la Preliminarii:
exista Dumnezeu.
1.Sfântul Vasile cel Mare, Omilia:
O credinţă adevărată, dacă ai şi o judecată
Dumnezeu nu este cauza morţii, 7.
sănătoasă, te determină să trăieşti în conformitate
2.Capete despre dragoste, I, 2; Filocalia 1,
cu convingerile tale. Dacă eşti creştin, ea te
Sibiu, 1947, p. 37.
determină să-ţi dedici viaţa lui Hristos. Ea îţi
3.Nicolae Mladin, Prelegeri de mistică
spune că Hristos este Dumnezeu adevărat.
ortodoxă, Târgu Mureş, 1996, p. 143.
Existenţa Lui e tot atât de adevărată ca existenţa
4.Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos,
ta. El este cu tine chiar şi în acest moment când
Timişoara, 1991, p. 208.
citeşti. El te doreşte să devii una cu El, iar scopul
5.Avva Pimen, 8; Patericul, Alba Iulia, 1990,
vieţii tale să fie slujirea cauzei Lui. De fapt, nici
p. 166.
nu eşti creştin adevărat decât în măsura în care îţi
6.Alfonz Rodriguez, Calea Desăvârşirii
predai viaţa Lui.
Creştineşti, Oradea, 1933, p. 38.
S-ar putea să trăim cu impresia că aşa şi este.
Lucrurile trebuiesc însă verificate. În veacul
inamica trecut trăia un echilibrist celebru cu numele de
Blondin. (1) El a întins o sfoară peste cascada
1. Credinţa Niagara şi apoi în faţa a zece mii de oameni a
2. Frica de Dumnezeu trecut de pe malul canadian al cascadei pe cel
3. Pocăinţa american. Când a ajuns, mulţimea a început să-i
4. Înfrânarea scandeze numele: “Blondin! Blondin! Blondin!”
5. Răbdarea Victorios şi-a ridicat braţele şi i-a întrebat:
6. Nădejdea “credeţi în mine?” Iar ei i-au răspuns într-un glas:
7. Nepătimirea “Credem! Credem! Credem!” După ce s-a făcut
linişte le-a vorbit din nou: “Mă voi întoarce din
1.Credinţa nou pe aceeaşi sfoară, dar de data aceasta vreau să
Atei convinşi sunt puţini. De multe ori cei duc pe cineva în spate. Credeţi că pot face lucrul
ce se declară necredincioşi, de fapt, îşi impun să acesta?” Mulţimea a strigat: “Credem! Credem!”
A continuat apoi: “Cine vrea să-l iau în spate?”
54 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015
S-a făcut tăcere de mormânt. Toţi se codeau. În pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese
cele din urmă din mulţime s-a desprins un om. din gura lui Dumnezeu”, spune Domnul Iisus
S-a urcat pe umerii lui Blondin şi în următoarele Hristos (Matei 4, 4). Iar Sfântul Apostol Pavel,
trei ore şi jumătate Blondin a trecut cu el în spate într-o logică imbatabilă, le scrie celor din Roma:
pe malul canadian. Unul din zece mii. “Şi cum vor crede în Acela de care n-au auzit?
Morala întâmplării este clară. Zece mii de Şi cum vor auzi, fără propovăduitor? Şi cum vor
oameni au stat acolo şi au strigat: “Credem! propovădui, de nu vor fi trimişi?… Prin urmare
Credem! Credem!” Credinţă adevărată a avut credinţa este din auzire, iar auzirea prin
însă numai o persoană. A crede cu adevărat nu cuvântul lui Hristos” (Romani 10, 14-17).
înseamnă a te declara creştin, ci a avea curajul să- Necreştinul auzind cuvântul lui Hristos
ţi pui viaţa în mâinile lui Hristos, a trăi conform primeşte un har pregătitor care-l determină să se
Evangheliei lui Hristos. boteze. Iar creştinul botezat, dar ajuns indiferent
Credinţa adevărată te determină la acţiune, din punct de vedere religios, prin cuvântul lui
te face să porneşti cursul despătimirii şi să fii Hristos primeşte harul care-l determină să se
preocupat de viaţa spirituală. Despre o asemenea pocăiască, să se convertească.
credinţă este vorba aici. De fapt, Botezul ne oferă harul lui Dumnezeu,
Sfântul Apostol Pavel ne spune: “Credinţa ne oferă credinţa care este o lucrare a harului.
este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea “Credinţa, de care a spus Apostolul că este temelia
lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11, 1). Sau, faptelor celor după Dumnezeu, am primit-o la
dacă ar fi să ne exprimăm catehetic, credinţa este dumnezeiescul Botez prin harul lui Hristos şi
convingerea neclintită, formată în creştin prin nu din fapte”. (3) Dar credinţa îşi face vizibilă
harul divin, în virtutea căreia el ţine ca prezenţa prin conlucrarea noastră personală cu
adevărate toate cele descoperite de Dumnezeu. harul, această energie necreată izvorâtoare din
Această convingere este o lucrare a harului Dumnezeu şi împărtăşită oamenilor în Biserică.
dumnezeiesc, dar e şi rezultatul căutărilor Toată viaţa virtuoasă nu e decât o desfăşurare a
proprii, a zbuciumului interior care se finalizează acestui început pus de Dumnezeu. Nu e vorba de
printr-o viziune limpede a sensului existenţei. o desfăşurare automată, fără noi, ci o desfăşurare
Avva Pimen dă o definiţie pragmatică a voită şi ajutată de noi. Înainte de a porni pe drumul
credinţei. “Zis-a fratele: ce este credinţa? Zis-a purificării este necesar ca omul să-şi întărească
bătrânul: credinţa este a petrece cu smerită credinţa primită la Botez, prin voinţă. (4)
cugetare şi a face milostenie”. (2) Cu alte Şi dacă credinţa este o lucrare a harului lui
cuvinte, a te implica în social. De fapt, lucrul Dumnezeu, să nu uităm că şi-n omul căzut a mai
acesta îl spune şi Sfântul Iacov: “Dacă un frate rămas o licărire de har. Nici din cel căzut n-a
sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate dispărut chipul lui Dumnezeu, ci s-a adumbrit.
zilele, şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în De aceea Mircea Eliade, cunoscută autoritate în
pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi ce priveşte istoria religiilor, spune lucrul următor:
cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? «Sacrul este un element în structura conştiinţei
Aşa şi credinţa: dacă nu are fapte, este moartă în şi nu un stadiu în istoria acestei conştiinţe. La
ea însăşi” (Iacov 2, 15-17). nivelurile cele mai arhaice ale culturii, a trăi
Credinţa o avem prin harul lui Dumnezeu, dar ca fiinţă umană este în sine un act religios, căci
îşi face vizibilă prezenţa prin conlucrarea noastră alimentaţia, viaţa sexuală şi munca au o valoare
personală cu harul. Cuvântul lui Dumnezeu, de sacramentală. Altfel spus, a fi sau mai degrabă a
exemplu, este purtător de har. “Nu numai cu deveni om, înseamnă a fi religios». (5) Adică a fi

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 55


om înseamnă a crede. pe Dumnezeu şi care n-au ştiut, plecând de la
Numai că această credinţă la care poate bunătăţile văzute, să vadă pe Cel care este, nici
ajunge omul fără a auzi cuvântul lui Dumnezeu, din cercetarea lucrurilor Sale să înţeleagă pe
fără ajutorul revelaţiei, este o credinţă difuză. meşter” (Înţelepciune 13, 1).
Această credinţă te determină să accepţi că există Iar Sfântul Apostol Pavel se foloseşte de
un Dumnezeu care a creat totul, dar nu-ţi oferă argumentul cauzalităţii: «Ceea ce se poate
elementele necesare pentru a te mântui, pentru cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de
a înţelege rostul vieţii tale. La această credinţă către ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor. Cele
poate ajunge orice om. nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii,
Teologia Dogmatică şi Teologia Funda- înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui
mentală, în expozeul lor cu tentă scolastică dar putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt
necesară, aduc o seamă de argumente pentru a de apărare» (Romani 1, 19-20).
dovedi existenţa lui Dumnezeu, pentru a da un Toate aceste raţionamente întăresc credinţa
temei credinţei. În general se vorbeşte de cinci în sufletul celui ce-L caută sincer pe Dumnezeu.
argumente: argumentul istoric, argumentul teleo- Cei ce sunt plini de ei înşişi şi consideră că au
logic, argumentul moral, argumentul cosmologic înţeles prin propriile lor puteri toate lucrurile, nu
şi argumentul ontologic. (6) Argumentul istoric pot ajunge la credinţă. Cuviosul Nichita Stithatul
deduce existenţa lui Dumnezeu din universalitatea spune că “tuturor virtuţilor le premerge credinţa
ideii de Dumnezeu în timp şi spaţiu. Argumentul din inimă, pe care o are cineva atunci când
teleologic, plecând de la ideea că orice lucru din sufletul nu poartă în el socotinţă îndoielnică, ci
lume are un scop precis, trage concluzia existenţei a lepădat cu desăvârşire iubirea de sine. Căci pe
unui coordonator. Argumentul moral pleacă de la cel ce s-a gătit de curând spre lupte, nimic nu-l
constatarea că există o ordine morală în om şi împiedică aşa de mult de la lucrarea poruncilor,
în afara lui, că omul are conştiinţă morală care ca atotreaua iubire de sine». (7)
trebuie să vină de undeva. Această conştiinţă Oamenii smeriţi, care se zbuciumă pentru
este glasul lui Dumnezeu din om. Argumentul a înţelege rostul vieţii, îl află pe Dumnezeu
cosmologic pleacă de la un raţionament imbatabil: pretutindeni, pentru că “Dumnezeu nu este
toate lucrurile au o cauză, cauza primă fiind nicăieri pentru cei ce privesc trupeşte, căci e
Dumnezeu. Argumentul ontologic pleacă de la nevăzut. Dar, pentru cei ce înţeleg duhovniceşte
realitatea că omul, aşa cum afirma Mircea Eliade, este pretutindeni; căci e de faţă, fiind în toate şi
se naşte cu ideea de Dumnezeu şi n-o dobândeşte în afară de toate”. (8)
neapărat prin educaţie. Credinţa, primită prin har, trebuie întărită prin
Nu vom stărui asupra acestor argumente, ci voinţa proprie. (9) Este clar, însă, că Dumnezeu
vom menţiona câteva afirmaţii ale Sfintei Scripturi face începutul. De aceea L-au rugat ucenicii pe
care spun acelaşi lucru. În cartea Dreptului Iov Mântuitorul, zicându-I: “sporeşte-ne credinţa»
citim: “Dar ia întreabă dobitoacele şi te vor (Luca 17, 5). Iar omul adăugă voinţa proprie de
învăţa, şi păsările cerului, şi te vor lămuri; Sau a-L găsi pe Dumnezeu, de a crede: “Începutul
vorbeşte cu pământul, şi-ţi va da învăţătură şi a toată lucrarea de Dumnezeu iubitoare este
peştii mării îţi vor istorisi cu de-amănuntul. Cine chemarea cu credinţă a numelui mântuitor al
nu cunoaşte din toate acestea că mâna Domnului Domnului nostru Iisus Hristos. Căci El însuşi a
a făcut aceste lucruri?” (Iov 12, 7-9). zis: Fără de mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15,
Înţeleptul Solomon spune cam acelaşi lucru: 5). (10) Se vede limpede că în această frământare
“Deşerţi sunt din fire toţi oamenii care nu cunosc de a-ţi întări credinţa este nevoie şi de rugăciune.

56 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


Am dat mai înainte câteva citate din Sfânta oceanului de necunoscute care ne înconjoară.
Scriptură, din care reiese că observând lumea Mi-a rămas întipărit în minte un aforism al lui
înconjurătoare, folosindu-ne de cunoaşterea Lucian Blaga, din cartea “Pietre pentru templul
naturală, putem ajunge la credinţă. Sfântul Isaac meu”. Gânditorul stă pe vârf de munte noaptea
Sirul face în acest scop o dizertaţie întreagă. şi scrutează zările. În depărtare zăreşte contururi
“Cunoştinţa naturală, care este o deosebire între de sate şi oraşe… nu le vede bine, dar le vede.
bine şi rău şi e sădită de Dumnezeu în fire, ne Aprinde un muc de lumânare: dintr-o dată vede
convinge să credem în Dumnezeu, Cel ce a adus clar copacii la doi paşi, dar mai departe nimic.
toate la existenţă. Şi credinţa produce în noi frica Ştiinţele exacte aprind mucul de lumânare.
şi frica ne sileşte să ne pocăim şi să lucrăm cele Credinţa pătrunde în oceanul necunoscut care ne
bune. Şi prin aceasta se dă omului cunoştinţa înconjoară.
duhovnicească, care este simţirea tainelor şi naşte Calea de cunoaştere prin credinţă şi cea
credinţa din vedere (contemplaţia) adevărată”. ştiinţifică nu se exclud, ci se completează.
(11) S-a încercat, artificial, mai ales în perioada
Aşadar credinţa este o cale de cunoaştere, marxismului ateu, ca cele două să fie prezentate
şi încă cea mai sigură, pentru că se bazează pe ca incompatibile. Răspunsul la această încercare
revelaţia dumnezeiască. În virtutea credinţei îl dă un strălucit pedagog: “Marea criză prin
omul primeşte ca adevărate toate cele cuprinse care trece întreaga omenire pe urma celor două
în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie ştiind că războaie mondiale nu face decât să confirme
ele vin de la Dumnezeu. Şi cu ajutorul acestor pentru orice om cu simţ de răspundere morală
descoperiri ştie ce se va întâmpla cu el şi cu neviciat de ambiţii deşarte şi de interese
lumea întreagă. meschine, marele adevăr că tendinţele extremiste
O cale de cunoaştere este şi filozofia. Numai şi exclusiviste îndreptate spre desfiinţarea uneia
că fiecare filozof îşi are sistemul său, adevărul sau alteia din cele două forţe, prin care trăieşte
său. Iar cunoscutul filozof Petre Ţuţea spune că universul, forţa spirituală şi forţa materială, nu
“mai multe adevăruri… raportate la Dumnezeu au alt efect decât pe acela de a tulbura adevărata
este egal cu nici un adevăr”. (12) Întrebat dacă în pace dintre indivizii care alcătuiesc umanitatea
tinereţe a fost ateu, n-a negat, ci a răspuns: “Da. Şi şi de a-i îndepărta de la fericirea la care fiecare
când am avut revelaţia că în afară de Dumnezeu generaţie are un drept sfânt. Cu toată această
nu există adevăr, că El e adevărul unic… Sau criză acută, care a cuprins, ca niciodată înainte
cum spune un gânditor francez: “Dieu ou rien” de aceasta, întreaga omenire, eu nu disperez.
– Dumnezeu sau nimica. Această formulă mi-a Dimpotrivă, eu văd apropiindu-se zorii unor
arătat că, în afară de Dumnezeu, nu există nici un vremuri de dezmeticire a capetelor astăzi prea
adevăr, ci frânturi care se coboară din măreţia şi aprinse, când spiritul şi materia vor putea nu
eternitatea Lui pe care fiinţa imperfectă, omul, le numai <coexista paşnic>, ci vor putea colabora
înregistrează când face istorie în etape».(13) Iar în cea mai ideală armonie <dând cezarului ce
concluzia limpede şi convingătoare, în ceea ce este a cezarului şi lui Dumnezeu ce este a lui
ne preocupă, este următoarea: “Fără Dumnezeu, Dumnezeu>”. (15)
fără credinţă, omul devine un animal raţional, Vremurile de dezmeticire am vrea să credem
care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri”. (14) că au venit acum, după căderea comunismului.
O altă cale de cunoaştere ne-o oferă ştiinţele Din nefericire, însă, dacă materialismul dialectic
exacte. Ele lămuresc foarte bine lucrurile în şi istoric, ca doctrină oficială de stat, a căzut,
preajma noastră, dar nu pot pătrunde infinitatea materialismul practic ia amploare. În societatea

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 57


post-modernă multă lume nu-şi mai pune profeţilor, a Apostolilor. În continuare, credinţa
serios problema credinţei. Problemele legate de poate progresa în descoperirea şi cercetarea
desfătările trupeşti şi de banii cu care şi le pot dragostei pe care o fac evidentă lucrările Sale,
oferi sunt la ordinea zilei. intervenţiile Sale revelatoare în istorie, cuvântul
Este adevărat că la ultimul recensământ 86% Său care ne îndrumă spre adevăr. Astfel, credinţa
din cetăţenii României s-au declarat ortodocşi şi se transformă în certitudine nemijlocită şi în
peste 98% credincioşi. Toate bisericile sunt pline dăruire totală de sine dragostei Sale, atunci când
în timpul slujbelor religioase. Tragedia este, însă, ne învrednicim să cunoaştem faţa Lui, frumuseţea
că puţini dintre participanţi sunt mărturisitorii necreată a luminii slavei Lui”. (16)
unei credinţe puternice şi lucrătoare. Teoretic Acest proces de creştere a credinţei, de fapt,
toată lumea crede. Peste tot asişti la ceremonii are loc concomitent cu despătimirea noastră.
religioase oficiate cu cele mai diverse ocazii. Nu “Cunoştinţa naturală”, spunea Sfântul Isaac Sirul,
lipsesc oficialităţile şi personalităţile marcante. duce la credinţă. Credinţa ne determină să avem
Întrebarea esenţială este, însă, ce înseamnă frică de Dumnezeu şi să ne pocăim, începând
Hristos pentru fiecare dintre ei? drumul greu al despătimirii. Finalul este “credinţa
Dacă intri într-un bar, sau în orice local, şi-l din vedere” sau contemplaţia. Întâi îl vedem «ca
întrebi pe cel de lângă tine: “crezi în Dumnezeu?» prin oglindă”, iar în final “faţă către faţă” (1
Probabil că îţi va răspunde: «Da!» Pe jumătate Corinteni 13, 12).
mort de beat, sau pe punctul de a se lansa într-o Ajungând la o credinţă serioasă suntem
aventură amoroasă, îţi va spune totuşi că el crede conştienţi că Dumnezeu este de faţă pretutindeni
în Dumnezeu. Dacă, însă, i-ai pune întrebări şi mereu. Când muncim, când ne destindem, când
legate de felul cum se răsfrânge credinţa în viaţa mâncăm şi chiar când păcătuim El este prezent.
lui ţi-ar răspunde mai greu. Pentru că el este un Este de faţă şi ne vede, pentru că «Duhul lui
creştin cu numele şi nu cu preocupările. A fi un Dumnezeu umple lumea, El cuprinde toate şi ştie
credincios adevărat înseamnă a crede tot ceea orice şoaptă” (Inţ. 1, 7).
ce spune Mântuitorul. A fi creştin înseamnă a-L Suntem conştienţi că Dumnezeu ne vede şi
urma pe Hristos, a trăi în Hristos, a păzi poruncile suntem tot atât de conştienţi că am făcut multe
Lui. lucruri rele pe care Dumnezeu nu le îngăduie. Şi
Este adevărat că şi credinţa trece printr-un atunci ne cuprinde frica de Dumnezeu, care ne
proces de creştere. Crezi în numele bun al cuiva duce la pocăinţă. Aşadar credinţa este primul
pentru că o persoană vrednică de încredere ţi-a pas în viaţa duhovnicească. Ea ne dă imboldul
vorbit despre acesta. Pentru a te lămuri mai bine, necesar pentru a acţiona, pentru a ne schimba
începi să studiezi despre el, să citeşti ce a scris, să viaţa. “Fără credinţă nu este cu putinţă să fim
cauţi ce s-a scris referitor la viaţa lui. Apoi, dacă plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de
eşti pasionat, ajungi să-l cunoşti direct. Relaţia Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că se
directă, pe care o aprofundezi, îţi aduce fericirea face răsplătitor celor care Îl caută” (Evrei 11, 6).
pe care o căutai.
Aşa se întâmplă şi în viaţa de credinţă. “Ea (continuare în numărul următor)
poate începe numai cu încrederea în mărturia
oamenilor care L-au cunoscut, au făcut expe- Părintele Mitropolit Dr.
rienţa prezenţei Lui şi s-au învrednicit de vederea Andrei ANDREICUŢ,
feţei Lui. Aceasta înseamnă încredere în mărturia Cluj-Napoca
experienţei, trăirii strămoşilor, a sfinţilor, a

58 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


Preotul Pavel Florenski, Filosofia unei fapte înalte. Mai departe urmează coacerea
aluatului sub formă de cruci. În vremurile de
cultului (Iv) altădată aceste cruci se sfinţeau în biserică şi se
puneau în hambare, câte una în fiecare, pentru
În paralel cu sfinţirea vinului au loc o serie ferirea „de reptile” a seminţei, adică de şoareci
de sfinţiri ale pâinii. Nemai repetând aici ceea ce şi insecte. La sosirea primăverii, la prima ieşire
s-a spus mai devreme despre sfinţenia naturală a în câmp la munci, aceste cruci se dădeau calului
pâinii şi despre gradele inferioare ale sfinţirii ei tot pentru sfinţirea şi întărirea lui duhovnicească.
în viaţă, subliniem doar faptul că, în seria Aici se cuvine accentuată participarea animalelor
sfinţirilor de pâine, există ritualuri speciale care şi în general a tuturor fiinţelor la cultul bisericesc,
pregătesc spiritual chiar primirea pâinii ca act de adică participarea în viaţa Bisericii nu doar a
cult. Aşa sunt ritualurile de sfinţire a semănăturii, oamenilor, ci şi a fiinţelor superioare şi inferioare
de binecuvântare a ariei de treierat, a hambarului oamenilor. Pentru înţelegerea lumească, animalul
şi mai departe „a noului cuptor făcut pentru este doar o forţă de muncă sau o posibilă mâncare.
coacerea pâinii”. Prin urmare, întreaga facere Chiar prin apărarea insistentă a ideii că animalele
a pâinii, de la primele acţiuni, se desfăşoară au şi ele suflet, reprezentanţii concepţiei naturiste
sub protecţia cultului. Aluatul se sfinţeşte prin nu folosesc această afirmaţie în sensul ei adevărat
semnul crucii, chiar se şi frământă într-un vas ci pentru a face rău religiei, să înjosească omul
sfinţit. Pentru aluatul prescurii de Proscomidie însuşi. Când buzele rostesc: „animalele au
se foloseşte apă sfinţită. Şi cuptorul se aprinde suflet”, atunci să se ştie că mintea gândeşte şi
cu focul sfânt luat de la candelă. Iar la candelă, inima simte că „omul nu are suflet”. Omul se
oamenii se străduiau să întreţină focul sfânt din foloseşte şi poate să se folosească de animale,
Joia Mare a Sfintei Săptămâni. Pâinea se taie dar şi acestea din urmă au pavăza şi drepturile lor
după ce se inscripţionează pe ea Crucea. Cel mai şi, în particular, la rândul lor primesc ceva de la
vârstnic din casă, adică sacerdotul „Bisericii de Biserică prin om. Diferitele sfinţiri ale animalelor
acasă”, imprimă cu lama cuţitului pe coaja tare şi plantelor şi, pe de altă parte, ocrotirea lor
de deasupra semnul crucii, înainte de a o începe. spirituală de tot felul de vătămători, prevăzută în
Tăierea pâinii se face ca un ritual sfânt: bucata regulament, sunt doar foarte puţinele atitudini ale
de pâine ce cade nu numai că trebuie ridicată cultului faţă de creatură întărite în mod teoretic.
de pe podea sau de pe pământ, dar şi sărutată. Practic însă, relaţia cultului cu orice creatură este
Dacă se va găsi pâine scăpată de cineva pe jos, nemăsurat de bogată şi, începând de la modul de
atunci trebuie ridicată şi pusă într-un loc curat, viaţă până la culmile faptei duhovniceşti în vieţile
ştergându-se de pe ea murdăria şi praful. Acest sfinţilor, se pot indica nenumărate legături prin
tip de obiceiuri precum întâmpinarea cu pâine care are loc comunicarea energiilor cereşti fie cu
şi sare ş.a. arată clar că în viaţa Bisericii pâinea animalele fie cu plantele ca membri mai mici ai
este văzută şi percepută ca ceva sfânt încă de la Bisericii. Aici apar câteodată obiecţii: „Dar de ce
originea ei. Tocmai de aceea, pîinea este capabilă în acest caz animalele sunt interzise în biserică
de a fi punctul de plecare al următoarelor obiceiuri, şi cu atât mai mult la Taine. Nu este aceasta oare
care să accentueze această sfinţenie. În rândul un semn clar al „păgânismului” lor, al deplinei
unor astfel de accente se poate aminti imprimarea lor neconcordanţe cu viaţa integrală a Bisericii?”
prescurilor înainte de coacere ca pâine sfinţită cu Prin această obiecţie se pierde din vedere sistemul
„peceţi” ale reprezentărilor şi numelor sfinte ce de ierarhizare al întregii construcţii teocratice. În
o pregătesc pios şi, în sfârşit, o predestinează plus nu doar animalele au posibilităţi şi căi de

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 59


existenţă limitate ci şi oamenii. Fiecare primeşte agapică. Mult mai departe sunt prescurile
una sau alta, potrivit capacităţii sale spirituale, funcţionale, având între ele o gradaţie
adică după necesitate, după cât şi ce poate să specială. În viaţa cotidiană, la mare cinste este
cuprindă. De aceea, din punct de vedere raţional, prescura de gradul nouă superior ca doctorie
referindu-ne la animale nici nu se poate pune spirituală pentru boli. Mult mai departe este
problema necuviinţei spirituale. În sistemul de Antidarul (aнтидор), adică partea rămasă
reguli al societăţii ele primesc ceea ce pot să din prescură pentru Agneț (агничей) după
recepteze. Hrănirea calului cu aluat sfinţit în frângerea Mielului. Mielul are forma unei
formă de cruce, amintită mai sus, aparţine seriei piramide tetraedrice retezate cu baza mai
de astfel de ritualuri bisericeşti pentru aceşti mici mică spre vârf. El trebuie scos din prescură,
membri ai Bisericii. La fel este şi stropirea lor cu potrivit sensurilor simbolice ale acestei
apă sfinţită la tedeumurile voite, săvârşite pentru extracţii, ca naştere veşnic neprihănită fără
ele în special în cazul unor boli sau al molimelor. perturbarea integralităţii pereţilor prescurei
Un alt exemplu este mânarea cailor în ziua de însăşi, care semnifică pântecele etern al
Sfântul Gheorghe cu ramuri de salcie sfinţite şi Maicii Domnului. Acesta este şi Antidarul
darea lor sub ocrotirea unor patroni speciali ca binecuvântat pentru mărunţire după „Tatăl
Sf. Flor şi Laur, Gheorghe „păstorul lupilor”. Se nostru”. Mai departe în seria de sfinţiri stă
mai respectă şi se mai sărbătoresc prin zile festive pâinea blagoslovită după Litie despre care s-a
speciale şi alte animale. şi vorbit. Urmează Artosul, sfinţit prin icoana
Crucile de aluat se dau nu numai cailor, Învierii imprimată pe el prin intermediul
ci şi stăpânilor lor. În cazul acesta, ele se unui dar special. Prin cădelniţare, rugăciune
coc într-o formă oarecum diferită, nu în şi stropire cu apă sfinţită, cu Artosul se
forma crucii cu patru colţuri, ci în forma face înconjurarea bisericii timp de 7 zile
crucii având colţurile despicate şi unite în în procesiuni pe parcursul întregii Sfinte
perechi astfel încât crucea apare în formă de Săptămâni (a acestei unice zile de Duminică
cerc. Astfel de cruci se coc în miercurea din compacte). Proprietăţile sale mistice au prins
săptămâna închinării la Cruce, adică exact consistenţă în conştiinţa populară în sec. al
în ziua din mijlocul Postului Mare. Fiecărui XVII-lea ca reprezentare a continuităţii fizice
membru al familiei i se dă înainte de prânz din Sfînta Săptămână în cursul căreia soarele
câte o cruce şi el o mănâncă rostind o formulă nici nu apune. În fine, sfinţirea prelungită a
introductivă: Artosului se încheie cu o rugăciune pentru
„Crucile-proroci mărunţirea lui şi prin ritualul cu ajutorul
Au pornit fugind pe drum, copiei. În rugăciunea de sfinţire a Artosului se
Jumătate de postire - crapă. remarcă faptul că Biserica încadrează Artosul
Ridichea cu hreanul pleacă, în tipul „Mielului din Vechiul Testament, care
lar oul cu brânza este prototipul Mielului ce a luat asupra sa
Se tăvălesc prin curte”. păcatele întregii lumi”. “ Milostiveşte -Te de
Mai departe, în aceeaşi serie de sfinţiri această pâine, şi binecuvânteaz-o, şi sfinţeşte-
poate fi pusă prescura sfinţită prin scoaterea ne pe noi, cei ce-o aducem, şi o sărutăm,
din ea a părticelelor pentru pomenire şi a şi gustăm din ea, fă să ne împărtăşim din
unei părticele mai mari de formă piramidală. binecuvântarea Ta cerească, şi orice boală sau
Aceasta din urmă este destinată împărţirii suferinţă îndepărtează de noi cu puterea Ta,
după Liturghie, adică are semnificaţie dând sănătate tuturor”. Pentru mărunţirea

60 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


Artosului însă: „Doamne Iisuse Hristoase, sfinţeşte viaţa vegetală, care învie din sânul
Dumnezeul nostru, pâine îngerească, pâine pământului, ce se naşte din mormânt când
a vieţii veşnice pogorât din ceruri, hrănindu- au putrezit învelişurile ocrotitoare ale vieţii,
ne în toate aceste zile luminoase cu hrană dar înlănţuitoare laolaltă.
spirituală a faptelor Tale Dumnezeieşti Ritualul de însămânţare cuprinde o
bune! Fii şi astăzi milostiv, cu umilinţă Te serie de şapte trepte de sfinţire a boabelor:
rugăm, la rugăciunile şi mulţumirile noastre sfinţită prin rugăciune de casă, сочиво,
şi aşa cum ai binecuvântat acele cinci pâini în adică grâul fiert cu miere grasă în Ajunul
pustie, şi azi binecuvântează această pâine, Naşterii Domnului, aşa numitul Cочевник,
ca toţi cei care gustă din ea să fie demni sau în vorbirea populară Cочелвник;
de binecuvântarea trupească şi sufletească cuteaua pentru morţi; coliva în memoria
şi de sănătate!”. Artosul se păstrează cu marelui mucenic Teodor Tiron sfinţită în
evlavie, ca o doctorie spirituală pentru boli sâmbăta primei săptămâni din Postul Mare
şi neputinţe În lipsa Sfintelor Daruri, cu el (boabe fierte cu fructe uscate); grâul sfinţit
se face împărtăşania. Genul de Artos pe împreună cu pâinile, vinul şi mirul după
treapta inferioară a sfinţirii o reprezintă litie în vecernie; în final, grâul sfinţit în taina
Colacul pascal, hrana ritual – bisericească, şi Sfinţirii Mirului cu şapte lumânări arzând
nicidecum fastul lumesc. în el, şi cojitele, sfântul mir şi cădelniţările.
În sfârşit, treapta cea mai de sus, terminală, Polul negativ însă este „Molitva asupra
a sfinţirii pâinii este Sfântul şi Preacuratul grâului pângărit prin faină ori într-un fel
Trup al Domnului Iisus Hristos, alături de oarecare».
Sângele, care reprezintă centrul, nu doar al Aici trebuie atrasă atenţia asupra faptului că
Cultului şi mai departe al Culturii, ci al Lumii grâul se sfinţeşte aproape tot timpul, în relaţie
însăşi, cum a fost lămurit mai devreme. cu gândul despre moartea produsă sau cea din
„Comunicarea este cu adevărat unirea lui perspectivă:- coliva la cuviosul Teodor Tiron
Dumnezeu cu noi, îndumnezeirea noastră, este în amintirea prigoanei declanşate împotriva
sfinţirea, împlinirea harului, strălucirea, Bisericii din timpul împaratului Iulian, ce
îndepărtarea tuturor piedicilor şi ce altceva ameninţa cu chinurile şi moartea;
decât fuziunea cu Dumnezeu, adică unirea şi - grâul de Litie este, ca leac împotriva
comunicarea. Aceasta este Taina Tainelor şi bolilor, adică iarăşi în aşteptarea posibilei
sfinţirea sfinţilor, şi în adevăr Sfânta Sfintelor morți şi probabil, cu semnificația in memoria.
şi deplina Taină a absolut tuturor Tainelor, şi Vecerniile din vechime (când are loc sfințirea
Taina iniţială şi miraculoasă”, atestă „tablele celor patru lucruri amintite) erau vecernii
legii”, cu trimitere la Dionisie Areopagitul. nu numai din punct de vedere terminologic,
La seria ascendentă de sfinţiri ale pâinii, ci şi în sensul contemporan al cuvântului
ce se încheie cu Pâinea Euharistică, se adaugă acela de „parastase”, adică pomeniri ale
sfinţirea boabelor de grâu şi, în parte, ale sfinților răposați şi mai ales ale mucenicilor.
altor seminţe. Acestea nu mai sunt doar Conştiința bisericească antică percepea nu
simple materii pentru măcinat, ci ca tainici atributul abstract al sfințeniei, ci sfințenia
şi anabiotici, am spune noi astăzi, germeni concretă, apropierea individuală şi rudenia
ai vieţii. Sunt izvoare ale lâncezelii vegetale, cu ei;
ascunzându-se în ei şi din ei răsărind - grâul Eleosfinţirii deja limpede folosit
muguri, iar apoi încheind cu spicele. Aici se la întâlnirea cu moartea ameninţătoare.

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 61


Simbolistica bobului face înţeleasă această volum şi sens, şi cum se unesc ele pentru noi
utilizare a germenilor de sămânţă ale vieţii în într-un singur lucru, într-un singur bob?
orientarea atitudinii religioase faţă de moarte. Căci, în mod nemijlocit, din sensul
Bobul este aproape un nimic, un punct ce simbolic arătat al seminţei urmează doar
nu are prin sine însemnătate senzorială, dar aplicarea acestui sens în calitate de metaforă
acest nimic este de neatins. El, fără îndoială, pentru ideea învierii, şi nicidecum acţiunea,
distruge prin sine atunci când moare (când se nicidecum capacitatea reală a seminţei de a
descompune şi se duce în van) deplinătatea sluji ca intermediar la înviere (a cărei treaptă
organismului viu al plantei. Planta la rândul inferioară este vindecarea), sau în medicină (
său, aduce sămânţă prin rodire şi lărgeşte în care duce şi ea într-un fel la înviere).
mod nelimitat posibilitatea unei noi vieţi. Din Astfel vorbind, sensul simbolic abstract
vechime bobul a fost tipul vieţii care moare, apare în cel mai bun caz ca fundament pentru
care este îngropată, care se descompune poezia abstractă, şi nu al aplicării reale vitale
şi care reînvie. De aici se înţelege rostul a unui anumit obiect. Astfel funcţionează
îmbinării obişnuite a grâului cu mierea, însuşi Cultul. Trebuie să fie ceva în obiectul
această substanţă miraculoasă ce are în sine în care realitatea (în totalitate dinamică până
miresmele unei lunci întregi şi reprezintă la transparenţă) se descoperă nemijlocit ca
astfel microcosmosul (iarăşi un potenţial sens, aşa încât simbolismul şi realitatea nu
de nenumărate manifestări). Din diferite sunt prezentate unul celuilalt, ci constituie o
motive, această substanţă (mierea) a fost din singură unitate vie dublă. Această za de unire
vechime raportată la respectarea celor morţi este sufletul obiectului şi se poate spune că,
şi la comunicarea cu ei. De aici se înţelege de exact din acest punct central, întinzându-se
fapt îmbinarea obişnuită a sfinţirilor. în două părţi opuse, obiectul se anunţă şi ca
În formă pură, mierea sau echivalentul realitate şi ca sens, întărindu-se pe o parte şi
său, sămânța, sunt proprietatea obligatorie subţiindu-se în înţelesul universal pe cealaltă
a канин de parastas, adică a măsuței în parte.
fața căreia are loc pomenirea tainică, sau În cazul examinat, acela al bobului:
menționarea sufletelor şi comunicarea cu sufletul plantei este începutul spiritual care
ele. Ceea ce se vorbeşte aici poate fi înțeles o conduce - driada ei, am spune noi dacă
în totalitate doar de cel care slujeşte căci ar fi vorba despre un copac şi nu despre o
doar el cunoaşte acel „da”, acel „Eu”, „aici”, cereală, poate Demetra ei – uneşte în sine,
acel „Amin”, pe care în inimă le dă în mod şi de aceea şi prin sine aceste două părţi.
răspunzător la fiecare nume rostit. La sfințire, De aceea cultul care face unirea sensului
sămânța primeşte în sine energia spirituală cu realitatea se sprijină în mod asemănător
pogorâtă asupra ei, şi pentru aceasta ea pe aceste uniri date firesc ale sensului şi
trebuie să fie amplificată spiritual. Pe de realităţii. Neintrând acum în metafizica
altă parte, această sămânță sfințită ni se dă comemorărilor răposaţilor, delimităm doar
în cult nouă şi, prin urmare, trebuie să fie un singur moment: acesta este necesitatea de
reprezentată în conştiință printr-un anumit a da sufletului lor nesăţios şi în acelaşi timp
sens. În cazul dat, ea apare astfel pentru că slab o anumită soartă a vieţii pământeşti
se descompune, încolțeşte şi produce pentru ca ei să capete posibilitatea de a
planta. Dar se pune întrebarea: ce este se apropia de noi şi de a comunica puţin
comun între primul moment şi cel de-al cu noi. Chiar învăţătura Bisericii despre
doilea, între
62 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015
necesitatea rugăciunii pentru răposați şi a face din aceste seminţe la pomenire un fel de
faptelor bune trebuie înțeleasă nu numai ca supapă sau filtru prin care răposatului i se
sensul rugăciunii despre ei, ci şi ad literam oferă să-şi ducă pe pământ şi să-şi hrănească
pentru ei, în locul lor. Posibilitățile lor vitale şi cu dinamismul pământesc doar structurile
chiar inimile lor şi mintea, pe scurt – energia sale îngereşti. În mod hotărât este interzis
lor de viață, manifestată activ şi creator şi să facă acest lucru cu părţile diabolice,
prin rugăciune - mulțumind intenția lor cărora, din lipsă de hrană, li se creează în
spirituală, le permit pentru o vreme şi parțial acest fel, condiţii pentru prinderea,uscarea
să se întrupeze în ei. Sunt în ultimă instanță şi uitarea lor. Pe acest filtru (sufletul plantei)
organe, conduse şi mişcate de acolo. Dar se bazează cultul, încurajând prin Duhul
pentru o comunicare mai strânsă este necesar dătător de viaţă, „clocind” cu Duhul
un grad mai mare de întrupare. Apare astfel sămânţa tainică din bob, şi atunci forţa
necesitatea unui aflux de energie vitală cu un firească a plantei se desfăşoară şi se purifică
caracter deja mai organic. Acest aflux poate mărind la infinit, spiritul său activ. Acum
fi obținut, în general vorbind, din diverse este clar că sensul simbolisticii este legat
surse, mai mult sau mai puțin oculte, utile sau organic de proprietăţile sufletului de plantă,
inutile pentru răposații înşişi, cât şi pentru acest punct central al seminţei. Înlocuind la
cei care intră într-o astfel de comunicare, cu parastas sămânţa cu altceva, am fi încălcat
toate că îşi ating într-o măsură considerabilă întregul sistem de forţe, acţiuni şi simboluri
țelul fundamental: acela de a se întrupa. echilibrate care slujesc coerent în cel mai
Acum nu este locul de a aprecia diferitele înalt grad unui singur ţel şi anume iluminării
moduri de a da morților temporar un corp spirituale a celui pomenit. Ne-am fi asemuit
oarecare pentru comunicarea cu cei vii. cu un pictor care, făcând un tablou, şi-ar fi
Aceste moduri – de la cele interzise şi până mîzgălit lucrarea cu mâneca hainei, sau cu
la cele obligatorii – sunt destul de uniforme un muzicant care, prin scârţâitul cizmelor
şi se încheie prin oprirea celor plecați dintre sale, şi-ar fi înăbuşit vioara. Şi nu doar atât,
noi, cu ajutorul emanării anumitor substanțe aici sunt posibile astfel de neconcordanţe,
organice foarte volatile, fine, esențiale vieții care pot provoca o acţiune direct opusă celei
unui suflet. Aşa sunt cu deosebire sângele şi dorite şi, în loc de ajutor, să aducă cel mai
semințele. Se poate spune, forțând oarecum, mare prejudiciu. Fie ca aici să nu se expună
că la pomenire, răposații utilizează pentru pentru dezminţire – aşa zisele intenţii bune
întrupările lor izvorul vital, ascuns în luate abstract, fără o cunoaştere concretă,
semințe. Această forță vitală neînfricată, cel proclamându-se ca bune când sunt altceva.
mai puțin decăzută prin păcat este ca un Bunătatea trebuie dovedită prin faptă. Iar
copil, încă neprihănit. Sufletul de plantă, prin fapta acestor intenţii bune poate fi asemuită
înrudirea sa metafizică şi spirituală cu lumea cu indicarea amabilă a trecerii prin vâltoare.
îngerilor, este cea mai potrivită ființă, cel mai Cea mai mică, dar incontestabil o bunătate
potrivit trup pentru manifestarea intențiilor cuvenită ar fi o recunoaştere modestă a
curate şi deja, bineînțeles, cereşti ale celor faptului că trecerea ne este necunoscută.
În acest sens, dacă se ştie că „nu toate
pe care îi invocăm la pomenire. Şiînsăşi
trupurile sunt acelaşi trup, ci unul este trupul
incapacitatea sufletului de plantă de a avea
oamenilor şi altul este trupul dobitoacelor şi
reacții pasionale, de a aminti răposatului ceea altul este trupul păsărilor şi altul este trupul
ce-i dăunează şi de a-l influența în acest mod, peştilor" (I Cor. 15, 39), atunci şi la diferitele

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 63


semințe, de asemenea, trupul este diferit,
era faptul că însuşi sufletul lua temporar
adică izvorul de viață al corpului (arheu). Şi
înfăţişarea sau pur şi simplu avea chipul
printre semințe sunt diferite ranguri ale
acestei „vietăţi proroceşti”. Nu este cazul
ierarhiei vegetale, angelice, diverse
aici să aprofundăm analiza filozofică a
temperamente vegetale, din care unele se
credinţei umane, cu atât mai mult cu cât
aproprie de îndatoririle comemorărilor mai
gândirea filozofică modernă şi terminologia
mult, iar altele mai puțin. Şi sentimentul
sunt cam prea grosolane ca să poată fi prinse
nemijlocit şi experiența antică a omenirii
cu ele vibraţiile unei metafizici umane infinit
vedeau în orez şi, în special, în grâu cele mai
mai fine. Acestea ori ciopârţesc definitiv, ori
neprihănite izvoare spiritual-vegetale. E
încâlcesc indiscutabil acolo unde gândirea
posibil ca, oferind corpului răposatului un
simbolică vie le leagă între ele precum
anumit suflet vegetal, să fie nevoie să se țină
treptele de saturaţie ale uneia şi aceleiaşi
seama de structura spirituală (nemuritoare)
culori.
a acelui popor şi a epocii căreia el a
Participarea grâului (atât la ritualurile
aparținut în timpul vieții. De aceea este
de pomenire cât şi în Sfinţirea Mirului)
oportună aici o anumită alegere din câteva
ceea ce arată înrudirea lăuntrică a ambelor
posibilități, indicate sau, în caz extrem,
acţiuni teurgice, cât şi participarea mierii
recunoscute de experiența cultului. Astfel, ar
(care are o legătură clară cu viaţa de apoi)
fi firesc să ne imaginăm de ce cea mai veche
la parastas, accentuează, prin urmare, şi
Biserică indiană a utilizat boabele de orez şi
anumite legături ale Eleosfinţirii cu viaţa de
o va face în continuare. Dar inimii noastre,
dincolo. Acesta este un fenomen destul de
grâul îi este mai drag.
obişnuit, ca sub acţiunea cea mai apropriată
Astfel, prima este materia, şi în cazul şi cea mai neîndoielnică a Tainei sau a
particular, analizat de noi, materia cea mai Ritualului să se descopere straturi nu tocmai
desăvârşită s-a dovedit a fi în experienţa evidente, dar nu mai puţin esenţiale decât
mileniilor chiar bobul de grâu. Iar lui i se cele deschise acţiunii. În domeniul biologic,
alătură şi mierea tot un produs al împărăţiei ele pot fi asemuite cu secreţia internă a unor
vegetale. Sfinţirea mierii se pregăteşte şi glande. Astfel şi Eleosfinţirea având ca obiect
prin introducerea prealabilă în cult a fiinţei sănătatea, are afinităţi cu lumea răposaţilor.
vii, ce obţine mierea şi o dă în pârg. Albina Semnificativ este faptul că Eleosfinţirea se
primeşte o binecuvântare specială. Această făcea la început în timpul slujbei de noapte,
insectă, ea însăşi apropriat de pomenirea iar slujbele de noapte nu au fost altceva
sufletelor, era recunoscuă din vechime, decât comemorări ale morţilor. Mai mult
în sensul acesta, ca vietate hirotonică. În chiar Eleosfinţirea se făcea la cimitire, fapt
simbolistica populară a tuturor ţărilor şi ce confirmă încă o dată legătura Tainei de
tuturor timpurilor şi în metafizica ce are sănătate şi a Tainei vindecării, cu respectarea
temeiuri mistice adânci, albina era înţeleasă morţilor.
ca o figură, ca o manifestare, ca o apariţie Dar să ne întoarcem la sfinţirea
a sufletului însuşi. În unele cazuri, ea era o seminţelor, în general la cercul de sfinţiri ale
amintire despre suflet, în altele – organ de hranei. Cea mai apropiată de sfinţirea pâinii
manifestare a sufletului, în a treia variantă şi grâului va fi sfinţirea sării – de la sarea
– simpla ei apariţie era privită ca apariţie obişnuită cu semnificaţia simbolică de stihie
spirituală, fără un purtător material agresiv de foc. „Fiecare jertfă se va săra cu foc”, -
şi, în sfârşit, uneori se recunoştea sau aşa
64 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015
spune Mântuitorul, şi noi ştim că în culturile cu suc dulce, merele rumenite la lumină
antice jertfele erau presărate cu sare, care mare, prunele de un negru-violet şi verde-
ardea tainic şi, în acelaşi timp, care păstra auriu, roşii-vineţii de coral şi alte fructe,
pentru veşnicie. astfel încât солея (masa) este acoperită şi
Mai departe vine sarea sfinţită prin încărcată cu această „bogăţie de fructe ale
rugăciune de Paşti, sfânta sare pascală. Mai pământului”, care umplu lăcaşul sfânt cu
departe este sarea arsă în joia Mare, acest mireasma lor. „Binecuvântează, Doamne,
centru nu numai mistic, dar şi liturgic al acest nou rod al viţei de vie, şi cu larg
anului cultic şi loc de concentrare a tuturor deschisele văzduhuri, şi cu picăturile de
sfinţilor. Mai departe, pe următoarea treaptă ploaie, şi cu vremea liniştită, să vină foarte
de sfinţire, este sarea care, în vechime, se copt în acest ceas binevoitor”, astfel se
împărţea credincioşilor de naşterea lui roagă Biserica. Însăşi vremea cercului anual
Hristos – sacramentum salis. În fine, sarea, s-a maturizat şi a umplut miresmele – căci
pusă de Biserică, tot cea a vremurilor de în simbolistica înţelegerii lumii nu există
demult, pe buzele noului botezat – pentru ca timpul-abstracţiune. Trăim doar într-un
vorba lui să fie dizolvată de o înţelepciune mediu viu şi concret timp-spaţiu. Iată aceste
de foc. A ajuns până azi, în sfera arhaică miresme şi fructe suculente – cheaguri ale
de utilizarea cuvintelor expresia „sarea” strângerii, îndesirii mediului universal, copt
cuvintelor cuiva – mireasma păstrată pe deja pentru Schimbarea la Faţă. Se apropie
fundul vasului deja golit. Iar culmea întregii începutul noului an.
scări sfinţite a salinităţii este Sarea, care Seria de legătură de pornire se formează
sărează fiecare viaţă, Însuşi Cuvântul de foc şi în relaţia cu mirul, şi este firească – ţinând
al lui Dumnezeu. cont de nobleţea şi importanţa vitală a acestei
Mai amintesc încă o serie de sfinţiri ale substanţe. De la mir, ca izvor al luminii,
hranei, de data acesta mai extinse nu doar ca substanţă alimentară şi înmiresmare
asupra unui anumit fel de mâncare, ci asupra (умащение), a ceea ce este sfinţit în existenţă
mai multora deodată. Astfel de exemple sunt: şi liturgic, această serie merge la mirul de
dezlegarea prin rugăciune „de fiul spiritual” ungere din candela icoanei prăznuite după
(din postul Naşterii lui Hristos), „molitva slujba de noapte. Mai departe seria continuă
într-o blagoslovire la berbecuţi, la carne în cu mirul blagoslovit cu pâinile, grâul şi
sfânta şi marea Săptămână a Paştelui”, în vinul după Litie, mai departe la mirul, care
care se pomenesc jertfele cele mai sfinte – ale se aprinde în mod miraculos în candelă (de
lui Avraam şi Abel şi „viţelul bine hrănit”( pildă la cuviosul Serafim şi la alţii). Mai
pilda despre fiul rătăcitor). Asemeni acesteia departe se ajunge la mirul sfinţit al Botezului,
este „Rugăciunea, la blagoslovirea brânzei după cuvântul lui Simeon Solunski „înaintea
şi oului, a laptelui bătut”, adică a brânzei reprezentării lumii Divine” şi, în sfârşit,
de vaci şi a preparatelor din lapte. Tot în până la mirul cu vinul din taina Eleosfinţirii
această categorie se include „Rugăciunea la (Sfinţirii Mirului), adică la mirul de rugăciune
împărtăşirea cu ciorchinele de strugure în şi purtător de tămăduire, şi până la sfinţenia
cea de-a şasea zi de august”. Necesitatea ei Sfântului Mir.
lăuntrică se recunoaşte doar în sud, atunci După cum vedem, această serie de
când se sfinţesc coşurile cu struguri dulci, sfinţiri se împleteşte din nou prin zalele sale
grămezile de piersici de aur, perele umplute cu cele ale altor serii. Ca într-un organism

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 65


viu, în cult totul este legat de roade, totul stihii, inclusiv. Dacă ascultăm cu atenţie
se reflectă în altceva, iar altceva se reflectă orice sector al anului cultic, vom auzi aici
în sine. Şi ca într-o ţesătură vie, examinarea nu numai glasurile suprapământeşti ale
izolată a unei anumite serii de elemente este locuitorilor din ceruri, dar şi glasurile
întotdeauna forţată, deoarece este arbitrară. naturii. Fiecare mişcare cultică presupune
Aşa este şi ideea despre cult. Ea poate doar deodată participarea tuturor sferelor. Dar,
în mod condiţionat să-şi schiţeze (pentru cum despre participarea Bisericii în viaţa
ordinea exterioară a continuităţii) anumite cosmică, teologii nu gândesc suficient, atunci
linii, dar prin aceasta rămâne întotdeauna se cuvine să le amintim doar că nu există
cerinţa nesatisfăcută de a remarca alte şi astfel de părţi ale existenţei care să nu se
alte legături. Prin remarcarea acestora, sfinţească. Sfinţite pot fi timpurile, locurile,
prezentarea pierde ordinea exterioară şi lucrurile, obiectele şi fenomenele: sfânta
forma proprie. Varietatea prezentării verbale lumină, sfânta flacără, sfântul aer, sfântul
şi varietatea cultului au ordine de mărime sunet etc. Parţial, cercul zilnic al serviciului
cu totul diferite, şi forma celui din urmă nu religios se determină prin soare, prin zile
poate fi reprezentată nici măcar schematic, solare şi coincide cu soarele.
de forma cercetării despre el. Cel mai bun În ce constau slujbele bisericeşti? Pe plan
lucru pe care-l poate da o astfel de cercetare cosmic, ele vorbesc despre mişcarea zilnică
este să sublinieze, de pildă, câteva linii de şi anuală a Soarelui. Doar în oraşe, această
unire în domeniul cultului şi să te convingă concordanţă este denaturată şi camuflată.
mai departe să examinezi cu atenţie acest Cercurile săptămânale se determină după
domeniu. Să observi astfel singur deja acele lună şi, mai pe larg, în mod planetar, iar
legături, care răspund cu deosebire cerinţei cercul anual – în mod zodiacal. Să începem cu
spirituale a personalităţii date şi la timpul ultimul.
dat. Cursul anului Liturgic, cuprinde acele
Deoarece în cult se sfinţeşte întreaga particularităţi ale slujbelor de comemorare
natură, în toate manifestările şi direcţiile a sfinţilor şi a sărbătorilor. În afară de
sale, părţile şi domeniile, atunci prin aceasta bazele lor, una cultural-istorică unanim
ea este introdusă în cult, şi prin cult se află recunoscută şi alta mistică, mai au şi o a
în corelaţie cu omul în viaţa lui umană treia, cosmică, „naturalistică”, cum ar fi spus
personală. De aceea, acţiunile de cult, fiind aici cu solemnitate cercetătorul pozitivist
întotdeauna acţiuni ce iau în consideraţie (care nu înţelege nimic din esenţa trăirilor
viaţa omului, au în acelaşi timp o relaţie religioase) şi cu un oftat de dezaprobare
strânsă cu viaţa naturii. ar fi remarcat propovăduitorul moralist.
În orientarea vieţii spre cult, mereu Deşi în feluri diferite, şi unul şi celălalt
recristalizându-se în cult, tot microcosmosul în mod egal, nu înţeleg şi nu vor înţelege
este macrocosmos şi tot macrocosmosul este principalul : Creatorul lumii nu a fost altul
microcosmos. Anul cultic curge deodată decât „învăţătorul de etică”. Prin Acesta din
în câteva şiruri ale existenţei. Tipiconul Urmă „există totul” . Ambii, în mod egal,
este partitura simfoniei simfoniilor, ce se nu înţeleg că finitul şi relativul nu pot să se
prelungeşte tot anul, şi orchestraţiile ei compare cu Infinitul, Absolutul. Căci altfel
sunt împărţite între straturile existenţei i-ar fi aparţinut numai lui caracterul de
– de la înalte funcţii îngereşti şi până la absolut. Aşa că, fiind finit şi relativ, el este

66 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


supus Creatorului său: „trăieşte în El, şi se încă o problemă de mare complexitate. Dacă
mişcă şi există”. Totul este în Dumnezeu. pentru un credincios se exclude de la început
Aceasta este formula panteismului, fie că simpla distrugere a obiectului credinţei lui,
este declarată de apostolul Pavel sau de atunci de aici ar fi fost prematură concluzia
Goethe. Păgânismul devine astfel doar prin privind necesitatea negării din toate puterile
comparaţie cu Hristos ca o încăpăţânare în a prezenţei paralelismului.
independenţa sa, sau ca ceva refăcut artificial Totuşi, pentru omul bisericii trebuie să fie
de către moralişti pe creştinism şi stârnit de clară semnificaţia chiar a unei biografii unice
ei. Dar, în sine însuşi, el se află în Hristos şi Îl a sfântului şi a vieţii lui, ce depăşeşte limitele
aşteptă pe El, aşa cum aşteaptă întreaga fire faptului pur istoric, de îndată ce Biserica
pe Mântuitorul său. ne dă chipurile sfinţilor spre învăţătură şi
Natura este în Dumnezeu, iar imitare. Este clar, ele sunt apreciate ca tipuri,
păgânismul în Biserică. Este profund ca fenomene ale ideii unei lumi înţelepte,
incorectă aprecierea acestei părţi a vieţii ca raza de lumină spre cer, ceea ce, totuşi,
bisericeşti de către pozitivişti şi moralişti. nu-i împiedică deloc că fie puternic afective.
Aşa cum incorectă este şi atitudinea faţă Iar dacă este aşa, atunci paralelismul dintre
de fiinţă în produsele protestantismului. poveştirile despre viaţa sfinţilor şi mitul
Dar însuşi faptul, remarcat de ei în exterior, legat de prezenţa trăsăturilor cosmice sunt
că există într-adevăr şi dacă lor le convine determinante. Aceasta se întâmplă nu
să-l cheme naturalism – atunci aşa să fie şi pentru ca autorii vieţilor să împrumute din
să rămână pentru o vreme aşa cu condiţia cazaniile păgâne, ci pentru că aceasta aşa este
explicaţiei făcute mai sus. Cu un ochi rău, în realitate, pentru că acesta este adevărul
un astfel de cercetător va privi mai departe şi nici un pozitivism nu a demonstrat şi nu
„sincretismul” sfinţilor din perspectiva vieţii poate să demonstreze contrariul. Spunem
naturale şi de aceea va face legături între chiar mai mult: dacă în unele cazuri,
vieţile sfinţilor şi miturile antice. Chiar dacă miturile antichităţii să presupunem că au
aceasta se face pentru „curăţirea” Bisericii şi fost folosite de către autorul povestirii
de rămăşiţele păgânismului, totuşi astfel de despre viaţa sfântului, atunci acest lucru s-a
duşmani se dovedesc fără voie a fi mai corecţi întâmplat tot pentru că a concis cu adevărul.
şi mai folositori decât prietenii tendenţioşi. Nu se poate să dăm vina pe scriitorul istoric
Aceştia în numele apărării Bisericii, neagă creştin pentru această circumstanţă, care
cu încăpăţânare în ea ceea ce prin prezenţa avusese loc deja până când s-a întâmplat
sa dovedeşte universalitatea şi deplinătatea ceea ce a descris el, acel adevăr la care el a
ei. Căci prin fapt, imparţialul cercetător fost martor şi a fost presimţit parţial şi din
poate să admită nu născocirile mitului, ce timp. Cine a studiat istoria artei în toate
sunt atribuite sfântului ci doar cunoscutul domeniile, acela nu putea să nu observe
paralelism al vieţii sfântului şi al unui mit şi cât de insistent încearcă să intre în lumea
prezenţa trăsăturilor simbolic fireşti pe chipul întrupării un anumit chip spiritual şi câte
sfântului: de pildă electricitatea atmosferică mlădiţe prealabile dă acesta, mai întâi în
în prorocul Ilie, stihia acvatică în prorocul mod fantastic, apoi în mod poetic, mai
Moise, marea în Nicolae Făcătorul de Minuni târziu în mod ştiinţific, până ce el creşte ca
sau solidaritatea în Însuşi Domnul. Dar ce un adevărat organism spiritual. Istoricul
rezultă dintr-un astfel de paralelism este tehnicii moderne ar fi putut fi pe deplin

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 67


învinuit de urmaşii noştri de mitologism prin trebuit să fie înţeles sincretismul remarcat de
teorii contrare concepţiilor ştiinţifice şi mai cercetătorii externi.
departe, cu proiecte semiconturate în romane Sincretismul spiritualului şi al naturalului,
fantastice ca în visuri. Şi, cu toate acestea, al istoricului şi al tipologicului, al vizibilului
realizările tehnicii sunt un fapt istoric, dar biblic şi al religiosului general uman, apare în
având, pe lângă aceasta şi un oarecare sens. cultul său, şi parţial în cercul anual Liturgic.
Acest sens presimţit neclar în vremuri mai Fiecare moment al acestui cerc se petrece nu
de demult explică şi aprobă chiar fantezia numai în sine şi pentru om, dar se întinde
pe baza lui. Până la realizarea tehnică a unei şi asupra sectorului cosmic receptându-l
anumite idei, noi simţim doar confuz sensul în sine şi, receptând, luminează. Deja prin
ei prorocesc şi sperăm că el nu este, cum se împărţirea de bază a anului bisericesc în patru
spune, „o fantezie goală”. După realizarea ei posturi mari, (pauzele vieţii), legate prin
corespunzătoare şi prin intermediul ei, noi patru mari sărbători tipice (sau mai degrabă,
ne convingem de data aceasta şi ne bucurăm prin grupe de sărbători), se vădeşte clar
de dreptatea strămoşilor noştri. Păgânismul semnificaţia cosmică a cercului anual. Atât
este, în parte, amintirea despre adevărul posturile, cât şi sărbătorile corespunzătoare
deja descoperit, în parte, crestele valurilor lor sunt într-o corespondenţă clară cu cele
progresiste ale Adevărului, care a venit pe patru anotimpuri astronomice ale anului
lume…. şi, la rândul lor, cu ultimele patru stihii ale
Deci, dacă momentul păgânismului cosmologiei.
ar fi lipsit pur şi simplu din Biserica lui Prin postul de iarnă se sfinţeşte începutul
Hristos, atunci exact acest lucru ar fi vieţii universale, naşterea ei, prima ei
dovedit incompletul, lipsa desăvârşirii, şi, apariţie. Cinicizecimea în antichitate
prin urmare lipsa de veridicitate a Bisericii. coincidea cu echinocţiul de iarnă (acum, ca
Excluderea din motive morale a tot ceea ce urmare a diferenţierii calendarului de anul
este „păgânism” din Biserică nu este doar astronomic, această coincidenţă a încetat
treaba sectanţilor, ci ar fi avut indiscutabil să mai fie deplină). La cotitura anului de la
drept consecinţe transformarea Bisericii iarnă spre primăvară, sărbătoarea Naşterii
într-o sectă, dacă aceasta ar fi posibil. Dar, prin lui Hristos, cu care se încheie postul de iarnă,
credinţa noastră, întreaga viaţă, nu numai cea are alături de sine o suită de sărbători înrudite
a umanităţii, ci aceea a întregii firi, se conduce cu ea, având în frunte Botezul Domnului. În
după ideile lumii superioare, întruchipate antichitate, aceste serbări, adică Crăciunul
clar în chipurile sfinţilor şi, de aceea, ar fi şi Boboteaza, erau unite într-o singură
fost de neînţeles lipsa paralelismelor arătate sărbătoare a Bobotezei (Богоявление),
mai sus, uscăciunea cosmică a sfântului. Epifaniile Domneşti. Sfinţirea stihiei de
Povestirea despre viaţa sfinţilor nici nu ar iarnă, adică a apei (şi a semnului zodiacal
mai fi în mod clar o povestire despre viaţa Vărsătorul), cu Trupul Domnului – aceasta
sfinţilor, şi atunci, ori noi ar fi trebuit să este semnificaţia cosmică a acestui post de
suspectăm sfinţenia ascetului prezentat, ori iarnă şi a constelaţiei de iarnă a sărbătorilor.
să afirmăm că autorul vieţii lui nu a putut să În această idee este poate de înţeles de ce
pătrundă în forma spirituală a sfântului şi să au loc, la noi, două mari sfinţiri de apă şi
audă în muzica sufletului lui vocile fiinţei ce pe deasupra două zile deodată – în Ajunul
reacţionează. Iată, cu aproximaţie, cum ar fi Bobotezei, după expresia populară „pe

68 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


lumânare” şi chiar în ziua Bobotezei, şi – sărbătoarea greacă antică a florilor şi
de ce – după cum se vede, cam neaşteptat paştele antic evreiesc, sărbătoarea începerii
- apa primei sfinţiri, din Ajun, este cu secerişului. În hramul din Ierusalim, Paştele
deosebire luată în considerare şi credincioşii se sărbătorea prin aducerea pe altar şi sfinţirea
o preţuiesc mai mult decât apa sărbătorii primului snop de orz abia cosit. Conştiinţa
însăşi. Căci firesc ar fi fost să gândim în mod religioasă general-umană întotdeauna a
invers, că apa sfinţită chiar de sărbătoare este arătat o atenţie deosebită pentru această
preferabilă apei din ziua de dinainte. Dar sărbătoare a Primăverii, sărbătoarea vieţii ce
răspunsul va fi destul de simplu, dacă luăm învie şi înfloreşte, ce creşte cu preponderenţă.
în consideraţie regulamentul (ustavul), care Primăvara renasc mlădiţele vegetale din
astăzi nu este respectat în oraşe. Şi anume: apa mormintele lor, apar mugurii ce reînvie şi
se sfinţeşte în Ajun chiar în Biserică, pentru ies din îngustimile infernale ale sufletelor
stropirea cu ea a lăcaşului sfânt, a caselor ca nişte noi crescenţe ale Pământului-mamă.
ş.a.m.d.. De sărbătoare însă, sfinţirii apei i După conştiinţa umanităţii există o legătură
se supun lacurile naturale, cu preponderenţă exclusivă a plantelor – „copiii Pământului”
râurile sau izvoarele. Aceasta înseamnă că - cu Mama, de care nu se despart chiar dacă
prima sfinţire – de Lăcaş – este convertită în au crescut, rămânând astfel nu numai copii,
Biserică ad intra (înăuntru), căci presupune dar şi organe ale celei care i-a născut şi care-i
folosirea bisericească internă a apei, pentru naşte fără încetare. Plantele, în opoziţie cu
autopurificarea şi autosfinţirea Bisericii, iar animalele care s-au separat şi înstrăinat,
cea de-a doua sfinţire a apei – „водокрещи» sunt concepute ca fiinţe, aflate mereu în
după terminologia antică rusească - este starea de naştere, de natalitate şi de aceea,
transformată în Biserică ad extra (în exterior), nemanifestând voinţa pentru independenţă,
pentru acţiunea externă asupra întregii firi, plantele nici nu pun deasupra lor legea ce le
pentru curăţirea şi sfinţirea naturii, a întregii judecă: „Cu ce măsură măsuraţi, cu aceeaşi
lumi. Prima apă este oferită creştinilor ca vi se va măsura şi vouă”, şi „cum judecaţi,
atare, cea de-a doua întreagii fire, şi deci şi aşa veţi fi judecaţi” (Matei 7,2). Nu numai
pentru oameni ca membri ai lumii. De aici pentru că ele nu au avut neapărat o funcţie
se înţelege că prima apă este percepută ca ontologică înaltă, dar sunt şi nevinovate prin
fiind destinată în mod voit pentru folosirea vină proprie, ca un prunc abia născut. De
în „Biserica de casă» a creştinilor (în familii, aceea plantele sunt iresponsabile în sensul
case, în bucătărie etc). Destinaţia celei de a bun al cuvântului. De aceea, în plantele
doua însă este de a curge în lume pentru a care abia ies din străfundurile materne,
binevesti despre „glasul Domnului, ceea ce dar neseparându-se de ele, este firesc să
este pe ape» şi despre Duhul dătător de viaţă vedem nemijiocirea vestitorilor adâncului
pogorât în stihia care se naşte şi stăpâneşte pământesc. În atitudinea de cult faţă de ele,
lumea. Are rolul să o purifice, încăpătoare putem să simţim cum se stabileşte legătura
pentru orice energii spirituale, care absoarbe spirituală cu acele sectoare inaccesibile
şi îşi însuşeşte orice spiritualitate dată nouă, celor care ne-am separat de mamă.
de forţele întunecoase ascunse în ea şi să Dar noi ne separăm şi, asemeni animalelor,
sfinţească ostoind cu sine şi luminând. deocamdată doar trăim. Pierzând însă
După postul de iarnă va urma cel de posibilitatea de autodeterminare şi de
primăvară. Cu el se pregătesc antesteriile acţiune independentă în moarte, noi ne

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 69


apropiem de plante. Sufletele morţilor, ca cu excepţia celei Creştine, este deja de la
seminţele puse în morminte, cresc acolo început condamnată şi preocuparea sa este
într-o altă viaţă, dând de ştire despre sine doar cum să clatine Creştinismul. Aceşti
prin mlădiţele de primăvară. Şi, întorcându- oponenţi naivi se consideră în esenţă prin
ne înapoi, noi ne amintim de cele mai fine excepţia Creştinismului mai presus decât
arătări ale acestor copii ai pământului. creştinii, în timp ce aceştia din urmă nici nu
Nectarul este într-adevăr hrana unei alte lumi, au nevoie de o ruptură atât de mare faţă de
hrana nemuririi, care este adunată aici, la toată umanitatea şi nici nu se gândesc că pe
noi, care asigură cina unei alte lumi, şi atunci tot parcursul istoriei omenirea a trăit doar cu
oaspeţii pot veni de acolo la noi, la ceaşca de prostii. La astfel de obiecţii se face referire cu
miere pentru pomenire, ca în lăcaşurile lor cel puţin 18 veacuri întârziere, căci apologeţii
subterane nedespărţindu-se de existenţa lor deja se refereau la Creştinism ca fiind
vegetală. Împreună cu albina care adună entelechia religiei general umane şi vedeau
mierea, oaspeţii de dincolo pot să zboare în Hristos săvârşirea, deplinătatea şi armonia
încoace şi să apară. Sărbătoarea florilor tuturor presimţirilor omeneşti, a aşteptărilor,
este sărbătoarea Pământului şi sărbătoarea a speranţelor şi a revelaţiilor reţinute nu prea
răposaţilor. Iar sărbătoarea raposaţilor este clar în minte. Neînţelegându-l în mod clar,
aşteptarea definitivă şi completă a apariţiei prorocii păgâni, chiar şi cu limba încleştată,
lor, când în întreaga lume va începe să curgă vorbeau despre acest lucru, săvârşit într-un
„ miere şi lapte”, băutura misterioasă, care anume an şi o anume zi, Învierea Acestuia
aruncă podul spre celălalt mal al existenţei, născut în Bethleem – „răstignit pentru noi
peste Styx. Nenumăratele noduri leagă în timpul lui Pilat din Pont” - Mântuitorul
diferitele momente sărbătoreşti ale ciclului lumii.
de primăvară într-un singur trup solid, ce Binevestirile Apostolilor nu erau o
scânteiază în toate culorile, al cărui nume învăţătură externă, nu erau o simplă
este Învierea lui Hristos. anunţare a noului, nu erau declaraţii despre
În ordinea cercului anual, Paştele este ceva nemaiauzit, faţă de care ar fi fost de
sfinţirea străfundurilor Pământului, a stihiei la început absolut necesar să-şi determine
pământeşti. Aşa cum în Botez, coborând în atitudinea, nu erau nici o descoperire
ape, Domnul a sfinţit undele lor, prin moartea în faţa lor a propriilor suflete. Despre
Sa, căci aici Botezul este înmormântarea, aşa Sufletul sufletului păgânilor le aminteau
şi în Marea Sâmbătă, „adormind cu trupul ca binevestitorii. Credinţa în Hristos nu era o
un mort», El a coborât în pământ în adâncul alăturare a noii zeităţi la uimitorul Panteon
măruntaielor lui şi le-a sfinţit. Există unii căci dacă ar fi fost aşa nu ar mai fi încăput
care se străduiesc să altereze cultul, dând nicio vorbă despre prigoana creştinilor.
vina pe înrudirea, demascată parcă de ei, a În tragedia istoriei universale Hristos
ciclului bisericesc de primăvară – a postului corespundea cu ceea ce într-o tragedie
şi serbărilor de primăvară - cu respectarea simplă se numeşte aflare - recognitivo.
divinităţilor ce învie, „cu duhurile lumii Chinuită de căutările Logodnicului pierdut
vegetale», cum s-au exprimat în mod foarte din proprie vină, umanitatea priveşte cu
reuşit, cercetătorii religiei. Ei da, bineînţeles, atenţie la toţi cei pe care-i întâlneşte: „Nu
aceasta aşa este, cu doar o singură excepţie, este cumva el?”; iar aceste căutări, ca şi
că prin astfel de învinuiri, orice religie, întrebarea în sine, sunt o dovadă nu a

70 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


bucuriei „mersului pe căile sale”, ci a tristeţii tot nu găsea satisfacţie, tot simţea că esenţa
singurătăţii. Când Apostolii declară: „S-a Divină nu este din plin acoperită de ele.
găsit Logodnicul” („Ce  жених грядет”), Inima şoptea că în spatele şirurilor acestor
atunci inima popoarelor nu află ceva nou, chipuri, oricât de lungi ar fi aceste şiruri,
adică despre existenţa Logodnicului, ci tot rămâne ceva, o rămăşiţă necunoscută
este chemată doar la atenţie - la acordul cu şi inepuizabilă. Exact această rămăşiţă
sine însăşi. Şi de aceea, între doi Însuşi, cel este principală de fapt, aceea pentru care
de-al doilea poate fi doar în măsura în care au apărut însăşi şirurile şi care continuă
Primul nu este, iar Primul este recunoscut să topească în sine adevărata sfinţenie a
doar atâta timp cât nu se recunoaşte cel spiritului. De aceea după toate altarele, tot
de-al doilea. Între Ei amândoi nu există trebuia ridicat altarul pentru Dumnezeul
şi nu poate fi conceput ceva despărţitor: Nevăzut. Aceste preţioase seminţe ale vieţii
„Bărbaţi din Atena, în tot vă văd, că sunteţi spirituale şi ale creaţiei, prin îndepărtarea de
foarte evlavioşi. Pentru că, trecând şi zărind pe el şi izolarea multor cioburi care-l exprimă
cinstirile voastre, обертох şi templul păgân, simbolic, Dumnezeul Nevăzut continua să
pe el este scris: „Dumnezeului necunoscut». fie neexprimat, şi doar Unicul Fiu Născut
Căci nevăzându-L, pe El Îl cinstiţi; pe El Îl L-a arătat pe Nevăzutul şi Neatinsul Tată.
propovăduiesc eu vouă» (Faptele, 17, 22-23). Propovăduirea lui Hristos a fost anume o
Iată cuvintele unei supreme vestire a Nevăzutului Dumnezeu, denumirea
responsabilităţi. Deci, vă întreb, – Apostolul Numelui Nenumitului. Mai puţin decât
spune neadevărul? Îi ispiteşte pe atenieni? toate, analizând acest loc al propovăduirii
Ce-i această - captatio benevolentiae auditorum apostolice, se poate aici gândi la adaptarea
sau recognitio mistic? Căci la urma urmei, apostolului Pavel. Cât de pretenţioşi sunt
nu este o glumă să spui despre un oarecare atunci cercetătorii, care şoptesc despre
Dumnezeu, poate demon, vorbind în tainele vestite public, răspândite în cele
mod abstract: „Pe El Îl propovăduiesc eu patru ţări, neînţelese însă nici măcar de
vouă!”. Să luăm de exemplu simplele relaţii demascatorii înşişi. Acest fapt la randul său,
cotidiene: oare pentru cineva apropiat, nu are loc din cauza neînţelegerii religiei de către
îi apare drept o greşeală de cel mai mare cercetători, că orientarea trebuie făcută pe
grad şi o oroare să confunde pe cineva cult. Noi vorbim nu după ei, ci înaintea lor, şi
străin cu persoana iubită? Şi, oare, nu-i mai am vorbit timp de 20 de veacuri. Da, există nu
uşor pentru o soţie sau mamă, să-şi piardă doar o rudenie ci o identitate nominală între
de tot soţul sau fiul decât să îmbrăţişeze în cel pe care l-au căutat şi presimţit păgânii
locul lor un impostor, şi poate nici măcar sub diferite nume şi aspecte şi Cel Care, prin
un om? Totul stă în identificarea nominală împlinirea vremurilor şi termenelor, s-a ivit
a persoanei. În ordinea religios-istorică, aievea prin alfa şi omega istoriei universale.
mărturia apostolului Pavel de asemenea Câteodată se dă o îndrumare: „Nu te închina
nu trebuie sa fie considerată o interpretare în întuneric în faţa icoanelor fără să aprinzi
forţată, aşa cum ar putea părea la început. candela”, ca şi cum, de teamă, te poţi închina
Anticii au venerat mulţi zei şi multora le cui nu trebuie. Dar, oricât de reprobabilă şi
ridicau altare, percepând în zei fenomene şi periculoasă ar fi închinarea, ea totuşi nu este
chipuri ipostatice ale Unicului Veşnic. Dar o dovadă a intenţiei de a sluji forţei negre,
oricât s-au înmulţit aceste chipuri, inima chiar dacă poate instinctul confuz al inimii

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 71


va vorbi despre ce anume se săvârşeşte.
Aşa şi păgânii, în întunericul universal, „se
închinau la ceva ce nu ştiau”, şi din când în
când, confundând totul, lăsau în lăcaşul sfânt
al inimilor lor să intre forţele întunecoase.
Dar ideea Sfinţeniei, dorinţa de a se închina
era îndreptată către Dumnezeu, către alfa şi
omega spiritului omenesc.
Astfel, nu Hristologia provine de la
miturile despre zeitățile care mor şi reînvie,
ci aceste mituri provin de la Hristos, care a
venit prin Întrupare şi a murit cu adevărat,
şi „a fost înmormântat şi a înviat a treia zi
după Scriptură”. Aceasta se întâmplă deja nu
în minunatele şi confuzele viziuni ca într-o
oglindă de ghicit, ci este un fapt esențial.
Hristos s-a ridicat din pământ sfințindu-l.
Săptămâna Patimilor cu Cea Sfântă - iată
vremea de după post, care încheie sfințirea
stihiei pământeşti. Asemeni acesteia,
Cincizecimea de vară, este sfințirea stihiei
văzduhului, iar cu cea de toamnă -
Schimbarea la Față1 cu sfințirea roadelor de
peste vară cu razele solare - stihia luminii,
cu raze de foc, efirică se încheia seria
serbărilor, în genul zilei prorocului
„tunător» Ilie, a lui Serafim cel de Foc şi a
altora, inclusiv ziua Mai Marilor Apostoli,
seria serbărilor de foc. În aceste ultime două
cicluri, posturile se alătură sărbătorilor
corespunzătoare în succesiunea cronologică
inversă. Acest lucru stă, după cum se vede,
în natura deosebită, fierbinte a stihiilor
respective, a anotimpurilor şi sărbătorilor în
opoziție cu natura rece a sărbătorilor şi a
stihiilor de primăvară şi iarnă. Mai mult
decât atât, cauza acestei opoziții constă în
caracterul de pogorâre al Crăciunului şi al
Paştelui, şi de înălțare a Cincizecimei şi
Schimbării la Față. Nu este greu de simțit
nici de ce pământul ne este

1 Schimbarea la Faţă are loc înaintea Patimelor, deci Trad. Preot Dr. Nicolae Nicolescu
nu mai respectă ciclul descris de Pavel Florenski

72 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


10. TAINA icoanEI

Sfânta Treime în
iconografia ortodoxă

Tema teologică fundamentală a


sărbătorii Cincizecimii este expunerea
dogmei Sfintei Treimi. În registrul
iconografic, Biserica Ortodoxă a preferat
icoana Sfintei Treimi, care reprezintă scena
biblică a apariției celor trei Persoane în fața
strămoşului nostru Avraam lângă stejarul
din Mamvri (Fac. 18).
Pentru a arăta că vin din lumea cerească,
sunt descrişi ca îngeri cu aripi. Icoana,
bazată pe un eveniment istoric concret,
înfăţişează prima arătare a lui Dumnezeu
Treimic omului, semnificând începutul cinstirea deosebită, atât a evreilor, cât şi a
făgăduinţei mântuirii. Atât iconografia, păgânilor, pentru locul arătării de la stejar;
cât şi dumnezeiasca slujbă, leagă începutul s-au adus acolo şi jertfe păgâne. Nu ştim cum
acestei făgăduinţe de împlinirea ei în ziua era icoana. Însă, din cele mai vechi timpuri,
Cincizecimii, când ni se dăruieşte revelaţia Sfânta Treime a fost înfăţişată ca scenă biblică
finală cu privire la Sfânta Treime. Cu alte istorică, cu îngeri stând la masă sub stejar.
cuvinte, icoana Sfintei Treimi uneşte, ca să Avraam şi Sarra îi slujesc, casa lor se vede
spunem aşa, începutul Bisericii Vechiului în spate. În planul apropiat apare adesea un
Testament cu întemeierea Bisericii Noului slujitor care înjunghie un viţel.
Testament. În ciuda uniformităţii de conţinut a scenei,
În Cartea a cincea din Demonstrațio gruparea Îngerilor s-a modificat în funcţie de
Evangelica a lui Eusebiu din Cezareea, citată interpretarea dată acestui eveniment biblic
de Sfântul Ioan Damaschin în Al treilea şi după principiul dogmatic care trebuia
cuvânt al său în apărarea sfintelor icoane, evidenţiat. De exemplu, mulţi Părinţi ai
legat de cuvintele „Dumnezeu i-a apărut Bisericii au înţeles vizita celor trei Persoane
lui Avraam la stejarul din Mamvri”, găsim - la Avraam fie ca arătare, indirectă totuşi,
menționat faptul că, reprezentarea Sfintei a întregii Treimi, fie ca apariţie a Celei de-a
Treimi sub forma celor trei Îngeri, a existat doua Persoane a Sfintei Treimi, însoţite de doi
în vremuri străvechi la locul real unde cele îngeri. O astfel de interpretare nu schimbă
trei Persoane i-au apărut lui Avraam. înţelegerea evenimentului ca descoperire a
Existenţa acestei icoane se leagă de Sfintei Treimi, pentru că, de vreme ce fiecare

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 73


Timp de multe secole, reprezentarea celor
trei Persoane biblice sub formă de îngeri, a
fost singura reprezentare admisă a Sfintei
Treimi; ea se păstrează încă în Biserica
Ortodoxă, ca cea care se potriveşte cel mai
bine învățăturii ei – deşi reprezentarea lui
Dumnezeu -Tatăl ca bătrân, cu Fiul Său
– Hristos în poală şi Sfântul Duh ca un
porumbel fie între ei, fie pe un disc ţinut
de Mântuitorul, poartă titlul „Paternitate”
(această reprezentare transpune doctrina
Filioque în formă picturală), ea este o
reprezentare a Trinităţii, pentru că încearcă
să înfăţişeze cele trei Persoane divine.
Prin urmare, fără să intrăm în analiza
sensului, vom spune câteva cuvinte despre
Persoană a Sfintei Treimi are plinătatea ea. Această temă îşi are originea în Bizanţ.
Dumnezeirii, prezenţa Fiului însoţit de doi Cea mai veche reprezentare de acest fel
îngeri, poate fi luată ca reprezentare a Treimii. cunoscută nouă, este o ilustrare a scrierilor
Aşa este interpretat evenimentul în textele Sfântului Ioan Scărarul dintr-un manuscris
slujbei, care o numeşte clar, arătarea Sfintei grecesc de la începutul secolului al XI-lea
Treimi. „Fericitul Avraam a văzut Treimea pe (acum în Biblioteca Vaticanului, Ms. grec.
cât poate un om şi a cinstit-o ca pe un prieten: 394, fol. 7).
„Sfântul Avraam îl primeşte pe Cel Vechi de Mai târziu a trecut în Apus, unde a fost
Zile, Unul în trei Feţe” (Canonul Duminicii primită ca iconografie a Sfintei Treimi, şi de
Sfinţilor Strămoşi; Canonul Slujbei Sfinţilor aici în Rusia. În iconografia rusească, a servit
Părinţi, Cântarea 1). ca punct de plecare pentru acele denaturări
Conform învățăturii Bisericii şi tâlcuirii care au urmat sub influenţa Apusului.
Sfinților Părinți, îngerii sunt uneori grupați Această reprezentare a fost interzisă de
după principiul izocefal, adică stau la masă Marele Sinod de la Moscova, din anul 1667,
unul lângă altul, egali în rang, arătând astfel în următorii termeni: „A-L reprezenta în
egalitate a celor trei Persoane ale Sfintei icoane pe Dumnezeu-Savaot (adică pe Tatăl),
Treimi, care rămân, în acelaşi timp, distincte cu barbă albă, cu unicul Său Fiu în poală şi cu
(de exemplu mozaicul din secolul al V -lea un porumbel între Ei, este nemaipomenit de
din Santa Maria Maggiore din Roma şi, din absurd şi de necuviincios, pentru că nimeni
aceeaşi perioadă, în Cotton Bible de la British nu L-a văzut pe Dumnezeu-Tatăl. Pentru că
Museum din Londra). Mai mult, egalitatea Tatăl nu are trup şi nu în trup S-a născut Fiul
lor este uneori evidențiată prin identitatea din Tatăl mai înainte de veci; David Profetul
culorii veşmintelor îngerilor (cum este în spune: „Din pântece mai înainte de luceafăr
mozaicul secolului al VI-lea din Biserica San Te-am născut” (Ps. 109, 3) – dar această
Vitale din Ravenna) şi prin atributele Lor. naştere nu este în trup, ci este mai presus de
În alte situații, compoziția este piramidală, înţelegere şi de exprimare. Iar Hristos Însuşi
punând accent pe Îngerul central. spune în Sfânta Scriptură: „Nimeni nu-L

74 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


cunoaşte pe Tatăl, decât Fiul”. „Naşterea şi un munte, dar Avraam şi Sarra lipsesc. Fără
mai înainte de veci a Fiului Unuia-Născut a desfiinţa aspectul istoric al evenimentului,
din Tatăl trebuie înțeleasă cu mintea, dar Sfântul Andrei îl reduce la minimum,
nu trebuie şi nici nu poate fi reprezentată pentru că semnificaţia principală nu constă
în icoane” (Documentele Sinodului de la în evenimentul biblic, ci în înţelesul său
Moscova, 1666-1667. Despre pictorii de dogmatic.
icoane şi Domnul Savaot, c. 44). Icoana se deosebeşte de altele şi prin
Atât iconografia acestei reprezentări, structura compoziţională de bază – un
împrumutate din iconografia Fecioarei, cerc. Trecând prin partea de sus a aureolei
cât şi titlul „Paternitate”, o arată ca pe o Îngerului central şi tăind parţial partea de jos
încercare de ilustrare a naşterii, din veşnicie, a piedestalelor, cercul îmbrăţişează toate cele
din Tatăl, alături de naşterea omenească trei figuri, depăşind foarte vag contururile
din Maică. Dar, această naştere, mai presus lor.
de înţelegere, este reprezentată ca fiind Această compoziţie a Sfintei Treimi există
naşterea, în sânul Tatălui (care nu se poate mai demult, dar numai în panaghii sau
descrie) a Pruncului, Care S-a născut cu trup icoane rotunde mici şi pe fundul vaselor
din Maica Sa, ceea ce introduce în Sfânta sfinte, unde compoziţia era însă dictată de
Treime un element antropomorfic. forma obiectului şi de lipsa de spaţiu, nu de
În consecinţă, Sinodul condamnă o concepţia dogmatică.
astfel de reprezentare că pe o ficţiune care Aşezând figurile Îngerilor în cerc, Sfântul
nu corespunde nici cu  învăţătura Bisericii Andrei le-a unit într-o singură mişcare lină
Ortodoxe, nici cu vreo realitate istorică. Mai şi curgătoare, urmând linia cercului. În felul
mult, a mai apărut în secolul al XVI-lea încă acesta, Îngerul central, deşi mai înalt decât
o reprezentare de origine apuseană, bazată ceilalți, nu-i copleşeşte, nici nu-i domină.
tot pe imaginație, numită „Dumnezeirea în Aureola capului înclinat, îndepărtat de axa
trei Persoane”, înfățişându-L pe Mântuitorul verticală a cercului, şi picioarele aşezate în
stând alături de Dumnezeu-Tatăl, cu un cealaltă parte, subliniază încă şi mai mult
porumbel între Ei. Titlul arată din nou o această mişcare, în care intră şi stejarul, şi
încercare de a-I descrie pe Dumnezeu-Tatăl muntele. În acelaşi timp, înclinarea aureolei
şi pe Sfântul Duh, într-o formă fizică. şi a picioarelor, în direcții opuse, restabileşte
Icoana Sfintei Treimi, care corespunde echilibrul compoziției, iar mişcarea se
întru totul învățăturii Bisericii, atât în opreşte în imobilitatea monumentală a
conținut, cât şi în expresia ei artistică, este Îngerului din stânga şi a casei lui Avraam
Treimea lui Rubliov , cea mai importantă de deasupra Lui. Şi totuşi, „oriunde ne-am
dintre creațiile iconografice pictate de el uita, vedem ecouri ale armoniei circulare
pentru mănăstirea "Sfintei Treimi" şi a principale, corespondente de contur, forme
Sfântului Serghie, probabil între anii 1408 şi născându-se din alte forme sau reflectate
1425; acum se află în Galeria Tretiakov din ca într-o oglindă, linii ducând dincolo de
Moscova. conturul cercului sau întrețesute în centrul
Ca şi alte icoane mai vechi ale Sfintei lui – o simfonie bogată de forme, dimensiuni,
Treimi, ea înfăţişează trei îngeri, dar linii şi culori, de ne-exprimat în cuvinte, dar
împrejurările arătării lor nu sunt descrise. care încântă privirea."
Compoziţia descrie casa lui Avraam, stejarul Icoana Sfântului Andrei are acţiune,

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 75


exprimată în gesturi, comuniune, exprimată înşiruirii Persoanelor treimice în Simbolul de
în înclinarea capetelor şi a poziţiei figurilor, credință, de la stânga la dreapta: Cred în
şi tăcere, pace neclintită. Această viaţă Dumnezeu-Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh
interioară, unind cele trei figuri închise în (gruparea Îngerilor a dus uneori la o definire
cerc şi comunicându-se în afară, descoperă nepotrivită, la o totală distorsionare.
toată adâncimea inepuizabilă a icoanei. Astfel, înainte de Rubliov şi după el,
Este parcă un ecou al cuvintelor Sfântului Îngerul din mijloc, care se pare că a fost
Dionisie Areopagitul, după a cărui tâlcuire întotdeauna înţeles de pictorii de icoane
„mişcarea circulară semnifică faptul că ca fiind a doua Persoană, a fost adesea
Dumnezeu, rămânând identic cu Sine Însuşi, singularizat, cu un nimb cruciger, cu înscrisul
îmbracă într-o sinteză, părţile intermediare „Iisus Hristos” şi cu un sul în mână, în loc de
şi extremităţile, care sunt, în acelaşi timp, şi toiag. Poate ca reacţie la aceste distorsionări,
conţinute, şi cele ce conţin, şi că El cheamă la iar în Rusia, mai ales ca reacţie împotriva
Sine toate cele ce s-au îndepărtat de El”. ereziei iudaizanţilor, care au negat învăţătura
Dacă unghiul capetelor şi trupurilor ortodoxă despre Sfânta Treime, au apărut,
celor doi Îngeri aplecaţi spre cel din mijloc îi deşi mai rar, denaturări de alt tip: nu unul, ci
leagă unul de altul, gesturile mâinilor lor se toţi cei trei Îngeri erau reprezentaţi cu nimb
îndreaptă spre potirul euharistic, conţinând cruciger.
capul unui animal de jertfă, care stă pe masa Deşi singularizarea Îngerului central
albă, ca pe un altar. Simbolizând jertfa de are un anumit temei în tâlcuirile Sfinților
bună voie a Fiului lui Dumnezeu, el atrage Părinți pomeniți mai sus, nu este corect să fie
către sine gesturile Îngerilor, indicând introdusă în reprezentare, pentru că, aceasta
unitatea de voinţă şi de lucrare a Sfintei înseamnă că se dă numele Dumnezeului-
Treimi, Care a făcut legământ cu Avraam. Om unui chip care nu este reprezentarea
Chipurile şi siluetele, aproape identice Lui directă şi concretă. „Când Cuvântul S-a
ale Îngerilor, subliniază natura unică a celor întrupat, a primit numele de Iisus Hristos”,
trei Persoane dumnezeieşti şi mai arată că spune Sfântul Ioan Damaschin (Credința
această icoană nu vrea nicidecum să ortodoxă, IV, c. 6, P.C. 94, col. 1112 ).
individualizeze fiecare Persoană a Sfintei În privinţa nimbului cruciger, în acest
Treimi. Ca şi alte icoane mai vechi, aceasta caz se acordă celorlalte Persoane ale Sfintei
nu este o reprezentare „ad intra” a Sfintei Treimi, însuşirea pătimitoare a Domnului,
Treimi, adică a celor trei Persoane ale atribuindu-le, astfel, o participare virtuală la
Dumnezeirii, pentru că Dumnezeirea, în iconomia proprie celei de-a doua Persoane.
esența ei, nu poate fi reprezentată. Ea rămâne Problema înscrisului şi a nimbului
aceeaşi scenă istorică (deşi aspectul istoric cruciger a fost preluată de Țarul Ivan cel
este redus la minimum), care revelează Groaznic şi discutată la Sinodul din 1551 de
simbolic unitatea şi trinitatea Dumnezeirii, la Moscova, numit Sinodul Celor o Sută de
descoperind împreună-lucrarea Lor în Capete. Ca răspuns, Sinodul a hotărât ca,
lume, Iconomia divină. De aceea, în ciuda această imagine să fie pictată după tradiția
asemănării Îngerilor, Ei nu sunt lipsiți de vechilor pictori de icoane şi în felul lui
individualitate, caracterul fiecăruia fiind Andrei Rubliov, adică fără nimb cruciger,
redat de lucrarea Sa în lume. şi să se numească „Sfânta Treime” şi nimic
Îngerii sunt grupaţi în icoană în ordinea să nu se facă din imaginația cuiva” (N.Y.

76 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


Pokrovsky, Relicve ale iconografiei creştine, St. formele şi liniile. „Aici se regăseşte, în acelaşi
Petersburg, 1910, p. 289, în lb. rusă). timp, accentul pe centru, contrastele de
Indescriptibilităţii primei Persoane, la culori, un echilibru al părţilor, completarea
Care chiar şi Simbolul de credinţă se referă lui în nuanţe şi tranziţii treptate care întorc
într-un fel reţinut, îi corespunde nuanţa privirea de la coloritul bogat la lumină
sobră şi nedefinită a veşmântului Îngerului aurie (fondul). Şi, peste toate, strălucirea de
din stânga (o mantie roz-pal, cu nuanţe albastru-pur, senin ca cerul fără nori.”
deschise de maron şi bleu-vert). Prin conţinutul ei inepuizabil, prin
În privinţa Celei de-a doua Persoane, echilibrul armonios al compoziţiei, prin
avem mărturii mai bogate în comparaţie figurile maiestuoase, calme ale Îngerilor,
cu celelalte şi care merg până la indicaţia precum şi prin culorile ei deschise, vesele,
istorică exactă (din vremea lui Ponţiu de vară, icoana aceasta nu putea fi decât
Pilat); acesteia îi corespund precizia şi creaţia unui om care a stins în sufletul său,
claritatea culorilor Îngerului central, al cărui toată tulburarea şi îndoiala şi a fost iluminat
veşmânt are culorile obişnuite ale Fiului lui cu lumina cunoştinţei lui Dumnezeu.
Dumnezeu întrupat (un chiton stacojiu şi o Icoana Sfântului Andrei rămâne până
mantie albastră). astăzi, un exemplu clasic al iconografiei
În sfârşit, culoarea principală a celui Sfintei Treimi. Tradiţia îi păstrează culorile
de-al treilea Înger este verde – culoarea de bază şi detaliile individuale de desen şi
mantiei – care, după tâlcuirea Sfântului compoziţie.
Dionisie Areopagitul, semnifică „tinereţea, O altă icoană remarcabilă a Sfintei Treimi
deplinătatea puterilor”. Ea indică, în mod este, evident, replica icoanei lui Rubliov. Ea
specific, proprietăţile Celei de-a treia se află în Muzeul Rusesc din Leningrad şi se
Persoane a Sfintei Treimi, Care înnoieşte şi presupune că a fost pictată, nu mai târziu
dă viaţă tuturor. de sfârşitul secolului al XV-lea. Regăsim
Armonia subtil concepută şi raportul aici aceleaşi linii şi poziții ale Îngerilor, deşi
cromatic, întâlnite în icoana lui Rubliov, nu sunt grupați în cerc, ci în linie aproape
constituie una dintre principalele ei atracţii. dreaptă, cu figura centrală doar uşor
AIbastrul de floare de toporaş al mantiei evidențiată. Figurile, practic fără umeri,
Îngerului din mijloc are o intensitate şi o sunt încă şi mai efeminate decât în original.
puritate extraordinară, în combinaţie cu Compoziția este mai statică, iar figurile
aripile de culoarea porumbului copt, şi Îngerilor sunt unite mai degrabă prin ton
este deosebit de puternic. Culorile clare decât prin mişcare. Se păstrează culorile
ale Îngerului din mijloc contrastează cu fundamentale ale veşmintelor, dar sunt mai
nuanţele blânde ale celorlalţi doi; dar chiar atenuate şi mai uniforme. Tonul general al
şi la ei, zone de albastru-aprins luminează ici icoanei nu este luminos şi clar ca la Rubliov,
şi colo, ca nişte pietre preţioase. ci reținut şi cald. Datorită tratării puternice
Prin unitatea cromatică a celor trei figuri, a fondului, întreaga scenă este adusă parcă
Rubliov pare să indice natura unică a Celor mai aproape de pământ, iar icoana, revelată
trei Persoane ale Sfintei Treimi şi totodată, Sfântului Andrei în măreția ei inefabilă, este
conferă întregii icoane o voioşie liniştită şi aici mai apropiată şi mai intimă.
lucidă. Astfel, armonia sa cromatică devine
ecoul aceleiaşi vieţi care îi umple chipurile, Vladimir LOSSKY

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 77


11. File de Pateric

Cuviosul Damian
ieromonahul taumaturg
Pe malul drept al Niprului, pe două coline
înverzite, se întinde marea Lavra Pecerska, loc de
pelerinaj vestit în întreaga lume. Lavra Pecerska
sau Lavra Peşterilor este înscrisă ca ansamblu pe
lista patrimoniului mondial al UNESCO. Pe o
suprafață de 28 de hectare se află peste 100 de
edificii, biserici de suprafață şi subterane, două
peşteri cu moaşte de sfinți, clopotnițe, fortificații,
grote cu lungimea de peste 1000 de metri, muzee,
chilii ale călugărilor, ateliere de pictură şi de
croitorie pentru veşminte preoțeşti, Academia de
Teologie, un Seminar teologic şi multe altele, toate
acestea într-o armonie arhitectonică dominată de
albul zidurilor, de cupolele aurite şi impregnată de neamul demonilor nu se alungă «decât prin post
sunetele celeste ale clopotelor şi de vocile fantastice şi rugăciune», a răsplătit străduinţele cuviosului
ale corurilor. Damian. L-a înzestrat cu harisma vindecării
Minunatul Damian a trăit în mănăstirea bolnavilor şi a alungării demonilor.
Peşterilor în anii de stăreţie ai cuviosului De aceea, ori de câte ori se înfăţişa la
Teodosie. El a devenit în scurt timp un fidel mănăstire vreun om bolnav, stareţul Teodosie
imitator al vieţii îngereşti a duhovnicului său. îl chema la sine pe fericitul Damian, spre a se
Cu fierbinte râvnă se străduia să-şi depăşească ruga pentru cel în suferinţă. Iar acesta, în duh de
firea şi să se apropie de desăvârşire prin urmarea ascultare, plângând şi considerându-se pe sine
virtuţilor evanghelice. Toţi fraţii din obşte nevrednic de această harismă sfântă, îl ungea pe
mărturiseau cu admiraţie despre adânca sa cel bolnav cu ulei sfinţit şi se ruga lângă dânsul
smerenie, desăvârşita ascultare şi simplitate a mult timp, cu lacrimi şi suspine. Prin harul lui
cuviosului. Cu toate că se străduia să-şi ascundă Dumnezeu cu toţii se vindecau şi plecau sănătoşi
lucrarea sa duhovnicească, ea a fost observată de şi bucuroşi.
cei împreună nevoitori cu dânsul, care simţeau Şi în toţi anii pe care i-a trăit în această
un adânc respect şi evlavie faţă de credinciosul lume trecătoare cuviosul Damian, şi-a adăugat
slujitor al lui Hristos şi neobosit luptător necontenit fapte bune şi străduinţe ascetice, prin
împotriva demonilor. Cuviosul nu dormea care-l slăvea pe Dumnezeu şi-şi lucra mântuirea
aproape deloc. Zilele şi nopţile şi le petrecea în spre viaţa cea veşnică.
priveghere, studiul sfintelor scrieri patristice şi În pragul bătrâneţii, cuviosul se îmbolnăvi
rugăciune neîncetată. În plus se dăruia postului şi înţelese că se apropia sfârşitul vieţii sale
şi cumpătării. A cerut binecuvântarea de la pământeşti. De pe patul ascezei se rugă cu
cuviosul Teodosie să nu guste nimic altceva suspine către Dumnezeu şi spuse:
decât un pic de pâine şi apă. Această regulă – Doamne al meu! Iisuse Hristoase!
a respectat-o până la sfârşitul vieţii sale. De Învredniceşte-mă pe mine nevrednicul să devin
aceea şi bunul Dumnezeu, care ne-a învăţat că părtaş al slavei sfinţilor Tăi şi moştenitor al

78 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


împărăţiei Tale! Şi Te mai rog, Stăpânul meu, să – Ei, fiul meu! Îngerul lui Dumnezeu ţi s-a
nu mă desparţi de duhovnicescul meu părinte şi arătat sub înfăţişarea mea! Prin urmare să fii
învăţător, de sfântul stareţ Teodosie, ci dăruieşte-i liniştit deoarece toate se vor îndeplini după cum
şi lui ca şi mie împărăţia Ta şi fă-l părtaş al ţi s-a binevestit. Cum ar fi fost cu putinţă ca eu,
veşnicelor şi nestricăcioaselor bunătăţi şi al vieţii un om păcătos, să-ţi fi promis slava cerească cea
celei veşnice. Să fim împreună şi acolo unde pregătită pentru drepţii lui Dumnezeu?
glasurile cele îngereşti neîncetat Te slăvesc şi Când a auzit această asigurare din partea
unde cei drepţi se învrednicesc să vadă neîncetat cuviosului Teodosie, dreptul Damian se bucură
frumuseţea chipului Tău cea negrăită! duhovniceşte şi fu inundat de speranţa mântuirii.
În timp ce se ruga astfel, a apărut lângă dânsul Apoi a cerut să vină lângă dânsul toţi fraţii
deodată, cuviosul Teodosie. S-a aplecat deasupra din obşte. I-a îmbrăţişat cu lacrimi pe fiecare,
sa şi l-a îmbrăţişat zicându-i: cerându-le iertare cu smerenie, pentru orice
– Fiul meu, rugăciunea ta a fost auzită de către greşeală le-ar fi greşit. După aceasta şi-a predat
Domnul. Acesta m-a trimis să-ţi spun că cererea sufletul său în mâinile Domnului, şi a fost însoţit
ta se va împlini întocmai. Când Dumnezeu va de îngeri către cămările cele cereşti.
binevoi să pleci din această viaţă şi să te duci În ceasul acela al despărţirii sufletului
lângă Dânsul, te vei număra în ceata sfinţilor Săi său de trup, faţa sa era luminată de o lumină
şi vei locui cu aleşii Săi în cămările cele cereşti. dumnezeiască, şi un zâmbet de adâncă împăcare
Şi nu te vei despărţi niciodată de mine! Vom fi domnea pe chipul său, arătându-se astfel că
întotdeauna împreună în dumnezeieştile locaşuri, sufletul său era întâmpinat de Mirele cel ceresc.
unde se aud neîncetat glasurile cele îngereşti…! Atunci cuviosul Teodosie a cerut să se adune
Acestea le-a spus cuviosul Teodosie şi se făcu din nou toţi fraţii din obşte. Apoi cu cântări
nevăzut. psaltice şi cu mare cinstire au îngropat cinstitul
A rămas uimit de acestea cuviosul Damian, trup al robului lui Hristos, care trăise pe pământ
deoarece nu înţelegea cum venise acolo părintele ca un înger în trup, spre slava lui Dumnezeu cel
său duhovnicesc şi cum dispăruse aşa deodată în Treime şi care se urcase la cer ca să vieţuiască
din faţa sa. «Cumva am avut o viziune…?», se veşnic împreună cu îngerii cei fără de trup.
gândea.
Ca să se lămurească asupra acestui mister îl Cuviosul Ieremia cel văzător cu duhul
chemă pe unul dintre fraţi şi-l rugă:
– Du-te, te rog, frate, şi spune-i părintelui În afară de marele profet al lui Israil, Ieremia,
stareţ să vină până la mine. ce a strălucit în pământul Palestinei pe vremea
Când a sosit cuviosul Teodosie, părintele Legii Vechiului Testament, Dumnezeu a binevoit
Damian i-a spus cu bucurie: să arate un la fel de vrednic părinte harismatic,
– Părintele meu! Se vor împlini toate aşa după purtând acelaşi nume, pe pământul Rusiei. Este
cum mi-ai promis? vorba despre cuviosul Ieremia cel văzător cu
– Nu înţeleg, copilul meu, despre ce duhul.
promisiune îmi vorbeşti? A întrebat cu îndoială Cuviosul Ieremia a venit la mănăstirea
cuviosul Teodosie. Peşterilor la adânci bătrâneţi şi s-a învrednicit
Atunci fericitul Damian i-a istorisit despre să primească tunderea în monahism de la
rugăciunea pe care o făcuse către Domnul şi cuvioşii Antonie şi Teodosie. Despre viaţa sa
despre viziunea minunată pe care o avusese. nu cunoaştem foarte multe lucruri. Ştim numai
Luminatul stareţ a dat slavă lui Dumnezeu şi că, deşi era înaintat în vârstă, cu o aşa de mare
spuse cu lacrimi: râvnă şi jertfă de sine a urmat vieţii celei îngereşti

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 79


a celor doi cuvioşi duhovnici ai săi, încât bunul
Dumnezeu l-a dăruit în scurt timp cu harisma
cunoaşterii evenimentelor viitoare şi de a citi Condacul 1
totodată gândurile oamenilor.
Cuviosul Ieremia, ca un înţelept şi credincios Apărătorule al nostru din nevoi, pentru
iconom al darului lui Hristos, a folosit această lucrarea de multe minuni laude de mulţumiri
harismă numai spre slava lui Dumnezeu şi aducem ţie, noi, nevrednicii; şi ca cel ce ești
spre zidirea sufletească a fraţilor obştii. Dacă minunat şi preamilostiv, izbăveşte-ne pe noi
se întâmpla să citească vreun gând rău sau din toate nevoile ca să cântăm ţie: bucură-te,
vreo atracţie spre un oarecare păcat la vreunul făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!
dintre fraţi, îl chema lângă dânsul şi-l sfătuia cu
înţelepciune cum să respingă atacul celui viclean Icosul 1
şi cum să se păzească de sfaturile rele ale acestuia.
Cu multă atenţie şi iubire se apropia de acei Îngerii cei din ceruri s-au mirat de tine,
fraţi care înşelaţi fiind de diavol se gândeau să Părinte Dimitrie, îngerul cel pământesc,
părăsească mănăstirea şi să se întoarcă din nou văzându-te cum în trup fiind ai biruit pe
în lume. În aceste cazuri luminatul Ieremia, ca demonul cel fără de trup şi de minunile tale
un părinte şi frate în acelaşi timp, se ducea la spăimântându-se au stat cântându-ţi unele ca
monahul cel ispitit, îl consola, îl sfătuia şi cu mare acestea:
înţelepciune şi discernământ îi înlătura aceste Bucură-te, cel ce eşti om ceresc;
gânduri şi-l dezlega din mrejele diavolului. Apoi Bucură-te, cel ce ai fost înger pământesc;
îi recomanda cu convingere să aibă răbdare şi să se Bucură-te, că nu te-ai amăgit de lăcomia
lupte neîncetat cu curaj «duhurilor întunericului
strămoşească;
acestui veac». Şi de obicei atât de mult îi întăreau
Bucură-te, că ai vieţuit mai presus de fire şi de
aceste sfinte şi inspirate sfaturi ale sale pe fraţii
om;
care erau clătinaţi de ispite, astfel încât scăpau
Bucură-te, că prin smerenie cele înalte ai
pentru totdeauna de acest război al gândurilor pe
dobândit;
această temă.
De asemenea, cuviosul Ieremia le putea Bucură-te, că pe vrăjmaş, lesne l-ai biruit;
spune dinainte fraţilor din obşte dacă vreo faptă Bucură-te, ca, la fel cu Abel, jertfe prin
sau intenţie de-a lor era greşită sau bună, dacă era rugăciuni ai înalţat;
în acord cu voia lui Dumnezeu sau era lucrarea Bucură-te, cel ce trupul tău rob duhului l-ai
înşelăciunii diavolului, şi care urma să fie în viitor făcut;
rezultatul acestei fapte sau intenţii. Iar cuvintele Bucură-te, cel ce te-ai făcut comoara
şi prevederile sale se adevereau întotdeauna. duhovnicească;
Astfel cuviosul Ieremia, după ce vreme de Bucură-te, cel ce te-ai suit la înalţimea cea
mai mulţi ani a înmulţit acest talant pe care i-l cerească;
dăduse Domnul, a părăsit, la adânci bătrâneţi, Bucură-te, săditorule de vie duhovnicească;
acest pământ şi s-a îndreptat către «pământul cel Bucură-te, cel ce câştigi tuturor pocăinţa ca să
nou», ca să trăiască în lumina Sfintei Înţelepciuni se mântuiască;
a Treimei celei de viaţă dătătoare. Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte
Dimitrie!
Text cules de Conf. Dr. Ing. Viorel Paleu (Din Acatistul Sfântului Dimitrie cel Nou)

80 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


DIALOG ORTODOX

12. Ştiinţă şi credinţă


Cărămizile materiei deviate de la direcţia iniţială cu un anumit unghi
şi chiar particule alfa reflectate pe aceeaşi direcţie
Toată lumea ştie şi spun, toată lumea, înţelegând cu particule incidente. În urma experimentului,
prin asta majoritatea covârşitoare a oamenilor Rutherford a tras concluzia că atomul, văzut ca o
care au trecut prin şcoală, aşadar se ştie că mică sferă, nu are o structură compactă. Volumul
materia este constituită din elemente chimice atomului este mai mult gol decât plin. Întreaga
fundamentale cum ar fi hidrogen, oxigen, sulf, masă a atomului este concentrată într‑un aşa
fier şi altele. Fiecare element, la rândul lui, este numit nucleu, care are un volum mai mic decât
alcătuit din particule mici, denumite atomi. volumul atomului şi este încărcat cu electricitate
Există atomi de oxigen, de sulf şi aşa mai pozitivă. În spaţiul din jurul nucleului se mişcă
departe. Atomii au mase diferite. De exemplu, particule de masă mult mai mică, denumite
atomul de hidrogen este cel mai uşor. Atomul de electroni, încărcate cu electricitate negativă,
fier este mult mai greu decât atomul de hidrogen, astfel că, în ansamblu, atomul să fie o particulă
iar atomii de uraniu sunt şi mai grei. Tradus din neutră din punct de vedere electric: cantitatea de
limba greacă, termenul de atom înseamnă electricitate pozitivă a nucleului este egală cu
„indivizibil”. Acesta este tabloul general al cantitatea de electricitate negativă a electronilor.
materiei până la începutul secolului al XX-lea, Într‑un model atomic simplificat, denumit
tablou ce se constituie în teoria atomică a modelul atomic Bohr, după numele fizicianului
materiei. Teoria atomică a materiei a fost danez care l‑a imaginat, nucleul şi electronii
confirmată de experimente spectaculoase, directe sunt „ansamblaţi” în atom asemănător sistemului
care au permis să se măsoare masa diferitelor solar. În jurul nucleului greu, încărcat pozitiv,
tipuri de atomi şi să se determine numărul de gravitează particule mici, extrem de uşoare –
atomi care se află într-un centimetru cub de electroni, cu încărcare electrică negativă. Am
materie. Progresele fizicii au arătat, însă, că putea astfel să asociem nucleul cu Soarele în
atomul nu este indivizibil. El este format din jurul căruia gravitează planetele, în cazul nostru
componente şi mai mici. Astfel, în anul 1911, electronii.
fizicianul Ernest Rutherford a realizat un Întrebarea este: oare sunt electronii, cu
experiment care a condus la o descoperire ce adevărat, planete în miniatură? Să considerăm
avea să se dovedească epocală pentru fizica cel mai simplu atom: atomul de hidrogen. Unicul
atomică modernă. Experimentul constă în electron al atomului de hidrogen se mişcă în
bombardarea unei foiţe foarte subţiri de aur, prin mod natural pe o orbită circulară la o distanţă
urmare a unui strat aproape monoatomic, cu de nucleu de aproximativ cinci miliardimi de
fascicul de particule alfa. Particulele alfa (care, centimetru (mai exact 5,29x10-9 cm) care este
anticipând, s-au dovedit a fi nuclee de heliu) au raza primei orbite Bohr. Până aici am putea
avut rolul unor „sonde” cu ajutorul cărora a fost considera că asemănarea dintre atom şi sistemul
explorat atomul, în cazul de faţă, atomul de aur. solar este corectă. Însă, spre deosebire de
Există, însă, un număr relativ mic de particule sistemul solar, în
Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 81
care planetele se pot mişca la o orice distanţă în lucrurile nu s‑au oprit aici, fiind, în realitate, mult
jurul Soarelui, electronul nu se poate mişca pe mai complicate.
orbite circulare decât la distanţe bine precizate, În multe romane, mai mult sau mai puţin
pe orbite circulare cu raze bine determinate. Pe science‑fiction, se vorbeşte de antimaterie.
fiecare orbită permisă electronul are o energie de Antimateria s‑a dovedit a fi o realitate. Ea
valoare precisă: spunem că energia electronului este formată din antiparticule. Corespunzător
este cuantificată. particulelor pe care le cunoaştem, au fost
Un model atomic mai evoluat al atomului, descoperite antiparticule. Acestea au aceeaşi masă
modelul cuantic‑ondulatoriu, arată că, în realitate, cu particulele corespunzătoare, dar sarcina lor
locul în care se găseşte electronul în raport cu electrică este de semn opus. Astfel, antielectronii,
nucleul nu se poate stabili decât cu o anumită denumiţi pozitroni, au sarcina electrică pozitivă.
probabilitate. Dar, nu vom dezvolta aici acest Antiprotonii au sarcina electrică negativă.
subiect. Materia şi antimateria şi prin urmare,
S‑a constatat apoi că nucleele, la rândul particulele şi antiparticulele, nu pot exista
lor, sunt formate din două tipuri de particule concomitent. De exemplu, dacă un electron
denumite protoni şi neutroni. Protonul are o întâlneşte un antielectron, aceste particule se
încărcare electrică pozitivă egală în modul, cu anihilează reciproc şi se transformă în energie –
încărcarea negativă a electronului. Modulul cuante de radiaţie. Dar şi dacă două cuante de
sarcinii electrice a electronului sau a protonului radiaţie intră în interacţiune, pot da naştere la o
este denumită sarcina elementară. Neutronii pereche electron‑antielectron. Primul proces este
sunt neutri din punct de vedere electric având denumit „iradiere” iar cel de‑al doilea, „formare
masa foarte apropiată de cea a protonilor. Suma de perechi”. Astfel se confirmă încă o dată
maselor protonilor dintr‑un nucleu diferenţiază celebra ecuaţie a lui Einstein, E = mc2:, masa se
atomul unui element de atomul altuia. De transformă în energie şi energia se transformă în
exemplu, nucleul atomului de hidrogen are un masă.
proton, nucleul carbonului are şase protoni iar cel Pe Pământ, antiparticulele pot fi obţinute
al uraniului – 92 de protoni. Numărul neutronilor pentru un timp foarte scurt în laboratoare de fizica
poate varia în cazul diferitelor elemente sau energiilor înalte. Însă şansa lor de a supravieţui
chiar în cazul aceluiaşi element. Astfel, nucleul pe planeta noastră este foarte mică deoarece,
atomului de hidrogen poate avea şi unu sau chiar peste tot întâlnesc materia, formată din particule
doi neutroni, formând aşa‑numiţii izotopi ai şi sunt distruse.
hidrogenului: deuteriu (un neutron şi un proton) Multă vreme s‑a crezut că protonii şi neutronii
şi tritiul (doi neutroni şi un proton). Numărul de aparţin categoriei particulelor elementare, adică a
protoni dintr‑un nucleu este egal cu numărul de particulelor ce nu mai pot fi fragmentate şi deci
electroni care gravitează în jurul nucleului, astfel posedă o structură internă. În realitate s‑a constat
încât atomul, în totalitatea lui, să fie neutru din că nucleonii (protonii şi neutronii) sunt alcătuiţi
punct de vedere electric. Dacă atomul pierde un din particule mai mici, denumite quark-uri. Se
electron, atunci îi va rămâne o sarcină pozitivă cunosc şase tipuri diferite de quark-uri. Pentru
necompensată. Un astfel de atom se numeşte ion. materia stabilă două din cele şase tipuri diferite
În concluzie, din cele expuse până aici de quark-uri joacă rolul principal: quark-ul u şi
ar rezulta că materia are la bază următoarele quark-ul d. u este prescurtarea de la „up” şi d,
particule: electroni, protoni şi neutroni. Însă prescurtarea de la „down”.
82 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015
Quark-ul u are sarcina egală cu +2/3e (unde e În realitate, acestea nu sunt culori adevărate.
este sarcina electrică elementară egală cu 1,6∙10‑19 „Combinaţiile” dintre aceste „culori” conduc la
C), iar quark-ul d are sarcina egală cu ‑1/3e . particulele existente în natură. Aceste particule
Protonul este particula formată din două trebuie să fie de „culoare neutră”, adică albe.
quark-uri u şi un quark d. Sarcina sa este Aceasta se întâmplă, de exemplu, când un quark
2∙2/3e‑1∙1/3e=+e (sarcina electronului –e). „roşu”, unul „verde” şi unul „albastru” formează
Neutronul conţine două quark-uri d şi un quark un grup de trei, de exemplu un proton – particulă
u, având sarcina totală nulă: ‑2∙1/3e+2/3e=0 . stabilă. Aşa cum o suprapunere a tuturor culorilor
Aventura privind structura granulară a curcubeului are drept rezultat culoarea albă,
materiei continuă. Oamenii de ştiinţă au dorit să combinaţia celor trei culori are ca efect apariţia
pună în evidenţă quark-urile. Quark-urile nu pot unei particule „albe”, stabile.
fi observate direct. La fel ca şi în cazul nucleelor O altă combinaţie: un quark „roşu” formează
atomice, quark-urile au fost puse în evidenţă o pereche împreună cu un antiquark, de culoare
indirect, printr‑un experiment de tip Rutherford. „antiroşie”. „Roşu” şi „antiroşu” se anihilează
Iată cum a fost imaginat acest experiment. reciproc, rezultând un ton de culoare neutră‑alb.
Protonii liberi se bombardează cu electroni Însă, combinaţia materiei‑antimaterie nu este
foarte rapizi. Electronii joacă, în acest caz, rolul stabilă ci se dezintegrează cu rapiditate.
„sondei” (particule alfa) din cazul experimentului Să concluzionăm: quark-urile formează
pe atomi. Se constată că majoritatea electronilor nucleonii (protoni şi neutroni). Prin unirea
lansaţi asupra unui proton nu‑şi schimbă direcţia nucleonilor apar nucleele atomilor. Nucleele şi
de deplasare iar alţii, un număr mai mic, sunt electronii se „unesc” în atomi. Atomii, la rândul
deviaţi ca şi cum s‑ar izbi de „bile” minuscule lor, formează moleculele sau macromoleculele.
aflate în interiorul protonului. Experimentul se Miliarde de molecule alcătuiesc, de exemplu,
poate realiza şi prin bombardarea neutronului. celulele corpului nostru, la rândul lor în număr
Aceste mici „bile” sunt tocmai quark-urile de mai multe miliarde. Şi aşa se întâmplă pentru
căutate. orice formă a materiei.
S-a pus întrebarea: pot oare exista quark-uri Dar, indiferent cât de mari sunt deosebirile
individuale aşa cum există, de exemplu, electronii? între oameni, animale, plante, corpuri în diferite
Fizicienii au răspuns negativ la această întrebare. stări de agregare, planete sau stele, toate sunt
Ei au fost nevoiţi să admită că, în natură, quark- formate doar din trei particule elementare
urile, nu apar niciodată singure, ci doar în esenţiale: electroni, quark-uri up şi quark-
grupuri de câte două sau trei. Particulele formate uri down. Acestea sunt considerate azi drept
din două quark-uri se numesc mezoni. Mezonii cărămizile primordiale ale materiei.
nu sunt particule stabile, ci se dezintegrează Însă, nimeni nu ne poate garanta că aceste
rapid. Particulele formate din trei quark-uri, particule sunt, cu adevărat, elementare,
adică, aşa cum am văzut mai sus, protonii şi nefragmentabile. Poate peste un număr de ani,
neutronii, sunt sisteme stabile. Aceste particule fizicienii vor completa acest tablou al structurii
stabile poartă numele de barioni. materiei cu particule „mai elementare” decât cele
Şi încă ceva: pe lângă sarcina electrică, cunoscute până acum. Poate.
quark-urile posedă o propietate misterioasă
pe care fizicienii au denumit‑o „culoare”. Se Prof. Univ. Dr. Mihai TOMA, Iaşi
deosebesc quarkuri „roşii”, „verzi” şi „albastri”.
Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 83
13. CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ

Secolul XX: până în toamnă! Violențe cu aspect juridic, ca


în cazul căpitanului Dreyfuss, „afacerea” care a
Abordări istoriografice mobilizat opinia publică de oriunde contra unei
injustiții cu substrat antisemit, motivând acel
O reflecție en historien relativ sistematică formidabil J’accuse! care a făcut din Emile Zola
despre secolul XX, abia încheiat, s-ar putea un simbol al intelighenției militante. Junii turci
concepe sub mai multe aspecte, fiind vorba de o inițiau, la 1908, o mișcare ultranaționalistă ce
temă nespus de complexă și controversată. Strict avea să producă peste câțiva ani (1915-1917)
istoriografic, s-ar impune o „radiografie” care să masacrul în masă al armenilor din Imperiul
țină seama totodată de „moștenirile” existente în otoman, în timp ce lumea era prinsă deja în
domeniu, după un secol căruia i s-a spus, cu sau vâltoarea Marelui Război, aproape în continuarea
fără temei, „al istoriei” și de achizițiile făcute, conflagrațiilor balcanice3. „Genocidul armean,
profesional, în noul ciclu. s-a spus deja, a fost precursorul Holocaustului, al
Secolul XX a și debutat, se știe, cu un masacrelor din Africa și America de Sud, Asia și
congres de istorie universală, la Paris, care a al genocidului comunist”4.
deschis seria de reuniuni internaționale (CISH) Se poate vorbi astfel de un secol al crizelor,
organizate ciclic de-a lungul secolului, care s-a care se pretează, ca în analiza lui Edgar Morin, la
și încheiat cu cel de la Oslo (2000), la care am sublinierea discontinuităților5, atitudine adoptată
avut ocazia să iau parte eu însumi1. Nu contează și de la alți istorici, între care M. Foucault, care
însă, momentan, aspectele instituționale, nici a și pledat, insistent, pentru o nouă „ordine a
progresele făcute de profesioniști în domeniu, discursului” în domeniu6.
ci mai cu seamă atitudinile, controversele, Câteva teme care au produs dispute între
schimbările de paradigmă cu miză ideologică, istorici, de-a lungul secolului în discuție, merită
cele care au făcut din secolul XX un interstițiu a fi menționate aici: Marele Război (controversa
aporetic, al cărui studiu rămâne un latifundiu „Fischer”), sistemul de la Versailles, emergența
inepuizabil, extins practic la tot trecutul uman. și expansiunea regimului sovietic, „fascismele”
Un trecut mereu prezent și prospectiv, s-ar putea și „nazismul”, procesul de la Nürnberg, Yalta și
spune, „un trecut care nu vrea să treacă”, dacă sferele de influență, Cortina de fier și Războiul
ne referim la extremismele din secolul XX2. Rece, gorbaciovismul și disoluția sistemului
Un asemenea trecut se revizuiește continuu, sovietic etc.
profesionalmente, dar și ca exigență a diverselor Este evident pentru oricine că un secol nu
categorii de interesați din afara „meseriei de poate fi omogen, cum nu e omogenă nici viața
istoric”, ca să folosim expresia lui Marc Bloch, unui individ sau a comunității respective. Suta
atât de familiară celor care se ocupă de analiza de ani, dacă acceptăm definiția calendaristică,
trecutului uman. include câteva generații și schimbări de tot felul.
Secolul XX a început, se admite, cu violențe Remarca făcută de Mona Ozouf, la bicentenar,
de tot felul, precum războiul anglo-bur, răscoala că „Revoluția franceză nu este o evidență, ci
boxerilor din China, războiul ruso-japonez sau o problemă”, ar putea fi aplicată și în definirea
răscoala țăranilor români din 1907, cea pe care secolului XX ca problemă a istoriei mondiale,
I.L. Caragiale a evocat-o sub titlul: Din primăvară susceptibilă de antamare sub variate unghiuri,

84 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


aproape tot atâtea câți indivizi sau tagme perioada interbelică drept un lung război civil,
profesionale s-ar apleca asupra ei. neîncheiat la data când publica sinteza Der
Unei asemenea tendințe de excesivă Faschismus in seiner Epoche (1963)12.
fragmentare a discursului i se opun marile Asemenea restituții factuale, dublate de
proiecte de sinteză, de caracter individual sau interpretări pe măsură, sunt cu atât mai utile
colectiv, unele destul de ambițioase pentru a viza cu cât s-a putut constata, în multe locuri, cum
„istoria lumii” sau chiar „evoluția umanității” „genocidele riscă să fie înghițite de oceanul
însăși7. Histoire du monde, worldhistory, uitării”13. În lipsa justiției, fie aceasta și sub
weltgeschichte, storia del mondo au devenit, forma discursului istoric, genocidul „dispare”
în secolul XX, sintagme curente, chiar dacă în memoricid, după cum s-a remarcat deja, pe
viziunile, conceptele, metodele se deosebeau seama cazului vandeean, explorat cu minuție mai
destul de mult, fiecare sinteză purtând inevitabil ales în ultimul sfert de secol. Este concluzia la
marca istoricului respectiv. H. Pirenne, O. care au ajuns și artizanii Memorialului Victimelor
Spengler, A.J. Toynbee, H. Meyer, Alfred Hess, Comunismului de la Sighet, pe frontonul căruia
N. Iorga, Golo Mann, N. Tranfaglia, Otto Zierer se poate citi: „Atunci când justiția nu reușește să
sunt autori de sinteze remarcabile, de neocolit fie o formă de memorie, memoria singură poate
când e vorba de secolul XX. fi o formă de justiție” (Ana Blandiana). Desigur,
Se poate gândi o lectură a intervalului și sub memoria implică, în acest caz și istoria, ca discurs
unghi generațional, ceea ce presupune a lua în restitutiv și semnificant. O personalitate de seamă
seamă raportul dintre continuitate și ruptură, a lumii juridice, Gilles-William Goldnadel,
tradiție și înnoire, liberalism și sistem totalitar, președinte al Asociației Avocați fără frontiere,
provocare și replică (challange and response la a ajuns la aceeași concluzie, afirmând că „dacă
Toynbee), ultima relație oferind o posibilă cheie nu acceptăm să ne privim în față istoria, în speță
pentru toată istoria8. genocidul vandeenilor, nu vom avea un viitor
Dacă timpul e „pâinea istoricilor”, cum s-a comun”14. Îndemn salutar, de care s-ar cuveni să
spus9, secolul e un segment temporal cu care profite cei înclinați spre memoricid.
slujitorii lui Clio s-au deprins demult să opereze, Istoricii, inclusiv cei preocupați de artă,
pentru a introduce o anume rânduială în analiza știință, filozofie, au poposit uneori asupra
faptelor. S-a glosat mult pe această temă, dat fiind începutului și respectiv sfârșitului de secol XX
că „suta de ani” nu coincide în mod necesar cu ca fiind momente ce se pretează la considerații
schimbări semnificative. Dacă e vorba de secolul speciale, poate în virtutea unui reflex cultural,
XX, interval caracterizat prin mari excese (The a unei habitudini de breaslă, cum se întâmplă
Age of Extremes, la Eric Hobsbawm), trebuie adesea în viața noastră15. Atunci când veacul se
spus numaidecât că acesta a fost mai scurt decât năștea e titlul unui volum publicat de istoricul
arată calendarul, limitele lui fiind 1914 (Marele Ion Bulei16, despre lumea românească la 1900,
Război) și 1991 (disoluția Imperiului sovietic), moment asupra căruia am emis, la rându-mi,
așadar un interval de peste șapte decenii10, unele considerații marginale17.
considerat ca atare și de istoricul român Neagu Sfârșitul de secol s-a pretat nu mai puțin
Djuvara, cu observația că acesta îl definea ca un la analize bilanțiere și dispute, mai ales că el a
„război de șaptezeci și șapte de ani”, izbucnit coincis cu o spectaculoasă răsturnare în echilibrul
în 1914 și încheiat în 1991 prin hegemonia geopolitic, pe seama imploziei sistemului sovietic
americană11. Nu e o idee nouă, căci în anii ’60 și a dificilei tranziții spre un alt sistem. Scoriile
din secolul trecut, germanul Ernst Nolte prezenta vechiului sistem s-au menținut îndelung, generând

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 85


efecte paradoxale mai peste tot în Europa Est- dintre cele mai traumatizante și mai greu de
Centrală și în restul lumii. Le passager du siècle, analizat riguros. Un secol în care mai toate
volumul în care François Fejtö și-a evocat, în valorile au fost supuse contestației, negării
dialog cu un confrate, prezența în lume, rămâne absolute sau prin relativizare sistematică, dând
exemplar ca limpezime și acuratețe analitică18. expresie, pesemne, „profețiilor” nietzschene sau
Distinsul istoric își definea răstimpul acestei de altă sursă.
prezențe prin războaiele și revoluțiile la care Încheiat practic prin implozia regimurilor
i-a fost dat să asiste, dar și printr-un pluralism comuniste din Europa și ceea ce un Francis
european în curs de articulare geopolitică. Fukuyama socotea că se poate defini ca triumf al
Tema războaielor din epocă apare și în cartea liberalismului în lume27, secolul XX rămâne un
lui Günter Grass, Mein Jahrhundert, interval domeniu inepuizabil de analiză și reflecție.
început prin multiple violențe și încheiat cu o
firească propensiune pacifistă19. Neagu Djuvara (Endnotes)
(încă un exemplu) consideră că secolul XX a 1 Karl D. Erdmann, Die Ökumene der
fost, în realitate, un „război de șaptezeci și șapte Historiker:  Geschichte der Internationalen
de ani”, desfășurat între asasinatul de la Sarajevo Historikerkongresse und des Comité International
și disoluția Uniunii Sovietice20. Ideea nu e chiar des Sciences Historiques, Göttingen, 1987.
nouă, căci a fost susținută și de istoricul german 2 Ernst Nolte, Vergangenheit, die nicht
Ernst Nolte, care definea ambele conflagrații ca vergehen will. Eine Rede, die geschrieben, aber
un lung război civil, Bürgerkrieg21. nicht gehalten werden konnte, in Frankfurter
Interstițiu al extremelor sub multe aspecte, Allgemeine Zeitung, 6. Juni 1986.
secolul XX a dat loc, în condiții aporetice, la 3 Cf. Robert F. Melson, Revolution and
două manifestări limită, nazismul și bolșevismul Genocide. On the Origins of the Armenian Genocide
(ordinea poate fi și inversă)22, întreținute ca într-o and the Holocaust. Cf. și Genocidul împotriva
„geografie fantastică”, după cum s-a mai spus23. armenilor văzut de alții (supl. Ararat), apr. 2013,
420 p. (infra: Genocidul…)
Bogat evenimențial, dar sărac în spirit, secolul
4 Genocidul…, p. 5.
XX a cunoscut din plin logica totalitară, exercițiul
5 H.-I. Marrou, Crise de notre temps et
dominării, sisteme dictatoriale de felurite nuanțe,
réflexion chrétienne (de 1930 à 1975), Paris, 1978.
tensiuni născute din radicalizarea alterității,
6 Edgar Morin, Pour sortir du vingtième
teroare social-politică și genocid, aspecte încă
siècle, Paris, 1981, p. 327-332. Cf. și Carol Iancu,
nestudiate exhaustiv24.
Le Shoah en Roumanie. Les Juifs au temps du
Refocalizarea continuă a prezentului modifică régime Antonescu, 1940-1944, Montpellier, 2005;
inevitabil trecutul, după cum s-a putut vădi pe idem, Histoire des Juifs en Roumanie et l’égo-
seama Revoluției Franceze, remodelată continuu, histoire, Cluj-Napoca, 2005. O analiză pertinentă
în secolul XIX, dar și în următorul, punând la a problematicii totalitarismului a întreprins
contribuție experiențele de tip socialist (Jaurès), recent Vladimir Tismăneanu, Diavolul în istorie.
bolșevic (Mathiez), stalinist (Soboul), libertar Comunism, fascism și câteva lecții ale secolului
(Guérin), demitizant (Furet/Richet)25. Se poate XX, București, Humanitas, 2013.
ilustra astfel, cu o temă capitală a modernității, 7 H. van Loon, André Ribard, G. Wells etc.
dinamica unui discurs ad hoc, multitudinea de 8 A.J. Toynbee, A Study of History, I-XII,
poziții26. Trecut și prezent intră în egală măsură Oxford, 1934-1961.
în efortul istorico-restitutiv. 9 Cf. Alexandru Zub (ed.), Temps et
Secolul XX are, neîndoielnic, o memorie changement dans l’espace roumain, fragments

86 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


d’une histoire des conduites temporelles, Iași,
Academia Română, 1991.
10 Eric Hobsbawm, The Age of Extremes: the
short twentieth Century, 1914-1991, London, 1994. Rugăciune
11 Neagu Djuvara, Războiul de șaptezeci și
șapte de ani (1914-1991) și premisele hegemoniei
americane. Eseu de istorie-politologie, București, Mărire Ţie, Doamne Sfinte,
Humanitas, 2008. Că mi-ai dat viaţă, o comoară,
12 Ernst Nolte, Der Faschismus in seiner
Epoche: die Action Française, der italienische
Mi-ai dat lumină, mi-ai dat minte
Faschismus, der Nationalsozialismus, Munchen, Şi toate câte mă-nconjoară.
R. Piper, 1963. Să fiu mereu iubit de Tine
13 Reynold Secher, Vandeea: de la genocid la Eu voi munci din răsputere,
memoricid, București, FAC, 2013. Mereu voi face numai bine
14 Prefață la ibidem, p. 15.
Şi voi fi numai mângâiere.
15 Cf. Alexandru Zub, Politici naționale la
1900, în vol. Slujind-o pe Clio. In honorem Dumitru Voi înflori prin fapte bune
Vitcu, Iași, Junimea, 2010, p. 155-160. Aşa cum înfloreşte mărul
16 Ion Bulei, Atunci când veacul se năștea. Şi-n toată vorba mea voi spune
Lumea românească, 1900-1908, București, Ed. De-a pururi numai adevărul.
Eminescu, 1990.
Cu toţi copiii voi fi frate
17 Alexandru Zub, op. cit.
18 François Fejtö, Maurizio Serra, Le Şi nu voi şti ce este ura
passager du siècle: guerres, révolutions, Europes, Spre clevetiri şi nedreptate
Paris, Hachette, 1999. Eu, Doamne, n-oi deschide gura.
19 Günter Grass, Secolul meu, trad., Polirom, Flămândului s-astâmpăr chinul
2011.
Voi frânge pâinea mea în două
20 Neagu Djuvara, op. cit.
21 Ernst Nolte, Războiul civil european, trad., Voi fi curat precum e crinul
București, 2005. Scăldat în boabele de rouă.
22 Idem, Der Faschismus in seiner Epoche… Cu milă inima-mi va bate
23 Elena Arseneva, Jacques Rolland, Vingtième Şi voi iubi cu milă sfântă
siècle, în Etudes, mai 1998, p. 625-634. Pe orişicare vietate
24 Ibidem, p. 625-636.
25 E. Morin, op. cit., p. 320.
Ce-n lumea asta nu cuvântă.
26 Alexandru Zub, Vers un discours pluraliste Aşa mă leg, cu dor fierbinte,
et perméable du passé, in Hommage Carbonell, Să-mi fie fapta şi cuvântul
Thoulouse, 2002, p. 383-386. Şi-aşa ajută-mi, Doamne Sfinte,
27 Francis Fukuyama, Sfârșitul istoriei și Cum îmi voi ţine legământul.
ultimul om, trad., București, Paideia, 1994.

Acad. Alexandru Zub (Vasile Militaru)

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 87


14. Pagini de istorie

Nicolae Titulescu –
profesor și diplomat 1
Abstract:
This year, on 16 March, we celebrated 130 years
since the birth of Titulescu. Nicolae Titulescu
is known for diplomatic actions. But it has held
for a certain period, and a meritorious teaching
activity. After graduating from the Law Faculty
of Paris, with remarkable results, Titulescu was
appointed in March 23, 1905, as a substitute
teacher’s Dumitru Alexandrescu Department
of Civil Faculty of Law, University of Iasi. The
main objective of Titulescu’s diplomatic activity
was keeping the Romanian independence,
Lyon-Caën. A obţinut licenţa având cel mai
territorial integrity and its international
mare punctaj, iar în ianuarie 1905 doctoratul, la
affirmation, an objective which he has made.
Paris, sub coordonarea ştiinţifică a profesorului
Keywords:  Nicolae Titulescu; professor;
Charles Lyon-Caën, cu teza intitulată: „Essai
Faculty of Law; University of Iasi; University of
sur une théorie générale des droits éventuels”,
Bucharest; diplomatic activity
fiindu-i acordată menţiunea „Eloge”2. Studiile
la Paris au influenţat toată cariera didactică,
Introducere
juridică şi diplomatică a lui Titulescu, acesta
Premiză
rămânând legat de Franţa, pe care a admirat-o
Anul acesta, la 16 martie, s-au împlinit 130
foarte mult. Cu toate acestea, deşi i s-a propus să
de ani de la naşterea lui Nicolae Titulescu. După
rămână profesor la Facultatea de Drept din Paris,
cum se cunoaşte, a fost un mare diplomat al
Titulescu s-a întors în ţară3.
perioadei interbelice, dar şi un foarte bun profesor
Cariera didactică a lui Titulescu a început la
universitar. Ne propunem, prin acest studiu,
23 martie 19054, când a fost numit, prin Ordinul
să analizăm principalele aspecte ale activităţii
nr. 15018 al Ministrului Cultelor şi al Instrucţiunii
didactice şi diplomatice ale lui Titulescu. Ne
Publice, D. Hurmuzescu, ca suplinitor al
vom referi la activitatea didactică pe care a
profesorului Dimitrie Alexandrescu, unul dintre
desfăşurat-o la Universitatea din Iaşi.
cei mai renumiţi jurişti români ai perioadei
respective5, la catedra de Drept civil a Facultăţii
Nicolae Titulescu – profesor la Facultatea de
de Drept din Iaşi6: „Domnule Rector, Am onoarea
Drept din cadrul Universităţii din Iaşi
a vă face cunoscut că ministerul a numit până la
finele anului şcolar curent pe domnul N. Titulescu
Nicolae Titulescu a urmat cursurile Facultăţii
ca suplinitor al domnului D.Alexandrescu la
de Drept din Paris având în calitate de îndrumători
catedra de Drept civil de la Facultatea de Drept“ 7.
pe renumiţii jurişti Marcel Planiol si Charles

88 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


La scurt timp după numire, datorită faptului că se Analizând planul de învăţământ pentru licenţă
bucura de o încredere mare în rândul colegilor, al facultăţilor de drept, din anul 1904, Titulescu
în zilele de 14, 18 şi 19 iunie 1905, Titulescu a îl considera ca fiind „incomplet” şi „neraţional”,
făcut parte, alături de profesorii C. Stere şi I. Th. redactat „într-un spirit înapoiat”. Acesta era de
Burada din comisia examinatoare a studenţilor părere că lipseau cele mai importante cursuri
care se prezentaseră la examenul de Drept civil8. iar cele existente erau distribuite în mod greşit
Ideile lui Titulescu în privinţa reorganizării pe ani de studii astfel încât pentru predarea lor
învăţământului juridic românesc se regăsesc în profesorului îi era imposibil să folosească o
lucrările sale „Observaţiuni asupra reorganizării metodă ştiinţifică. În această situaţie, Titulescu
facultăţilor de drept”9  şi „Cum trebuie să a propus ca viitorul plan de învăţământ să fie
înţelegem educaţiunea juridică”10  cât şi în elaborat în corelaţie cu cerinţele ştiinţifice, cu
„Programul analitic al Cursului de Drept civil „direcţiile noi ce au luat asemenea ştiinţă”16.
pentru anul I”11  din 1905 de la Facultatea de Titulescu propunea introducerea de materii noi
Drept din Iaşi. Profesorul Titulescu se pronunţa cum ar fi: Istoria dreptului naţional, Legislaţia
pentru eliminarea metodelor învechite de predare civilă comparată, şi creşterea importanţei cursului
a cursurilor, conceperea unor prelegeri atractive, de sociologie care exista deja la Facultatea de
sublinierea caracterului de ştiinţă socială a Drept din Iaşi17.
dreptului. În activitatea didactică, viitorul ministru În mare măsură aceste idei ale lui Titulescu
român de externe s-a călăuzit după principiile au fost transpuse în practică prin reorganizarea
eticii profesionale. Titulescu solicita renunţarea la dintre anii 1904-191218. Astfel în 1913 la anul I
considerarea textului de lege ca obiect exclusiv al la Bucureşti a fost introdus cursul „Enciclopedia
cursurilor şi punerea accentului pe latura socială dreptului”, iar la anul al III-lea, la Bucureşti şi
şi economică a ştiinţelor juridice12. Iaşi a fost introdus cursul „Istoria dreptului”,
Obiectul cursului de drept civil pe care l-a cu referire la dreptul vechi românesc19. Tot în
ţinut Titulescu era format din principalele secţiuni anul 1913 a mai fost introdus cursul „Economie
ale acestei ramuri a dreptului: „privilegiile politică” la anul I la Bucureşti şi Iaşi20.
şi ipotecile”, „persoanele” şi „succesiunile”. Ca un semn al valorii profesorului suplinitor
Datorită vastei culturi juridice a remarcabilului Titulescu, la 17 mai 1906, titularul catedrei,
talent oratoric, Titulescu şi-a atras încă de la Dimitrie Alexandrescu, a solicitat acordul
început admiraţia colegilor şi a studenţilor13. Ministrului Instrucţiunii Publice ca tânărul dascăl
Acesta considera că dobândirea metodei de să-l ajute la susţinerea cursului de Drept civil.
interpretare umanitară a legilor nu constituia Aprobarea ministrului a ajuns în aceeaşi zi la Iaşi,
decât un prim pas în procesul educaţiei juridice, fapt care a provocat confuzie, datorată prezenţei
„un minim indiscutabil” pentru că „dreptul simultane, la aceeaşi catedră, a titularului de curs
evoluează paralel cu nevoile sociale”14. şi a suplinitorului care era o situaţie în premieră
Făcând o analiză a situaţiei învăţământului la Universitatea din Iaşi, şi care a fost elucidată
românesc de la acea vreme şi prezentând modul de o nouă intervenţie la ministru, în iunie 1906,
prin care concepea o reformare a acestui sector, de data aceasta a decanului Facultăţii de Drept
Titulescu arăta că: „Dacă rea e starea actuală a din Iaşi, S.G. Longinescu. Răspunsul ministrului
lucrurilor, dacă suntem hotărâţi a o schimba, nu i-a asigurat lui Titulescu stabilitatea la catedră 21.
s-ar face operă utilă mărginindu-se la reforme de La 23 octombrie 1907, Titulescu a trimis o
detalii, întreg edificiul păcătuieşte prin bază, să-l cerere Ministrului Cultelor şi al Instrucţiunii
refacem deci din temelie”15. Publice în vederea înscrierii la concursul pentru

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 89


postul de titular de la catedra de Drept civil cu următorul text: „Iubite Domnule Brandea, Ce
a Facultăţii din Bucureşti. Erau în total zece ai făcut cu docenţa mea? Sunt încă în aşteptarea
candidaţi pentru postul respectiv. Documentul telegramei provizorii. Te rog comunică-mi de
era însoţit şi de un memoriu de titluri şi lucrări urgenţă rezultatul. Cu toată consideraţia, N.
redactate până la acea dată şi avea următorul Titulescu”25.
conţinut: „Domnule Ministru, Vă rog să binevoiţi În urma solicitărilor făcute de profesorii
a dispune înscrierea mea în vederea concursului N. Titulescu şi V. Buşilă, la 27 mai 1908,
organizat pentru numirea unui titular la catedra Consiliul profesoral al Facultăţii de Drept din
de Drept civil, rămasă vacantă la Universitatea Iaşi a hotărât instituirea examenului de docenţă
din Bucureşti prin moartea domnului Şendrea. în specialităţile Drept civil şi Drept roman26.
Într-un alăturat memoriu supun aprecierii Datorită formalităţilor, obţinerea titlului s-a
dumneavoastră titlurile şi lucrările ce invoc în prelungit până la 13 aprilie 1909 când ministrul
sprijinul cererii mele. O parte din lucrări şi titluri Spiru Haret a confirmat acordarea acestuia:
sînt înaintate odată cu prezenta petiţiune trimisă „Domnule Decan, Avînd în vedere recomandarea
din Paris. Restul va fi depus la timp în Bucureşti”22. comisiunii instituite pentru examenul de abilitare
S-au format două comisii, una la Iaşi şi una la a domnului N. Titulescu ca docent în specialitatea
Bucureşti, care vor ajunge la rezultate diferite. Drept civil; Avînd în vedere raportul membrului
Din comisia ieşeană făceau parte profesorii Consiliului Permanent de instrucţiune, însărcinat
D.Alexandrescu şi M.Cantacuzino, iar din cea cu cercetarea dosarului de abilitare; Văzînd
bucureşteană profesorii V. Urseanu, C.G. Disescu avizul Consiliului Permanent de instrucţiune,
şi Em. Antonescu. Cea ieşeană l-a recomandat Subsemnatul, în conformitate cu art. 25 şi 26
pe George Tabacovici, iar cea bucureşteană pe din Regulamentul pentru numirea docenţilor,
G.M.Sipsom. Ultimul a preluat catedra de la agregaţilor şi profesorilor universitari, numeşte pe
Bucureşti23  iar Tabacovici a rămas la Iaşi unde domnul Nicolae Titulescu docent în specialitatea
la 23 ianuarie 1910 va dobândi titlul de profesor. Drept civil, la acea Facultate” 27.
Comisia de la Bucureşti a apreciat articolele şi Titulescu a mai rămas la Iaşi până la 29
studiile semnate de Titulescu, în special lucrarea ianuarie 1910 când ministrul Spiru Haret a
„Împărţeala moştenirilor” ajungând la concluzia decis transferarea lui Titulescu în capitală, unde
potrivit căreia studiul lui N. Titulescu este făcut va rămâne până în anul 1931, în urma avizului
din punct de vedere juridic, social şi economic, acordat de Facultatea de Drept din Bucureşti:
cu o analiză critică asupra principiilor care „Domnule Decan, Am onoarea a vă face cunoscut
stăpânesc această materie şi completat continuu că în urma avizului Consiliului profesoral al
cu jurisprudenţa specială fiecărei chestiuni. Facultăţii de Drept din Bucureşti, ministerul a
Lucrarea este meritorie, excelează în claritate şi aprobat transferarea la Bucureşti a domnului
preciziune24. N.Titulescu, docent la acea facultate”28.
Un document inedit, pe care l-am descoperit Cu toate că era profesor la Universitatea din
în Fondul Colecţii Speciale al Bibliotecii Centrale Bucureşti, Titulescu a avut în continuare legături
Universitare „Mihai Eminescu” din Iaşi, face cu Iaşul. Astfel, în perioada Marelui Război,
referire la o altă secvenţă din activitatea didactică între anii 1916-1918, cât Iaşul a fost capitala
desfăşurată de Titulescu şi anume obţinerea României, se evidenţiază funcţia de ministru
docenţei în Drept civil. În legătură cu docenţa, de Finanţe deţinută de profesorul de drept civil
la 6 februarie 1908, Titulescu trimitea o carte Titulescu în cadrul guvernului condus de marele
poştală secretarului Facultăţii de Drept din Iaşi, Ion I. C. Brătianu.

90 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


În anul 1928, după câştigarea procesului din activităţile mele am rămas eu însumi dacă nu
internaţional al optanţilor unguri la Societatea în aceea de profesor universitar?”32.
Naţiunilor, Titulescu a fost felicitat, printr-o Titulescu şi-a câştigat un loc important în
telegramă, de Senatul Universităţii din Iaşi întrunit medalionul profesorilor Facultăţii de Drept din
în şedinţa de la 13 martie 1928. Textul acestui Iaşi şi Bucureşti.
document era următorul: „Domnului Titulescu,
membru al Societăţii Naţiunilor  – Geneva. Nicolae Titulescu – diplomat
Universitatea ieşeană exprimă sentimente de Nicolae Titulescu este şi unul dintre cei mai
recunoştinţă apărătorului dreptăţii, colegului importanţi diplomaţi ai perioadei interbelice.
stimat a cărui dragoste adîncă de ţară şi talent Pe plan politic, Titulescu se revendica de la
strălucit au determinat biruinţa morală. Sufletul şcoala lui Take Ionescu şi Vintilă Brătianu, în
românesc întreg vă susţine. Rector P. Bogdan”29.  ciuda tradiţiei liberale a familiei sale. În timp ce
În perioada în care a fost profesor a publicat era profesor la Universitatea din Iaşi, a trimis,
lucrări cu privire la diverse domenii ale dreptului în 1907, o cerere de înscriere către filiala din
civil. Craiova a Partidului Naţional Liberal, unde
Pentru contribuţia sa ştiinţifică a fost ales, la activase şi Ionel Brătianu. Cererea sa fiind
31 mai 1930, membru de onoare al Academiei respinsă, deoarece liberalii craioveni s-au temut
Române. În anul 1935 când a fost propus membru că acceptându-l îşi vor pune în pericol cariera
titular, Titulescu pentru a răspunde împotrivirii lui politică, Titulescu s-a îndreptat către Partidul
Nicolae Iorga, a subliniat faptul că nu va accepta Conservator-Democrat condus de Take Ionescu,
decât în situaţia în care era ales cu unanimitate de care fusese şi acesta eliminat din rândul liberalilor
voturi. Titulescu scria următoarele: „Una dintre din acelaşi motiv. Ştiind acest lucru, Titulescu i-a
caracteristicile mele este mândria. Recunosc că trimis lui Take Ionescu o telegramă care avea
rănile făcute sunt cele care se închid mai greu la următorul text: „Dacă mai există un singur loc
mine”30. disponibil în Partidul Conservator-Democrat,
După o perioadă, ca o recunoaştere a valorii să-l rezervi pentru mine”. La 16 februarie 1908,
titulesciene, Consiliul profesoral al Facultăţii Titulescu a dobândit calitatea de membru al
de Litere şi Filosofie din Iaşi, în şedinţa de la Partidului Conservator-Democrat, în cadrul
7 februarie 1935, în unanimitate, l-a propus pe căruia se va impune în scurt timp. La 8 noiembrie
Titulescu pentru Premiul Nobel pentru Pace, 1912 va intra în Parlament în calitate de deputat
pentru anul respectiv. Textul documentului era al Colegiului nr. 1 din judeţul Romanaţi. Debutul
următorul: Domnule Rector, În şedinţa din 7 său oratoric în Parlament a fost apreciat de Take
februarie 1935, Consiliul Profesoral al Facultăţii Ionescu, la rândul său un mare orator al României
de Litere şi Filosofie din Iaşi, în unanimitate, a interbelice, fiind supranumit „Tăkiţă Gură de
propus pe Domnul Nicolae Titulescu, pentru Aur”: „Un mare, un extraordinar talent s-a ridicat
premiul Nobel al Păcii pe anul 1935” 31. la tribuna românescă şi acest talent este al nostru.
În anii în care a predat la Facultăţile de Drept Nu numai că Titulescu a făcut ieri începutul cel
din cadrul Universităţilor din Iaşi şi Bucureşti, mai strălucitor în istoria elocinţei parlamentare a
Nicolae Titulescu a fost apreciat de studenţi, României, dar acest început l-a clasat deopotrivă
pe care îi considera cei mai buni „judecători” gânditor şi orator”. La scurt timp a început
ai activităţii unui profesor, şi de colegii săi. Războiul Balcanic şi la 20 decembrie 1913,
De altfel, referindu-se la cariera sa didactică Titulescu a rostit în Camera Deputaţilor primul
Titulescu făcea următoarea mărturisire: „În care său discurs public important intitulat „Poziţia

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 91


României faţă de evenimentele din Balcani”, perioadei respective. Folosind o formulă de
discurs foarte apreciat de rege şi de clasa politică mare actualitate putem spune că Titulescu dorea
românescă33. „integrarea României în Europa”.
Titulescu şi-a orientat acţiunile în vederea După scăderea popularităţii Partidului
realizării României Întregite. Plecat în iulie 1918, Conservator şi după dispariţia lui Take Ionescu,
alături de Take Ionescu, îl găsim printre membrii diplomatul român va ieşi din viaţa politică
Consiliului Naţional Român care a luat naştere la internă. Mai tâziu avea să afirme: „Partidul meu
Paris, la 6 septembrie 1918, organism care avea se numeşte România”. Într-un interviu din anul
menirea să răspândească şi să susţină în cadrul 1933, Titulescu sublinia acest aspect: „Răspund
opiniei publice internaţionale interesele României bucuros la întrebările de politică externă. Refuz
privitoare la desăvârşirea unităţii sale naţionale. însă să mă amestec în politica şi luptele interne”36.
Era primul contact al său cu arena diplomatică Titulescu a luat contact pentru prima dată cu
internaţională. În acest sens, Titulescu afirma Societatea Naţiunilor la 27 august 1920 când a
următoarele: „Am luptat, pe cât mica mea fost numit delegat al României la această instituţie
personalitate mi-o îngăduia, pentru ca unitatea internaţională, care avea drept scop principal
naţională să se înfăptuiască”. La 20 aprilie 1920 păstarea păcii generale, devenind în scurt timp
Titulescu devenea prim- delegat al României la delegat permanent37.
Conferinţa de Pace de la Paris, iar la 4 iunie în Procesul optanţilor unguri, în cadrul căruia
acelaşi an va semna, din partea României, alături diplomatul român a trebuit să se dueleze cu
de Dr. Ioan Cantacuzino, Tratatul de pace de la reprezentantul părţii maghiare, marele jurist
Trianon, fiind convins că Transilvania semnifică Appony, l-a înfăţişat lumii diplomatice ca un
însăşi „inima României”34. mare orator, aducându-i şi primul mare succes
Cariera diplomatică titulesciană a început, la Societatea Naţiunilor. În acelaşi timp şi-a
oficial, la 16 decembrie 1921 în calitate de atras simpatiile unor personalităţi de seamă ale
trimis extraordinar şi ministru plenipotenţial al perioadei respective: Jean Louis Barthou, Aristide
României în Marea Britanie. A fost un deceniu Briand, Edouard Herriot, Austin Chamberlain,
fructuos, cât a ocupat acestă funcţie, din punctul Maksim Litvinov. În acest sens Eduard Herriot
de vedere al consolidăriii relaţiilor diplomatice declara: „Acest ministru al unei ţări mici face
româno-britanice dar şi din perspectiva dobândirii politică în stil mare”.38
de experienţă din partea acestuia. Titulescu Cele două mandate de preşedinte al celei
rememora acest deceniu, cu o tentă de umor: „Am de-a XI-a şi a XII-a Sesiuni a Adunării Generale
avut norocul să nu cunosc engleza atunci când am a Societăţii Naţiunilor, din anii 1930 şi 1931,
fost numit pentru prima dată ministru la Londra constituie „răsplata” comunităţii internaţionale
de către şeful meu Take Ionescu. Deoarece eram pentru tenacitatea cu care Titulescu a apărat
foarte atent să evit a vorbi franţuzeşte căci ştiam prevederile Pactului acestei instituţii menite să
că britanicii preferă cea mai proastă engleză consolideze pacea generală. Titulescu mărturisea:
celei mai bune franceze, mi-am început cariera „Cred că pot vorbi de Societatea Naţiunilor ca
diplomatică la Londra păstrând tăcerea. […] Mi-a de o parte a propriei mele vieţi”39. Tot despre
fost dat să învăţ engleza în acelaşi timp în care Societatea Naţiunilor, acesta afirmă că „nu
făceam cunoştinţă cu mentalitatea engleză”35. este doar un ideal ci şi rezultatul unui contract.
Potrivit concepţiei politice titulesciene, Iar acolo unde există un contract există şi o
politica externă a României trebuia să fie responsabilitate”40.
consonantă cu realităţile internaţionale ale În direcţia conservării păcii generale se înscriu

92 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


şi intervenţiile lui Titulescu în cadrul Conferinţei europeană, iar atitudinea Marii Britanii şi a
diplomatice internaţionale pentru reducerea şi Franţei a fost incomprehensibilă şi alarmantă
limitarea armamentelor, desfăşurată la Geneva pentru statele din Europa Centrală, cu excepţia
între anii 1932 şi 1934, unde acesta a susţinut Ungariei şi Bulgariei, care şi-au strâns legăturile
necesitatea reducerii bugetelor militare în raport cu Axa”43.
cu situaţia specifică a fiecărui stat, ca una dintre S-a vehiculat ideea conform căreia Titulescu
măsurile concrete menite a favoriza dezarmarea. ar fi dus o politică externă proprie. În acest sens,
„Cazul” Titulescu poate fi luat ca model A. C. Cuza preşedintele Partidului Naţional
pentru ceea ce trebuie să însemne continuitatea Creştin, într-un discurs rostit în plenul Senatului
în politica externă românească şi solidaritatea la 28 noiembrie 1936 declara: „…Daţi-vă bine
politică. Aducem ca argument în sprijinul acestei seama: până acum, politica noastră externă era
afirmaţii faptul că deşi partidele politice din rezervată, era o politică externă care se trata în
vremea respectivă nu aveau aceleaşi opinii în anumite cercuri restrânse şi cu toţii convenisem
privinţa căilor şi a mijloacelor de modernizare a că ea nu aparţine oarecum Parlamentului, deşi ea
României, în legătură cu problemele importante este de esenţa controlului parlamentar. Ajunsesem
ale României exista o unitate de vederi. Titulescu în aşa situaţie, încât, până la urmă, nu mai era
a fost Ministru de Externe în cadrul mai multor vorba ca politica statului român să se confunde
guverne cu orientări politice diferite. numai cu anumite cercuri închise de la Ministerul
Au existat însă şi animozităţi personale între Afacerilor Străine, ci să se rezume într-o singură
Titulescu şi o serie de personalităţi politice persoană…”.44  Considerăm că este o idee falsă
româneşti cum ar fi: Gheorghe Tătărăscu, Mihail deoarece Titulescu avea susţinerea acţiunilor sale
Manoilescu, Ion Gigurtu, Constantin Argetoianu, politice din partea regelui şi a guvernelor care se
Nicolae Iorga, A. C. Cuza, Octavian Goga 41. aflau în exerciţiul funcţiunii în acea perioadă.
La 29 august 1936 s-a produs demiterea De asemenea s-a vorbit şi despre eşecul
lui Nicolae Titulescu din guvernul condus de politicii promovată de Nicolae Titulescu. Avem
Gheorghe Tătărăscu. Aceasta a avut trei cauze convingerea că politică titulesciană a avut
fundamentale: politica de securitate colectivă rezultate pozitive în primul rând prin consolidarea
promovată de acesta, ajunsă a nu mai fi de sistemului de pace instituit la Versailles şi a poziţiei
actualitate datorită schimbării raportului de României în Europa în acea perioadă. Totodată
forţe în Europa; dorinţa regelui Carol al II-lea diplomatul român a atenţionat în legătură cu
de a-şi institui regimul de autoritate personală; marele pericol reprezentat de fascism chemând
o legătură apreciată ca fiind „prea strânsă” între la unitate marile puteri europene şi Uniunea
România şi Uniunea Sovietică. Trebuie adăugată Sovietică pentru a elimina această ameninţare.
aici deterioarea relaţiilor cu Italia în special în Astfel considerăm că politica marilor puteri a
urma atacării de către aceasta a Abisiniei şi a eşuat în faţa statelor revizioniste şi în special a
relaţiilor cu Polonia care era împotriva încheierii Germaniei. Titulescu afirma: „eu când mă bat nu
unui tratat româno-sovietic deoarece acesta se sunt obişnuit să ies învins” însă sublinia ideea
îndrepta spre o colaborare cu Germania42. potrivit căreia „cea mai mare victorie este victoria
Referindu-se la eşecul politicii de securitate asupra noastră înşine, fără de care cu greu putem
colectivă, V.V. Tilea făcea următoarea păşi înainte”45.
afirmaţie: „Ocuparea fără nici o piedică, a zonei Susţinând impunerea „forţei dreptului” în
demilitarizate a Rinului a constituit condamnarea dauna „dreptului forţei” în relaţiile internaţionale,
la moarte a întregului sistem de securitate autor al formulei „indivizibilităţii păcii”,

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 93


pronunţându-se pentru respectarea suveranităţii a fost păstrarea independenţei, a integrităţii
şi egalităţii în drepturi a tuturor statelor, pentru teritoriale a României şi afirmarea acesteia pe
„spiritualizarea frontierelor”, ideile lui Titulescu plan internaţional, obiectiv pe care l-a dus la
rămân de mare actualitate. După cum însuşi afirma îndeplinire.
„ideile nu mor odată cu cei ce le întrupează”46.
Victoriosul Titulescu a prevestit declanşarea NOTE
celui de-al Doilea Război Mondial, cu urmările 1 ACKNOWLEDGEMENT: „This paper was
sale dezastruoase pentru întreaga umanitate. made within The Knowledge Based Society
Preşedintele Academiei Diplomatice Project supported by the Sectoral Operational
Internaţionale, Frangulis, spunea despre Titulescu Programme Human Resources Development
că: „a fost, poate, cel mai mare diplomat al (SOP HRD), financed from the European Social
timpului său”47  care „a reuşit să rămână român Fund and by the Romanian Government under
fiind în acelaşi timp european”.48 Sugestive sunt the contract number POSDRU/89/1.5/S/56815.”
şi cuvintele lui Paul Valéry despre Titulescu „A 2 http://www.titulescu.eu/nt/biografie
fost poate singurul om extraordinar pe care l-am 3  http://cutiacuvechituri.wordpress.com/
întâlnit”49. 2012/03/26/viata-lui-nicolae-titulescu-film/
Obiectivul principal al diplomatului Titulescu Nicolae Titulescu. Viaţa. Activitatea politică şi
a fost păstrarea independenţei, a integrităţii diplomatică. Film realizat de TVR Internaţional
teritoriale a României şi afirmarea acesteia pe cu ocazia a 120 de ani de la naşterea lui
plan internaţional: „Viaţa mea - spunea Titulescu Nicolae Titulescu (1882-1941).
- a fost o luptă continuă în scopul de a croi 4 http://www.titulescu.eu/nt/biografie
pentru România un loc în viaţa lumii, apărându-l, 5  Elena Deleanu,  Activitatea didactică a lui
totodată, interesele naţionale”50. Este unul dintre Nicolae Titulescu, în Laurenţiu-Guţică Florescu,
obiectivele importante îndeplinite de „Titus”, aşa Dorin Teodorescu (coord.),  Nicolae Titulescu.
cum era cunoscut Titulescu în perioada Eternitatea unui destin exemplar, (Slatina,
interbelică. Editura Fundaţiei „Universitatea pentru toţi”,
2005), 181.
Concluzii 6 Dan Boţescu, „Titulescu la Iaşi”, în Cronica,
Nicolae Titulescu, atât ca profesor cât şi Iaşi, nr.6/19 martie (1966).
ca diplomat, rămâne una dintre personalităţile 7  Arhivele Naţionale Istorice Centrale,
perioadei interbelice. (în continuare A.N.I.C.), filiala Iaşi, Fond
Astfel, după cum am subliniat în text, Universitatea „Al. I. Cuza” – Iaşi, Rectorat,
profesorul Titulescu se pronunţa pentru eliminarea dosar nr. 1 / 1904-1906, f. 140 ; A.N.I.C., filiala
metodelor învechite de predare a cursurilor, Iaşi, Fond Universitatea „Al. I. Cuza” – Iaşi,
conceperea unor prelegeri atractive, sublinierea Facultatea de Drept, dosar nr. 2257 bis, f. 50.
caracterului de ştiinţă socială a dreptului. În 8 D. Ivănescu, Emil Popescu, N. Titulescu –
activitatea didactică, viitorul ministru român profesor la Iaşi, în Gh. Buzatu (coord.), Titulescu
de externe s-a călăuzit după principiile eticii şi strategia păcii, (Iaşi, Editura Junimea, 1982),
profesionale. Titulescu solicita renunţarea la 481.
considerarea textului de lege ca obiect exclusiv al 9  Nicolae Titulescu,  Observaţiuni asupra
cursurilor şi punerea accentului pe latura socială reorganisării facultăţilor de drept, (Bucureşti:
şi economică a ştiinţelor juridice51. Tipografia Ziarului „Cronica”), 1904.
Obiectivul principal al diplomatului Titulescu 10  Titulescu,  Cum trebuie să înţelegem

94 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


educaţiunea juridică, (Bucureşti: Tipografia Iaşi, Fond Universitatea „Al. I. Cuza”- Iaşi,
Ziarului „Curierul Judiciar”), 1907. Rectorat, dosar nr. 1 / 1908-1909, f. 248.
11 Titulescu, Programul analitic al Cursului 28  A.N.I.C., filiala Iaşi, Fond Universitatea
de Drept civil pentru anul I, (Bucureşti: Tipografia „Al. I. Cuza”- Iaşi, Facultatea de Drept, dosar nr.
Ziarului „Curierul Judiciar”), 1905. 2266, f. 8.
12 Titulescu, Observaţiuni, 7. 29  A.N.I.C., filiala Iaşi, Fond Universitatea
13 Elena Deleanu, Activitatea didactică, 181. „Al. I. Cuza”- Iaşi, Rectorat, dosar nr.101/ 1928,
14 Titulescu, Cum trebuie, 18. filele 178-179.
15 Titulescu, Observaţiuni, 13. 30http://cutiacuvechituri.wordpress.
16 Titulescu, Observaţiuni, 13. com/2012/03/26/viata-lui-nicolae-titulescu-
17  Ion Burduja, „Nicolae Titulescu. film/
Preocupări în domeniul învăţămîntului superior”, 31  A.N.I.C., filiala Iaşi, Fond Universitatea
în Revista învăţămîntului superior, anul al VIII- „Al. I. Cuza”- Iaşi, Rectorat, dosar nr. 1 / 1935,
lea, (1966):42. fila 282.
18 Vezi Traian Ionaşcu, „Opera de drept civil 32http://cutiacuvechituri.wordpress.
a lui Nicolae Titulescu”, în  Studii şi cercetări com/2012/03/26/viata-lui-nicolae-titulescu-
juridice, anul al XI-lea, (1966):209-221. film/
19  Burduja,  Nicolae Titulescu. Preocupări., 33http://cutiacuvechituri.wordpress.
42. com/2012/03/26/viata-lui-nicolae-titulescu-
20 Burduja, Nicolae Titulescu. Preocupări, 42- film/
43. 34http://cutiacuvechituri.wordpress.
21 Ivănescu, Popescu, N. Titulescu – profesor, com/2012/03/26/viata-lui-nicolae-titulescu-
481-482. film/
22  A.N.I.C., filiala Iaşi, Fond Universitatea 35http://cutiacuvechituri.wordpress.
„Al. I. Cuza”- Iaşi, Rectorat, dosar nr. 10 A / com/2012/03/26/viata-lui-nicolae-titulescu-
1906-1907, f. 1. film/
23 Valentin Al. Georgescu, „Un text inedit al 36http://cutiacuvechituri.wordpress.
lui N. Titulescu despre cariera sa universitară”, com/2012/03/26/viata-lui-nicolae-titulescu-
în  Studii şi cercetări juridice, anul al XVII-lea, film/
(1972):165. 37http://cutiacuvechituri.wordpress.
24 Ivănescu, Popescu, N. Titulescu – profesor, com/2012/03/26/viata-lui-nicolae-titulescu-
482. film/
25  Biblioteca Centrală Universitară „Mihai 38  Edouard Herriot,  Politică în stil mare,
Eminescu” din Iaşi  – Fondul Colecţii Speciale, în  Pro şi contra Titulescu, (Bucureşti, Editura
Arhiva 238-6, Carte poştală trimisă de Nicolae Enciclopedică), 272.
Titulescu către Brandea, secretarul Facultăţii de 39 Nicolae Titulescu, Documente diplomatice,
Drept din Iaşi, 6 februarie 1908. (Bucureşti: Editura Politică, 1967), 342.
26  A.N.I.C.,filiala Iaşi,Fond Universitatea 40  http://cutiacuvechituri.wordpress.
„Al. I. Cuza”- Iaşi,Facultatea de Drept,dosar nr. com/2012/03/26/viata-lui-nicolae-titulescu-
2267 / 1907 – 1908,f. 45. film/
27  A.N.I.C.,filiala Iaşi,Fond Universitatea 41 Marius Hriscu, „Une perspective critique
„Al. I. Cuza”- Iaşi, Facultatea de Drept, dosar nr. sur l’activité diplomatique de Nicolae Titulescu”
2264 / 1908-1909,f.109. Vezi şi A.N.I.C., filiala (1932-1936)”, în  Transylvanian Review, Cluj –

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 95


Napoca, nr. 4, (2010):78.
42  Hriscu,  Nicolae Titulescu şi relaţiile
româno-sovietice (1932-1936), Cuvânt înainte Condac 9:
semnat de Gh. Buzatu, (Iaşi: Editura TIPO
MOLDOVA, 2011), 378. Nașterea Mântuitorului o ai vestit cu
43 Apud Ion Agrigoroaiei, Basarabia în acte bucurie păstorilor celor ce privegheau,
diplomatice 1711-1947, (Iaşi: Casa Editorială Gavriile, bucurându-te; și la închinarea
Demiurg, 2012), 84. Lui pe magi, ca o stea luminoasă, i-ai
44  A. C. Cuza,  Mai mult reprezentantul
condus și pe toți i-ai înțelepțit a cânta
Genevei decât reprezentantul României la
Geneva, în „Monitorul Oficial“, partea a III-a,
Celui născut așa: Aliluia!
Dezbaterile Parlamentului, Senatul (Sesiunea
ordinară 1936-1937), nr.7, 15 decembrie Icos 9:
(1936,):109.
45.http://cutiacuvechituri.wordpress. Râvnitor și puternic apărător al
com/2012/03/26/viata-lui-nicolae-titulescu- Tesalonicului celui nou te-ai arătat,
film/ Mihaile, purtătorule de lumină și ajutător
46.http://cutiacuvechituri.wordpress. mare ești pururea popoarelor creștine, de
com/2012/03/26/viata-lui-nicolae-titulescu- multe nevoi scăpându-le și îndemnându-le
film/ a cânta ție:
47  A. F. Frangulis,  A fost, poate cel mai Bucură-te, cetatea poporului celui nou;
mare diplomat al timpului său, în Pro şi contra Bucură-te, tăria neamurilor creștine;
Titulescu, (Cuvânt înainte de George G. Potra), Bucură-te, cel ce pe apostoli de multe ori
(Bucureşti: Editura Enciclopedică, 2002), 223.
i-ai întărit;
48  Adrian Năstase,  Nicolae Titulescu –
contemporanul nostru, (Bucureşti:Editura
Bucură-te, cel ce pe martiri tari i-ai făcut;
Metropol, 1995),145. Bucură-te, că pe Petru din legături și din
49  http://cutiacuvechituri.wordpress. închisoare l-ai slobozit;
com/2012/03/26/viata-lui-nicolae-titulescu- Bucură-te, că tu pe Irod îndată l-ai omorât;
film/ Bucură-te, al Bisericii păzitor neînvins;
50.http://cutiacuvechituri.wordpress. Bucură-te, cel ce ești asupra ereticilor
com/2012/03/26/viata-lui-nicolae-titulescu- secure cu două ascuțișuri;
film/ Bucură-te, întărire puternică a cuvioșilor;
51 Nicolae Titulescu, Observaţiuni, 7. Bucură-te, sprijin luminat al ierarhilor;
Bucură-te, prin care se lățește credința;
Prof. Univ. Dr. Marius HRISCU, Iaşi Bucură-te, prin care se micșorează
rătăcirea;
Bucură-te, Mihaile, slujitorule al Legii!

(Din Acatistul
Sfinţilor Arhanghel Mihail şi Gavril)

96 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


15. IN MEMORIAM

Mitropolitul Iosif
Naniescu – OMUL care
a schimbat un oraș prin
dragoste și bunătate
Dintotdeauna au fost apreciați oamenii care
au schimbat ceva în istorie. Gândirea populară
ne spune că, în viață noastră trebuie să lăsăm în
urmă un pom sădit, o casă construită și măcar un
prunc bine crescut, om de bază pentru societatea
de mâine. Acestea sunt reperele unei vieți de om
trăite cu înțeles, coordonatele după care suntem problemă, problema este doar a mea...
„evaluați” pentru faptele făcute pe pământ. A existat însă, un OM în istoria capitalei
Înțelept lucru, însă au fost oameni în istorie care Moldovei, pentru care problemele orașului, ale
au lăsat în urmă mai mult de o familie, o casă năpăstuiților de soartă, ale clerului, ale tinerilor
sau o livadă. Dumnezeieștii părinți ne-au lăsat școlari și studenți au devenit nu problemele, ci
moștenire, arc peste timp, ideea că importantă provocările sale! Avem o poveste de „părinte”, de
este pentru veșnicie dâra de lumină pe care am „bunic minunat” care, după 27 de ani de slujire,
lăsat-o în urma noastră. O lumină izvorâtă din a lăsat un alt Iași, un oraș de care noi, nepoții săi,
candela sufletului nostru, din bunătatea pe care ne bucurăm din plin. Pe scurt – vorbim despre
am răspândit-o în jur. S-au referit la acei oameni Mitropolitul Iosif Naniescu.
care au avut puterea să schimbe în bine starea A venit la Iași într-o vreme în care, după
lucrurilor, să aducă zâmbet acolo unde tristețea război, sărăcia și lipsurile erau la ele acasă. Nu
era la ea acasă, să aducă nădejde acolo unde mai era tânăr când a pus piciorul în gara din Iași.
speranța nu se întrevedea și mângâiere, în locul Fusese episcop la Argeș, într-o eparhie bogată,
amărăciunii. Acei oameni care au sacrificat peste care nu trecuse încă războiul. Putea să-și
totul pentru celălalt și pentru binele lui... Acele aștearnă o bătrânețe liniștită. A preferat, însă,
persoane care au schimbat starea de fapt prin să-și suflece mânecile și să facă ceea ce 40 de
puterea exemplului, motivându-i și pe ceilalți să ani nimeni nu a reușit – să finalizeze catedrala
se implice. începută de mitropolitul Veniamin.
A FI este soluția. Aceasta este ceea ce produce Documentele pomenesc dorința
o schimbare de durată. Pentru că nu putem conducătorilor vremii de a dărâma ruinele din
să lăsăm o urmă în istorie, o dâră de lumină, centrul orașului. Pe drept cuvânt, căci erau un
dacă CEVA nu s-a schimbat în viața noastră. focar de infecție, casă pentru oamenii străzii și
Schimbăm societatea construită în jurul nostru, în animalele ce începuseră să se urbanizeze. Toată
măsura în care lumina candelei din sufletul nostru lumea spunea da dărâmării, iar bătrânul mitropolit
pâlpâie... Vom spune că sunt povești, pentru că a fost singurul care a zis „Nu, eu o refac!”.
în societatea contemporană, atunci când eu am o În anul 1880, la 62 de ani, când mulți dintre

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 97


noi ne facem planuri de pensie și „de meserie Sărăcia era la ea acasă. Români, evrei, greci,
de bunic”, vlădica Iosif punea a doua piatră de romi, toți la un loc formau un oraș în care războiul
temelie a Catedralei de la Iași. A implicat pe toată și consecințele sale au adus peirderea speranței că
lumea pe care o cunoștea, de la ministrul Vasile mâine poate fi mai bine.
Boierescu, până la arhitectul Alexandru Orăscu. A Însă, Dumnezeu nu a lăsat capitala Moldovei
ajuns cu durerea catedralei până la Regele Carol I în voia sorții, ci a trimis un OM providențial care
și, de acolo, în fața Parlamentului: „Dacă o țară nu să deomnstreze că se poate – un bătrânel minunat,
are bani să construiască o catedrală, atunci eu dau care să tragă tot orașul după dânsul. Prin bunătate
dimisie din mitropolie. Poftiți cârja!”. Condicile și hărnicie, după 27 de ani de păstorire, Iosif cel
vremii ce au ajuns până la noi, demonstrează Sfânt al Moldovei a lăsat în urmă un alt Iași: plin
cât de mult și-a dorit vlădica Iosif catedrala de speranță, cu o minune de catedrală, cu prima
terminată: „Bătrânul mitropolit nu o dată, ci de revistă teologică din țară, cu un seminar mutat
multe ori în zi, se urca până sus, în turnuri, pentru în casă nouă dar, cel mai important, cu preoți și
a vedea cum se lucrează: dacă se aşează bine credincioși iubitori de pace și bucurie.
stâlpii, dacă se pune material bun la bolţi, dacă se Ne întrebăm, de unde atâta putere să înfrunte
fac legăturile cu fier cât mai bine, şi aşa rând pe mentalități și chiar răutăți, să spună da, când toți
rând, apoi se pogora în galeriile bisericii, pentru spuneau nu?   Harul lui Dumnezeu? Dragostea
a vedea deplin întărite cerdacurile şi uşile aşezate față de Dumnezeu? Iubirea față de cel aflat
acolo unde era nevoie. Sus şi jos, şi în toate în suferință? Greu de răspuns. Însă, au rămas
părţile, se uita cu ochiul său ager să vadă cum peste veacuri mărturii care dau de gândit omului
se face totul. Şi această inspecţie o făcea când contemporan, omului care se însingurează, de la
singur, când în tovărăşia comisiei, a arhitectului zi la zi.
sau a personalului catedralei, ori a prietenilor”. Nu oamenii de stat sau clerul ierarhic l-au
A crezut cu toată ființa sa, iar Dumnezeu i-a numitîncă din timpul vieții „Iosif cel Sfânt”, ci
răsplătit credința. La 23 aprilie 1887, cu mare fast mulțimea săracilor din Iașul de sfârșit de secol
s-a împlinit o mare şi fierbinte dorinţă a întregii XIX. Tuturor acestora, Mitropolitul le era părinte
Moldove, dar mai ales a bătrânului mitropolit Iosif „la universitate, în ţară şi străinătate, la seminar,
Naniescu – sfințirea Catedralei Mitropolitane de liceu, comerţ, şcoală de cântări şi la altele. La toți,
la Iași. în tot timpul anului dădea hrană, le plătea taxe şi
La început de secol XIX, când tiparul bani de cheltuială. Sufrageria de lângă bucătăria
începea să prindă aripi în țara nostră, un om mitropolitului era un adevărat internat de şcoală.
minunat scria pe coperta unei reviste următoarele Pentru cei care se distinseseră la învăţătură,
cuvinte: „Dragostea de carte nu este ceva ce să trimitea pe moşul Alexandru să le cumpere câte
dobândești, e ceva cu care te naști, pentru că un rând de haine bune şi cărţi, drept premiu”.
oamenii au nevoie de cărți, așa cum au nevoie de Feţele săracilor din Iași se luminau la vederea
cele necesare vieții”. mitropolitului, căci ştiau că are pentru fiecare
În situația actuală, când editurile au ajus să câte ceva: „Zilnic veneau, doar numai cu ochii
tipărească până și meniuri de restaurnat, iar plini de lacrimi, cei săraci în toate, pentru a se
imprimante avem cu toții pe la birourile noastre, îmbrăca, sau pentru a se hrăni, sau însănătoşi
nu prea putem înțelege afirmația prin care cartea prin mila Părintelui Iosif. La început, el însuşi se
este la același nivel cu hrana, apa sau aerul. cobora cu punga plină în mijlocul celor o sută de
Totuși, ne aflăm la sfârșit de secol XIX, într- săraci, mângâindu-i cu vorba, binecuvântându-i
un oraș rănit de războaie, incendii devastatoare, cu harul şi ajutându-i cu banul. El avea ca un
epidemii cumplite – pe scurt, Iașul anilor 1870. principiu, de a nu da oricărui sărac mai puţin de

98 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


o pâine, bani pentru o pâine. Şi, dacă se golea amenințată de curentul ateist materialist. În acest
punga de mulţimea săracilor, atunci dădea bani sens, pe lângă slujirea liturgică și activitatea
din cei mari, pe care îi mai avea prin buzunare, şi misionară, bătrânul mitropolit înființează la
aşa se urca uşurat, sufleteşte mai ales, pe treptele Iași prima revistă de teologie din țară, intitulată
palatului său, în camera rugăciunilor sale…” Revista Teologică.    
Mila sa o arăta faţă de toţi deopotrivă, Revista apărea în fiecare duminică și, se pare
indiferent că era creştin sau evreu, român sau că însuși Mitropolitul Iosif o oferea în mod gratuit,
străin: „Un evreu, pe nume Rubensaft, în fiecare la sfârșitul slujbei, în catedrala mitropolitană,
vineri îşi primea ajutorul vieţii cu care a crescut în elevilor seminariști și credincioșilor prezenți.
şcoala secundară şi la facultatea de medicină pe Afirmația este confirmată și de raportul scris
fiul său, care mai târziu, ajungând doctor vestit, Sfântului Sinod „eu plătesc tipărirea, eu o susțin
s-a creştinat. Pe un alt evreu, care stătea pe strada cu leafa mea, eu o împart”. Deși costurile erau
nemţască din Iaşi, oamenii de serviciu îl vedeau foarte mari, Iosif Naniescu a susținut acestă
că venea din trei în trei ani, numai. Curiozitatea publicație aproape cinci ani, fiind principalul
lor le-a fost satisfăcută de mărturia evreului: Cu instrument de apărare al unității ecleziale.
ajutorul Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit mi-am Pe lăngă apariția editorială, prima din țara
putut mărita cele trei fete”. noastră, sub conducerea Mitropolitului Iosif, a fost
O bunătate ce depășea cu mult posibilitățile înființat sub patronajul Majestății Sale, Carol I –
sale financiare. Dar, nu a renunțat niciodată. un comitet laic de apărare a Bisericii. Președintele
De multe ori, atunci când el nu mai avea, se era primul ministru Constantin Brătianu, căruia
împrumuta cu bani de la cei care aveau, pentru i se alăturau majoritatea oamenilor politici și de
a putea veni în ajutorul celor lipsiţi. La sfârşitul cultură din Iași și București.
fiecărei luni, „ierarhul Moldovei era dator către În contextul frământărilor sociale și politice,
duhovnicul Ieroftei sau alţii, numai şi numai să clerul român a rămas statornic păzitor al Bisericii
nu care cumva să rămână dator el faţă de săraci. strămoșești. Însă, sub influența politică și sub
Iar când a murit, nu s-au găsit la el decât doi lei, unele influențe externe, un număr nesemnificativ
mai puţin ca la orice sărac...”. de clerici „certați” cu disciplina Bisericii au
O viață închinată Moldovei.   Model de înființat o așa-numită Socitate a clerului. 
rugăciune, de îndeplinire a pravilei monahale, Adevăratul impuls era lupta împotriva ierarhiei
nelipsind niciodată de la sfintele slujbe ale sacramentale, în special a celei monahale și
catedralei. Model de dărnicie și bunătate. Un OM împotriva canoanelor. Mascat de dorința ridicării
care a schimbat prin felul său de a fi, un întreg stării sociale și economice a clerului mirean,
oraș. Și continuă să îl schimbe, prin predica sa adevăratul obiectiv era destabilizarea Bisericii.
tăcută, din umbra ctitoriei sale. Prima întâlnire a preoților răzvrătiți a avut loc
Într-o epocă în care Biserica era unul dintre la Focșani, la hotelul Herman. După cuvântări
factorii importanți în Țările Române, spre bine ticluite, prin care se dorea ridicarea întregii
sfârșitul secolului al XIX-lea, sub influențe preoțimi din Regat, mișcarea anarhistă nu a
occidentale, au apărut curente de negare a rolului avut rezultatul așteptat. Majoritatea preoților
religiei în societatea vremii. Aceste idei, bazate au rămas în ascultarea Bisericii și chiar au
pe doctrina darwinistă, erau propagate pe toate protestat împotriva fraților disidenți. Preoții din
căile informaționale ale vremii, în special prin Iași s-au întâlnit în scopul apărării ierarhului lor,
presa scrisă. mitropolitul  Iosif.
Prima grijă, după primirea toiagului de păstor Nu doar clerul a luat poziție față de preoții
al Moldovei, a fost apărarea dreptei credințe, congresioniști. Revista Teologică de la Iași

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 99


consemnează faptul că „la trei biserici din
capitala Moldovei, credincioșii refuză a mai
lua parte la Dumnezeiasca Liturghie, din cauza
faptului că slujitorii lor au participat la adunarea Condacul 1
de la Focșani”.
După implicarea organelor de ordine și Pe cea mai aleasă din toate neamurile, pe
desființarea Congresului preoțesc de la Focșani, Sfânta Pruncă ce se aduce astăzi de Sfinţii săi
toată lumea cerea pedepsirea acelor preoți. Părinţi în Biserica Domnului şi se aşază în
La București, mitropolitul Calinic Miclescu Sfânta Sfintelor, spre sălăşluirea Împăratului
amenința cu caterisirea, Episcopia Romanului tuturor, cu cântări de laudă şi cu mulţime
îi opriseră a mai sluiji. Deși trecuse prin acea de făclii să o întâmpinăm. Iar tu care ai
amenințare cu arma, Mitropolitul Iosif a luat milostivire nemărginită, slobozeşte-ne din
bastonul în mână și a mers în fața regelui Carol toate nevoile pe noi, care îţi cântăm: Bucură-
I, cerând iertarea acelor preoți. Clericii ieșeni te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea
Alexandru Ionescu și Ioan Ionescu Trifan, cei Fecioară!
care au pornit întreg curentul, au fost reprimiți în
comuniunea Bisericii.
Icosul 1
Prin ctitoriile sale – Catedrala Mitropolitană,
Seminarul Veniamin, Revista Teologică –
Îngerii lui Dumnezeu o înconjoară cu
mitropolitul Iosif a reușit să treacă Biserica
credinţa, iar credincioşii o fericesc pururea şi
din Moldova prin ateismul crunt al sfârșitului
cu bucurie cântă laudele acestea:
secolului al XIX-lea, fără a știrbi unitatea eclezială.
Faptele descrise în puține cuvinte au încercat să Bucură-te, Sfântă Pruncă, ce astăzi eşti adusă
arate rolul providențial al marelui mitropolit în în Sfânta Sfintelor;
păstrarea unității Bisericii strămoșești și motivul Bucură-te, că Sfinţii tăi Părinţi astăzi
pentru care el era numit de lume „Iosif cel Sfânt împlinesc făgăduinţa;
al Moldovei.” Bucură-te, că ai fost binecuvântată de marele
La Mitropolie este astăzi șantier. Parcă nu se arhiereu Zaharia;
mai termină. Da, șantierul de astăzi este urmarea Bucură-te, că el te-a aşezat în Sfânta Sfintelor;
ostenelii mitropolitului Iosif, căci dacă el nu Bucură-te, că Sfântul Zaharia, apărând cinstea
termina catedrala, generația nostră nu mai avea ta, de evrei a fost omorât;
ce reface. Bucură-te, jertfă bineprimită de Dumnezeu;
Oare cum ar fi arătat Iașul, fără maiestoasa Bucură-te, că în Sfânta Sfintelor se pregăteşte
catedrală în care toți ne ștergem lacrimile, azi sălăşluirea ta;
la picioarele Cuvioasei Mult Îndurătoarei Bucură-te, că tu începi mântuirea noastră;
Parascheva? Știți ce este interesant? Cu tot Bucură-te, că de fecioare de vârsta ta ai fost
șantierul, praful aferent și gardul instalat petrecută;
spre mormântul său, candela de la căpătâiul Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă,
Mitropolitului Iosif nu se stinge niciodată. Și nici pururea Fecioară!
pașii tinerilor care merg pentru binecuvântare și
sfat, nu se împuținează. De ce oare? Pentru că (Din Acatistul Intrării
lumina Mitropolitului Sfânt, încă schimbă cetatea Maicii Domnului în Biserică)
Iașilor!
e

100 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


16. GALERIA PERSONALITĂŢILOR

Hurmuzăcheştii — o Alexandru, ajungând postelnic, prin anul 1766,


a făcut pe cheltuielile sale o copie a cronicii lui
familie de intelectuali (I) Ion Neculce. Un altul, Matei, a fost în timpul
încorporării Bucovinei la Austria, mare paharnic
Menţionaţi de Ion Neculce în „Letopiseţul şi pârcălab de Cernăuţi. În ţinutul Cernăuţilor, el
Moldovei” (1662-1743), Hurmuzăcheştii au stăpânea moşiile Cernauca, Vasilău şi Văslăuţi. Al
făcut parte dintr-o veche familie boierească treilea, Ştefan, a fost vistiernic şi pârcălab de Hotin.
înrudită cu familia Murguleţilor, cea a lui Iar ultimul, Constantin, mare medelnicer, a deţinut
Simeon Movilă şi, care a avut legături destul funcţia de pârcălab de Galaţi6. Acesta, căsătorit
de apropiate cu Nicolae Mavrocordat, cel care cu Ruxandra, o grecoaică din Constantinopol, a
s-a îngrijit cu atâta înflăcărare de păstrarea moştenit Cernauca din Bucovina de la fratele său
cronicilor româneşti. Anume, aceste relaţii au Matei, care nu a avut urmaşi. În 1781, când a fost
făcut ca să se înrădăcineze în această familie creată, la îndemnul împăratului Iosif al II-lea,
pe de o parte, românismul şi patriotismul, iar Comisia austriacă de delimitare a proprietăţilor
pe de alta – dragostea faţă de studiile ştiinţifice funciare din Bucovina, medelnicerul Constantin
şi literare1. Începând din secolul al XVII-lea, Hurmuzachi, se afla stabilit cu traiul în Cernauca,
membrii acestei familii au ocupat ranguri înalte sat din imediata vecinătate a Toporăuţilor lui
şi au ajuns în Divanul Domnesc al Moldovei. Ei Miron Vodă Barnovschi, situat la o distanţă de
au adus importante servicii cauzei românismului, 18 km de Cernăuţi7. În 1792, el a fost trecut în
iar meritele lor au fost apreciate de către domnii rândurile nobilimii bucovinene şi galiţiene cu
ţării, care au menţionat în documentele vremii gradul de cavaler şi a fost intabulat ca proprietar
„că Hurmuzăcheştii au fost pururi, de la început al moşiei Cernauca în Tabula Bucovinei8.
boieri credincioşi ai Moldovei şi boieri aleşi ai Marele medelnicer Constantin Hurmuzachi,
Sfatului şi ai Divanului Domnesc”2. decedat în 1792, a avut trei fii, şi anume
Cel dintâi Hurmuzachi, care a intrat în viaţa Constantin, mare comis, Alecu şi Doxachi,
publică a Moldovei a fost Manolachi, mare precum şi o fiică, Nastasia, căsătorită cu boierul
comis în cea de a doua domnie a lui Nicolae Vasile Vasilco din Lucavăţ pe Siret9. Urmaşilor
Mavrocordat. Un fiu al acestui Manolachi, a putut le-a lăsat ca moştenire, Cernauca din Bucovina şi
fi Cârstea, nepot de vară a lui Gheorghe Duca3. părţi din moşiile Cârjoaia Zbiereni şi Horodiştea,
Cârstea s-a remarcat ca un om cu multă ştiinţă aflate în Moldova.
de carte. În 1711, după plecarea lui Dimitrie
Cantemir în Rusia, el a fost pus de ieşeni „să fie Doxachi Hurmuzachi
cap al târgului”4. Fiul acestuia, Hurmuzachi (al Doxachi, cel de-al doilea fiu al lui
cărui nume de botez a devenit nume de familie), Constantin şi al Ruxandrei Hurmuzachi, s-a
a ajuns logofăt şi vornic de Botoşani. El era născut în anul 1782 la Horodişte, în ţinutul
căsătorit cu fiica vistiernicului Ştefan Luca, Dorohoiului şi carte a învăţat, cu dascăli
omul de încredere şi solul de taină al lui Dimitrie moldoveni şi greci, la curtea părinţilor săi. Din
Cantemir. Această Ilincă, era nepoata cronicarului fragedă tinereţe el s-a călugărit, mai ales la
Ion Neculce5. îndemnul maicii sale, Ruxandra, o femeie foarte
Hurmuzachi a avut patru feciori. Primul, ambiţioasă şi nesăţioasă de avere. Doxachi sau

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 101


„Doroftei monahul”, cum îl zeflemisea maică- agă, iar în 1856 – titlul de mare vornic15.
sa, şi-a dobândit pentru acele vremuri, o cultură Doxachi Hurmuzachi, nestorul românilor
respectabilă. În 1804 şi-a părăsit metocul. Având bucovineni, s-a stins din viaţă la 30 martie 1857
22 de ani venea în Bucovina, pe la Mamorniţa, să în Cernăuţi şi este înmormântat în curtea bisericii
ia în stăpânire moşia de la Cernauca, năpăstuită de Sf. Arh. Mihail şi Gavril din Cernauca, ctitorie a
contele Logothetti, proprietarul satului învecinat sa din 1825.
Şerăuţi10. Atunci el n-a putut intra în posesiunea Conacul boieresc de la Cernauca, în care
ocinei părinteşti, căci nu atinsese vârsta de 24 Doxachi Hurmuzachi a locuit peste o jumătate
de ani, adică majoratul. Mai stătuse doi ani la de secol, a fost până spre sfârşitul veacului al
mănăstire, revenind la Cernauca în 1806. Între XIX-lea un „cuib de moldovenie” în noianul
timp, Ruxandra Hurmuzachi arendase moşia de străinism care a copleşit Bucovina după
unui arendaş polon, pe nume Grigori Torosievici. 1775, „un adevărat templu în care se păstrase cu
Alungându-l de pe moşie, pentru a nu da prilej sfinţenie limba şi obiceiurile româneşti”16. Trăind
de înstrăinare a ocinei medelnicerului Constantin în regiunea dintre Nistru şi Prut, regiunea expusă
Hurmuzachi, Doxachi a fost dat, nu o singură rutenizării prin imigrările în masă din Galiţia
dată, în judecată de către născătoarea sa şi purtat învecinată, Doxachi a păstrat tradiţia românească
la procesele de la Forum nobilium din Cernăuţi. şi a încercat să oprească noul curent politic care
S-a căsătorit în 1810 cu Ilinca, unica ameninţa să aducă mari prejudicii caracterului
moştenitoare a stolnicului Iordachi Murguleţ, istoric românesc şi ortodox al Bucovinei. El a
proprietarul moşiei Mihalcea de lângă Cernăuţi11, manifestat întotdeauna o atitudine de rezistenţă
dar stăpân deplin al Cernaucăi avea să devină faţă de dominaţia habsburgică, faţă de politica
în 1818, după ce schimbă pământul Ilincăi cu nefastă pentru Bucovina, a Guberniului de la
partea din Cernauca ce-i revenise, prin dreaptă Lemberg, a avut o mare înrâurire asupra altor
împărţire, surorii sale Nastasia şi după ce părţile familii şi a servit ca exemplu pentru alţi boieri şi
lor din această ocină i le dăruiseră fraţii săi, mazili români din Bucovina.
Constantin şi Alecu12. Conacul de la Cernauca şi casa din Cernăuţi,
Cu Ilinca, odrasla Murguleţilor, boierul cumpărată în 1812 de la contele Leon Logothetti,
Doxachi Hurmuzachi a avut şapte copii cu o au devenit centre de întâlnire a intelectualilor
viaţă mai îndelungată: fiii Constantin, Eudoxiu, din Bucovina, Moldova şi Basarabia, în care se
Gheorghe, Alexandru şi Nicolae şi fiicele Eliza discutau „în linişte şi fără pasiune problemele
şi Eufrosina13. Eliza s-a căsătorit cu marele naţionale şi sociale, atât privitoare la românii
logofăt, Gheorghe Sturdza, care îşi avea conacul din Bucovina, cât şi la cei de peste hotare”17.
în Dulceştii de lângă Roman, iar Eufrosina Aici şi-au găsit adăpost şi mângâiere, în timpul
era măritată cu boierul Petrache Petrino din de cumpănă, fruntaşi ai românilor din cele
Basarabia14. trei ţări române. De-o vorbă, cel mai de seamă
Stabilindu-se în Bucovina şi devenind apărător al refugiaţilor moldoveni din 1821-
cetăţean austriac, Doxachi Hurmuzachi a rămas 1823 în Bucovina a fost anume jovialul Doxachi
şi supus moldovenesc. Dubla cetăţenie a făcut Hurmuzachi. Refugiaţilor le-a căutat gazde în
din el şi din urmaşii săi să fie şi să rămână şi buni Cernăuţi; provizoriu i-a primit şi în casele sale. Îi
români, şi cetăţeni austrieci loiali pe tot parcursul vizita zilnic, pornind călare de la o gazdă la alta.
vieţii lor. De aceea, domnii Moldovei l-au distins Despre ospitalitatea lui, devenită proverbială,
cu ranguri boiereşti de onoare. Astfel, din 1819 el le scrisese unor prieteni de ai săi mitropolitul
obţinuse rangul de căminar, în 1827 – cel de mare Moldovei Veniamin, care în 1821 se retrăsese la

102 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


Colincăuţi, în Nordul Basarabiei, unde stătea în românesc, sincer şi ospitalier şi de aceea era
„plângătoare şedere”: „Să veniţi la satul Cernauca firesc ca acest boier, trăit într-un alt mediu, mai
de la graniţă a du-sale căminarului Doxachi patriarhal şi cucernic, dar mai sănătos, să dea
Hurmuzachi, unde mă voi afla şi eu”18. Printre aceeaşi creştere fiilor şi fiicelor sale, de care
localităţile învecinate Cernauca şi Colincăuţi de s-a făcut singur părtaş în casa părintească de la
la 1812, trecea graniţa între Imperiul habsburgic Horodiştea”21. Despre felul cum se purta stăpânul
şi Imperiul ţarist, sfâşiind astfel trupul Moldovei moşiei Cernauca, ne spune acelaşi Iraclie
lui Ştefan. Porumbescu: „Îmi aduc aminte... cum bătrânul
Numeroşii refugiaţi din Moldova şi boier Hurmuzachi, în hainele sale patriarhale,
Transilvania, printre care Vasile şi Iancu în antereu adică, de arşenic de mătase, încins cu
Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ioan şal scump de Bagdad, care ajungea până sus de
Cuza, Costache Negri, Iacob Bologa, Gheorghe piept, caţaveică de blană de jderi, deasupra cu
Bariţiu, Timotei Cipariu etc., au fost găzduiţi de giubea de cel mai fin postav, în cap cu fes roşu,
Ilinca şi Doxachi Hurmuzachi în anii 1848-1849. de sub care se vedea retezatul păr, alb ca laptele şi
Când, de pildă, Iraclie Porumbescu, pionier al peste fes pălăriuţă sură; în mână cu o vărguţă de
scrisului românesc din Bucovina, tatăl viitorului gutapercă cu bold de aur la mănunchiu, călare pe
compozitor Ciprian Porumbescu, i l-a prezentat sur sprinten şi focos, ce mergea în umblet măsurat
pe Aron Pumnul, abia sosit la Cernăuţi, boierul şi cilibiu, de ţi-era mai mare dragostea să te uiţi la
Doxachi şi-a îmbrăţişat musafirul, l-a sărutat pe el şi la septegenarul său călăreţ”22.
frunte şi i-a zis: „Poftim, domnule, şi priveşte „Patriarhul” de la Cernauca avea 78 de ani,
de acum înainte casa mea ca pe a dumitale”19. când a pornit pe drum neîntorcător. Dar, înainte
Amintindu-şi despre şederea sa în Bucovina, un de a închide ochii pe vecie, el le-a lăsat urmaşilor
alt participant la evenimentele revoluţionare din un impresionant testament, pe care l-a publicat,
1848 din Transilvania, Ioan Rusu, scria: „Auzind „Telegraful Român” din Sibiu23. Acest testament
boierii din Bucovina de sosirea mea la Cernăuţi, politic releva cele trei mari şi sfinte îndatoriri,
mi-or trimis bani de ajutor, unii câte 5, alţii câte pentru care românii bucovineni aveau să răspundă
10 ruble ruseşti, apoi de câte ori mergeam de în faţa lui Dumnezeu, înaintea oamenilor şi
la Cernauca la Cernăuţi, bătrânul Hurmuzachi urmaşilor lor. Aceste îndatoriri erau: iubirea de
întotdeauna îmi da câte o băncuţă de 10 florini patrie, iubirea de limbă şi iubirea duhovnicească.
zicând că la oraş nu poţi merge fără bani”20. În situaţia dată, pentru a nu fi purtaţi de valurile
Doxachi Hurmuzachi a fost adeptul ideii străinismului, românul bucovinean trebuia
separării Bucovinei de Galiţia şi a constituirii ei să iubească patria, limba şi biserica, căci:
în ducat autonom. El a fost şi membru marcant al „Românească este ţara aceasta în care trăim,
Comitetului duhovnicesc, creat în mai 1848 din câştigată şi păstrată cu sângele străbunilor şi
reprezentanţi ai clerului şi din laici, pentru a se înzestrată cu drepturi româneşti care n-au putut
opune felului dictatorial al episcopului Eugenie să apună, pentru că sunt o proprietate nepieritoare
Hacman, de a administra Eparhia Bucovinei. a ei.
Către sfârşitul vieţii a tradus din limba greacă Limba română, sufletul naţionalităţii
şi o broşură cu tematică religioasă. Acest om noastre, pe care ne-au păstrat-o străbunii în
foarte pitoresc „reprezenta vechea societate timpul barbariei, chiar cu răpunerea vieţii, a
moldovenească nu numai prin portul său, prin fost totdeauna şi este adevărata limbă a acestei
obiceiurile româneşti, prin tradiţiile naţionale, ţări, nici un drept nu s-a aflat în putere, ca să o
ci în el s-a evidenţiat, în primul rând, sufletul desfiinţeze.

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 103


Biserica ţării noastre este biserica pus capăt Războiului Crimeii şi a înlăturat
ortodoxă, odorul cel mai scump al sufletului protectoratul rusesc asupra Ţărilor Române, dar
nostru, care, cu toate că are drepturile cele mai a menţinut suzeranitatea otomană şi a pus aceste
frumoase, se află totuşi în împrejurările de faţă ţări sub garanţia celor şapte Puteri europene. În
ameninţată de nişte jurstări nefavorabile şi cere cadrul acestui tratat era prevăzută consultarea
ajutorul fiilor săi ca să o apere”24. „dorinţelor populaţiei” în privinţa viitoarei
Constantin Hurmuzachi organizări a Principatelor31. Întrucât Turcia,
Jurisconsult şi om politic, Constantin este Rusia şi Anglia au pretextat că românii n-ar dori
primul copil al boierului Doxachi Hurmuzachi şi să formeze un singur stat, s-a decis trimiterea
vede lumina zilei la 12 noiembrie 1811, în în Principate a unor comisari, care să ia act de
Cernauca25. În 1818 este dat la o şcoală primară doleanţele românilor. Consultarea urma să se
din Cernăuţi, iar Liceul clasic din capitala facă în Moldova şi Muntenia, prin convocarea
Bucovinei îl absolvă în 1830. Pleacă apoi la de adunări (divanuri ad-hoc), care să se pronunţe
Viena, unde se înscrie la universitatea de acolo, în privinţa organizării viitoare a celor două ţări32.
obţinând studii juridice. În 1834, după absolvirea Competenţa acestor divanuri era hotărâtoare. Cu
universităţii, se întoarce în Bucovina cu gândul aceasta, problema Unirii Principatelor intrase
de a-şi căuta o slujbă potrivit cunoştinţelor sale, într-o fază nouă.
însă, la solicitarea marelui logofăt Gheorghe Bals La o lună şi ceva de la semnarea Tratatului de
Dumbrăveanul din Moldova, pleacă la Chişinău, pace de la Paris, „moldovenii au luat iniţiativa de a
unde timp de opt luni, învaţă limba rusă. strânge într-un mănunchi puternic pe toţi bărbaţii
Logofătul avea nişte procese îndelungate la meniţi a fi conducătorii naţiunii prin poziţia,
St.Petersburg pentru moşiile sale din Basarabia şi cultura, cunoştinţele şi patriotismul lor”33. În acest
de aceea avusese nevoie de ajutorul lui sens, la 25 mai/6 iunie 1856 la Socola, lângă Iaşi, a
Constantin Hurmuzachi, care prin rara sa erudiţie fost înfiinţată Societatea „Unirea”, din care făcea
şi iscusinţă, câştigă în scurt timp toate parte şi bucovineanul Constantin Hurmuzachi.
procesele26. Avea 45 de ani, fusese până atunci distins,
Stabilindu-se în 1844 în Moldova, unde pentru meritele personale privind redactarea
logofeţia dreptăţii şi sfatul domnesc i-au regulamentului şcolar şi a Codului penal al
„recunoscut competiţia şi dritul de advocat Moldovei, cu titlurile de agă şi, respectiv, de mare
în cauze civile”, Constantin Hurmuzachi este vornic. Iar printr-un decret domnesc din 1 aprilie
numit în 1850, membru al Comisiei pentru 1856 i se recunoscuse formal împământenirea34.
reorganizarea învăţământului public, iar în 1852 Comitetul acestei societăţi, compus din 21 de
este inclus în Comisia legilor, căreia în timp de persoane, a hotărât, în ajunul sosirii comisarilor
un an, îi prezintă partea I a Codului penal27. din partea puterilor garante, pentru a se informa
Fiind la vremea sa „unul din cei mai învăţaţi asupra dorinţelor şi nevoilor ţării, următoarele:
bărbaţi ai Moldovei”28, Constantin Hurmuzachi, „Unirea Principatelor sub un prinţ străin, dintr-o
„doctor în drept, eminent om politic ..., alături de familie domnitoare în Europa, afară de dinastiile
fraţii săi, a jucat un rol important în desprinderea statelor megieşite. Statornicirea unei capitale noi
din 1849 a Bucovinei de Galiţia şi la proclamarea în mijlocul ţării”35. Societatea a mai hotărât ca,
ei ca ducat autonom”29. A avut, totuşi, un rol mult componenţa divanurilor ad-hoc, să se stabilească
mai mare în desfăşurarea luptelor politice având prin alegeri, iar de problema alegerilor depindea
ca scop Unirea Principatelor30. viitorul ţării. Societatea a instituit din sânul ei
Tratatul de la Paris din 30 martie 1856 a o comisie din 5 membri (Mihail Kogălniceanu,

104 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


Constantin Hurmuzachi, Costache Rolla, D. Ralet incursiune istorică, sunt înlăturate echivocurile
şi N. Şuţu), însărcinată cu elaborarea proiectului întreţinute deliberat sau nu, în jurul statutului
asupra modului de alegere, în conformitate cu juridic al Principatelor Române42. În perioada de
vechile datini ale ţării şi cu art. 24 din Tratatul de pregătire a Unirii, după deschiderea Divanului
la Paris36. La a doua şedinţă a Societăţii „Unirea”, Ad-hoc al Moldovei (22 septembrie 1857),
care are loc la 11 iunie 1856, este ales Comitetul Constantin Hurmuzachi a fost ales membru al
Central al Unirii, din care, alături de mari comisiilor: pentru verificarea titlurilor deputaţilor
personalităţi ca, de exemplu, Vasile Alecsandri, (mandatelor), redactarea regulamentului
Mihail Kogălniceanu, Anastasie Panu, Costache Divanului, îndreptarea hotarelor ţării, impunerea
Negri, Neofit Scriban ş.a., făcea parte şi străinilor la justiţia ţării, îndreptarea hotarului din
Constantin Hurmuzachi, pe atunci unul dintre Delta Dunării, întemeierea relaţiilor comerciale,
cei mai influenţi membri ai partidului unionist37. libertatea cultelor, înfiinţarea unui Sinod, etc.
Iar în februarie 1857, când se constituie la Iaşi În cadrul acestora, expunerea de motive şi
Comitetul Electoral al Unirii, care să adopte un întocmirea proiectelor de legi, i-a aparţinut43.
program de acţiune pentru ca românii din ambele Constantin Hurmuzachi n-a sprijinit de la bun
principate să-şi poată exprima liber dorinţele lor început candidatura colonelului Alexandru Ioan
în divanurile ad-hoc, Constantin Hurmuzachi, Cuza şi, acest fapt l-a îndepărtat pentru puţin timp
ales secretar, devine sufletul acestui comitet38. de prietenii săi din tabăra unionistă. Mai apoi el
În 1857 micii proprietari din ţinutul şi-a dat votul pentru Cuza şi, ca jurist eminent,
Romanului îl aleg pe Constantin Hurmuzachi a înţeles, ca şi alţii, că dubla alegere a lui Al. I.
ca deputat în adunarea ad-hoc a Moldovei. În Cuza „a fost un act decisiv şi imprevizibil, fondul
cadrul ei „a participat la formularea celor cinci chestiunii nu a stat nici un moment sub semnul
puncte din dorinţele ţării şi a rostit un cuvânt fatidicului. Dimpotrivă, dubla alegere a fost doar
însufleţitor pentru unirea Moldovei şi a Ţării o variantă posibilă a înfăptuirii Unirii, rod al unei
Româneşti”39. În 1858, a fost ales deputat în îndelungate desfăşurări cu adânci rădăcini în
adunarea electivă. Când a venit vorba, însă, de istorie, pregătită, minuţios şi prin luptă necurmată
alegerea domnitorului şi când mulţi unionişti au şi minuţios chibzuită”44. Evenimentele de la
sprijinit candidatura colonelului Alexandru Ioan 24 ianuarie 1859, recunoaşterea şi acceptarea
Cuza, Constantin Hurmuzachi s-a pronunţat ca, dublei alegeri de concertul european în toamna
în fruntea statului să se afle un om cu influenţă. aceluiaşi an şi mai ales acceptarea unificării
Un asemenea om îl vedea în persoana lui Grigore politico-administrative a statului naţional român
Sturdza, fiul fostului domn al Moldovei Mihai în ultimele luni ale anului 1861, „au dezvăluit
Sturdza40. În acest scop, ajutat de câţiva prieteni, nu numai viabilitatea noului stat naţional ce se
a înfiinţat ziarul „Constituţionalul”, al cărui prim constituise, ci şi forţa sa de a se afirma ca o entitate
număr vede lumina tiparului la Iaşi, în ziua de 10 europeană pe drumul evident al unei afirmări pe
noiembrie 185841. deplin de sine stătătoare”45.
Pentru a agita ideea unirii, Constantin În primii trei ani de afirmare a noului stat,
Hurmuzachi elaborează împreună cu Ioan Constantin Hurmuzachi are de îndeplinit funcţii
Maiorescu broşura (în limbile română şi importante în Moldova. De pildă, după 24
franceză) „Dezvoltarea drepturilor Principatelor ianuarie 1859 el este ministru al justiţiei (numit
moldo-române, în urma tratatului de la Paris din prin decretul din 8 martie 1859, emis de Al. I.
30 martie 1856”. În această broşură, care este Cuza) în guvernul Moldovei, condus de Ion
pentru uzul străinătăţii interesate, se face o largă Ghica. În anii 1860 şi 1861, este ales deputat în

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 105


Adunarea legislativă, deţinând chiar funcţia de
vicepreşedinte al ei. În ianuarie 1861 este din nou Eudoxiu Hurmuzachi
numit ministru de justiţie al Moldovei46. Cel de al doilea fiu al boierului Doxachi
Un timp oarecare, sleit de frământările politice Hurmuzachi, cel căruia i s-a dat, la botez, numele
din ţară, se retrage la conacul din Dulceşti, părintelui său – Eudoxiu, s-a născut la Cernauca
ţinutul Roman, al cumnatului său Gheorghe la 29 septembrie 1812. Acesta era un copil retras,
Sturdza. Acolo, la Dulceşti, îl va vizita principele fiind înclinat nu spre joacă, ci spre meditaţie şi
Carol, după urcarea sa pe tronul României. În spre lectura cărţilor pe care le aflase în biblioteca
toamna anului 1867 este ales deputat în Camera bunului său tată. Cititul şi scrisul le-a deprins în
legislativă din Bucureşti. Elaborează proiectul de casa părintească, la o vârstă destul de fragedă, cu
lege privind concesiunea construirii căilor ferate profesorul cernăuţean Porfiriu Dimitrovici (1801-
în ţară47. 1865), diacon la Episcopia Bucovinei şi viitor
În toamna anului 1868, îmbolnăvindu-se, redactor al „Calendarului pentru Bucovina”50.
este nevoit să se interneze într-un sanatoriu din Studiile primare, gimnaziale şi liceale le obţine la
Viena. Imediat după plecarea sa din Bucureşti, Cernăuţi, între anii 1819-183151, fiind în perioada
Constantin Hurmuzachi este numit Prim- cât a învăţat la Liceul german de stat, înfiinţat
preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie a României. în capitala Bucovinei în 1808, primul elev al
Nu apucă să ia în primire această funcţie, căci la clasei52. După absolvirea liceului, părinţii l-au
15 februarie 1869 se stinge din viaţă în capitala trimis, odată cu fratele său mai mare, Constantin,
Austriei, de unde corpul său neînsufleţit este la Viena, pentru a se înscrie la Facultatea de Drept.
transportat în România, la Dulceşti, unde se În timpul studenţiei şi-a dezvăluit înclinaţia
stabilise prin căsătorie, cu Gheorghe Sturdza, spre studiu şi cercetare. N-a studiat în capitala
sora lui, Eliza, pentru a fi înmormântat48. Austriei numai dreptul, ci a frecventat şi cursurile
Constantin Hurmuzachi nu şi-a întemeiat în Facultăţii de Istorie53. În anul 1835, absolvind
timpul vieţii, ca şi fraţii săi Eudoxiu şi Alecu, o Facultatea de Drept, Constantin Hurmuzachi
familie. Întreaga energie şi-a dăruit-o, până la s-a întors la Cernauca, Eudoxiu, însă, a rămas la
1859, luptei pentru Unirea Principatelor. Apoi s-a Viena pentru a întreprinde cercetări minuţioase
remarcat ca fruntaş al luptelor pentru drepturile în arhivele statului54. El nu va fi, totuşi, singur
istorice ale României, pentru constituirea în capitala Austriei, căci din 1834 acolo, pentru
guvernului reprezentativ, constituţional şi a obţine, la fel, studii juridice, se afla fratele său
pentru dezvoltarea învăţământului şi culturii, Gheorghe.
ca om ce şi-a impus punctul de vedere în Pe lângă faptul că îşi consacra timpul studierii
reformarea legislaţiei naţionale. Prin Constantin documentelor privind istoria românilor, pe care
Hurmuzachi şi Bucovina şi-a adus contribuţia le descoperea în arhivele vieneze, Eudoxiu
la făurirea statului unitar român şi independent. Hurmuzachi îşi exercita funcţia de practicant la
Căci nu întâmplător, istoricul Ion Nistor a scris judecătoria Schotten55. Iar în perioada 1838-1841
următoarele: „Constantin Hurmuzachi a fost cel el a susţinut toate examenele pentru obţinerea
mai mare talent politic, pe care Bucovina l-a dat titlului ştiinţific de doctor în drept56.
Moldovei. Pe lângă numeroşii arhierei şi dascăli Şederea îndelungată a lui Eudoxiu
de toate categoriile, pe care românii bucovineni îi Hurmuzachi la Viena, nu-l îndepărtează de
dădură fraţilor lor de peste Molna, vine şi persoana familie, de prieteni, de Bucovina. Ştirile, pe care
lui Constantin Hurmuzachi ca să încununeze le trimite părinţilor sunt dovada unui fin spirit
prinosul nostru de energii şi talente”49. de observaţie şi a unei interesante poziţii faţă

106 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


de problemele vremii de atunci. De la Eudoxiu, întreprinde o călătorie în Basarabia59. De la
boierul de la Cernauca primea veşti despre Chişinău, unde se întâlnise şi cu fratele său
evenimentele politice şi despre tot ce putea Alecu, venit de la moşia Galbăna a lui Costache
să-l mai intereseze, pe când scrisorile adresate Balş, pe care o administra Constantin, el va
„mămucăi”, dovedeau adâncul sentiment filial pleca la Iaşi, pentru a se interesa cum puteau
de stimă, de dragoste şi gratitudine faţă de fiinţa fi încheiate, în favoarea tatălui său, procesele
care i-a dat viaţă. Eudoxiu nu numai că le trimitea judiciare pentru moşiile Ipoteşti şi Teioasa. În
părinţilor veşti din locul aflării sale, ci le cerea 1842 a făcut o călătorie la Constantinopol, apoi
întotdeauna ştiri privind treburile gospodăriei. El a revenit în toamna aceluiaşi an la Cernauca,
vroia în permanenţă să fie la curent cu tot ce se pentru a strânge documentele necesare terminării
întâmpla pe vasta lor moşie şi de aceea devenise procesului pe care îl avea în Moldova, Doxachi
fiul favorit al lui Doxachi. Anume, sfătuindu-se şi Hurmuzachi60. Din februarie până în octombrie
chibzuind, împreună cu Eudoxiu, aranja Doxachi 1843, el s-a aflat la Iaşi, dar cu toate că şi-a depus
treburile gospodăriei lor. Când lui Doxachi i s-a eforturile ca procesul să fie câştigat, din cauza
părut că acest tânăr serios, solid, ordonat avea adversităţii unor boieri din Divanul Domnesc şi a
intenţia să rămână pentru totdeauna în capitala poziţiei neînţelese a domnitorului Mihail Sturdza,
Austriei, el a început să-l roage în scrisori să moşiile din Moldova ale Hurmuzăcheştilor au
se întoarcă acasă. Dar Eudoxiu şi-a întrerupt fost pierdute pentru totdeauna61. Anul 1844 l-a
şederea sa la Viena, pentru a se reîntoarce la petrecut în Bucovina, la casa părintească, dar
Cernauca, abia în 1840, după plecarea fratelui în primăvara lui 1845 se afla la Dulceşti, ţinutul
său Constantin, în Moldova57. Ajuns la conacul Roman, la sora lui Eliza şi cumnatul Gheorghe
din Cernauca, pe care nu-l văzuse timp de cinci Sturdza62.
ani, Eudoxiu îi va scrie fratelui său Constantin, Perioada 1841-1845, Eudoxiu Hurmuzachi
următoarele rânduri emoţionante: „În sfârşit a şi-a petrecut-o parte în Bucovina austriacă, parte
sunat ceasul meu cel fericit – sunt la Cernauca în Basarabia rusească şi în Moldova aflată sub
în mijlocul părinţilor şi al fraţilor care mă iubesc suzeranitatea Porţii Otomane. El şi-a văzut neamul
şi astfel, mă despăgubesc pentru petrecerea mea înrobit, căci Moldova lui Ştefan, împărţită, se afla
între străini care rar sau niciodată, nu pot înlocui sub trei stăpâniri străine. Atunci, poate, în suflet a
pe acei pe care natura ţi i-a dăruit. Petrec aici zile slobozit rădăcini mai adânci, ideea de a face ceva
şi ore pe care nu le am în Viena, căci astfel de folositor pentru toţi românii. Şi-a pus de gând
inimi şi asemenea căldură n-a avut pentru mine să continue să adune cu mai multă perseverenţă
capitala imperială”58. documente privind trecutul poporului român,
Acasă, în Bucovina, pe Eudoxiu îl aştepta care să dovedească continuitatea şi unitatea
o muncă istovitoare. Tatăl său Doxachi, fiind neamului românesc de la Nistru până la Tisa, din
şi cetăţean moldovean, era purtat pe drumuri, Carpaţi până la Marea Neagră. El dorea fierbinte
la diferite procese, pentru unele părţi de moşii ca Europa să afle că, la gurile Dunării se află un
rămase în Moldova. Trebuia să-şi ajute părintele, popor harnic, viguros, de origine daco-latină, cu
să-l apere de adversari, trebuia să lupte cu justiţia un trecut bogat, un popor care a oprit cu pieptul
moldovenească imperfectă. său înaintarea păgânilor spre vestul continentului,
Pentru a se întâlni cu fratele său, Constantin un popor care merita o soartă mai bună decât
şi cu sora sa Eufrosina, căsătorită la Rujniţa, în aceea pe care o avea atunci.
ţinutul Soroca, cu boierul Petrache Petrino, la Atras de istorie, „dobândind o perspectivă
sfârşitul lunii octombrie a anului 1841, Eudoxiu clară asupra însemnătăţii acestei ştiinţe pentru

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 107


afirmarea drepturilor naţionale ale poporului spargă ghiaţa în Dunăre, iar el făcea o baie, ceea
român”63, în iulie 1845, Eudoxiu Hurmuzachi s-a ce i-a pricinuit adesea conflicte cu poliţia, până ce
întors la Viena. Era primul român care pătrundea aceasta se obişnui, în fine, cu acest curios sport al
în arhivele austriece, primul care a copiat un lui Hurmuzachi”67. Conform informaţiilor pe
număr impresionant de documente privind istoria care ni le-a oferit memorialistul Teodor Ştefanelli,
neamului românesc. care l-a cunoscut şi la Cernăuţi, şi la Viena,
Cercetările făcute din anul 1846 şi continuate, unde şi-a făcut studiile, Eudoxiu Hurmuzachi
cu unele întreruperi, mai bine de un deceniu, era, în genere, un bun sportiv. Ne spune el şi
aveau să-i fie de un mare folos viitorului savant şi următoarele: „Era în stare să înoate ore întregi cu
om politic. Eudoxiu Hurmuzachi „va transforma deosebită uşurinţă, - şi spun rudele sale – că odată
istoriografia într-o armă de luptă pentru obţinerea a trecut înotând întreaga lăţime a Bosforului până
drepturilor politice”, „va căuta să lege activitatea la aşa numitul turn al lui Leandru, lăţime care în
sa istoriografică de necesităţile practice şi vechime se numea Seslos şi Abydos, iar altădată
naţionale ca un mijloc de a înţelege direcţia a trecut înot lacul Como, urmat într-o luntre de
dezvoltării societăţii din vremea sa”64. Nu-i venea fratele său, Nicolae68.
greu să pătrundă în conţinutul documentelor pe În timpul aflării sale la Viena, prin 1846-
care le descoperea, fiindcă cunoştea bine limbile 1847, Eudoxiu Hurmuzachi a frecventat cursurile
germană, franceză, engleză, italiană, polonă, Institutului Politehnic din capitala Austriei şi
neogreacă, latină şi slavonă65. acolo a venit în contact cu cercurile revoluţionare
În timpul şederii sale la Viena, Eudoxiu ale tineretului vienez.
Hurmuzachi a venit în contact cu cultura germană, Revoluţia de la 1848, care a cuprins aproape
cu spiritul ei critic şi realist, spirit de care se va întreaga Europă, a avut ca scop primordial
conduce mai târziu. „Această influenţă va da înlăturarea relaţiilor feudale. Preludiul acestei
naţionalismului său un realism care îndemna revoluţii l-a constituit insurecţia declanşată la
la fapte practice, spre deosebire de politica mai 12 ianuarie 1848, în oraşul italian, Palermo.
teoretică a liberalilor din Principatele Române, Evenimentele revoluţionare din 22 şi 24 februarie,
crescuţi la cultura franceză”66. Cu toate că se forma au dus la răsturnarea monarhiei şi la proclamarea
un savant foarte serios, Eudoxiu Hurmuzachi Republicii Franceze. La 13 martie 1848, flăcările
rămânea un om deosebit de modest. În toate revoluţiei s-au extins şi asupra Austriei, care după
deprinderile sale, părea un om cu totul obişnuit şi anul 1815, devenise bastionul politic al reacţiunii
doar manierele sale îi trădau obârşia nobilă. Era din Europa Centrală69. În rezultatul acţiunilor
un om foarte tăcut, liniştit, puţin comunicativ, revoluţionare, a fost răsturnat regimul reacţionar
simplu în port şi în trai. Nu participa la distracţii al lui Metternich, iar împăratul Ferdinand, care
şi banii şi-i cheltuia pe copierea documentelor a domnit sub tutela acestui cancelar şi care în
din arhive. Era, „mic de stat, cu înclinaţiune spre decembrie 1848 a fost constrâns să abdice, s-a
grosime, cu faţa sa expresivă, barbă lată, mai mult văzut silit de către forţele revoluţionare să aprobe
albă decât sură şi cu un pince-nez, care-i atârna instituirea unui nou guvern, să proclame libertatea
de piept prins de o sforiţă de mătase neagră, cu presei şi a adunărilor, organizarea gărzilor civile
mâinile veşnic la spate sau în buzunare. Purta şi desfăşurarea alegerilor libere în Adunarea
cilindru pe cap şi o redingotă neagră peste care Constituantă. Fără multă şovăire, Eudoxiu
iarna mai îmbrăca un pardesiu, căci cel mai mare Hurmuzachi, adversar al absolutismului, s-a
ger nu-i făcea nici o supărare şi este cunoscut înscris în Garda naţională de la Viena. Dar, atunci
cum iarna, în Viena, punea pe servitorul său să-i când ecoul revoluţiei a ajuns şi în Bucovina,

108 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


extremitatea estică a monarhiei habsburgice, persoanelor cunoscătoare a limbii române şi prin
care încă nu era pe atunci un ducat autonom, ci obligarea autorităţilor provinciale, de a folosi şi
o simplă circumscripţie administrativă a Galiţiei, limba română în administraţie”76. Prin cea de a
şi când Anton Kral, directorul Liceului german treia dorinţă, se cerea administraţie provincială
de stat din Cernăuţi, s-a pus în fruntea unei gărzi proprie în toate problemele administrative,
naţionale70, Eudoxiu Hurmuzachi s-a grăbit să se politice şi judiciare. În rest, fiecare dorinţă din
întoarcă în provincia natală, pentru a participa la „Petiţia Ţării” şi-a găsit justificarea în planul unor
mişcarea naţională şi autonomistă71. comentarii favorabile, bazate pe dreptul istoric al
Problema centrală, care a grupat cei mai românilor bucovineni77.
valoroşi reprezentanţi din toate categoriile sociale La 1 august 1848 o deputaţiune bucovineană,
româneşti din Bucovina, precum şi un însemnat condusă de Eudoxiu Hurmuzachi şi deputatul
număr de membri ai elitelor politice şi economice rădăuţean Mihai Bodnar, a prezentat „Petiţia
neromâneşti, a constituit-o separarea provinciei Ţării”, prezidiului parlamentului vienez78.
de Galiţia, ca pe această cale, Bucovina să-şi Susţinut de Anton Kral, împuternicit să ia
dobândească autonomia72. La Cernăuţi a fost cuvântul în plenul parlamentului de deputaţii
creat, de către întrunirea populară din 10/22 Mihai Bodnar şi Miron Ciupercovici, Eudoxiu
martie 1848, un Comitet de acţiune. Din iniţiativa Hurmuzachi a agitat cu consecvenţă, în capitala
acestuia, la 8/20 mai 1848, a avut loc o mare Austriei, problema separării Bucovinei de Galiţia.
adunare a bucovinenilor73, la care au participat El vedea în obţinerea autonomiei provinciale o
reprezentanţi ai clerului, boierimii liberale, condiţie vitală pentru demararea unor reforme
gospodarilor de la sate, orăşenilor şi minorităţilor şi modificări cardinale a întregii vieţi social-
etnice. Adunarea l-a ales ca preşedinte al economice şi politice din Bucovina, vedea
ei pe Doxachi Hurmuzachi74, luând apoi în o bază temeinică pentru afirmarea, apărarea
dezbatere cerinţele generale ale bucovinenilor. şi dezvoltarea fiinţei naţionale a românilor
La începutul lunii iunie 1848, revendicările bucovineni79. Fiindcă problema Bucovinei
populaţiei bucovinene şi-au găsit reflectarea rămânea nerezolvată, Eudoxiu Hurmuzachi a
într-un document, la redactarea şi definitivarea alcătuit în 1849 un prememoriu la „Petiţia Ţării”
căruia a luat parte în modul cel mai activ Eudoxiu din iunie 1848. Acest prememoriu era „menit
Hurmuzachi, ca jurist şi istoric, document pe care să menţină în atenţia autorităţilor superioare
şi-au depus semnăturile peste 230 de reprezentanţi austriece, doleanţele populaţiei româneşti din
ai tuturor claselor, categoriilor sociale şi Bucovina pentru emanciparea politică”80.
etniilor din Bucovina75. Acest document, fiind Problema viitorului statut al Bucovinei a fost
denumit „Petiţia Ţării”, conţinea 12 puncte sau luată în dezbatere de către Comisia parlamentară
cerinţe. Prima dorinţă politică din cele 12 era pentru elaborarea constituţiei la 24 februarie 1849.
autonomia Bucovinei şi separarea ei de Galiţia, Raportorul Fr. Smolka a formulat următoarea
în conformitate cu patenta împăratului Austriei, concluzie: „Să i se recunoască Bucovinei situaţia
Leopold al II-lea din 19 septembrie 1790, şi de provincie separată”81. Independenţa Bucovinei
crearea unei diete provinciale. A doua cerinţă, şi-a a fost recunoscută de împăratul Austriei, Franz
găsit în scrisoarea de însoţire a petiţiei o tălmăcire Joseph, în Constituţia din 4 martie 184982. În
mai amplă: ”păstrarea naţionalităţii prin ridicarea legătură cu acest fapt, ministrul de interne al
de şcoli elementare şi înfiinţarea la Cernăuţi a Austriei, A. Bach, fost coleg de studii cu Eudoxiu
unei catedre de limba şi literatura română, prin Hurmuzachi, îl cheamă pe acesta la Kremsier,
angajarea în serviciile publice şi administrative a pentru a-l consulta în privinţa reorganizării

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 109


administrative a Bucovinei. Acesta îl mai statutului de autonomie reală a Bucovinei, s-a
însărcinează şi cu traducerea în limba română a prelungit timp de un deceniu88. În 1860, când
decretelor şi ordonanţelor în această chestiune, Bucovina este iarăşi împreună cu Galiţia, Eudoxiu
cu redactarea codului civil şi a codului penal83. Hurmuzachi a întocmit o proclamaţie, în care
Un alt ministru austriac, Schemerling, îl include revendica separarea Bucovinei de Galiţia şi cerea
în 1850 pe Eudoxiu Hurmuzachi în comisia reorganizarea administraţiei provinciei pe baze
pentru elaborarea unui dicţionar de termeni autonome. El îi chema pe bucovineni să susţină
juridici româneşti şi în comisia pentru revizuirea aceste demersuri. Însă, Lembergul a luat măsurile
şi completarea cărţilor didactice destinate şcolilor privind împiedicarea difuzării în Bucovina a
din Bucovina. 84 acestui manifest89. La 13 decembrie 1860, când
Prin decretul imperial din 13 martie 1849, în Austria a fost instalat guvernul centralist al
autorităţile din Galiţia şi Bucovina erau înştiinţate lui A. Schmerling, au apărut noi perspective ale
că, potrivit Constituţiei din 4 martie 1849, soluţionării pozitive a problemei bucovinene. La
„ducatul Bucovinei formează o ţară de Coroană 27 decembrie, în casa boierului Iordachi Vasilco,
autonomă”85. În locul căpitanului districtual a avut loc o consfătuire a reprezentanţilor oraşului
Gheorghe Isăcescu, guvernator provizoriu Cernăuţi şi a boierimii bucovinene în vederea
al noului ducat, a fost numit E. Bach, fratele alcătuirii unui nou memoriu al Bucovinei90. La
ministrului de interne al Austriei. La 26 aprilie 30 decembrie, în ziarul vienez „Die Presse”, a
1849, acesta a publicat instrucţiunile privitoare la fost publicat articolul lui Eudoxiu Hurmuzachi
elaborarea proiectului de constituţie şi la formarea „Cu privire la problema anexării Bucovinei la
Comitetului bărbaţilor de încredere, alcătuit din Galiţia”, care conţinea un protest vehement contra
15 persoane. În septembrie 1849, Proiectul de nesocotirii principiului egalităţii în drepturi a
Constituţie provincială pentru ducatul Bucovinei Bucovinei cu celelalte provincii ale Austriei
a fost publicat în ziarul „Bucovina”, înfiinţat la şi nerecunoaşterii individualităţii ei naţional-
Cernăuţi şi redactat de către fraţii Gheorghe şi politice. E. Hurmuzachi releva că, „nici o altă
Alecu Hurmuzachi. Documentul elaborat definea posesiune a Coroanei nu a fost atât de rău şi de
Bucovina ca „provincie a coroanei imperiului mult maltratată ca Bucovina, prin încorporarea
austriac”, iar Cernăuţii – drept capitală a acesteia la Galiţia, încorporare iniţiată din nou
acesteia, precizând în cele 57 de articole, modul de seniorul polonez, în ciuda opoziţiei populaţiei
în care avea să se exercite regimul autonomiei bucovinene şi chiar a Consiliului imperial”91.
provinciale86. La 8 octombrie 1850 a fost „Chemarea Bucovinei la emancipare a fost un
promulgată legea privind organizarea politică a nou document înaintat împăratului Austriei,
Bucovinei. În fruntea provinciei, împărţită în 6 fiind semnat de 250 de reprezentanţi ai tuturor
districte, se afla guvernatorul, care mai avea de claselor, naţionalităţilor, stărilor şi confesiunilor
îndeplinit şi obligaţiile preşedintelui guvernului87. din Bucovina.”92
La 4 noiembrie 1850, Bucovina a obţinut un Acţiunile perseverente ale bucovinenilor,
comandament militar propriu, însă procesul de demersurile lui E. Hurmuzachi şi I. Vasilco,
cristalizare a autonomiei Bucovinei a fost frânat intervenţiile lui A. Mocioni şi A. Şaguna în
de instaurarea în Austria a neoabsolutismului. parlamentul vienez, schimbarea situaţiei politice
La 31 decembrie 1851, Constituţia din 4 martie în Austria, au dus la recunoaşterea definitivă, prin
1849 a fost abrogată. În mod formal, autonomia Constituţia din 26 februarie 1861, a autonomiei
Bucovinei n-a fost anulată. Ea nu a mai fost Bucovinei. Cu această ocazie, în ziua de 23
alipită la Galiţia. Însă, traducerea în fapt a aprilie 1861, în cinstea lui E. Hurmuzachi şi I.

110 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


Vasilco, s-a organizat o demonstraţie cu torţe. În că îl propunea în această calitate pentru meritele
drum spre locuinţele acestora, demonstranţii l-au câştigate prin ani îndelungaţi de luptă „pentru
întâlnit pe Eudoxiu Hurmuzachi şi l-au petrecut biserică, naţiune, independenţa ţării şi multe alte
până acasă cu „mare alai şi cu mari ovaţii”93. trebi însemnate pentru patrie, înfăţişând în orice
În 1862, devenind definitiv ducat autonom, prilej convingerea neclintită şi un devotament
împăratul l-a numit pe Eudoxiu Hurmuzachi pilduitor pentru interesele cele mai scumpe ale
vice-căpitan al Bucovinei, iar în 1864 – căpitan ţării noastre”98.
al ei, precum şi preşedinte în camera legislativă, Marele merit al lui Eudoxiu Hurmuzachi este
în care calitate a funcţionat până la moartea cel de a explora cu mare sârguinţă arhivele vieneze,
sa survenită la 10 februarie 187494. În 1872, pentru a descoperi şi valorifica documente privind
Curtea imperială de la Viena l-a distins cu titlul istoria românilor. În acelaşi timp, el a făcut
de baron. Tot în 1872, a fost ales membru al demersuri pentru a obţine aprobarea autorităţilor
Academiei Române. A murit la vârsta de 62 de austriece de a cerceta şi fondurile de arhivă din
ani şi este înmormântat în curtea bisericii „Sf. alte oraşe ale monarhiei habsburgice – Pesta,
Arh. Mihail şi Gavril” din Cernauca, ctitorie din Lemberg, Cluj, Sibiu, Braşov, a fost preocupat de
1825 a tatălui său, Doxachi Hurmuzachi95. continuarea investigaţiilor sale în Germania, la
În timpul vieţii sale, Eudoxiu Hurmuzachi Berlin şi München şi în Grecia, la Muntele Athos,
a luat partea locuitorilor din districtul de unde primise liste cu documentele de acolo,
Câmpulungului Moldovenesc şi a purtat, cu ce conţineau ştiri despre români. El a cules, de
statul austriac, un proces pentru redobândirea asemenea, documente şi din arhivele din Buda,
moşiilor lor, luate de către Fondul Religionar Cracovia, Milano. A mai copiat documente
din Bucovina. Cu acest prilej, a publicat în 1848 privind istoria poporului român din arhivele
la Viena, plângerea din 1844 a câmpulungenilor din Roma, Paris şi Stokholm. A reuşit să adune
sub titlul de „Unerledigte Bittschrift des Miron aproape 6.000 de documente99, iar acestea au pus
Czuperkovitz und Andreas Pralle”. Rezultatele baza monumentalei Colecţii „Hurmuzachi”, din
acestui proces, care s-a terminat cu o învoială care, nu mai puţin de 12 volume, vor fi publicate
între stat şi câmpulungeni, au fost descrise în prin grija Academiei Române100.
lucrarea publicată la Viena în 1861 „Noth – Ca şi fraţii săi, Constantin şi Alecu, Eudoxiu
und Hilferuf der Gemeinden des Moldauirt- Hurmuzachi nu a fost căsătorit. Nu a avut, deci,
Câmpulunger Okols în der Bukovina”96. Ca urmaşi şi toată averea şi-a cheltuit-o plătind zeci
recunoştinţă pentru acest fapt, câmpulungenii de oameni, care să-i copie documentele, pe care
i-au ridicat o movilă de piatră, numind-o Movila le descoperea în arhivele europene. Documentele
lui Hurmuzachi, din 1861 l-au ales în permanenţă descoperite de Eudoxiu Hurmuzachi, reflectând
ca deputat în Dieta Bucovinei şi în parlamentul istoria poporului român în perioada dintre 1376-
vienez. Totodată, oraşul Câmpulung i-a acordat 1818, scot în lumină relaţiile politice şi economice
şi cetăţenia de onoare97. ale ţărilor române cu Înalta Poartă, înainte şi
Eudoxiu Hurmuzachi a mai fost şi cetăţean de după instaurarea dominaţiei otomane, cu ţări ca
onoare al oraşului Cernăuţi. La adunarea generală Polonia, Ungaria, Rusia, cu statele din centrul şi
din 11/23 ianuarie 1865 a Societăţii pentru vestul Europei, cu tătarii, etc. Aceste documente
Cultura şi Literatura Română în Bucovina, el a conţin şi mărturia luptei împotriva dominaţiei
devenit şi membru de onoare al acesteia. Oreste otomane, cu sau fără sprijinul puterilor europene
Renei, distins intelectual bucovinean, vorbind a luptei diferiţilor domni pentru făurirea statului
despre meritele lui Eudoxiu Hurmuzachi, a spus naţional prin unirea Ţării Româneşti, Moldovei

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 111


şi Transilvaniei. Documentele mai arată şi locul (Endnotes)
ţărilor române în contextul relaţiilor internaţionale Note:
europene, legăturile permanente şi multilaterale
dintre ţările române, etc101. În istoriografia epocii, 1 Dr. C. Diaconovich, Enciclopedia română,
aceste documente s-au impus ca un monument de t. I, Sibiu, 1898, p. 736.
2 I. G. Sbiera, O pagină din istoria Bucovinei
înaltă valoare ştiinţifică. În acelaşi timp, Eudoxiu
1848-1850 dimpreună cu nişte Notiţe despre familia
Hurmuzachi s-a aflat printre ctitorii de seamă Hurmuzachi, Cernăuţi, 1899, p. 39.
ai istoriografiei române moderne, prin studiile 3 Petru Rusşindilar, Hurmuzăcheştii în
sale, consacrate istoriei poporului nostru. Dar, viaţa culturală şi politică a Bucovinei, Ed. „Glasul
ampla istorie a românilor pe care o pregătea Bucovinei”, Iaşi, 1995, p. II.
pentru tipar, a rămas neterminată. Lucrarea, care 4 Ibidem, p. 12.
cuprindea evenimente ce au avut loc până în anul 5 Dumitru Covalciuc, Tinereţea lui Doxachi
1782, „se înfăţişează ca o cronologie dezvoltată, Hurmuzachi, Ed. Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor,
în care relatarea evenimenţială precumpăneşte Suceava, 2002, p. 9.
masiv în detrimentul interpretării”102. Sub 6 Dr. C. Diaconovich, Op. cit., p. 736.
titlul „Fragmente din istoria românilor”, aceste 7 Dumitru Covalciuc, Op. cit., p. 15.
8 Dr. C. Diaconivich, Op. cit., p. 736.
studii sunt publicate după moartea savantului
9 Petru Rusşindilar, Op. cit., p. 13.
bucovinean. La traducerea unor volume din 10 Dumitru Covalciuc, Op. cit., p. 8.
această, deosebit de documentată lucrare, volume 11 Ibidem, p. 60.
apărute la Bucureşti către sfârşitul veacului al 12 Ibidem, p. 152-153.
XIX-lea, au osârduit Mihai Eminescu şi Ioan 13 Constantin Morariu, Părţi din istoria
Slavici103. românilor bucovineni, Broşura II, Cernăuţi, 1894, p.
La numai trei ani de la dispariţia sa, dispariţie 174.
ce a însemnat o mare pierdere pentru istoriografia 14 Ibidem.
românească şi pentru Academia Română, al cărei 15 Dr. C. Diaconovich, Op.cit., p. 736.
membru fusese, istoricul D. A. Sturdza scria: 16 Petru Rusşindilar, Op. cit., p. 14.
„Eudoxiu Hurmuzachi era tipul unui bărbat de stat 17 T.V. Ştefanelli, Eudoxiu Hurmuzachi, în
adevărat, cult, statornic şi plin de caracter, al unui „Junimea literară”, An IX, nr. 11-12, Cernăuţi, 1912,
învăţat scrupulos, infatigabil şi modest, al unui p. 198.
18 Teodor Balan, Refugiaţii moldoveni în
cetăţean devotat şi înfocat pentru binele public,
Bucovina 1821-1848, Ed. „Cartea Românească”,
al unui amic sincer şi iubitor. Nu putem destul
Bucureşti, 1929, p. 16.
lăuda modestia lui: el lucră 30 de ani la istoria
19 Ilie Rad, Aron Pumnul (1818-1866), Cluj-
românilor, fără ca să arate ce tezaur păstra...”104.
Napoca, 2002, p. III.
Deşi s-a stins din viaţă la numai 62 de ani, el a
20 Ioan Oros alias Rusu, Memorii, Bucureşti,
lăsat posterităţii, marea bogăţie de informaţie,
1989, p. 124.
care poate fi cu succes utilizată de cercetătorii de 21 Petru Rusşindilar, Op. cit., p. 18.
azi în domeniul istoriei poporului român. 22 Iraclie Porumbescu, Amintiri, Ediţie
îngrijită, prefaţată, note şi glosar de Nicolae Oprea,
(continuare în numărul următor) Cluj-Napoca, 1978, p. 189.
23 Ion Nistor, Istoria Bucovinei, Ed. Humanitas,
Conf. Univ. Dr. Veronica TODOSCiUC, Cernăuţi Bucureşti, 1991, p. 120.
24 Testamentul politic al boierului bucovinean
Doxachi Hurmuzachi, în Almanahul cultural al

112 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


românilor nord-bucovineni „Ţara Fagilor”, vol V, p.42.
Cernăuţi - Târgu-Mureş, 1996, p. 30. 50 Emil Satco, Ioan Pânzar, Dicţionar de
25 Dr. C. Diaconovich, Enciclopedia Română, literatură. Bucovina, Suceava, 1993, p. 62.
t.1. Sibiu, 1898, p.736. 51 Dr. C. Diaconovich, Enciclopedia Română,
26 Ibidem. t.1, Sibiu, 1898, p. 737.
27 Ibidem. 52 Petru Rusşindilar, Hurmuzăcheştii în viaţa
28 Teodor Balan, Refugiaţii moldoveni culturală şi politică a Bucovinei, Editura „Glasul
din Bucovina în 1821 şi 1848, Editura „Cartea Bucovinei”, Iaşi, 1995, p. 23.
Românească”, Bucureşti, 1929, p.11. 53 Ibidem.
29 Mircea Pahomi, Biserici şi schituri ortodoxe 54 Enciclopedia istoriografiei româneşti, Coord.
româneşti din ţinutul Cernăuţi, Editura „Hurmuzachi”, şt. prof. univ. Dr. Ştefan Ştefănescu, EŞE, Bucureşti,
Suceava, 1998, p.182. 1978, p. 174.
30 Constantin Loghin, Istoria literaturii române 55 Petru Rusşindilar, Op. cit., p. 24.
din Bucovina 1775-1918, Editura „Alexandru cel 56 Ibidem.
Bun”, Cernăuţi, 1996, p.76. 57 Ibidem.
31 Grigore Ploeşteanu, Românii în conştiinţa 58 T. Balan, Eudoxiu Hurmuzachi şi colecţia lui
Europei, Editura „Veritas”, Târgu-Mureş, 1994, de documente, Tip „Cartea Românească”, Cluj-Sibiu,
p.166. 1944, p. 5.
32 Petru Rusşindilar, Hurmuzăcheştii în viaţa 59 Ibidem.
culturală şi politică a Bucovinei, Editura „Glasul 60 Petru Rusşindilar, Op. cit., p. 25.
Bucovinei”, Iaşi, 1995, p.110. 61 Ibidem.
33 Ibidem. 62 T. Balan, Op. cit., p. 6.
34 Dr. C. Diaconovich, Op. cit., p.736. 63 Petru Rusşindilar, Op. cit., p. 26.
35 Petru Rusşindilar, Op. cit., p.111. 64 Constantin Şerban, Eudoxiu Hurmuzachi,
36 Ibidem. ctitor de seamă al istoriografiei româneşti moderne, în
37 Ibidem. „Revista de istorie”, tom. 27, 1974, nr. 1, p. 44-45.
38 Ibidem, p.112. 65 Mircea Pahomi, Biserici şi schituri ortodoxe
39 Dr. C. Diaconovich, Op. cit., p.737. româneşti din ţinutul Cernăuţi, Editura „Hurmuzachi”,
40 Teodor Balan, Op.cit., p.27. Suceava, 1998, p. 183.
41 Ibidem. 66 Petru Rusşindilar, Op. cit. p.27.
42 Petru Rusşindilar, Op.cit., p.114. 67 T. V. Ştefanelli, Eudoxiu Hurmuzachi, în
43 Ibidem, p.116. „Junimea literară”, Cernăuţi, anul IX, nr. 11-12, 1912,
44 L. Boicu, Anul 1859 în raporturile p. 197.
internaţionale, în Anuarul Institutului de Istorie şi 68 Ibidem.
Arheologie „A.D.Xenopol”, XXVI, Universitatea 69 Dumitru Covalciuc, Revoluţia de la 1848
„Al.I.Cuza”, Iaşi, 1989, p.6. şi prima acţiune revendicativă a bucovinenilor, în
45 Dan Berindei, Introducere la Documente „Zorile Bucovinei”, 1 aprilie 1998.
privind domnia lui Alexandru Ioan Cuza, vol I, 1859- 70 Ibidem.
1861, Editura Academiei Române, 1989, p.IX-X. 71 Dr. C. Diaconovich, Op. cit., p. 737.
46 Petru Rusşindilar, Op.cit., p.126-127. 72 Ştefan Purici, Problema autonomiei Bucovinei
47 Dr. C. Diaconovich, Op.cit., p.737. între anii 1775-1861, în „Codrul Cosminului”, seria
48 Ibidem. nouă, Fundaţia Culturală a Bucovinei, 1996, nr. 2
49 Ion Nistor, Un capitol din viaţa culturală a (12), p. 235.
românilor din Bucovina 1774-1875, Bucureşti, 1916, 73 M. Iacobescu, Revoluţia de la 1848 – moment

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 113


de răscruce în istoria românilor din Bucovina, în
„Suceava”, V, 1978, p. 21-22. Condacul 1
74 Ştefan Purici, Op. cit., p. 235. Veniţi, credincioşilor, să-l lăudăm pe
75 Din tezaurul documentar sucevean. Catalog cel care, rob fiind, a stăpânit peste patimi!
de documente 1393-1849, Bucureşti, 1983, p. 633. Veniţi să-l lăudăm pe cel în care s-a oglindit
76 Dumitru Covalciuc, Revoluţia de la 1848 Răsăritul Răsăriturilor! Celui care din Rusia
şi lupta fruntaşilor bucovineni pentru autonomie a fost adus, ca să împartă lumii întregi
provincială, în Almanahul cultural-literar al românilor binecuvântările lui Dumnezeu, să-i cântăm:
nord-bucovineni „Ţara Fagilor”, vol. VII; Cernăuţi – Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al
Târgu-Mureş, 1998, p. 11. lui Hristos!
77 Ibidem. Icosul 1
78 Ştefan Purici, Op. cit., p. 238. Hrănitu-te-ai din tinereţe cu lumina
79 Ibidem. adevărului, o, preaminunatule Ioane, sorbind
80 Constantin Şerban, Op. cit., p. 45. dulceaţa învăţăturilor dumnezeieşti. Ai urmat
81 G. Bogdan-Duică, Bucovina. Notiţe politice cuvântul Celui care a zis: „Cine crede în
asupra situaţiei, Sibiu, 1895, p. 176. Mine să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”; şi
82 Ştefan Purici, Op. cit., p. 246. pentru aceasta noi te lăudăm:
83 Veronica Todoşciuc, Unul din ctitorii Bucură-te, podoabă a Bisericii soborniceşti,
istoriografiei române moderne, în „Zorile Bucovinei”, Mireasa lui Hristos;
6 noiembrie 2002. Bucură-te, masă duhovnicească a celor
84 Ibidem. doritori de curăţenie;
85 Ştefan Purici, Op. cit., p. 247. Bucură-te, odraslă sfântă a pământului rusesc
86 Ibidem. trimisă la tainic apostolat;
87 Ibidem, p. 248. Bucură-te, moştenitor al înfrânării cuvioşilor
88 Ibidem. Antonie şi Teodosie de la Pecerska;
89 Ştefan Purici, Mişcarea naţională Bucură-te, că ai crescut într-o familie
românească în Bucovina între anii 1775-1861, Editura binecredincioasă;
„Hurmuzachi”, Suceava, 1998, p. 230-231. Bucură-te, că ai luptat împotriva turcilor
90 Ibidem, p. 231. hulitori ai lui Hristos;
91 Ibidem, p. 232.
Bucură-te, că nu te-ai biruit de deznădejde
92 Mihai Iacobescu, Op. cit., p. 34.
când ai primit crucea robiei;
93 Ibidem, p. 233.
94 Dr. C. Diaconovich, Op. cit., p. 737.
Bucură-te, că întărit fiind de Dumnezeu, ai
95 Veronica Todoşciuc, Art. Cit. răbdat bătăi nenumărate;
96 Dr. C. Diaconovich, Op. cit., p. 737. Bucură-te, că scuipările nu au întinat
97 Ibidem. frumuseţea ta lăuntrică;
98 Petru Rusşindilar, Op. cit., p. 151-152. Bucură-te, piatră de care s-au sfărâmat
99 Constantin Şerban, Op. cit., p. 48. sfaturile cele nelegiuite ale chinuitorilor;
100 Ibidem. Bucură-te, că deşi ţi-au ars părul şi pielea
101 Ibidem, p. 48-49. capului, nu te-ai plecat lor;
102 Enciclopedia istoriografiei româneşti, p. 174. Bucură-te, că ai fost vrednic urmaş al cetelor
103 Ibidem. de mucenici şi muceniţe;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al
lui Hristos!
(Din Acatistul Sfântului Ioan Rus)

114 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


17. ARTA VIZUALĂ

Clipa cea repede Astfel se naşte marca artistului, semn al


unicităţii creatoare şi probă peremtorie a
Artistul, aflat la o vârstă venerabilă, pe viabilităţii existenţei sale în câmpul artistic.
prispa de dinaintea celor optzeci de ani, Radinschi e Radinschi. Îl recunoşti dintr-o
continua netulburat să câştige pariul cu sine mie de mii. Atunci de ce s-ar fi fandosit şi ar
însuşi. După ce-şi pusese la încercare puterile fi cătat cu orice chip să arate altfel decât era.
pe feluritele tărâmuri ale artei, de la uleiul Ieşirea din recognoscibilitate ar fi însemnat,
clasic la experimentele moderniste de ultimă în cazul său, şi pierderea legitimităţii nu uşor
oră, Constantin Radinschi s-a statornicit dobândite. Până a ajunge la virtuozitatea
acolo unde a simţit, şi a simţit bine, că se din acuarelele sale, meşterul a trudit ca un
poate exprima cel mai temeinic şi original. plugar care-şi iubeşte cu ardoare pământul.
Cumpănitul şi blajinul moldovean a A izbutit să-şi contureze un stil propriu.
izbutit să-şi reverse bogatele sale zăcăminte Consistenţa, catifelarea tonurilor, poezia
lirice peste hârtia cea albă, scăldată în culori filtrată în sonuri pure, originalitatea
de apă. Acuarela este genul în care a reuşit viziunii, rafinarea acesteia l-au impus în
să ajungă unul dintre maeştri, adică un reper muzica polifonică a acuarelei româneşti şi
sigur în istoria românească a acestei delicate i-au determinat pe unii dintre exegeţii săi
şi dificile tehnici picturale. A ştiut, eminescian să situeze acuarelele sale în descendenţa
vorbind, să prindă clipa cea repede, să nu pastelurilor lui Ştefan Luchian. E, pesemne,
se lepede. Constantin Radinschi nu este sămânţa sădită din lecţiile cu un alt mare
ilustratorul unor peisaje, ci interpretul şi pastelist român, Călin Alupi, unul dintre
cântăreţul din adânc al unor stări de spirit, maeştrii săi.
al unei comuniuni osmotice între fiinţa Cu sentimentul valorii sale, dar cu o
sa şi natură. Aceasta a fost şi este marele bunăcuviință ce-i stă bine, Constantin
şi permanentul subiect al artei sale. Prin Radinschi n-a rătăcit, ci a lucrat împătimit şi
ocheanul vederii lui Constantin Radinschi, serios, urmărind mereu să-şi desăvârşească
acest univers inepuizabil ca resursă de expresia şi mesajul. Clipa cea repede, cu
inspiraţie, ni se dezvăluie adevărat şi fiorul ei doar de artist prins, nu trece, nu se
imaginar, în acelaşi timp, ca un fruct al trăirii, risipeşte ca un fum, ci renaşte în diafanele
dar şi al celei mai libere închipuiri. Deşi şi plinele de reverie plăsmuiri care sunt
par variaţiuni pe aceeaşi temă, plăsmuirile tablourile sale semnate simplu, caligrafic şi
aproape onirice ale lui Constantin Radinschi recognoscibil, Constantin Radinschi. Mi-am
se rostuiesc ca nişte triluri de ciocârlie ieşite amintit de toate acestea acum, în 2015, când
din cutia unei bătrâne şi vrăjite viori. Pictorul se rotunjesc 95 de ani de la naşterea acestui
e mereu şi mereu coborâtor către adâncul de artist care a rămas un punct de referință în
frumuseţe al lumii înconjurătoare. Pătrunde grădina cu iluzii a artelor frumoase ieşene.
în grădina frumosului cu fineţe şi cu grijă
să nu destrame pânza păianjenului sub care Grigore Ilisei
dormitează farmecul priveliştilor de poveste.

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 115


18. Interferenţe
Revoluţia sexuală globală gender pentru societatea umană.
Acum m-am convins cu adevărat că
– flagelul care va genera politica naşte monştri şi am renunţat la necesitatea
educaţiei sexuale în şcoală în astfel de condiţii.
destrămarea familiei şi *
declinul societăţii umane * *
Neologismele ne îmbogăţesc limba, cu voia
În decembrie 2014 a fost lansată la sau fără voia noastră, fără a putea intui de la
Iaşi cartea excelentă a doamnei Gabriele început, esenţa adevărată a unor cuvinte sau
Kuby REVOLUŢIA SEXUALĂ GLOBALĂ. expresii. Câţi dintre semenii noştri au auzit de
Distrugerea libertăţii în numele libertăţii, tipărită Gender-Mainstreaming, de ideologia care de
la Editura Sapientia a a Institutului Teologic câteva decenii bântuie în Europa.
Romano-Catolic. Cartea a fost tradusă în limba “Prin Gender-Mainstreaming trebuie să
română de domnul biolog dr. Alexandru Ş. înţelegem abordarea integratoare a egalităţii de
Bologa de la Constanţa. gen, conceptul de politici publice de evaluare a
Fără invitaţia domnului coleg Alexandru diferitelor implicaţii pentru femei şi bărbaţi în
Bologa, căruia îi mulţumesc şi pe această cale, nu ceea ce priveşte orice acţiune politică planificată,
aveam cum să ajung la lansarea acestei valoroase incluzând legislaţia şi programele, în toate
cărţi. Prin mesajul său această carte poate fi domeniile şi la toate nivelurile” Gabriele Kuby
comparată cu Şocul viitorului a lui Alvin Toffler. a avut curajul să prezinte în cartea sa pericolul
Lansarea cărţii a fost la un nivel cu care planează asupra societăţii umane pregătit
adevărat academic, iar auditoriul de aceeaşi şi pus în aplicare de o concepţie antiumanistă –
valoare. Biolog fiind, pot să afirm că eram în temă ideologia gender.
şi că intuiam cum se va desfăşura lansarea acestei În prefaţa cărţii sale Gabriele Kuby
cărţi. Realitatea însă a depăşit orice aşteptări. precizează următoarele:
Modul de prezentare a cărţii, bogăţia de date “Eu descriu revoluţia sexuală globală, care
prezentate şi autenticitatea lor, m-au impresionat este pe punctul de a distruge sistemele de valori
puternic. Prezentarea cărţii de către autoare a transmise tuturor culturilor şi religiilor;
fost făcută cu pricepere, pasiune şi cu suflet. Ca precursorii ideali de la Revoluţia Franceză până
biolog, ca om de ştiinţă, totdeauna am considerat la ideologia gender postmodernă a unei Judith
că este necesară realizarea unei educaţii sexuale Muller; promovarea agendei revoluţionare de
în şcoală. Atenţie ! Educaţie, nu practică sexuală către elitele politice internaţionale; aspiraţiile
în şcoală; prezentarea elementelor necesare totalitare după cum devin vizibile în documentele
cunoaşterii, nu distorsionarea lor; realizarea unor programatice ale Principiilor Yogyakarta;
lecţii nu îndoctrinare politică şi sexuală. Citind şi aplicarea concretă a ideologiei gender în societate
recitind cartea am considerat că nu trebuie să tac, până la modificarea motivată politic a limbii;
că această carte este valoroasă pentru toţi părinţii, epidemia pornografiei, de care copiii şi tinerii
pentru toţi semenii noştri, pentru a înţelege cu nu pot fi protejaţi; mişcarea homosexualilor ca
adevărat pericolul pe care îl prezintă ideologia motor activist al acestei revoluţii”.
Dacă în Declaraţia Universală a

116 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


Drepturilor Omului, elaborată după cel de Al atras intens emoţional şi sexual de persoane de
Doilea Război Mondial se afirma că: “Familia acelaşi sex sau de alt sex sau de mai mult de un
este entitatea de bază a societăţii şi revendică sex şi de a întreţine raporturi sexuale cu acestea”.
protecţie din partea societăţii şi a statului. Familia După cum observa Gabriele Kuby:
rezultă din căsătoria dintre bărbat şi femeie, “În această definiţie nu este exclusă niciun fel
care se obligă să împartă viaţa în comun şi sunt de preferinţă şi activitate sexuală, dintre cele
pregătiţi să conceapă copii şi să-i educe. Familia existente: pedofilie (sex cu copii), incest (sex
necesită monogamie, şi anume fidelitate sexuală cu rude consacvine), poligamie, poliandrie (sex
între partenerii de căsătorie. Dacă se renunţă cu mai multe persoane) sau zoofilie (sex cu
la monogamie ca orientare morală, familia se animale)”.
distruge”, constatăm că Organizaţia Naţiunilor Ce trebuie să înţelegem prin identitate
Unite (ONU) şi Uniunea Europeană (UE), sexuală? Nu ceea ce se înţelege în mod normal
bazându-se pe mass-media pentru manipularea (natural), ci ceea ce ni se impune să acceptăm:
populaţiei au început încă de prin 1970 să schimbe “Prin identitate sexuală se înţelege sentimentul
ordinea mondială şi să militeze pentru o libertate interior şi personal profund de apartenenţă
detaşată de orice frontieră naturală şi morală şi unui sex, care coincide sau nu cu sexul pe care
chiar să o impună. omul afectat l-a avut la naştere: aceasta include
A luat naştere astfel o nouă ideologie percepţia corpului propriu (inclusiv modificarea
care “neagă că omul există ca bărbat şi femeie, voluntară a fenotipului sau a funcţiilor corpului
că această polaritate imprimă identitatea sa şi prin intervenţii medicale, chirurgicale sau altele),
constituie condiţia reproducerii genului uman”. precum şi alte moduri de exprimare a sexului,
Ideologia gender-mainstreaming forţează de ex., prin îmbrăcăminte, limbaj şi moduri de
încălcarea normelor morale, iar opoziţia faţă de ea comportament”.
se pedepseşte cu excludere şi sancţiuni juridice. Prin aplicarea Principiilor Yogyakarta
Pare incredibil, dar Naţiunile Unite trebuie să acceptăm că întregul comportament
se străduiesc ca, prin organizaţiile aferente neheterosexual (LGBTI) face parte din drepturile
să dizolve identitatea sexuală a bărbaţilor şi omului, adică să admitem ca fiind ceva firesc şi
a femeilor, pentru dizolvarea căsătoriei şi a natural comportamentele: lesbian, homosexual,
familiei, pentru sciziunea dintre generaţii prin bi-, trans- şi intersexual.
“drepturile copiilor”, pentru avort provocat ca Desigur că în Principiile Yogyakarta (YP)
“drept al omului”. se oferă instrucţiuni detaliate pentru impunerea
Pe bună dreptate afirmă Gabriele Kuby: globală a ideologiei gender; alegerea liberă a
“Se pare că potentaţii acestui Pământ ar fi sexului, a orientării şi identităţii sexuale.
părăsiţi de bunele spirite ale raţiunii, conştiinţei Principiile Yogyakarta solicită
şi fraternităţii”. următoarele:
Implementarea ideologiei gender privind “STATELE TREBUIE să adopte toate
alegerea liberă a sexului, a orientării şi identităţii măsurile legislative, administrative şi altele”,
sexuale se realizează apelându-se la Principiile  “pentru ca identitatea sexuală
Yogyakarta. Aceste principii definesc clar autodeterminată a fiecărui om să fie recunoscută
noţiunile de orientare sexuală şi de identitate de de drept, în măsură deplină”; (P3B)
gen.  pentru ca în documentele personale –
“Noţiunea de orientare sexuală de ex., certificate de naştere, paşapoarte, liste
desemnează capacitatea unui om de a se simţi de votare etc. – să apară identitatea stabilită de

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 117


posesorii lor”; (P3C) “învăţământul sexual” trebuie să înceapă de
pentru ca “nici un statut juridic, ca, de la naştere: de la grădiniţă copiii trebuie să fie
exemplu, căsătoria sau paternitatea şi îndemnaţi la masturbaţie.
maternitatea [să poată fi citată ca] motiv pentru Doamna Gabriele Kuby ne prezintă istoricul
a împiedica recunoaşterea juridică a identităţii cu date bine documentate. Începutul începutului
sexuale a unui om”; (P3) porneşte de la revolta studenţilor din 1968, care a
 ca oamenii să aibă dreptul de a decide cerut cu insistenţă “eliberarea sexuală”. Spre a le
când, contra cui şi în ce mod să vrea să divulge veni în ajutor, la Conferinţa Episcopală Germană
informaţii care privesc orientarea lor sexuală”; s-a denunţat obedienţa faţă de papă şi îndepărtarea
(P6F). de enciclica Humanae vitae prin Declaraţia
Ideologia gender se străduieşte să realizeze de la Köningstein, prin care se cerea lăsarea
schimbarea de bază a populaţiei. Organizaţiile contracepţiei la voia conştiinţei individului.
LGBTI sunt susţinute şi finanţate de ONU şi UE. În cadrul Conferinţei Miniştrilor Educaţiei,
Ne vedem obligaţi să facem cunoscute din 1969 s-a cerut introducerea educaţiei
celor care încă nu le cunosc, unele realizări ale sexuale în şcoală şi s-a impus statelor să creeze
Uniunii Europene pentru acceptarea şi aplicarea reglementările juridice necesare. Această
în viaţă a ideologiei Gender: solicitare a fost îndeplinită în toate statele federale
- Axarea Parlamentului European şi a ale Germaniei până în 1974.
Consiliului European pe gândirea LGBTI; În mod firesc a urmat o opoziţie violentă din
- Înfiinţarea Agenţiei de Drept Fundamental partea celor de bună credinţă, care au solicitat
şi a Institutului European pentru Egalitate Gender. Tribunalului Federal Constituţional ca dreptul
- Introducerea educaţiei sexuale în şcoală părinţilor prevăzut în Constituţie să nu fie afectat
şi grădiniţă. de introducerea educaţiei sexuale în şcoală (Este
* vorba de evenimentele petrecute în Republica
Unele aspecte privind introducerea educaţiei Federală a Germaniei).
sexuale în şcoală şi efectele dorite. Tribunalul Constituţional Federal a hotărât,
în 1977 că “Educaţia sexuală individuală
Europa este un pământ creştin în care aparţine în primul rând, dreptului de educaţie
societatea umană se baza pe familie şi pe morala natural al părinţilor în sensul art. 6, alineat 2,
creştină care pune accentul pe familie, pe din Constituţie; dar statul este îndreptăţit pe
monogamie şi care respectă normele sexuale. baza mandatului sau la educaţie şi formare (art.
Cu sau fără voia noastră trebuie să recunoaştem 7, alineat 1, Constituţie) să efectueze educaţie
că aşa puteam vorbi de Europa creştină până sexuală în şcoală”.
când, cu foarte mult zel, s-a trecut la introducerea Ca urmare a valului de proteste al populaţiei
educaţiei sexuale obligatorie în şcoală începând faţă de obligativitatea educaţiei sexuale în
de prin anii 1970. şcoală Tribunalul Administrativ Bavarez a decis
Mass-media a început să prezinte prin următoarele în 1986:
toate mijloacele sale, care acum prin internet “Obligativitatea şcolară generală şi celelalte
au ajuns să acopere întreaga planetă, rolul obligaţii care decurg din aceasta limitează
salvator al “pedagogiei emancipative” sau admisibil dreptul părintesc de determinare asupra
“neo-emancipative” care militează pentru educaţiei copilului, garantat de art. 6, alineatul 2,
demoralizarea totală a vieţii sexuale. pagina 1 din Constituţie”.
O astfel de pedagogie consideră că Şi astfel îndoctrinarea sexuală în şcoală este

118 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


legitimată. Treptat aşa-numita educaţie sexuală a de instituţii speciale finanţate de stat, cum ar fi:
devenit instrument al impunerii ideologiei gender - Centrala Federală pentru Clarificare
privind sexualizarea copilului din leagăn şi al Sanitară (BZgA);
suprimării tuturor normelor morale. - Institutul de Pedagogie Sexuală;
Nici faptul că specialiştii au considerat că - Profamilia.
imunodeficienţa SIDA descoperită în 1981 a După cum remarcă G. Kuby: “Îndoctrinarea
fost transmisă prin contacte sexuale nu a avut sexuală se efectuează cu broşuri ilustrate orientate
influenţă asupra partizanilor educaţiei sexuale asupra grupurilor ţintă. Pot fi comandate de la
obligatorii în şcoală. BzgA prin Internet în mod gratuit şi sunt distribuite
Suntem de acord cu autoarea cărţii care de sute de mii de ori profesorilor, educatorilor,
apreciază că: “Politicienii ar fi avut o posibilitate şefilor de tineret, copiilor şi tinerilor”.
simplă, să înmulţească folosul poporului şi să abată Nu poţi să nu te cutremuri când descoperi
prejudiciul său”; ar fi putut utiliza instrumentarul cât de multe asociaţii şi instituţii sunt în slujba
formator de opinie enorm al statului pentru ideologiei gender.
a explica poporului că heterosexualitatea şi Este suficient să urmăreşti câteva dintre
abstinenţa înainte de căsătorie şi fidelitatea faţă obiectivele Societăţii de Pedagogie pentru a
de soţ/soţie sunt o protecţie de sută la sută privind înţelege mai bine care este esenţa ideologiei
SIDA şi toate celelalte maladii venerice. În gender:
schimb, alarma SIDA a fost legitimaţia de a face - “Cercetarea şi însoţirea socializării
din elevii tot mai tineri experţi în prevenire şi de sexuale pe tot parcursul vieţii prin pedagogie
a le servi minciuna despre safer sex prin folosirea sexuală şi consiliere sexuală” În clar: sexualizarea
prezervativului”. din leagăn până la brancardă.
O serie întreagă de profitori au fost atraşi şi - “Pluralizarea formelor relaţionale, de
încurajaţi să obţină profituri pe seama “pedagogiei dragoste şi de viaţă” În clar: dizolvarea căsătoriei
neo-emancipative”, iar mass-media şi-a oferit şi familiei.
sprijinul necondiţionat: - “Disoluţia apartenenţelor culturale,
“Clarificatorii sexuali au început să umble cu etnice şi religioase” În clar: dizolvarea valorilor
geamantane de prevenire prin şcoli şi să exerseze obligatorii ale diferitelor culturi.
în clase şcolare mixte folosirea prezervativului cu - “Flexibilitatea identităţilor de gen şi ale
penisuri de plastic. Acum era uşa crăpată pentru sexualităţilor” În clar: dizolvarea identităţii de gen
a abroga normele morale prin material plastic şi a bărbatului şi femeii, programarea “diversităţii”
grafic, cu filme şi articularea lingvistică forţată a sexuale.
proceselor sexuale şi a jocurilor cu roluri, pentru - “Posibilităţi ale autodeterminării sexuale
a fractura simţul de pudoare al copiilor şi a-i şi capacităţii raţionale” În clar: introducerea
iniţia la vârsta copilăriei în practici sexuale de corectă în toate tipurile de tehnici sexuale.
toate felurile, mai ales a masturbării”. - “Prevenirea violenţelor sexuale” În clar:
Nu-i de mirare că publicaţia pentru copii sexualizarea copiilor şi tinerilor în vederea
Bravo făcea cunoscută copiilor în mod obscen, “protejării de abuz”.
toate genurile de activitate sexuală în cuvânt şi - “Inaugurarea de spaţii experimentale
imagine, ca fiind “normale”. datorită tehnologiei mediatice noi” În clar: sex
În educaţia sexuală în şcoală nu se pune în interactiv pe Internet.
discuţie problema căsătoriei sau a familiei. Ideologia gender este caracatiţa care
Ideologia gender este promovată, cu succes a reuşit să cuprindă în întregime Terra şi s-o

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 119


controleze cu tentaculele sale. în Pedagogie sexuală recomandă practica
International Planned Parenthood onaniei din fragedă vârstă. Cui servesc astfel de
Federation (IPPF) este una dintre structurile specialişti?
globale ale ideologiei gender, care consideră că: Părintele duhovnic Arsenie Boca, Sfântul
“Accesul la avortul provocat legal mai sigur este Ardealului, vorbind despre practicarea onaniei la
un imperativ al sănătăţii publice şi al drepturilor copii atrage în mod serios atenţia credincioşilor
omului”. în celebra sa carte Cărarea împărăţiei:
Aceasta este o minciună sfruntată; nu “Presupunem că un copil, la primele anunţări
există astfel de frazări în Drepturile omului. ale instinctului, cade în viciul onaniei. Nu-l
O parte din opera “salvatoare” a IPPF poate fi află părinţii, face excese, e din ce în ce mai
apreciată din raportul publicat pentru anul 2010: retras, mai tăcut, mai obosit, nu mai învaţă la
şcoală; memoria – scoarţa cerebrală a minţii – e
“ - 22 milioane de sarcini prevenite; atinsă; nu mai e agerită de hormonii ce izvorau
- 131 milioane de servicii de prevenire; din sectorul respectiv, încleştat de viciu. Cu
- 38 milioane de cazuri de infertilizare alte cuvinte, mintea se tâmpeşte şi încă repede.
provocată artificial unor perechi; Creşterea copilului încetineşte, cearcănele vinete
- 621 milioane de prezervative distribuite; de lângă ochi îl dau de gol – pentru cine ştie să
- 80 milioane de servicii pentru vadă. Imaginaţia nu mai e vioaie, nu-i mai place
oameni tineri”. joaca, parcă e bătrân, serios, şi, mâinile - cu care
Trebuie să menţionăm că IPPF este cel a greşit - îi tremură. Iarăşi dovadă că nervii sunt
mai mare “global player” în probleme de avort într-o primejdie”.
provocat şi de dereglare a sexualităţii şi că are *
filiale în 179 de ţări. * *
Nu este lipsit de interes să urmărim ce Intrarea în Uniunea Europeană reprezintă
susţin unii dintre marii corifei ai Pedagogiei un miraj pentru multe ţări. Este firesc, speră şi
sexuale: ele să se bucure de “drepturile” inimaginabile pe
Helmut Kenthler, homosexual, fost care aceasta le oferă tuturor membrilor.
profesor la Uniersitatea Hanovra, unul dintre Trebuie însă să menţionăm că
cei mai influenţi revoluţionari sexuali, în cartea sexualizarea activă a copiilor şi a tinerilor prin
sa Educaţia sexuală formulează scopurile reţeaua Pedagogiei sexuale se realizează după
Pedagogiei sexuale: “Standardele” international “pentru educaţia
“ - Practicarea onaniei din fragedă copilărie, sexuală în Europa” ale Organizaţiei Mondiale a
pentru că un prunc sănătos necesită onania; Sănătăţii (OMS) şi BZgA2010. Iată câteva dintre
- Eliminarea tabuului de incest între părinţi acestea:
şi copii;
- Susţinerea jocurilor sexuale în grădiniţe “ - Copilul sub 4 ani are dreptul să cerceteze
şi la vârsta şcolară, pentru a facilita experienţa nuditatea şi să fie curios.
actului sexual; - De la 4 ani copilul este introdus în relaţiile
- Raportul sexual de la vârsta maturităţii homosexuale. Este pus la curent cu formele de
sexuale; descompunere a familiei.
- Transmiterea de către şcoală a metodelor - Între 6 şi 9 ani este lămurit despre sex în
de prevenire”. mass-media, stimulat mai departe la masturbare,
Nu poţi să nu te cutremuri; un expert e informat despre drepturile sexuale ale copiilor.

120 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


- Între 9 şi 12 ani are parte de primele /?/ în asociaţia de clasă;
experienţe sexuale, este instruit despre metodele - Jocuri cu rol şi exerciţii fizice aliniate
contraceptive, despre plăcere, masturbare şi sexual;
orgasm, despre diferenţa dintre maladii cu - Educaţia de la egal la egal: formarea
transmitere sexuală şi legile naţionale asupra şi utilizarea celor de aceeaşi vârstă pentru
drepturilor sexuale ale tinerilor. clarificarea sexuală;
- Între 12 şi 15 ani copilul este pregătit - Alianţa între instinctul sexual al tânărului şi
pentru “prima dată”, clarificat încă o dată despre scopurile cultural-revoluţionare ale pedagogilor
“plăcere, masturbare şi orgasm” şi despre “dreptul sexuali adulţi prin stimularea permanentă a
de avort provocat”. instinctului sexual al copiilor şi tinerilor”
Gânduri şi practici de apocalipsă;
în Sodoma şi Gomora practicile sexuale se Cui serveşte Revoluţia sexuală globală?
desfăşurau haotic, nu erau nici impuse şi nici Se impune oare să-l transformăm pe Homo
controlate de autorităţile timpului. sapiens în Homo sexualis?
După cum apreciază autoarea, în Având simţul realităţii, bunul simţ şi
excelenta sa carte Revoluţia sexuală globală. cunoscând toate subtilităţile ideologiei gender
Distrugerea libertăţii în numele libertăţii: “Este Gabriele Kuby nu face rabat de la morală şi ne
o bagatelă a distruge radical sistemul de valori al oferă limpede dezlegarea enigmei: Cui serveşte
unei societăţi în domeniul sexualităţii în educaţia această ideologie subumană?:
copiilor şi tinerilor, fără a provoca o oponenţă “ - Celor care au interes ca oamenii să fie
notabilă. În acest scop sunt necesare metode de dezrădăcinaţi prin distrugerea familiei, devenind
manipulare elaborate. Acestea sunt: astfel manipulabili pentru scopuri strategice
- Prezentarea în faţa lumii adulte ca “experţi globale.
ştiinţifici”; - Celor care au interes de a reduce creşterea
- Apariţia înaintea tinerilor ca mai demografică, fără a modifica ceva în privinţa
competent, prieten mai înţelegător şi avocat distribuirii globale a bogăţiei.
împotriva părinţilor severi, neînţelegători; - Celor care au interes ca Europa să ajungă
- Adaptarea limbii şi graficii la jargonul într-o iarnă demografică.
tinerilor; - Celor care au interes de a elimina religia,
- Reprezentarea sexualităţii permisive ca îndeosebi pe cea creştină.
mainstream; - Celor care suferă de “normativitatea
- Crearea presiunii de adaptare; heterosexualităţii” şi care vor să-şi procure
- Suprimarea căsătoriei şi a familiei prin recunoaşterea socială prin dizolvarea acesteia”
ignorare; - Desigur că nu putem încheia această
- Reprezentarea formelor de degradare a înşiruire de “binevoitori” care vor cu orice preţ
familiei – familii care educă singure, patch-work, să introducă o Nouă Ordine Mondială prin care
curcubeu – ca echivalente; să pună stăpânire pe întreaga planetă.
- Anihilarea pudorii prin manevrarea Prin prezentarea cărţii Revoluţia sexuală
penisurilor de material plastic, a vaginelor de globală. Distrugerea libertăţii în numele libertăţii
pluş, a prezervativelor; am încercat să avertizez oamenii asupra pericolului
- Reprezentarea detaliată a acţiunilor care ne aşteaptă. O astfel de carte reprezintă
sexuale prin cuvânt, imagine şi film; un semnal de alarmă înainte de a fi prea târziu.
- Verbalizarea forţată a proceselor sexuale Dacă acest fenomen începe să prindă rădăcini

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 121


în Europa, în scurt timp, profitând de tăcerea la grădiniţă?
maselor şi a instituţiilor menite să ne asigure - Acceptaţi ca fiul sau fiica Dvs. să
protecţia se va răspândi pe întreaga planetă. În fie orientaţi spre homosexualitate sau spre o
final mă simt obligat să lansez UN SEMNAL DE sexualitate echivalentă?
ALARMĂ asupra PERICOLULUI MAJOR care - Acceptaţi creşterea copiilor Dvs. fără
ne aşteaptă şi care creşte proporţional cu tăcerea principii morale şi fără de credinţă în Dumnezeu?
noastră. - Acceptaţi ca proprii copii să se sustragă
Soluţia ne este dată chiar de autoarea autorităţii parentale?
cărţii, doamna Gabriele Kuby, care merită Nu ar fi firesc ca şi noi să participăm în
respectul şi admiraţia noastră: mod activ şi conştient la construirea viitorului
“- încetarea promovării de către stat a gender- nostru şi al copiilor noştri?
mainstreaming-ului, întrucât nu există o Se poate, însă trebuie să acţionăm înainte
legitimare politică a acestuia de către electori; de a fi prea târziu.
- nici o echivalare a parteneriatelor Doamne Ajută !
homosexuale cu căsătoria; Prof. Univ. Dr. Gheorghe MUSTAȚĂ
- nici o adopţie de copii de către perechi
homosexuale, întrucât acestea reprezintă un 1. Kuby Gabriele, 2014, Revoluția sexuală globală.
prejudiciu ireparabil al binelui copilului; Distrugerea libertății în numele libertății. Ed. Sapientia,
Iași, p. 13.
- nici o modificare a legii fundamentale 2. Kuby Gabriele, opera citată, p. 19.
privind preluarea “identităţii sexuale” drept 3. Declarația Universală a Drepturilor Omului, Art.
criteriu de discriminare; 16.
- nici o sexualizare forţată a copiilor şi 4. Kuby Gabriele, opera citată, p. 33.
tinerilor prin instituţii de educaţie ale statului, în 5. Idem, p. 106.
6. Ibidem.
schimb înţelegerea educaţiei sexuale în pregătirea 7. Yogyakarta – Prinzipiea, p. 11., citat de G. Kuby,
pentru căsătorie şi familie – scopul vieţii a peste în opera citată, p. 127.
optzeci de procente din tineri; 8. Gabriele Kuby, opera citată, p. 127.
- o campanie de dimensiune europeană 9. Idem, p. 128.
contra pornografiei”. 10. Idem, p. 131.
11. Idem, p. 332.
Ideologia gender postmodernă a fost 12. Idem, p. 333.
lansată asemenea unei bombe atomice; ciuperca 13. Idem, p. 334.
deja s-a format şi îşi întinde pălăria umbrind 14. Idem, p. 335.
pământul, hrănită fiind de tăcere, neputinţa şi 15. Idem, p. 337.
inconştienţa noastră. Efectul ei este distructiv 16. Idem, p. 340 – 341.
17. Idem, p. 343.
pentru societatea umană.
18. Ibidem, p. 343.
Ne adresăm părinţilor, educatorilor,
19. Gabriele Kuby, opera citată, p. 349.
preoţilor şi marilor ierarhi şi desigur tuturor
20. Boca Arsenie, 2006, Cărarea Împărăției, Edit.
tinerilor care vor să devină părinţi: vă lasă
Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Ardealului, p. 244.
indiferenţi pericolul ideologiei gender asupra 21. Gabriele Kuby, opera citată, p. 374.
familiei şi a societăţii umane? 22. Idem, p. 370 – 380.
- Acceptaţi să fie stimulaţi copiii Dvs. în 23. Idem, p. 398.
grădiniţă la orgasm şi la jocuri sexuale? 24. Idem, p. 466.
- Acceptaţi ca fiul sau fiica Dvs. să fie
iniţiaţi în practici sexuale de tot felul începând de

122 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


19. Biserica, azi

Secularismul - erezia des


creştinării
Epoca contemporană este o epocă în care se
evidenţiază o atitudine diferită a omului faţă de
lumea înconjurătoare, faţă de semeni şi faţă de
Dumnezeu, această atitudine poate fi denumită
în următorii termeni: indiferenţă, orgolios, egoist
şi antropocentrism. Aceşti termeni sunt doar
câţiva, dar ei pot fi şi alţii care să ne descrie starea
lumii desacralizate de astăzi şi comportamentul
omului-dumnezeu contemporan, toţi aceşti
termeni pot fi cuprinşi într-un singur termen
foarte des utilizat astăzi, cel de secularizare.
Din punct de vedere istoric, termenul de spre fenomenul secularizării, a fost apariţia
,,secularizare” a fost întrebuinţat la început pentru umanismului, în sec al XIV-lea, ce milita pentru
a desemna expropierea terenurilor Bisericii, spre dezvoltarea multilaterală a personalităţii umane,
a fi împărţite între diferite principate prin tratatul şi a iluminismului, în secolul al XVIII-lea ce
de la Westphalia. Un asemenea înţeles l-a avut reprezenta o mişcare ideologică şi culturală-
şi în Principatele Române la anul 1864, când literară. Acestea toate au culminat cu proclamarea
domnitorul Alexandru Ioan Cuza promulgă Legea raţiunii umane ca reper de cunoaştere şi definire,
secularizării averii mănăstireşti. Dacă în acea suprimând raţiunea divină.
perioadă acest termen era întrebuinţat pentru a se Termenul de secularizare poate fi numit şi
produce acele schimbări de ordin politic, astăzi erezie, deoarece prin el se caracterizează
termenul de secularizare poate avea mai multe despărţirea omului de Dumnezeu şi de semeni,
înţelesuri: desacralizare şi antropocentrism. confundând transcendenţa lui Dumnezeu cu
Putem să considerăm că secularizarea în Biserică absenţa Sa din creaţie.2 Această erezie se
nu a început cu secolul al XVII-lea, ci odată cu caracterizează printr-un proces de descreştinare şi
edictul de la Mediolan din 313, când statul se de negare a ceea ce este sfânt şi moral. Dacă
implică în treburile bisericeşti şi religia creştină anumite erezii sau învăţături greşite au apărut în
este socotită pe picior de egalitate cu celelalte decursul istoriei şi s-a dezvoltat datorită anumitor
religii din cuprinsul imperiului. Dacă toate intrigi şi păreri proprii a anumitor oameni,
acestea sunt procese istorice care au avut urmări secularizarea, este prima erezie a diavolului prin
atât pozitive cât şi negative, căci şi secularizarea care l-a despărţit pe om de Dumnezeu încă din rai,
constă în procesul istoric prin care lumea este Atunci şarpele a zis către femeie: ,,Nu, nu veţi
de-divinizată.1 Apoi un fenomen istoric foarte muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi
important care a condus întreaga omenire mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca

1 Pr. Dr. Ştefan Buchiu, Ortodoxie şi Secularizare, Edit. 2 Pr. Prof. Dumitru Popescu, Ortodoxie şi Catolicism,
Libra, Bucureşti, p. 11. Dialog şi Reconciliere, p. 40.

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 123


Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. (Fac. 3, lui Dumnezeu, omul nici nu o poate făptui, căci nu
4-5). Acesta este îndemnul diavolului prin care poţi făptui ceea ce nu cunoşti, numai cunoscând
l-a despărţit pe Adam de Dumnezeu în rai. care este voia lui Dumnezeu, omul le vede şi le
Pentru omul contemporan a devenit cel mai des percepe pe toate ca daruri dumnezeieşti ce sunt
îndemn pe care diavolul îl răspândeşte, cel de revărsate asupra sa ca binecuvântări dumnezeieşti.
despărţire a omului de Dumnezeu, ci mai nou În felul acesta omul se raportează numai la el şi la
chiar a negării lui Dumnezeu, omul devenind el puterile sale proprii, pierzându-şi vocaţia sa, de a
însuşi dumnezeul lui, considerându-l pe comunica cu Dumnezeu,cu semenii şi cu lumea
Dumnezeu ca fiind exterior lumii, închis într-o înconjurătoare, care este opera de comunicare a
transcendenţă deistă, care nu mai are raţiunilor dumnezeieşti omului, căci pentru omul
semnificaţie spirituală pentru viaţa creştină.3 religios, cosmosul trăieşte şi vorbeşte, iar viaţa
Aceasta este atitudinea omului secularizată faţă cosmosului este o dovadă a sfinţeniei sale.6
de semeni şi de Dumnezeu, dorinţa lui este una Dialogul omului cu Dumnezeu este unul de trăire
plină de mândrie, care îl face nepăsător faţă de şi simţire ce îl conduce pe om spre dialogul
cele înconjurătoare, de lume şi Dumnezeu. veşnic cu Dumnezeu din Împărăţia cerurilor care
Pentru omul contemporan, Dumnezeu nu mai este o împărăţie a dialogului etern cu Dumnezeu.
există, ci dacă chiar există El, este undeva Omul intră în dialog cu Dumnezeu prin rugăciune
departe, lăsând lumea să-şi continue drumul ei, şi prin dialogul său cu lumea înconjurătoare, care
omul fiind supremul stăpân şi domn. Aceasta a este creată dintr-un dialog al Treimii eterne, pentru
fost gândirea ce l-a cuprins pe Lucifer, de-a crea ca omul să participe şi el la acest dialog pentru a
o lume a lui fiind el dumnezeul ei, amăgindu-l pe deveni şi el etern, căci lumea este o taină a
omul din rai că va deveni dumnezeu, scoţându-l prezenţei lui Dumnezeu, un mijloc de comuniune
din rai, de aceea şi secularizarea lumii este cu El, o teofanie,7 şi tocmai această teofanie omul
rezultatul orgoliului omenesc care reproduce la are vocaţia să o descopere şi să o împărtăşească
infinit şi consacră păcatul lui Adam.4 Prin păcatul celor din jur, prin viaţă şi jertfă, devenind el însuşi
săvârşit de om se produce continuu o despărţire de un teofor. Dar din păcate omul secular îşi pierde
Dumnezeu şi de lume, despărţirea de Dumnezeu pe zi ce trece această vocaţie de a comunica cu
este cea mai gravă din viaţa omului, căci omul Dumnezeu în rugăciune şi cu semenii prin cuvinte
fără de Dumnezeu este o făptură ce nu cunoaşte trăitoare şi sfinţitoare, care devin făclii de lumină
tainele vieţii, care sunt dăruite de dăruitorul vieţii pentru ei, căci întâlnirea dintre persoană şi
care este Dumnezeu. Comuniunea omului cu persoană este lumină.8 Din păcate dialogul cu
Dumnezeu este cea mai sfântă taină prin care el Dumnezeu în rugăciune este foarte rar, din lipsa
se împărtăşeşte de Dătătorul vieţii şi sfinţeniei. de timp, sau din lipsa dragostei către Dumnezeu,
Acest mod de viaţă, îl percepe şi îl trăieşte iar dialogul persoanei către o altă persoană este
omul secularizat, căci secularismul înseamnă înlocuit, de tehnologia performantă de
înstrăinarea vieţii de Dumnezeu, ieşirea noastră comunicare, prin care omul comunică nefiind
din comuniunea şi unitatea cu El, ataşarea partenerul de dialog în faţa sa şi la sute şi mii de
noastră de lucrurile materiale şi vederea tuturor
lucrurilor şi problemelor din viaţa noastră în Egumeniţa, Galaţi 2004, p. 18.
afara voinţei lui Dumnezeu.5 Necunoscând voia 6 Mircea Eliade, Sacru şi profanul, Trad. din l. franceză,
Brănduşa Prelipceanu, Ediţia a II-a, Humanitas Bucureşti
3 Idem. Ortodoxie şi Contemporanitate, Edit. Diogene, 2005, p. 124.
Bucureşti, 1996, p. 155. 7 Ştefan Lucian Toma, Tradiţie şi actualitate la părintele
4 Idem. Ortodoxie şi Catolicism, p. 68. Dumitru Stăniloae, Edit. Agaton, Sibiu, 2008. p. 67.
5 Mitropolitul Hierotheos Vlahos, Secularismul un 8 Ibidem. p. 122.
cal troian în Biserică, Trad. de Tatiana Petrache, Edit.
124 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015
kilometri, pervertindu-se astfel vocaţia omului
creat pentru comunicare, creând astfel o maladie
contemporană, a secularizării ce a modificat
mentalităţile şi tradiţiile popoarelor europene,
legislaţia, modul de a înţelege familia, iubirea,
sexualitatea, şi nu în ultimul rând raportarea la
moarte şi eternitate.9 Urmările acestea sunt
dureroase pentru om şi societate, creându-se
astfel o societate fără de Dumnezeu şi principii
morale, într-o societate în care Dumnezeu nu are
loc, iar morala creştină este socotită nebunie şi
învechită. Locul lui Dumnezeu este ocupat de
omul-dumnezeu, iar locul moralei este ocupat de
o etică falsă în care nu întâlnim urmă de morală
creştină, toate acestea conduc omenirea la
necredinţă, de aceea şi epoca noastră este, întâi
de toate o epocă a necredinţei, şi din acest motiv dintre moral şi imoral se relativizează, ducând la
o epocă a incertitudinii, confuziei şi disperării.10 prăbuşirea întregului edificiu al ordinii morale.12
Omul necredincios este omul cel mai periculos Creându-se astfel o cultură autonomă care a dat
din societate, neavând credinţă către Dumnezeu, naştere unui proces de secularizare care a
el devine necredincios şi faţă de cei din jurul său, transferat cetatea sfântă din lumea de dincolo în
faţă de întreaga lume şi nu în ultimul rând faţă de lumea de aici, ea fiind ultima existenţă. Creând o
sine însuşi, ajungând în starea cea mai periculoasă lume autonomă, omul devine şi el autonom faţă de
a disperării în care îşi dă seama că nu mai există Dumnezeu şi de lume, locul lui Dumnezeu fiind
şi că nu mai are rostul să existe. Disperarea luat de om, devenind astfel propriul său legiuitor şi
ajungând starea cea mai tragică din viaţa omului, înfăptuitor al legilor impuse de el lui însuşi creând
în care omul foarte uşor se poate pierde punându- astfel o cultură secularizată care caută să impună
şi sfârşit vieţii, datorită lipsei de credinţă şi realităţilor pământeşti legea omului, în locul legii
neîncredere în Dumnezeu. Tot ce se petrece în lui Dumnezeu.13 În felul acesta omul devine
lume se reflectă în om, precum tot ce se petrece dumnezeu-om, adică cel ce îşi dă lui însuşi legi şi
înăuntru omului îşi pune pecetea pe întreaga porunci pe care le îndeplineşte cu voia sa,
lume.11 De aici se poate observa foarte bine care neapelând la ajutorul lui Dumnezeu, voia lui
este starea religios-morală a omului contemporan Dumnezeu a fost luată de voia omului, devenind
şi a lumii secularizate în care trăieşte, lipsită fiind suficientă pentru a-şi îndeplini legile sale. Legile
de conştiinţa păcatului şi sfinţeniei, deoarece în omului neraportate la legea divină devin, legi
afara lui Dumnezeu deosebirea dintre bine şi rău, pieritoare şi pierzătoare, formând o valoare care
9 Pr. Ioan Bizău, Viaţa în Hristos şi maladia secularizării, raportată fiind la legea morală divină, devine non
Edit. Patmos, Cluj-Napoca, 2002, p. 22. valoare. Secularismul înseamnă constituirea vieţii
10 Pr. Gheorghe Florosky, Biserica, Scriptura, Tradiţia, personale şi sociale fără o raportare clară la
Trup viu a lui Hristos, Trad. din limba engleză, Florin
Caragiu şi Gabriel Mândrilă, Edit. Platytera, Bucureşti, principiile fundamentale ale spiritualităţii
2005, p. 317. 12 Pr. Ioan Bizău, op. cit. p. 159.
11 Pr. Prof. Ilie Moldovan, Ortodoxia Misionară Stâlp de 13 Pr. Prof. Dumitru Popescu, Hristos, Biserică, Societate,
lumină în lumea Contemporană, Edit. Mitropoliei Olteniei, Editura, Institutului Biblic şi de Misiune a Bisericii
Craiova, 2009, p. 105. Ortodoxe Române, Bucureşti, 1998, p. 40.

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 125


creştine.14 Această realitate este foarte dureroasă a răspunde raţiunii supreme şi pentru a intra în
că omul se conduce după aceste principii dialog cu raţiunea lucrurilor creatoare. Toată
pierzătoare şi nu de principiile fundamentale ale această stare este întru totul de acord cu noţiunea
creştinătăţii ce sunt pline de credinţă, şi au un de secularism, secularizare, ce demonstrează un
fundament creştin. Datorită acestei realităţi fenomen prin care, la nivelul mentalităţilor, se
dureroase pentru omul secularizat, totul se produce o schimbare majoră în spiritul vremii
reduce la ceea ce reprezintă valoare pur sau după moda timpului.19 Această schimbare
utilitară.15 Ceea ce îmi produce plăcere şi îl formează pe om în duhul gândirii epocii
satisfacţie este valoare de mare preţ, dar o respective, care la rândul ei este influenţată
suferinţă ce are o valoare eshatologică îmi de viaţa culturală şi morală a omenirii. Orice
produce durere, necaz şi nu în ultimul rând stres. epocă istorică, are valoarea ei, religia, gândirea
Datorită acestei gândiri secularizată, astăzi, toate şi cultura, sunt factorii determinanţi a epocii
se reduc la bani. Patria, religia, conştiinţa, tot respective. De aceea şi epoca contemporană
ceea ce are sau de care are nevoie omul, chiar şi este o epocă ce este influenţată de religiozitatea
omul însuşi este apreciat şi cumpărat cu bani.16 şi cultura omenirii. Astăzi mai mult ca oricând
Totul se reduce la ce este util, patria nu mai este nevoie de o revalorizare a valorilor morale
devine parte din viaţa noastră, locul naşterii religioase, care să ne caracterizeze epoca în
devine locul neliniştii, căutând binele într-o ţară care trăim. Omenirea întreagă este chemată să
îndepărtată asemenea fiului risipitor, rătăcind în răspundă mesajului divin, de a ne îndumnezei pe
lumea dşertăciunii, nemulţumiţi fiind de ceea ce calea pe care a parcurs-o Hristos, prin ascultare
reprezintă patria în care ne-am născut. Religia nu faţă de Tatăl şi prin actul supremei smerenii. Viaţa
mai face parte din viaţa noastră, ea devine un omului este un continuu urcuş spre Ierusalimul
lucru ce ţine de domeniul trecutului, datorită ceresc, o continuă cunoaştere a tainelor divine
acestei gândiri lumea seculară de astăzi este mai şi o continuă luptă cu eul său propriu. De aceea
receptivă faţă de secte17 decât de Biserică.18 adevărata viaţa în Hristos este o viaţă plină de
Starea de decădere morală-spirituală actuală a iubire, care poate dovedi că nu există urcare
omenirii se datorează, faptului că lumea este decât prin coborâre, nu există câştig decât
golită de sensul religios al existenţei, de relaţia prin pierdere, nu există dobândire decât prin
ontologică cu Dumnezeu, fiind traumatizată de renunţare, nu există creştere decât prin tăcere,
reducţionismul istorico-critic, psihologist şi nu există împlinire decât împlinind pe celălalt.
sociologist, care nu-i descoperă omului adevărata Toate acestea ne descoperă valoarea iubirii şi
valoare de fiinţă ce este creată cu raţiune pentru vieţii creştine, prin care omul ajunge la o viaţă în
Pr. Ioan Bizău, op. cit. p. 63. Hristos. Omenirea toată are nevoie de a se uni cu
15 Ibidem. p. 79.
16 Georgios I. Mantzaridis, Golalizarea şi Universalitatea,
Hristos, printr-o iubire continuă faţă de Hristos şi
Himeră şi Adevăr, Trad. Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă, Edit. semeni, care este o continuă cunoaştere şi simţire
Bizantină, Bucureşti, 2002, p.13. a tainelor divine împărtăşite ei. Astăzi mai mult
17 Petru Berar - Sectele reprezintă un tip de comunitate ca oricând este nevoie de a fi amintit omenirii
religioasă formată prin separarea de un alt grup religios, acest îndemn de a iubi Biserica lui Hristos, care
uneori sub forma unui protest doctrinar sau de natură
morală practică, ce priveşte regulile vieţi religioase,
este viaţa ei, primită din sânul vieţii Treimii pe
comunitare care, de regulă, şi în mod explicabil, cuprinde care o face împărtăşită oamenilor prin Sfintele
un număr mai rastrâns de credincioşi decât bisericile. apud.
Eusebiu Tihan, Secte şi grupări pseudoştiinţifice – Aspecte
psihosociologice - , Edit. Jespu-Focus, Buc. 200. p. 20.
18 Pr. Gheorghe Petraru, Ortodoxie şi Prozelitism, Edit. 19 Pr. Ioan Bizău, op. cit. p. 62.
Trinitas, Iaşi, 2000. p. 14.
126 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015
Taine. Prin Biserică viaţa Treimii devine viaţa
omenirii, şi viaţa omenirii devine mărturia vieţii
Calea fericirii (I)
Treimii cea dătătoare de viaţă. La un asemenea
îndemn este chemată omenirea secularizată, de
Nimic nu este mai de preţ decât o inimă
a deveni model de viaţă sfântă, după modelul
curată, pentru că o astfel de inimă devine tron
sfinţeniei vieţii treimice.
al lui Dumnezeu. Şi ce este mai plin de slavă
decât tronul lui Dumnezeu? Cu siguranţă că
Drd. Petru Ciobanu, Basarabia nimic. Dumnezeu spune despre cei cu inima
curată: „Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi
Bibliografie
Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu."
Buchiu, Ştefan, Pr. dr. Ortodoxie şi Aşadar, cine este mai fericit decât aceşti
Secularizare, Edit. Libra, Bucureşti; oameni? Şi de ce bunuri pot să rămână lipsiţi?
Bizău, Ioan, Pr. Viaţa în Hristos şi maladia Nu se găsesc toate darurile şi harismele
secularizării, Edit. Patmos, Cluj-Napoca, 2002; Sfântului Duh în fericitele lor suflete? De
Eliade, Mircea Sacru şi profanul, Trad. din ce mai au nevoie? De nimic, cu adevărat, de
l. franceză, Brănduşa Prelipceanu, Ediţia a II-a, nimic! Pentru că Îl au în inima lor pe Însuşi
Humanitas Bucureşti 2005; Dumnezeu!
Florosky, Gheorghe Pr. Biserica, Scriptura, Cât se înşeală oamenii care caută fericirea
Tradiţia, Trup viu a lui Hristos, Trad. din limba departe de ei înşişi, în ţări străine şi în călătorii,
engleză, Florin Caragiu şi Gabriel Mândrilă, Edit. în bogăţie şi slavă, în averi mari şi plăceri,
Platytera, Bucureşti, 2005; în desfătări trupeşti, în lux şi în tot felul de
Mantzaridis, Georgios I. Golalizarea şi deşertăciuni, care se sfârşesc în amărăciune!
Universalitatea, Himeră şi Adevăr, Trad. Pr. Prof. Ridicarea turnului fericirii în afara inimii
Dr. Vasile Răducă, Edit. Bizantină, Bucureşti, noastre seamănă cu zidirea unei clădiri pe un
2002; teren zguduit continuu de cutremure. Curând
Moldovan, Ilie, Pr. Prof. Ortodoxia Misionară o astfel de construcţie se va prăbuşi la pământ.
Stâlp de lumină în lumea Contemporană, Edit. Fraţii mei! Fericirea se află înlăuntrul
Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2009; vostru şi fericit este omul care înţelege
Petraru, Gheorghe, Pr. Ortodoxie şi aceasta. Cercetaţi-vă inima şi vedeţi în ce
Prozelitism, Editura Trinitas, Iaşi, 2000; stare duhovnicească vă aflaţi! Nu cumva
Popescu, Dumitru ,Pr. Prof. Ortodoxie şi inima voastră şi-a pierdut îndrăzneala înaintea
Catolicism, Dialog şi Reconciliere; lui Dumnezeu? Nu cumva conştiinţa vă
Idem. Ortodoxie şi Contemporanitate, mustră pentru călcarea poruncilor Lui? Nu
Editura Diogene, Bucureşti, 1996; cumva vă învinuieşte pentru nedreptăţi,
Idem. Hristos, Biserică, Societate, Editura, minciuni şi neglijarea îndatoririlor faţă de
Institutului Biblic şi de Misiune a Bisericii Dumnezeu şi faţă de aproapele? Cercetaţi şi
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1998; vedeţi dacă nu cumva inima voastră a fost
Ştefan Lucian Toma, Tradiţie şi actualitate la umplută de răutăţi şi patimi, dacă nu cumva s-
părintele Dumitru Stăniloae, Edit. Agaton, Sibiu, a abătut pe căi nedrepte!
2008.
Vlahos, Hierotheos, Mit. Secularismul un (Sfântul Nectarie de Eghina)
cal troian în Biserică, Trad. de Tatiana Petrache,
Edit. Egumeniţa, Galaţi 2004.

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 127


20. Probleme contemporane
cuvânt), aceasta din urmă nu cunoștea termenul
Istoric şi izvoare de νεκρολόγος (= cuvânt despre [viața celui]
mort)3, ci pentru noţiunea de discurs funebru se
inspiraţie ale necrologului foloseau, până la apariția limbii moderne grecești,
creştin formulele:
πιτáφιος λόγος = cuvânt ținut la mormânt4;
λόγος πανηγυρικός = cuvânt panegiric, cuvânt
1. Introducere
de laudă rostit );
Întrucât literatura laică bizantină include μονδία = 1. cântare de unul singur, solo; 2.
sub noțiunea de necrolog bizantin și literatură Cântec de jale, bocet; dar se întâlneşte și sensul
de doliu – de exemplu: „epitafurile, cuvântările de cuvântare funebră (oraison funèbre5).
și plângerea pentru cei morți, cuvântările și
3 Pr. prof. Dr. Ene Braniște et alii, Dicționar de cunoștințe
cântările (monodiile) triste, căderea în robie religioase, Ed. Andreiana, Sibiu, 2010, s.v. „necrolog”.
a unei cetăți, prăbușirea unui monument de Tot cu noțiunea de necrolog sunt denumite: „anunț
arhitectură și chiar moartea unui animal de casă despre un mort; în biserici și mănăstiri registrul cu
drag”1, deci, evenimente triste ale vieții, cauzate cei morți”, iar „necrologie = cuvântare despre mort,
funebră” (ibidem).
de loviturile soartei2 – se impune, din punct de
4 Se crede că, la greci, primul care a rostit un astfel de
vedere omiletico-pastoral, o delimitare tematică cuvânt a fost Aristide, pentru a glorifica eroismul celor
a noțiunilor de necrolog creștin și scrisori de căzuți în lupta de la Plateea (479 î.Hr.). Vezi Friedrich
mângâiere față de noţiunea de necrolog bizantin. Lübkers, Reallexikon des klassischen Altertums, Leipzig,
Prin noțiunile de necrolog creștin și scrisori
6
1882, s.v. ἐπιτάφιος. Cea mai vestită cuvântare
epitafică este cea a lui Pericle, rostită în onoarea celor
de mângâiere se înțeleg și se cuprind doar
căzuți în lupta de la Samos (440 î.Hr.). Cuvântarea a
acele cuvântări și scrieri sfinte care se referă fost păstrată în opera lui Tucidide, Războiul peloponeziac
la moartea unor persoane umane, în urma unor (vezi ediţia românească, în traducerea lui N. I. Barbu,
boli, molime, accidente, războaie etc., și nu la Ed. Științifică, București, 1961). Autorul arată că,
evenimente ce privesc distrugerea unor cetăți sau după ce se aduce un imn de slavă Patriei, sunt elogiați
și luptătorii căzuți în lupta de la Samos. El spune că
a diverse obiecte, şi nici la moartea unor animale
însăși Patria este rodul virtuților acestora și al unora ca
sau păsări de agrement. ei. Ascultătorii sunt îndemnați să se roage zeilor ca să
le dea zile cu pace și să urmeze exemplul de vitejie al
1.1. Precizări etimologice, definirea noțiunilor celor căzuți în luptă. De la această formă de cinstire
și evoluția necrologului creștin a eroilor de la Samos, cuvântul de înmormântare
s-a extins treptat și la bărbații iluștri: necrologul este
Deşi cuvântul necrolog trimite etimologic
alcătuit deci nu numai din rațiuni de Stat, „ci și din
la limba greacă veche (νεκρός = mort; λόγος = îndemnul firesc de a cinsti memoria bărbaților iluștri,
1 K. Horna, Einige uneditierte Stücke des cum au procedat Gorgias (sec. IV î.Hr.), Lysias (440-
Manases und Italikos”, în: Jahresbericht des K. K. 380 î.Hr.), Isocrate (436-338 î.Hr.), Demostene (384-
Sophiengymnasiums für das Schuljahr 1901/1902, Wien, 322 î.Hr.), etc”. Vezi Pr. Dr. Dumitru Belu, „Cu privire
1902, pp. 6-10. la necrolog”, în: Mitropolia Ardealului, IV-VI (1965), p.
2 Alexander Sideras, Die byzantinischen Grabreden. 351, precum şi manualul de retorică recent reeditat
Prosopographie, Datierung, Überlieferung. 142 al lui H. Caffiaux, De l’oraison funèbre dans la Grèce
Epitaphien und Monodien aus dem byzantinischen païenne, Ed. Hachette Livre BNF, Paris, 2013, p. 318
Jahrtausend, Bd. XIX, Die Österreichische Akademie (ediţia originală: Valenciennes, 1860).
der Wissenschaften, Wien, 1994, pp. 50-54. 5 A. Bailly, Dictionnaire grec-français, Hachette,

128 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


Nici latina nu a cunoscut vreun termen este un împrumut din limba franceză. Nici un
apropiat etimologic de termenul „necrolog”, ci se dicționar românesc modern, din păcate, nici în
utiliza noțiunea de oratio funebris6 (= cuvânt sau cel recent al Academiei Române „Dicționarul
elogiu funebru)7. limbii române”, vol I-XIX, București, 2010, nu
Deci, nu găsim cuvântul ca atare în niciun redă sensul istoric al noțiunii de necrolog, iar
dicționar de limbă greacă veche; în schimb, unele lexicoane străine includ, sub noțiunea de
întâlnim un cuvânt apropiat în dicţionarele de „necrolog”, și cartea liturgică din care se oficia
neogreacă, şi anume νεκρολογία8, dar acesta slujba de înmormântare, Necrologium (Cartea
Morților) numită în Evul Mediu și Libri vitae –
Paris, 1929, s.v. μονῳδία. Prima ediție completă de
Monodii este cea a lui D. R. Reinisch, „Die Briefe
(Cartea Vieții), deoarece prin rugăciunile liturgice
des Matthaios von Ephesos”, în: Codex Vindobonensis săvârșite în memoria celor adormiți se contribuia
Theol. Gr. 174, Dissertation, Berlin, 1974. Vezi, de la mântuirea sufletelor acestora9.
asemenea, Alexander Sideras, Die byzantinischen În tradiția creștină apuseană, în Evul
Grabreden. Prosopographie, Datierung, Überlieferung. Mediu, se întâlnesc aşa-numitele Necrologium
142 Epitaphien und Monodien aus dem byzantinischen
Jahrtausend, Bd. XIX, Die Österreichische Akademie
și Martyrologium (cartea cu numele tuturor
der Wissenschaften, Wien, 1994, pp. 267-269. martirilor, un fel de Sinaxar, în care se prezenta
6 Acestea se rosteau cu scopul de a scoate în evidență viața Sfântului, ziua de cinstire și regulile după
calitățile și faptele deosebite ale defunctului. De care aceștia au fost făcuți sfinți). Slujbele liturgice
obicei, laudatio funebris se rostea în Senat sau pro de cinstire ale sfinților trecuți în Necrologium erau
rostris, în tribuna din piața publică. Dintre romani,
se crede că Valerius Poplicola (sec.  VI î.Hr., deci, cu
continuate cu acțiuni social-caritative, care aveau
mult înaintea grecilor) a fost primul care a rostit o un rol mântuitor, iar până în secolul al 12-lea era
asemenea cuvântare, la moartea consulului Lucius sărbătorit anual, pe nume, fiecare sfânt trecut în
Iunius Brutus. Această laudatio funebris a plăcut atât Necrologium. După această dată se pierde tradiția
de mult și a mișcat inimile celor prezenți atât de tare, amintită, iar cei trecuți în Necrologium nu mai
încât din acel moment s-a creat obiceiul ca, la moartea
oamenilor importanți, cei mai de vază cetățeni să țină
erau pomeniți pe nume, ci se oficia doar o slujbă
la moartea acestora laude de înmormântare. Retorul generală de comemorare a lor10.
Anaximanes crede că acest obicei a fost întemeiat de În creștinismul răsăritean, cel care s-ar fi
Solon (Plutarh, Vieți paralele, vol. I, trad. rom. de N. I. referit pentru prima dată la necrolog ar fi Theodor
Barbu, Ed. Științifică, București, 1960, p. 252). Această Metochites. Acesta compune o scrisoare de
practică s-a folosit mai târziu și în familie, nu numai în
viața publică a cetății. De exemplu, Cezar a rostit (sec.
mângâiere unui prieten în viață, căruia nu i se
I î.Hr.) „cuvântări funebre la moartea mătușii sale cunoaște numele, cu ocazia morții unui filosof pe
Iulia și a primei sale soții” (Fr. Lübkers, Reallexikon…, nume Iosif, în jurul anului 1329/133011, sunt de
s.v. „Bestattung”).
7 Vezi W. Kierdorf, „Laudatio funebris.
Interpretationen und Untersuchungen zur lea neogreaca era deja formată, se consideră în mod
Entwicklung der römischen Leichenrede”, în: Beiträge simbolic că anul 1453, ca fiind începutul limbii
zur Klassischen Philologie, 106, Meisenheim am Glan, moderne grecești (vezi R. M. Dawkins, Modern Greek
1980. in Asia Minor. A study of dialect of Silly, Cappadocia and
8 Lambros Peţinis, Dicţionar grec-român, Ed. Academiei Pharasa, Cambridge University Press, Cambridge,
Române, Bucureşti, 2005, s.v. νεκρολογία. Limba 1916, pp. 22-24).
greacă modernă sau neogreacă – Νέα Ελληνικά 9 Lexikon für Theologie und Kirche, Bd. 7, Ed. Herder,
sau Νεοελληνική [γλώσσα], numită și Ρωμαίικα – Freiburg im Breisgau, 2006, s.v. „Das Nekrolog”, pp.
reprezintă, grosso modo, a cincea etapă din evoluția 720-721.
limbii grecești, după greaca miceniană, greaca antică, 10 Ibidem.
cea a perioadei elenistice și cea medievală. Cu toate 11 M. Treu, „Der Philosoph Joseph”, în: Biblische
că, din punct de vedere lingvistic, în secolul al XI- Zeitschrift VIII (1899), pp. 1-64.

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 129


părere Hans Georg Beck12 și Herbert Hunger13, sunt parte componentă a noțiunii de necrolog
dar putem vorbi de un necrolog în sens umanist, creștin.
al literaturii bizantine, nu în sensul teologic Din punct de vedere gnoseologic, termenii și
patristic al necrologului creștin. noțiunile sunt doar instrumente lingvistice, care
Alexander Sideras, tributar noțiunilor strict arată o evoluție istorică și culturală18. Necrologul
filologice, nu dă dreptate acestor bizantinologi, creștin cuprinde și părți encomiastice, de
care urmăresc și aspectul teologic, nu numai mângâiere, de amintire, de plângere și consolare,
cel literar, ci el o categorisește în grupa literară nu numai de tristețe, bocet și jale.19
de „Cuvântări in memoriam – nu necrologuri”
(„Gedächtnisreden – keine Grabreden”)14, și o 1.2. Necrologul creștin versus necrologul
numește ca fiind γκώμιον („Lobrede in Briefform” bizantin
– cuvântare de laudă în forma unei scrisori), care În prezenta lucrare, am adăugat la noțiunea
cuprinde și scurte părți de monodie (μονδία)15. necrolog apelativul creștin, tocmai pentru o mai
Bizantinologul Maximilian Treu, în mod precisă analiză omiletico-pastorală și pentru a
paradoxal, o numește simplu „Schrift”, adică delimita tematic necrologurile cu mesaj hristic
scriere, ca oricare alta, cu toate că, ce-i drept, de necrologul bizantin, care include sub această
Theodoros Methochites ar fi dorit să fie o noțiune toată literatura de doliu (Trauerliteratur)20.
cuvântare de mângâiere („Trostrede”) în care „să De exemplu filologii de limbă greacă veche
deplângă și să slăvească un prieten comun”16. de la Universitatea din Viena au cercetat, dintr-o
Sideras prezintă exemplar diversitatea de „junglă filologică”21 de manuscrise, cataloage
percepție a filologilor, a bizantinologilor și a literare ale vremii, monografii etc., pe o perioadă
teologilor, referitor la subiectul cuvântărilor sau de aproape un mileniu, respectiv din sec. al
scrierilor cauzate de momentul morții celor dragi. VI-lea până în anul 1453, un număr de 142 de
Omiletic și pastoral, termenii întâlniți în necrologuri bizantine. Aici întâlnim diverse
literatura bizantină trianalizată de Alexander cuvinte și noțiuni antice, care redau fidel, din
Sideras: πικήδειος (-ον) = supus morții, mortal, punct de vedere literar, momentul trist al morții
funerar, perisabil, de înmormântare17; πιτáφιος și al doliului, așa cum le-am prezentat mai sus22.
λόγος = cuvânt de înmormântare; πιτάφιος (‑ον) În limba germană, cuvintele grecești se
= funerar, de înmormântare (adj.); ngr. πιτάφιος diversifică cu nuanțe mai precise, ca loc și
() = epitaf (subst.); γκώμιον (τό) = laudă, elogiu; intensitate. De exemplu: „Grabrede” = cuvânt
μονδία = cântec de jale, bocet – toți împreună ținut la mormânt; „Klagerede” = cuvânt de
plângere; „Leichenrede” = cuvânt ținut lângă un
12 A se vedea: Hans Georg Beck, „Kirche und 18 Prof. Dr. Stylianos G. Papadopulos, Patrologie, vol.
theologische Literatur im byzantinischen Reich”, I, trad. rom. de Lector Dr. Adrian Marinescu, Ed.
în: Handbuch der Altertumswissenschaft, 2. Auflage, Bizantină, Bucureşti, 2006, pp. 48-53; 57-62.
12. Abteilung, 2. Teil, 1. Bd., München, 1977. IDEM, 19 Pr. Lect. Dr. Vasile Gordon, Predica ocazionalã
„Geschichte der byzantinischen Volksliteratur”, în: (pareneza), Ed. Institutului Biblic ºi de Misiune al
Handbuch der Altertumswissenschaft, 2. Auflage, 12. Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, p. 27-28.
Abteilung, 2. Teil, 3. Bd., München, 1971. 20 Alexander Sideras, Op. cit., pp. 50-53.
13 H. Hunger, „Theodoros Metochites als Verläufer 21 Ibidem, p. 46.
des Humanismus im Bizanz”, în: Biblische Zeitschrift, 22 Gr. ἐπικήδειος (-ον) = supus morții, mortal,
XLV (1952), Wien, pp. 4-19. funerar, perisabil, de înmormântare; ἐπιτáφιος λόγος =
14 Alexander Sideras, Op. cit., p. 54. cuvânt de înmormântare; ἐπιτάφιος (‑ον) = funerar, de
15 Ibidem, p. 56. înmormântare (adj.); ngr. ἐπιτάφιος (ὁ) = epitaf (subst.);
16 Ibidem, p. 55. ἐγκώμιον (τό) = laudă, elogiu; μονῳδία = cântec de jale,
17 A. Bailly, Op. cit., s.v. ἐπικήδειος. bocet.

130 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


cadavru; „Monodie” = cuvânt funebru, cântat Menționăm faptul că sub denumirea de
liturgic la unison, ca un bocet; „Totenklage” necrolog bizantin este inclus, în mod inerent,
= plângerea mortului; „Trostrede” = cuvinte în linii mari, și necrologul creștin, în sensul
de mângâiere „Trauerrede” = cuvânt de doliu definit de noi în prezenta lucrare, cu precizarea
„Lobrede” = cuvânt de laudă (γκώμιον). că necrologul creștin este centrat mai mult pe
Scrisorile de mângâiere laice intră în mesajul hristic și pe persoana umană. Acest lucru
componența noțiunii de necrolog bizantin și îl deducem din analiza celor 142 de necrologuri,
cuprind toate evenimentele triste ale vieții din care 25 sunt needitate, rămase în manuscrise,
comunitare, inclusiv discursurile și scrierile dar prezentate în rezumat în cartea lui Alexander
compuse cu ocazia morții unor animale de casă, Sideras27, menționată mai sus.
dragi deținătorilor lor23. Cu toate că necrologurile bizantine, fie cu
Concluzia este, după experții lingviști de temă laică, civică sau creștină, prezentate de
la Viena, că necrologul bizantin cuprinde câte Sideras nu fac obiectul lucrării de față, am făcut,
puțin din toate genurile literaturii enumerate totuși, referire la ele în mod analogic, pentru o
mai sus. Acest lucru credem că este valabil și mai bună percepție a necrologurilor creștine din
pentru necrologul creștin24, care, nu de puține sec. IV și V, pe care le considerăm paradigmatice
ori, a fost asociat chiar cu viețile sfinților și ale pentru toate secolele creștine. Chiar la baza
martirilor25, acestea din urmă fiind, de fapt, o necrologului bizantin stă necrologul creștin.
formă de encomion continuu, ce se încadrează în O scurtă analiză teologică a necrologului
genul omiletic de panegiric, după cum scrie pr. bizantin, care s-a diversificat și extins după
dr. Constantin Duțu26. secolul al VI-lea ca gen literar laic, ne arată în
23 K. Horna, „Einige uneditierte Stücke des mod evident că, după perioada secolului de aur,
Manases und Italikos”, în: Jahresbericht des K. K.
Sophiengymnasiums für das Schuljahr 1901/1902, Wien, totuși, acesta păstrează în general, structura
1902, pp. 3-26. Este vorba de o „epistula monodica” omiletică cu mesaj hristic, specifică necrologului
– o scrisoare de jale – alcătuită de Mihail Italikos, creștin.
un profesor de retorică, teologie și medicină, care-i Lingviști și de bizantinologi de renume
adresează Împăratului Andronic al doilea, fiul lui afirmă unanim că necrologul bizantin este o sursă
Ioan al doilea Comnenul (1118-1143) părerea sa de
rău pentru moartea unei potârnichi la care împăratul științifică importantă, pentru a cunoaște viața
ținea foarte mult, iar Constantin Manasses (cca. istorică, culturală, spirituală, literară, eclezială și
1130-1187), cronicar bizantin, scrie o monodia pentru civică a Imperiului Bizantin28.
moartea unui sticlete, pasărea sa preferată! Nimic grav
vie despre cinstirea sfinților în timpul persecuțiilor,
în acest lucru, ba chiar romantic și arată o foarte mare
iar după moartea lor martirică, se țineau diferite
gingășie sufletească, atât din partea autorilor, cât și
predici de laudă pentru curajul lor. Alături de martiri,
din partea primitorilor, însă punerea acestor monodii
sunt cinstiți liturgic și preamăriți prin panegirice
în rând cu necrologurile și scrisorile de mângâiere
și celelalte categorii de sfinți, ceea ce reprezintă nu
este deja o exagerare. Vezi Alexander Sideras, Op. cit.,
un compromis, ci „dimpotrivă, o virtute a Bisericii,
pp. 48-50; precum şi p. 75, n. 192. De exemplu, din
întrucât dăruirea completă include, dar nu implică
104 necrologuri, 73 poartă denumirea de μονῳδία și
în mod necesar, martiriul”. Vezi Pr. Constantin
numai 31 de ἐπιτáφιος.
Duțu, Panegiricul ca formă a predicii în trecut și astăzi.
24 Ibidem, pp. 74-82.
Actualitatea lui pastorală, Ed. Institutului Biblic şi de
25 Peter von Moos, „Consolatio. Studien zur
Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române,
mittellateinischen Trostliteratur über Tod und zum
București, 1991, p. 143.
Problem der christlichen Trauer”, în: Münstersche
27 Ibidem, pp. 47- 92.
Mittelalter-Schriften, 3/I-IV, Münster, 1971/1972.
28 Alexander Sideras, Op.  cit., pp. 82-87.
26 Inscripțiile de pe mormintele martirilor din primele
Autorul arată că necrologul bizantin reprezintă un
secole și în special cele din catacombe sunt o mărturie
bogat izvor științific pentru istorie, prosopografie,

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 131


de agrement.

1.3. Sensurile omiletice şi autorii


necrologului în secolele IV-V
Prin necrologul creștin se înțelege atât
cuvântarea religioasă rostită de către preotul
slujitor la înmormântarea unui enoriaș, numit
generic necrolog, cât și scrisorile de mângâiere
ale Sfinților Părinți.
Deci, noțiunea de necrolog creștin include, în
mod unitar și holistic, atât sensul clasic al noţiunii
de necrolog31, cât și scrisorile de mângâiere32, ca
o extindere a necrologului, din motive misionare
și pastorale, după modelul Sfinţilor Părinţi.
În acest context, am precizat în partea Vom folosi, în prezenta lucrare, alternativ
introductivă, la cap. 3.2. lit. c), că „voi prezenta cele trei denumiri, identice ca valoare omiletică:
exemplar şi selectiv câteva necrologuri şi după necrolog, necrologul creștin și scrisorile de
secolul al V-lea, pentru a observa parcursul istoric, mângâiere.
liturgic şi omiletic al necrologului creștin”, care Necrologul creştin cuprinde două sensuri:
dăinuie în viața pastorală a Bisericii până azi. Necrologul – în sensul omiletic restrâns;
Întrucât literatura laică bizantină include Necrologul – în sensul omiletic extins.
sub noțiunea de necrolog bizantin și literatură
de doliu– de exemplu: „epitafurile, cuvântările 1.4. Noţiunea de necrolog în sensul omiletic
și plângerea pentru cei morți, cuvântările și restrâns și caracteristicile lui
cântările (monodiile) triste, căderea în robie Prin necrolog, în sensul omiletic restrâns,
a unei cetăți, prăbușirea unui monument de „se înţelege cuvântarea religioasă rostită de
arhitectură și chiar moartea unui animal de casă către preotul slujitor la înmormântarea unui
drag”29, deci, evenimente triste ale vieții, cauzate credincios al său, cuvântare în care se face
de loviturile soartei30 – se impune, din punct de referire în mod obişnuit la învăţături cuprinse
vedere omiletico-pastoral, o delimitare tematică în dogma eshatologică”33 şi se ţine, de regulă, în
a noțiunilor de necrolog creștin și scrisori de Biserică sau la capela cimitirului, după slujba de
mângâiere față de noţiunea de necrolog bizantin. înmormântare, care creează atmosferă prielnică
Prin noțiunile de necrolog creștin și scrisori necrologului.
de mângâiere se înțeleg și se cuprind doar acele Necrologul este unicat, întrucât el nu se
cuvântări și scrieri sfinte care se referă la moartea repetă şi are o caracteristică strict personalizată34,
unor persoane umane, în urma unor boli, molime, 31 Pr. D. Belu, ,,Cu privire la necrolog”, p. 348.
accidente, războaie etc., și nu la evenimente 32 Acestea se scriu și se trimit fie de clerici sau mireni,
ce privesc distrugerea unor cetăți sau a diverse după o perioadă mai scurtă sau îndelungată de la
obiecte, şi nici la moartea unor animale sau păsări momentul morții. Deci, atât înafara spaţiului liturgic,
cât şi a lipsei trupului neînsufleţit
patrologie, omiletică, literatură etc., de o importanță 33 Pr. D. Belu, „Cu privire la necrolog”, p. 348.
covârșitoare, atât pentru științele laice, cât și pentru Necrologul, în sensul inițial, se ține după slujba de
disciplinele teologice și istoria creștinismului. înmormântare în biserică sau în capela mortuară și în
29 K. Horna, Op. cit., pp. 6-10. prezența trupului neînsuflețit.
30 Alexander Sideras, Op. cit., pp. 50-54. 34 Necrologul se rostea când se expuneau rămășițele

132 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


deoarece „se rosteşte în strânsă legătură cu şi transmisă, ulterior, unei persoane dragi, unei
slujba înhumării rămășițelor pământeşti ale unui familii prietene sau unei comunităţi de credinţă
parohian [...]” şi, cu toate că are şi o parte laudativă, îndoliate37, care au pierdut un membru sau mai
„nu trebuie confundat cu panegiricul”35. mulţi, în urma unei boli, suferinţe, molime,
catastrofe naturale, accidente, război, prigoană,
1.5. Noţiunea de necrolog, în sensul omiletic detenţii etc.
extins
Prin necrolog – în sensul omiletic lărgit se 1.6. Scurtă analiză: între necrolog și
înțelege cuvântarea funebră de mângâiere, rostită scrisorile de mângâiere
sau scrisă după un timp mai scurt sau mai lung de Scrisorile de mângâiere din secolele IV-V
la data înmormântării, fie de clerici sau mireni 36
reprezintă o bogăție omiletică, pastorală și chiar
pământești ale decedatului, cum a fost cazul, de dogmatică de o valoare excepțională, întrucât
exemplu, la moartea lui Constantin cel Mare, a lui autorii lor au reușit să separe cu discernământ
Satyrus, fratele Sf. Ambrozie, etc. Cf. Ph. Krüll, și minte hristică (1 Co 2, 16) duhul lumesc al
„Grabreden”, în: Real-Encyklopädie der christlichen
Alterthümer, Bd. I, Freiburg im Breisgau, 1882, p. 921.
filosofiei antice de duhul revelat și ascetic al
35 Pr. D. Belu, „Cu privire la necrolog”, p. 349. Evangheliei lui Hristos.
36 De exemplu, Sf. Vasile cel Mare, când scrie cele Sfinţii Părinți au cunoscut literatura de
şapte epistole mângâietoare, „din jurul anului 358, consolare a grecilor antici și o foloseau acolo
era înainte de a deveni cleric”, deci mirean (vezi unde nu venea în contradicție cu învățătura
Protoiereu Theodoros Zisis, Capete Morale, trad. rom.
de Nicuşor Deciu, Ed. Egumeniţa, Galaţi, 2014, p.
creștină, „completat-o în mod rodnic și eficient
321). Am menţiona, de exemplu, slujirea didascalilor, prin propovăduirea mângâietoare despre pronia
creştini harismatici din rândul laicilor, rânduiţi lui Dumnezeu, despre biruința împotriva morții,
învăţământului creştin, ca învăţători în comunitate, despre nădejdea învierii, despre răsplățile
şi pot fi consideraţi, astfel, drept primii predicatori răbdării, despre mica valoare a celor lumești și
creştini şi primii exegeţi ai Sfintei Scripturi (vezi Teodor
M. Popescu, „Primii didascali creştini” în: Biserica şi
trecătoare în fața celor veșnice și netrecătoare”38.
Cultura, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă Din păcate, în Facultățile de Teologie nu se
al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1996, pp. valorifică suficient această literatură de mângâiere
120-121). Ca predicatori laici, sunt cunoscuţi şi Iustin a Părinților Bisericii39, care, fără acrobații
Martirul şi Filosoful, Frumenţiu, Sfântul Maxim filosofice, au reușit să promoveze exigența morală
Mărturisitorul, Nicolae Cabasila, etc. Şi Biserica
Ortodoxă Română s-a bucurat de contribuţia unor
și să consoleze edificator pe cei aflați în necazuri,
străluciţi slujitori ai cuvântului, neclerici. Printre folosind în mod echilibrat tradiția teologică
profesorii de teologie laici îi enumerăm pe George anterioară, mai ales a teologilor alexandrini
Aramă, Badea Cireşeanu, Constantin Chiricescu, Clement și Origen, și lucrând în același timp, cu
Iorgu Ivan, Nicolae Chiţescu, Teodor M. Popescu. puterea Sfântului Duh din sufletul lor, la înrâurirea
Activitatea şi personalitatea omiletică a lui Teodor M.
Popescu este evidenţiată de numărul mare de predici Portret Olga Greceanu”, în: Rost, 87 / VIII (2010), p. 46.
scrise şi studii de analiză teoretică privind demersul 37 Sf. Vasile Cel Mare, Epistola 101, col.
omiletic, de o valoare excepţională. Exemplar este „Părinţi şi Scriitori Bisericeşti”, vol. 12, trad. rom. de
studiul intitulat „Despre preot, predică şi credincioşi”, Pr. Constantin Corniţescu şi Pr. Teodeor Bodogae, Ed.
publicat în revista Raze de lumină, Bucureşti, 1930. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al Bisericii
Un loc cu totul deosebit îl ocupă Olga Greceanu (cf. Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988, pp. 282-283.
Mărturie în cuvânt şi chip – Vocabular al credinţei şi vieţii 38 Pr. Th. Zisis, Capete Morale, trad. rom. de Nicuşor
spirituale, vol. I, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Deciu, Ed. Egumeniţa, Galaţi, 2014, p. 320.
Ortodoxă, Bucureşti, 2011). Ea a fost decorată cu 39 Același lucru este valabil și pentru Facultățile de
distincţia Crucea Patriarhală de către Patriarhul Psihologie și Psihiatrie, care ignoră aproape total
Justinian (vezi Liliana Ursu, „Cerul pe dinăuntru – această literatură.

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 133


harică în toate domeniile vieții, deoarece „omul persoana sau familia îndoliată include în acest
duhovnicesc toate le judecă” (1 Co 2, 15). Aici act pastoral întreaga comunitate creștină pe care
„judecă” are sensul de „examinează”, „întreabă” o păstorește, întrucât ea simbolizează Biserica, ce
(gr. νακρίνω)40. reprezintă un singur trup în Hristos, o comunitate
De exemplu, din cele 36641 de epistole de viață și rugăciune, care participă la bucuriile,
pastorale și morale ale Sfântului Vasile cel dar și la suferințele celui în cauză.
Mare, care vizau toate aspectele vieții omului, Un al punct comun pe care necrologul îl are
șapte sunt dedicate pentru a mângâia sufletele cu scrisorile de mângâiere este scopul pentru
îndoliate ale unor membri ai Bisericii42. care acestea se țin, respectiv se trimit: alinarea
Pe acestea și pe cele prezentate mai sus le vom suferinței, însușirea învățăturii morale de credință
analiza pe larg, din punct de vedere practic, al și aplicarea ei, combaterea și soluționarea
structurii lor omiletice, în partea a doua a lucrării. suferinței prin găsirea unor mijloace concrete de
Este de o importanță majoră să înțelegem mângâiere.
necesitatea scrisorilor de mângâiere, cum se Cuvântul de consolare este prezent în ambele
întocmesc și în ce condiții se trimit celor aflați în momente ale alinării, însă la necrolog acesta are un
necazuri sau îndoliați. caracter mai personalizat, deoarece se adresează
Există deosebiri, dar și multe asemănări și și se concentrează mai mult pe persoana celui
puncte comune între necrologurile clasice și plecat dintre noi, și doar pe plan secundar are
scrisorile de mângâiere. în vedere familia îndoliată sau rudele apropiate,
Dacă necrologul poate fi comparat ca un pe când în scrisorile de mângâiere cuvântarea
bandaj peste rana sufletească, scrisoarea de poate fi una generalizată, adresată și centrată cu
mângâiere poate fi considerată ca o înnoire a prioritate fie pe persoana îndoliată, fie pe întreaga
bandajului, după ce este unsă rana cu balsamul și familie sau comunitate.
undelemnul consolării îndelungate43. Conștientizarea păcatului, asumarea lui,
Necrologul are un caracter comunitar, învingerea acestuia prin pocăință din inimă
deoarece este legat de momentul liturgic al și existența nădejdii creștine în fața suferinței
slujbei de înmormântare, în timp ce scrisorile reprezintă puncte de reper atât ale scrisorilor de
de mângâiere, fără a fi scoase din contextul mângâiere, cât și la necrolog. Un aspect la fel
eclezial – întrucât credinciosul rămâne membru de important și comun, regăsit în ambele cazuri,
al Bisericii și atunci când se află acasă – are cu este participarea efectivă a preotului la durerea și
preponderență un caracter individual, personal, suferința credinciosului, încercarea acestuia de a
sau cel mult familial. transforma omul și de a-l aduce cât mai aproape
Preotul care alină și sprijină mângâietor de normele și învățăturile creștine.

40 A. Bailly, Op. cit., s.v. ἀνακρίνω. 1.7. Comportamentul empatic al Sf. Părinți
41 Acestea reprezintă aproximativ o treime din Liniștirea și mângâierea sufletului sunt
întreaga sa activitate scriitoricească, ce se întinde pe
o perioadă de aproape 20 de ani. Unii critici patrologi cunoscute ca o datorie a creștinului față de
consideră autentice doar 320 de epistole. Vezi Pr. sine, față de semeni și față de Dumnezeu, dar
Theodoros Zizis, Op. cit., p. 317. în mod special o responsabilitate a preotului,
42 Sfântul Vasile cel Mare, Epistola 301 de mângâiere, care, pentru a putea fructifica mijloacele de
în: Op. cit., p. 584.
mângâiere corespunzătoare, trebuie să cunoască
43 Pr. Dumitru Belu, Curs de omiletică. Momente din el însuşi felurile și natura suferinței, asupra cui se
istoria predicii. Teoria predicii, Ed. Andreiana, Sibiu, răsfrânge aceasta și ce impact poate avea în timp.
2012, p. 522.

134 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


Edificatoare în acest sens este scrisoarea de din pricina înfricoșatei vești. Chiar și dacă ar fi
mângâiere a Sf. Ciprian al Cartaginei44, intitulată fost cineva de piatră și de diamant, împietrit și
Despre condiţia muritoare a omului45, în care rezistent, nu ar fi putut să rămână neemoționat”47.
autorul cunoaște din experiența personală și Analizând problema la nivel personal,
pastorală toate tragediile produse de groaznica individual, creștinul care Îl urmează pe Hristos,
ciumă care bântuia și pustia ținutul Cartaginei la de fapt, își urmează crucea, luptând împotriva
acea vreme. bolilor, a patimilor, a ispitelor, a nedreptăților
Cu toate că această scriere aparține tradiției care apar necontenit, iar toate acestea însumează
patristice a secolului al III-lea, considerăm că suferință și zbucium sufletesc.
acest gen de scriere face începutul scrisorilor de În asemenea împrejurări, preotul trebuie să
mângâiere și este paradigmatică pentru epocile aducă argumente mângâietoare și convingătoare
patristice următoare. Dovadă este faptul că Sfinţii că în această luptă credinciosul nu este singur,
Părinți din secolele IV-V continuă această tradiție. ci permanent se află purtat pe brațele iubirii
De exemplu, Sfântul Vasile cel Mare, în divine și sub grija și iconomia înțeleaptă a lui
prima parte a epistolelor sale de mângâiere, Dumnezeu, motiv pentru care creștinul nu trebuie
îi încredințează pe destinatari: „[...] că ar fi să se resemneze sau să renunțe la luptă48.
trebuit să fi fost el însuși prezent în acele dificile Preotul, precum și creștinul, nu trebuie să fie
momente de suferință; că la început nu a crezut indiferenți la vederea unei suferințe sau necaz, iar
nefericita veste și că se rugase să nu fie adevărată; ca leitmotiv al scrisorilor de mângâiere ar putea
că ar fi dorit ca epistola sa să fi avut ca subiect o fi considerate paradigmatice cuvintele Sfântului
temă fericită”46. Tot Părintele Profesor Zisis arată Vasile cel Mare: „chiar dacă ai fi de diamant, cum
că Sfântul Vasile cel Mare „nu amâna datoria să nu te frângi sufletește în astfel de cazuri?”49.
de a-i sprijini și mângâia. De vreme ce multele A mângâia cu discernământ înseamnă a
griji pastorale și slăbiciunea sa trupească nu-i crea punți de comunicare, având ca fundament
îngăduiau să fie prezent personal, alerga îndată să dragostea și interesul pentru oameni, și nu alte
scrie epistola [...] îi încredințează, de asemenea, considerente instituționale, care creează uneori
că și el suferea și a plâns și s-a rănit sufletește poziții de superioritate.
Suferința și întristarea pot fi înțelese numai
44 Sf. Ciprian al Cartaginei, Despre unitatea Bisericii atunci când se asumă ipostaza de om, nu de filosof
universale. Despre condiţia muritoare a omului, Ed.
Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti,
sau cleric. De aceea, Sfântul Vasile combate
2013, pp. 91-121. Cuprinde 26 de capitole. Această învățătura stoicilor cu privire la deplina apatie
scrisoare este scrisă în vremea molimei din 252-254, și indiferență în fața morții, pe care le consideră
prin care Sf. Ciprian îi alină pe cei ce şi-au pierdut nerealiste și inumane.
rudele şi prietenii apropiaţi, spunându-le că moartea Aşadar, mărturisește că s-a rănit și el din
şi ciuma „au adus, totuşi, un câştig creştinilor şi
slujitorilor lui Dumnezeu, pentru că, în timp ce am
pricina suferinței de nepurtat, că a suspinat, a
învăţat să nu ne temem de moarte, am început să plâns și a simțit că răul îl atinge în străfundul său:
dorim martiriul. Acestea sunt pentru noi pregătiri, „Ce nevoie ar mai fi să-ți spun cât de mult m-a
şi nu funeralii. Dau sufletului slava statorniciei, ne îndurerat și câte lacrimi am vărsat pentru asta?
pregăteşte pentru cunună prin dispreţuirea morţii” Căci într-adevăr, cine ar putea avea așa o inimă
(vezi p. 110).
45 Este adresată „creştinilor care erau mişcaţi profund
de piatră, ca să-și iasă din fire în așa măsură, încât
de pierderea celor dragi [...], şi care aveau o credinţă 47 Ibidem.
mai slabă, erau mângâiaţi cu nădejdea celor viitoare”, 48 Pr. D. BELU, Curs de omiletică..., pp. 524-525.
Ibidem, p. 91. 49 Sfântul Vasile cel Mare, Epistola 301 de mângâiere,
46 Pr. Th. Zisis, Op. cit., p. 324. în: Op. cit., p. 584.

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 135


să treacă peste astfel de lovituri cu indiferență, împotriva celor rânduite de sus, nu am aduna nici
ori să treacă prin astfel de împrejurări cu totală o îndreptare celor întâmplate, iar pe deasupra ne
nepăsare?”50 mai pierdem și pe noi înșine; să nu ne ridicăm,
Abordarea sa psihologică este una așa de dar, împotriva dreptei judecăți a lui Dumnezeu,
delicată, dar în același timp, atât de bine definită pentru că suntem cu mult mai neștiutori decât să
și conturată, încât ajunge să înțeleagă întru totul putem controla noi judecățile cele negrăite ale lui
suferința și rănile sufletești cauzate de moarte, Dumnezeu. Acum ai bunul prilej de a lua ca pildă
apreciind și intuind timpul propice pentru a scrie de răbdare soarta mucenicilor”54.
o scrisoare de mângâiere. Sfinții Părinți ai secolelor IV-V au reușit să
Sfântul Vasile considera că, în primele zile ale valorifice comorile educației grecești și să le
durerii, tăcerea este cea mai prielnică față de cei transfigureze hristic în lumina Evangheliei lui
îndurerați, deoarece înseși cuvintele de mângâiere Hristos, atât spre folosul trăirii omului în timpul
pot supăra și mai mult în acele momente de grea vieții, cât și spre dobândirea vieții celei veșnice.
încercare, „așa cum pe ochiul inflamat îl supără
chiar și cea mai delicată compresă”51. 1.8. Concluzie
De aici rezultă că și scrisorile de mângâiere
trebuie trimise după ce rana sufletului s-a mai Cu toate că noțiunea de necrolog, în sensul
dezinflamat, luând ca partener de mângâiere strict istoric și etimologic al cuvântului, apare
timpul, care are valoare terapeutică. abia în secolul al XIV-lea (Theodor Metochites,
Deci, scrisorile de mângâiere vin ca o 1330), iar în primul mileniu creștin se folosea
completare a necrologului privind alinarea noțiunea de πιτáφιος λόγος (= cuvântare funebră),
suferinței în urma pierderii cuiva drag, deoarece totuși, din punct de vedere omiletic și patristic,
acestea sunt ca un pansament nou ce se pune noțiunea de necrolog este folosită de patrologii
pe rană și care, astfel, ajută la vindecarea și și omileticienii contemporani și pentru mileniul
refacerea spirituală a celui întristat52. Cuvântul întâi, ca sinonimă cu cea de πιτáφιος λόγος, ceea
de mângâiere, de consolare, uneori tardiv, venit ce nu schimbă cu nimic fondul temei de față.
la trecerea unui timp de la pierderea suferită, Important este faptul că atât istoricii, cât și
întărește sufletul celui îndoliat și îl face pe acesta specialiștii în omiletică, patrologii și lingviștii
să înțeleagă mai clar fenomenul morții, să accepte consideră necrologurile și scrisorile de mângâiere
sau să tolereze mai ușor suferința, să nădăjduiască o bogăție omiletică, lingvistică, pastorală și
în Înviere, în ceea ce înseamnă viața după moarte, dogmatică de o valoare inestimabilă.
viața cea veșnică53. Tocmai din acest motiv, am pus accentul pe
Sfinţii Părinți, prin epistolele lor de mângâiere, valoarea omiletică și pastorală a necrologului și
încearcă să răspundă prin criterii duhovnicești, a scrisorilor de mângâiere, ca punți și mijloace
fără a se raporta la gânduri pur lumești și de comunicare pastorală și misionară, având ca
omenești, de ce anume Dumnezeu nu a hotărât fundament grija și dragostea pentru oameni, după
pentru fiecare același timp al vieții și căror rațiuni modelul întrupării și jertfei Domnului nostru
se datorează luarea sufletelor de către Dumnezeu Iisus Hristos.
prin moarte: „Să privim așadar cu înțelegere Preot drd. Emanuel VALICĂ,
tot ce se întâmplă, pentru că, dacă ne-am ridica Vatra Dornei
50 Idem, Epistola către Nectarie, în: Op. cit., p. 126.
54 Sf. Vasile cel Mare, Către soția lui Nectarie, în: Op.
51 Ibidem, p. 128.
52 Pr. D. Belu, Curs de omiletică..., p. 525. cit., p. 129.
53 Ibidem, p. 526.

136 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


21. Doctorul trupului - Doctorul
sufletului
Terapia nefarmacologică insulinorezistenţa, sindromul dislipidemic,
hipertensiunea arterială, disfuncţia arterială,
în sindromul metabolic – inflamaţia, factorii trombogeni din cadrul
rolul dietei sindromului metabolic, lucru demonstrat de
numeroase studii7,8,9.
O serie de trialuri clinice au demonstrat că
Sindromul metabolic include o constelaţie
strategiile terapeutice bazate pe schimbarea
de anomalii metabolice care conduc la
insulinorezistenţă, hiperinsulinism, hiperglicemie, stilului de viaţă, asociate terapiei medicamentoase,
dislipidemie aterogenă, hipertensiune arterială, pot preveni sau întârzia dezvoltarea diabetului
status proinflamator şi procoagulant. zaharat de tip 2 la persoanele cu risc înalt. Cele
Obezitatea, în special obezitatea de tip central mai importante studii clinice citate până în
abdominal, se asociază cu rezistenţa la insulină. prezent, cu importanţă particulară în contextul
Rezistenţa la insulină, hiperinsulinismul, prevenirii şi tratamentului sindromului metabolic,
hiperglicemia şi prezenţa adipokinelor determină sunt studiile scandinave Swedish Malmő Study şi
disfuncţie endotelială, modificări ale profilului Finnish Diabetes Prevention Study (DPS), studiul
lipidic, hipertensiune arterială, afectare asiatic Da Quing şi studiul american United
vasculară inflamatorie, toate acestea conducând States Diabetes Prevention Programme (DPP).
la accelerarea aterosclerozei cu complicaţiile ei Toate aceste trialuri au urmărit evoluţia către
cardiovasculare1,2,3. diabet zaharat a subiecţilor cu scăderea toleranţei
Supraponderea şi obezitatea reprezintă la glucoză şi rezistenţă la insulină.
elementul central al sindromului metabolic Astfel, “Swedish Malmő Study” a demonstrat
ce poate fi influenţat de dietă, care are ca că activitatea fizică crescută şi scăderea ponderală
scop scăderea în greutate. Alături de dietă, au determinat o diminuare a riscului relativ de
activitatea fizică este alt element de bază al apariţie a intoleranţei la glucoză sau a diabetului
terapiei nonfarmacologice deoarece ameliorează zaharat cu 63% pe o perioadă de urmărire de cinci
sensibilitatea la insulină şi accentuează efectele ani10. În studiul chinez Da Quing, exerciţiul fizic,
dietei asupra greutăţii corporale. dieta sau combinarea acestora, au dus la scăderea
Prevalenţa obezităţii este în creştere constantă semnificativă a incidenţei diabetului zaharat
în lume, având drept consecinţă directă apariţia (43%) printre subiecţii cu toleranţă alterată la
aproape epidemică a sindromului metabolic. glucoză comparativ cu grupul de control (la care
Indiferent de factorii genetici, în etiologia incidenţa diabetului de tip 2 a fost de 68%)11.
obezităţii, ca şi a sindromului metabolic, factorii Studiul finlandez DPS (Diabetes Prevention
legaţi de stilul de viaţă sunt determinanţi: Study) a arătat că o scădere cu 5% a greutăţii
alimentaţia hipercalorică şi sedentarismul4,5,6. corporale prin dietă şi exerciţiu fizic a dus la o
reducere a riscului de apariţie a diabetului zaharat
Scăderea ponderală şi sensibilitatea la de tip 2 la persoane supraponderale cu alterarea
insulină toleranţei la glucoză, pe o perioadă de trei ani
Scăderea ponderală ameliorează de urmărire. Aceste efecte s-au menţinut şi după

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 137


încheierea studiului, diferenţele între lotul de cu deficit de 500 – 1000 calorii/zi şi o scădere
studiu şi de control fiind prezente după 10 ani12,13. ponderală cu 7 – 10% pe o perioadă de 6 – 12
În sfâşit, în studiul american DPP (US Diabetes luni. S-a demonstrat că fiecare kilogram pierdut
Prevention Programme) intervenţia activă asupra scade colesterolul cu 1%, LDL colesterolul cu
stilului de viaţă având ca ţintă scăderea cu 7% a 0,7%, trigliceridele cu 0,7%, glicemia cu 0,2
greutăţii la subiecţii supraponderali cu toleranţă mmol/l, tensiunea arterială sistolică cu 0,5%,
alterată la glucoză, a redus incidenţa diabetului tensiunea arterială diastolică cu 0,4% şi creşte
de tip 2 cu 58%, semnificativ mai mult decât la HDL cu 0,2%18.
grupul tratat cu metformin sau grupul de control
într-un interval de trei ani de urmărire14. Rolul grăsimilor alimentare în sindromul
Aceste studii au arătat că şi scăderile metabolic
modeste ale greutăţii corporale, de 6 – 8 kg, au A fost studiată eficacitatea diferitelor tipuri de
efecte benefice asupra parametrilor sindromului dietă în obezitate şi efectele pe termen mediu şi
metabolic şi mai ales asupra riscului de dezvoltare lung asupra greutăţii corporale şi sensibilităţii la
a diabetului zaharat dacă sunt asociate cu efortul insulină: diete cu conţinut redus de hidrocarbonate
fizic şi cu modificări de dietă. Scăderea obezităţii şi crescut de lipide, cele cu conţinut crescut de
abdominale creşte sensibilitatea la insulină, scade hidrocarbonate şi redus de lipide sau dietele
concentraţia plasmatică de insulină şi ameliorează hiperproteice.
şi alte manifestări ale sindromului metabolic15,16. Dietele bogate în grăsimi sunt dense din
Un aspect important al programelor de punct de vedere al aportului energetic şi nu
scădere ponderală îl constituie menţinerea creează senzaţie de saţietate, determinând
pierderii în greutate. Riscul major pe termen creştere ponderală. La persoanele obeze, scăderea
lung este renunţarea la dietă, recâştigul ponderal ponderală poate fi obţinută în condiţiile unui aport
şi pierderea beneficiilor metabolice realizate pe de grăsimi sub 30% din aportul caloric.
durata dietei. Programele care oferă mai mult Mai multe studii au urmărit efectul asupra
suport activ şi consiliere sunt mai eficiente în sensibilităţii la insulină a mai multor tipuri de
a ajuta persoanele care au slăbit să îşi menţină diete echivalente din punct de vedere energetic dar
greutatea. Un studiu de urmărire a subiecţilor cu conţinut crescut respectiv redus de grăsimi. În
obezi care au scăzut în greutate, efectuat în Statele aceste studii, aportul proteic a fost relativ constant,
Unite, a arătat că 20% din cei care au slăbit şi- iar deficitul energetic rezultat din diminuarea
au menţinut greutatea atinsă, iar factorii care au conţinutului de grăsimi a fost compensat prin
contribuit la acest rezultat au fost dieta săracă în aportul de hidrocarbonate. Şase din 11 studii nu
grăsimi, autocontrolul ingestiei de alimente şi al au arătat modificări ale sensibilităţii la insulină
greutăţii corporale, precum şi activitatea fizică la cele două tipuri de dietă19,20,21,23,25,27. În alte
zilnică de cel puţin o oră. Pe de altă parte, cei care patru studii s-a observat scăderea sensibilităţii la
au recâştigat în greutate au evidenţiat o incidenţă insulină la dietele bogate în grăsimi, rezultatele
mai mare a stărilor depresive, tendinţa de a fiind obţinute în condiţiile unor diferenţe mari
consuma alimente în cantitate crescută şi bogate ale proporţiilor de lipide şi hidrocarbonate între
în grăsimi, precum şi un grad redus de activitate dietele comparate18,24,26,28. Un singur studiu a
fizică zilnică17. relevat o creştere a sensibilităţii la insulină22.
Dietele eficiente pe termen lung sunt cele
care recomandă o restricţie calorică moderată,
138 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015
Tabelul 1. Efectul asupra sensibilității la insulină a dietelor hiperlipidice
Efectul dietei
hiperlipidice asupra
Studiu Participanţi Durata Dieta sensibilităţii la
insulină
Chen, Bergman, Sănătoşi (18) 5 zile x 2 HC­(85%), 0% grăsimi vs ↓
Porte (1998) HC↓ (30%), 55% grăsimi
Borkman şi Sănătoşi (8) 3 săpt x 2 >50% HC, <30% grăsimi vs ↔
colab (1991) <40% HC, >45% grăsimi
Swinburn şi Sănătoşi (24) 14 zile x 2 70% HC, 15% grăsimi, 15% ↔
colab (1991) proteine vs 30% HC, 50% grăsimi,
20% proteine
Garg, Grundy DZ tip 2 (8) 3 săpt x 2 60% HC, 25% grăsimi, 20% ↔
şi Unger (1992) proteine vs 35% HC, 50% grăsimi,
15% proteine
Parilllo şi colab DZ tip 2 (10) 15 zile x2 40% HC, 40% grăsimi, 20% ­
(1992) proteine vs 60% HC, 20% grăsimi,
20% proteine
Sarkkineen şi STG (31) 8 săpt 34% grăsimi (conţinut ­ PUFA) vs ↔
colab (1996) 40% grăsimi (conţinut ­MUFA)
Lovejoy şi colab Sănătoşi (31) 3 săpt x 2 35% HC, 50% grăsimi, 15% ↓
(1998) proteine vs 55% HC, 20% grăsimi,
15% proteine
Thomsen şi Sănătoşi (16) 4 săpt x 2 55% HC, 30% grăsimi, 15% ↔
colab (1999) proteine vs 45% HC, 40% grăsimi,
15% proteine
Bisschop şi Sănătoşi (6) 11 zile x 3 85% HC, 0% grăsimi vs 44% HC, ↓
colab (2001) 41% grăsimi vs 2% HC, 83%
grăsimi
Foster şi colab Obezi (63) 52 săpt Aport caloric după necesităţi, ↔
(2003) iniţial 20 g HC (multe grăsimi) apoi
creştere pănă la greutate stabilă vs
restricţie calorică, grăsimi ↓ (25%),
HC crescute (60%), 15% proteine
Samaha şi colab Obezi (163) 24 săpt HC ↓ (< 30 g) şi aport caloric după ↓
(2003) neecesităţi vs restricţie de grăsimi
(< 30%) şi calorică
HC – Hidrocarbonate, PUFA – Acizi obezitate. Invers, aportul suplimentar de acizi
graşi polinesaturaţi, MUFA – Acizi graşi graşi polinesaturaţi scade rezistenţa la insulină.
mononesaturaţi după Byrne CD4 Efectul benefic al dietei bogate în acizi graşi
mononesturaţi asupra sensibilităţii la insulină
Rezultatele diferite ale studiilor menţionate apare în condiţiile unui aport total de lipide
au multiple explicaţii. Aprecierea efectelor scăzut (sub 37%); creşterea cantităţii de lipide din
diferitelor componente ale dietei este greu de dietă diminuează acest efect. Deci ameliorarea
efectuat fără a ţine cont de aportul energetic sensibilităţii la insulină este evidentă la consumul
total şi de statusul de obezitate al subiectului. redus de lipide totale, scăderea drastică a aportului
Alt aspect îl constituie dificultatea de măsurare de grăsimi saturate şi creşterea aportului de
a aportului alimentar zilnic din punct de vedere grăsimi mononesaturate cu configuraţie cis19,20.
caloric şi al principiilor alimentare. Grăsimile polinesaturate cu configuraţie trans
Nu numai cantitatea totală de lipide din dietă, au efect advers, de creştere a rezistenţei la
dar şi natura grăsimilor alimentare influenţează insulină, hipercolesterolemiant şi proaterogen,
sensibilitatea la insulină. Astfel, s-a constatat fiind recomandată evitarea lor din alimentaţie.
Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 139
Observaţii recente au arătat că suplimentarea efecte variate în funcţie de structura chimică,
în dietă a acidului linoleic la persoanele obeze conţinutul de fibre şi gradul de prelucrare.
realizează o diminuare a grăsimii viscerale, chiar După numărul de molecule de glucoză din
dacă efectul de scădere ponderală este mai puţin structura chimică, hidrocarbonatele se clasifică
evident21. în simple (mono şi dizaharide) şi complexe
Deşi studiile pe animale au arătat un efect (polizaharide). Carbohidraţii cu structură
pozitiv al acizilor graşi n-3 polinesaturaţi asupra complexă determină prin metabolizare creşteri
sensibilităţii la insulină, acest fapt nu a putut fimai reduse ale glicemiei comparativ cu mono
demonstrat şi în studiile umane, inclusiv în cele sau dizaharidele, fiind preferate în alimentaţie22.
cu număr suficient de mare de subiecţi şi pe o Chiar şi hidrocarbonatele complexe variază mult
perioadă destul de lungă pentru a fi relevantă din în privinţa răspunsului glicemic postprandial,
punct de vedere statistic28. de exemplu ingestia de cartofi sau de pâine albă
Înlocuirea grăsimilor saturate cu grăsimi poate determina creşteri ale glicemiei similare
nesaturate are şi alte efecte dovedite la pacienţii ingestiei de glucoză pură23.
cu sindrom metabolic, înfara influenţării Aprecierea efectului metabolic al ingestiei
insulinorezistenţei: scăderea LDL colesterolului, de hidrocarbonate se face în practică prin
a trigliceridelor, uşoară diminuare a tensiunii determinarea indexului glicemic şi al sarcinii
arteriale20,28. Deşi mecanismul prin care (încărcăturii) glicemice.
compoziţia lipidelor alimentare influenţează Indexul glicemic este o măsură a efectului
insulinorezistenţa nu este clar, se pare că au loc asupra glicemiei a ingestiei unui aliment ce
modificări la nivelul acizilor graşi din structura conţine 50 g carbohidraţi în comparaţie cu ingestia
membranelor celulare cu efect asupra activității unui aliment de referinţă cu aceeasi cantitate de
receptorilor insulinici5. carbohidraţi, cum este pâinea albă sau glucoza.
Tabelul 2 arată clasificarea carbohidraţilor în
Rolul carbohidraţilor şi fibrelor alimentare funcţie de indexul glicemic24.
Recomandările de dietă în obezitatea asociată
cu sindrom metabolic susţin reducerea aportului Tabelul 2. Clasificarea hidrocarbonatelor
de grăsimi alimentare datorită conţinutului după indexul glicemic
caloric crescut. În condiţiile în
Tip de hidrocarboante (HC) Index glicemic (IG)
care cantitatea de proteine zilnică HC cu IG mic Sub 55
rămâne relativ constantă, pentru HC cu IG mediu 56 – 69
acoperirea balanţei energetice este HC cu IG mare Peste 70
necesar un aport mai mare de hidrocarbonate. după Jenkins DJ et al 35

O serie de cercetări arată însă că aportul crescut


de hidrocarbonate în sindromul metabolic are Indexul glicemic este influenţat de rapiditatea
efect de accentuare a dislipidemiei (creştere a de digestie şi absorbţie a carbohidraților, care
LDL colesterol şi a trigliceridelor) comparativ este dependentă de proprietăţile fizice şi chimice
cu dietele bogate în acizi graşi mononesaturaţi, ale acestora. Alimentele cu conţinut ridicat de
alături de perturbarea echilibrului glicemic în fibre precum cerealele integrale, ovăzul, secara
prezenţa diabetului zaharat21,22. Această aparentă sunt lent digerate deci au index glicemic scăzut.
contradicţie poate fi rezolvată numai dacă se ţine Raportul amiloză/amilopectină din structura
seama de structura hidrocarbonatelor din dietă. carbohidraţilor influenţează indexul glicemic;
Diferitele forme de hidrocarbonate au astfel, alimentele mai bogate în amiloză au index

140 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


glicemic mai mic (legumele, orezul parţial fiert) scăzut în fibre şi cu glucoză rapid metabolizată.
determinat de structura amilozei care încetineşte Invers, conţinutul redus de hidrocarbonate,
reacţiile enzimatice. Amilopectina, prin structura prezenţa fibrelor alimentare şi formele de glucoză
ei diferită, este mai uşor digerată, ceea ce creşte lent metabolizate, scad încărcătura glicemică. De
indexul glicemic. exemplu, băuturile îndulcite cu zahăr, cartofii,
Un alt factor care poate modifica indexul pâinea albă, au sarcină glicemică mare; cerealele
glicemic îl reprezintă compoziţia complexă a integrale, legumele, fructele cu conţinut mare
alimentelor, deoarece aportul concomitent de de fibre au sarcină glicemică redusă28. Există
proteine şi de lipide poate influenţa absorbţia şi totuşi alimente cu sarcină glicemică redusă fără
digestia hidrocarbonatelor34. conţinut mare de fibre (unele tipuri de paste sau
Tabelul 3 arată indexul glicemic al diferitelor orez) dar care au o structură a hidrocarbonatelor
alimente mai frecvent utilizate25. care nu permite absorbţia lor rapidă.
Un alt element determinant al sarcinii
Tabelul 3. Indexul glicemic al alimentelor glicemice este modul de preparare a alimentelor.
Index glicemic Alimente Procesele de
Mare (peste 70) Zahărul, pâinea albă, biscuiţii, cartofii prăjiţi sau copţi, fierbere, coacere
sucurile îndulcite cu zahăr, orezul alb, pepenele verde sau prăjire pot
Mediu (55 – 70) Pâinea integrală, cartofii fierţi, pizza, mierea de albine,
pastele făinoase, bananele, stafidele, mălaiul altera structura
Scăzut (sub 55) Cireşe, grepfruit, mere, pere, prune, lapte degresat, iaurt,
legumele proaspete, mazărea, arahide, ciuperci

după Societatea de Nutriție din România36 hidrocarbonatelor şi astfel să le modifice profund


indexul glicemic, ceea ce influenţează mult
Alimentele cu index glicemic scăzut răspunsul glicemic la persoanele cu sindrom
determină un răspuns glicemic şi insulinic redus, metabolic care au deja rezistenţă la insulină.
ceea ce înseamnă ameliorarea glicemiei bazale, După valoarea sarcinii glicemice, alimentele
postprandiale, a insulinemiei, concentraţiei se clasifică astfel:
peptidului C şi a sensibilităţii la insulină la sub 10: sarcină glicemică scăzută;
subiecţi cu diabet zaharat26. De asemenea s-a 11 – 19: sarcină glicemică medie;
constatat o scădere a concentraţiei hemoglobinei peste 20: sarcină glicemică înaltă.
glicozilate A1c şi a trigliceridelor plasmatice27. Un aport de glucide zilnic sub 80 g este
Sarcina glicemică (încărcătura glicemică) considerat scăzut, iar valori de peste 120 g pe zi
reprezintă produsul dintre indexul glicemic şi reprezintă o încărcătură glicemică mare.
cantitatea de hidrocarbonate, fiind astfel o măsură La persoanele obeze cu sindrom metabolic,
atât a calităţii cât şi a cantităţii de glucide din aportul zilnic recomandat de glucide este de 45
dietă. O unitate de sarcină glicemică reprezintă – 60% din necesarul energetic, cu menţiunea
echivalentul glicemic a 1 g de carbohidraţi din că sursa preferată o constituie alimentele cu
pâinea albă. Sarcina glicemică a alimentelor indice glicemic şi sarcină glicemică reduse şi
variază în funcţie de mai mulţi factori: cantitatea cu conţinut ridicat de fibre, precum cerealele
de hidrocarbonate disponibilă, conţinutul în fibre integrale, vegetalele, legumele, fructele întregi
alimentare şi rapiditatea de absorbţie a glucozei. proaspete. Se va evita consumul de dulciuri şi
Alimentele cu sarcină glicemică crescută sunt băuturi îndulcite cu zahăr, care cresc aportul
cele care au conţinut ridicat de hidrocarbonate, caloric, determină suprapondere şi obezitate şi

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 141


dezvoltarea diabetului zaharat. în hidrocarbonate şi săracă în grăsimi, fiind
recomandate hidrocarbonatele cu index glicemic
Diferite tipuri de dietă şi influenţa lor redus şi conţinut bogat în fibre. Dieta a realizat
asupra obezităţii şi sensibilităţii la insulină ameliorarea importantă (cu 20%) a sensibilităţii
Principalul obiectiv al măsurilor de dietă din la insulină la subiecţii care au avut aport
sindromul metabolic îl reprezintă scăderea în predominant de carbohidraţi cu conţinut ridicat
greutate şi ameliorarea sensibilităţii la insulină. de fibre alimentare de tipul cerealelor integrale,
Reducerea aportului caloric se poate realiza fructelor, legumelor, iar proporţia de grăsimi
fie prin scăderea aportului de grăsimi fie prin saturate era mult redusă9.
reducerea cantităţii de hidrocarbonate din Dietele cu conţinut foarte scăzut de
alimente. Au fost testate mai tipuri de dietă: - hidrocarbonate (sub 60 g sau sub 10% din
diete hipocalorice, - diete izocalorice în care era necesarul energetic zilnic) şi bogate în grăsimi
redus aportul de grăsimi (în special saturate) în şi proteine (ex. dieta Atkins) sunt recomandate
favoarea hidrocarbonatelor sau invers, se reducea la persoanele obeze având ca scop reducerea
aportul de hidrocarbonate cu creşterea proporţiei greutăţii. Comparativ cu dietele bogate în
de grăsimi, - diete hiperproteice. carbohidraţi, cele de tip Atkins au realizat o
Un tip de dietă recomandat îl reprezintă dieta scădere ponderală mai importantă pe termen scurt
mediteraneană, caracterizată prin abundenţa (6 luni) concomitent cu ameliorarea parametrilor
legumelor şi fructelor, uleiul de măsline ca sindromului metabolic. Aceste diferenţe nu au
principala sursă de grăsimi, peştele şi pasărea mai fost prezente pe termen lung (1 an) ca urmare
consumate în cantităţi moderate, consum scăzut a recâştigului în greutate31.
de carne roşie, consum moderat de vin. Un Dieta cu conţinut foarte redus de grăsimi
studiu italian a comparat, la pacienţi cu sindrom – sub 10% din necesaul caloric zilnic - a fost
metabolic, efectele dietei de tip mediteranean studiată în „Lifestyle Heart Trial” (dieta Ornish),
cu aşa-numita dietă „prudentă” relativ săracă în alături de alte măsuri precum renunţarea la
grăsimi şi bogată în hidrocarbonate şi fibre. După fumat, exerciţiu fizic moderat şi terapia stressului
doi ani s-a constatat o reducere a markerilor de la pacienți cu risc cardiovascular crescut. Alături
inflamaţie (proteina C reactivă, interleukinele 6, de o scădere ponderală semnificativă, în medie de
7, 18) în grupul care a urmat dieta mediteraneană, 10 kg la un an, s-a constatat regresia modificărilor
asociate cu ameliorarea sensibilităţii la insulină, aterosclerotice coronariene dovedită angiografic,
a funcţiei endoteliale şi mai mult, ştergerea ameliorarea sensibilităţii la insulină, scăderea
criteriilor de sindrom metabolic la peste jumătate LDL colesterol şi a proteinei C reactive. Rezultate
din pacienţii acestui grup29. similare au fost obţinute şi în studiul STARS,
Rezultatele pozitive ale dietei mediteraneene cu o dietă cu conţinut moderat redus de grăsimi
au fost evidenţiate şi la pacienţi care au trecut (27% grăsimi totale şi 8% grăsimi saturate), care
printr-un eveniment cardiovascular. În Lyon Diet a realizat scăderea LDL colesterol şi ameliorarea
Heart Study, la bolnavii randomizaţi pe dieta parametrilor angiografici32.
mediteraneană, incidenţa deceselor de cauză Problema comună a dietelor dezechilibrate
cardiacă, a infarctului nonfatal, anginei instabile, din punct de vedere al proporţiei de principii
insuficienţei cardiace şi accidentelor vasculare alimentare, în special cele de tip Atkins sau
cerebrale, a fost redusă la jumătate după un an de Ornish, este aderenţa redusă pe termen lung şi
urmărire comparativ cu grupul de control30. rata ridicată a renunţării la dietă, de 21 – 48% la
Alt tip de dietă este „dieta prudentă”, bogată un an33. Alte critici aduse se referă la posibilele

142 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


efecte secundare: alterarea funcţiei renale sau „dieta prudentă” sunt mai bine acceptate şi
în cazul dietelor hiperproteice şi cu conţinut duc la scădere ponderală care poate fi susţinută
crescut de calciu, efectul aterogen al dietelor pe termen lung.
bogate în grăsimi, tulburări de tranzit. Efectele Recomandările NCEP ATP III de dietă din
secundare menţionate au fost ceva mai frecvente sindromul metabolic sunt arătate în tabelul 4 şi
la regimurile foarte sărace în hidrocarbonate, ca se suprapun pe recomandările generale de dietă35.
dieta Atkins.
Deşi studiile ce compară diferite modele Tabelul 4. Conţinutul în principii nutritive
de regim alimentar în obezitatea din sindromul recomandat în sindromul metabolic
metabolic nu sunt finalizate, rezultatele de până
a c u m Component Aport recomandat
sugerează Grăsimi totale 25 – 35% sau mai puţin din totalul caloric
o serie de Grăsimi saturate < 7% din totalul caloric
Grăsimi mononesaturate £ 20% din totalul caloric
aspecte. Grăsimi polinesaturate £ 10% din totalul caloric
Dietele Carbohidraţi 50 – 60% sau mai mult din totalul caloric (hidrocarbonate
sărace în complexe din vegetale, fructe, cereale integrale)
Fibre 20 – 30 g/zi
hidraţi de Proteine ~ 15% din totalul caloric
carbon Colesterol < 200 g/zi
(sub 35 g/zi) presupun o restricţie severă în după NCEP ATP III47
alegerea alimentelor, scăderea ponderală este
importantă pe termen scurt (6 luni), dar incertă pe Ghidul recomandă următoarele: aport redus
durată lungă (rate de abandon mari), nu alterează de grăsimi saturate, grăsimi de tip trans şi
parametrii lipidici, poate predispune la efecte colesterol; scăderea consumului de zaharuri
secundare precum calciurie (risc de litiază renală simple (de tip mono şi dizaharide); consum
sau de agravare a unei boli renale) şi risc aterogen crescut de fructe, legume, vegetale şi cereale
(prin conţinutul mărit de grăsimi şi sărac în integrale. În prezenţa hipertensiunii arteriale se
fibre alimentare). Dietele sărace în grăsimi (sub va restrânge aportul de sodiu la 2,4 g/zi (sau de
30%) necesită o restricţie a aportului caloric, clorură de sodiu la 6 g/zi). Piramida alimentară
dar posibilitatea de diversificare mai mare a (Fig.1) arată sugestiv ponderea fiecărui element
alimentelor, scăderea ponderală este ceva mai nutritiv în cadrul unei alimentaţii sănătoase.
redusă, gradată, ameliorează parametrii lipidici şi Cerealele, legumele şi fructele sunt alimente de
nu a arătat efecte secundare34. bază, fiind recomandat consumul lor zilnic de
Toate tipurile de dietă pot fi recomandate cel puţin 3 – 5 porţii. Urmează produsele lactate
în sindromul metabolic dacă realizează scădere degresate şi preparatele de carne (de preferat
ponderală deoarece, în final, reducerea masei carnea slabă) în medie 2 - 3 porţii, iar grăsimile
grăsoase şi mai ales a obezităţii abdominale, este saturate şi dulciurile concentrate se vor consuma
cea care amelioreză sensibilitatea la insulină şi ocazional şi în cantităţi reduse, fiind de dorit
ceilalţi parametri lipidici şi inflamatori. Aderenţa evitarea lor. Alături de aceste principii de dietă,
pe termen lung poate fi unul din criteriile de la baza piramidei figurează efortul fizic zilnic de
alegere a tipului de dietă. Din acest punct de intensitate medie.
vedere regimurile bogate în hidrocarbonate cu
index glicemic mic şi conţinut ridicat de fibre şi
sărace în grăsimi, precum dieta mediteraneană

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 143


puţin 2 ani, scade riscul de recâştig în greutate.
Scăderea ponderală este un obiectiv dificil
de atins deoarece presupune modificarea
substanţială a stilului de viată, lucru care cel
mai frecvent nu poate fi realizat numai de către
pacient. Consilierea nutriţională şi tehnicile de
modificare a stilului de viaţă sunt dificil de aplicat
şi de către medic, mai ales datorită lipsei timpului
necesar pentru a oferi astfel de sfaturi. De aceea,
este de dorit includerea subiecţilor în programe
specifice de consiliere, sfaturi nutriţionale, terapie
de modificare a stilului de viaţă şi indicaţii de
efort fizic, programe în care, alături de medicul
curant sunt incluşi dieteticianul, kinetoterapeutul,
psihologul36.
Prezenţa epidemică a obezităţii, alături de
sindromul metabolic, mai ales a obezităţii la
tineri, reprezită o problemă de sănătate publică.
Fig. 1 Piramida alimentelor Se impune identificarea precoce, tratamentul
acestei afecţiuni, precum şi măsuri de prevenţie,
Câteva reguli simple pot fi precizate la în primul rând prin promovarea pe scară largă
începutul oricărui program de scădere ponderală: a stilului de viaţă sănătos, care presupune
porţiile de alimente să fie mici, cu evitarea alimentaţie adecvată şi activitate fizică zilnică
senzaţiei de saţietate; program de mese regulat, moderată.
de 3 mese principale şi 2 – 3 gustări; creşterea
aportului de fructe şi vegetale, cel puţin de 5 Prof. Dr. Florin MiTU,
porţii pe zi; 2 – 3 gustări de cereale integrale Universitatea de Medicină şi
zilnic, care oferă senzaţie precoce de saţietate Farmacie „Gr. T. Popa” iaşi
datorită conţinutului în fibre; aport suficient de Sef Secţie Clinică, Spital Clinic de
apă, limitarea băuturilor dulci, consum de lapte recuperare iaşi
degresat.
În tratamentul sindromului metabolic, Bibliografie
obiectivul principal îl reprezintă scăderea
ponderală şi a adipozităţii abdominale. În acest (Endnotes)
context, măsurile nonfarmacologice legate de 1 . Grundy, SM, Cleeman, JI, Daniels, SR,
schimbarea stilului de viaţă, dieta şi activitatea et al. Diagnosis and management of the metabolic
fizică sunt esenţiale deoarece influenţează benefic syndrome: an American Heart Association/National
multiple aspecte ale sindromului metabolic. Heart, Lung, and Blood Institute Scientific Statement.
Oricare din modelele de dietă menţionate este Circulation 2005;112:2735.
bun atât timp cât realizează reducerea în greutate, 2 . DeFronzo RA; Ferrannini E. Insulin
iar aderenţa la regim este bună. Chiar şi scăderile resistance. A multifaceted syndrome responsible for
modeste în greutate (10% din greutatea iniţială) NIDDM, obesity, hypertension, dyslipidemia, and
sunt benefice dacă sunt susţinute pe termen lung. atherosclerotic cardiovascular disease. Diabetes Care
Menţinerea deficitului ponderal pe o durată de cel 1991;14:173-94.

144 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


3 . Lindsay RS; Howard BV. Cardiovascular with life style intervention or metformin. N Engl J
risk associated with the metabolic syndrome. Curr Med 2002;346:393–403.
Diab Rep 2004;4:63-8. 15 . Markovic TP, Jenkins AB, Campbell LV et
4 . Byrne CD, Wild SH. The Metabolic al. The determinants of glycemic responses to diet
Syndrome. Ed. J. Wiley and Sons, 2005. restriction and weight loss in obesity and NIDDM.
5 . Visscher TL, Kromhout D, Seidell JC. Diabetes Care 1998;21:687-94.
Long-term and recent time trends in the prevelence of 16 . Carmena R. Dietary therapy of the
obesity among Dutch men and women. Int Obes Relat metabolic syndrome. International Congress Series
Metab Disord 2002;26: 1218-24. 2003;1253:237-41.
6 . Hedley AA, Ogden CL, Johnson CL et al. 17 . Wing RR, Hill JO. Successful weight loss
Prevelence of overweight and obesity among US maintenance. Annu Rev Nutr 2001;21:323-41.
children, adolescents, and adults, 1999-2002. JAMA 18 . Scheen AJ, Paquot N. Nutritional counseling
2004;291:2847-50. for overweight patients and patients with metabolic
7 . Sonnichsen AC, Richter WO, Schwandt P. syndrome. In Cardiovascular Prevention and
Benefit from hypocaloric diet in obese men depends Rehabilitation, Ed.Springer 2007, 201-11.
on the extent of weight-loss regarding cholesterol, 19 . Vessby B, Unsitupa M, Hermansen K, et al.
and on simultaneous change in body distribution Substituting dietary saturated for monounsaturated fat
regarding insulin sensitivity and glucose tolerance. impaires insulin sensitivity in healthy men and women:
Metabolism 1992;41:1035-39. The KANWU Study. Diabetologia, 2002;44:312-9.
8 . McAuley KA, Williams SM, Mann JI, et al. 20 . Perez-Jimenez F, Lopez-Miranda J, Pinillos
Intensive lifestyle changes are necessary to improve MD, et al. A Mediterranean and a high-carbohydrate
insulin sensitivity: a randomised controlled trial. diet improve glucose metabolism in healthy young
Diabetes Care 2002;25:445-52. persons. Diabetologia 2001;44:2038-43.
9 . Watkins LL, Sherwood A, Feinglos M, et 21 . Riserus U, Berglund L, Vessby B. Conjugated
al. Effects of exercise and weight loss on cardiac risk linoleic acid (CLA) reduced abdominal adipose tissue
factors associated with syndrome X. Arch Int Med in obese middle-aged men with signs of the matabolic
2003;163:1889-95. syndrome: a randomised controlled trial. Int J Obes
10 . Eriksson KF, Lindgarde F. Prevention of Relat Metab Disord 2001;25:1129-35.
type 2 (non-insulin-dependent) diabetes mellitus 22 . American Diabetes Association. Nutritional
by diet and physical exercise. The 6-year Malmő recommendations and principles for individuals with
feasibility study. Diabetologia 1991;34:891–898. diabetes mellitus. Diabetes Care 1998;21:532.
11 . Pan X et al. Effects of diet and exercise in 23 . Wolever, TM, Katzman-Relle, L,
preventing NIDDM in people with impaired glucose Jenkins, AL, et al. Glycemic index of 102 complex
tolerance. The Da Qing IGT and Diabetes Study. carbohydrate foods in patients with diabetes. Nutr
Diabetes Care 1997;20:537–544. Res 1994;14:651.
12 . Lindstrom J et al. The Finnish Diabetes 24 . Jenkins DJ; Wolever TM; Taylor RH, et al.
Prevention Study (DPS): life style intervention and Glycemic index of foods: a physiological basis for
3-year results on diet and physical activity. Diabetes carbohydrate exchange. Am J Clin Nutr 1981;34:362-
Care 2003;26:3230–3236. 6.
13 . Tuomilehto J, Lindstrom J, Eriksson JG et 25 . Societatea de Nutriţie din România. Ghid
al. Prevention of type 2 diabetes mellitus by changes pentru alimentaţia sănătoasă. Ed Performantica 2006.
in life style among subjects with impaired glucose 26 . Bornet FR, Costagliola D, Rizkalla SW, et
tolerance. N Engl J Med 2001;344:1343–1350. al. Insulinemic and glycemic indexes of six starch-
14 . Knowler WC, Barrett-Connor E, Fowler SE rich foods taken alone and in a mixed meal by type 2
et al. Reduction in the incidence of type 2 diabetes diabetics. Am J Clin Nutr 1987;45:588-95.

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 145


27 . Brand-Miller J; Hayne S; Petocz P; Colagiuri
S. Low-glycemic index diets in the management of
diabetes: a meta-analysis of randomized controlled
trials. Diabetes Care 2003;26:2261-7. Calea fericirii (II)
28 . Englyst KN; Englyst HN; Hudson GJ et
al. Rapidly available glucose in foods: an in vitro Din nefericire, cel care nu are grijă
measurement that reflects the glycemic response. Am
de inima sa, se lipseşte de tot lucrul bun
J Clin Nutr 1999;69:448-54.
29 . Esposito K, Marfella R, Ciotola M, et al. şi cade într-o mulţime de răutăţi. Alungă
Effect of a medirerranean-style diet on endothelial bucuria şi se umple de amărăciune şi
dysfunction and markers of vascular inflammation in
the matabolic syndrome: a randomised trial. JAMA
de frică. Alungă dragostea şi primeşte
2004;292:1440-6. ura. Alungă toate harismele şi roadele
30 .De Lorgeril M, Salen P, Martin JL, et al. Sfântului Duh pe care lea primit la Botez
Effect of a mediterranean type of diet on the rate of
cardiovascular complications in patients with coronary şi se face sălaşul tuturor acelor rele care
artery disease. Insights into the cardioprotective îl fac pe om vrednic de plâns şi de trei
effect of certain nutriments. J Am Coll Cardiol
ori ticălos.
1996;28:1103-8.
31 . McAuley KA, Hopkins CM, Smith KJ, et Fraţii mei! Preamilostivul Dumnezeu
al. Comparison of high-fat and high-protein diets with vrea ca noi toţi să fim fericiţi, atât în viaţa
a high-carbohydrate diet in insulin-resistant obese
women. Diabetologia 2005;48:8-16.
aceasta, cât şi în cealaltă. Pentru aceasta
32 . Watts GF, Lewis B, Brunt JN, et al. Effects a întemeiat Sfânta Sa Biserică, ca să ne
on coronary artery disease of lipid-lowering diet, curăţească de păcat, să ne sfinţească, să
or diet plus cholestyramine, in the St Thomas’
Atherosclerosis Regression Study (STARS). Lancet ne facă prieteni ai Săi, să ne dăruiască
1992;339:563-9. binecuvântările Cerului.
33 . Dansinger ML; Gleason JA; Griffith JL;
Biserica stă mereu cu braţele deschise,
Selker HP; Schaefer EJ. Comparison of the Atkins,
Ornish, Weight Watchers, and Zone diets for weight ca să ne primească. Să alergăm repede
loss and heart disease risk reduction: a randomized toţi cei care avem conştiinţa împovărată.
trial. JAMA 2005;293:43-53.
34 . Krauss RM. Nutrition and cardiovascular
Să alergăm la Biserică, căci ea este gata
disease. In Braunwald’s Heart Disease. Ed. Saunders să ridice povara noastră cea grea, să ne
Elsevier 2008, 107-18. dăruiască îndrăzneală către Dumnezeu,
35 . Expert Panel on Detection, Evaluation,
and Treatment of High Blood Cholesterol in Adults. să ne umple inima de bucurie şi de
Executive summary of the third report of the National fericire.
Cholesterol Education Program (NCEP) Expert Panel
on detection, evaluation, and treatment of high blood
cholesterol in adults (Adult Treatment Panel III). (Sfântul Nectarie de Eghina)
JAMA 2001;285:2486-97.
36 . Zdrenghea D, Văidean G, Pop D. Cardiologie
preventivă. Ed. Casa cărţii de ştiinţă, 2003.

146 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


22. Psihologia - o necunoscută?

Definirea psihoterapiei Chiar dacă, în practică, termenul de


psihoterapie se referă doar la activitatea
în contextul profesioniştilor specializaţi în acest domeniu, tot
intervenţiilor clinice mai rămân câteva aspecte problematice. Astfel,
dacă termenul de psihoterapie este restrâns
Definirea psihoterapiei este o sarcină foarte doar la utilizarea terapeutică a intervenţiilor
complexă şi dificilă. Ea are implicaţii atât verbale, atunci efectele terapeutice ale artei,
teoretice şi practice cât şi juridice. Dacă primele muzicii, dansului, jocului, etc. sunt excluse din
aspecte sunt evidente, cele juridice vor face, cu domeniul psihoterapiei. Este ilustrativă, în acest
siguranţă şi la noi, subiectul dezbaterii sens, definiţia dată de Brown & Pedder (1979)
specialiştilor dacă, şi în România, la fel ca în
conform căreia psihoterapia este “esenţialmente
multe ţări din Europa, psihoterapia va fi decontată
o conversaţie care implică ascultarea şi
prin sistemul de asigurări de sănătate. Referindu-
discutarea cu cei ce au tulburări cu scopul de
se la acest aspect Watkins (1965) nota:
a-i ajuta să-şi înţeleagă şi să-şi rezolve situaţiile
“Legiuitorii şi curtea de justiţie au ajuns la
lor problematice” (cf. Walrond-Skinner, 1992 p.
concluzia că este aproape imposibil să defineşti
280). In plus, această definiţie face ca beneficiarii
“psihoterapia”, astfel ca ea să includă, cu acordul
psihoterapiei să fie doar cei diagnosticaţi ca
general al psihoterapeuţilor, ceea ce este
având probleme psihologice recunoscute ca atare,
psihoterapie şi să excludă ceea ce nu este
excluzând, astfel, din domeniul psihoterapiei
psihoterapie” (Clarkson & Pokorny, 1994,
p.3). tehnicile de auto-actualizare şi dezvoltare
Definiţiile date psihoterapiei se situează utilizate cu oameni “normali”.
între două extreme: de la definiţii foarte înguste Există şi alte întrebări pe care le ridică
- conform cărora doar psihanaliza este singura definirea psihoterapiei. Problemele asupra
psihoterapie “adevărată”, până la definiţii foarte cărora este centrată psihoterapia sunt de natură
largi, care includ în domeniul terapiei orice formă biologică, socială sau existenţială? Unitatea de
de influenţă personală ce vizează un individ sau tratament ar trebui restrânsă la individ sau ar
un grup, cu scopul rezolvării unor probleme sau trebui să includă, în mod firesc, cupluri, grupuri,
îmbogăţirii experienţelor de viaţă (Walrond- familii sau alte sisteme de relaţii? Există una sau
Skinner, 1992, p. 280). mai multe teorii ale schimbării?
Dacă primul tip de definiţie este prea Toate aceste întrebări, ca şi multe altele (a
exclusiv, al doilea tip riscă să includă activităţile se vedea P.Gerin, A. Dazord, 1992), îşi au, în
psihoterapeutice şi ale altor profesionişti, în afara ultimă instanţă, originea în caracterul particular
psihoterapeuţilor recunoscuţi ca atare, precum al cunoaşterii ştiinţifice pe care se bazează toate
preoţi, profesori, surori medicale etc., dar şi psihoterapiile moderne şi care “nu corespunde
comportamentele de influenţă ale vânzătorilor, foarte exact standardelor ştiinţei contemporane
vecinilor, etc...! în domeniile biomedical, psihologic sau social.
Cunoştinţele noastre de psihoterapie sunt în mare

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 147


măsură fundamentate pe teorii clinice, elaborate normal şi patologic. În general, aceasta implică
în baza practicii a numeroşi indivizi remarcabili” o relaţie emoţională solidă” (Strotzka, 1978,
spune D.Orlinsky (1992, p. 7). Dar, continuă cf.Huber,1994, p. 57).
el, metodele de culegere a datelor ca şi cele de Spre deosebire de metodele farmacologice
verificare a validităţii lor nu respectă întrutotul şi sociale, psihoterapia presupune utilizarea
standardele utilizate în alte domenii ale cunoaşterii sistematică a relaţiei dintre terapeut şi pacient sau
ştiinţifice. Marile sisteme psihoterapeutice grup de pacienţi cu scopul de a produce schimbări
moderne s-au dezvoltat la începutul secolului în cogniţii, emoţii şi comportamente. Cele mai
al XX-lea, deci cu 80-100 ani în urmă, înainte multe definiţii implică ideea că psihoterapia este
ca principiile cercetării psihologice şi sociale tratamentul conflictelor psihologice, indiferent
moderne să fi fost dezvoltate. Adepţii diverselor prin ce fel de simptome se exteriorizează acestea.
şcoli psihoterapeutice şi-au dezvoltat de multe Având în vedere multitudinea de şcoli,
ori teoriile mai degrabă în respectul pentru metode şi tehnici de intervenţie, lipsa unei teorii
cadrul teoretic propus de iniţiatorul şcolii, decât unitare asupra personalităţii precum şi problemele
promovând consecvent principiile cunoaşterii multiple cu care se confruntă cercetarea ştiinţifică
ştiinţifice unanim acceptate. De aceea, asistăm în domeniul psihoterapiei, putem fi puşi, relativ
astăzi la o continuă diversificare a modalităţilor uşor, în situaţia de a ne întreba dacă o metodă
terapeutice care, deşi fundamentate pe teorii oarecare de intervenţie este sau nu psihoterapie.
aparent conflictuale, îşi afirmă fiecare eficienţa. Pentru a ne descurca într-o astfel de situaţie
Lipsa unei baze teoretice unitare, putem utiliza criteriile operaţionale menţionate
unanim acceptate, creşte dificultatea definirii de Huber (1994). Astfel, o metodă de intervenţie
psihoterapiei şi domeniului său de aplicare şi poate fi considerată psihoterapie dacă îndeplineşte
face mai problematică punerea prestigiului de următoarele condiţii:
care se bucură astăzi ştiinţa în rândul publicului - Să se bazeze pe o teorie ştiinţifică asupra
larg, în slujba practicii psihoterapeutice. Având personalităţii şi tulburărilor sale;
în vedere aceste considerente şi conştienţi de - Să se întemeieze pe o teorie ştiinţifică
limitele definiţiilor în acest domeniu, considerăm, asupra modificării tulburărilor şi pe o tehnologie
împreună cu Strotzka că “Psihoterapia este verificată;
un proces interacţional conştient şi planificat - Să prezinte evaluări empirice ale efectelor
ce-şi propune să influenţeze tulburările de sale, pozitive şi negative;
comportament şi stările de suferinţă care, printr- - Să ofere o intervenţie în tulburările de
un consens (între pacienţi, terapeut şi grupul comportament sau în stările de suferinţă ce
de referinţă), sunt considerate ca necesitând necesită ajutor;
un tratament, prin metode psihologice (prin - Să fie practicată de persoane calificate şi
comunicare, cel mai adesea verbală, dar şi competente (Huber, 1994, p. 57).
neverbală), în sensul unui scop bine definit, pe Cu greu aceste condiţii sunt îndeplinite de
cât posibil elaborat în comun (minimalizarea multe din şcolile şi practicile psihoterapeutice
simptomelor şi/sau schimbarea structurală a existente. Deşi nu corespund decât parţial
personalităţii), cu ajutorul unor tehnici ce pot fi exigenţelor ştiinţifice şi profesionale actuale, ele
învăţate în baza unei teorii a comportamentului se pot dovedi deosebit de utile dacă sunt integrate

148 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


într-un plan de tratament pe baza unei metode definite) şi, planul practicii psihoterapeutice
terapeutice care şi-a demonstrat calităţile. efective - în cadrul căreia aceste reguli sunt
Luând în consideraţie complexitatea folosite de terapeut.
problemelor psihice abordate, marea diversitate Este evident că, regulile tehnologice şi
de şcoli, teorii şi metode de intervenţie precum practica psihoterapeutică nu pot fi false sau
şi specificul relaţiei terapeut-pacient, nu putem adevărate ci doar eficiente sau ineficiente.
ocoli întrebarea: “Psihoterapia este ştiinţă Teoriile care fundamentează diversele metode
aplicată, tehnologie sau artă? Pentru a răspunde la de intervenţie terapeutică îşi propun, de cele mai
această întrebare trebuie să observăm, mai întâi, multe ori, să argumenteze eficienţa regulilor de
că atributul principal al cunoaşterii ştiinţifice îl acţiune propuse şi să justifice aplicarea lor funcţie
constituie caracterul verificabil al ipotezelor care de scopurile vizate.
o fundamentează, utilizând metode ştiinţifice Revenind la întrebarea iniţială - “Psihoterapia
curente şi să distingem apoi, împreună cu - ştiinţă aplicată, tehnologie sau artă?”, s-ar
Westmeyer, între cunoaşterea factuală - ale cărei părea că, acceptând psihoterapia ca tehnologie,
activităţi principale sunt descrierea şi înregistrarea, nu mai rămâne loc pentru componenta artistică.
cunoaşterea nomologică - centrată pe explicaţie, De aceea, trebuie să subliniem că, în cazul
justificare şi predicţie şi cunoaşterea tehnologică intervenţiilor psihologice, nu este suficient să
- centrată pe acţiune şi având ca activităţi cunoaştem regulile pentru a ne atinge scopul
principale fabricarea, controlul şi predicţia propus. “În psihoterapie - spune Huber - ca şi în
tehnologică (Westmeyer, 1976, cf. Huber, 1994, artă, este vorba de un “savoir-faire” care
p. 59). Luând în consideraţie aceste distincţii depăşeşte regulile. Acest “savoir-faire” implică
precum şi definiţia lui Bunge1 dată tehnologiei, filosofia terapeutului, o muncă de auto-clarificare
Huber ajunge la concluzia că psihoterapia, ca din partea acestuia, pe de o parte, şi capacitatea
proces planificat ce vizează realizarea unui scop, de a realiza un demers creativ ori de câte ori
considerat valabil prin consens, cu ajutorul unor ne aflăm în faţa unui pacient anume, pe de altă
tehnici rezultate dintr-o teorie, întruneşte toate parte. Cred că acest aspect l-a avut în vedere şi
condiţiile unei tehnologii. M.Erickson când a scris următoarele cuvinte:
Dacă acceptăm psihoterapia ca tehnologie, “Fiecare persoană este un individ unic. De aceea,
deci ca un ansamblu de reguli de acţiune, putem psihoterapia ar trebui să fie formulată pentru a
distinge două planuri: planul regulilor putea întâlni unicitatea nevoilor individuale, mai
tehnologice - ce reglementează acţiunile necesare degrabă decât să croiască persoana pentru a se
în funcţie de situaţie şi scop şi al meta-regulilor - potrivi cu patul procustian al unei teorii ipotetice
adică reguli ce permit descoperirea de reguli, a comportamentului uman” (Cf. Zeig & Gilligan,
principii euristice utile în situaţii complexe, slab 1990, XIX).
1 “Un ansamblu de cunoştinţe este o tehnologie dacă,
şi numai dacă: Psihoterapie - consiliere
- este compatibilă cu cunoştintele ştiinţifice şi poate
fi experimentată cu ajutorul metodei ştiinţifice, şi
Din literatura de specialitate românească
- poate fi folosită pentru a controla, a transforma sau reţinem definiţia psihoterapiei dată de G.Ionescu.
a crea obiecte sau procese naturale sau sociale, pentru Acesta, abordând o “perspectivă descriptiv-
a atinge scopuri practice considerate ca fiind valabile”
comprehensivă”, defineşte psihoterapia “ca formă
(Bunge, 1976, cf. Huber, 1994, p. 6).

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 149


de tratament psihologic structurată în tehnici şi psihiatric. De obicei, terapeutul îşi propune să
metode, aplicată în mod deliberat, în grup sau identifice unele conflicte psihologice şi structuri
individualizat, de către un terapeut specializat; comportamentale şi să lucreze asupra lor într-o
omului sănătos aflat în dificultate, căruia îi manieră sistematică, cu o frecvenţă de cel puţin
conferă confort moral şi o mai bună sănătate, pe o şedinţă pe săptămână (Clarkson & Pokorny,
care îl ajută spre o mai bună integrare; celui cu 1994). În timp ce psihoterapia adoptă, de cele mai
dificultăţi de relaţionare; celui suferind somatic, multe ori, un model medical, consilierea adoptă
pe care îl conduce spre alinare; sau celui alienat, un model educativ al dezvoltării fiinţei umane, în
căruia îi dezvoltă capacitatea de orientare în viaţă care crearea condiţiilor respectului, empatiei şi
şi de resocializare” (G.Ionescu, 1990, p. 24). autenticităţii va favoriza valorificarea deplină a
Această definiţie ne oferă prilejul să abordăm resurselor de care dispune cel ce solicită ajutor.
relaţia dintre psihoterapie şi consiliere. Diferenţa dintre psihoterapie şi consiliere
Abordarea psihologică a primelor două este una a perspectivei istorice (Loughley, 1985).
categorii de persoane din definiţia dată de G. Consilierea este centrată pe ceea ce aparţine
Ionescu psihoterapiei intră, după opinia multor prezentului, acum şi aici, în timp ce psihoterapia
autori, în domeniul consilierii. De altfel, The priveşte prezentul ca expresie a unei istorii ce
British Association for Counselling, fondată în se repetă într-un context mereu schimbat. De
1977, defineşte consilierea astfel: aceea consilierea se orientează asupra proceselor
“Consilierea este utilizarea pricepută şi de dezvoltare şi facilitare iar psihoterapia pune
principială a relaţiei interpersonale pentru a accentul pe intervenţie, tratament şi reconstrucţie.
facilita auto-cunoaşterea, acceptarea emoţională In timp ce consilierul adoptă o atitudine suportivă
şi maturizarea, dezvoltarea optimă a resurselor şi facilitativă, psihoterapeutul interpretează,
personale. Scopul general este acela de a furniza confruntă, restructurează. De aceea, în formarea
ocazia de a lucra în direcţia unei vieţi mai consilierilor este mai important antrenamentul în
satisfăcătoare şi plină de resurse. Relaţiile de sarcini centrate pe scop, educative, iar formarea
consiliere variază în funcţie de cerere, dar pot fi capacităţilor de diagnostic al tulburărilor psihice,
centrate pe aspecte ale dezvoltării, pe formularea în programul de formare al psihoterapeuţilor.
şi rezolvarea unor probleme specifice, luarea de Deşi diferenţa pare minimă, consilierii, de cele
decizii, controlul stărilor de criză, dezvoltarea mai multe ori, asistă oamenii în găsirea soluţiei la
unui insight personal, pe lucrul asupra trăirilor o anumită problemă, sau în controlul unei situaţii
afective sau a conflictelor interne, ori pe de criză, iar psihoterapeuţii îşi propun modificări
îmbunătăţirea relaţiilor cu ceilalţi” (B.A.C., mai profunde, dezvoltarea unor noi modalităţi
1989, cf. Clarkson & Pokorny, 1994, p. 8). de rezolvare a problemelor care pot fi ulterior
Consilierea poate fi considerată ca fiind generalizate la noi situaţii.
centrată pe schimbarea evolutivă, în timp ce Fără a nega afirmaţiile prezente, considerăm
psihoterapia, pe schimbarea revolutivă, care că, în faţa persoanei care solicită ajutor, tehnicile
presupune modificări structurale mai profunde. şi modelele de intervenţie utilizate se înscriu
Se afirmă că psihoterapeuţii lucrează cu pe un continuum în care, practic, este greu să
clienţi ce au tulburări mult mai serioase, tulburări diferenţiezi între psihoterapie şi consiliere. De
clinice ce pot fi etichetate cu un diagnostic altfel, foarte multe din manualele destinate

150 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


practicienilor din aceste domenii utilizează 407). De aceea, intervenţia în stare de criză este
într-o manieră generică eticheta de “consiliere şi mult mai ancorată în context şi vizează aspecte
psihoterapie”. relativ profunde ale personalităţii. Prin definiţie,
În sprijinul acestei atitudini putem invoca, pe acest tip de intervenţie este urgent, intens şi de
scurt, câteva argumente: scurtă durată şi-şi propune, nu numai alinarea
- în domeniul manifestărilor psihice şi suferinţelor, ci şi prevenirea consecinţelor
comportamentale nu există un standard unanim negative psihologice, medicale şi sociale.
acceptat al normalităţii, iar atunci când se operează Caracteristicile esenţiale şi principiile
cu dihotomia normal/patologic, graniţa dintre intervenţiilor de criză pot fi rezumate după Reiter
acestea este un fir foarte sinuos care traversează, (cf. Huber, 1994, p. 56) astfel:
- intervenţia imediată trebuie să evite
de multe ori, teritorii disputate de ambele instanţe:
pericolul acţiunilor şi deciziilor ireversibile cât
ori, în zona acestor “teritorii” disputate, diferenţa
şi dezvoltarea de atitudini şi comportamente
dintre psihoterapie şi consiliere devine superfluă;
neadecvate;
- în foarte multe cazuri consilierii şi
- activitatea terapeutului are ca scop să
psihoterapeuţii utilizează tehnici şi modele ale
repereze conflictul şi să-l confrunte pe pacient cu
schimbării, asemănătoare (nondirectivismul lui acesta;
C.Rogers, considerat principiu fundamental al - susţinerea pacientului, datorită unei relaţii
consilierii, este utilizat, în grade diferite, şi de solide şi rapid stabilite cu terapeutul, îi permite
psihoterapeuţi); să suporte această confruntare şi să nu întrerupă
- apariţia psihoterapiilor scurte, centrate în tratamentul;
mod deosebit pe prezent, face inoperant criteriul - punctul central al tratamentului este în mod
perspectivei istorice propus de Lougley pentru a esenţial problema actuală, ceea ce nu exclude
diferenţia între consiliere şi psihoterapie. obligatoriu întoarceri în trecut;
Intervenţia în stare de criză - pragmatismul şi eclectismul metodelor sunt
preferabile, deoarece exigenţele situaţiei fac
Sunt autori (Huber, 1994) care, având în adesea necesară o acţiune flexibilă şi pragmatică;
vedere gravitatea problemelor, urgenţa lor - se va recurge, în caz de necesitate, la
şi durata intervenţiei, deosebesc în cadrul folosirea medicamentelor, la ajutorul persoanelor
intervenţiilor psihoclinice, alături de consiliere şi apropiate şi asistenţilor sociali.
psihoterapie, intervenţia în stare de criză, pe care
Tendinţe integrative în psihoterapia
o situează între cele două pe un continuum ce are contemporană
drept extreme prevenţia şi psihoterapia (în sens
Lucrări recente comunică date diferite privind
restrâns). numărul şcolilor şi abordărilor psihoterapeutice.
Criza poate fi definită ca situaţia în care “o Astfel, unii autori (M.Marie-Cardine,
persoană se confruntă în atingerea unui scop O.Chambon, R.Meyer, 1994) afirmă existenţa a
important al vieţii sale cu un obstacol care, peste două sute cincizeci forme de psihoterapie,
pentru moment, este insurmontabil prin utilizarea în timp ce alţii (J.C.Norcross, M.R.Goldfried,
metodelor obişnuite de rezolvare a problemelor. 1998) consideră că numărul acestora a depăşit
Acest fapt conduce la o perioadă de dezorganizare patru sute. În faţa unei astfel de oferte, pacientul
pe durata căreia sunt încercate mai multe soluţii” (sau orice altă persoană cu probleme - indiferent
(Caplan, 1961, cf. K.Hawton & al., 1991, p. cum o numim) adaugă la întrebările sale iniţiale,
Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 151
alte întrebări la fel de dramatice: Ce terapie să în secolul al XIX-lea, acest termen va desemna
aleg? Care este cea mai bună terapie pentru în general pe cel care nu are opţiuni exclusive,
problemele mele?, etc. opusul celui care este exclusiv, sectar. Din
O analiză istorică atentă a domeniului nefericire, în zilele noastre, termenul “eclectism”
psihoterapiei evidenţiază un aspect oarecum provoacă numeroase reacţii emoţionale negative
paradoxal: dacă până la sfârşitul anilor 60, (şi nu doar epistemologice) întrucât vehiculează
domeniul psihoterapiei era dominat de trei şcoli conotaţii la fel de puţin agreate: mediocritate
ce propuneau trei sisteme închise (psihanaliza, intelectuală, amestec confuz de genuri diverse,
terapia rogersiană, terapia comportamentală), simplă problemă de identitate a psihoterapeutului
apariţia, în anii ‘70-’80, a unui număr impresionantdebutant, etc.
de noi modele şi abordări, a condus la ceea ce În ciuda acestor reacţii, în domeniul
W.Huber (1997) numeşte “criza sistemelor şi psihoterapiei, eclectismul poate fi definit ca
declinul gândirii centrate pe şcoli”. utilizarea sistematică de către un terapeut a
Din ce în ce mai mulţi psihoterapeuţi, unui ansamblu de tehnici care provin din şcoli
confruntaţi cu cerinţele şi problemele multiple şi orientări, altele decât a sa, fără ca aceasta să
ale practicii, găsesc prea strâmte limitele impuse provoace o restructurare teoretică a orientării sale
de utilizarea unui singur model teoretic; ei îşi daude bază sau încercarea unei sinteze suprateoretice.
seama că anumite psihoterapii nu sunt indicate Dacă eclectismul este mai puţin teoretic decât
sau sunt mai puţin indicate decât altele în anumite alte tendinţe integrative, nu trebuie să-l considerăm,
patologii. De aici, necesitatea de a sistematiza totuşi, ca nonteoretic sau antiteoretic. Partizanii
mai bine indicaţiile şi contraindicaţiile diverselorsăi sunt preocupaţi continuu de îmbunătăţirea
metode şi tehnici, de a cunoaşte efectele lor modului de selecţionare a tehnicilor celor mai
diferenţiale şi de a elebora strategii pentru adecvate persoanei şi problemei, utilizând
utilizarea lor într-o manieră complementară sau datele disponibile privind eficienţa tehnicilor
de a realiza o sinteză a acestora. cu persoane şi probleme similare. Eclectismul
Există mai multe forme de manifestare ale îşi propune să anticipeze care intervenţii sunt
integrării în psihoterapie. Cele mai frecvent mai eficiente: fundamentul său este mai degrabă
menţionate (Norcross, Goldfried, 1998) sunt: statistic decât teoretic. Pluralitatea metodelor
- Eclectismul tehnic; psihoterapeutice este dominată, controlată, de
-Integrarea teoretică; către terapeuţii eclectici, printr-o perspectivă
-Factorii comuni. integrativă de factură în primul rând, pragmatică
Aceste trei direcţii propun diverse grade şi mai puţin teoretică.
şi forme de integrare şi au dorinţa comună de a Deşi eclectismul a încetat să viseze la un supra-
creşte eficienţa şi aplicabilitatea terapiilor prin model teoretic unificator, adepţii săi continuă să
depăşirea limitelor tehnicilor ancorate în cadrele spere că, în viitor, deciziile terapeutice şi eficienţa
teoretice tradiţionale. diverselor tehnici vor putea fi validate empiric,
ajungându-se astfel la un model eficient, garant al
Eclectismul tehnic unei practici unificate (Beutler, 1998).
Etimologia termenului “eclectic” (eklegein în Observăm că eclectismul tinde să
limba greacă însemnă a alege) trimite la ideea unei supravalorizeze impactul tehnicilor ca factori ai
alegeri realizate între mai multe obiecte sau idei; schimbării terapeutice, în timp ce, în baza studiilor

152 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


empirice, mulţi autori sunt de acord că schimbarea (cf. Norcross, Goldfried, 1998, p.43):
nu poate fi atribuită decât într-o proporţie de 15% - punctul de vedere psihodinamic 44%;
tehnicilor specifice. Totuşi, nu trebuie neglijată - orientarea comportamentală 27%;
relaţia tehnicii cu utilizatorul ei care, funcţie de - abordarea centrată pe client 12%;
identitatea, personalitatea, sistemul său de valori, - abordarea cognitivă 6%;
reperele sale de identificare narcisice, nu este - psihanaliza 6%.
deschis la orice. Terapeutul trebuie, până la un În acord cu alte cercetări similare, cercetarea
anumit punct, să poată idealiza tehnica sa, adică lui Norcross şi Prochaska, confirmă faptul că
să o investească mai mult decât pe altele, pentru schimbarea cea mai importantă se situează
ca ea să fie eficace. la clinicienii care provin din abordarea
Fără a intra în detaliile sau nuanţele care psihodinamică.
s-ar impune (întrucât există deja multe forme
Integrarea teoretică
de eclectism în psihoterapie) menţionăm ca
reprezentativi pentru acest curent pe A.Lazarus Termenul “integrare” provine din latină, unde
(1982, 1998) cu a sa “Terapie Multimodală” şi integer înseamnă întreg, pur, şi integrare - a face
pe L.E.Beutler (1983, 1998) care propune o complet, a desăvârşi, şi desemnează faptul de a
“Psihoterapie eclectică sistematică”. introduce o parte într-un ansamblu. El este utilizat
Practica terapeutică eclectică este atestată de în foarte multe domenii: matematică, filosofie,
numeroase anchete efectuate în Statele Unite, psihologie, fiziologie, economie, etc.
unde aproximativ 40-60% dintre psihoterapeuţi În psihoterapie, integrarea este o formă de
îşi recunosc o astfel de orientare. Totuşi, “reţetele” sinteză în care sunt incluse cel puţin două teorii,
considerate eficiente de către terapeuţii eclectici cu speranţa de a obţine rezultate superioare celor
sunt relativ diverse, aşa cum atestă o cercetare, utilizării separate a teoriilor iniţiale. În acest
deja veche, (Garfield & Kurtz, 1977, cf. Narcross proces, prioritatea este integrarea teoriilor ce
& Goldfried, 1998). Autorii menţionaţi disting stau la baza psihoterapiilor, realizându-se ceea ce
treizeci şi două combinaţii teoretice diferite între London (1986) numeşte metaforic un “piure de
care primele locuri, în ordine descrescătoare, sunt teorii” care se deosebeşte de “salata de tehnici”
ocupate de: pe care o propun eclecticii.
- psihanaliză şi teoria învăţării; Întegrarea teoretică obligă la depăşirea
- abordarea neo-freudiană şi teoria învăţării; simplului amestec de tehnici şi metode, angajându-
- abordări neo-freudiene şi reogersiene; se într-o elaborare teoretică sau conceptuală.
- teoria învăţării şi psihologia umanistă; Scopul este de a crea un cadru conceptual care
- abordarea rogersiană şi teoria învăţării. sintetizează cele mai bune elemente ce aparţin a
Aproape zece ani mai târziu, Norcross cel puţin două abordări terapeutice şi care, fiind
& Prochaska (1988) au obţinut rezultate mai mult decât suma părţilor, poate deschide
asemănătoare. Dintre cei 113 terapeuţi intervievaţi noi piste pentru practica terapeutică şi cercetare.
care s-au declarat eclectici, 42% au declarat Această direcţie poate fi ilustrată prin unele
că niciodată nu au aderat la un anume sistem tentative de integrare a teoriilor psihanalitice
terapeutic şi 58% aveau o formaţie de bază într-o şi comportamentale - precum cea a lui Wachtel
anume “şcoală” terapeutică. Între “ancorările” (1988, 1987, 1992) - sau de unele proiecte
teoretice anterioare opţiunii eclectice se găsesc mai ambiţioase care îşi propun combinarea

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 153


principalelor sisteme psihoterapeutice - de care îl putem numi strategie clinică sau proces de
exemplu “abordarea transteoretică” a lui schimbare, poate fi considerat o metodă euristică
Prachaska şi Di Clemente (1984, 1992) şi ce orientează eforturile terapeuţilor adepţi ai
“modelul generic al psihoterapiei” al lui integrării.
D.Orlinsky (1992). Această abordare îşi propune să determine
Calea integrării teoretice rămâne, totuşi, un ingredientele esenţiale împărtăşite de diferite
drum cu, încă, foarte multe obstacole. O parte a terapii, cu speranţa de a crea terapii mai eficiente
acestor obstacole sunt prezentate în cercetarea şi mai economice, pornind de la aceste puncte
lui Norcross & Thomas (1988) care a inclus comune. Acest demers are la bază postulatul
membrii ai Society for Exploration of conform căruia, rezultatele terapeutice (care sunt,
Psychotherapy Integration. Cincizeci şi opt de în general, comparabile indiferent de terapie) sunt
integraţionişti eminenţi trebuiau să claseze, în determinate în primul rând, de punctele comune
ordinea importanţei, douăsprezece obstacole diferitelor terapii şi mai puţin de factorii care le
potenţiale, utilizând o scală tip Likert cu cinci diferenţiază.
puncte, unde unu = lipsa obstacolului, iar cinci = Această idee este susţinută şi de concluziile
obstacol grav. Primele cinci obstacole în calea cercetării efectuate de Lambert, Shapiro şi
integrării, în ordine descrescătoare (între Bergin (1966) ), care evidenţiază o pondere de
paranteze - punctajul mediu obţinut) sunt două ori mai mare a factorilor comuni în raport
următoarele (Norcross & Goldfried, 1998, p.49): cu cei specifici între factorii cărora li se atribuie
- Implicarea personală a indivizilor în teoriile
schimbarea terapeutică (Lambert, 1998, p.108),
şi percepţiile particulare proprii (3,97); adică 30% faţă de 15%.
- Angajarea insuficientă în formarea în mai Dacă factorii comuni au un rol important
multe abordări terapeutice (3, 74); în schimbarea terapeutică, atunci ei trebuie
- Postulatele divergente asupra psihopatologieiidentificaţi şi incluşi în mod intenţionat în orice
şi sănătăţii a diferitelor abordări abordare eclectică.
(3, 67); Există mai multe conceptualizări cu privire
- Insuficienţa cercetărilor empirice asupra la factorii comuni (sau nespecifici) care asigură
integrării psihoterapiilor (3, 58); eficienţa oricărei psihoterapii (Karasu, Rogers,
- Absenţa unui limbaj “comun” în rândul Bergin şi Lambert etc.).
psihoterapeuţilor (3, 47). Vom prezenta, în continuare, “Sistematizarea
Lectura acestei cercetări şi a altora factorilor comuni” aparţinând lui Bergin şi
asemănătoare, precum şi afirmaţiile unor Lambert (Bergin şi Lambert, 1994, Lambert,
integraţionişti importanţi, conduc la concluzia 1998). Aceştia împart factorii comuni în trei
că practica actuală este în bună măsură eclectică, categorii - de susţinere, de învăţare, de acţiune
în timp ce integrarea teoretică reprezintă încă o - considerând că acestea sunt faze succesive în
promisiune pentru viitor. dezvoltarea construcţiei terapeutice, comune
majorităţii terapiilor. Se presupune, astfel, că
Factorii comuni susţinerea precede schimbarea credinţelor şi
Abordarea factorilor comuni se situează atitudinilor care, la rândul ei, pregăteşte şi
la un nivel de abstractizare aflat între teorie şi încurajează pacientul să acţioneze.
tehnică. Acest nivel mediu de abstractizare, pe Mai multe studii subliniază importanţa
acestor factori comuni. Printre cei mai frecvenţi
154 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015
studiaţi sunt cei pe care C.Rogers i-a considerat cuplu - pentru conflictele conjugale şi terapiile
ca fiind “condiţii necesare şi suficiente” ale cognitive - pentru tulburările de panică.
schimbării terapeutice: empatie, consideraţie De aceea, am putea spune că, în
pozitivă, căldură nonposesivă şi congruentă sau controversa care opune factorii comuni celor
autenticitate. Practic, toate abordările terapeutice specifici, asistăm la naşterea unui consens asupra
recunosc că variabilele relaţionale sunt importante faptului că nu avem de-a face cu o dihotomie ci
pentru progresul semnificativ al psihoterapiei şi mai degrabă cu o complementaritate. În acest
pentru construirea unei alianţe de lucru între cei sens trebuie înţeleasă afirmaţia lui Beitman
doi protagonişti - terapeut şi pacient. (1992) care spunea că “mergem treptat spre
Totuşi, comparaţia între terapii integrare combinând asemănările fundamentale
evidenţiază, în egală măsură, atât asemănări cât şi diferenţele utile fiecărei şcoli”.
şi deosebiri. Factorii specifici unor terapii le fac În tabelul care urmează sunt enumeraţi
mai eficiente decât altele în anumite tulburări
factorii comuni ce se referă la terapeut, la
particulare: terapiile comportamentale - pentru
procedurile terapeutice şi la client.
tulburările de comportament la copii, terapiile de

Factori de susţinere Factori de învăţare Factori de acţiune


- Catharsis - Sfaturi -Reglarea comportamentului
- Identificarea cu terapeutul - Trăire afectivă - Control cognitiv
- Atenuarea sentimentului de - Asimilarea experienţelor - Incurajarea în a-şi înfrunta
problematice temerile, a-şi asuma riscuri,
singurătate a-şi controla eforturile
- Modificarea aşteptărilor
- Relaţie pozitivă privind eficienţa personală - Modelaj
- Securizare - Învăţare cognitivă - Antrenament
- Descărcarea tensiunii - Experienţă efectivă - Confruntarea cu realitatea
- Structurare corectivă - Trăirea succesului
- Alianţa terapeutică - Explorarea cadrului de - Perlaborare
- Participare activă terapeut- referinţă intern
client
- Retroacţiune
- Imaginea clientului despre
pregătirea terapeutului - Priză de conştiinţă
- Căldură, respect, - Justificare
empatie,
acceptarea autenticităţii
terapeutului
- Încredere

Prof. Univ. Dr. Ion DaFINOIU

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 155


23. Priorităţi - Educaţia

Problema existenţei 1. Credinţa şi împlinirea sau cultivarea


acesteia, reflectă conţinutul fundamental al
  lecţiei de religie
a. Conţinutul lecţiilor de dogmatică şi
morală este unul euharistic
Intrând acum, cu toată nădejdea şi convingerea
în miezul şi conţinutul acestui subiect, voi susţine
Noi oamenii, pe tot parcursul vieţii pământeşti, cu argumente cât se poate de fundamentate, că
trebuie să trăim cu credinţa şi convingerea că în lecţiile de dogmatică şi morală recapitulează şi
Biserică toţi suntem tineri, căci una este vârsta formulează cronologic în cadrul istoriei credinţa
tinereţii – cu aspiraţiile şi asperităţile ei inerente şi viaţa una şi aceeaşi a Bisericii, care este
şi fireşti – şi altceva înseamnă a fi tânăr şi receptiv „aceeaşi ieri, azi şi în veci”. Cu alte cuvinte aceste
din punct de vedere spiritual, adică în stare să lecţii sintetizează în orice moment concret al
primeşti mereu noi impulsuri, care te îmbogăţesc vieţii Bisericii conţinutul şi scopurile învăţăturii
şi te împlinesc duhovniceşte!... creştine.
 Şi ei, tinerii, vin întotdeauna cu prospeţimea Ce  înseamnă acest fapt? Putem spune că el
şi sinceritatea lor în modul de a aborda exprimă două lucruri:
adevărurile vieţii, ceea ce ar putea fi un important a). Faptul că conţinutul acestor lecţii menţine
ajutor acordat societăţii pentru a se putea elibera şi păstrează nealterată învăţătura biblică şi
de servituţile dedublării. Puritatea, curăţia, patristică;
sinceritatea, spontaneitatea şi curajul tinerilor în b). Faptul că aceste două lecţii nu se mişcă
analizarea, cu multă obiectivitate şi imparţialitate, independent, ci sunt unite organic şi neseparate.
a problemelor lumii post - moderne pot veni în Separarea teologiei pe secţii şi discipline, ce
sprijinul maturilor şi al vârstnicilor – care sunt se impune poate metodologic, nu trebuie să ne
generaţii rănite de atâtea experienţe negative şi împiedice deloc să păstrăm unitatea lor de viaţă,
dureroase. Aceştia, la rândul lor, i-ar putea apăra organică. În special distingerea dogmaticii de
pe tineri de a mai trece din nou prin astfel de morală, ce se face iarăşi din motive metodologice
experienţe!... şi pedagogice, nu trebuie să ne conducă la nici o
Drept urmare, tinerii trebuie să fie chemaţi să separare esenţială a lor. Dogma şi etosul, teologia
facă parte din viaţa de zi cu zi a slujirii Bisericii, şi liturghia, credinţa şi viaţa, mărturisirea şi
căci fără ei cu siguranţă că multe aspecte ale praxis-ul nu se separă în creştinism.
împlinirii şi înaintării misiunii în social, de Iisus Hristos nu a fost un simplu învăţător,
pildă, s-ar face cu mai multă dificultate!... Ei ci chiar Arhetipul Mântuirii, Însuşi Mântuirea.
trebuie să vină la un soroc firesc al existenţei în „Hristos nu este pentru om un principiu exterior
cetatea creştină şi-n Biserică, cu un „snop” şi un de care omul atârnă arbitrar, relativ şi obiectiv,
„buchet” de fapte strâns legate cu firul de cicoare ci este în mod real şi adevărat Principiul lui
al dragostei de Dumnezeu şi de semeni şi să ni se ontologic”[1]. Iisus Hristos n-a învăţat nici
prezinte ca parte a întregului Ecclesiei!... dogmatică, nici morală, ci S-a oferit pe Sine,
trupul Lui şi sângele Lui „pentru viaţa lumii”.
Dintr-un Sine răstignit pentru iubirea omenirii

156 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


curge viaţa veşnică a Bisericii. De aceea Biserica presupune niveluri înalte de viaţă duhovnicească,
este plină de Viaţă, de Viaţa veşnică, ea fiind Viaţa care nu sunt accesibile tuturor[6]. Dar aceasta nu
Însăşi. Acesta este etosul ortodox: Viaţă veşnică. înseamnă deloc că ţelul nostru final nu trebuie să
Prin această jertfă a lui Iisus Hristos există se orienteze spre această direcţie, sau că lucrarea
Biserica, ce cultivă credinţa şi împărtăşeşte viaţa noastră mai generală nu trebuie să aibă ca ax
şi formulează învăţătura dogmatică şi morală. central pe Iisus Hristos. De altfel numai prin
„Biserica lui Iisus Hristos nu este un organism această perspectivă lecţia de religie îşi găseşte
modelator-etic, ci trupul mântuirii, comuniunea dimensiunile ei reale.
îndumnezeirii”[2]. Biserica  este ea însăşi marea Memorialul sau cultul euharistic redă întreaga
taină în care Iisus Hristos restabileşte şi ridică la o iconomie a mântuirii neamului omenesc,
treaptă desăvârşită unirea Sa cu lumea întemeiată mergând chiar dincolo de întrupare. Sensul
în actul creaţiei, dar slăbită prin păcat. Mai mult, Euharistic este unul totalizator, deoarece întreaga
Biserica este, prin excelenţă, extensiunea tainei istorie trecută, prezentă şi viitoare este în ea[7].
lui Iisus Hristos, fiind ea însăşi plină în întregime Euharistia ne reaminteşte de creaţia lumii, de
de taina lui Iisus Hristos, căci respiră, trăieşte cădere, de sfâşietoarea căutare a lui Dumnezeu,
şi se hrăneşte cu şi prin Taina lui Iisus Hristos. de întruparea Domnului, de patimile, moartea şi
Biserica şi tainele ei sunt viaţa în Iisus Hristos Învierea Lui, de Sfânta Sa Înălţare şi de focul
[3]. pogorâtor şi întemeietor al Duhului. Recapitulând
Baza deci, de la care începe şi la care se întreaga istorie, Euharistia se deschide totodată
referă şi spre care tinde învăţătura creştină, este spre eshaton, făcându-ne din fii vremelnici ai
Însuşi Iisus Hristos, Ce Se oferă pe Sine „pentru istoriei, fii nemuritori ai Împărăţiei veşnice deja
viaţa lumii” şi Se împărtăşeşte prin taina sfintei începute. Eshatologia este gustată în Euharistie,
Euharistii. Omul ortodoxiei este o persoană iar aceasta arvuneşte plinătatea Împărăţiei ce va
eclezială, fiinţa care fiinţează numai în comuniune să vină. Sfântul Ignatie Teoforul numea
de har şi viaţă cu Iisus Hristos, Izvorul vieţii, Euharistia „leac de nemurire, doctorie pentru a
Însăşi Viaţa. Fără sfânta Euharistie, în jurul nu muri”. Sfântul Irineu de Lyon (sec. II) a
căreia se polarizează toate tainele Bisericii, nu folosit teologia Euharistiei în luptă cu
există nici credinţă creştină, nici viaţă creştină şi dochetismul şi gnosticismul care arată că Hristos
nici creştinism. Sfânta Euharistie este esenţial a avut trup aparent, arătând că Euharistia este cu
sau substanţial întreaga Biserică, este taina adevărat Iisus Hristos, că El este viaţă şi fiinţă în
arătării Dumnezeului Treimic şi asumarea, acelaşi timp, că El se dă ca viaţă, ca şi comuniune
cuprinderea lumii în împărăţia Lui. În sfânta în Sfânta Euharistie. De aceea, când vorbim de
Euharistie avem condiţia, întregirea şi hristologie, învăţătura despre persoana şi opera
desăvârşirea vieţii creştine [4], „Α şi Ω mântuitoare a lui Iisus Hristos nu înţelegem în
învăţăturii dogmatice şi morale[5]. De aceea şi primul rând a învăţăturii despre acestea în sens
dacă examinăm tradiţia noastră creştină, vom teoretic, faptul că numai cuvintele Scripturii ar fi
constata că toate elementele ei esenţiale se referă vehicule de comunicare a Adevărului până la noi
la ea în final sau o presupun. Dogmele şi cum fac toate ereziile istoriei.
simbolurile, rugăciunea şi cultul Bisericii, Dincolo de acest lucru, atunci când  afirmăm
educaţia şi canoanele ei au esenţial o relaţie că el este Adevărul, mărturisim şi trăim învăţătura
euharistică. Desigur în ultimă analiză şi întreaga despre Iisus Hristos şi opera Sa ca existenţă
lume are un sens euharistic, fiindcă şi Euharistia personală, ce ni se comunică în relaţia Sa cu Trupul
este taina reînnoirii ontologice a cosmosului. Său, Biserica. Dacă nu eşti în Biserică nu poţi
Însă, o astfel de considerare a lumii
Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 157
vorbi de o realitate a experienţei personale a lui (Luca XXIV, 13 – 35).
Iisus Hristos, ce se dă în Sfintele Taine, şi în mod Prin urmare, împărtăşirea cu Cuvântul
culminant în Sfânta Euharistie. Împărtăşindu- este indispensabilă, împărtăşirii cu Trupul,
te de Iisus Hristos ca viaţă şi comuniune, poţi deoarece prin ascultarea cuvântului se naşte în
vorbi după aceea de o comunicare a Lui până la noi „crezul” ca prolog al Tainei. Fără afirmarea
noi toţi, prin cuvintele sale încorporate în Sfânta credinţei nu este posibilă participarea la Tainele
Scriptură ori în Sfânta Tradiţie, dacă nu, totul Bisericii în iconomia Liturghiei; crezul niceo-
este verbalism sectar, fraze învăţate mecanic constantinopolitan precede împărtăşirea cu
din textele Scripturii, răstălmăcite după bunul Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos,
plac. Potrivit învăţăturii unui alt mare teolog ajungându-se de la comunicare la cuminecare,
al Bisericii - Sf. Nicolae Cabasila, „vremea căci, de asemenea, înainte de împărtăşirea
aceasta (a Euharistiei) înseamnă vremea aceea propriu-zisă rostim o altă mărturisire: „Cred,
(a Iconomiei), prin această Sfântă Taină noi fiind Doamne şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat
contemporani evenimentelor trecute şi viitoare Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu, Care ai
din istoria sfântă a Mântuirii. Prin ea, veşnicia se venit în lume...”[10] Crezul este împărtăşirea cu
manifestă şi activează în realitatea cotidiană”[8]. Cuvântul în vederea împărtăşirii cu Trupul.
Ca participanţi la această Taină, ieşim din În comparaţie cu Apusul, unde Cuvântul şi
ciclitatea ameţitoare a istoriei şi suntem introduşi Taina sunt concepute separat, Răsăritul creştin
în prezentul continuu al veşniciei, deoarece Iisus n-a privat niciodată Taina de conţinutul ei
Hristos este ieri, azi şi în veci Acelaşi. evanghelic. „Toată slujirea este construită pe o
Sfânta Scriptură şi Cultul se întâlnesc în bază biblică şi, de aceea, necunoaşterea Scripturii
conţinutul şi finalitatea edificatoare a lor, căci duce la necunoaşterea slujirii divine, duce la
scopul revelaţiei divine unitare a Bibliei şi a ruperea evlaviei liturgice de sensul cel adevărat
Cultului este îndumnezeirea omului în Hristos, al legii rugăciunii – al lex orandi...”[11] .
hristificarea lui: „Hristos al Evangheliei şi Iisus Relaţia dintre Cuvânt şi Taină este una de
Hristos al Euharistiei sunt Unul şi Acelaşi Hristos, tip perihoretic: Cuvântul este în Taină, dar şi
Dumnezeu, Omul, Iisus Hristos”[9]. Liturghia Taina este în Cuvânt[12]. Cuvântul „creşte şi se
îşi are începutul în Evanghelie, iar Evanghelia întăreşte cu Duhul” în Taină, iar Taina nu poate
îşi continuă dinamica transfiguratoare în Sfânta fi împărtăşită decât celui ce crede şi dă mărturie
Liturghie. Împărăţia anunţată la începutul Sfintei despre Cuvânt. Cuvântul este desăvârşit în Taină,
Liturghii este aceeaşi cu Împărăţia a cărei „consideră Taina ca fiind împlinirea Sa, căci în
dimineaţă este vestită de „îngerul Domnului” Taină Domnul Hristos Cuvântul devine viaţa
prin cuvintele: „pocăiţi-vă că s-a apropiat noastră”[13]. În acelaşi timp însă, sufletul, forma
Împărăţia Cerurilor” (Matei III, 2). Liturghia sau puterea formatoare a Tainei este Cuvântul,
Cuvântului şi Liturghia Euharistică ori Liturghia care imprimă şi scoate în relief sensul ei[14].
catehumenilor şi a credincioşilor continuă cultic Împreună-locuirea în Duhul a Tainei şi a
unitatea interioară dintre Cuvânt şi Taină. Cina Cuvântului constituie apoi temelia Bisericii
pregătită pentru noi în cadrul Sfintei Liturghii creştine, deoarece, la Ierusalim, prin pogorârea
este atât a Cuvântului lui Dumnezeu, cât şi a Duhului Sfânt, prin cuvântul rostit de Sfântul
Trupului Domnului. După Slăvita Sa Înviere, Apostol Petru şi prin Botez, s-a înfiinţat prima
Mântuitorul, mergând spre Emaus cu ucenicii comunitate creştină. Unitatea lăuntrică şi
Săi, le-a explicat scripturile, apoi, la masă „a luat ontologică între Cuvânt şi Taină, se extinde şi
pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o” creşte în sinaxa liturgică. Împreună locuind,

158 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


Cuvântul şi Taina trag comunitatea liturgică spre Din cauză că scopul se leagă direct cu
împreună locuire cu Iisus Hristos Cel Înviat. conţinutul lecţiei, nu este posibil să dăm corect
Liturghia catehumenilor sau a Cuvântului şi conţinutul, dacă nu pornim de la motivul şi
Liturghia credincioşilor ori Euharistică, sunt, scopul invocat şi enunţat în mod corect. Şi din
aşadar, în lumina celor spuse mai sus, într- cauză că scopul, cel puţin aşa cum este formulat
un raport de reciprocitate şi într-o relaţie de în programa analitică, e destul de discutabil, vom
interdependenţă, de întrepătrundere, fără a începe de la observaţiile noastre despre el. Ca
uita că Liturghia Euharistică realizează plenar, prim scop în parte al predării lecţiei de religie
prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui în clasa a treia a Gimnaziului se prezintă ca „să-
Hristos, împreună-locuirea în Împărăţia lui i iniţieze pe adolescenţii neliniştiţi în vârstă de
Dumnezeu. Dar împărtăşirea cu Hristos, în Taina 15 ani în dogmele fundamentale ale Credinţei
Euharistiei constituie culmea „părtăşiei la firea Ortodoxe, ca să înveţe ce trebuie să creadă”.
dumnezeiască” (III Petru I, 4), fiindcă dincolo de Însă adolescenţii neliniştiţi în vârstă de 15 ani,
ea, „nu mai este loc unde să păşim”[15]. Ea nu ce trăiesc în societatea secularizată de azi, unde
exclude însă alte moduri de prezenţă şi lucrare a dogmele credinţei sunt considerate teme ale
lui Iisus Hristos în Sfânta Liturghie. clericilor şi teologilor, nu au de obicei de la
În altă ordine de idei, mulţi consideră că început nici un interes special de a fi iniţiaţi în
lecţia de religie are ca obiectiv transmiterea aceste dogme.
cunoştinţelor religioase. Alţii iarăşi consideră Astfel teologul se află în dificultatea de a
drept scopul ei principal transmiterea emoţiilor găsi puncte de contact cu elevii lui în încercarea
sau sentimentelor religioase. Aceste scopuri sunt lui de a-i introduce în acestea. Când însă nu-şi
însă limitate şi subminează universalitatea lecţiei pune ca ţel al predării faptul de a învăţa elevii ce
de religie. În special pentru lecţiile de dogmatică trebuie să creadă, ci de a vedea ce orizonturi li se
şi morală, pe care le examinăm în această deschid, - orizonturi pe care oamenii le-au avut
expunere, unii cred că trebuie să se transmită şi au continuat să le păstreze, pe care le cred şi
corect elevilor sensurile (noţiunile) dogmatice le trăiesc – lucrurile se schimbă radical. În acest
şi morale ale creştinismului, în timp ce alţii că caz dogmele nu apar ca un ansamblu de noţiuni
trebuie să-i înveţe cum să devină oameni buni. subtile, greu de înţeles sau şi neînţelese pentru
În programa analitică de Gimnaziu în Grecia elevii de Gimnaziu, ci ca mesaje şi perspective
scopul lecţiei de religie în clasa a treia (clasa a ale vieţii. Se prezintă ca revelaţii ce răspund la
IX-a în România) este: problemele directe şi fierbinţi ale vieţii lor.
Să-i iniţieze pe adolescenţi în dogmele Revelaţia lui Dumnezeu ca om în mijlocul
fundamentale ale Credinţei Ortodoxe, ca să lumii arată sensul adevărat al omului în lume.
înveţe ce trebuie să creadă. Nu putem vorbi despre Iisus Hristos independent
Să fundamenteze teoretic şi teologic de om şi istoria lui, independent de prezenţa lui
comportamentul moral al omului şi-n special al istorică concretă şi problemele lui. „Dumnezeu
creştinului ortodox. nu se abordează în ceruri, ci în cadrul existenţei
Să dea răspuns la problemele practice înseşi ale omului şi în relaţiile lui cu semenii
fundamentale ale instrucţiei morale a omului săi. De aceea şi conţinutul lecţiei nu trebuie să
Să arate legătura directă a credinţei şi vieţii se limiteze la noţiuni şi idei, ci să se extindă
credinciosului cu Cultul ortodox.[16] la persoane şi lucruri, la sfinţi şi la viaţa lor, la
b. Dogmele credinţei ortodoxe sunt revelaţii tradiţii şi obiceiuri locale şi ale vieţii religioase
ale vieţii şi sociale mai generale. În special e nevoie

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 159


să fie luată în atenţie şi valorificată bogăţia neîmpărţit etc.”[20]. Deci prezenţa şi opera
simbolurilor Bisericii noastre, care conţin esenţial lui Iisus Hristos în lume au o relaţie directă cu
toată teologia ei. Aceste simboluri, precum de omul şi viaţa lui. Smerenia, ascultarea, nădejdea,
altfel toate simbolurile, cu toată simplitatea şi iubirea, şi toate virtuţile creştine sunt adevăruri ce
generalitatea lor, sunt în măsură să ofere mesaje se conexează (unesc) direct cu Iisus Hristos şi cu
foarte clare şi să cultive trăiri adânci”[17]. dogma Hristologică. Fiecare virtute evanghelică
În final nu trebuie să se uite faptul că dogma este după arhetipul lui Iisus Hristos, desăvârşit 
creştin ortodoxă nu constituie un adevăr teoretic dumnezeiască şi desăvârşit omenească, este
simplu, pur speculativ, fără legătură cu omul şi darul Sfântului Duh şi fructul participării la harul
viaţa lui. De atunci de când Dumnezeu S-a făcut Acestuia. Dogma Hristologică poate fi predată
om, ca să-l îndumnezeiască pe om, nu există treptat cu criteriul problematicii şi receptivităţii
nimic dumnezeiesc, care să nu aibă legătură copiilor. Astfel anumite elemente dogmatice pot
cu omul, precum nu există nimic omenesc care fi trecute cu vederea în Gimnaziu şi să fie predate
să nu aibă legătură cu Dumnezeu. Dogma mai în Liceu. „În general dogma Hristologică poate fi
teoretică, cum o consideră mulţi, cea Treimică, caracterizată ca indicatorul virtuţii enipostatice,
are un raport atât de direct şi de esenţial cu omul, ce se oferă simţual credinciosului prin Sfânta
încât constituie scopul vieţii lui în comuniune; Euharistie. Pe aceasta se vor sprijini credincioşii
„ca toţi să fie una precum noi”[18]. pentru cultivarea virtuţii şi pentru a lupta cu
Creştinii primelor secole au preluat, păstrat şi păcatul”[21].
formulat adevărul acesta pe baza comuniunii şi Desigur şi noţiunea păcatului răsună puţin
unirii euharistice. În continuare dogma Treimică, ciudat în epoca noastră, care a pierdut conştiinţa
ca şi orice altă dogmă, a constituit începutul sau colectivă responsabilă, implicit conştiinţa
axioma pentru învăţăturile teologice roditoare. păcatului[22]. Astăzi se vorbeşte mai mult despre
Aceste învăţături au avut întotdeauna ca temelie înstrăinare, scindare, eşec. Aceste noţiuni, ce sunt
şi garanţie viaţa euharistică a Bisericii, care a de asemenea mai profund teologice, pot declara
format şi modelat conştiinţa chinoviară şi enorială. sau interpreta sensul păcatului. De aceea alegerea
Astăzi această situaţie s-a slăbit complet. Baza şi enumerarea poziţiilor şi textelor patristice cu
experimentală ce o avem la dispoziţie nu e duhul astfel de noţiuni e folositoare în deosebi. În final,
comunitar, ci individualismul şi scindarea socială esenţială şi actuală este importanţa şi
ce ne duc în impas existenţial. „Dogma Treimică însemnătatea Ecclesiologiei pentru prezentarea
nu se oferă poate acum ca punct de plecare a credinţei şi vieţii creştine. Cu excepţia semnalării
ei generale în învăţătura dogmatică poziţiile ei
învăţăturii, se oferă însă ca răspuns la căutarea
fundamentale sunt foarte preţioase pentru o
sau aşteptarea oamenilor epocii noastre. De aceea
prezentare corectă a moralei creştine.
şi rămâne mereu actuală. Astfel, toţi câţi trăiesc
impasul scindării, nu vor dispreţui această dogmă, Teologul, ca şi orice pedagog, nu poate oferi
ce este totodată kerygma unităţii şi a iubirii. Câţi ansamblul cunoştinţelor şi al informaţiilor de
o vor căuta, se vor bucura de ea. În sfârşit, toţi care au nevoie elevii. E dator însă să le deschidă
câţi au eventual depoziţii duhovniceşti necesare drumuri, care îi vor conduce la izvoarele
sau vreo experienţă în relaţie cu ea şi o trăiesc, nu credinţei şi ale vieţii creştine. Din predarea
se vor păgubi cu nimic”[19]. dogmaticii în Gimnaziu şi în Liceu nu numai că
Acelaşi lucru e valabil şi pentru prezentarea pot, dar şi trebuie să neglijeze acele formulări
dogmei Hristologice cu toate acele sensuri greu dogmatice scolastice, în parte părerile unor
de înţeles ale lui „neconfundat, neschimbător, scriitori bisericeşti, ce-i obosesc inutil pe elevi

160 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


sau le şi încearcă credinţa. Conţinutul lecţiei
omului o are deprinderea, adică obişnuinţa, în
dogmatice este recapitulat esenţial în simbolul
special aceasta se cultivă în timpul copilăriei [24].
de credinţă. Cu excepţia acestuia însă au nevoie
Obiceiurile (obişnuinţele) fiecărei generaţii
şi de alte elemente fundamentale ale tradiţiei
noi se cultivă în cadrele celei anterioare. Astfel se
ortodoxe ulterioare, precum învăţătura despre
formează şi conştiinţa morală colectivă a fiecărui
sfintele icoane şi distincţia esenţei şi energiilor în
popor, dar şi-n deosebi a fiecărei generaţii noi a
Dumnezeu, cu atâta însemnătate pentru credinţa
lui. Această conştiinţă colectivă nu se schimbă
şi viaţa ortodoxă. Învăţătura dogmatică ortodoxă
uşor. Trebuie să treacă cel puţin trei generaţii,
nu constituie un sistem teologic, ci interpretarea
ca să se înfăptuiască o schimbare importantă în
operei sfintei iconomii. „De aceea şi conţinutul
conştiinţa unei societăţi. Însă când excitaţiile
ei este deformat, când este pus în paturile
pentru schimbări sunt atât de intense şi atât de
scolastice ale lui Procust”[23]. Textele dogmatice
multe, precum se întâmplă şi-n epoca noastră,
şi liturgice, precum de asemenea şi imnurile
e firesc să se creeze o situaţie instabilă de lungă
Bisericii sunt necesare pentru prezentarea şi
durată, pe care cu greu o poate cineva urmări.
interpretarea învăţăturii dogmatice. Punctul de
Aşa se interpretează de altfel şi lărgirea prăpastiei
plecare însă e cel mai bine să se facă de la datele
între generaţii, pe care o constatăm azi.
experimentale şi istorice.
Viaţa creştină, ca viaţă de învrednicire
Căutările mai adânci ale existenţei umane,
universală a omului, îmbrăţişează fiecare element
ce păstrează şi o stabilitate diacronică, oferă
omenesc autentic, oriunde şi oricând îl întâlneşte.
prima bază esenţială pentru inaugurarea oricărui
Considerarea laşă (derizorie) a creştinismului
dialog esenţial despre religie, precum şi pentru
şi identificarea lui cu tipuri convenţionale şi
învăţarea adevărurilor fundamentale. Pe de altă
forme cucernice îl omoară şi-l fac respingător
parte iconografia şi arhitectonica naosurilor,
pentru tineri. Creştinismul nu e ideologie, ci
simbolurile liturgice şi latreutice, tradiţiile şi
deplinătatea adevărului şi a vieţii. Este etosul
obiceiurile religioase, ca concretizări ale vieţii
omului desăvârşit în Hristos în persoana Căruia
creştine, ce conţin material dogmatic bogat,
omul îşi descoperă „propria măsură”. E viaţa
pot forma începuturi perfecte pentru învăţarea
noului etos în Hristos[25]. Orice adevăr ce există
dogmei ortodoxe.
în om şi în civilizaţia lui, găseşte în creştinism
c. Educaţia ortodoxă constituie deplinătatea poziţia corectă şi valoarea lui. De aceea şi morala
adevărului şi a vieţii creştină este mereu deschisă pentru a primi şi
Ca al doilea scop al lecţiei este definit accepta orice-i omenesc. Dincolo de acestea însă,
faptul „de a fundamenta teoretic şi teologic dar şi pentru a putea să valorifice toate acestea,
comportamentul moral al omului şi-n special al se sprijină pe omul adevărat, ce s-a arătat în Iisus
creştinului ortodox”. Aici se pune următoarea Hristos.
întrebare. Care este acest comportament moral al În vechime dascălii creştini recurgeau la
omului şi-n deosebi al creştinului ortodox, pe care diferite concepţii filozofice, morale sau religioase
este chemată lecţia de religie să-l fundamenteze ale lumii extracreştine, pentru a le valorifica în
teoretic şi teologic? Teoria şi teologia vin de creştinism şi să atragă împreună cu acestea şi pe
obicei după aceea, pentru a descrie, să prelucreze oamenii care le acceptau. „Astăzi considerarea
sau să orienteze comportamentul moral. Însă creştină trebuie să se facă din alt punct de vedere.
acest comportament se întemeiază experimental. Diferite concepţii moral-sociale şi filosofic-
Şi precum a semnalat deja Aristotel, o mare religioase moderne se leagă direct sau indirect cu
însemnătate pentru comportamentul moral al creştinismul. Şi chiar această civilizaţie tehnică

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 161


contemporană a fost caracterizată în mod potrivit nu impune, ci îndeamnă şi consolează. Morala
ca subprodus al învăţăturii morale a creştinismului. şi soteriologia ortodoxă este mângâietoare
Nu există nici un motiv să contestăm orice şi tămăduitoare. Sfântul Ioan Gură de Aur
valoare, ce se păstrează sau se proiectează în afara caracterizează deseori Biserica drept „spital
Bisericii. Dimpotrivă, evidenţierea principiilor duhovnicesc, al sufletelor şi nu al trupurilor” (ουχί
creştine de către oamenii ce se găsesc în afara σωμάτων, αλλά ψυχών)[28], care nu vindecă răni
Bisericii, precum şi lupta împotriva instituţiei trupeşti, ci „păcatele raţionale le îndreaptă”[29].
bisericeşti în numele lor, trebuie să ne conducă Biserica „vindecă” oferind educaţie psiho-
la autocritică şi revizuirea analogă a atitudinii şi tămăduitoare şi un etos moral. Îl îndeamnă pe om
a comportamentului nostru”[26]. Pe de altă parte la sfinţenie, dar îl şi înţelege în mizeria extremă. Îl
este de prisos analiza specială a concepţiilor sau invită la o luptă neîntreruptă împotriva păcatului,
sistemelor moral-sociale ce se face în cadrele dar totodată îl şi asigură că sângele lui Hristos
lecţiei de morală în timpul puţin ce există pentru „curăţă orice păcat al nostru”[30]. Tânărul de azi
o prezentare pozitivă a lor. Ocazional nu numai are o nevoie deosebită de a cunoaşte afectivitatea
pot, dar şi trebuie să se facă extinderi şi raporturi şi mângâierea Bisericii, ca să o simtă ca pe mama
referitoare la teme contemporane şi-n deosebi lui şi să o iubească. Fireşte că şi mama uneori
actuale, în timp ce teologul este dator să aibă o e nevoită să devină severă şi să-şi pedepsească
informare suficientă despre discuţiile următoare. copilul. Acest fapt însă nu-i micşorează deloc
d. Învăţătura creştină este sfinţitoare şi iubirea ei şi nu o conduce niciodată la gândul
de a înceta să povăţuiască şi să consoleze. Acest
mângâietoare
rol îl are şi lecţia de morală creştină în şcoală.
Rezerve şi reţineri pot exista şi în formularea
Şi de aceea nu trebuie să se oprească la mintea
şi elaborarea celui de-al treilea scop. Când lecţia
elevilor, ci să coboare spre inima lor. Nu trebuie
nu are drept scop să-i ajute pe elevi să răspundă
să se izoleze în raţiune, ci să înainteze şi să treacă
ei înşişi la problemele practice ale vieţii, ci
la alinare, îmbărbătare, mângâiere şi sprijin. La
încearcă să ofere răspunsuri pregătite, este
aceasta va ajuta mult bogăţia conţinutului lecţiei
firesc să provoace împotrivirea lor sau chiar şi
de morală creştină cu material din viaţa sfinţilor,
zădărnicirea oricărui dialog esenţial cu ei. „Astfel,
a martirilor şi-n special al neomartirilor Bisericii.
în timp ce teologul este cel ce poate şi are datoria
să deschidă elevilor lui orizonturile nelimitate e. Duhul lecţiei de religie trebuie să fie
ale credinţei şi vieţii creştine – desigur nu prin duhul libertăţii şi reînnoirii în Domnul şi
liberalismul ieftin, ci prin cunoaşterea conştientă Mântuitorul nostru Iisus Hristos
esenţială şi prezentarea profunzimii adevărului Baza, asupra căreia se sprijină lecţia de
creştin – se transformă într-un eticolog ieftin, ce religie, este Iisus Hristos, Mântuitorul şi
dă elevilor răspunsuri banale pregătite dinainte. Reînnoitorul lumii. De aceea şi duhul ce trebuie
De aceea, de altfel şi ei consideră de prisos să-l să caracterizeze lecţia de religie, în deosebi
mai întrebe”[27]. lecţia de morală creştină, este duhul libertăţii şi
Desigur nu este greu să se gândească cineva la reînnoirii în Hristos[31]. În acest  punct trebuie
piedicile şi dificultăţile pe care le va întâlni într-un să observăm că scopul lecţiei de morală creştină
asemenea demers, în special în mijlocul confuziei este formulat foarte corect în programa analitică
şi al neorânduielii  de astăzi. Însă tocmai în a clasei a treia de Liceu, când se spune că e
această situaţie devine şi mai intensă nevoia de a „îndrumarea tânărului om de a accepta în mod
fi arătată iubirea şi îngăduinţa creştină adevărată. liber chemarea lui Dumnezeu, de a trăi printr-o
Morala creştină nu ordonă sau porunceşte, nici cunoaştere conştientă viaţa în Hristos în spaţiul

162 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


Bisericii şi Tradiţiei Ortodoxe…”[32]. Dar şi analizează.
acolo descrierea materialului cărţii prezintă f. Vorbind despre viaţa Bisericii ne referim
neajunsuri importante. În mod special, pentru o la locul central din credinţa şi viaţa ortodoxă
apreciere (considerare) corectă a moralei creştine Al patrulea scop, conform cu care lecţia
este fundamental principiul pe care-l formulează trebuie să „arate relaţia directă a credinţei şi
Aposolul Pavel, potrivit căruia „Toate îmi sunt a vieţii credinciosului cu cultul ortodox”, are
îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate nevoie de o oarecare completare. Şi într-adevăr,
îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit lecţia nu trebuie numai să arate relaţia directă a
de ceva”[33]. Hedonismul şi imoralismul nu-l credinţei şi a vieţii cu cultul ortodox, ci şi locul
eliberează pe om, ci îl înrobesc şi-l conduc central al cultului în credinţa şi viaţa ortodoxă.
la impas, într-o stare existenţială fără ieşire. De altfel scopul acestei lecţii, precum şi-n general
Elevul poate cunoaşte acest fapt foarte uşor, scopul lecţiei de religie, este de a-i ajuta pe elevi
dacă învaţă să aşeze aceste concepţii în cadrul să frecventeze Biserica, să se împărtăşească şi să
unei perspective mai vaste şi să le controleze participe la tainele şi viaţa Bisericii. Comunitatea
prin criteriul timpului. În general intercalarea eclezială nu este un organism modelator-etic“, ci
variabilei timpului şi considerarea temelor „trupul mântuirii”.
(subiectelor) morale şi sociale prin această Scopul vieţii creştine este cultivarea vieţii
perspectivă trebuie să domine materia moralei în Iisus Hristos şi acest fapt se realizează prin
creştine din Liceu. tenacitate şi prin raportarea vieţii morale la nivelul
Elevii la această vârstă nu numai că pot, dar şi ontologic, prin comunicarea Sfântului Duh.
vor să se mişte la un nivel mai înalt. De aceea şi Biserica este, după cum spune G. Florovsky, locul
lecţia are nevoie de o alcătuire teoretică îngrijită. şi modul prin care Dumnezeu împlineşte planul
Chiar şi dezvoltarea interesului lor pentru mântuirii în mijlocul umanităţii.[35] Biserica
lucrurile sociale impune să fie dată o amploare în „plenitudinea vieţii şi a existenţei”[36], este
mai mare dimensiunii sociale a Ortodoxiei, misterul, însăşi taina Creştinismului, creaţia cea
ce e adesea revelatoare pentru confruntarea şi mai nou altoită în Hristos şi făcută vie de Duhul
soluţionarea problemelor sociale contemporane. Sfânt care se propagă de veacuri în Tainele prin
„Aici trebuie să fie notat faptul că e necesar şi o care trăieşte Biserica: „Cele săvârşite liturgic
clarificare a Ortodoxiei vizavi de falsificările ei sunt o mistagogie în misterul acestei înomeniri a
conştiente sau inconştiente de către creştini sau Domnului”[37] .
de către duşmanii creştinismului. De obicei nu Biserica este o mişcare transfiguratoare:
cunoaştem Ortodoxia atât de bine, pe cât credem. Mântuitorul Iisus Hristos se prelungeşte prin
De aceea trebuie să o studiem mai bine. Şi de lucrarea Sfântului Duh, Care pătrunde în sufletele
obicei Ortodoxia nu e prezentată atât de bine noastre reînnoite spre mântuire prin Sfântul
de aceia ce-i fac propagandă ostentativ. Încă e Botez. Nu mai trăiesc eu, spunea Sfântul Apostol
nevoie să se aibă în vedere interpretările diferite Pavel – ci Iisus Hristos trăieşte în mine  (Gal.
ce i le dau şi în general şi Creştinismului teoriile 2, 20). Prin Duhul lumea este veşnic asumată,
moral-sociale actuale, ce circulă între tineri”[34]. transfigurată, izbăvită de păcat şi moarte, devine
În sfârşit e necesară existenţa unui material vie şi o sfinţeşte: „Prin aceste Taine, ca prin nişte
auxiliar specific pentru profesori. Aşa va exista şi ferestre, intră în lumea aceasta întunecată Soarele
informarea specifică, care-l va ajuta pe profesor dreptăţii şi omoară viaţa corespunzătoare lumii
la o prezentare desăvârşită a materiei lui şi la o acesteia şi o învie pe cea supralumească iar Lumina
confruntare cu succes a problemelor pe care le lumii biruie lumea... aducând în trupul muritor şi

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 163


trecător viaţa statornică şi nemuritoare”[38]. Aici Astfel, pe baza Euharistiei se cultivă
în Biserică va fi sprijinită lupta împotriva răului şi adevăratul etos al omului.  Etosul ortodox
a păcatului. Păcatul poate fi biruit. Lupta contra are misiunea să fie „gustarea adevărului,
răului se întăreşte din relaţia cu Dumnezeu. mâncarea şi băutura adevărului, încă şi hrana
Păcatul este un sistem de paranteze, iar centrul şi băutura puterii şi a energiei”, adică Hristos
iradiant al virtuţii creştine este Hristos. Întâlnirea cel Euharistic. În Biserică se cultivă etosul fiilor
şi comuniunea cu Iisus Hristos eliberează omul de împărăţiei lui Dumnezeu. De asemenea, etosul
răutatea păcatului. Hristos poartă în sine lumea ortodox poate şi are puterea să salveze omul,
întreagă; aşa şi noi trebuie să avem conştiinţa lui poate şi are puterea să-l mântuiască, poate şi
Iisus Hristos (ICor.2,16), căci în acest fapt constă are puterea să-l înfrumuseţeze: ca să nu moară
universalismul persoanei creştine. Şi aşa totul se când moare, ci să fie fiul Învierii. Etosul, ce se
face una în Iisus Hristos. maturizează prin libertatea noastră. O libertate ce
Totodată, aici în Biserică, fiecare va găsi, cuprinde şi eliberarea de însăşi natura noastră.
întotdeauna analog cu nivelul la care se mişcă, Domnul nostru Iisus Hristos a spus Apostolilor:
certitudinea, posibilitatea sau capacitatea lui „Eu v-am trimis să secereţi ceea ce voi n-aţi
de învrednicire dincolo de dezminţirea pe care muncit; alţii au muncit şi voi alţi intrat în munca
o provoacă timpul şi impasul pe care-l creează lor”[41]. Dacă aceste cuvinte ale lui Hristos au
stricăciunea şi moartea. Prin evidenţierea locului fost valabile pentru apostolii Lui la începutul
central al Sfintei Euharistii se semnalează şi creştinismului, cu atât mai mult sunt valabile
caracterul euharistic al vieţii creştine. Acest astăzi pentru lucrătorii Evangheliei. Spaţiul în
caracter euharistic nu se cultivă numai prin care este chemat astăzi să lucreze profesorul de
participarea regulată la Sfânta Euharistie, dar şi religie al Gimnaziului sau al Liceului, precum şi
prin conştientizarea faptului că trăim ca mădulare orice alt lucrător al Evangheliei, este dotat cu o
ale trupului lui Iisus Hristos. Dumnezeiasca tradiţie sfinţitoare bogată. Pe de altă parte însă
Euharistie are poziţie centrală în renaşterea vieţii toţi cunoaştem marile dificultăţi pe care le creează
credincioşilor. Sfântul Ioan Damaschinul  spune societatea secularizată de azi pentru menţinerea şi
că cei care mănâncă şi beau trupul şi sângele transmiterea creştinismului. Aşa încât, împreună
Domnului din Sfântul Potir devin mădulare unul cu multe condiţii pozitive pe care le avem pentru
altuia şi, toţi împreună, trupul lui Iisus Hristos. împlinirea lucrării noastre, constatăm şi multe
Gustăm din izvorul cel fără de moarte, trăim în dificultăţi sau piedici, pe care suntem chemaţi
împărăţia cerească şi suntem fii privilegiaţi. să le depăşim sau să le ocolim. Dacă nu vom
Cu alte cuvinte, „viaţa morală şi socială nu aprecia lucrurile corect nu vom înainta corect
se determină de canoane şi tipuri obiective ce în lucrarea noastră. Desigur aprecierea corectă
există ca să funcţioneze doar în mod protectiv, nu-i uşoară, şi nu poate fi generală. Cu excepţia
ci de particularitatea mădularului trupului lui datelor generale există şi particularităţi distincte.
Hristos”[39]. Apostolul Pavel, ca să-i facă pe Fiecare zonă, fiecare oraş, fiecare sat, poate chiar
creştinii din Corint să se întoarcă de la desfrâu, şi fiecare şcoală, are cu excepţia datelor generale
nu s-a referit la nici o poruncă sau teorie morală, şi particularităţile ei deosebite, ce pot favoriza
ci s-a sprijinit pe Hristos Însuşi, în experienţa sau îngreuna mai mult oferta lecţiei de religie.
euharistică: „Deci voi face mădularele lui Hristos De obicei vedem lucrurile numai dintr-o singură
mădularele unei desfrânate? Să nu fie”[40]. De la parte. Aşa credem că toate merg bine, sau că
aceeaşi bază a pornit şi când a vorbit în general toate-s pierdute. Adevărul însă şi aici se întâmplă
despre problemele vieţii morale şi sociale ale să se găsească undeva în mijloc. De aceea e
credincioşilor. nevoie să confruntăm situaţia în mod real. Există

164 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


lipsuri şi impedimente. 1. Raportul şi relaţia dintre adevăr şi
Cele de bază sunt acestea: virtute
1. Dispariţia conştiinţei ecclesiastice şi în Un criteriu fundamental şi esenţial a vieţii
deosebi a celei enoriale şi a duhului colectiv duhovniceşti e întotdeauna relaţia lui sau mai
corespunzător, ce se formase pe o lungă durată de corect modul relaţiei lui cu aceste două virtuţi
timp în cadrul spaţiului ortodox. evanghelice: adevărul şi virtutea! E un fapt
2. Lipsa unei prezenţe evidente a credinţei incontestabil că orice creştin coştient se găseşte
religioase în viaţa socială, ce creează şi controlul întotdeauna între adevăr şi virtute, după ce
social echivalent. viaţa lui duhovnicească constituie efortul de
3. Inexistenţa acceptării incontestabile a conformare a lui la două porunci fundamentale:
învăţăturii bisericeşti de către toţi factorii societăţii a) „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va
şi chiar de către purtătorii (transmiţătorii) vieţii face liberi”[42] şi
duhovniceşti. b) „Fiţi dar voi desăvârşiţi precum Tatăl
4. Identificarea Creştinismului cu trecutul şi vostru desăvârşit este”[43].
considerarea lui drept anacronic. Scepticismul Aceste două porunci sunt într-adevăr
sau îndoiala faţă de trecut. fundamentale, pentru că puse în practică cu
5. Lipsa unui învăţământ teologic universitar „mintea lui Hristos” coincid în acelaşi rezultat:
competitent şi antiselecţia valorică în teologie şi a trăirii autentice şi a desăvârşirii în Iisus
pastorala Bisericii. Hristos. Într-adevăr în aceste două porunci se
Însă există şi multe condiţii pozitive. Cele concentrează tot conţinutul Evangheliei lui Iisus
mai principale dintre ele sunt: Hristos, dup ce Adevărul este Iisus Hristos şi după
1. Locul, de vreme ce toţi elevii noştri s-au ce desăvârşirea Evangheliei înseamnă să ajungă
născut într-o regiune cu o tradiţie ortodoxă. De creştinul la „cunoaşterea conştientă a Fiului lui
obicei nu apreciem acest avantaj, fiindcă ne-am Dumnezeu, la vârsta bărbatului desăvârşit, a
obişnuit cu el, dar dacă reflectăm la el, e foarte plinătăţii lui Iisus Hristos”.
important. Dar problema relaţiei creştinului cu
2. Tradiţia, sărbătorile şi obiceiurile ortodoxe, adevărul şi virtutea devine esenţială pentru
ca cele ce-a adus elevilor Botezul şi Mirungerea, viaţa duhovnicească, adică din ea reiese criteriul
sau obiceiul ce-i duce, chiar şi rar, la Sfânta esenţial al conştiinţei de sine creştine, din cauză
Împărtăşanie. Chiar şi faptul că toţi elevii noştri că marea dificultate a trăirii acestor două valori
îşi fac cruce sau îşi sărbătoresc numele ş.a. evanghelice se găseşte în principal în posibilitatea
3. Obiceiuri şi datini populare, pe care tinerii pe care o are sau nu o are acest om de a alege
le moştenesc de la bunicii şi bunicele lor, şi care stabil şi neschimbător între adevăr şi virtute, ca
se leagă (unesc) adesea cu tradiţiile locale, pe criteriu autentic primordial al vieţii duhovniceşti,
care teologul trebuie să le observe în special. adevărul! Problema relaţiei creştinului cu adevărul
4. Simbolurile şi instituţiile locului, care în şi virtutea a clarificat-o Mântuitorul Iisus Hristos
orice formă a lor nu pot fi fără legătură cu tradiţia şi a prezentat-o cu o claritate excepţională în
creştină de lungă durată a acestui loc. special în parabola Fariseului[44].
5. În sfârşit, însăşi predarea lecţiei de religie Mesajul esenţial al acestei parabole în legătură
în şcoală după căderea cortinei comuniste. cu autenticitatea conştiinţei de sine a creştinului
Valorificând aceste condiţii pozitive şi este că omul religios privat de smerenie (şi deci
confruntând cu înţelepciune şi fermitate lipsurile de o cunoaştere de sine autentică), tinde stabil la
şi impedimentele, putem înfăptui mai deplin aspiraţia virtuţii exterioare, întrucât virtutea este
lucrarea noastră. de obicei vizibilă, sau la o certificare exterioară

Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015 165


a desăvârşirii sau cel puţin a înaintării spre respectăm sau să-l negăm în cazul în care respectul
desăvârşire. Însă întrebarea pe care cineva simte nostru pentru el ne păgubeşte masca noastră sau
nevoia să o pună în acest punct este următoarea: în general interesele noastre! La întrebarea : la
de ce omul religios urmăreşte scoaterea exterioară care dintre cele două valori aparţine întâi şi întâi
a virtuţii lui? respectul, adevărului sau virtuţii, Sfântul Maxim
Cunoştinţe contemporane despre modul în care Mărturisitorul observă epigramatic: „prin adevăr
funcţionează psihicul uman îtr-un astfel de caz, ne este virtutea, şi nu prin virtute adevărul”[46]. Şi
ajută să înţelegem că fiecare om alege „virtutea” în continuare lămureşte consecinţele priorităţii
ca trăire esenţială, pentru că acestă trăire adevărului sau ale priorităţii virtuţii. „Virtutea
împlineşte într-o măsură concretă şi temperează este pentru adevăr şi nu adevărul pentru virtute.
într-o oarecare adâncime nevoi psihice interioare Cel ce săvârşeşte virtutea pentru adevăr nu e rănit
de autocertificare şi autoîndreptăţire în faţa sinelui de săgeţile trufiei. Cel ce săvârşeşte adevărul din
său, dar şi a cerinţelor spaţiului social. Dar într-o cauza virtuţii are ca locuitor împreună cu sine
asemenea situaţie „virtutea” funcţionează ca egoismul vanităţii”. Axioma părinţilor: „Pentru
„mască”, fiindcă este folosită de psihicul uman ca adevăr se trăieşte virtutea şi nu adevărul pentru
o completare psihologică a golurilor şi lipsurilor virtute” trebuie să constituie piatra de încercare
de trăire în relaţia omului cu imaginea reală a a autencităţii autoconştiinţei noastre creştine.
sinelui său. Când imaginea de sine nu e Trăirea „în adevăr” înseamnă luptă, dureri,
satisfăcută, datorită experienţelor traumatice ale lacrimi, tristeţe, condamnare şi necinstire, fiindcă
sentimentelor inferiorităţii şi a complexului de adevărul niciodată nu se trăieşte fără dureri, fără
inferioritate, psihicul uman reacţionează prin
cruce[47]. Însă virtutea ce nu se naşte şi nu provine
crearea unei imaginii ideatice a sinelui său, ce
din nevoinţă şi pătimiri pentru adevăr, este numai
funcţionează ca „mască”.
deşertăciune şi mândrie, cu alte cuvinte „mască”.
Prin urmare „virtutea” ca mască e folosită ca să Deci, iată problema noastră: care este oare
fie satisfăcute nevoi psihice pentru autocertificare criteriul şi mobilul prioritar al faptelor noastre şi
şi recunoaştere socială. De aceea fariseul invocă al vieţii noastre în general? Adevărul (Hristos)
virtuţile lui : „postesc de două ori pe săptămână, sau imaginarea unei întţietăţi a noastre din partea
dau zeciuală din toate câte am”[45]. Virtuţile lui unui Iisus Hristos al preferinţelor slăbiciunilor
religioase compun masca lui religioasă, care-l noastre? Oricum, în fiecare moment al vieţii
înalţă ca stindard al superiorităţii şi măreţiei în noastre ne găsim între adevăr şi virtute!
relaţie cu alţi oameni : „nu-s ca ceilalţi oameni”! 2. Despre „Sărăcia cea duhovnicească”,
Pe de altă parte preferinţa „virtuţii” are ca rezultat patristică
inevitabil „înăbuşirea” adevărului la marginea
Este cunoscut că multe fragmente ale Sfintei
unei conştiinţe personale, dar şi sociale. După
Scripturi sunt folosite des, de mulţi oameni, cu un
ce „virtuosul” câştigă social, preferă „virtutea”
sens diferit de acela pe care cuvântul evanghelic
şi o înalţă înăuntrul său ca busolă primordială
concret îl are sau chiar antitetic acestuia. Aşa şi
a evoluţiei vieţii sale. O astfel de obsesie,
expresia lui Iisus Hristos „săraci cu duhul” se
însă, la valoarea primordială a „virtuţii” mă
foloseşte deseori de mulţi pentru a face cunoscut
conduce inevitabil la falsificarea sau negarea
omul, ce are capacităţii intelectuale relative sau
adevărului. Aşa se întâmplă la mulţi creştini
care tinde spre naivitate. Cu certitudine într-o
dintre noi, „virtuoşi” din alte puncte de vedere,
accepţie mult mai corectă, sărac cu duhul este
să nedreptăţim adevărul. Să-l folosim ca să ne
smeritul, neînsemnatul! Cu toate acestea este
sprijinim „virtutea” noastră (masca noastră), în
oare o coincidenţă întâmplătoare aşezarea înainte
cazul în care jumătate din adevăr ne serveşte să nu-l
a fericirii „fericiţi cei săraci cu duhul, că acestora

166 Epifania numărul 34, Septembrie - Noiembrie 2015


e împărăţia cerurilor” de către Mântuitorul, la are realizări duhovniceşti, chiar dacă cunoaşte
începutul Predicii de pe Munte a Lui şi înainte de tainele harului lui Dumnezeu şi are împliniri
rostirea celorlalte fericiri? duhovniceşti, contemplaţii ecstatice şi urcuşuri
Nu trebuie să presupunem că Mântuitorul dumnezeieşti. O astfel de stare duhovnicească
Iisus Hristos ar fi pus înaintea celorlalte fericiri devine în mintea omului în întregime firească
pe aceea ce trebuie să se refere la cea mai dificilă (harismatică) şi într-un mod de autoînţeles, pentru
nevoinţă duhovnicească şi la cea mai de nereuşit conştiinţa de sine a acestui om. Precum patriarhul
dobândire duhovnicească? Cu singuranţă aşa nostru Avraam chiar dacă a fost ales, s-a numit
ceva trebuie să se întâmple, întrucât cel sărac cu pe sine pământ şi cenuşă”[50]. În consecinţă,
duhul înseamnă, după Mântuitorul, că este deja, sărăcia duhovnicească e o stare duhovnicească
din viaţa lui pământească, posesor şi moştenitor harismatică, în care coexistă în acelaşi gr