Sunteți pe pagina 1din 224

1.

NO}IUNI FUNDAMENTALE DE TERMODINAMIC|


1.1. PROPRIET|}ILE TERMODINAMICE ALE CORPURILOR

1.1.1. Generalit\]i; parametri de stare; transform\ri termodinamice

Termodinamica este [tiin]a care se ocup\ cu studiul legilor de


transformare a energiei, analizeaz\ mi[carea molecular\ din interiorul corpurilor
[i fenomenele determinate de ac]iunea particulelor elementare constitutive ale
acestora.
Principalele metode în studiul termodinamicii sunt: metoda
fenomenologic\ [i cea statistic\ [1, 24].
Metoda fenomenologic\ (macroscopic\) studiaz\ propriet\]ile generale,
de ansamblu ale sistemelor fizice formate dintr-un num\r finit de corpuri, pornind
de la analiza proceselor macroscopice din natur\, utilizând cele trei principii
fundamentale ale termodinamicii precum [i rezultatele cercet\rilor experimentale,
f\r\ îns\ a explica mecanismul proceselor moleculare care determin\ fenomenul.
Metoda statistic\ (microscopic\) ia în considerare structura molecular\ a
corpurilor, care se consider\ ca fiind formate dintr-un num\r foarte mare de
particule elementare, caracterizate printr-o mobilitate continu\ [i aflate în
interac]iune reciproc\.
Legile fundamentale care stau la baza termodinamicii sunt:
• principiul zero al termodinamicii, care stabile[te condi]iile de echilibru
termic dintre mai multe sisteme care interac]ioneaz\;
• principiul I al termodinamicii, care exprim\ în esen]\ echivalen]a
formelor de energie [i conservarea acesteia;
• principiul al II-lea al termodinamicii, care precizeaz\ sensul spontan de
transformare a energiei [i entropiei sistemelor;
• principiul al III-lea al termodinamicii, ce enun]\ imposibilitatea atingerii
punctului de zero absolut (anularea entropiei la temperatura de zero
absolut).
Studiul termodinamic al unui corp ia în considerare corpul izolat fa]\ de
mediul înconjur\tor. Sistemul termodinamic este compus din mai multe corpuri
cu propriet\]i diferite [i care se g\sesc în interac]iune (mecanic\ [i termic\) între
ele. Sistemele termodinamice izolate (`nchise) nu schimb\ cu mediul exterior nici
c\ldur\ [i nici lucru mecanic, sistemele termodinamice rigide schimb\ doar
c\ldur\ cu mediul `nconjur\tor, iar sistemele adiabate schimb\ doar lucru
mecanic cu mediul ambiant. Sistemele care schimb\ atât c\ldur\ cât [i lucru
mecanic se numesc sisteme deschise.
Starea termodinamic\ este ansamblul tuturor propriet\]ilor macroscopice
instantanee ale corpului. Fiecare proprietate este caracterizat\ de c\tre o m\rime
numit\ parametru de stare. Parametrii de stare pot fi:
• intensivi, care nu depind de dimensiunile sistemului - temperatura (T),
5
presiunea (p);
• extensivi, care depind de dimensiunile sistemului - volumul (V).
Parametrii de stare fundamentali `n termodinamic\ sunt presiunea,
volumul [i temperatura.
Starea de echilibru termodinamic se stabile[te atunci când sistemul,
aflându-se în condi]ii exterioare invariabile, parametrii s\i de stare se men]in
constan]i în timp.
Transformarea termodinamic\ de stare reprezint\ trecerea unui corp
(sistem) dintr-o stare de echilibru în alta, atunci când se modific\ condi]iile
exterioare ale acestuia, provocându-se astfel un schimb de energie. Cu alte
cuvinte, transformarea de stare este un proces de trecere de la o stare de echilibru
la alta prin parcurgerea unei succesiuni ordonate de st\ri, caracterizate prin valori
precise ale m\rimilor de stare. Transform\rile se numesc cvasistatice, dac\
parametrii de stare variaz\ în timp atât de lent încât, la orice moment, sistemul s\
poat\ fi considerat în echilibru. În fig. 1.1, între starea ini]ial\ (1) [i final\ (2)
sistemul trece printr-o infinitate de st\ri de echilibru. Teoretic, procesul
cvasistatic 1-2 dureaz\ un timp infinit, pentru a-[i p\stra st\rile intermediare în
echilibru termodinamic [1, 8, 15, 19, 30].

Fig. 1.1 – Transformare cvasistatic\

Procesele naturale nu sunt procese cvasistatice, dar no]iunea este o


abstrac]ie [tiin]ific\, util\ pentru în]elegerea esen]ei fenomenelor reale.
Transform\rile în urma c\rora sistemul termodinamic trece dintr-o stare ini]ial\
de echilibru într-o stare final\ de echilibru, f\r\ a trece succesiv prin st\ri
intermediare de echilibru se numesc transform\ri necvasistatice [i nu pot fi
reprezentate grafic.
Transformarea se nume[te ciclic\ sau `nchis\ dac\ starea final\ a
sistemului termodinamic coincide cu starea sa ini]ial\, dup\ parcurgerea altor
st\ri intermediare diferite (fig. 1.2); `n caz contrar, transformarea se nume[te
deschis\.

Fig. 1.2 – Transform\ri


ciclice

Transformarea reversibil\ este o transformare în care, în urma


schimb\rii semnului de varia]ie al parametrilor de stare, sistemul evolueaz\ de la

6
starea final\ la starea ini]ial\, trecând prin acelea[i st\ri intermediare de echilibru
prin care a trecut în transformarea primar\ de la starea ini]ial\ la starea final\.
Orice transformare care nu este reversibil\ este ireversibil\.
Transform\rile necvasistatice sunt transform\ri ireversibile; toate
transform\rile din natur\ sunt ireversibile, adic\ se desf\[oar\ într-un anumit sens
[i nu se pot reîntoarce de la sine (în sens opus) f\r\ consum energetic din exterior.
~n func]ie de num\rul de parametri de stare ce se modific\, transform\rile
pot fi:
• simple – un parametru fundamental de stare se men]ine constant;
• complexe – to]i parametrii de stare fundamentali sufer\ modific\ri.

1.1.2. Lucrul mecanic [i c\ldura [8]

Lucrul mecanic [i c\ldura sunt forme prin care are loc schimbul de
energie, fiind parametri de proces, având sens doar `n leg\tur\ cu desf\[urarea
unui proces de schimb de energie; nu se poate vorbi de lucrul mecanic sau
cantitatea de c\ldur\ ale unui corp `ntr-o anumit\ stare de echilibru termodinamic.
Ca urmare, nici lucrul mecanic [i nici c\ldura nu sunt parametri de stare.
Prin conven]ie, c\ldura primit\ de c\tre corp are semn pozitiv, iar c\ldura
cedat\ este negativ\; lucrul mecanic produs este pozitiv, iar lucrul mecanic
consumat este negativ.

1.1.2.1. Lucrul mecanic corespunz\tor varia]iei de volum


Este lucrul mecanic efectuat sau consumat de c\tre corpurile `n stare
gazoas\ sub ac]iunea unor for]e de presiune.
S\ consider\m un cilindru, `nchis de un piston mobil (fig. 1.3a), `n
interiorul c\ruia se g\se[te gaz. ~ntr-un interval de timp infinit mic deplas\m
pistonul pe distan]a dx; lucrul mecanic elementar corespunz\tor deplas\rii
pistonului va fi:
dL = F ⋅ dx ,
`n care F este for]a ce ac]ioneaz\ asupra pistonului.

a) b)
Fig. 1.3 – Determinarea lucrului mecanic corespunz\tor varia]iei de volum

Varia]ia de volum a gazului va fi:


dV = A ⋅ dx ,
7
unde A este aria pistonului.
Din cele dou\ rela]ii rezut\:
dV
dL = F ⋅ = p ⋅ dV ,
A
rela]ie care reprezint\ lucrul mecanic elementar corespunz\tor varia]iei de volum.
Reprezentând procesul `n diagrama presiune – volum (p – V, fig. 1.3b),
lucrul mecanic corespunz\tor varia]iei de volum la trecerea din starea (1) `n starea
(2) va fi:
2
L12 = ∫ p ⋅ dV
1
[i este propor]ional cu aria suprafe]ei delimitate de curba ce reprezint\ procesul [i
de axa orizontal\ a sistemului de coordonate (a-1-2-b).
Folosind m\rimile specifice (l = L/m, v = V/m, `n care m este masa
gazului), lucrul mecanic corespunz\tor varia]iei de volum va fi:
2
l12 = ∫ p ⋅ dv .
1
Pentru calculul lucrului mecanic corespunz\tor varia]iei de volum este
necesar s\ se cunoasc\ legea de varia]ie a presiunii.
1.1.2.2. Lucrul mecanic de deplasare (dislocare)
Reprezint\ lucrul mecanic necesar deplas\rii unui volum de fluid printr-o
conduct\, dintr-o pozi]ie dat\ pân\ `n pozi]ia imediat urm\toare, `n condi]ii de
presiune constant\.
Consider\m o conduct\ prin care circul\ un gaz (fig. 1.4); sec]iunile (I) [i
(II) delimiteaz\ o por]iune ce con]ine o anumit\ cantitate de fluid, care se
deplaseaz\ pe distan]a (x), astfel `ncât (I) ajunge `n (II) [i (II) ajunge `n (III).
Lucrul mecanic pentru deplasarea gazului va fi:
V
Ld = F ⋅ x = F ⋅ ,
A
unde V este volumul de gaz, iar A este aria sec]iunii conductei.

Fig. 1.4 – Calculul lucrului


mecanic de deplasare

}inând cont c\ p = F/A, rezult\ lucrul mecanic de deplasare:


Ld = p ⋅ V sau l d = p ⋅ v .
Diferen]iind rela]ia lucrului mecanic de deplasare ob]inem:
dLd = p ⋅ dV + V ⋅ dp = dL + V ⋅ dp
Lucrul mecanic de deplasare este cedat fiec\rui volum de fluid de c\tre
fluidul din conduct\ aflat `n spatele s\u, ce ac]ioneaz\ ca un piston; volumul
considerat de fluid consum\ acest lucru mecanic pentru deplasarea fluidului din
8
fa]a sa. ~n cazul intr\rii fluidului `ntr-un rezervor (sau ma[in\) la presiune
constant\, lucrul mecanic de deplasare se adaug\ la energia fluidului din rezervor.

1.1.2.3. Lucrul mecanic tehnic


Lucrul mecanic tehnic (denumit [i lucru mecanic util exterior) este lucrul
mecanic produs de c\tre o ma[in\ termic\; ma[ina termic\ transform\ c\ldura
fluidului de lucru `n lucru mecanic.

1.1.2.4. C\ldura
C\ldura reprezint\ o form\ de transfer de energie `ntre corpuri cu st\ri
termice diferite. ~n general schimbul de energie sub form\ de c\ldur\ este `nso]it
de modificarea temperaturii corpurilor (c\ldur\ sensibil\); c\ldura latent\ duce
la schimbarea st\rii de agregare a corpurilor.
Cantitatea de c\ldur\ sensibil\ schimbat\ de un corp cu mediul exterior
`ntr-o transformare `n care temperatura acestuia sufer\ o varia]ie infinit mic\ este
dat\ de rela]ia:
dQ = m ⋅ c ⋅ dT ,
`n care m este masa corpului [kg], c este c\ldura specific\ [J/kg⋅K], iar dT este
varia]ia de temperatur\ [K].
Cantitatea de c\ldur\ schimbat\ `ntr-un proces termodinamic va fi:
2
Q12 = ∫ m ⋅ c ⋅ dT [J ] ,
1
sau
2
⎡J ⎤
q12 = ∫ c ⋅ dT ⎢ kg ⎥ .
1 ⎣ ⎦
Cantitatea de c\ldur\ primit\ este pozitiv\ deoarece conduce la cre[terea
temperaturii corpului (dt>0), iar cantitatea de c\ldur\ cedat\ este negativ\, ducând
la sc\derea temperaturii corpului.
C\ldura specific\ a unui fluid reprezint\ cantitatea de c\ldur\ necesar\
cre[terii cu un grad a temperaturii unui kilogram de substan]\ sau a unui kilomol*.
Valoarea c\ldurii specifice a gazelor depinde de modul `n care se desf\[oar\
procesul de `nc\lzite sau r\cire; astfel c\ldura specific\ este mai mare pentru
procesele ce au loc la presiune constant\ decât pentru procesele ce au loc la
volum constant (cp > cv). Raportul celor dou\ c\lduri specifice se nume[te
exponent adiabatic k:
cp
k= .
cv
Pentru gaze, c\ldura specific\ variaz\ cu temperatura (fig. 1.5); `n mod
obi[nuit se utilizeaz\ rela]ii polinomiale pentru a exprima dependen]a de
temperatur\ a c\ldurii specifice:

*
kilomolul (kmol) reprezint\ cantitatea de substan]\ a c\rei mas\, exprimat\ `n
kilograme, este numeric egal\ cu masa atomic\ relativ\.
9
c = a + b⋅t + d ⋅t2 +K,
unde t este temperatura, iar a, b, d sunt coeficien]i care depind de natura gazului [i
de intervalul de temperatur\ pentru care se dezvolt\ calculele.

Fig. 1.5 – Varia]ia `n


func]ie de temperatur\ a
c\ldurii specifice molare la
presiune constant\
1-oxigen;
2-azot;
3-azot atmosferic;
4-aer;
5-hidrogen;
6-oxid de carbon;
7-oxid de azot;
8-gaz OH.

1.2. GAZE PERFECTE; LEGILE GAZELOR PERFECTE [1]

1.2.1. Defini]ia gazului perfect

Gazul perfect este o substan]\ ipotetic\, incompresibil\, constituit\ din


molecule de form\ sferic\, perfect elastice, de volum neglijabil, lipsite de
coeziune, aflate la mare distan]\ între ele [i care interac]ioneaz\ numai prin
ciocniri [i transmiteri de impulsuri. În mi[carea lor dezordonat\ moleculele au o
mi[care rectilinie [i uniform\, pân\ la ciocnirea cu alte molecule, iar c\ldurile
specifice sunt considerate constante, independente de presiune [i temperatur\.
Gazul perfect nu are vâscozitate, î[i p\streaz\ propriet\]ile indiferent de varia]iile
de presiune [i temperatur\, iar în vecin\tatea temperaturii de zero absolut nu se
lichefiaz\, volumul s\u tinzând spre zero.
Gazele reale prezint\ abateri fa]\ de comportarea gazului perfect în
special datorit\ coeficientului de compresibilitate, dar vaporii [i aerul la presiuni
foarte mici [i temperaturi foarte ridicate se apropie de gazul perfect.

1.2.2. Legile gazelor perfecte


Legea Boyle-Mariotte sau a transform\rii izoterme (T = ct.), arat\ c\
volumele ocupate de o aceea[i mas\ de gaz perfect sunt invers propor]ionale cu
presiunile suportate de el, adic\:
p ⋅ V = ct. ,
10
sau
p1 V2
=
p 2 V1
atunci când gazul evolueaz\ la temperatur\ constant\ `ntre starea (1) [i starea (2).
În diagrama p-V, func]ia de temperatur\ este o hiperbol\ echilater\, iar
curbele mai dep\rtate de origine sunt carateristice temperaturilor mai ridicate
(fig.1.6).

Fig. 1.6 – Transformarea izoterm\

Legea lui Gay Lussac sau a transform\rii izobare (p = ct), arat\ c\ la


presiune constant\ volumele aceleia[i cantit\]i de gaz perfect sunt direct
propor]ionale cu temperaturile absolute ale gazului:
V
= ct. ,
T
sau
V1 V2
= ,
T1 T2
atunci când gazul evolueaz\ la presiune constant\ `ntre st\rile (1) [i (2).
Varia]ia de volum ∆V a gazului, între starea ini]ial\ V0, la temperatura
t0=00C [i starea final\ V la temperatura t este:
∆V = V −V0 = V0 ⋅α ⋅ t
unde α este coeficientul de dilatare izobar\ (α =1/273,15=0.0036610C-1).
În diagrama p-V izobara este o dreapt\ paralel\ cu abscisa, iar în
diagrama V-T o dreapt\ care porne[te din origine (fig.1.7.).
Legea lui Charles sau a transform\rii izocore (V = ct.) arat\ c\ pentru un
gaz perfect, la volum constant presiunile între dou\ st\ri sunt propor]ionale cu
temperaturile absolute:
p
= ct. ,
T
p p
sau 1 = 2 ,
T1 T2
atunci când gazul evolueaz\ la volum constant `ntre st\rile (1) [i (2).
Varia]ia de presiune `ntre starea final\ [i cea ini]ial\ este dat\ de rela]ia:
∆p = p − p0 = p0 ⋅β⋅ t,
11
unde β este coeficientul de compresibilitate izocor\ (β=α=0.003661°C-1).

Fig. 1.7 – Transformarea izobar\

Fig. 1.8 – Transformarea izocor\

~n diagrama p-V procesul izocor este o dreapt\ paralel\ cu ordonata, iar în


diagrama V-T o dreapt\ care pleac\ din origine [i are panta p0⋅ β (fig.1.8).
Legea general\ a gazului perfect sau ecua]ia de stare Clapeyron-
Mendeleev se ob]ine prin îmbinarea legilor anterioare, fiind exprimat\ sub forma
general\ f(v, p, T) = ct. Pentru un kilogram de substan]\, se poate demonstra c\
legea general\ a gazului perfect este:
p⋅v
= ct. = R ,
T
`n care v este volumul specific, iar R este o constant\ specific\ fiec\rui gaz.
Ecua]ia de stare se mai poate scrie sub forma:
p ⋅ v = R ⋅T
sau
p
= R ⋅T ,
ρ
unde ρ este densitatea gazului.
Pentru m kg de gaz, ecua]ia termic\ de stare devine:
p ⋅V = m ⋅ R ⋅ T ,
iar pentru 1 kmol, având masa molar\ M kg ob]inem:
M ⋅ p ⋅ v = M ⋅ R ⋅T .
Notând:
12
• M ⋅ v = v M - volumul molar (vM=22,414 m3*),
• M ⋅ R = RM - constanta universal\ a gazelor perfecte (R=8314 J/kg∙K la
760 mm Hg [i 00C),
ob]inem:
p ⋅ v M = RM ⋅ T .
m
}inând cont c\ unei mase m de gaz `i corespund µ kmoli ( µ = ),
M
ecua]ia de stare se poate scrie sub forma:
m
p ⋅ V = µ ⋅ RM ⋅ T = ⋅ RM ⋅ T .
M
Legea lui Avogadro arat\ c\ volume egale din gaze diferite, aflate `n
acelea[i condi]ii de temperatur\ [i presiune, con]in acela[i num\r de molecule:
NA = 6,023⋅1026 molecule/kmol.
Legea lui Dalton se aplic\ amestecurilor de gaze perfecte [i arat\ c\
presiunea total\ a amestecului este egal\ cu suma presiunilor par]iale ale
componentelor; prin presiune par]ial\ a unui component se `n]elege presiunea pe
care ar avea-o componentul respectiv dac\ ar ocupa singur `ntregul volum
disponibil.

1.3. PRIMUL PRINCIPIU AL TERMODINAMICII [1, 8, 25]

1.3.1. Principiul echivalen]ei

Primul principiu al termodinamicii reprezint\ aplicarea legii generale a


conserv\rii energiei pentru procesele termice.
Ca dat\ a stabilirii primului principiu al termodinamicii se consider\ anul
1842, când Robert Mayer a enun]at echivalen]a c\ldurii [i a lucrului mecanic. ~n
1843 James Joule confirm\ experimental rezultatele lui Robert Mayer, utilizând
aparatul din fig. 1.9; lucrul mecanic produs de c\derea greut\]ii (1) pe distan]a (h)
este transformat `n c\ldur\ prin frecare de c\tre agitatorul cu palete (4), care se
rote[te `n interiorul vasului calorimetric (3), `n care se g\se[te ap\. Experien]a a
ar\tat c\ pentru un lucru mecanic de 1 kgf⋅m se ob]ine o cantitate de c\ldur\ de
1/424,9 kcal (altfel zis, 1 kcal este echivalent\ cu 424,9 kgf⋅m).

Fig. 1.9 – Determinarea echivalentului


caloric al lucrului mecanic
1-greutate;
2-termometru;
3-vas calorimetric;
4-agitator.

*
1 kmol →M [kg] → vM [m3]
13
Dac\ atât c\ldura cât [i lucrul mecanic se exprim\ `n Joule, experien]a
arat\ c\ un lucru mecanic de 1J este echivalent cu o cantitate de c\ldur\ de 1J.
Aceast\ formulare a primului principiu este cunoscut\ sub denumirea de
principiul echivalen]ei, fiind exprimat\ matematic de rela]ia (scris\ pentru
unit\]ile de m\sur\ din S.I.):
Q = L sau Q-L=0.
~n aceast\ form\, primul principiu poate fi enun]at astfel: c\ldura poate fi
produs\ din lucru mecanic [i se poate transforma `n lucru mecanic, totdeauna `n
acela[i raport de echivalen]\.
Aceast\ form\ a primului principiu al termodinamicii este valabil\ pentru
transform\ri `nchise (ciclice), `n care sistemul revine la starea ini]ial\ (prin cedare
de c\ldur\ c\tre mediul `nconjutor, apa revine la temperatura ini]ial\).

1.3.2. Primul principiu al termodinamicii pentru transform\ri deschise

Fie un sistem ce evolueaz\ de la starea (1) la starea (2) – fig. 1.10 – fie pe
calea (A), fie pe calea (B); pentru a transforma procesul deschis (1) → (2) `ntr-
unul ciclic, presupunem c\ sistemul revine la starea ini]ial\ pe calea (C).

Fig. 1.10 – Schem\ deducerea primului principiu pentru


transform\ri deschise

Pentru cele dou\ transform\ri ciclice putem aplica principiul echivalen]ei


dintre c\ldur\ [i lucru mecanic:
• pentru ciclul (1) → A→ (2) →C → 1: (Q1A2 + Q2C1) – (L1A2 + L2C1) = 0;
• pentru ciclul (1) → B→ (2) →C → 1: (Q1B2 + Q2C1) – (L1B2 + L2C1) = 0.
Din cele dou\ rela]ii rezult\:
Q1A2 – L1A2 = Q1B2 – L1B2 = L2C1 – Q2C1,
sau
Q12 – L12 = ct. = ∆Etot,
unde ∆Etot reprezint\ varia]ia total\ de energie. Energia total\ poate fi scris\ sub
forma:
Etot = U + Ec +Ep,
`n care U este energia intern\ a fluidului, datorat\ mi[c\rii particulelor care `l
compun, Ec este energia cinetic\, iar Ep este energia poten]ial\.
Neglijând varia]ia de energie cinetic\ [i poten]ial\, rezult\:
Q12 – L12 = ∆U,
sau
Q – L = ∆U.
Se observ\ c\ dac\ transformarea este ciclic\ (starea final\ coincide cu
cea ini]ial\), ∆U = 0 [i ob]inem Q – L = 0.
Folosind m\rimile specifice, rezult\:
q – l = ∆u,
iar pentru procese infinitezimale:
14
dq = dl + du,
sau
dq = p⋅dv + du,
pentru procese reversibile.
Energia intern\ U este un parametru de stare; prin conven]ie, la 00C [i 760
mm Hg energia intern\ se consider\ a fi nul\.
Pentru un proces izocor dv = 0 [i rezult\:
dq = du
sau
q12 = ∆u,
deci putem spune c\ energia intern\ reprezint\ energia schimbat\ sub form\ de
c\ldur\ `ntr-un proces izocor.
1.3.3. Primul principiu al termodinamicii pentru sisteme deschise
Aceast\ form\ a primului principiu al termodinamicii se aplic\ sistemelor
care schimb\ substan]\ cu mediul exterior.
S\ presupunem o ma[in\ termic\* prin care circul\ un fluid, acesta
intrând `n ma[in\ prin sec]iunea (1, fig. 1.11) [i ie[ind prin sec]iunea (2). Ma[ina
prime[te cantitatea de c\ldur\ q12 [i produce lucrul mecanic tehnic lt12.

Fig. 1.11 – Aplicarea primului


principiu al termodinamicii pentru
sisteme deschise

Din ecua]ia de conservare a energiei rezult\:


c12 c 22
q12 + u1 + p1 ⋅ v1 + + g ⋅ h1 = lt 12 + u 2 + p 2 ⋅ v 2 + + g ⋅ h2 ,
2 2
`n care produsul p⋅v reprezint\ lucrul mecanic de deplasare, iar c1 [i c2 sunt
vitezele fluidului `n sec]iunile respective.
Presupunem c1≈c2 [i h1≈h2[i ob]inem:
q12 − lt12 = u 2 + p 2 ⋅ v 2 − (u1 + p1 ⋅ v1 )
sau
q12 − l t12 = ∆i ,
`n care u + p⋅v = i reprezint\ entalpia.
Rela]ia se poate scrie [i sub forma:
q12 = ∆i + lt12
sau, pentru procese infinitezimale:
dq = di + dlt .
Din rela]ia de defini]ie a entalpiei i = u + p⋅v rezult\:
*
care transform\ c\ldura `n lucru mecanic.
15
di = du + p ⋅ dv + v ⋅ dp
[i pentru c\ dq = p⋅dv + du ob]inem:
dq = di − v ⋅ dp .
Ca urmare lucrul mecanic tehnic va fi dat de rela]ia:
dlt = −v ⋅ dp .
Se observ\ c\ dac\ dp = 0 (proces izobar), rezult\ dq = di, deci entalpia
este c\ldura schimbat\ `ntr-o transformare ce are loc la presiune constant\.
Etalpia este de asemenea un parametru de stare; prin conven]ie, la 00C [i
760 mm Hg entalpia se consider\ a fi nul\.

1.3.4. Energia intern\ [i entalpia gazelor perfecte

Pentru gaze perfecte, energia intern\ [i entalpia se determin\ cu rela]iile:


du = cv ⋅ dT , ∆u = cv ⋅ ∆T ,
sau
di = c p ⋅ dT , ∆i = c p ⋅ ∆T ,
unde cv este c\ldura specific\ la volum constant, iar cp este c\ldura specific\ la
presiune constant\ (presupuse a fi constante).
Am v\zut anterior c\:
dq = p⋅dv + du,
dq = di − v ⋅ dp ,
de unde ob]inem:
di − du = p ⋅ dv + v ⋅ dp .
Din ecua]ia termic\ de stare a gazului perfect p ⋅ v = R ⋅ T rezult\:
p ⋅ dv + v ⋅ dp = R ⋅ dT
[i ]inând cont c\:
du = cv ⋅ dT ,
di = c p ⋅ dT ,
ob]inem `n final:
c p − c v = R.
Cum cp/cv = k (exponent adiabatic), rezult\:
R k⋅R
cv = [i c p = .
k −1 k −1

1.4. PARAMERII CARATERISTICI PENTRU TRANSFORM|RILE


SIMPLE ALE GAZELOR PERFECTE [1, 8]

1.4.1. Transformarea izocor\

Transformarea izocor\ are loc la volum constant (fig. 1.12), fiind


caracterizat\ de ecua]ia:

16
p1 p 2
= .
T1 T2

Fig. 1.12 – Transformarea izocor\

Lucrul mecanic corespunz\tor varia]iei de volum este dat de rela]ia:


dl = p ⋅ dv .
Transformarea fiind izocor\, volumul este constant, deci:
dv = 0 ⇒ dl = 0 .
Lucrul mecanic tehnic se calculeaz\ cu rela]ia general\:
dlt = −v ⋅ dp ,
de unde rezult\:
p2 p2

lt12 = ∫ − v ⋅ dp = −v ⋅ ∫ dp = v ⋅ ( p1 − p 2 ) .
p1 p1

C\ldura schimbat\ rezult\ din ecua]ia primului principiu al


termodinamicii:
dq = dl + du;
cum dl=0 rezult\ dq = du sau:

2
dq = cv ⋅ dT ⇒ q12 = cvm ⋅ ∫ dT = cvm ⋅ (T2 − T1 )
1
sau
R
q12 = ⋅ (T2 − T1 ) ,
k −1
unde cvm este c\ldura specific\ medie, la volum constant, presupus\ a fi
independent\ de temperatur\.

1.4.2. Transformarea izobar\

Transformarea izobar\ are loc la presiune constant\ (fig. 1.13), fiind


caracterizat\ de ecua]ia:
V1 V2
= .
T1 T2
17
Fig. 1.13 – Transformarea izobar\

Lucrul mecanic corespunz\tor varia]iei de volum este:


v2

dl = p ⋅ dv ⇒ l12 = ∫ p ⋅ dv = p ⋅ (v
v1
2 − v1 ) .

Lucrul mecanic tehnic rezult\ din rela]ia de defini]ie:


dlt = −v ⋅ dp .
Cum presiunea este constant\ (dp = 0), rezult\ lt12 = 0.
C\ldura schimbat\ `ntr-un proces izobar se determin\ din primul
principiu al termodinamicii:
dq = di − v ⋅ dp ,
`n care dp = 0, ceea ce ne conduce la:

2
dq = di ⇒ dq = c p ⋅ dT ⇒ q12 = c pm ⋅ ∫ dT
1
de unde:
q12 = c pm ⋅ (T2 − T1 )
sau
k⋅R
q12 = ⋅ (T2 − T1 ) .
k −1
1.4.3. Transformarea izoterm\

Transformarea izoterm\ are loc la temperatur\ constant\, ecua]ia


caracteristic\ fiind:
p ⋅ V = ct.

Fig. 1.14 – Transformarea izoterm\

18
Lucrul mecanic corespunz\tor varia]iei de volum este:
v2

dl = p ⋅ dv ⇒ l12 = ∫ p ⋅ dv .
v1
Din ecua]ia general\ a gazului ob]inem:
R ⋅T
p ⋅ v = R ⋅T ⇒ p = ,
v
iar lucrul mecanic va fi:
v2
dv v p
l12 = R ⋅ T ⋅ ∫ ⇒ l12 = R ⋅ T ⋅ ln 2 = R ⋅ T ⋅ ln 1 .
v1
v v1 p2
Lucrul mecanic tehnic se determin\ pornind de la rela]ia:
dlt = −v ⋅ dp .
Din ecua]ia termic\ de stare a gazului rezult\:
R ⋅T
p ⋅ v = R ⋅T ⇒ v =
p
~nlocuind volumul specific ob]inem:
p2
dp p v
lt12 = − R ⋅ T ⋅ ∫ ⇒ lt12 = R ⋅ T ⋅ ln 1 = R ⋅ T ⋅ ln 2 = l12 .
p1
p p2 v1
C\ldura schimbat\ `n procesul izoterm va fi:
dq = dl + du.
Dar du = cp⋅dT, iar procesul fiind izoterm dT = 0; rezult\ deci dq = dl
sau:
q12 = l12.

1.4.4. Transformarea adiabatic\

Transformarea adiabatic\ se caracterizeaz\ prin absen]a schimbului de


c\ldur\ cu mediul `nconjur\tor (dq = 0).
Din ecua]ia primului principiu al termodinamicii dq = dl + du, pentru:
dq = 0, du = cv⋅dT, dl = p⋅dv,
rezult\:
cv ⋅ dT + p ⋅ dv = 0
[i ]inând cont c\ p ⋅ v = R ⋅ T [i c\ cp/cv = k ob]inem urm\toarele rela]ii
caracteristice ale transform\rii adiabatice:
p ⋅ v k = ct.,
T ⋅ v k −1 = ct.,
1− k

T⋅p k
= ct.
Lucrul mecanic corespunz\tor varia]iei de volum rezult\ din rela]ia
19
dq=dl + du, `n care dq=0, iar du = cv⋅ dT, ceea ce ne conduce la:
l12 = c vm ⋅ (T1 − T2 ) ,
R
sau, pentru cvm = , rezult\:
k −1
R
l12 = ⋅ (T1 − T2 ) .
k −1
Lucrul mecanic tehnic rezult\ din ecua]ia primului principiu al
termodinamicii sub forma dq = di + dlt , `n care dq=0 [i rezult\:
d lt = − di = −c p ⋅ dT
sau
lt12 = c pm ⋅ (T1 − T2 ) .
k⋅R
Cum c pm = , rezult\ `n final:
k −1
k⋅R
lt12 = ⋅ (T1 − T2 ) = k ⋅ l12 .
k −1

1.4.5. Transformarea politrop\

Este cea mai general\ transformare, fiind caracterizat\ prin rela]iile:


p ⋅ v n = ct.,
T ⋅ v n −1 = ct.,
1− n

T⋅p n
= ct.,
`n care n este exponentul politropic. Valori particulare ale exponentului politropic
permit ob]inerea rela]iilor caracteristice celorlalte transform\ri (fig. 1.15):
• n = 0 – transformarea izobar\;
• n = 1 – transformarea izoterm\;
• n = k – transformarea adiabatic\;
• n = ∞ – transformarea izocor\.
~n general, procesele politropice
de comprimare sau destindere din
ma[inile termice se desf\[oar\ astfel
`ncât se `ncadreaz\ `ntre izoterm\ [i
adiabat\, adic\:
1 < n < k.
Rela]iile pentru lucrul mecanic
corespunz\tor varia]iei de volum [i
Fig. 1.15 – Reprezentarea curbelor lucrul mecanic tehnic se determin\ la fel
politropice `n diagrama p - V ca `n cazul transform\rii adiabate, folo-
sindu-se `ns\ exponentul politropic n `n loc de exponentul adiabatic k:
20
R
l12 = ⋅ (T1 − T2 ) ;
n −1
n⋅R
lt12 = ⋅ (T1 − T2 ) = n ⋅ l12 .
n −1
Pentru calculul c\ldurii schimbate `ntr-un proces politropic se porne[te
de la rela]ia:
q12 = l12 + ∆u,
R
`n care ∆u = cvm⋅(T2-T1) [i l12 = ⋅ (T1 − T2 ) ; `n final rezult\:
n −1
R
q12 = cvm ⋅ (T2 − T1 ) − ⋅ (T2 − T1 )
n −1
sau
⎛ R ⎞
q12 = (T2 − T1 ) ⋅ ⎜ c vm − ⎟.
⎝ n −1⎠

1.5. TRANSFORMAREA C|LDURII ~N LUCRU MECANIC CU


AJUTORUL CICLURILOR; CICLUL CARNOT [1, 8, 25, 26]

Transformarea continu\ a c\ldurii `n lucru mecanic sau invers este


posibil\ doar dac\ fluidul de lucru revine la starea ini]ial\; `n acest caz fluidul
sufer\ o transformare ciclic\.
Ciclurile pot fi parcurse `n sens direct sau `n sens invers; `n cazul unui
ciclu parcurs `n sens direct (fig. 1.16a), fluidul de lucru prime[te cantitatea de
c\ldur\ (Q) [i cedeaz\ cantitatea de c\ldur\ (Q0), producând lucrul mecanic (L) –
fig. 1.17a. Reprezentând procesele ciclului `n diagrama p – V se observ\ c\ acesta
este parcurs `n sens orar (A→B→C→D) ; toate ciclurile parcurse `n sens orar
produc lucru mecanic (sunt cicluri motoare). Suprafa]a `nchis\ de curbele ce
reprezint\ procesele termice ce au loc `n cadrul ciclului este propor]ional\ cu
lucrul mecanic produs pe ciclu.
Se define[te randamentul termic al ciclului ca fiind raportul dintre c\ldura
util\ (lucrul mecanic produs) [i cantitatea de c\ldur\ introdus\:
L Q − Q0 Q0
ηT = = = 1− .
Q Q Q
~n rela]ia de defini]ie a randamentului termic se introduce valoarea
absolut\ a c\ldurii cedate deoarece, prin conven]ie, aceasta are semn negativ; cum
Q0 < Q , randamentul termic este subunitar. Altfel zis, `n cadrul unui ciclu
parcurs `n mod direct se introduce o cantitate de c\ldur\ (Q), dar numai o parte
din ea ( Q − Q0 ) este utilizat\ pentru producerea de lucru mecanic.
~n cazul ciclurilor inverse (fig. 1.16b), sensul de parcugere al ciclului este
antiorar (A→D→C→B); `n cadrul procesului de func]ionare al ma[inii se
absoarbe cantitatea de c\ldur\ (Q0), se consum\ lucrul mecanic (L) [i se cedeaz\
21
mediului cantitatea de c\ldur\ (Q) – fig. 1.17b. Aceste cicluri se utilizeaz\ `n
cazul instala]iilor frigorifice [i a pompelor de c\ldur\*.

a) b)
Fig. 1.16 – Cicluri
a-ciclu direct; b-ciclu invers.

Fig. 1.17 - Scheme de func]ionare ale instala]iilor termice


a-motor termic; b-ma[in\ frigorific\ sau pomp\ de c\ldur\.

Pentru evaluarea performan]elor ciclurilor inverse se utilizeaz\ eficien]a


termic\, `ntâlnit\ [i sub denumirea de coeficient de performan]\ (COP).
Eficien]a termic\ reprezint\ raportul dintre c\ldura util\ [i lucrul mecanic
consumat. Pentru instala]iile frigorifice, eficien]a termic\ este dat\ de rela]ia:
Q0
ε= .
L
Lucrul mecanic se introduce `n valoarea absolut\ deoarece are semn
negativ (fiind consumat).
Pentru pompele de c\ldur\ eficien]a termic\ este:

*
Pompele de c\ldur\ preiau c\ldura de la o surs\ cu temperatur\ relativ sc\zut\ [i o
cedeaz\ unui consumator la o temperatur\ mai ridicat\, fiind destinate `nc\lzirii spa]iilor
locuite.
22
Q
ε= .
L
Eficien]a termic\ are valori supraunitare.
Problema transform\rii c\ldurii `n lucru mecanic a fost studiat\ sub form\
general\, pentru prima dat\, de c\tre Sadi Carnot; acesta a analizat un ciclu
format din dou\ transform\ri izoterme [i dou\ transform\ri adiabatice. Ciclul
Carnot reprezint\ un ciclu de referin]\ `n aprecierea randamentului unei instala]ii
termice reale ce func]ioneaz\ `ntre acelea[i limite de temperatur\. Func]ionarea
instala]iei dup\ un ciclu Carnot ar asigura randament maxim acesteia, dar acest
lucru nu este posibil `n realitate, transform\rile izoterme [i adiabatice fiind practic
imposibil de realizat.
~n cazul ciclului Carnot direct (fig. 1.18a) au loc urm\toarele procese:
• 4→1 – comprimarea adiabat\ a fluidului de lucru, `nso]it\ de cre[terea
temperaturii;
• 1→2 – fluidul de lucru prime[te cantitatea de c\ldur\ (Q), `ntr-un proces
izoterm;
• 2→3 – destindere adiabat\ a fluidului, prin care temperatura acestuia
scade;
• 3→4 – cedarea cantit\]ii de c\ldur\ (Q0), `n cadrul unei transform\ri
izoterme.
Notând cu T temperatura sursei calde (de la care se preia cantitatea de
c\ldur\ Q – vezi [i fig. 1.17a) [i cu T0 temperatura sursei reci (temperatura
mediului c\tre care se cedeaz\ cantitatea de c\ldur\ Q0), se poate demonstra c\
randamentul termic al ciclului Carnot direct este dat de rela]ia:
T0
η Tc = 1 − .
T

a) b)
Fig. 1.18 – Ciclul Carnot
a-direct; b-invers.

~n cazul ciclului Carnot invers (fig. 1.18b), procesele ce au loc sunt:


• 1→2 – comprimarea adiabat\ a fluidului de lucru;
• 2→3 – fluidul de lucru cedeaz\ cantitatea de c\ldur\ (Q), `ntr-un proces

23
izoterm;
• 3→4 – destinderea adiabat\ a fluidului, `nso]it\ de sc\derea temperaturii
acestuia;
• 4→1 – preluarea de c\tre fluid a cantit\]ii de c\ldur\ (Q0), `n cadrul unei
transform\ri izoterme.
Eficien]a frigorific\ al unei instala]ii frigorifice func]ionând dup\ ciclul
Carnot este:
T0
ε fc = ,
T − T0
`n care T este temperatura sursei calde (c\tre care se cedeaz\ cantitatea de c\ldur\
Q – vezi [i fig. 1.17b), iar T0 este temperatura sursei reci (de la care se preia
cantitatea de c\ldur\ Q0).
Eficien]a frigorific\ a unei pompe de c\ldur\ func]ionând dup\ ciclul
Carnot este:
T 1 1
ε pc = = = .
T − T0 T0 η Tc
1−
T
1.6. AL DOILEA PRINCIPIU AL TERMODINAMICII [1, 8, 25, 30]

1.6.1. Necesitatea celui de al doilea principiu [i formularea sa

Primul principiu al termodinamicii, ca expresie a legii conserv\rii [i


transform\rii energiei, arat\ numai posibilitatea transform\rii reciproce a
diverselor forme de energie. De asemenea primul principiu trateaz\ transform\rile
reversibile (ex. de la A la B [i de la B la A) cu echivalen]\ de energie (dar cu
semn schimbat), f\r\ a preciza [i a stabili dac\ aceast\ evolu]ie este posibil\ sau
nu. Mai mult principiul I al termodinamicii trateaz\ în acela[i mod transformarea
de energie mecanic\ în c\ldur\ [i invers, de[i între aceste dou\ transform\ri este o
deosebire esen]ial\: energia mecanic\ se poate transforma integral în c\ldur\ prin
frecare, f\r\ condi]ii speciale; energia caloric\ îns\, nu se poate transforma
niciodat\ integral în lucru mecanic, reclamând [i anumite condi]ii de efectuare.
Toate aceste elemente au dus la formularea principiului al II-lea al
termodinamicii, care stabile[te particularit\]ile de transformare a c\ldurii, cu
caracter calitativ. El nu vizeaz\ cantit\]ile de energie din cadrul procesului, ci
numai sensul transform\rilor [i explic\ principiul general al “naturii”, dup\ care
transform\rile spontane de energie se realizeaz\ de la poten]ial mai ridicat spre
poten]ial mai sc\zut (diferen]\ de poten]ial: termic, hidraulic, electric, etc.).
Principiul al doilea al termodinamicii are multiple formul\ri, pentru a
putea acoperi cât mai bine multiplele aspecte calitative ale proceselor termice. O
prim\ formulare este cea exprimat\ de Sadi Carnot care arat\ c\: Nu exist\ o
ma[in\ termic\, care s\ produc\ cicluri termodinamice f\r\ existen]a a dou\
surse de c\ldur\, de poten]iale termice diferite (surs\ cald\ [i surs\ rece).
Natura a dovedit trecerea de la sine a c\ldurii de la un corp mai cald spre
un corp mai rece, fenomenul nefiind reversibil; trecerea c\ldurii `n sens invers

24
impune un consum suplimentar de lucru mecanic. Aceast\ constatare i-a permis
lui Clausius (1850) s\ s\ exprime al doilea principiu sub forma: C\ldura nu se
transfer\ de la sine niciodat\ de la un corp mai rece la altul cu o temperatur\
mai ridicat\. Altfel spus este imposibil a realiza un proces ciclic prin care s\ se
produc\ transformarea c\ldurii în lucru mecanic f\r\ existen]a a dou\ surse de
temperaturi diferite, sau nu se poate realiza un proces motor cu un singur izvor de
c\ldur\.
În concordan]\ cu cele de mai sus Lord Kelvin (W. Thomson 1851) a
enun]at al doilea principiu sub forma: În natur\, transform\rile ciclice al c\ror
efect const\ în producerea de lucru mecanic echivalent cu cantitatea de c\ldur\
preluat\ de la o singur\ surs\, sunt imposibile. O astfel de ma[in\ care ar
produce lucru mecanic prin absorb]ie de c\ldur\ de la un singur izvor, producând
numai r\cirea acestuia, constituie un perpetuum mobile de spe]a a II-a. Un astfel
de perpetuum mobile ar fi o ma[in\ care ar transforma integral energia
dezordonat\ a mediului ambiant într-o energie ordonat\, mediul ambiant jucând
rolul unei surse de caldur\ infinit de mari. Altfel spus aceast\ formulare arat\ c\
ideea de a utiliza imensele cantit\]i de c\ldur\ gratuite avute la dispozi]ie : solar\,
acumulat\ în apa m\rilor, oceanelor etc., f\r\ a exista o a doua surs\ este lipsit\
de sens.
O alt\ enun]are plecând de la observa]ii experimentale este:
Transformarea lucrului mecanic în c\ldur\ prin frecare este ireversibil\, sau
dup\ cum afirma Max Planck: Toate procesele naturale sunt ireversibile.
Toate aceste formul\ri duc la concluzia c\ lucrul mecanic, ca energie
ordonat\, poate fi trasformat integral în energie intern\ sau în alt\ form\ de
energie, pe când energia intern\ se poate transforma numai par]ial în lucru
mecanic sau alt\ form\ de energie, introducând astfel no]iunea de randament
termic, definit ca raport dintre lucrul mecanic produs [i cantitatea de c\ldur\
consumat\ din exterior pentru producerea lui.
Având în vedere toate aceste elemente termodinamice apare no]iunea de
pierderi energetice ireversibile pe care Clausius le-a cuantificat prin no]iunea de
entropie.
Dup\ cum am v\zut anterior, randamentul termic al unui ciclu Carnot este
dat de rela]iile:
Q0 T0
η Tc = 1 − = 1− ,
Q T
de unde, ]inând cont de conven]ia de semne pentru c\ldurile primite [i cedate,
rezult\:
Q Q0
+ = 0.
T T0
S\ presupunem un proces care se desf\[oar\ dup\ un ciclu reversibil
oarecare, ciclu pe care `l putem considera format dintr-un num\r infinit de cicluri
Carnot (fig. 1.19).
}inând cont de rela]ia anterioar\, dedus\ pentru un ciclu Carnot [i
aplicând-o fiec\rui ciclu Carnot elementar ce compune ciclul oarecare, putem
scrie:
25
dQi dQ0i
+ = 0.
Ti T0i
~nsumând aceste rela]ii pentru toate ciclurile Carnot elementare rezult\:

⎛ dQi dQ0i ⎞
∑ ⎜⎜ + ⎟⎟ = 0
1 ⎝ Ti T0i ⎠
sau
dQ
∫ T
= 0.

Fig. 1.19 – Descompunerea unui


ciclu oarecare `n cicluri Carnot

dQ dQ
Expresia ∫ T
se nume[te integrala lui Clausius, iar
T
a fost

denumit\ de c\tre acesta entropie:


dQ
dS = .
T
dQ
~n cazul ciclurilor ireversibile dS > ; ca urmare, putem scrie `n
T
general:
dQ
dS ≥ ,
T
de unde rezult\ c\ entropia este o m\sur\ a ireversibilit\]ii ciclurilor
termodinamce.
Entropia S este o m\rime de stare, se m\soar\ `n J/K; prin conven]ie, la
00C [i 760 mm Hg entropia se consider\ a fi nul\.
Trebuie remarcat faptul c\ entropia, de[i este o m\rime fizic\ real\, nu
are o semnifica]ie fizic\ palpabil\ a[a cum au temperatura, presiunea etc. Entropia
este o m\rime statistic\; pentru un sistem izolat entropia este propor]ional\ cu
logaritmul natural al probabilit\]ii termodinamice a st\rii date a sistemului
(rela]ia lui Boltzman):
S = k ⋅ ln W ,
unde k este constanta lui Boltzman, iar W este probabilitatea termodinamic\ a
st\rii date.

26
1.6.2. Entropia gazului perfect; diagrame entropice

Pentru un kilogram de gaz perfect, varia]ia entropiei specifice este:


dq
ds = .
T
~n acela[i timp, conform primului principiu al termodinamicii putem
scrie:
dq = du + dl = cv ⋅ dT + p ⋅ dv .
Din cele dou\ rela]ii rezult\:
dT p dT dv
ds = cv ⋅ + ⋅ dv = cv ⋅ + ⋅R.
T T T v
Din ecua]ia termic\ de stare rezult\, prin prelucr\ri corespunz\toare:
dT dv dp
= + .
T v p
Având `n vedere c\ c p − c v = R , rezult\ `n cele din urm\:
dT dp dp dv
ds = c p ⋅ − R⋅ sau ds = cv ⋅ + cp ⋅ ,
T p p v
de unde putem ob]ine varia]ia entropiei, prin integrarea rela]iilor respective.
Prin particularizarea rela]iilor de mai sus se pot ob]ine expresiile varia]iei
de entropie pentru transform\rile simple ale gazului perfect, dup\ cum se va ar\ta
`n continuare.
Diagramele dinamice (presiune – volum) nu permit determinarea direct\ a
cantit\]ilor de c\ldur\ ce intervin `n transformare; `n acest scop se folosesc
diagramele entropice, trasate `n coordonatele temperatur\ - entropie (T – s, fig.
1.20). Suprafa]a delimitat\ de curba caracteristic\ transform\rii [i axa absciselor
este propor]ional\ cu cantitatea de c\ldur\ schimbat\ pe parcursul transform\rii.
~n cazul reprezent\rii unui ciclu `n diagrama entropic\, aria suprafe]ei delimitate
de c\tre ciclu este egal\ cu diferen]a dintre cantitatea de c\ldur\ primit\ [i
cantitatea de c\ldur\ cedat\ (lucrul mecanic produs sau consumat).

Fig. 1.20 – Reprezentarea unui proces `n


diagrama entropic\ T - s

1.6.2.1. Procesul izocor


~n cazul unei transform\ri izocore, dv = 0; presupunând c\ cv nu se
27
modific\ odat\ cu temperatura, varia]ia de entropie devine:
2
dT T
∆s = cv ⋅ ∫ = c v ⋅ ln 2 .
1
T T1
Reprezentarea procesului izocor `n diagrama entropic\ T – s este
prezentat\ `n fig. 1.21.

Fig. 1.21 – Transformarea izocor\ `n Fig. 1.22 – Transformarea izobar\ `n


diagrama entropic\ diagrama entropic\

1.6.2.2. Procesul izobar

Procesul izobar este caracterizat prin dp = 0; presupunând c\ cp are


valoare constant\, rezult\ varia]ia de entropie ca fiind:
T2
∆s = c p ⋅ ln .
T1
Fig. 1.22 prezint\ transformarea izobar\ `n diagrama entropic\; pozi]iile
relative ale izocorei [i izobarei sunt prezentate `n fig. 1.23.

Fig. 1.24 – Ciclul Carnot `n diagrama


Fig. 1.23 – Pozi]iile izocorei [i izobarei entropic\

1.6.2.3. Procesul izoterm


~ntr-un proces izoterm dT = 0 [i varia]ia de entropie devine:
v2 p
∆s = R ⋅ ln = R ⋅ ln 1 .
v1 p2
28
~n diagrama T – s transformarea izoterm\ este reprezentat\ printr-o
paralel\ cu axa absciselor.

1.6.2.4. Procesul adiabatic


~ntr-o transformare adiabatic\ dq = 0 [i rezult\ deci ds = 0. ~n diagrama
entropic\, procesul adiabatic este reprezentat printr-o paralel\ cu axa ordonatelor.

1.6.2.5. Ciclul Carnot


Reprezentarea ciclului Carnot `n diagrama T – s este prezentat\ `n fig.
1.24. Cele dou\ linii verticale corespund transform\rilor adiabatice, iar liniile
orizontale reprezint\ transform\rile izoterme.
Pentru ciclul Carnot invers cantit\]ile de c\ldur\ schimbate se determin\
cu rela]iile:
q 0 = T0 ⋅ (s 2 − s1 ),
q = T ⋅ (s1 − s 2 ).

1.7. GAZE REALE [8, 25]

Studiind comportarea gazelor reale Andrews (1869) a urm\rit


comprimarea izoterm\ a acestora, constatând c\ la temperaturi ridicate izotermele
gazelor reale se apropie foarte mult de cele ale gazelor perfecte (hiperbole
echilatere); pe m\sur\ ce temperatura scade, apar diferen]e `ntre comportarea
gazelor reale [i a celor perfecte (fig. 1.25).

Fig. 1.25 – Izotermele gazelor reale

Astfel, urm\rind curba trasat\ pentru temperatura constant\ Ta, se observ\


c\ la o anumit\ valoare a presiunii (corespunz\toare punctului A) acesta `ncepe s\
se lichefieze. Mic[orând `n continuare volumul ocupat de c\tre gaz are loc
trecerea `n stare lichid\ a unei cantit\]i din ce `n ce mai mari de gaz, pân\ când, `n
punctul (A’), `ntreaga cantitate de gaz se transform\ `n lichid. Transformarea de
faz\ (linia A – A’) are loc la presiune [i temperatur\ constant\. Continuând
comprimarea lichidului se remarc\ o cre[tere rapid\ a presiunii (curba A’ – a’),
datorat\ compresibilit\]ii reduse a lichidului, curba apropiindu-se de vertical\.
29
Pentru temperaturile Tb > Ta [i Tc > Tb, por]iunile orizontale ale curbelor
izoterme se reduc.
La atingerea temperaturii Tk, denumit\ temperatur\ critic\,
transformarea gazului `n lichid are loc instantaneu, f\r\ varia]ie de volum, atunci
când presiunea atinge valoarea corespunz\toare punctului (K), denumit punct
critic.
Pentru temperaturi mai mari decât TK, curbele izoterme sunt continue,
apropiindu-se de forma izotermelor gazului ideal, iar starea lichid\ nu mai poate fi
ob]inut\, oricât de mare ar fi presiunea.
Parametrii punctului critic depind de natura substan]ei; pentru ap\,
punctul critic se `nregsitreaz\ la 3710C [i 222 bar, `n timp ce pentru CO2 punctul
critic se atinge la 310C [i 74 bar.
Curba (K- n) pe care se g\sesc punctele (A), pân\ la punctul critic, se
nume[te curb\ de condensare, iar curba (K - m) pe care se g\sesc punctele (A’)
se nume[te curb\ de vaporizare (parcurgând curbele izoterme din a’ c\tre A, la
atingerea punctului A’ `n masa de lichid apar primele bule de vapori). Curba (m-
K-n) `n ansamblu se nume[te curb\ de satura]ie [i delimiteaz\ trei zone `n
diagrama presiune – volum:
• zona (I) – zona fazei gazoase;
• zona (III) – zona fazei lichide;
• zona (II) – zona `n care coexist\ faza gazoas\ (vapori*) cu faza lichid\.
Dup\ cum s-a men]ionat anterior, dincolo de izoterma corespunz\toare
temperaturii Tk substan]a nu se mai poate g\si decât `n stare gazoas\.

1.7.1. Ecua]ii de stare pentru gaze reale

Pentru ecua]iile de stare ale gazelor reale s-au stabilit numeroase ecua]ii,
care `ncearc\ s\ aproximeze cât mai bine comportarea real\ a gazelor; dintre
acestea se pot men]iona:
⎛ a ⎞
• ecua]ia Van der Vaals: ⎜ p + ⎟ ⋅ (v − b ) = R ⋅ T ,
⎝ v2 ⎠
⎛ a ⎞
• ecua]ia Berthelot : ⎜ p + ⎟ ⋅ (v − b ) = R ⋅ T ,
⎝ T ⋅ v2 ⎠
⎛ a ⎞
• ecua]ia Clausius: ⎜⎜ p + ⎟ ⋅ (v − b ) = R ⋅ T ,
2 ⎟
⎝ T ⋅ ( v + c ) ⎠
`n care a, b, c, R sunt constannte, determinate pe cale experimental\;
• ecua]ia Kamerlingh: p ⋅ v = R ⋅ T + A ⋅ p + B ⋅ p 2 + ... sau
p⋅v p⋅v
= 1 + A'⋅ p + B'⋅ p 2 + ... , `n care = z se nume[te factor de
R ⋅T R ⋅T
compresibilitate, iar A, B, A’, B’… sunt constante.

*
vapori: stare gazoas\ a substan]ei, sub punctul critic.
30
1.7.2. Titlul vaporilor

Dup\ cum s-a men]ionat anterior, pe diagrama p – V pentru gaze reale


sunt delimitate urm\toarele domenii (fig. 1.25):
• zona (I), `n care se g\sesc vapori supra`nc\lzi]i;
• zona (III), `n care substan]a se afl\ `n faz\ lichid\;
• zona (II), `n care se g\sesc vapori satura]i umezi.
Pe curba (K-n) substan]a se g\se[te sub form\ de vapori satura]i usca]i.
Dat\ fiind dependen]a dintre presiunea [i temperatura de vaporizare,
precum [i din cauza propor]iilor variabile `n care se pot g\si `n echilibru vaporii [i
lichidul, pentru localizarea unei anumite st\ri din domeniul vaporilor satura]i
umezi s-a introdus o nou\ m\rime, denumit\ titlul vaporilori, care reprezint\
participa]ia masic\ a vaporilor `n amestecul de vapori [i lichid:
mv
x= ,
ml + m v
`n care mv este masa vaporilor satura]i usca]i, iar ml este masa de lichid. Pe curba
de vaporizare mv = 0 [i deci x = 0, iar pe curba de condensare ml = 0 [i deci x = 1.
Volumul specific al vaporilor satura]i umezi din punctul (1, fig. 1.26) se
determin\ cu rela]ia:
v1 = v'⋅(1 − x1 ) + v' '⋅ x1 .

Fig. 1.26 – Determinarea volumului


specific al vaporilor satura]i umezi

1.7.3. Diagrame entropice pentru gaze reale

Diagrama entropic\ T – s pentru gaze reale este prezentat\ `n fig. 1.27;


procesul de `nc\lzire 1→2→3→4→5 se desf\[oar\ la presiune constant\, iar
procesul 2’→2→3→4→5’ are loc la temperatur\ constant\. {i pe diagrama T – s
se remarc\ prezen]a celor dou\ ramuri ale curbei de satura]ie: curba O’k (pe care
x = 0) este curba de vaporizare, iar ramura din dreapta punctului critic (k), pe care
x = 1, reprezint\ curba de condensare. ~n interiorul zonei delimitate de c\tre curba
de satura]ie exist\ vapori satura]i umezi.
Se observ\ c\ izobara se suprapune peste izoterm\ `n zona vaporilor
satura]i umezi, procesul 2→3→4 reprezentând schimbarea de faz\ (vaporizarea),
care are loc la presiune [i temperatur\ constant\; pe parcursul acestui proces,
varia]ia de entropie este:
31
4
1
Ts ∫2
s ' '− s' = ⋅ dq .

Fig. 1.27 –
Diagrama entropic\
pentru gaze reale

Fig. 1.28 – Diagrama lg p – i


1-curbe T = ct., `n domeniul vaporilor supra`nc\lzi]i; 2-curbe s = ct.

4
M\rimea ∫ dq = l
2
v se nume[te c\ldur\ latent\ de vaporizare [i

reprezint\ cantitatea de c\ldur\ necesar\ vaporiz\rii unui kilogram de lichid.


32
Folosind diagrama entropic\, c\ldura latent\ de vaporizare se poate
determina cu rela]ia:
l v = Ts ⋅ (s ' '− s ') .
~n studiul func]ion\rii instala]iilor frigorifice se utilizeaz\ frecvent [i
diagrama presiune – entalpie (fig. 1.28). Aceasta utilizeaz\ o scar\ logaritmic\ a
presiunilor, ceea ce permite reprezentarea unui domeniu larg de presiuni, cu
men]inerea relativ constant\ a preciziei de citire a acestora.
Punctul (K) reprezint\ punctul critic; pe curba de satura]ie sunt marcate
izotermele, care `n domeniul vaporilor umezi se suprapun peste izobare; `n
domeniul vaporilor supra`nc\lzit]i, izotermele sunt reprezentate prin curbele (1).
Pe diagram\ sunt trasate [i curbele de entropie constant\ (2); de asemenea
se pot reprezenta [i curbele de volum specific constant, iar `n domeniul vaporilor
umezi se reprezint\ [i curbele de titlu constant (la fel ca `n diagrama T –s).

33
2. COMPRESOARE
21. INTRODUCERE

Compresoarele sunt utilizate pentru cre[terea presiunii gazului vehiculat.


~n func]ie de principiul de func]ionare, compresoarele pot fi:
• volumice, la care cre[terea presiunii se realizeaz\ prin mic[orarea
volumului ocupat de c\tre gaz;
• dinamice, la care un rotor aflat `n mi[care de rota]ie asigur\ cre[terea
energiei cinetice a gazului; energia cinetic\ este apoi transformat\ `n
energie poten]ial\ legat\ de presiune.
Fiecare din cele dou\ categorii de compresoare se prezint\ sub forma mai
multor solu]ii constructive distincte; astfel, compresoarele volumice se `mpart `n:
• compresoare cu piston având mi[carea rectilinie alternativ\;
• compresoare rotative (prev\zute cu rotor sau piston rotativ)
~n func]ie de traiectoria curentului de fluid, compresoarele dinamice pot
fi:
• centrifuge sau radiale, la care gazul se deplaseaz\ perpendicular pe axa de
rota]ie a rotorului;
• axiale, la care gazul se deplaseaz\ paralel cu axa rotorului.
Energia mecanic\ necesar\ antren\rii compresorului este asigurat\ de
c\tre motoare termice sau electrice.

2.2. COMPRESOARE CU PISTON CU MI{CARE RECTILINIE


ALTERNATIV| [1, 8, 25, 30]

2.2.1. Compresorul teoretic

Compresorul cu piston având mi[care rectilinie alternativ\ este format


(fig. 2.1) dintr-un cilindru (C), `n interiorul c\ruia se deplaseaz\ pistonul (P).
Antrenarea pistonului `n mi[care recilinie alternativ\ se realizeaz\ prin
intermediul unui mecanism biel\-manivel\. Pistonul se deplaseaz\ `ntre dou\
pozi]ii limit\ (punctul mort interior [i punctul mort exterior), descriind cursa (S).
Cilindrul este `nchis de c\tre o chiulas\, `n care se g\sesc racordurile de aspira]ie
[i de evacuare, precum [i supapele respective (Sa, Sr). ~n cazul compresorului
teoretic se presupune c\ atunci când pistonul ajunge `n p.m.i., acesta se lipe[te
perfect de chiulas\.
Ciclul de func]ionare al compresorului este format din urm\toarele faze:
• 1→2 – comprimarea gazului, atunci când pistonul se deplaseaz\ de la
p.m.e. la p.m.i.;
• 2→b – deschiderea supapei de refulare (Sr) [i refularea gazului, la
presiunea constant\ p2; ca urmare, presiunea din cilindru scade de la p2 la
p1, transformare ce are loc la volum constant (b→a);
34
• a→1 – deplasarea pistonului de la p.m.i. la p.m.e., `nso]it\ de deschiderea
supapei de aspira]ie (Sa) [i de intrarea gazului `n cilindru, la presiunea
constant\ p1.

Fig. 2.1 – Construc]ia [i func]ionarea compresorului teoretic cu piston


C-cilindru; P-piston; S-cursa; Sa-supap\ de aspira]ie; Sr-supap\ de refulare; p.m.i.-punct mort
interior; p.m.e.-punct mort exterior.

Raportul dintre presiunea de refulare p2 [i presiunea de aspira]ie p1 se


nume[te raport de cre[tere a presiunii:
p2
ε= .
p1
Volumul descris de c\tre piston `n timpul deplas\rii de la p.m.e. c\tre
p.m.i. se nume[te cilindree [i se determin\ cu rela]ia:
π ⋅ D2
Vs =
4
⋅S [m ],
3

unde D este diametrul pistonului [m], iar S este cursa acestuia [m].
Lucrul mecanic consumat de c\tre compresor este suma algebric\ a
lucrurilor mecanice corespunz\toare fiec\rei faze de func]ionare:
l = l12 + l 2b + l ba + l a1 .
Pentru faza de comprimare (1-2), procesul poate fi (fig. 2.2):
• izoterm – procesul 1→2i;
• adiabatic – procesul 1→2a;
• politropic, cu 1<n<k – procesul 1→2’;

35
• politropic, cu n>k – procesul 1→2”, dac\ gazul prime[te c\ldur\ din
exterior.
~n cazul unei comprim\ri izoterme, lucrul mecanic de comprimare va fi
(vezi 1.4.3):
p1 p
l12i = R ⋅ T ⋅ ln = p1 ⋅ v1 ⋅ ln 1 .
p2 p2
Fig. 2.2 – Posibilit\]i
de desf\[urare a
procesului de
comprimare:

1→2i – izoterm;
1→2a – adiabatic;
1→2’ politropic, 1<n<k;
1→2” – politropic, n>k.
Dac\ se presupune c\ procesul de comprimare este adiabatic, lucrul
mecanic este dat de rela]ia (vezi 1.4.4):
R p ⋅ v − p2 ⋅ v2
l12 a = ⋅ (T1 − T2 ) = 1 1 .
k −1 k −1
Evident, `n cazul unei comprim\ri politropice, lucrul mecanic devine:
R p ⋅ v − p2 ⋅ v2
l12 ' = ⋅ (T1 − T2 ) = 1 1 .
n −1 n −1
Procesul a→1 este izobar, iar lucrul mecanic corespunz\tor varia]iei de
volum este (vezi 1.4.2):
l a1 = p1 ⋅ (v1 − v a ) = p1 ⋅ v1 .
Similar, pentru procesul 2→b rezult\:
l 2b = p 2 ⋅ (vb − v 2 ) = − p 2 ⋅ v 2 .
Transformarea b→a este izocor\, iar lucrul mecanic corespunz\tor
varia]iei de volum este nul.
}inând cont de aceste rela]ii, lucrul mecanic total consumat pe ciclu
devine:
• pentru comprimarea izoterm\:
p1
li = p1 ⋅ v1 ⋅ ln ;
p2
• pentru comprimarea adiabatic\:
⎡ k −1

k ⎛ p ⎞ k
la = ⋅ p1 ⋅ v1 ⋅ 1 − ⎜⎜ ⎟⎟ ⎥ ;
⎢ 2

k −1 ⎢ ⎝ p1 ⎠ ⎥
⎢⎣ ⎥⎦
• pentru comprimarea politropic\

36
⎡ n −1

n ⎛ p ⎞ n
l' = ⋅ p1 ⋅ v1 ⋅ 1 − ⎜⎜ ⎟⎟ ⎥ .
⎢ 2

n −1 ⎢ ⎝ p1 ⎠ ⎥
⎣⎢ ⎦⎥
Din rela]ii precum [i din fig. 2.2 se observ\ c\:
li < l ' < l a ,
deci comprimarea izoterm\ asigur\ cel mai mic consum de lucru mecanic; `n
realitate, procesul de comprimare este politropic.
Debitul de gaz refulat se poate determina cu rela]ia:
n ⎡ m3 ⎤
Qt = Vs ⋅ i ⋅ ⎢ ⎥,
60 ⎣ s ⎦
`n care i este num\rul de cilindri ai compresorului, iar n este tura]ia arborelui de
antrenare [rot/min].

2.2.2. Compresorul tehnic (cu spa]iu mort)

~n realitate, atunci când pistonul se g\se[te la p.m.i., `ntre piston [i


chiulas\ exist\ un spa]iu (volum mort) necesar deoarece trebuie montate supapele
[i pentru c\ trebuie evitat\ situa]ia `n care pistonul ar lovi chiulasa. Notând cu V0
volumul spa]iului mort (fig. 2.3) se define[te coeficientul spa]iului mort sau
gradul volumetric de compresie ca fiind:
V0
σ= ,
VS
cu valori cuprinse `ntre 0,03 [i 0,15 (3…15%), `n func]ie de tipul [i destina]ia
compresorului, m\rimea acestuia etc.
Din diagrama de func]ionare (fig. 2.3) se remarc\ existen]a urm\toarelor
faze de func]ionare:
• 1→2 – comprimarea gazului, atunci când pistonul se deplaseaz\ de la
p.m.e. la p.m.i.;
• 2→3 – deschiderea supapei de refulare (Sr) [i refularea gazului, la
presiunea constant\ p2;
• 3→4 – destinderea gazului r\mas `n cilindru, odat\ cu deplasarea
pistonului c\tre p.m.e.;
• 4→1 – aspira]ia gazului, la presiunea constant\ p1.
Din cauza existen]ei spa]iului mort, pe o parte din cursa de aspira]ie a
pistonului (de la p.m.i. la p.m.e.) are loc destinderea gazului din spa]iul mort; ca
urmare, volumul de gaz aspirat (care la compresorul teoretic este egal cu
cilindreea) este Va < VS. Raportul dintre volumul aspirat [i cilindree se nume[te
coeficient teoretic de umplere sau grad teoretic de umplere:
Va V1 − V4 V0 + VS − V4
µ= = = ,
VS VS VS
`n care V1 [i V4 sunt volumele corespunz\toare punctelor respective de pe
37
diagrama de func]ionare. Dac\ ]inem cont c\ procesul 3→4 este o destindere
politropic\ de exponent n, volumul corespunz\tor punctului (4) devine:
1
⎛ p ⎞n
V4 = V0 ⋅ ⎜⎜ 2 ⎟⎟ ,
⎝ p1 ⎠

Fig. 2.3 – Fucn]ionarea


compresorului tehnic (cu spa]iu
mort)
V0-volumul spa]iului mort;
Va-volumul aspirat;
Vs-cilindreea.

iar gradul teoretic de umplere devine:


⎛ 1

µ = 1 − σ ⋅ ⎜⎜ ε n − 1⎟⎟ .
⎝ ⎠
Existen]a spa]iului mort face ca presiunea maxim\ de refulare a
compresorului s\ fie limitat\. Din fig. 2.4 se observ\ c\ prin cre[terea presiunii de
la p2 la p2’, volumul de gaz aspirat scade de la Va la Va’ [i gradul teoretic de
umplere scade; ca urmare, debitul compresorului scade. ~n cazul extrem `n care
presiunea de refulare atinge valoarea pmax, volumul de gaz aspirat devine nul
(µ=0); presiunea corespunz\toare acestei situa]ii este:
n
⎛1 ⎞
p max = p1 ⋅ ⎜ + 1⎟ .
⎝σ ⎠
Din acest motiv ob]inerea unor presiuni de refulare mari impune
utilizarea comprim\rii `n mai multe trepte, dup\ cum se va ar\ta mai departe.
Presupunând c\ procesele de comprimare 1→2 [i destindere 3→4 sunt
politropice de exponent n, se demonstreaz\ c\ lucrul mecanic consumat de c\tre
compresor este:
38
⎡ n −1

n ⎛p ⎞ n
lt = ⋅ p1 ⋅ v a ⋅ ⎢1 − ⎜⎜ 2 ⎟⎟ ⎥,
n −1 ⎢ ⎝ p1 ⎠ ⎥
⎣⎢ ⎦⎥
`n care va este volumul specific al gazului aspirat. Se observ\ c\, deoarece va < v1,
lucrul mecanic consumat de compresorul tehnic este mai mic decât cel al
compresorului teoretic:
lt < l’.

Fig. 2.4 – Influen]a presiunii de


refulare asupra volumului aspirat

Debitul de gaz refulat este:


n ⎡ m3 ⎤
Qt ' = µ ⋅ Vs ⋅ i ⋅ ⎢ ⎥,
60 ⎣ s ⎦
deci Qt’< Qt.

2.2.3. Func]ionarea real\ a compresorului tehnic

Diagrama real\ de func]ionare a unui compresor este prezentat\ `n fig.


2.5. Se observ\ urm\toarele diferen]e fa]\ de diagrama din fig. 2.3:
• sfâr[itul comprim\rii (punctul 2) intervine `n momentul `n care diferen]a
dintre presiunea din cilindru [i presiunea p2 din conducta de refulare
devine suficient de mare pentru a deschide supapa de refulare;
• pe parcursul reful\rii presiunea scade; `n punctul (3), diferen]a dintre
presiunea din cilindru [i presiunea p2 din conducta de refulare devine
insuficient\ pentru a mai men]ine deschis\ supapa de refulare;
• deschiderea supapei de aspira]ie are loc atunci când diferen]a ∆pamax dintre
presiunea din cilindru [i presiunea din conducta de aspira]ie devine
suficient de mare (punctul 4);

39
Fig. 2.5 – Diagrama de
func]ionare real\ a
compresorului tehnic

∆pa-c\derea de presiune pe
supapa de aspira]ie;
∆pr-c\derea de presiune pe
supapa de refulare;
p1 -presiunea din conducta de
aspira]ie;
p2-presiunea din conducta de
refulare.

• `n punctul (1), diferen]a dintre presiunea din cilindru [i presiunea din


conducta de aspira]ie ∆pa devine insuficient\ pentru a men]ine deschis\
supapa de aspira]ie;
• pe parcursul comprim\rii [i destinderii exponentul politropic variaz\
continuu de la valori mai mari decât exponentul adiabatic pân\ la valori
mai mici decât exponentul adiabatic;
• coeficientul de umplere este afectat de existen]a spa]iului mort, de
pierderile prin neetan[eit\]i, de rezisten]a introdus\ de supapa de
aspira]ie, de `nc\lzirea agentului pe conducta de aspira]ie:
µ r = µ ⋅ µ sa ⋅ µ i ⋅ µ n ,
`n care µ este coeficientul teoretic de umplere, µsa este coeficientul de
debit datorat c\derii de presiune pe supapa de aspira]ie (cu valori cuprinse
`ntre 0,9 [i 0,97), µi este coeficientul de debit datorat `nc\lzirii gazului
aspirat (0,9…0,95), iar µn este coeficientul de debit datorat pierderilor
prin neetan[eit\]i (0,95…0,98).
Pentru compresoarele frigorifice, produc\torii furnizeaz\, de obicei,
diagrame de varia]ie ale coeficientului de umplere `n func]ie de raportul de
cre[tere a presiunii [i de agentul frigorific utilizat (fig. 2.6).

Fig. 2.6 – Diagram\ de varia]ie a


coeficientului de umplere `n
func]ie de agentul frigorific

40
2.2.4. Comprimarea `n trepte

Dup\ cum s-a ar\tat anterior, exist\ o limitare a presiunii maxime de


refulare a unui compresor (fig. 2.4); cre[terea presiunii de refulare conduce la
sc\derea volumului de gaz aspirat.
~n acela[i timp, rapoartele mari de cre[tere a presiunii pot conduce la
`nc\lzirea excesiv\ a gazului [i compresorului; se pot atinge astfel nivele de
temperaturi care s\ conduc\ la deteriorarea uleiului utilizat pentru ungerea
compresorului.
Din aceste motive, pentru ob]inerea unor presiuni de refulare mari
(practic, pentru compresoare frigorifice, ε > 6...8 ) se utilizeaz\ compresoare cu
mai multe trepte de comprimare. ~n fig. 2.7 este prezentat\ schema de principiu a
unui compresor cu dou\ trepte de comprimare. Gazul refulat de c\tre prima
treapt\ (I) trece printr-un r\citor (R) `n care are loc mic[orarea temperaturii sale [i
este apoi aspirat `n cea de a doua treapt\ de comprimare (II).
R\cirea gazului `ntre cele dou\ trepte de comprimare se poate face cu
ap\, aer sau, pentru compresoarele frigorifice, prin procedee speciale.
Deoarece prin comprimare volumul specific al gazului scade (densitatea
cre[te), cele dou\ trepte de comprimare au diametre diferite ale cilindrilor
(diametru mai mare pentru prima treapt\ [i mai mic pentru cea de a doua).

Fig. 2.7 – Construc]ia unui compresor


cu dou\ trepte de comprimare Fig. 2.8 – Comprimarea `n dou\ trepte
I, II-trepte de comprimare; R-r\citor px-presiunea intermediar\.
intermediar.

Reprezentarea `n diagrama p – V a comprim\rii `n dou\ trepte este


prezentat\ `n fig. 2.8, `n care curba (1-2’) corespunde comprim\rii `ntr-o singur\
treapt\, de la presiunea p1 la presiunea p2. ~n cazul comprim\rii `n dou\ trepte,
procesul de comprimare `n prima treapt\ are loc de la presiunea p1 la presiunea px
(curba 1-c); urmeaz\ apoi r\cirea gazului, la presiune constant\ (procesul c-e) [i
comprimarea `n cea de a doua treapt\ (procesul e-2). Se observ\ c\, fa]\ de
comprimarea `ntr-o singur\ treapt\, comprimarea `n dou\ trepte asigur\
mic[orarea lucrului mecanic de comprimare (sc\dere propor]ional\ cu suprafa]a
ha[urat\) [i reducerea temperaturii gazului la ie[irea din compresor (temperatura
41
corespunz\toare punctului 2 este mai mic\ decât cea corespunz\toare punctului
2’). ~n plus, prin r\cirea gazului `ntre cele dou\ trepte, procesul de comprimare pe
ansamblu se apropie mai mult de izoterma T1 = const. (linia `ntrerupt\ de pe
diagram\), ceea ce explic\ reducerea lucrului mecanic consumat de c\tre
compresor.
Se poate demonstra c\, dac\ se men]in acelea[i rapoarte de cre[tere a
presiunii pentru cele dou\ trepte, presiunea intermediar\ px este dat\ de rela]ia:
px = p1 ⋅ p 2 .

2.3. COMPRESOARE PENTRU INSTALA}II FRIGORIFICE [2,3,6,12,14]

Principalele tipuri de compresoare utilizate `n tehnica frigului [i


domeniile de utilizare ale acestora sunt prezentate `n tabelul 2.1.

2.3.1. Compresoare cu piston

Compresoarele cu piston fac parte din familia compresoarelor


volumice alternative şi pot fi:
- deschise (fig. 2.9a, b);
- semiermetice (fig. 2.9c);
- ermetice (fig. 2.9d).
Compresoarele deschise se pot cupla cu motoare separate, electrice sau
termice [i pot vehicula orice tip de agent frigorific. ~n general sunt utilizate pentru
puteri frigorifice medii [i mari.
Compresoarele semiermentice sunt cuplate direct la un motor electric,
`nchis `ntr-un carter demontabil comun. Nu pot vehicula decât freoni [i se
utilizeaz\ pentru puteri medii.
Compresoarele ermetice se aseam\n\ cu cele semiermetice, dar sunt
`nchise `mpreun\ cu motorul `ntr-o carcas\ etan[\ nedemontabil\ (sudat\). Nu pot
vehicula decât freoni [i se utilizeaz\ pentru puteri mici si medii.
Din punct de vedere constructiv, compresoarele frigorifice nu se
diferen]iaz\ fundamental de cele utilizate pentru alte gaze:
• sunt `n general compresoare cu simplu efect;
• la compresoarele industriale sunt foarte utilizate supapele cu discuri inelare,
care se `ntâlnesc uneori [i la cele semiermetice, `n locul supapelor lamelare;
• r\cirea cilindrilor este cel mai adesea realizat\ de vaporii aspira]i, care se
`nc\lzesc `n procesul de aspira]ie;
• comprimarea `n dou\ trepte se utilizeaz\ atunci când sunt necesare rapoarte
de cre[tere ale presiunii mai mari de 6….8 sau dac\, la comprimarea `ntr-o
singur\ treapt\, temperatura de refulare ar dep\[i 125…1350C.
La compresoarele deschise se pot utiliza solu]ii de reglare a puterii
frigorifice. Sistemul cel mai utilizat la compresoarele industriale const\ `n
blocarea supapei de aspira]ie `n pozi]ie deschis\, pentru cilindrul sau cilindrii care
practic vor fi suprima]i din punct de vedere func]ional. ~n acest scop, discul inelar
al supapei este ridicat prin intermediul unei tije ridic\toare sau a unui piston
42
inelar, care se deplaseaz\ `n interiorul c\m\[ii cilindrului (fig. 2.10). Sistemul de
reglare a puterii frigorifice prin eliminarea cilindrilor este utilizat pe compresoare
având cel pu]in trei cilindri, astfel `ncât s\ r\mân\ `n func]iune suficien]i cilindri.
Tabelul 2.1.
Tipuri de compresoare frigorifice si domeniile de utilizare
Volumice Rotative
Tip
cu piston elicoidale cu spirale centrifugale
casnic - - -
comercial comercial - -
Ermetic
climatizare climatizare climatizare -
r\cire r\cire - -

casnic - - -
comercial comercial - -
Semiermetic
climatizare climatizare climatizare climatizare
r\cire r\cire - -

casnic - - -
comercial comercial - -
Deschis
climatizare climatizare climatizare climatizare
r\cire r\cire - r\cire

Not\ - domeniul casnic: r\cire; condi]ionare; climatizare =0,1…5 kW;

- domeniul comercial: vitrine frigorifice; camere frigorifice mici; magazine. =5…100 kW;

- domeniul climatizare: pompe de c\ldur\; grupuri pentru r\cirea apei. =50…1000 kW [i


peste;
- domeniul r\cire: industria alimentar\ [i agricultur\; transporturi maritime; chimie;
petrochimie; pompe de c\ldur\ industriale;

- -puterea frigorific\.
Compresoarele semiermetice permit demontarea atât a motorului cât [i a
compresorului, f\când posibile interven]iile pentru `ntre]inere [i depanare.
Compresoarele ermetice sunt complet `nchise `ntr-o carcas\ metalic\
sudat\ [i etan[\, care face imposibile interven]iile `n interior.
Agenţii frigorifici vehicula]i de c\tre compresoarele ermetice [i semiermetice nu
pot fi decât fluide neutre din punct de vedere al sistemului electric (R134a, R22);
vaporii de agent frigorific aspira]i sunt utiliza]i pentru r\cirea `nf\[ur\rilor
electrice ale motorului. Puterea maxim\ nu dep\[e[te, `n general, 45 kW pentru
compresoarele semiermetice [i respectiv 30 kW pentru compresoarele ermetice
Supapele utilizate la compresoarele deschise sunt in general discuri
inelare (fig. 2.13), `n timp ce la compresoarele semiermetice sau ermetice se
folosesc supape de tip lamel\ (fig. 2.12).
43
a) b)

c) d)
Fig. 2.9 – Compresoare frigorifice
a, b-deschise; c-semiermeric; d-ermetic;
1 – supap\ de aspira]ie; 2 – resort pentru prevenirea loviturilor hidraulice; 3 – piston; 4 – c\ma[a
cilindrului; 5 – canal de aspira]ie

Fig. 2.10 - Dispozitiv de reglare a puterii frigorifice


1 – corp supap\ de aspira]ie; 2 – arc supap\ de aspira]ie; 3 – garnitur\ toroidal\; 4 – carter; 5 – corp
supap\ de refulare; 6 – plac\ amortizoare refulare; 7 – supap\ de aspira]ie; 8 – c\ma[a cilindrului;
9 – piston de reglare a puterii; 10 – supap\ de refulare; 11 – scaun supap\ refulare; 12 – arc piston
de reglare; 13 – piston; 14 – scaun supap\ aspira]ie; 15 – ghidaj piston de reglare.
44
Fig. 2.11 – Compresor frigorific policilindric

Fig. 2.13 – Blocul supapelor


Fig. 2.12 – Supapele unui compresor semiermetic pentru un compresor deschis
sau ermetic 1 – difuzor; 2 – resort ondulat; 3 –
1-supape de refulare; 2-placa supapelor; 3-garnitur\; 4-supape amortizor; 4–supapa; 5 – scaun
de aspira]ie; 5-blocul cilindrilor. interior

2.3.2. Alte tipuri de compresoare frigorifice

2.3.2.1. Compresoare elicoidale

Compresoarele elicoidale sau cu [urub au `nceput s\ fie utilizate `n


tehnica frigului relativ recent (1955), fiind de asemenea compresoare volumice; `n
func]ie de solu]ia contructiv\ adoptat\, acestea pot fi cu rotor dublu sau cu un
singur rotor, dar exist\ [i variante constructive ce utilizeaz\ trei rotori.
Construc]ia unui compresor elicoidal cu rotor dublu este prezentat\ `n fig. 2.14.
Func]ionarea acestuia se bazeaz\ pe modificarea volumului dintre rotorii
conjuga]i (3, 4, fig. 2.15).
~n func]ie de destina]ie, la aceste compresoare raportul de cre[tere a presiunii
are urm\toarele valori:
• maximum 5 – pentru sisteme de climatizare [i pompe de c\ldur\;
• pân\ la 8 – pentru sisteme de r\cire;
• pân\ la 15 – pentru sisteme de congelare.

2.3.2.2. Compresoare cu lamele culisante `n rotor

Acest tip de compresor volumic este format dintr-o carcas\ (2, fig. 2.17),
`n care este montat excentric rotorul (4). Pe generatoarele rotorului sunt montate
45
`n canale radiale lamelele (3). Sub ac]iunea for]ei centrifuge ce apare la rotirea
rotorului, lamelele culiseaz\, sprijinindu-se pe suprafa]a cilindric\ interioar\ a
carcasei.

Fig. 2.14 –
Compresor elicoidal
birotor
1-racord aspira]ie;
2, 3-rotori;
4, 5, 11-lag\re;
6-piston de echilibrare;
7-piston;
8-cilindru de reglare a
debitului;
9-racord refulare;
10-racord by-pass agent
frigorific.

Fig. 2.15 – Func]ionarea compresorului spiral


1-racord aspira]ie; 2-racord refulare; 3-rotor principal; 4-rotor secundar.

Fig. 2.16 – Compresor elicoidal


cu trei rotori

Datorit\ montajului excentric al rotorului fa]\ de carcas\, volumul


spa]iului dintre lamele se modific\ pe m\sur\ ce rotorul se rote[te: volumul este
maxim `n zona racordului de aspira]ie (1) [i se mic[oreaz\ `n zona `n care este
amplasat racordul de refulare (5); se ob]ine astfel varia]ia de volum necesar\
func]ion\rii compresorului.
46
Fig. 2.17 – Compresor cu lamele
culisante `n rotor
1-racord aspira]ie;
2-carcas\;
3-lamel\;
4-rotor;
5-racord refulare.

2.3.2.3. Compresoare cu spirale

Un compresor cu spirale este fomat din dou\ piese `n care sunt executate
canale sub form\ de spiral\ (fig. 2.18); una din piese este fix\ (stator), iar cealalt\
(rotorul) are o mi[care orbital\ fa]\ de stator. Canalele spirale ale statorului [i
rotorului se `ntrep\trund, volumul dintre acestea modificându-se datorit\ mi[c\rii
rotorului (fig. 2.19). Gazul p\trunde `n spa]iul dintre cele dou\ spirale pe la
periferie [i, datorit\ mi[c\rii rotorului, este deplasat c\tre zona central\; aceast\
mi[care este `nso]it\ de mic[orarea volumului disponibil, asigurându-se astfel
cre[terea presiunii.
Spre deosebire de compresoarele cu piston, la compresoarele cu spirale
aspira]ia, comprimarea [i refularea au loc continuu.

a) c)

Fig. 2.18 – Compresorul cu spirale


a-stator (spiral\ fix\);
b-rotor (spiral\ mobil\);
c-compresor asamblat : 1-spiral\ fix\; 2-spiral\
mobil\.

b)
47
Fig. 2.19 – Func]ionarea compresorului cu spirale
1-spiral\ mobil\; 2-spiral\ fix\.

Construc]ia unui compresor cu spirale este prezentat\ `n fig. 2.20; se


observ\ sistemul de etan[are (9), care este ap\sat pe suprafa]a inferioar\ a spiralei
mobile (4) de c\tre arcul (13). Spirala fix\ (6) este montat\ `n capacul superior
(5).
Vaporii de agent frigorific sunt aspira]i prin racordul (14) [i ajung `n
spa]iul (S1), asigurând astfel r\cirea motorului electric de antrenare (2); vaporii
refula]i `n spa]iul (S2) sunt trimi[i `n instala]ie prin racordul (8).

Fig. 2.20 – Compresor cu spirale


1-carcas\;
2-motor electric de antrenare;
3, 11-lag\re;
4-spiral\ mobil\;
5-capac;
6-spiral\ fix\;
7-supap\ refulare;
8-racord refulare;
9-sistem de etan[are;
10-arborele motorului;
12-canal pentru desc\rcarea de for]e axiale;
13-arc;
14-racord aspira]ie.

S1

2.3.2.4. Compresoare centrifuge

Acestea sunt compresoare dinamice, care folosesc energia mecanic\


transmis\ de un rotor pentru cre[terea presiunii fluidului de lucru. Schema de
principiu a unui compresor centrifug este prezentat\ `n fig. 2.21.
Fluidul de lucru intr\ `n compresor prin racordul de aspira]ie (2), iar paletele (1) `l
48
dirijeaz\ c\tre rotorul (5); paletele (1) au [i rolul de a regla debitul aspirat. Gazul
p\trunde axial `n spa]iile dintre paletele (8) ale rotorului, iar energia sa cinetic\
cre[te pe baza energiei transmise de c\tre rotorul aflat `n mi[care de rota]ie.
Fluidul p\r\se[te rotorul pe direc]ie radial\, sub ac]iunea for]ei centrifuge, iar `n
difuzorul (7) energia cinetic\ a gazului este transformat\ `n cre[tere de presiune.
Rotorul este montat pe arborele (6) [i este antrenat `n mi[care de rota]ie de c\tre
motor; de obicei antrenarea se realizeaz\ prin intermediul unui multiplicator de
tura]ie, tura]ia rotorului putând atinge astfel pân\ la 10000 rot/min.
Deoarece raportul de cre[tere a presiunii pentru o treapt\ de compresor
centrifugal nu dep\[e[te valoarea 4, pentru cre[terea presiunii de refulare se pot
folosi compresoare centrifugale cu dou\ sau trei trepte, gazul refulat de o treapt\
fiind trimis `n aspira]ia treptei urm\toare.
Aceste compresoare sunt des utilizate `n sisteme mari de condi]ionare a
aerului.

Fig. 2.21 – Compresor


centrifug
1-palete dirijare;
2-racord aspira]ie;
3-carcas\;
4-racord refulare;
5-rotor;
6-arbore antrenare;
7-difuzor;
8-paletele rotorului.

49
3. INSTALA}II FRIGORIFICE
3.1. SCURT ISTORIC

Necesitatea ob]inerii temperaturilor joase a ap\rut `nc\ din antichitate, `n


scopul p\str\rii alimentelor [i a r\cirii acestora. Evident, primele `ncerc\ri au
folosit z\pada sau ghea]a, adunate iarna [i p\strate `n pe[teri sau pivni]e bine
izolate termic. Alte metode realizau r\cirea prin evaporarea for]at\ a apei sub
ac]iunea curen]ilor de aer crea]i cu ajutorul unor evantaie.
~n 1805 Oliver Evans proiecteaz\ prima instala]ie frigorific\ cu vapori,
f\r\ a o realiza practic. ~n 1842 John Gorrie proiecteaz\ [i realizeaz\ prima
instala]ie frigorific\ ce func]iona pe principiul comprim\rii vaporilor de agent
frigorific, destinat\ r\cirii camerelor unui spital din Florida; aceasta este
considerat\ a fi prima instala]ie de aer condi]ionat.
~n 1859 Ferdinand Carré realizeaz\ prima ma[in\ frigorific\ cu absorb]ie,
cu func]ionare continu\, care utiliza un amestec de ap\ [i acid sulfuric concentrat,
apa reprezentând agentul frigorific. ~n 1860 Carré utilizeaz\ solu]ia ap\-amoniac
`n instala]ia de r\cire cu absorb]ie.
~n 1870 Carl von Linde [i Ferdinand Carré dezvolt\ [i perfec]ioneaz\
instala]ia cu comprimare mecanic\ a vaporilor, iar `n 1874 Charles Tellier
experimenteaz\ tehnologia de conservare prin congelare a c\rnii, folosind o
instala]ie cu comprimare mecanic\ de vapori de eter metilic. ~n 1876 se realizeaz\
primul transport frigorific de carne congelat\ din Fran]a `n America de Sud.
~n 1913 Altenkirch construie[te prima instala]ie frigorific\ cu absorb]ie,
`n dou\ trepte.
~ncepând cu anul 1930 se trece la utilizarea freonilor drept agen]i
frigorifici.

3.2. PRINCIPIUL DE FUNC}IONARE AL INSTALA}IILOR


FRIGORIFICE [2, 3, 7, 8, 21, 26, 32, 36, 37]

Instala]iile frigorifice [i pompele de c\ldur\ sunt maşini termice care


preiau căldură de la un mediu având temperatura mai scăzută şi o cedeaz\ unui
mediu având temperatura mai ridicată, conform schemei din fig. 3.1. Mediul cu
temperatura mai scăzută, de la care se preia căldură este denumit sursa rece, iar
mediul cu temperatura mai ridicată, căruia i se cedează căldură, este denumit
sursă caldă. Deoarece au capacitate termică infinită, temperaturile surselor de
căldură rămân constante chiar dacă acestea schimbă căldură.
Conform principiului doi al termodinamicii, c\ldura nu poate trece de la
sine de la un corp rece la unul cald; ca urmare, pentru transportul căldurii de la
sursa rece la sursa cald\ este necesar un aport de energie din exterior. Conform
principiului conserv\rii energiei putem scrie:
Q& 0 + P = Q& .
50
În cazul instalaţiilor frigorifice, sursa rece se găseşte sub temperatura
mediului ambiant, iar procesul de coborâre a temperaturii sub această valoare,
este denumit răcire artificială.
Agentul de lucru care evoluează în aceste instalaţii este denumit agent
frigorific.

Fig. 3.1 – Principiul de func]ionare al


unei instala]ii frigorifice

Q& 0 - fluxul de c\ldur\ preluat de la sursa rece;


Q& - fluxul de c\ldur\ cedat sursei calde;
P – puterea absorbit\.

Evident, pentru ca agentul frigorific s\ poat\ prelua c\ldura de la sursa


rece, temperatura sa trebuie s\ fie mai mic\ decât temperatura sursei reci; similar,
pentru ca agentul s\ cedeze c\ldur\ sursei calde trebuie ca temperatura agentului
frigorific s\ fie mai mare decât temperatura sursei calde.
~ntrucât am presupus ini]ial c\ sursa rece [i sursa cald\ au capacitate
termic\ infinit\ [i temperaturile acestora nu se modific\, preluarea c\ldurii de
c\tre agentul frigorific de la sursa cald\ se poate realiza:
• cu modificarea temperaturii agentului (fig. 3.2a);
• cu men]inerea constant\ a temperaturii agentului (fig. 3.2b).

Fig, 3.2 – Preluarea c\ldurii de la sursa rece


S – suprafa]a schimb\torului de c\ldur\.
Din fig. 3.2. rezult\ clar c\ men]inerea unei temperaturi constante a
agentului de lucru creaz\ cele mai bune condi]ii pentru transferul de c\ldur\
51
(diferen]\ maxim\ de temperatur\); `n cazul `n care temperatura agentului
frigorific cre[te, diferen]a de temperatur\ la care are loc schimbul de c\ldur\
scade, iar cantitatea de c\ldur\ preluat\ de la sursa rece scade. Men]inerea
constant\ a temperaturii fluidului pe timpul prelu\rii c\ldurii se poate ob]ine doar
prin schimbarea st\rii de agregare a agentului frigorific, pe baza utiliz\rii
c\ldurii latente de vaporizare.
Acela[i ra]ionament este valabil [i pentru situa]ia `n care agentul frigorific
cedeaz\ c\ldur\ sursei calde: dac\ temperatura agentului se modific\ (scade, fig.
3.3a), diferen]a de temperatur\ la care are loc schimbul de c\ldur\ se mic[oreaz\,
iar fluxul de c\ldur\ transmis se diminueaz\ fa]\ de situa]ia `n care temperatura
agentului r\mâne constant\ (fig. 3.3b). Men]inerea constant\ a temperaturii
agentului este posibil\ prin schimbarea st\rii de agregare, pe baza c\ldurii
latente de condensare.

Fig. 3.3 – Cedarea c\ldurii c\tre sursa cald\


Din motivele prezentate anterior, `n instalaţiile frigorifice şi pompele de
căldură transferul termic între agentul de lucru şi sursele de căldură are loc prin
schimbarea stării de agregare. Cele două aparate ale instalaţiei frigorifice (sau
pompei de căldură), aflate în contact cu sursele de căldură, se numesc vaporizator
şi respectiv condensator.
Temperaturii t0 la care vaporizează agentul frigorific, denumită
temperatură de vaporizare, îi corespunde o presiune de saturaţie unică p0,
denumită presiune de vaporizare. Analog, temperaturii tk la care condensează
agentul frigorific, denumită temperatură de condensare, îi corespunde o presiune
de saturaţie unică pk, denumită presiune de condensare.
Efectul util al instalaţiilor frigorifice (frigul artificial) se realizează în
vaporizator, prin preluare de căldură de la sursa rece.
Efectul util al pompelor de căldură se realizează în condensator, prin
cedare de căldură sursei calde.
Domeniul de func]ionare al instala]iilor frigorifice [i pompelor de c\ldur\
rezult\ din fig. 3.4.
Astfel, instala]ia frigorific\ (fig. 3.4a) preia cantitatea de c\ldur\ Q0 de la
mediul ce trebuie r\cit [i cedeaz\ cantitatea de c\ldur\ QK mediului exterior;
pompa de c\ldur\ (fig. 3.4b) preia cantitatea de c\ldur\ Q de la mediul exterior [i
cedeaz\ cantitatea de c\ldur\ QI spa]iului ce trebuie `nc\lzit. Se observ\ c\ atât
52
pentru instala]ia frigorific\, cât [i pentru pompa de c\ldur\, temperatura de
condensare este mai mare decât temperatura de vaporizare; ca urmare [i presiunea
de condensare trebuie s\ fie mai mare decât temperatura de vaporizare.

Fig. 3.4 – Domeniul de


func]ionare al instala]iilor
frigorifice [i pompelor de
c\ldur\
a-instala]ie frigorific\;
b-pomp\ de c\ldur\;
S1- condensator;
S2 – vaporizator;
T0IF-temperatura de vaporizare a
agentului `n instala]ia frigorific\;
Tr-temperatura mediului r\cit;
Ta-temperatura mediului exterior;
TKIF-temperatura de condensare a
agentului `n instala]ia frigorific\;
T0PC-temperatura de vaporizare a
agentului `n pompa de c\ldur\;
TI-temperatura spa]iului `nc\lzit;
TKPC-temperatura de condensare a
agentului `n pompa de c\ldur\.

~n func]ie de modul `n care se poate ob]ine cre[terea presiunii agentului


frigorific, instala]iile frigorifice pot fi:
• prin comprimarea mecanic\ a vaporilor de agent – energia necesar\
transferului c\ldurii de la sursa rece la sursa cald\ este de natur\
mecanic\, fiind ob]inut\ prin comprimarea vaporilor cu ajutorul unui
compresor, care asigur\ cre[terea de presiune;
• prin comprimarea termic\ a vaporilor de agent (cu absorb]ie) – energia
necesar\ transferului c\ldurii de la sursa rece la sursa cald\ este de natur\
termic\.

3.3. AGEN}I FRIGORIFICI [14, 15, 36]

Dup\ cum s-a men]ionat anterior, fluidul de lucru al instala]iei frigorifice


se nume[te agent frigorific. Principalele cerin]e impuse unui fluid pentru a putea
fi utilizat drept agent frigorific sunt:
• la nivelul temperaturii ce trebuie realizate `n vaporizator, presiunea de
vaporizare trebuie sâ fie u[or superioar\ presiuniii atmosferice;
• presiunea de condensare, corespunz\toare temperaturii ce trebuie ob]inute
`n condensator, nu trebuie s\ aib\ valori foarte mari pentru ca procesul de
comprimare s\ se realizeze cu un consum mic de energie;
• c\ldur\ latent\ de vaporizare mare, pentru ca debitele de fluid s\ fie
reduse;
• volum specific redus al vaporilor, pentru ca dimensiunile de gabarit ale
53
instala]iei ([i `n special ale compresoarelor) s\ fie mici;
• `n cazul compresoarelor ermetice [i semiermetice, agentul frigorific
trebuie s\ fie compatibil cu izola]ia conductorilor utiliza]i `n construc]ia
motorului electric de ac]ionare, precum [i cu uleiul utilizat pentru ungerea
compresorului;
• s\ nu prezinte pericol de inflamabilitate sau explozie [i s\ nu fie toxic (`n
special `n cazul instala]iilor utilizate `n industria alimentar\);
• s\ fie nepoluant.
Agen]ii frigorifici sunt simboliza]i prin litera R (refrigerant) [i un simbol
numeric care deriv\ din formula chimic\, conform standardului ANSI/ASHRAE
34/1992 (vezi Anexa2), fiind denumi]i generic freoni.
Agen]ii frigorifici pot fi `mp\r]i]i `n trei categorii:
• clorofluorocarburi (CFC), care con]in `n molecul\ atomi instabili de clor;
• hidroclorofluorocarburi (HCFC), care con]in [i hidrogen, iar clorul este
mai pu]in instabil;
• hidroflourocarburi (HFC), care nu con]in atomi de clor.
Cercet\rile au ar\tat c\ emisiile de CFC conduc la sub]ierea stratului de
ozon, din cauza atomilor de clor. Ca urmare, prin protocolul de la Montreal din
1987 s-a stabilit c\ `ncepând de la 1 ianuarie 2000 ace[ti freoni s\ nu mai fie
utiliza]i `n instala]iile frigorifice.
Freonii de tip HCFC sunt denumi]i de tranzi]ie, iar utilizarea acestora
este autorizat\ pân\ la 31 decembrie 2014; folosirea acestor agen]i `n instala]iile
noi este interzis\ din anii 1996…2001 (`n func]ie de destina]ia [i tipul instala]iei
de r\cire), iar `ncepând din 1 ianuarie 2008 va fi interzis\ utilizarea lor [i pentru
men]inerea `n func]iune a instala]iilor existente.
Freonii de tip HFC sunt denumi]i de substitu]ie definitiv\, a c\ror
utilizare este permis\ pentru o perioad\ `ndelungat\ de timp.
Se utilizeaz\ [i amestecuri formate din 2 sau 3 tipuri de freoni, amestecul
având toxicitate sau inflamabilitate mai redus\ decât fiecare component `n parte.
~n func]ie de modul de comportare la schimbarea st\rii de agregare, aceste
amestecuri se `mpart `n:
• amestecuri azeotrope (simbolizate R-500…R-599), la care schimbarea
st\rii de agregare are loc la presiune [i temperatur\ constant\ (ca [i `n
cazul susbtan]elor pure); spre exemplu agentul R-507 este format din
50% R-125 [i 50% R-143;
• amestecuri cvasiazeotrope (simbolizate R-400….R-499), la care
schimbarea de faz\ este `nso]it\ de modificarea temperaturii `n limitele
0,5…60C; spre exemplu, R-404A este format din 44% R-125, 4% R-134a
[i 52% R-143a);
• amestecuri zeotrope, care prezint\ modific\ri importante ale temperaturii
la schimbarea st\rii de agregare.
~n instala]iile frigorifice se pot utiliza [i agen]i frigorifici naturali, care nu
con]in fluor [i clor, cum ar fi amoniacul (R-717), propan (R-290), bioxid de
carbon (R-744).
Modul `n care agen]ii frigorifici afecteaz\ mediul `nconjur\tor este

54
m\surat cu ajutorul a doi indici:
• poten]ialul de distrugere a stratului de ozon (ODP1);
• poten]ialul de `nc\lzire global\ (GWP2).
~n tabelul 3.1 sunt prezentate principalele caracteristici ale unor agen]i
frigorifici folosi]i `n mod curent, iar `n tabelul 3.2 este prezentat\ destina]ia
acestora.
Tabelul 3.1.
Caracteristicile unor agen]i frigorifici
Temp.
Temp. de
~nlocuitor 1 2 condensare
Tip ODP GWP vaporizare la
pentru la 26 bar
la 1 bar [0C]
[0C]
HCFC (pe termen scurt)
R-502,
R-22 0,05 17003 63 -41
R-12
HCFC/HFC pentru `ntre]inere/service (de tranzi]ie)
R-401A R-12 0,03 1080 80 -33
R-401B R-12 0,035 1190 77 -35
R-409A R-12 0,05 1440 75 -34
HFC (de substitu]ie definitiv\)
R-134A R-502 0 3750 55 -47
R-404A R-502 0 1920 56 -46
R-407B R-502 0 2560 53 -48
R-407C R-22 0 1610 58 -44
R-410A R-22 0 1890 43 -51
R-12, R-
R-411B 0,045 1602 65 -42
22, R-502
AGEN}I FRIGORIFICI NATURALI
R-22,
R-717 0 0 60 -33
R-502
R-290
R-12, R-22 0 0 70 -42
(propan)
R-600
R-114 0 3 114 -12
(izobutan)

Atunci când contactul dintre agentul frigorific [i mediul r\cit poate avea
efecte negative (`n cazul produselor alimentare, a aerului din `nc\peri locuite) se
utilizeaz\ agen]i intermediari; ace[tia trebuie s\ fie stabili din punct de vedere
chimic, s\ aib\ punctul de solidificare coborât [i c\ldura specific\ mare.

1
ODP: ozone depletion potential.
2
GWP: global warming potential.
1
pentru R-11, ODP=1,0.
2
pentru CO2, GWP=1,0.
3
efectul asupra `nc\lzirii globale a 1 kg de agent este echivalent cu cel al 1700 kg CO2.
55
Tabelul 3.2
Utilizarea agen]ilor frigorifici

Ca agen]i intermediari se utilizeaz\:


• aerul;
• apa (pentru temperaturi peste 3…50C);
• solu]ii de ap\ cu s\ruri minerale (CaCl2, NaCl) sau alcooli (etilenglicol,
propilenglicol).

3.4. INSTALA}II FRIGORIFICE CU COMPRIMARE MECANIC| DE


VAPORI ~NTR-O SINGUR| TREAPT|

3.4.1. Ciclul ideal de func]ionare al unei instala]ii cu comprimare mecanic\


de vapori [1, 2, 27, 28]

Ciclul ideal de func]ionare al unei instala]ii frigorifice cu comprimare


56
mecanic\ de vapori este ciclul Carnot inversat, desf\[urat `n domeniul vaporilor
satura]i umezi.
Schema de principiu a instala]iei frigorifice este prezentat\ `n fig. 3.5, iar
diagramele ciclului de func]ionare sunt prezentate `n fig. 3.6.

Fig. 3.5 – Schema de principiu a


instala]iei frigorifice ideale
V-vaporizator;
C-compresor;
K-condensator;
D-detentor;

Fig. 3.6 – Ciclul ideal de func]ionare al instala]iei frigorifice

Compresorul (C) realizeaz\ comprimarea adiabatic\ (1-2) a agentului


frigorific, absorbind lucrul mecanic specific (lc). Urmeaz\ apoi transformarea de
faz\ (2-3), când `n condensator are loc condensarea agentului; transformarea de
faz\ are loc la presiune [i temperatur\ constant\, iar mediului i se cedeaz\
cantitatea de c\ldur\ (q). La ie[irea din condensator, agentul frigorific este `n stare
lichid\, punctul (3) situându-se pe curba de vaporizare.
~n detentorul (D) are loc procesul adiabat (3-4), `n timpul c\ruia presiunea
agentului frigorific scade, fenomen `nso]it de producerea lucrului mecanic spcific
(ld).
~n vaporizatorul (V) agentul frigorific sufer\ o nou\ transformare de faz\,
vaporizându-se (procesul 4-1). Vaporizarea are loc la presiune [i temperatur\
constant\, iar pe parcursul acestui proces de la sursa rece se preia cantitatea de
c\ldur\ (q0).
57
Cantitatea de c\ldur\ preluat\ de la sursa rece va fi:
q 0 = T0 ⋅ ∆s ,
iar cantitatea de c\ldur\ cedat\ mediului (sursei calde) este:
q = Tk ⋅ ∆s .
Lucrul mecanic utilizat pentru func]ionarea instala]iei este dat de rela]ia:
l = l c − l d = q − q 0 = (Tk − T0 ) ⋅ ∆s .
Eficien]a frigoric\ a instala]iei este:
q0 T0 ⋅ ∆s T0
εf = = = .
l (Tk − T0 ) ⋅ ∆s Tk − T0
Detentorul produce lucru mecanic prin destinderea adiabat\ a fluidului
de lucru; el poate fi realizat sub forma unei ma[ini termice cu piston sau a unei
turbine cu rotor paletat.

3.4.2. Ciclul teoretic de func]ionare al instala]iilor frigorifice reale [1, 2, 12,


27, 28]

Instala]iile frigorifice reale prezint\ o serie de deosebiri fa]\ de cele


ideale:
• conform diagramelor din fig. 3.6, destinderea adiabatic\ are loc `ntr-un
detentor; cum acesta ar fi alimentat cu vapori având titlul redus (sau chiar
cu lichid), lucrul mecanic ob]inut ar fi mic (lichidul este incompresibil [i
furnizeaz\ o cantitate mic\ de lucru mecanic prin destindere). Ca urmare
se prefer\ `nlocuirea detentorului cu un dispozitiv mai simplu din punct
de vedere constructiv, denumit ventil de laminare, care prezint\ o
sec]iune de trecere `ngustat\; unele instala]ii frigorifice utilizeaz\ chiar un
tub capilar prin intermediul c\ruia se realizeaz\ sc\derea presiunii
agentului de lucru. Se consider\ c\ procesul de destindere `n ventilul de
laminare are loc la entalpie constant\, deoarece nu se produce lucru
mecanic prin destindere.
• tot din fig. 3.6. se observ\ c\ procesul de comprimare are loc `n domeniul
vaporilor satura]i umezi; `n realitate, p\trunderea agentului frigorific sub
form\ de lichid `n compresor ar conduce la deteriorarea acestuia; din
acest motiv, `n instala]iile frigorifice reale procesul de comprimare este
deplasat `n zona vaporilor satura]i usca]i, evitându-se astfel p\trunderea
lichidului `n compresor.
• pentru studiul ciclului teoretic al instala]iilor frigorifice reale se consider\
c\ `n compresor are loc o comprimare adiabat\.
Având `n vedere cele de mai sus, schema instala]iei frigorifice reale
devine cea din fig. 3.7, diagramele ciclului teoretic de func]ionare fiind cele din
fig. 3.8.
Procesul (1-2) reprezint\ comprimarea adiabatic\ a vaporilor
supra`nc\lzi]i `n compresor; ca urmare, presiunea acestora cre[te de la p0 la pk, iar
temperatura de la t0 la tref. Procesul (2-3) are loc `n vaporizator; `n prima faz\ are

58
loc r\cirea vaporilor supra`nc\lzi]i de la temperatura de ie[ire din compresor tref
pân\ la temperatura de satura]ie tk (procesul 2-2’); aceast\ r\cire are loc la
presiunea constant\ pk existent\ `n condensator. Urmeaz\ apoi schimbarea st\rii
de agregare a vaporilor satura]i (procesul 2’-3), care are loc la presiune [i
temperatur\ constant\. ~n punctul (3) titlul vaporilor este x = 0, deci la ie[irea din
condensator agentul frigorific este `n stare lichid\.

Fig. 3.7 – Instala]ia frigorific\ real\


V-vaporizator;
C-compresor;
K-condensator;
VL-ventil de laminare.

Fig. 3.8 – Ciclul teoretic de func]ionare al instala]iei frigorifice reale


tref-temperatura agentului la ie[irea din compresor.

Destinderea `n ventilul de laminare are loc la entalpie constant\ (procesul


3-4), iar presiunea agentului scade de la pk la p0; urmeaz\ apoi vaporizarea `n
vaporizator (procesul 4-1), care are loc la presiunea constant\ p0 [i temperatura
constant\ T0.
Din fig. 3.9 se observ\ c\ destinderea agentului `n ventilul de laminare
(procesul 3-4) conduce la o reducere a cantit\]ii de c\ldur\ extrase de la sursa
rece, fa]\ de cazul destinderii adiabatice (3-4’):
q 0 < q0' .
Eficien]a frigorific\ a ciclului teoretic al instala]iei frigorifice reale se
determin\ cu rela]ia:
i1 − i4
εf = .
i2 − i1
3.4.3. Subr\cirea `n instala]iile frigorifice

Cre[terea cantit\]ii de c\ldur\ extrase de la sursa rece se poate ob]ine prin


59
subr\cirea (sc\derea temperaturii) lichidului saturat ie[it din condensator.
Subr\cirea se poate realiza:
• cu ap\;
• cu agent frigorific.

Fig. 3.9 – Efectul destinderii `n


ventilul de laminare
3-4’-destindere adiabatic\;
3-4-destindere izentalpic\ `n ventilul de
laminare.

3.4.3.1. Subr\cirea cu ap\

Schema de principiu a instala]iei frigorifice ce utilizeaz\ subr\cirea cu


ap\ este prezentat\ `n fig. 3.10. Se observ\ c\, dup\ condensatorul (K) s-a
ad\ugat un schnimb\tor de c\ldur\ suplimentar, numit subr\citor (SR), r\cit cu
ap\.
Agentul frigorific `n stare de lichid saturat care iese din condensator este
r\cit la presiune constant\ (procesul 3-3’, fig. 3.11), `n subr\citor preluându-se de
la agentul frigorific cantitatea de c\ldur\ qSR; urmeaz\ apoi destinderea
izentalpic\ din ventilul de laminare (procesul 3’- 4’).
Din fig. 3.11 se observ\ c\, fa]\ de ciclul f\r\ subr\cire (1-2-3-4), ciclul
cu subr\cire (1-2-3’-4’) conduce la cre[terea cantit\]ii de c\ldur\ preluate de la
sursa rece cu ∆q0; rezult\ deci c\ utilizarea subr\cirii cu ap\ conduce la cre[terea
eficien]ei frigorifice a ciclului, care se determin\ `n acest caz cu rela]ia:
i1 − i4 ' i1 − i4
ε 'f = > =εf .
i2 − i1 i2 − i1
Mai trebuie remarcat faptul c\ diagrama real\ de ciclului cu subr\cire este
de fapt cea din fig. 3.12, pe care se eviden]iaz\ procesul de subr\cire (3-3’), ce are
loc la presiunea constant\ din condensator pk; cum `n domeniul lichid izobarele
sunt foarte apropiate de curba de vaporizare, `n practic\ se admite ca, `n diagrama
entropic\ T - s, reprezentarea ciclului cu subr\cire cu ap\ s\ fie cea din fig. 3.11a
[i nu cea din fig. 3.12.

3.4.3.2. Subr\cirea cu agent frigorific (subr\cirea intern\)

Schema de principiu a unei astfel de instala]ii frigorifice este prezentat\


`n fig. 3.13; `n acest caz subr\citorul (Sr) este un schimb\tor de c\ldur\ prin care
circul\, pe un circuit, agent frigorific sub form\ de lichid, ie[it din condensator,
iar pe cel de al doilea circuit circul\ vapori reci, proveni]i din vaporizator. Vaporii
60
r\cesc agentul `n stare lichid\ [i se `nc\lzesc preluând c\ldur\ de la lichidul ie[it
din condensator. ~n diagramele T-s [i lg p – i (fig. 3.14), procesul (3-3’) reprezint\
r\cirea lichidului saturat, iar procesul (1-1’) reprezint\ supra`nc\lzirea vaporilor
ie[i]i din vaporizator. Ambele procese au loc la presiune constant\: `nc\lzirea
vaporilor se realizeaz\ la presiunea p0 din vaporizator, iar r\cirea lichidului la
presiunea pk din condensator.

Fig. 3.10 – Instala]ia


frigorific\ cu subr\cire cu
ap\
SR – subr\citor.

Fig. 3.11 – Diagrama de func]ionare a instala]iei frigorifice cu subr\cire cu ap\

Fig. 3.12 – Diagrama real\ a


ciclului cu subr\cire cu ap\

61
Pentru analiza comparativ\ a ciclului f\r\ subr\cire (1-2-3-4) [i a celui cu
subr\cire intern\ (1’-2’-3’4’) este necesar\ determinarea parametrilor
caracteristici fiec\rui punct de pe ciclu; fa]\ de cazul anterior (subr\cire cu ap\).
ciclul cu subr\cire intern\ nu asigur\ `n mod automat cre[terea eficien]ei
frigorifice.

Fig. 3.13 – Schema instala]iei


frigorifice cu subr\cire intern\
Sr-subr\citor

Fig. 3.14 – Ciclul de func]ionare al instala]iei cu subr\cire intern\

~n principiu, ]inând cont de c\ldurile specifice diferite ale lichidului [i


vaporilor1, se poate aprecia c\ sc\derea de temperatur\ a lichidului este
aproximativ jum\tate din cre[terea de temperatur\ a vaporilor de agent. Literatura
de specialitate recomandă ca valoarea temperaturii t1' s\ fie cuprins\ `ntre t0 [i tk-
(10÷20)°C. O creştere atât de important\ a temperaturii vaporilor [i respectiv o
subrăcire atât de avansată a lichidului saturat impun suprafeţe mari de schimb de
căldură ale subr\citorului. În consecinţă, din considerente tehnico-economice, de
cele mai multe ori, în practică, subrăcirea maximă a lichidului este de numai
5…10°C, iar supraîncălzirea vaporilor este corespunzător de 10…20°C.
Eficien]a frigorific\ a ciclului cu subr\cire intern\ se determin\ cu rela]ia:
i1 − i4'
εf = .
i2' − i1'

1
pentru R-134a: la -100C [i 1,2 bar, cpv=0.83 kJ/kg.grd; la 300C, cpl=1,44 kJ/kg.grd.
62
Cantitatea de c\ldur\ transferat\ de la lichidul saturat la vapori este:
q SR = i3 − i3' = i1' − i1 .
Trebuie men]ionat faptul c\, la unele instala]ii frigorifice, `n zona
terminal\ a condensatorului se realizeaz\ o subr\cire a lichidului saturat.

3.4.4. Ciclul real de func]ionare al instala]iilor frigorifice [2, 3, 6, 12, 21, 26,
27, 28]

Func]ionarea `n condi]ii reale a instala]iei frigorifice prezint\ unele


diferen]e fa]\ cazul teoretic avut `n vedere pân\ aici:
• transferul termic în condensator şi vaporizator are loc la diferenţe finite de
temperatură; diferen]ele de temperatur\ sunt cuprinse `ntre 5 [i 80C pentru
lichide [i `ntre 10 [i 200C pentru aer.
• curgerea fluidului este `nso]it\, pe tot traseul (inclusiv `n condensator [i
vaporizator), de pierderi de presiune;
• procesul din compresor este o comprimare politropic\, al c\rui indice, diferit
de exponentul adiabatic, se modific\ pe parcursul procesului.
Având `n vedere cele men]ionate, ciclul real al unei instala]ii frigorifice
este prezentat `n fig, 3.15; procesele care au loc sunt urm\toarele:
• 1→2 – comprimarea politropic\ a vaporilor `n compresorul instala]iei;
• 2→3 – curgerea vaporilor supra`nc\lzi]i prin supapa de refulare a
compresorului [i conducta de leg\tur\ cu condensatorul. Curgerea este
`nso]i]\ de o c\dere de presiune, dar [i de r\cirea vaporilor, conducta de
leg\tur\ nefiind de obicei izolat\ termic.
• 3→4 – r\cirea vaporilor supra`nc\lzi]i `n condensator, `nso]it\ de o
u[oar\ sc\dere a presiunii datorat\ rezisten]ei opuse la curgerea fluidului;
• 4→5 – transformarea de faz\ (condesarea), `nso]it\ de o sc\dere a
presiunii, care apare din cauza lungimii apreciabile a traseului fluidului;
`n plus, datorit\ diferen]ei de temperatur\ existent\ `ntre condensator [i
mediul `nconjur\tor, trecerea agentului frigorific prin condensator este
`nso]it\ [i de o sc\dere a temperaturii sale.
• 5→6 – subr\cirea, `n partea final\ a condensatorului sau `n subr\citor,
curgerea lichidului fiind `nso]it\ de o u[oar\ c\dere de presiune.

Fig. 3.15 – Ciclul real de


func]ionare al instala]iei frigorifice

63
• 6→7 – trecerea lichidului saturat prin conducta de leg\tur\ dintre
condensator [i ventilul de laminare; `n cele mai multe instalaţii frigorifice
lungimea acestei conducte este semnificativă, ceea ce se reflectă în
valoarea relativ mare a c\derii de presiune.
• 7→8 – destindere izentalpic\ a agentului `n ventilul de laminare;
• 8→9 – vaporizarea agentului frigorific `n vaporizator, proces `nso]it de o
c\dere de presiune datorat\ rezisten]ei opuse de conducte, precum [i de o
modificare a temperaturii, ce apare din cauza diferen]ei dintre
temperatura vaporizatorului [i cea existent\ `n spa]iul r\cit;
• 9→10 – la majoritatea instala]iilor frigorifice, la ie[irea din vaporizator a
vaporilor, ace[tia sunt u[or supra`nc\lzi]i;
• 10→11 – curgerea vaporilor prin conducta dintre vaporizator [i
compresor; de obicei aceast\ conduct\ este izolat\ termic, astfel `ncât se
manifest\ doar o u[oar\ sc\dere a presiunii agentului;
• 11→1 – supra`nc\lzirea vaporilor aspira]i `n compresor de c\tre motorul
electric de ac]ionare (la compresoarele ermetice [i semiermetice), `nso]it\
de sc\derea presiunii la trecerea prin supapa de aspira]ie.
Pentru un calcul simplificat al instala]iei frigorifice se poate presupune c\
ciclul de func]ionare se desf\[oar\ conform schemei din fig. 3.16, `n care se
neglijeaz\ pierderile de presiune [i se ]ine cont doar de procesul de comprimare
politropic\ a agentului `n compresor. Pe diagram\, procesul real de comprimare
(politropic) este reprezentat de curba 1→2, `n timp ce procesul 1→2’ reprezint\
comprimarea adiabatic\, utilizat\ la trasarea ciclului teoretic. Se observ\ c\
procesul real de comprimare conduce la cre[terea lucrului mecanic necesar
comprim\rii:
l > l' .
Se define[te randamentul izentropic al compresorului ca fiind:
l ' i2' − i1
η iz = = .
l i2 − i1

Fig. 3.16 – Schem\ simplificat\ a


ciclului real al instala]iei frigorifice
1→2 – comprimarea politropic\;
1→2’ – comprimarea adiabatic\.

Randamentul izentropic al compresorului are valori cuprinse `ntre 0,6 [i


0,8; cunoscând valoarea randamentului izentropic se poate determina entalpia la
sfâr[itul comprim\rii:
64
l'
i2 = i1 + .
η iz
Pentru a se evita p\trunderea de agent frigorific `n stare lichid\ `n
compresor, la unele instala]ii frigorifice (`n special atunci când vaporizatorul este
imersat `n lichidul ce trebuie r\cit) se prevede introducerea unui separator de
lichid, confrm schemei din fig. 3.17.

Fig. 3.17 – Schema instala]iei


frigorifice cu separator de lichid

C-compresor;
K-condensator;
VL-ventil de laminare;
SL-separator de lichid;
V-vaporizator.

Lichidul saturat ie[it din ventilul de laminare ajunge `n separatorul de


lichid (SL); aici lichidul se separ\ c\tre partea inferioar\, trecând apoi `n
vaporizator, `n timp ce eventualii vapori forma]i sunt colecta]i la partea superioar\
a separatorului. Vaporii ie[i]i din vaporizator ajung din nou `n separator; lichidul
antrenat de c\tre vapori se va separa la partea inferioar\, `n timp ce vaporii se
ridic\ la partea superioar\ a separatorului, fiind aspira]i `n compresorul (C).

3.4.5. Elemente de calcul termic al ciclului frigorific f\r\ subr\cire [2,6,7,17]

Din datele de proiectare ale spa]iului ce trebuie r\cit sunt cunoscu]i


urm\torii parametri:
• temperatura din interiorul incintei (`n func]ie de destina]ia acesteia);
• temperatura mediului exterior (`n func]ie de zona geografic\ `n care se
g\se[te spa]iul ce trebuie r\cit);
• puterea frigorific\ Q0 [W], din calculele referitoare la necesarul de frig.
Temperaturile T0 [i Tk (fig. 3.18) ale vaporizatorului [i respectiv
condensatorului se determin\ conform indica]iilor din literatura de specialitate, `n
func]ie de tipul schimb\toarelor de c\ldur\.
~n func]ie de agentul frigorific utilizat se determin\ presiunea de
vaporizare p0 [i presiunea de condensare pk; dac\ raportul de cre[tere a presiunii
pk/p0 dep\[e[te valoarea 8, se impune utilizarea unei instala]ii frigorifice cu
comprimare `n trepte.
Cunoscând randamentul izentropic al compresorului (de obicei acesta este
indicat de c\tre fabricant) se traseaz\ ciclul de func]ionare al instala]iei [i se
65
determin\ parametrii caracteristici ai punctelor ciclului. Se poate determina astfel
puterea frigorific\ specific\ q0 [J/kg], cu ajutorul c\reia determin\m debitul masic
de agent frigorific:
Q0 ⎡ kg ⎤
m& = ⎢⎣ s ⎥⎦ .
q0

Fig. 3.18 – Elemente pentru calculul termic al ciclului frigorific

Din tabelele parametrilor de satura]ie ai agentului frigorific respectiv se


determin\ volumul specific v [m3/kg] la presiunea p0; debitul volumic de agent
frigorific aspirat de c\tre compresor va fi:
⎡ m3 ⎤
Qr = m& ⋅ v ⎢ ⎥ .
⎣ s ⎦
Din cataloagele produc\torilor de compresoare se poate alege acum
compresorul care va asigura nivelul de presiuni necesar [i debitul volumic impus,
utilizând [i diagramele de varia]ie ale debitului `n func]ie de gradul de cre[tere a
presiunii.
Dac\ se cunosc num\rul de cilindri ai compresorului i, diametrul unui
cilindru D [m], cursa pistonului S [m] [i tura]ia arborelui de antrenare n [rot/min],
debitul volumic de gaz aspirat de c\tre compresor se determin\ cu rela]ia:
π ⋅ D2 n ⎡ m3 ⎤
Qa = µ r ⋅ ⋅ S ⋅i ⋅ ⎢ ⎥,
4 60 ⎣ s ⎦
`n care µr este coeficientul de umplere (vezi 2.2.3).
Puterea absorbit\ de c\tre compresor va fi:
P = m& ⋅ (i2 − i ) [W ] .
Eficien]a frigorific\ (coeficientul de performan]\, COP) rezult\ din
rela]ia:
q0 Q
εf = = 0 .
i2 − i1 P
3.5. INSTALA}II FRIGORIFICE CU COMPRIMARE ~N TREPTE [1, 2,
21, 27, 28]
~n cazul `n care func]ionarea instala]iei frigorifice impune valori ale
66
gradului de cre[tere a presiunii mai mari de 6…8, comprimarea trebuie realizat\
`n mai multe trepte. Acest lucru este necesar deoarece:
• cre[terea presiunii de refulare conduce la sc\derea volumului de gaz
aspirat (fig. 3.19) – vezi [i 2.2.2.;
• cre[terea temperaturii agentului frigorific [i a compresorului pot conduce
la deteriorarea uleiului utilizat pentru ungerea compresorului (pentru
valori ale temperaturii mai mari de 1450C);
• cre[te consumul de energie al compresorului dac\ acesta are o singur\
treapt\ de comprimare.

Fig. 3.19 – Influen]a presiunii de refulare


asupra volumului aspirat

Ca urmare, instala]ia frigorific\ cu dou\ trepte de comprimare se va


utiliza atunci când temperatura de vaporizare trebuie s\ scad\ sub -15…-270C
pentru amoniac, respectiv sub -20…-350C pentru R22.
Evitarea cre[terii excesive a temperaturii la comprimarea `n dou\ trepte
presupune un proces de r\cire intermediar\ a agentului frigorific, la ie[irea sa din
prima treapt\ [i `nainte de a intra `n cea de a doua treapt\. R\cirea intermediar\ se
poate realiza:
• cu ap\;
• cu agent frigorific.

3.5.1. R\cirea intermediar\ cu ap\

Schema de principiu a instala]iei frigorifice cu dou\ trepte de comprimare


este prezentat\ `n fig. 3.20; `n prima treapt\ de comprimare (C1), presiunea
agentului cre[te de la p0 la pi (procesul 1-2, fig. 3.21), iar `n cea de a doua treapt\
(C2) presiunea cre[te de la pi la pk (procesul 2’-2’’). Dup\ cum s-a men]ionat
anterior, dac\ raportul de cre[tere a presiunii este acela[i pentru fiecare din cele
dou\ trepte, presiunea intermediar\ se determin\ cu rela]ia:
pi = p0 ⋅ p k .
Se remarc\ prezen]a prezen]\ racitorului intermediar (RI), amplasat `ntre
67
cele dou\ trepte de comprimare; `n r\citorul intermediar temperatura agentului
scade, la presiunea constant\ pi (procesul 2-2’, fig. 3.21). Procesul de r\cire
intermediar\ are loc `n domeniul vaporilor supra`nc\lzi]i sau, altfel spus, nu se
atinge curba de satura]ie (r\cire incomplet\) deoarece:
• pentru eficien]a r\cirii intermediare, diferen]a dintre temperatura
agentului frigorific [i cea a agentului de r\cire (apa) trebuie s\ fie de
minimum 100C;

Fig. 3.20 – Instala]ie frigorific\ cu


dou\ trepte de comprimare, cu r\cire
intermediar\ cu ap\
C1, C2-compresoare;
Ri-r\citor intermediar;
K-condensator;
SR-subr\citor;
VL-ventil laminare;
V-vaporizator.

a) b)
Fig. 3.21 – Ciclul func]ional al instala]iei frigorifice cu dou\ trepte de
comprimare, cu r\cire intermediar\ cu ap\

• la nivelele uzuale ale presiunii intermediare pi, atingerea curbei de


satura]ie (r\cirea complet\) impune temperaturi aflate `n apropierea
punctului de `nghe] al apei.
Fa]\ de cazul `n care comprimarea s-ar realiza `ntr-o singur\ treapt\
(procesul 1-II), comprimarea `n dou\ trepte are urm\toarele avantaje:
• lucrul mecanic specific consumat de c\tre compresor se reduce cu ∆l (fig.
3.21a), mic[orându-se de la l’c la lc (fig. 3.21b);
68
• scade temperatura la sfâr[itul procesului de comprimare (punctul 2’’ la
comprimarea `n dou\ trepte, respectiv punctul II la comprimarea `ntr-o
singur\ treapt\ - fig. 3.21a).

3.5.2. R\cirea intermediar\ cu agent frigorific

R\cirea vaporilor de agent frigorific refula]i din prima treapt\ de


comprimare pân\ la atingerea curbei de satura]ie (r\cire complet\) este posibil\
doar prin utilizarea, pentru r\cirea intermediar\, a agentului frigorific din acele
zone ale instala]iei `n care temperatura este mai sc\zut\ decât cea a apei de r\cire.
~n func]ie de tipul agentului frigorific utilizat `n instala]ie, r\cirea intermediar\ cu
agent frigorific se poate realiza:
• cu butelie de r\cire intermediar\;
• cu schimb\tor intern de c\ldur\.

3.5.2.1. R\cirea cu butelie de r\cire intermediar\

Schema de principiu a instala]iei frigorifice cu butelie de r\cire


intermediar\ este prezentat\ `n fig. 3.22, iar diagrama ciclului de func]ionare este
prezentat\ `n fig. 3.23.
Instala]ia este prev\zut\ cu dou\ ventile de laminare, (VL1) [i (VL2);
ventilul de laminare (VL1) asigur\ destinderea izentalpic\ a agentului ie[it din
subr\citorul (SR) pân\ la nivelul presiunii intermediare pi, acesta fiind apoi trimis
c\tre butelia de r\cire intermediar\ (BRI) – procesul 6→7, fig. 3.23. Astfel, `n
butelia de r\cire intermediar\ va exista un amestec de lichid [i vapori, la o
temperatur\ inferioar\ celei a vaporilor refula]i de prima treapt\ a compresorului
(C1) [i r\ci]i `n r\citorul intermediar (RI) – T3 < T2’. Lichidul se va separa la
partea inferioar\ a buteliei de r\cire, `n timp ce vaporii se vor g\si la partea
superioar\ a acesteia. Vaporii supra`nc\lzi]i refula]i de c\tre prima treap\ a
compresorului [i trecu]i prin r\citorul intermediar trec prin masa de lichid din
butelia intermediar\; astfel vaporii supra`nc\lzi]i se r\cesc complet, `n timp ce o
parte din lichid se `nc\lze[te, vaporizându-se par]ial.
Vaporii din partea superioar\ a buteliei, r\ci]i pân\ la parametrii
punctului (3), sunt aspira]i `n cea de a doua treapt\ a compresorului (C2) –
procesul 3→4. Urmeaz\ apoi trecerea prin condensator (procesul 4→5) [i prin
subr\citor (procesul 5→6). O parte din lichidul frigorific trece prin (VL1),
asigurând astfel compensarea pierderilor de lichid (prin vaporizare [i antrenare `n
aspira]ia compresorului C2) din butelia intermediar\, `n timp ce o alt\ parte trece
prin ventilul de laminare (VL2) – procesul 6→8 – [i ajunge `n vaporizator.
Trebuie remarcat c\, practic, butelia de r\cire intermediar\ are rolul unui
schimb\tor de c\ldur\ prin amestec.
Exist\ variante constructive ale acestui tip de instala]ie frigorific\ la care
temperatura sc\zut\ a lichidului din butelia de r\cire este folosit\ pentru o a doua
subr\cire a agentului frigorific; schema instala]iei este prezentat\ `n fig. 3.24, iar
ciclul de func]ionare rezult\ din fig. 3.25.

69
Fig. 3.22 – Instala]ie
frigorific\ cu butelie de
r\cire intermediar\
C1, C2-compresoare;
Ri-r\citor intermediar;
BRI-butelie de r\cire
intermediar\;
K-condensator;
SR-subr\citor;
VL1, VL2-ventile laminare;
V-vaporizator.

Fig. 3.23 – Ciclul


func]ional al instala]iei
frigorifice cu butelie de
r\cire intermediar\

Instala]ia folose[te acela[i principiu pentru r\cirea vaporilor `ntre cele


dou\ trepte de comprimare, utilizând `n acest scop butelia de r\cire intermediar\
(BRI, fig. 3.24). La partea inferioar\ a buteliei de r\cire intermediar\ se g\se[te o
serpentin\ (subr\citorul SR2), care are rolul de a subr\ci suplimentar lichidul,
`nainte ca acesta s\ ajung\ la ventilul de laminare (VL2) – procesul 6→8, fig.
3.25. Acest lucru este posibil deoarece temperatura lichidului din butelia de r\cire
intermediar\ este inferioar\ temperaturii lichidului la ie[irea din primul subr\citor
(SR1) – temperatura ti este inferioar\ temperaturii t6 corespunz\toare punctului
(6).

3.5.2.2. R\cirea intermediar\ cu schimb\tor intern de c\ldur\

Aceast\ variant\ constructiv\ este utilizat\ `n cazul instala]iilor frigorifice


70
ce func]ioneaz\ cu freoni; schema instala]iei este prezentat\ `n fig. 3.26, iar ciclul
de func]ionare este prezentat `n fig. 3.27.

Fig. 3.24 – Instala]ie frigorific\


cu butelie de r\cire intermediar\
[i subr\cire avansat\
C1, C2-compresoare;
Ri-r\citor intermediar;
BRI-butelie de r\cire intermediar\;
K-condensator;
SR1, SR2-subr\citoare;
VL1, VL2-ventile laminare;
V-vaporizator.

Fig. 3.25 – Ciclul func]ional al


instala]iei frigorifice cu butelie
de r\cire intermediar\ [i
subr\cire avansat\

Instala]ia este echipat\ cu trei schimb\toare interne de c\ldur\ (Si1), (Si2)


[i (Si3). Schimb\torul (Si3) asigur\ o subr\cire intern\ a lichidului `nainte de
intrarea in ventilul de laminare (VL2), `n mod asem\n\tor solu]iei constructive
din fig. 3.13 (vaporii reci care ies din vaporizatorul V realizeaz\ subr\cirea
lichidului – procesul 6→9 - `n timp ce temperatura vaporilor cre[te `nainte de
aspira]ia `n prima treapt\ a compresorului – procesul 11→1).
Ventilul de laminare (VL1) realizeaz\ destinderea lichidului pân\ la
presiunea pi (procesul 6→7); temperatura lichidului având parametrii punctului
(7) este mai mic\ decât temperatura lichidului la ie[irea din condensator (punctul
5), iar `n schimb\torul de c\ldur\ (SI2) are loc tot o subr\cire (procesul 5→6).
Astfel, `nainte de a ajunge `n ventilul de laminare (VL2), lichidul saturat ie[it din
condensator sufer\ dou\ procese de subr\cire (5→6→9).

71
~n schimb\torul de c\ldur\ (Si1) lichidul frigorific trecut prin primul
ventil de laminare (VL1) asigur\ o a doua r\cire intermediar\ a vaporilor refula]i
de prima treapt\ a compresorului (procesul 2’→2’’), prima r\cire intermediar\
fiind realizat\ `n r\citorul (RI, procesul 2→2’). Lichidul frigorific utilizat pentru
r\cirea intermediar\ `n (Si1) se vaporizeaz\ prin preluarea c\ldurii de la vaporii
refula]i, `n cea de a doua treapt\ a compresorului fiind aspira]i atât vaporii refula]i
din prima treapt\, cât [i cei forma]i din lichidul utilizat pentru r\cirea
intermediar\ `n (Si1).

Fig. 3.26 – Instala]ie


frigorific\ `n dou\ trepte,
cu schimb\toare interne
de c\ldur\

C1, C2-compresoare;
Ri-r\citor intermediar;
Si1, Si2, Si3-schimb\toare
interne de c\ldur\;
K-condensator;
VL1, VL2-ventile laminare;
V-vaporizator.

Fig. 3.27 – Ciclul de


func]ionare al instala]iei
frigorifice cu
schimb\toare interne de
c\ldur\

3.5.3. Instala]ii frigorifice cu comprimare `n trei trepte

La temperaturi de vaporizare sub -600C instala]iile frigorifice cu dou\


trepte de comprimare impun utilizarea unor rapoarte de cre[tere a presiunii mari,
72
cu toate dezavantajele men]ionate anterior. ~n aceste cazuri se recurge la
comprimarea `n trei trepte; o posibilitate de ob]inere a comprim\rii `n trei trepte
este cea din fig. 3.28.
Presiunile intermediare se determin\ din condi]ia realiz\rii acelora[i
rapoarte de cre[tere a presiunii:
pi1 = 3 p 02 ⋅ p k ; pi 2 = 3 p 0 ⋅ p k2 .

Fig. 3.28 – Instala]ie frigorific\ cu trei trepte de comprimare, cu butelii de r\cire


intermediar\
C1, C2, C3-trepte de comprimare; BRI1, BRI2-butelii de r\cire intermediar\; VL1, VL2, VL3-
ventile de laminare; K-condensator; V-vaporizator.

Instala]iile frigorifice cu trei trepte de comprimare prezint\ unele


dezavantaje [i particularit\]i:
• au o construc]ie complicat\ [i sunt dificil de exploatat;
• coeficientul de debit al primei trepte are valori relativ reduse, uneori
aceasta func]ionând `n condi]ii de depresiune atât pe aspira]ie cât [i pe
refulare;
• de obicei pentru prima treapt\ ([i uneori [i pentru a doua) se folosesc
compresoare rotative, deoarece utilizarea compresoarele cu piston este
neeconomic\ `n condi]iile existen]ei unor solicit\rilor mecanice reduse.

3.6. INSTALA}II FRIGORIFICE CU COMPRIMARE DE VAPORI, ~N


CASCAD| [1, 6, 17, 21, 25]

La instala]iile frigorifice cu comprimare mecanic\ a vaporilor, `n trepte,


73
raportul presiunilor din condensator [i vaporizator este limitat la 100…110, ceea
ce corespunde unei diferen]e de temperatur\ de 100…1200C (`n func]ie de agentul
frigorific utilizat); la o temperatur\ a condensatorului de 30…400C, temperatura
minim\ ce poate fi realizat\ `n vaporizator este de -70…-800C (pentru o instala]ie
cu trei trepte de comprimare). Aceast\ limitare a raportului de cre[tere a presiunii
este impus\ de urm\torii factori:
• parametrii punctului triplu [i ai punctului critic;
• presiunea din vaporizator nu trebuie s\ scad\ sub 0,1 bar (presiune
absolut\), pentru a se evita p\trunderea aerului `n instala]ie; `n plus, la
presiuni de vaporizare mici, volumul specific al agentului frigorific
cre[te, cea ce conduce la utilizarea unui compresor cu dimensiuni mari ale
primei trepte de comprimare.
Ca urmare, pentru realizarea unor temperaturi foarte coborâte se apeleaz\
la cuplarea mai multor instala]ii frigorifice, func]ionând cu agen]i frigorifici
diferi]i. Schema de principiu a unei instala]ii frigorifice `n cascad\, cu dou\
trepte, este prezentat\ `n fig. 3.29.

Fig. 3.29 – Instala]ie frigorific\ `n cascad\, cu dou\ trepte


V-vaporizator; V-K-vaporizator-condensator; K-condensator; VLi, VLs-ventile de laminare; C1, C2-
compresoare.
Sistemul este format din dou\ instala]ii frigorifice (ramura inferioar\ C1,
K-V, VLi , V [i respectiv ramura superioar\ C2, K, VLs, K-V); elementul comun
al celor dou\ instala]ii `l constituie un schimb\tor de c\ldur\ denumit
condensator-vaporizator (K-V), care are rolul de condensator pentru treapta
inferioar\ [i de vaporizator pentru treapta superioar\. Din ciclul func]ional se
observ\ c\ procesul de condensare din ramura inferioar\ (2’i→3i) are loc la o
temperatur\ mai ridicat\ decât cea corespunz\toare vaporiz\rii din ramuraa
superioar\ (procesul 4s→1s), diferen]a de temperatur\ fiind, `n mod obi[nuit, de
5…100C. Astfel, c\ldura cedat\ de condensatorul treptei inferioare este preluat\
de vaporizatorul treptei superioare.
~n ramura inferioar\ se utilizeaz\ agen]i frigorifici care au presiuni de

74
satura]ie mai ridicate la temperaturi joase (R-13, R-14, R-23, R-503); `n ramura
superioar\ se utilizeaz\ amoniac, R-12, R-22, R-141 etc.
De regul\, ramura inferioar\ este cu comprimare `ntr-o singur\ treapt\, `n
timp ce pentru ramura superioar\ se poate utiliza comprimarea `n dou\ trepte.
Evident, pentru fiecare din cele dou\ instala]ii frigorifice cuplate se pot
aplica procedee de cre[tere a eficien]ei frigorifice prin subr\cire.

3.7. VAPORIZATOARE {I CONDENSATOARE PENTRU INSTALA}II


FRIGORIFICE CU COMPRIMARE MECANIC| A VAPORILOR [6, 17,
22, 27]

3.7.1. Vaporizatoare

Vaporizatoarele sunt schimb\toare de c\ldur\ `n care are loc vaporizarea


agentului frigorific, feneomen `nso]it de preluarea c\ldurii de la mediul ce trebuie
r\cit.
~n func]ie de destina]ie, vaporizatoarele pot fi:
• pentru r\cirea lichidelor;
• pentru r\cirea aerului;
• pentru r\cirea prin contact a unor produse solide.

3.7.1.1. Vaporizatoare pentru lichide

~n func]ie de solu]ia adoptat\, aceste vaporizatoarele asigur\ r\cirea


lichidului prin:
• imersarea vaporizatorului `n masa de lichid (vaporizatoare imersate);
• circula]ia lichidului ce trebuie r\cit prin interiorul unui schimb\tor de
c\ldur\.
Vaporizatoarele imersate (deschise) sunt realizate sub form\ de
serpentin\ sau gr\tar, fiind scufundate `n lichidul care trebuie r\cit.
Vaporizatoarele de tip serpentin\ (fig. 3.30) se utilizeaz\ pentru puteri
frigorifice reduse (sub 20kW); `n general se utilizeaz\ ]evi netede (f\r\ nervuri).
Deoarece `n serpentin\ vaporizarea este incomplet\, pe circuitul de alimentare al
vaporizatorului se monteaz\ un separator de lichid (vezi [i fig. 3.17).

Fig. 3.30 – Vaporizator imersat de


tip serpentin\

1, 2-racorduri agent frigorific;


3-bazin pentru lichid;
4-serpentin\;
5- racord alimentare lichid.

Vaporizatoarele de tip gr\tar (fig. 3.31) sunt formate dintr-un distribuitor


de lichid (1, fig. 3.32), un colector de vapori (2) [i ]evi verticale (3).
Atât `n cazul vaporizatoarelor de tip serpentin\, cât [i al celor de tip

75
gr\tar, lichidul ce trebuie r\cit este vehiculat prin bazinul de r\cire cu ajutorul
pompelor [i agitat cu ajutorul unor agitatoare.

Fig. 3.31 – Vaporizator imersat


de tip gr\tar

Fig. 3.32 – Construc]ia


vaporizatorului de tip gr\tar
1-distribuitor de lichid;
2-colector pentru vapori;
3-]evi verticale.

~n cazul vaporizatoarelor `nchise, atât agentul frigorific cât [i lichidul ce


trebuie r\cit circul\ prin ]evi. Cele mai utilizate vaporizatoare `nchise sunt cele
multitubulare; câteva solu]ii constructive sunt prezentate `n fig. 3.33…3.35.
Fig. 3.33 – Vaporizator
multitubular, cu circula]ia
lichidului prin ]evi

1-racorduri pentru lichid;


2-]evi;
3-manta;
4,5-racorduri agent frigorific.

Fig. 3.34 –
Dispunerea ]evilor
1-`n form\ de după
hexagoane;
2 – `n form\ de pătrate;
3 – `n cercuri
concentrice.

76
Vaporizatorul multitubular din fig. 3.33 este format dintr-o manta
exterioar\ (3), `n interiorul c\reia se g\sesc faciculele de ]evi (2). Agentul
frigorific circul\ prin exteriorul ]evilor, intrând `n stare lichid\ prin racordul (5) [i
ie[ind din vaporizator prin racordul (4), sub form\ de vapori. Lichidul ce trebuie
r\cit circul\ prin interiorul ]evilor (2); ]evile sunt inundate de agent frigorific
lichid pe o `n\l]ime de 60…80% din diametrul interior al mantalei, `n func]ie de
tipul agentului.
~n interiorul mantalei, ]evile pot fi dispuse sub form\ de hexagoane (fig.
3.34a), p\trate (fig. 3.34b) sau `n cercuri concentrice (fig. 3.34c).
Pentru realizarea ]evilor se utilizeaz\ urm\toarele materiale:
• oţeluri, pentru temperaturi medii sau joase;
• cupru;
• aliaje cupru-nichel în diferite compoziţii (de exemplu 70/30%, sau
90/10%);
• diferite tipuri de aliaje, cu zinc între 22 şi 40%;
• o]elui inoxidabile.
~n scopul `mbun\t\]irii condi]iilor de transfer al c\ldurii `ntre lichidul de
r\cit [i agentul frigorific, ]evile pot fi prev\zute cu nervuri interioare sau
exterioare, care asigur\ m\rirea suprafe]ei de schimb de c\ldur\.
Atunci când se utilizeaz\ agen]i frigorifici miscibili cu uleiul de ungere al
compresorului (de exemplu R-134a), la temperaturi sc\zute poate apare separarea
uleiului din agent. ~n acest caz se utilizeaz\ vaporizatoare multitubulare (fig. 3.35)
la care agentul frigorific circul\ prin ]evi, `n timp ce lichidul de r\cit circul\ prin
spa]iul dintre ]evi [i manta. Astfel, viteza de circula]ie a agentului prin ]evi este
suficient de mare pentru a asigura antrenarea uleiului separat.

Fig. 3.35 - Vaporizator multitubular cu


circula]ia agentului prin ]evi
a-cu ]evi drepte; b-cu ]evi `n U; 1, 2-racorduri agent
frigorific; 3, 4-racorduri lichid; 5-]evi; 6-[icane; 7- Fig. 3.36 - }evi cu nervuri
manta. interioare

}evile prin care circul\ agentul frigorific pot fi drepte (fig. 3.35a) sau `n
U (fig. 3.35b); pe traseul lichidului de r\cit sunt prev\zute [icanele (6), care au
77
rolul de a dirija lichidul peste ]evile cu agent frigorific. Pentru a se `mbun\t\]i
condi]iile `n care are loc transferul de c\ldur\, ]evile prin care circul\ freoni pot fi
prev\zute cu nervuri interioare (fig. 3.36).
Pentru sarcini frigorifice mici se pot utiliza [i vaporizatoare formate din
dou\ ]evi coaxiale (fig. 3.37); prin ]eava interioar\ circul\ lichidul care trebuie
r\cit (racordurile 1, 2), iar prin ]eava exterioar\ circul\ agentul frigorific
(racordurile 3, 4).

Fig. 3.38 – Vaporizator `n pl\ci


Fig. 3.37 - Vaporizator coaxial 1, 2-racorduri lichid; 3, 4-racorduri agent
1, 2 – racorduri lichid; 3, 4-racorduri agent frigorific. frigorific; 5-plac\.

Schimb\toarele de c\ldur\ `n pl\ci sunt realizate prin îmbinarea de plăci


care realizează între ele spaţii prin care circulă agenţii care schimbă căldură.
Aceşti agenţi ocupă alternativ spaţiile dintre plăcile schimbătorului de căldură,
astfel încât să nu se amestece între ei. În consecinţă, spaţiile dintre plăci trebuie să
fie etanşate faţă de exterior şi faţă de spaţiile în care se găsc alţi agenţi. Sistemul
de etanşare trebuie să permită trecerea agenţilor dintr-un spaţiu în altul, uneori
prin traversarea spaţiilor destinate altor agenţi. ~n func]ie de solu]ia constructiv\
adoptat\, aceste schimb\toare pot fi demontabile sau nedemontabile
~n fig. 3.38 este prezentat un schimb\tor de c\ldur\ `n pl\ci,
nedemontabil; `n fiecare plac\ sunt realizate canale pentru circula]ia fluidului (fig.
3.39).

3.7.1.2. Vaporizatoare pentru aer

Aceste vaporizatoare sunt utilizate pentru r\cirea aerului `n spa]iile


frigorifice (spa]ii de refrigerare, congelare sau depozitare); sunt realizate sub
form\ de ]evi prev\zute cu nervuri exterioare, pentru cre[terea suprafe]ei de
contact cu aerul.
Solu]iile din fig. 3.41 a [i b sunt prev\zute cu nervuri plane continue (2),
prin care trec ]evile (1); la varianta din fig. 3.41c, nervura (3) este `nf\[urat\ pe
]eava prin care circul\ agentul frigorific.
Pentru intensificarea schimbului de c\ldur\ `ntre vaporizator [i aer se
utilizeaz\ nervuri (lamele) ambutisate, `n zig-zag sau ondulate (fig. 3.42).
~n vazul `n care vaporizatorul este destinat ob]inerii de temperaturi
negative, distan]a dintre ]evi trebuie s\ fie suficient de mare pentru ca ghea]a
78
format\ s\ nu obtureze circula]ia aerului; `n acest caz uneori se prefer\ utilizarea
unor vaporizatoare realizate sub form\ de serpentine, realizate din ]evi netede (1,
fig. 3.43), fixate cu ajutorul unor bride (3) pe supor]ii verticali (2).

Fig. 3.39 – Circula]ia fluidelor prin schimb\torul de c\ldur\ `n pl\ci

Fig. 3.40 – Schimb\toare de


c\ldur\ `n pl\ci, demontabile

a) b)

Fig. 3.41 – Vaporizatoare pentru


aer
a, b-cu nervuri sub form\ de aripioare;
c-cu nervuri `nf\[urate;
1-]evi;
2-lamele continue;
3-nervuri `nf\[urate.
c)
Circula]ia aerului prin vaporizator se poate realiza natural sau for]at.
79
Fig. 3.42 – Tipuri de lamele Fig. 3.43 – Vaporizator pentru r\cirea
ambutisate aerului
1-serpentin\; 2-suport; 3-brid\ de prindere.

Vaporizatorul din fig. 3.43, la care circula]ia aerului se face natural (prin
convec]ie liber\) este realizat sub forma unei serpentine cu ]evi netede, fiind
montat pe peretele spa]iului ce trebuie r\cit; acest tip de vaporizator se utilizeaz\
pentru r\cire la temperaturi negative, care permit o degivrare (topire a ghe]ii
formate pe vaporizator) u[oar\. ~n cazul vaporizatoarelor destinate spa]iilor cu
temperaturi pozitive (2…40C), ]evile vaporizatorului pot fi prev\zute cu aripioare.
Este important ca lungimile serpentinelor legate în serie să nu fie prea mari,
deoarece în acest caz cresc mult pierderile de presiune. ~n acest scop,
vaporizatorul poate fi realizat conform schemei din fig. 3.44, fiind format din
colectoarele (1) [i (5), `ntre care sunt montate ]evile nervurate (3). Exist\ [i
posibilitatea mont\rii vaporizatorului `n plafon (fig. 3.45).

Fig. 3.44 – Vaporizator de perete


1, 5-colectoare; 2, 4-supor]i; 3-]evi nervurate; 6-racord.

Vaporizatoarele cu circula]ie for]at\ a aerului sunt prev\zute cu


ventilatoarele (1, fig. 3.46) pentru vehicularea aerului peste conductele
vaporizatorului (2, fig. 3.46); vaporizatorul este format din mai multe sec]ii (1,
fig. 3.47), conectate `n paralel la colectoarele (2) [i (3).
}evile care formeaz\ sec]iile pot fi dispuse `n triunghi (fig. 3.48a) sau
p\trat (fig. 3.48b). Dispunerea ţevilor după triunghiuri echilaterale asigură un
80
coeficient de transfer termic mai bun, dar cu pierderi de presiune mai mari pe
circuitul de aer, în timp ce dispunerea în pătrate asigură un transfer termic mai
puţin performant, dar caracterizat prin pierderi de presiune mai reduse pe circuitul
de aer.

Fig. 3.45 – Vaporizator cu circula]ie natural\ a aerului, montat `n plafon


1-racord; 2, 3-colectoare; 4-suport de rigidizare; 5-]evi nervurate; 6-suport; 7-cot de leg\tur\.

Fig. 3.46 – Vaporizator cu circula]ie Fig. 3.47 – Construc]ia vaporizatorului


for]at\ a aerului 1-sec]ii; 2, 3-colectoare; 4-lamele.
1-ventilator; 2-vaporizator

Fig. 3.48 – Dispunerea ]evilor `ntr-un


vaporizator cu circula]ie for]at\ a
aerului
p-pasul ]evilor;
d-diametrul ]evilor.

~n fig. 3.49 este prezentat modul de amplasare `n tavan a unui vaporizator


cu un singur flux de aer. Aerul este aspirat prin partea din spate a aparatului, este
răcit în vaporizatorul (1) şi apoi refulat peste produsele din camera frigorifică.
Ventilatoarele (2) fie aspiră aerul prin vaporizator (cazul din figur\), fie refuleaz\
81
aerul peste vaporizator. Aparatele de acest tip sunt plasate pe tavan, aproape de
pereţi, ceea ce permite evacuarea uşoară a apei provenite din degivrare.

Fig. 3.49 - Vaporizator de plafon, cu


un singur flux de aer
1-vaporizator;
2-ventilator.

3.7.1.3. Vaporizatoare pentru r\cire prin contact

Se utilizeaz\ pentru congelarea prin contact a produselor alimentare,


instala]ia find format\ din pl\ci metalice r\cite, `ntre care se a[eaz\ produsele de
congelat (fig. 3.50).
~n func]ie de solu]ia adoptat\, pl\cile metalice pot fi:
• realizate prin `mbinarea (sudarea) a dou\ foi din tabl\ de aluminiu,
profilate prin ambutisare pentru a forma canale prin care circul\ agentul
frigorific (fig. 3.51a, b);
• ob]inute prin extrudare (fig. 3.51c);
• formate din foi de aluminiu plane (1, fig. 3.51d) `ntre care se g\se[te
serpentina (3), prin care circul\ agentul frigorific.

3.7.2. Condensatoare

Condensatoarele asigur\ r\cirea pân\ la satura]ie [i apoi condensarea


agentului frigorific, proces `nso]it de cedare de c\ldur\ c\tre mediul `nconjur\tor.
~n func]ie de puterea termic\, condensatoarele pot fi:
• r\cite cu ap\, pentru puteri termice de peste 250 kW;
• r\cite cu aer, pentru puteri termice sub 50kW;
• r\cite mixt, cu ap\ [i aer, pentru puteri de 50…250 kW.

3.7.2.1. Condensatoare r\cite cu ap\

Cel mai utilizat tip de condensator r\cit cu ap\ este cel multitubular (fig.
3.52), cu circula]ia apei de r\cire prin ]evi (pentru a evita formarea de depuneri);
agentul frigorific se r\ce[te `n spa]iul dintre ]evi [i manta.
Alimentarea cu apa de r\cire se face pe la partea inferioar\ a
condensatorului (racordul 5), asigurându-se astfel o u[oar\ subr\cire a agentului
frigorific la ie[irea prin racordul (4).
Exist\ [i condensatoare multitubulare montate vertical, precum [i
condensatoare coaxiale, având o construc]ie similar\ celei a vaporizatoarelor
coaxiale (fig. 3.37).
82
Fig. 3.50 – Instala]ie de
congelare prin contact direct

d)
Fig. 3.51 – Vaporizatoare pentru r\cire prin contact
a, b-foi din tabl\ sudate; c-extrudate; d-cu serpentin\ pentru circula]ia agentului frigorific; 1-foaie
din tabl\; 2-suport; 3-serpentin\.

Fig. 3.52 – Condensator multitubular orizontal


1-manta; 2-]evi pentru apa de r\cire; 3, 4-racorduri pentru agent frigorific; 5-racorduri pentru apa de
r\cire.

3.7.2.2. Condensatoare r\cite cu aer

Principial, condensatoarele r\cite cu aer sunt asem\n\toare


vaporizatoarelor r\cite cu aer; circula]ia aerului se poate realiza natural sau for]at.
~n cazul r\cirii for]ate, debitul de aer este de 300…600 m3/h pentru fiecare kW de
83
sarcină termică a condensatorului.

3.7.2.3. Condensatoare cu r\cire mixt\

Principiul r\cirii mixte const\ `n realizarea curgerii libere a apei pe


suprafa]a exterioar\ a condensatorului, fluxul de c\ldur\ fiind preluat atât de ap\
(care absoarbe c\ldur\ prin evaporare) cât [i de aerul din mediul `nconjur\tor. La
condensatoarele atmosferice, apa este pulverizat\ pe ]evile aparatului [i curge sub
form\ de pelicul\, preluând c\ldura [i cedând-o apoi aerului atmosferic.

Fig. 3.53 – Condensator r\cit cu aer Fig. 3.54 – Grup compresor –


condensator r\cit cu aer

Condensatoarele cu r\cire mixt\ cu evaporare for]at\ sunt realizate


conform schemei din fig. 3.55.

Fig. 3.55 – Condensator cu r\cire


mixt\, cu evaporare for]at\
1-bazin pentru ap\;
2-serpentina condesatorului;
3-ramp\ de pulverizare;
4-separator de pic\turi;
5-ventilator;
6-pomp\.

Acesta este prev\zut cu un ventilator (5) care asigur\ circula]ia aerului `n


contracurent cu apa pulverizat\ de rampa (3) pe serpentina condensatorului.
C\ldura de condensare este preluat\ `n cea mai mare parte de apa care se
evapor\ `n curentul de aer; curentul ascendent de aer contribuie de asemenea la
r\cirea condensatorului.
84
Separatorul de pic\turi (4) re]ine apa sub form\ de pic\turi antrenat\ de
c\tre aer. ~n bazinul (1) are loc colectarea apei scurse de pe serpentina
condensatorului [i a celei re]inute de separatorul de pic\turi.
Deoarece o parte din ap\ se evapor\ [i este evacuat\ `n atmosfer\ odat\
cu aerul antrenat de ventilator, nivelul apei din bazinul (1) trebuie completat
periodic. Consumul de ap\ este mult redus fa]\ de sistemele de r\cire cu
evaporare liber\.

3.7.3. Degivrarea

Decongelarea (degivrarea) vaporizatoarelor pentru răcirea aerului este


necesară deoarece gheaţa sau zăpada care se depun pe suprafaţa de transfer termic
a bateriilor se comportă ca un izolator termic şi în plus reduce suprafaţa liberă de
circulaţie a aerului. În aceste condiţii, la un moment dat eficienţa vaporizatoarelor
devine inacceptabil de redusă.
Formarea de ghea]\ apare ca urmare a faptului c\ temperatura
suprafe]elor vaporizatorului este mai mic\ decât temperatura punctului de rou\,
ceea ce duce la condensarea umidit\]ii din aer [i ulterior la formarea de z\pad\
sau ghea]\.

Fig. 3.56 – Ghea]\ format\ pe


vaporizator

Degivrarea cu aer cald se poate utiliza în camerele de refrigerare, `n care


temperaturile sunt pozitive (2…40). Prin întreruperea producerii de frig, aparatul
se degivrează datorită circulaţiei aerului. Eficienţa degivrării se poate îmbunătăţi
prin recircularea peste bateriile de răcire, în aceste perioade, a aerului din exterior,
printr-un sistem de tubulaturi.
Degivrarea electric\ este un procedeu utilizat în camere cu temperaturi
negative. Căldura necesară topirii gheţii este furnizată de rezistenţe electrice
amplasate în interiorul ţevilor cu aripioare sau în exteriorul acestora. Distribuţia
rezistenţelor trebuie realizată astfel încât încălzirea cea mai intensă să se realizeze
în partea inferioară a bateriei.
Degivrarea cu vapori calzi este posibil\ atunci când instala]ia frigorific\
este prev\zut\ cu mai multe vaporizatoare, montate `n paralel. Vaporizatorul care
trebuie degivrat se alimenteaz\ cu vaporii supra`nc\lzi]i refula]i de c\tre
compresor, `n timp ce restul vaporizatoarelor func]ioneaz\ normal. O schem\ de
realizare a degivr\rii cu vapori calzi este prezentat\ `n fig. 3.57.
85
Fig. 3.57 – Degivrarea vaporizatoarelor cu vapori calzi
C-compresor; K-condensator; V1, V2-vaporizatoare; VL1, VL2-ventile de laminare; D-
distribuitor; SU-separator ulei; R1…R9-robinete.

~n cazul func]ion\rii normale a instala]iei, robinetele (R2), (R4) [i (R8) sunt


`nchise, `n timp ce robinetele (R1) [i (R3) sunt deschise. Pentru degivrarea
vaporizatorului (V1), se deschid robinetele (R2) [i (R8), iar robinetul (R1) se
`nchide; astfel, vaporizatorul este scos din circuitul normal [i este alimentat, prin
(R2) [i (R8), cu vapori refula]i de c\tre compresor. Are loc astfel decongelarea
vaporizatorului; condensul format `n timpul decongel\rii este refulat `n conducta
de alimentare (D) a vaporizatoarelor func]ionând `n regim de r\cire.
Degivrarea prin inversarea ciclului este utilizabilă în cazul în care
vaporizatorul şi condensatorul sunt construite din ţevi prevăzute cu aripioare. Prin
inversarea ciclului, vaporizatorul devine condensator, iar condensatorul devine
vaporizator. Căldura cedată de agent în vaporizatorul devenit condensator asigur\
topirea gheţii. Deoarece în perioada de degivrare pe condensatorul devenit
vaporizator se poate forma gheaţă, ambele schimbătoare de căldură trebuie să fie
prevăzute cu tăvi pentru colectarea apei provenite din degivrare. Pentru inversarea
ciclului este necesară utilizarea unui ventil special cu patru căi. Schema unei
instala]ii frigorifice care permite degivrarea prin inversarea ciclului este
prezentat\ `n fig. 3.58. Elementul care permite inversarea rolurilor `ntre
vaporizator [i condensator este supapa cu patru c\i (4); `n situa]ia din desen,
instala]ia frigorific\ func]ioneaz\ normal, schimb\torul de c\ldur\ (1) având rolul
de condensator, iar schimb\torul (5) pe cel de vaporizator. Prin ac]ionarea supapei
cu patru c\i astfel `ncât racordul (1) s\ fie pus `n leg\tur\ cu (2), iar racordul (3)
cu racordul (4) – detaliul a) - sensul circula]iei lichidului se schimb\, (1)
devenind vaporizator [i (5) condensator.
Supapele de sens unic (6) [i (9) asigur\ scurtcircuitarea ventilului de
laminare care nu este utilizat; pentru cazul din figur\ ventilul de laminare (9) este
scos din circuitul agentului frigorific, ventilul (6) asigurând destinderea lichidului
`nainte de intrarea `n vaporizatorul (5).
3.8. INSTALA}II FRIGORIFICE CU ABSORB}IE [1, 6, 22, 23]
Funcţionarea instalaţiei frigorifice cu absorbţie se bazează tot pe ciclul
Camot inversat, compresia agentului frigorific realizându-se pe cale
86
termochimică, prin utilizarea unui amestec binar, consumându-se energie termică.

Fig. 3.58 – Inversarea ciclului unei instala]ii frigorifice


1-condensator; 2-acumulator agent frigorific; 3-compresor; 4-supap\ cu patru c\i; 5-vaporizator; 6,
9-ventile de laminare termostatice; 7, 10-supape de sens unic; 8-filtru.

Amestecurile binare, utilizate ca agent de lucru în instalaţiile frigorifice


cu absorbţie, sunt constituite din doua componente: agentul frigorific şi
absorbantul. Absorbantul trebuie să dizolve puternic agentul frigorific fără să
intre `n reacţie cu acesta [i trebuie s\ aibă temperatura de vaporizare mult mai
mare decât agentul frigorific. Procesul de absorbţie este însoţit, de obicei, de o
degajare de căldură, care trebuie evacuat\ pentru a nu frâna procesul, absorbţia
fiind mai intensă la temperatură coborâtă.
~n instalaţiile frigorifice cu absorbţie, cea mai mare răspândire o are
amestecul ap\-amoniac, apa fiind un puternic absorbant pentru amoniac. ~n
tehnica condiţionării se mai utilizează [i amestecul apă-bromură de litiu, apa
fiind agentul frigorific, iar bromura de litiu fiind absorbantul.
Instalaţiile frigorifice cu absorbţie pot fi cu funcţionare continuă [i cu
funcţionare periodică. Schema de principiu a unei instalaţii frigorifice cu
absorbţie cu funcţionare continuă este prezentată în figura 3.59.
~n vaporizatorul (V) agentul frigorific se vaporizează, absorbind căldura
Q0 la nivel termic coborât, din incinta răcită sau de la agentul intermediar
(purtător de frig). Vaporii de amoniac formaţi pătrund în absorbitorul (A), unde se
dizolvă `n soluţia săracă de amoniac `n apă. Cantitatea de c\ldur\ Qa este
evacuat\ prin apa de r\cire. Astfel se formeaz\ solu]ie concentrat\ `n amoniac,
care este preluat\ de pompa (P) [i trimis\ `n generatorul de vapori (G). Aici, pe
baza c\ldurii Qg primite din exterior, are loc desorb]ia agentului frigorific
(amoniacul trece `n stare de vapori, cantitatea de c\ldur\ furnizat\ fiind
insuficent\ pentru vaporizarea apei).
Astfel, la partea superioar\ a generatorului se vor g\si vapori de amoniac,
`n timp ce la partea inferioar\ se va g\si o solu]ie s\rac\ `n amoniac. Vaporii trec
prin condensatorul (G), unde se transform\ `n lichid, iar dup\ destindere `n
ventilul de laminare (VL2), vaporii ajung `n vaporizator.
87
Solu]ia s\rac\ `n amoniac se `ntoarce din generatorul de vapori `n
absorbitor prin ventilul de laminare (VL1).

Fig. 3.59 - Instala]ie


frigorific\ cu absorb]ie
V-vaporizator;
A-absorbitor;
G-generator de vapori;
C-condensator;
VL1, VL2-ventile de laminare.

O schem\ `mbun\t\]it\ de instala]ie frigorific\ cu absorb]ie este


prezentat\ `n fig. 3.60.

Fig. 3.60 - Instala]ie frigorific\ cu


absorb]ie, `mbun\t\]it\
V-vaporizator;
A-absorbitor;
G-generator de vapori;
C-condensator;
VL1, VL2-ventile de laminare;
D-deflegmator;
E-schimb\tor intern de c\ldur\ (economizor).

Economizorul (E) are rolul de a `nc\lzi solu]ia amoniacal\ concentrat\ ce


este trimis\ de pompa (P) `n generatorul de vapori (G) pe seama c\ldurii preluate
de la solu]ia amoniacal\ s\rac\, care trece prin ventilul de laminare (VL1) spre
absorbitorul (A).
Deflegmatorul (D) este r\cit cu ap\ [i asigur\ condensarea vaporilor de
ap\ existen]i `n masa de vapori de amoniac; practic, la ie[irea din deflegmator

88
exist\ doar vapori de amoniac. Apa condensat\ se `ntoarce `n generatorul de
vapori (G). La ie[irea din generator vaporii trec printr-o zon\ prev\zut\ cu [icane,
denumit\ rectificator, care are rolul de a re]ine apa antrenat\ odat\ cu vaporii de
amoniac.
~n unele instala]ii frigorifice de capacitate mic\ (frigidere) se utilizeaz\
ma[ini cu absorb]ie cu gaz inert. Amestecul de lucru este format din ap\
(absorbant), amoniac (agent frigorific) [i un agent de transport (hidrogen).Gazul
inert (hidrogenul) are urm\toarele roluri:
• este utilizat ca mediu de egalizare a presiunilor `ntre diferitele p\r]i
componente ale instala]iei [i elimin\ pompa de circula]ie a solu]iei dintre
absorbitor [i generator;
• serve[te ca mediu de transport pentru agentul frigorific.
Schema de principiu a instala]iei este prezentat\ `n fig. 3.61; presiunea
este aceea[i `n `ntreaga instala]ie, iar amoniacul are diferite presiuni par]iale `n
diferite zone ale instala]iei, `n func]ie de procesul termodinamic ce are loc `n acea
zon\. Pentru o temperatur\ de condensare de 300C, presiunea de vaporizare a
amoniacului este de 12 bar, fiind egal\ cu presiunea total\ din instala]ie (`n
condensator exist\ doar amoniac, deci presiunile par]iale ale hidrogenului [i
vaporilor de ap\ sunt nule).

Fig. 3.61 – Instala]ie


frigorific\ cu
absorb]ie, cu gaz inert
A-absorbitor;
G-generator de vapori;
D-deflegmator;
C-condenstator;
V-vaporizator;
E1, E2-economizoare
(schimb\toare de c\ldur\).

Vaporii de amoniac pleac\ din generatorul de vapori (G), trec prin


deflegmatorul (D), [i ajung `n condensatorul (C), unde elimin\ gazul inert care
eventual ar putea s\ se afle aici. Amoniacul aflat `n stare lichid\ la ie[irea din
condensator intr\ `n vaporizatorul (V), umplut cu hidrogen. Aici au loc procesele
de evaporare a amoniacului [i de difuzie a vaporilor `n gazul inert. Procesul de
evaporare este determinat de diferen]a dintre presiunea par]ial\ existent\ `ntre
89
vaporii din stratul superficial de lichid [i vaporii din amestecul cu gaz inert; pe
m\sur\ ce se formeaz\ vapori, cre[te presiunea par]ial\ a acestora `n gazul inert.
Amestecul amoniac-hidrogen este mai greu decât hidrogenul pur; ca urmare,
amestecul coboar\ c\tre partea inferioar\ a vaporizatorului [i apoi c\tre
absorbitorul (A). ~n absorbitor, solu]ia amoniacal\ s\rac\ absoarbe vaporii de
amoniac, hidrogenul devine mai u[or [i trece din nou `n evaporator (circuitul 6-3).
Astfel, prin diferen]\ de densitate, `ntre vaporizator [i absorbitor exist\ o
circula]ie continu\ a hidrogenului. Solu]ia bogat\ `n amoniac circul\ spre
generatorul de vapori (G); `n serpentina din jurul rezisten]ei electrice de `nc\lzire
solu]ia amoniacal\ bogat\ se `nc\lze[te, realizându-se astfel o circula]ie prin
termosifon a acesteia c\tre generator. ~n generatorul de vapori, aceea[i rezisten]\
electric\ realizeaz\ fierberea solu]iei [i formarea vaporilor de amoniac. Datorit\
diferen]ei de nivel h dintre generator [i absorbitor, solu]ia amoniacal\ s\rac\ se
`ntoarce `n absorbitor, `n timp ce vaporii de amoniac ies pe la partea superioar\ a
generatorului; `n deflegmatorul (D) are loc condensarea vaporilor de ap\, dup\
care vaporii de amoniac ajung `n condensator.
~n economizorul (E2), solu]ia s\rac\ realizeaz\ pre`nc\lzirea solu]iei
bogate ce trece c\tre generatorul de vapori; `n economizorul (E1), vaporii reci de
amoniac care circul\ c\tre absorbitor realizeaz\ r\cirea hidrogenului care trece
c\tre vaporizator.
Amplasarea elementelor componente ale unei astfel de instala]ii
frigorifice `ntr-un frigider cu absorb]ie rezult\ din fig. 3.62.

Fig. 3.62 – Frigider cu


absorb]ie [i gaz inert
1-rezervor solu]ie bogat\;
2-serpentina termosifonului;
3-generator de vapori;
4-rectificator;
5-rezervor de hidrogen;
6-condensator;
7-economizor pentru gaze (E1);
8-vaporizator;
9-absorbitor;
10-racord solu]ie s\rac\;
11-economizor lichide (E2);
12-rezisten]\ electric\;
13-racord de umplere a
instala]iei;
14-deflegmator.

90
3.9. INSTALA}II FRIGORIFICE TERMOELECTRICE [6]

Efectele termoelectrice, care apar în conductoarele străbătute de curent


electric în prezenţa unui gradient de temperatură, sunt rezultatul interdependenţei
între curentul electric şi curentul caloric. Există trei efecte termoelectrice: efectul
Seebeck, efectul Thomson şi efectul Peltier.
Efectul Seebeck constă în apariţia unei tensiuni termoelectrice în
conductoare de natură diferită, ale căror suduri (1 [i 2, fig. 3.63) se găsesc la
temperaturi diferite. Acest fenomen a fost pus `n eviden]\ de c\tre Thomas
Seebeck `n anul 1821. Tensiunea Seebeck depinde de natura conductoarelor şi de
gradientul de temperatură [i este dat\ de rela]ia:

Fig. 3.63 – Efectul Seebeck


A, B-conductoare din metale diferite;
1, 2-suduri;
3-voltmetru.

U = (S A − S B ) ⋅ (T2 − T1 ) ,
`n care Sa [i SB sunt coeficienţii termoelectrici absoluţi (coeficien]ii Seebeck)
corespunz\tori materialelor din care sunt realizate conductoarele, iar T1 [i T2 sunt
temperaturile celor dou\ suduri. Efectul Seebeck are aplicaţii la confecţionarea
termocuplelor, dispozitive care sunt folosite la măsurarea temperaturilor.
Materialele din care sunt confecţionate termocuplele se aleg în func]ie de
intervalul de temperatur\, de precizia necesară, de cost, durata de viaţă etc.
~n 1834 Jean Peltier a descoperit c\, trecând curent electric prin sudura
realizat\ din dou\ metale diferite, `n func]ie de sensul curentului, se absoarbe sau
se cedeaz\ o cantitate o cantitate de c\ldur\ propor]ional\ cu cantitatea de
electricitate ce traverseaz\ jonc]iunea, acesta fiind denumit efectul Peltier. ~n
cazul schemei din fig. 3.64, sudura (4) se r\ce[te (este sudura rece), `n timp ce
sudura (3) se `nc\lze[te (aceasta fiind sudura cald\).
Efectul Peltier este redus `n cazul utiliz\rii metalelor, el putând fi
amplificat prin utilizarea semiconductorilor de tip p [i n (fig. 3.65). Ace[tia sunt
ob]inu]i din semiconductori puri (Ge, Si) c\rora li se adaug\ impurit\]i (In, Sb).
Fluxul de c\ldur\ schimbat prin efect Peltier cu mediul `nconjur\tor `n
punctul de jonc]iune a doi semiconductori este:
Q& p = Π 12 ⋅ I = (Π 1 − Π 2 ) ⋅ I [W ] ,
`n care ∏12 este coeficientul Peltier al cuplului format din cei doi semiconductori,
∏1 [i ∏2 sunt coeficien]ii Peltier ai celor dou\ materiale (Π=S∙T), iar I este
intensitatea curentului electric [A].
Efectul Peltier este diminuat de dou\ fenomene auxiliare:
• `nc\lzirea semiconductorilor la trecerea curentului electric, prin efect
Joule-Lenz;
• transferul de c\ldur\ prin conduc]ie de la sudura cald\ la cea rece.
91
Fig. 3.64 – Efectul Peltier
1, 2-conductori;
3, 4-suduri;
Q& 0 -c\ldura absorbit\;
Q& -c\ldura cedat\.

Fig. 3.65 – Ob]inerea efectului Peltier cu ajutorul semiconductorilor


1-semiconductor de tip n; 2-jonc]iune; 3-semiconductor de tip p.
Fig. 3.66 – Element
Peltier
1-substrat ceramic;
2-semiconductor de tip p;
3-semiconductor de tip n;
4-contact metalic.

Fluxul de c\ldur\ din cauza efectului Joule-Lenz este:


Q& j = R ⋅ I 2 [W ].
Pentru calculul puterii frigorifice se admite c\ jum\tate din aceast\
c\ldur\ se transmite sudurii calde [i jum\tate sudurii rece.
Transferul de c\ldur\ de la sudura cald\ la cea rece este dat de rela]ia:
Q& F = k ⋅ (T − T0 ) [W ] ,
`n care k este coeficientul global de transfer de c\ldur\ de la sudura cald\ la cea
rece [W/grd], T este temperatura sudurii calde, iar T0 este temperatura sudurii
reci. Coeficientul global de transfer de c\ldur\ se poate determina cu rela]ia:
1
k = ⋅ (λ1 ⋅ s1 + λ 2 ⋅ s 2 ) ,
l
`n care λ1 [i λ2 sunt coeficien]ii conductivitate termic\ ai celor dou\ materiale
[W/m·grd], s1 [i s2 sunt sec]iunile celor dou\ bra]e ale elementului Peltier [m2], iar
l este lungimea [m].
}inând cont de cele men]ionate mai sus, puterea frigorific\ va fi:
Q& 0 = S12 ⋅ T0 ⋅ I − 0,5 ⋅ R ⋅ I 2 − k ⋅ (T − T0 ) [W ] .
92
dQ& 0
Puterea frigorific\ maxim\ se ob]ine punând condi]ia = 0 , care ne
dI
conduce la valoarea optim\ a intensit\]ii curentului:
Π 12
I opt = [A],
R
iar puterea frigorific\ maxim\ va fi:
Π 2
Q& 0 max = 0,5 ⋅ 12 ⋅ k ⋅ (T − T0 ) [W ].
R
Temperatura minim\ a sudurii reci se ob]ine atunci când fluxul de
c\ldur\ datorat efectului Peltier compensez\ c\ldura transferat\ prin conduc]ie [i
cea produs\ de efectul Joule-Lenz:
Q& F = Q& p − 0,5 ⋅ Q& j .
Introducând rela]ia pentru intensitatea optim\ a curentului electric [i
]inând cont de rela]iile de mai sus, rezult\ diferen]a de temperatur\ maxim\ ce
se poate ob]ine prin efect Peltier:
Π2
(T − T0 )max = 12 ,
2⋅R⋅k
rela]ie care permite determinarea temperaturii sudurii reci `n func]ie de
temperatura sudurii calde.
Eficien]a frigorific\ a elementului Peltier se define[te ca fiind:
Q& 0
εf = ,
P
unde P este puterea consumat\:
P = R ⋅ I 2 + (S1 − S 2 ) ⋅ (T − T0 ) ⋅ I .
Astfel, eficien]a frigorific\ va fi:
S ⋅ T ⋅ I − 0,5 ⋅ R ⋅ I 2 − k ⋅ (T − T0 )
ε f = 12 0 2 .
R ⋅ I + S12 ⋅ (T − T0 ) ⋅ I
Fluxul de c\ldur\ cedat de c\tre sudura cald\ Q& se determin\ din rela]ia:
Q& = Q& 0 + P ⇒ Q& = S12 ⋅ T ⋅ I + 0,5 ⋅ R ⋅ I 2 − k ⋅ (T − T0 ) .
dε f
Eficien]a frigorific\ maxim\ rezult\ punând condi]ia = 0 , rela]ie
dI
din care rezult\ intensitatea curentului electric:
T − T0 2 ⋅ k
I= ⋅ ⋅ (1 + M ) ,
T + T0 Π 12
`n care:
Z
• M = 1+ ⋅ (T + T0 ) ;
2

93
S122
• Z= (eficacitatea termocuplului).
R⋅k
~nlocuind intensitatea curentului `n rela]ia eficien]ei frigorifice, `n final
ob]inem eficien]a frigorific\ maxim\:
T
M−
T0 T0
ε f max = ⋅ < ε fC ,
T − T0 M + 1
adic\ o eficien]\ mai mic\ decât cea a ciclului Carnot invers delimitat de
temperaturile T [i T0.
Un sistem de r\cire utilizând un element Peltier este construit, `n
principiu, conform schemei din fig. 3.67. Se observ\ c\ elementul (3) este montat
`ntre radiatoarele (2) [i (4), unul aflându-se `n spa]iul care trebuie r\cit, iar cel de
al doilea `n exteriorul acestuia. Ventilatoarele (1) [i (5) asigur\ circula]ia aerului
peste radiatoare, `mbun\t\]ind condi]iile `n care are loc transferul de c\ldur\; `n
plus, ventilatorul din spa]iul r\cit asigur\, prin circula]ia aerului, uniformizarea
temperaturii `n `ntregul volum.

Fig. 3.67 – Sistem de r\cire cu element


Peltier Fig. 3.68 – Element Peltier montat
1, 5-ventilatoare; 2, 4-radiatoare; 3-element `ntre radiatoare
Peltier 1-element Peltier; 2-radiatoare

Fig. 3.69 – Element Peltier

Un material curent utilizat pentru realizarea elementelor Peltier este


Bi2Te3; pentru semiconductorul de tip n, coeficientul Seebeck este
S = −287 µV / K , iar pentru semiconductorul de tip p coeficientul Seebeck este
S = 81µV / K .
Temperatura minim\ realizat\ cu un singur element Peltier poate atinge
valori de pân\ -300C; temperaturi mai sc\zute se realizeaz\ prin montarea `n serie
a mai multor elemente Peltier.
Principalele dezavantaje ale utiliz\rii elementelor Peltier pentru r\cire
94
sunt legate `n primul rând de costul ridicat al acestora, dar [i de fragilitatea
elementelor, care nu rezist\ [ocurilor mecanice.

Fig. 3.70 – Minifrigider cu element


Peltier, alimentat din portul USB al
calculatorului

95
4. AERUL UMED
4.1. INTRODUCERE

Aerul atmosferic are o compozi]ie variabil\, con]inând azot, oxigen


carbon, bioxid de carbon, vapori de ap\, impurit\]i solide etc.
Pentru calculul instala]iilor de climatizare [i condi]ionare se consider\ c\
aerul atmosferic este format doar din:
• aer uscat;
• vapori de ap\.
Din acest motiv aerul atmosferic mai este denumit [i aer umed..
Experimental s-a constatat c\ exist\ o anumit\ cantitate maxim\ de vapori de ap\
pe care o poate con]ine aerul atmosferic, aceast\ cantitate fiind `n func]ie de
presiunea [i temperatura acestuia; la presiune constant\, cre[terea temperaturii
conduce la cre[terea cantit\]ii maxime de vapori. Cea mai evident\ manifestare a
acestui fapt o constituie cea]a, care se formeaz\ atunci când temperatura aerului
scade brusc; sc\derea temperaturii conduce la sc\derea cantit\]ii maxime de
vapori de ap\ din aer, surplusul de vapori condensându-se sub form\ de pic\turi
fine de ap\, aflate `n suspensie `n aer.
Temperatura la care are loc condesarea vaporilor, pentru o anumit\
presiune, se nume[te punct de rou\.
Atunci când aerul con]ine cantitatea maxim\ de vapori de ap\ se spune c\
este saturat; la 00C, presiunea de satura]ie este de 4,579 mm Hg, iar la 1000C
presiunea de satura]ie este de 760 mm Hg.
La presiuni reduse (presiunea atmosferic\), vaporii de ap\ au o
comportare asem\n\toare celei a gazelor perfecte; ca urmare, aerul umed poate fi
considerat ca fiind un amestec de gaze perfecte, pentru care este valabil\ legea lui
Dalton:
p B = p a + pv ,
unde pB este presiunea barometric\ (sau atmosferic\), pa este presiunea par]ial\ a
aerului uscat, iar pv este presiunea par]ial\ a vaporilor de ap\. La temperaturile
uzuale ale atmosferei, presiunea par]ial\ a vaporilor de ap\ este de (2…3)⋅103 Pa,
fa]\ de presiunea barometric\ normal\ care este de 1,013⋅105 Pa. La acea[i
presiune, cantitatea de vapori de ap\ din aer este cuprins\ `ntre 3,82 g/kg la 00C [i
42,41 g/kg la 300C.

4.1.1. Parametrii aerului umed [1, 4, 13, 15, 36, 37]

Con]inutul de umiditate al aerului (umiditatea absolut\) se define[te ca


fiind raportul dintre masa vaporilor de ap\ [i masa de aer uscat:
mv ⎡ kg apa ⎤
x= ⎢ ⎥.
ma ⎣ kg aer uscat ⎦
96
Aplicând ecua]ia termic\ de stare a gazelor perfecte celor dou\
componente ale aerului umed, rezult\:
p v ⋅ V = m v ⋅ Rv ⋅ T ,
p a ⋅ V = m a ⋅ Ra ⋅ T ,
unde indicele v se refer\ la vaporii de ap\, iar indicele a la aerul uscat.
Din rela]iile de mai sus rezult\:
p v m v Rv R
= ⋅ = x⋅ v .
p a m a Ra Ra
Dar Rv = 461,5 J/kg⋅grd [i Ra = 287 J/kg⋅grd, ceea ce ne conduce la:
pv
x = 0,622 ⋅
pa
sau
pv
x = 0,622 ⋅ .
p B − pv
Pentru aerul umed saturat `n vapori de ap\ vom avea:
p vs
x s = 0,622 ⋅ .
p B − p vs
~n cazul `n care con]inutul de umiditate dep\[e[te xs (x > xs), cantitatea de
vapori de ap\ din aer va fi ma⋅xs, `n timp ce restul (x-xs)⋅ma se va g\si sub form\
de ap\ sau ghea]\ (`n func]ie de temperatur\).
~n domeniul de temperaturi cuprins `ntre -400C [i +1500C, presiunea de
satura]ie se poate determina, cu o eroare neglijabil\, cu una din rela]iile:
• pentru temperaturi t ≤ 00C:
−6150 , 6

p vs = 3,61633 ⋅ 1012 ⋅ e t + 273,33 [Pa ] ;


• pentru temperaturi t >00C:
−3928, 5

p vs = 1,40974 ⋅ 10 ⋅ e
10 t + 231, 667
[Pa ].
Gradul de saturare cu vapori a aerului se define[te prin rela]ia:
x p p − p vs
ψ = = v ⋅ B .
xs p vs p B − p v
Umiditatea relativ\ este raportul dintre cantitatea de vapori de ap\ din aer
mv [i cantitatea maxim\ de vapori pe care o poate con]ine aerul mvs la aceea[i
temperatur\:
mv p
ϕ= = v .
mvs p vs
Umiditatea relativ\ se poate exprima [i procentual:

97
pv
ϕ= ⋅ 100 [%] .
p vs
Evident, pentru aerul saturat `n vapori de ap\, umiditatea relativ\ este:
ϕ =1 sau ϕ = 100%.
}inând cont de rela]ia pentru gradul de saturare, rezult\:
p B − p vs
ψ =ϕ⋅ .
p B − pv
Cum pv [i pvs sunt mult mai mici comparativ cu pB, ob]inem:
ψ ≈ ϕ.
}inând cont de rela]ia de defini]e a umidit\]ii relative, con]inutul de
umiditate se poate scrie ca fiind:
ϕ ⋅ pvs
x = 0,622 ⋅
p B − ϕ ⋅ p vs
Entalpia aerului umed are dou\ componente, referitoare la aerul uscat [i
respectiv la vaporii de ap\:
I = Ia + Iv.
Entalpia se determin\ pentru o cantitate de aer umed ce con]ine ma = 1 kg
de aer uscat; cantitatea de vapori de ap\ va fi:
mv = x ⋅ m a ,
dar cum ma = 1 kg rezult\ mv = x kg .
Pentru aerul uscat, entalpia specific\ este (vezi [i 1.3.4):
ia = c pa ⋅ t a ,
`n care cpa este c\ldura specific\ la presiune constant\ a aerului uscat, iar ta este
temperatura; cum ma = 1 kg, iar I = ma⋅ia, rezult\:
I a = c pa ⋅ t a .
Pentru vaporii de ap\, entalpia este:

I v = mv ⋅ c pv ⋅ t v + mv ⋅ l v ,
unde:
• mv = x;
• cpv – c\ldura specific\ a vaporilor de ap\;
• lv – c\ldura latent\ de vaporizare a apei.
Ca urmare, entalpia vaporilor de ap\ va fi:
I v = x ⋅ c pv ⋅ t v + x ⋅ l v ,
iar entalpia aerului umed rezult\ ca fiind:
I = c pa ⋅ t a + x ⋅ c pv ⋅ t v + x ⋅ l v
[i cum ta = tv = t ob]inem:
I = c pa ⋅ t + x ⋅ (c pv ⋅ t + l v ).
}inând cont de c\ldurile specifice [i de c\ldura de vaporizare rezult\:

98
⎡ kJ ⎤
I = t + x ⋅ (2501 + 1,93 ⋅ t ) ⎢ ⎥
⎣ kg ⎦
sau
⎡ kcal ⎤
I = 0,24 ⋅ t + x ⋅ (597 + 0,46 ⋅ t ) ⎢ ⎥.
⎣ kg ⎦
Pentru aerul suprasaturat cu vapori de ap\ (x > xs), se adaug\ [i entalpia
apei [i ob]inem:
⎡ kJ ⎤
I = t + x s ⋅ (2501 + 1,93 ⋅ t ) + 4,185 ⋅ ( x − x s ) ⋅ t ⎢ kg ⎥ ,
⎣ ⎦
`n care 4,185 kJ/kg este c\ldura specific\ a apei.

4.1.2. Diagrama Molier pentru aerul umed

Ca denumire generic\, diagramele psihrometrice reprezint\ grafic


rela]iile dintre parametrii aerului umed; un punct de pe diagram\ este definit de
doi parametri, iar ceilal]i pot fi determina]i prin interpolare `ntre valorile
existente.
~n Europa este utilizat\ `n mod obi[nuit diagrama Mollier, iar `n Statele
Unite se folose[te des diagrama Carrier temperatur\ - con]inut de umiditate
(cunoscut\ [i sub denumirea de diagram\ psihrometric\).
Diagrama Mollier este trasat\ `n coordonatele con]inut de umiditate x –
entalpie specific\ i, pentru o anumit\ presiune barometric\ (760, 750, 745 mm
Hg) [i pentru 1+x kg aer umed.
Con]inutul de umiditate este reprezentat pe axa absciselor; din fig. 4.1 se
observ\ c\, `n cazul `n care axa entalpiei este vertical\, diagrama este extrem de
comprimat\ `n domeniul aerului umed nesaturat, ceea ce face dificil\ utilizarea
ei. Pentru extinderea diagramei `n domeniul aerului umed nesaturat, `n diagrama
Mollier axa entalpiei este oblic\, formând un unghi de 1350 cu axa orizontal\;
izoterma corespunz\toare temperaturii de 00C devine astfel orizontal\ (fig. 4.2).

Fig. 4.1 – Diagrama i-x cu ax\


vertical\ a entalpiei

99
Fig. 4.2 – Ob]inerea diagramei Mollier

Pe diagrama astfel ob]inut\ se reprezint\ curba de satura]ie ϕ = 100%


(fig. 4.3a…c), care separ\ cele dou\ domenii: `n stânga aer umed nesaturat, iar `n
dreapta curbei domeniul aerului suprasaturat `n vapori de ap\.
De obicei `n reprezentarea diagramei se renun]\ la zona corespunz\toare
temperaturilor foarte coborâte, iar axa con]inutului de umiditate se reprezint\ pe o
dreapt\ auxiliar\, orizontal\ (se trece de la fig. 4.3a la fig. 4.3b). Dreptele
`nclinate (4) sunt curbele de entalpie constant\, iar liniile verticale corespund
con]inutului constant de umiditate (x = ct.).
Curbele de umiditate relativ\ constant\ (5) se ob]in prin calcul, astfel:
• pentru diferite valori t ale temperaturii se determin\ din tabele presiunea
de satura]ie a vaporilor pvs;
ϕ ⋅ p vs
• din rela]ia x = 0,622 ⋅ rezult\ con]inutul de umiditate al
p B − ϕ ⋅ p vs
aerului `n func]ie de temperatur\;
• fiecare pereche de valori (t, x) define[te un punct al curbei ϕ = const.
Dreptele de temperatur\ constant\ (2) formeaz\ un fascicul u[or
divergent; dreapta corespunz\toare temperaturii de 00C este orizontal\. Fiecare
dreapt\ t = const. intersecteaz\ axa entalpiei la o distan]\ fa]\ de origine (i = 0)
egal\ cu 0,24⋅t, dac\ entalpia specific\ este exprimat\ `n kcal/kg sau la distan]a t,
dac\ entalpia este m\surat\ `n kJ/kg.
~n domeniul aerului suprasaturat izotermele sunt reprezentate de dreptele
(6), panta modificându-se fa]\ de domeniul aerului nesaturat, fiind aproape
paralele cu dreptele i = const.
Pe diagrama Mollier se poate reprezenta [i curba de varia]ie a presiunii
par]iale a vaporilor `n func]ie de con]inutul de umiditate (1, fig. 4.4). Aceasta
este trasat\ pornindu-se de la rela]ia:
pv
x = 0,622 ⋅ ,
p B − pv
din care rezult\ :
x
pv = pB ⋅ .
0,622 + x
100
Fig. 4.3 – Curbe caracteristice `n
diagrama Mollier
1 - ϕ = 100%;
2, 6 - t = const.;
3 – x = const.
4 – i = const.;
5 - ϕ = const.;

Fig. 4.4 – Diagrama


Mollier
1-presiunea par]ial\ a
vaporilor de ap\;
pvA – presiunea par]ial\ a
vaporilor de ap\ pentru
punctul A;
pvsA – presiunea de satura]ie
a vaporilor de ap\ pentru
punctul A.

101
Astfel, pentru orice punct (A, fig. 4.4) din domeniul aerului nesaturat
pentru care se cunosc, de exemplu, umiditatea relativ\ ϕA [i temperatura tA, se
poate determina con]inutul de umiditate xA [i, pe scara din dreapta a diagramei, se
ob]ine presiunea par]ial\ pvA.
Diagrama Mollier este prev\zut\ cu o scar\ marginal\ pe care este
∆I
reprezentat raportul de termoumiditate ε = , care permite stabilirea direc]iei
∆x
corespunz\toare unei transform\ri `n care aerul umed schimb\ umiditate [i
c\ldur\ (fig. 4.5).

Fig. 4.5 – Diagrama Mollier complet\

Practic, dac\ se cunoa[te starea ini]ial\ (1, fig. 4.6) a aerului umed [i
temperatura t2 a st\rii finale, iar din calcule rezult\ raportul de termoumiditate ε1,
punctul (2) care reprezint\ starea final\ se ob]ine la intersec]ia dintre paralela
dus\ prin punctul (1) la dreapta corespunz\toare de pe marginea diagramei [i
izoterma t2=const.
Pentru o stare (1, fig. 4.7) a aerului umed nesaturat, intersec]ia dintre
dreapta x1=const. [i curba de satura]ie ϕ=100% permite determinarea punctului
de rou\ tr, adic\ a temperaturii la care `ncepe condensarea surplusului de vapori.
Intersec]ia dintre dreapta i1=const. [i curba de satura]ie ϕ=100% conduce la
102
determinarea temperaturii termometrului umed tu, a c\rei semnifica]ie va fi
prezentat\ ulterior (vezi 4.2.4).

Fig. 4.6 – Utilizarea raportului de Fig. 4.7 – Temperatura punctului


termoumiditate de rou\ [i a termometrului umed

Fig. 4.8 – Procesul de `nc\lzire a Fig. 4.9 – Procesul de r\cire a aerului


aerului umed umed

4.1.3. Procese simple aplicate aerului umed, reprezentate `n diagrama


Mollier [1, 10, 25, 35]

4.1.3.1. ~nc\lzirea aerului umed

Aerul umed, `nc\lzit prin intermediul unor suprafe]e calde uscate, `[i
p\streaz\ constant con]inutul de umiditate, m\rindu-[i temperatura [i entalpia; `n
fig. 4.8 este reprezentat procesul de `nc\lzire, prin care aerul trece din starea (1) `n
103
starea (2). Procesul este reprezentat `n diagrama Mollier printr-o dreapt\ vertical\
(con]inutul de umiditate r\mâne constant), iar entalpia aerului cre[te de la i1 la i2;
prin `nc\lzire, temperatura cre[te de la t1 la t2. Cantitatea de c\ldur\ necesar\
`nc\lzirii aerului este:
⎡ kJ ⎤
q = i2 − i1 ⎢ kg ⎥ .
⎣ ⎦
4.1.3.2. R\cirea aerului umed

R\cirea aerului umed poate avea loc fie prin trecerea acestuia peste
suprafa]a rece a vaporizatorului unei instala]ii frigorifice (baterie de r\cire), fie
prin pulverizarea de ap\. Cazul r\cirii aerului prin pulverizare de ap\ va fi
prezentat `n cadrul proceselor ce au loc `ntr-un sistem de condi]ionare a aerului
(vezi 4.2.3).
~n cazul r\cirii prin intermediul unei baterii de r\cire, sunt posibile
urm\toarele situa]ii (fig. 4.9):
a) Temperatura final\ este mai mare decât temperatura punctului de rou\
(t2<t3’<t1). ~n acest caz, procesul de r\cire este reprezentat de dreapta (1-3’), având
loc f\r\ modificarea con]inutului de umiditate (x1= const.); temperatura scade de
la t1 la t3’, iar cantitatea de c\ldur\ cedat\ de aer este:
⎡ kJ ⎤
q = i1 − i3' ⎢ kg ⎥ .
⎣ ⎦
b) Temperatura final\ este mai mic\ decât cea corespunz\toare punctului de rou\
(t3<t2<t1). ~n acest caz, aerul evolueaz\ dup\ procesul (1-2-3), con]inutul de
umiditate al st\rii finale fiind mai mic decât cel al st\rii ini]iale (x3<x1);
surplusul de umiditate din aer (corespunz\tor sc\derii temperaturii de la t2
– temperatura punctului de rou\ - la t3) se condenseaz\, iar umiditatea
aerului scade. Dac\ ulterior aerul se `nc\lze[te din nou pân\ temperatura t1
cu ajutorul unei baterii de `nc\lzire (procesul 3-1’), aerul va avea `n final
un con]inut de umiditate mai mic decât cel din starea ini]ial\.

4.1.3.3. Amestecarea unor cantit\]i de aer umed având parametri diferi]i

Prin amestecul a dou\ debite de aer m& 1 [i m& 2 [kg/s], având


parametri diferi]i (punctele 1 [i respectiv 2, fig. 4.10a) rezult\ aer având
parametrii punctului (M). Determinarea pozi]iei punctului (M) pe diagrama
Mollier se face astfel:
• se `mparte dreapta (1-2) `n m& 1 + m& 2 p\r]i egale;
• punctul (M) se va g\si m\surând m& 1 p\r]i din punctul (2) sau m& 2
p\r]i din punctul (1).
Parametrii aerului rezultat (punctul M de pe diagram\) vor fi:

104
m& 1 ⋅ i1 + m& 2 ⋅ i2
iM = ,
m& 1 + m& 2
m& 1 ⋅ x1 + m& 2 ⋅ x 2
xM = .
m& 1 + m& 2
Aceast\ situa]ie se `ntâlne[te `n cazul sistemelor de condi]ionare a aerului,
`n care aerul recirculat din `nc\pere este amestecat cu aer aspirat din mediul
exterior.
Dac\ temperatura aerului corespunz\toare punctului (2, fig. 4.9b) este
foarte sc\zut\, exist\ posibilitatea ca punctul (M) s\ se g\seasc\ `n zona de cea]\
(aer suprasaturat); ca urmare, surplusul de umiditate din aer condenseaz\ sub
form\ de pic\turi. Evitarea acesteia situa]ii se realizeaz\ prin pre`nc\lzirea aerului
rece aspirat din mediul exterior (procesul 2-3); astfel, linia (1-3) pe care are loc
amestecarea celor dou\ cantit\]i de aer se situeaz\ deasupra curbei de satura]ie.

a) b)
Fig. 4.10 – Amestecare a dou\ cantit\]i de aer, cu parametri diferi]i

4.2. INSTALA}II DE CONDI}IONARE A AERULUI [10, 13, 15, 28, 35, 36]

4.2.1. Introducere

O instala]ie de condi]ionare (climatizare) a aerului are sarcina de a


men]ine aerul din spa]iile interioare (`n care se g\sesc oameni sau au loc procese
tehnologice) la anumi]i parametri (temperatur\, umiditate, vitez\ de circula]ie
etc.), indiferent de condi]iile exterioare.
Termenul "condiţionarea aerului" a fost utilizat pentru prima dat\ în
leg\tur\ cu practica umidific\rii aerului în fabricile de textile pentru a controla
efectele statice ale electricit\ţii şi a evita astfel ruperea firelor (Jennings, 1978).

105
Climatizarea poate fi de confort, utilizat\ `n cl\diri de locuit, mijloace de
transport etc. sau industrial\, aceasta având aplica]ii `n industrie (chimic\,
alimentar\ etc.).
Sistemele de condiţionare a aerului se `mpart `n sisteme centrale [i
sisteme cu unitãţi independente.
• Sistemele centrale de condiţionare a aerului (fig. 4.11) sunt folosite în
principal în cl\dirile mari. Unitatea principal\ a acestor sisteme este amplasat\
într-o camer\ special\ şi, de regul\, la distanţ\ mare de spaţiul care urmeaz\ a fi
condiţionat. Unitatea central\ este conectat\ printr-o reţea de conducte cu spaţiile
supuse condiţion\rii. Aerul din atmosfer\ este aspirat de unitatea central\ de
condiţionare şi amestecat cu o anumit\ cantitate de aer recirculat. Amestecul trece
apoi prin filtre pentru a îndep\rta praful sau alte particule solide şi este
condiţionat în funcţie de modul de operare al sistemului (r\cire sau înc\lzire).
Atunci când este necesar\ sc\derea temperaturii unei incinte, aerul este r\cit şi,
dac\ este cazul, deumidificat. Atunci când este necesar\ ridicarea temperaturii în
interiorul incintei, aerul este preînc\lzit, umidificat prin ad\ugarea de vapori de
ap\ şi, în final, înc\lzit pân\ la temperatura necesar\. Aerul este apoi transportat
folosind ventilatoare (la viteze cuprinse între 5 şi 15 m/s), cel mai frecvent, la
nivelul superior al incintei de unde este difuzat şi recirculat în interiorul incintei.
~n cazul în care este necesar ca diferite spaţii ale unei incinte s\ fie condiţionate
separat se folosesc mai multe sisteme independente de conducte. ~n acest mod,
aerul distribuit în fiecare spaţiu al incintei poate fi controlat independent pentru a
satisface cerinţele impuse de confort.
• Sistemele independente de condiţionare a aerului pot fi amplasate în orice
spaţiu f\r\ a mai fi nevoie de o unitate central\. Sunt în principal folosite în
cl\dirile în care ocupanţii doresc s\ foloseasc\ sistemele de condiţionare numai în
anumite spaţii sau atunci când costul instal\rii unui sistem central de condiţionare
este nejustificat. Exist\ dou\ tipuri de sisteme: monobloc şi unit\ţi separate.
Unit\ţile monobloc sunt amplasate în aceeaşi incint\, în peretele exterior al
incintei sau la fereastr\. Sistemele cu unit\ţile separate (split) nu necesit\
schimb\ri majore în construcţia incintei. O parte a unit\ţii este amplasat\ în afara
incintei (compresor, ventilator – 3, fig. 4.12) în timp ce a doua parte, care conţine
vaporizatorul şi p\rţile mecanice uşoare, este amplasat\ în interiorul incintei. Cele
dou\ unit\ţi sunt conectate prin dou\ conducte de diametru mic care transport\
agentul frigorific. Nivelul de zgomot în timpul funcţion\rii este foarte sc\zut
deoarece p\rţile mecanice sunt situate în exteriorul incintei. La unele solu]ii
constructive se folosesc mai multe unit\]i interioare (1, 2, 3, fig. 4.13), conectate
la o singur\ unitate exterioar\ (5).
Pentru spa]ii de locuit, elementele principale care determin\ starea de
confort termic sunt:
• temperatura;
• umiditatea;
• viteza aerului;
• calitatea aerului.
Exist\ [i alte elemente care pot fi controlate, cum ar fi nivelul de zgomot,
106
lumina, culorile: cu cât este mai mare num\rul parametrilor care se pot controla,
cu atât condi]iile de confort vor fi mai bune.

Fig. 4.11 – Sistem centralizat de condi]ionare a aerului (func]ionare pe timp de


iarn\)
1-aspira]ie aer proasp\t; 2-pre`nc\lzire; 3-amestecare cu aer recirculat; 4-deumidificare; 5-`nc\lzire;
6-umidificare; 7-ventilator; 8-filtrare; 9, 10-conducte insuflare aer; 11-conducte preluare aer; 12-
conduct\ evacuare aer; 13-gur\ de evacuare aer.

Fig. 4.12 – Unitate separat\ (split) Fig. 4.13 - Unitate separat\ (split) de
de condi]ionare a aerului condi]ionare a aerului cu mai multe unit\]i
1-unitate interioar\; 2-conducte; 3-unitate interioare
exterioare 1, 2, 3-unit\]i interioare; 4-conducte; 5-unitate
exterioar\.

Intervalul de temperatur\ care asigur\ confort este `ntre 20 [i 24°C, `n


func]ie de activitatea depus\ `n acea camer\. Cu cât efortul depus de ocupan]i este
mai mare, cu atât va scade valoarea temperaturii de confort (de exemplu: pentru
107
starea de repaus temperatura de confort este `n jurul valorii de 22-23°C, pentru
starea de activitate u[oar\, munc\ de birou, valoarea acesteia este de aproximativ
21°C, pentru munc\ fizic\ grea temperatura de confort este de circa 17-18°C, iar
`n cazurile de munc\ fizic\ foarte grea valoarea poate fi chiar de 10°C).
Valoarea ideal\ a umidit\]ii relative este cuprins\ `ntre 40% si 60%; sub
aceste valori (40%) se constat\ uscarea gurii [i a pielii, iar la valori peste 60%
apar senza]ii de greutate, dureri de cap [i piele lipicioas\. Este de eviden]iat c\
deja la limitele minime sau maxime, adica (40% [i respectiv 60%), apar st\ri de
disconfort.
Viteza aerului refulat depinde de tipul echipamentelor de refulare [i
aspira]ie ale aerului [i mai ales de pozi]ionarea lor. Se consider\ normal un flux
de aer care atinge corpul uman cu o vitez\ de 0,5 - 1 m/s `n timpul mersului [i de
2-5 m/s `n timpul alerg\rii. ~n cazul `n care fluxul de aer sose[te din lateral, viteza
acestuia trebuie s\ fie cuprins\ `ntre 0,1 [i 0,15 m/s. Pentru a resim]i senza]ia de
confort, valorile vitezei curen]ilor de aer din `nc\pere trebuie s\ fie de 0,1 – 0,2
m/s, nu mai mari de 0,4 m/s. Pentru valori sub 0,1 m/s se va crea senza]ia de "aer
st\tut".
Pe diagrama psihrometric\ din fig. 4.14, parametrii aerului pentru
asigurarea confortului termic pe timp de iarn\ corespund suprafe]ei (A-B-C-D),
iar pentru var\ se g\sesc `n interiorul suprafe]ei (E-F-G-H) [4].

Fig. 4.14 – Definirea confortului termic cu ajutorul diagramei psihrometrice


108
~n industria alimentar\, condi]ionarea aerului se utilizeaz\ `n [26]:
1. Fabricile de bere:
• Germinarea orzului - aer condiţionat la parametrii: t = 10…13°C,
ϕ=70…90%, cu un raport între aerul proaspăt şi cel recirculat de
1/2…2/3;
• Uscarea malţului;
• Fermentarea primară;
• Îmbutelierea;
• Depozitarea.
2. Fabricile de pâine:
• Depozitul de făină - aer condiţionat;
• Silozul şi secţia de cernere: t=18°C; ϕ=60%;
• Camerele de fermentare a aluatului: t=30…32°C; ϕ=75…80%;
• Secţiile pentru tăierea şi dospirea aluatului: t=35°C; ϕ=80%;
• Depozitarea în vederea creşterii duratei de prospeţime: t=18…20°C,
ϕ=65…70%.
3.Industrializarea cărnii:
• Tăierea animalelor, măţărie, fierbere (spaţii cu degajări mari de vapori);
• Topirea grăsimilor, fierberea cleiului (spaţii cu degajări mari de căldură);
• Pârlirea porcilor (degajări de praf şi gaze nocive);
• Tranşare: t = 8…10°C; ϕ = 40…50% şi viteza aerului sub 0,3m/s.
4. Industrializarea laptelui:
• Colectarea şi pasteurizarea laptelui;
• Fabricarea brânzeturilor fermentate;
• Depozitarea caşcavalului.
5. Industria tutunului:
• Depozitul de tutun şi materii prime;
• Secţia de fărâmiţare;
• Depozitul de tutun fărâmiţat;
• Reglarea fermentării în foile de tutun pentru distrugerea moliei de tutun;
• Secţia de ţigarete;
• Secţia de ambalat: t>24°C; ϕ=70…75%, debitul de aer proaspăt introdus
este de 50m3/h pentru fiecare muncitor, dar nu mai puţin de 10% din
debitul total de aer circulat şi se impune filtrarea.
6. Magazinele alimentare:
• Sălile de vânzare;
• Vitrine pentru prezentarea şi comercializarea produselor.

4.2.2. Construc]ia [i func]ionarea unui sistem de condi]ionare a aerului [26]

~n fig. 4.15 este prezentat\ schema de principiu a unui sistem de


condi]ionare a aerului.
Sistemul este alimentat cu aer proasp\t, din exterior, prin racordul (1) [i

109
cu o anumit\ cantitate de aer recirculat din `nc\pere, prin racordul (10); pe timp
de iarn\, aerul proasp\t din exterior este `nc\lzit `n pre`nc\lzitorul (2). Camera de
umidificare (4) este prev\zut\ cu duze prin care se pulverizeaz\ ap\; aerul trece
apoi prin separatorul de pic\turi (5), care are rolul de a re]ine apa sub form\ de
pic\turi din aer. Bateria (6) are rolul de a `nc\lzi aerul iarna [i de a-l r\ci vara.
Ventilatorul (7) asigur\ circula]ia aerului prin instala]ia de condi]ionare.

Fig. 4.15 – Schema de principiu a unei sistem central de condi]ionare a aerului


1-racord aspira]ie aer proasp\t; 2-filtru; 3-pre`nc\lzitor; 4-camer\ de umidificare; 5-separator de
pic\turi; 6-baterie de `nc\lzire/r\cire; 7-ventilator; 8-colector de lichid; 9-pomp\; 10-racord pentru
aer recirculat.

~n func]ie de condi]iile existente `n spa]iul care trebuie condi]ionat, se


utilizeaz\ diverse scheme de recirculare a aerului din `nc\pere. Astfel, varianta
din fig. 4.16a se utilizeaz\ `n cazul spa]iilor cu degaj\ri de substante nocive, caz
`n care nu se aplic\ recircularea aerului din `nc\pere, acesta fiind evacuat `n
exterior (circuitul 5-6).

Fig. 4.16 –
Scheme de
recirculare a
aerului

Pr-pre`nc\lzitor;
CU-camer\ de
umidificare;
I-baterie de
`nc\lzire;
Vt-ventilatoare;
I.C.-incint\
condi]ionat\;
Rg-regenerator.

~n cazul din fig. 4.16b aerul preluat din `nc\pere trece printr-un
schimb\tor de c\ldur\ (regenerator, Rg), c\ldura con]inut\ de acest aer fiind
utilizat\ pentru pre`nc\lzirea aerului preluat din exterior (circuitul 6-7-8, pentru
110
aerul preluat din `nc\pere, respectiv 1-2, pentru aerul proasp\t).
La schema din fig. 4.15c o parte din aerul preluat din `nc\pere este
recirculat, fiind amestecat cu aerul proasp\t, dup\ `nc\lzirea acestuia din urm\ `n
pre`nc\lzitorul (Pr) – circuitul 6-7-3.
Varianta din fig. 4.16d amestec\ o parte din aerul recirculat din `nc\pere
cu aerul proasp\t, dup\ care amestecul de aer proasp\t [i recirculat este
pre`nc\lzit.

4.2.3. Procese `n instala]ia de condi]ionare a aerului [25, 26]

Procesele de amestecare a dou\ cantit\]i de aer cu parametri diferi]i [i de


`nc\lzire/r\cire sunt identice cu cele prezentate anterior (vezi 4.1.3.1, 4.1.3.2,
4.1.3.3).
Modul de desf\[urare [i reprezentarea procesului de amestecare a aerului
cu apa pulverizat\ `n camera de umidificare depinde de temperatura apei, fiind
posibile urm\toarele cazuri (fig. 4.17):
a) Temperatura apei pulverizate este mai mic\ decât temperatura punctului de
rou\ (t1 < tr)
~n acest caz, procesul de amestecare se desf\[oar\ pe linia (1); con]inutul
de umiditate al aerul scade (pentru oricare punct de pe linia 1, x < xO). Acest lucru
se explic\ prin faptul c\ apa pulverizat\ r\ce[te aerul (pe oricare punct al liniei 1
temperatura este mai mic\ decât tO = t6) , ceea ce face ca surplusul de ap\ din aer
s\ se condenseze.

Fig. 4.17 – Umidificarea


aerului
O – starea aerului;
R-punctul de rou\.

b) Temperatura apei este egal\ cu temperatura punctului de rou\ tr


Acest proces se desf\[oar\ pe linia (2), care une[te punctele (O) [i (R), iar
din diagram\ se observ\ c\ nu apare nici o modificare a con]inutului de umiditate
111
(dreapta 2 este de fapt dreapta de con]inut constant de umiditate). Apa pulverizat\
asigur\ doar r\cirea aerului (pe linia 2, temperatura este mai mic\ decât cea
corespunz\toare punctului O).

c) Temperatura apei se afl\ `ntre temperatura punctului de rou\ [i temperatura


termometrului umed (tr < t3 < tu)
Procesul se desf\[oar\ pe linia (3), iar con]inutul de umiditate al aerului
cre[te; c\ldura din aer este utilizat\ pentru vaporizarea apei pulverizate, dar [i
pentru `nc\lzirea acesteia, `n timp ce temperatura aerului scade (pentru oricare
punct de pe linia 3 ce reprezint\ starea final\ a amestecului aer-ap\, temperatura
este mai mic\ decât tO).

d) Temperatura apei este egal\ cu temperatura termometrului umed tu


Acest proces are loc pe linia (4), de entalpie constant\; temperatura
aerului scade, iar con]inutul s\u de umiditate cre[te. C\ldura aerului este folosit\
pentru vaporizarea apei [i se re`ntoarce `n aerul umed odat\ cu vaporii forma]i. ~n
majoritatea cazurilor pentru calculul instala]iilor de condi]ionare a aerului se
consider\ c\ apa pulverizat\ are temperatura termometrului umed.

e) Temperatura apei este mai mare decât temperatura termometrului umed, dar
mai mic\ decât temperatura aerului (tu < t5 < t6 = tO).
~n acest caz procesul se desf\[oar\ pe linia (5) [i este `nso]it de
mic[orarea temperaturii aerului [i de cre[terea con]inutului de umiditate; entalpia
amestecului cre[te (la entalpia aerului umed se adaug\ entalpia apei pulverizate).

f)Temperatura apei pulverizate este egal\ cu temperatura aerului t6


Procesul se desf\[oar\ pe linia (6), fiind `nso]it de cre[terea con]inutului
de umiditate al aerului [i a entalpiei.

g) Temperatura apei pulverizate este mai mare decât cea a aerului (t7 > t6)
Procesul de amestecare a aerului umed cu apa se desf\[oar\ pe linia (7) [i
este `nso]it de cre[terea temperaturii, a con]inutului de umiditate [i a entalpiei. ~n
practic\ se folose[te injectarea de abur pentru cre[terea temperaturii aerului.

4.2.3.1. Func]ionarea instala]iei de condi]ionare pe timp de iarn\

La func]ionarea pe timp de iarn\ aerul preluat din exterior (având


parametrii punctului (E – fig. 4.18), este pre`nc\lzit pân\ când atinge parametrii
punctului (C).
Fluxul de c\ldur\ necesar pre`nc\zirii este dat de rela]ia:
Q& P = m& P ⋅ (iC − i E ) [kW ] ,
`n care m& P este debitul de aer proasp\t [kg/s], iar iC [i iE sunt entalpiile respective
[kJ/kg].
Aerul proasp\t, pre`nc\lzit, având parametrii punctului (C), este
amestecat cu aer recirculat din `nc\pere, având parametrii punctului (A), rezultând
aer umed cu parametrii punctului (M).
112
Fig. 4.18 – Func]ionarea instala]iei
de condi]ionare pe timp de iarn\
E-parametrii aerului exterior;
A-parametrii aerului din `nc\pere;
B-parametrii aerului insuflat `n `nc\pere.

m& r
& r debitul de aer recirculat [i cu n =
Notând cu m raportul de
m& p
recirculare, parametrii aerului `n punctul M vor fi:
iC + n ⋅ i A ⎡ kJ ⎤
iM = ⎢ kg ⎥ ,
n +1 ⎣ ⎦
xC + n ⋅ x A ⎡ kg ⎤
xM = ⎢ kg ⎥ .
n +1 ⎣ ⎦
Procesul (M-D) reprezint\ umidificarea adiabatic\ a aerului, cu ap\
pulverizat\ `n camera de umidificare, având temperatura termometrului umed;
cantitatea de ap\ evaporat\ `n camera de umidificare [i preluat\ de c\tre aer este:
⎡ kg ⎤
m& a = (m& P + m& r ) ⋅ ( x D − x M ) ⎢ ⎥ .
⎣ s ⎦
Cantitatea de ap\ evaporat\ reprezint\ 1…2% din debitul de ap\
pulverizat; rezult\ debitul de ap\ pulverizat ca fiind:
m& a ⎡ kg ⎤
m& ap = ⎢⎣ s ⎥⎦ .
0,01...0,02
~nc\lzirea aerului umidificat are loc prin trecerea acestuia peste bateria de
`nc\lzire (procesul D-B); sarcina termic\ a bateriei de `nc\lzire este:
Q& i = (m& P + m& r ) ⋅ (iB − iD ) [kW ] .
Pentru determinarea parametrilor punctului (B) se cunosc temperatura
aerului insuflat, precum [i sarcina termic\ Q& i [i de umiditate W& i (dat\ de
degaj\rile de umiditate din `nc\pere). Se determin\ raportul de termoumiditate:
Q& i
ε= ,
W& i
iar prin punctul (A) se traseaz\ o paralel\ cu dreapta corespunz\toare raportului
de termoumiditate calculat pân\ ce aceasta intersecteaz\ izoterma tB = const.
113
~n practic\, pentru trasarea diagramei de func]ionare a instala]iei de
condi]ionare se pleac\ de la parametrii punctului (A) [i temperatura tB (dat\ prin
standarde); `n func]ie de pierderile de c\ldur\ [i degaj\rile de umiditate din
`nc\pere se calculeaz\ raportul de termoumiditate [i se stabile[te pozi]ia punctului
(B). Debitul necesar de aer rezult\ din rela]iile:
Q& i W& i
m& = sau m& = ,
i A − iB x A − xB
acesta fiind format din aerul proasp\t m& P [i aerul recirculat m& r .
Punctul (D) se va g\si la intersec]ia izentalpei trasate prin (M) cu
verticala coborât\ din (B).

4.2.3.2. Func]ionarea instala]iei de condi]ionare pe timp de var\

Procesele care au loc `n instala]ia de condi]ionare a aerului pe timp de


var\ sunt prezentate `n fig. 4.19. Punctul (A) reprezint\ parametrii aerului
recirculat din `nc\pere, iar punctul (E) corespunde parametrilor aerului exterior.
Punctul (B) de pe diagram\ (care reprezint\ parametrii aerului insuflat de
c\tre instala]ie) se determin\ ca [i `n cazul anterior, cunoscând temperatura (mai
mic\ cu pân\ la 70C decât temperatura `nc\perii) [i calculând raportul de
termoumiditate (din sarcinile termic\ [i de umiditate).
Temperatura tp reprezint\ temperatura bateriei de r\cire; punctul (M)
reprezint\ parametrii de stare ai amestecului dintre aerul proasp\t [i cel recirculat.
Aerul cu starea (M) trece peste bateria de r\cire [i ajunge `n starea (D),
caracterizat\ prin ϕD = 90…95% [i xD = xB.

Fig. 4.19 - Func]ionarea instala]iei de


condi]ionare pe timp de var\
E-parametrii aerului exterior;
A-parametrii aerului din `nc\pere;
B-parametrii aerului insuflat `n `nc\pere.

4.2.4. Determinarea umidit\]ii relative cu psihrometrul Asman [26]

Una din cele mai simple metode de m\surare a umidit\]ii relative utilizeaz\
psihrometrul cu ventilator de tip Assmann (fig. 4.20), care const\ dintr-un
termometru uscat (1) [i un termometru umed (2), ultimul fiind `nf\[urat `ntr-o
pânz\ higroscopic\ `mbibat\ cu ap\. Capetele termometrelor sunt sc\ldate de

114
curentul de aer umed aspirat de c\tre un mic ventilator (4), ac]ionat cu resort
metalic sau electric.

Fig. 4.20 – Psihrometrul Assmann


1-termometru uscat;
2-termometru umed;
3-suport;
4-ventilator.

Datorit\ evapor\rii apei, temperatura t’ indicat\ de termometrul umed (2)


este mai mic\ decat temperatura t indicat\ de c\tre termometrul uscat (1). Dup\
pornirea ventilatorului, temperatura termometrului umed (care ini]ial era egal\ cu
cea a termometrului uscat) `ncepe s\ scad\, dup\ un anumit timp stabilizându-se
la o valoare constant\.
În regim staţionar (când temperatura termometrului umed nu se mai
modifică) se stabile[te un echilibru între cantitatea de căldură Qc pierdută (cedată)
de rezervorul umed prin evaporarea apei şi cantitatea de căldură Qa primită
(absorbită) de acest rezervor de la mediul ambiant care este mai cald.
Cantitatea de căldură Qc pierdută prin evaporarea apei de către rezervorul
termometrului umed în unitatea de timp, este proporţională cu viteza de evaporare
a apei şi cu căldura latentă a apei l . La rândul ei, viteza de evaporare a apei este
proporţională cu suprafaţa S a rezervorului din care se produce evaporarea, cu
diferenţa dintre presiunea vaporilor saturaţi p’vs la temperatura t’ arătată de
termometrul rece (umed) şi presiunea pv a vaporilor de apă din atmosferă şi este
invers proporţională cu presiunea atmosferică pB. Prin urmare:
pvs' − p v
Q c = k1 ⋅ S ⋅
pB
Cantitatea de căldură Qa primită de termometrul umed de la mediul
ambiant, în unitatea de timp, este dată de legea lui Newton:
Qa = k 2 ⋅ S ⋅ (t − t ')
Dup\ cum s-a men]ionat, atunci când termometrul umed arată o temperatură
staţionară (constantă) înseamnă că Qc = Qa, de unde rezult\:
115
Fig. 4.21 – Exemplu de determinare a umidit\]ii relative cu ajutorul diagramei
psihrometrice
temperatura termometrului uscat: 200C; temperatura termometrului umed: 150C; umiditatea relativ\:
60%.
116
p vs' − p v
k1 ⋅ S ⋅ = k 2 ⋅ S ⋅ (t − t ')
pB
sau
k2
p v = p vs' − ⋅ p B ⋅ (t − t ') ,
k1
pv
iar umiditatea relativ\ ϕ = rezult\ din rela]ia:
p vs
p vs' − k ⋅ p B ⋅ (t − t ')
ϕ= ,
pvs
`n vare pvs este presiunea de satura]ie corespunz\toare temperaturii termometrului
uscat, iar k = k2/k1 se nume[te coeficient psihrometric [i depinde de viteza de
circula]ie a aerului (tabelul 4.1).
Citind temperaturile termometrului uscat [i umed [i aplicând formula de
mai sus, se poate determina umiditatea relativ\ a aerului. Aceasta poate fi
determinat\ [i cu ajutorul diagramei Mollier sau a celei psihrometrice, pe care
sunt trasate curbele corespunz\toare temperaturii termometrului umed [i respectiv
uscat (fig. 4.21).
Tabelul 4.1
Valorile coeficientului psihrometric
W (m/s) k W (m/s) k
0,13 1,3⋅10-3 0,8 0,8⋅10-3
0,2 1,1⋅10-3 2,3 0,7⋅10-3
0,4 0,9⋅10 -3 4 0,67⋅10-3

117
5. ELEMENTE GENERALE PRIVIND CONSERVAREA PRIN
FRIG A PRODUSELOR ALIMENTARE
5.1. STRUCTURA {I COMPOZI}IA PRODUSELOR ALIMENTARE DE
ORIGINE ANIMAL| [22, 23, 24, 28]

Din punct de vedere al structurii interne, produsele alimentare se prezint\


sub una din urm\toarele forme:
• sisteme celulare cu celule intacte (carnea);
• sisteme celulare cu celule complet distruse (piureurile);
• sisteme necelulare sau celulare cu celule par]ial distruse (laptele, mierea
de albine);
• sisteme combinate.
Din punct de vedere fizic, alimentele se pot prezenta `n diferite st\ri, de la
faza complet lichid\ pân\ la faza pur solid\.
Din punct de vedere chimic, principalii constituien]i ai produselor
alimentare de origine animal\ sunt:
• apa;
• proteinele;
• lipidele;
• s\rurile minerale, compu[ii organici (enzime, vitamine, provitamine),
virusurile, bacteriile etc.
~n func]ie de modul `n care p\trund [i se reg\sesc `n produsele
alimentare, substan]ele din compozi]ie pot fi grupate astfel:
• native – se g\sesc `n mod natural `n materiile prime; sunt previzibile,
cunoscute, controlabile. Pot fi substan]e anorganice (ap\, substan]e minerale,
acizi anorganici) sau organice (glucide, lipide, proteine, acizi organici,
pigmen]i, enzime, vitamine etc.).
• ad\ugate – sunt admise `n anumite doze [i pentru anumite categorii de
alimente; pot fi previzibile [i sunt controlabile. Acestea sunt aditivii
alimentari, care pot fi: substante organoleptizante (`ndulcitori, coloran]i,
aromatizan]i, gelifian]i etc.), substan]e tonifiante, substan]e conservante etc.
• accidentale – sunt aleatorii [i se refer\ la toate substan]ele str\ine, mai mult
sau mai pu]in toxice, ce afecteaz\ calitatea alimentelor. Exist\ standarde
interna]ionale care reglementeaz\ dozele admise de substan]e str\ine din
produsele alimentare. Astfel pot p\trunde accidental `n produsele alimentare
pesticide (insecticide, ierbicide, fungicide, raticide etc.), substan]e din utilaje
[i ambalaje, substan]e elaborate de microorganisme (toxine) etc.

5.1.1. Apa

Cel mai important constituient al produselor alimentare animale `l


constituie apa; con]inutul de ap\ influen]eaz\ modul `n care se comport\ produsul
118
respectiv la r\cire.
Apa, `mpreun\ cu substan]ele minerale, glucidele [i proteinele, constituie
un mediu favorabil dezvolt\rii microorganismelor [i din aceast\ cauz\ produsele
alimentare bogate `n ap\ se altereaz\ u[or; cu cât con]in mai pu]in\ ap\ cu atât
stabilitatea produselor alimentare este mai mare.
~n organismul plantelor [i al animalelor apa are un rol multiplu [i
complex:
• asigur\ transportul sevei brute de la r\d\cini la frunze [i al sevei
elaborate de la frunze la organele de depozitare. Prin intermediul plasmei
sanguine transport\ substan]ele nutritive la celule [i ]esuturi.
• u[ureaz\ absorb]ia substan]elor anorganice [i organice din sol `n
organismele vegetale [i din tubul digestiv pentru om [i animale. Ea
constituie un factor important `n stabilirea leg\turii indispensabile dintre
organism [i mediul ambiant.
• creeaz\ `n organism mediul necesar reac]iilor biochimice de hidroliz\,
-
oxidoreducere, hidratare etc; furnizeaza ionii de H+ si OH necesari
men]inerii echilibrului acido-bazic, activit\]ii enzimatice etc. Apa
particip\ direct la realizarea unor reac]ii de sintez\ [i degradare din
organism; are o mare putere de solubilizare [i determin\ `n organism
formarea solu]iilor moleculare [i a celor coloidale.
• favorizeaz\ disocierea ionic\ a diferitelor substan]e prin constanta
dielectric\ mare.
• are rol `nsemnat `n procesele de termoreglare, `n procesele de
transpira]ie [i de eliminare a substan]elor de excre]ie.
Con]inutul de ap\ este diferit la produsele agroalimentare [i are o
influen]\ hot\râtoare asupra anumitor caracteristici ale acestora. El variaz\ de la
0,05% la zah\r, 0,1% la uleiul de floarea soarelui [i ajunge pân\ la 88% `n laptele
dulce de consum sau 85…95% `n fructe [i legume.
Produsele care au un con]inut mare de ap\ sunt usor perisabile, ofer\
condi]ii favorabile dezvolt\rii unor microorganisme patogene [i de aceea
p\strarea lor un timp `ndelungat necesit\ temperaturi sc\zute. Din aceast\
categorie fac parte carnea [i pe[tele, care sunt u[or atacate de bacteriile de
putrefac]ie, dar [i fructele [i legumele, care sunt atacate de mucegaiuri.
O sc\dere sub valoarea normal\ a con]inutului de ap\ din unele produse
determin\ o mic[orare a valorii produselor respective (fructe, legume).
La carne, con]inutul de ap\ variaz\ invers propor]ional cu cel de gr\sime,
`n func]ie de starea de `ngr\[are: bovine 60…70%, porcine 50,6…73%, g\ini
65,5…70,9%. Pentru carnea destinat\ prelucr\rii industriale, prezint\ importan]\
caracteristicile tehnologice, capacitatea de hidratare, capacitatea de re]inere a
apei, raportul ap\/protein\, care determin\ randamentele de prelucrare [i
propriet\]ile organoleptice ale produselor fabricate. Carnea tocat\ re]ine apa [i
poate fi astfel falsificat\ prin adaosuri de ap\ peste cantitatea prev\zut\ `n norme.
~n cazul pe[telui proasp\t, ]esutul muscular este `n general bogat `n ap\ [i
mai s\rac `n lipide decât cel al animalelor cu sânge cald. Con]inutul de ap\ este
variabil (`ntre 58,6 [i 82,1%), `n cazul pe[tilor gra[i fiind mai redus.
La ou\ cantitatea de ap\ con]inut\ variaz\ `n func]ie de specia de pas\re
119
de la care provin, fiind `n general cuprins\ `ntre 70 [i 73%.
La lapte compozi]ia chimic\ difer\ de cea a altor produse alimentare atât
sub raport ap\/substan]\ uscat\ cât [i din punct de vedere calitativ, con]inând
proteine, lactoz\, lipide, s\ruri minerale, vitamine, enzime, anticorpi etc.; apa
constituie mediul de dispersie al substan]elor din compozi]ia laptelui. Cantitatea
de ap\ variaz\ `ntre 81 [i 88%, `n func]ie de specia de animale de la care provine
laptele.
Brânzeturile se pot clasifica `n brânzeturi cu past\ moale (cele proaspete),
brânzeturi fermentate cu past\ moale, brânzeturi cu past\ semitare [i brânzeturi cu
past\ tare. Pasta moale a acestor brânzeturi se datoreaz\ con]inutului ridicat de
ap\ (peste 55%); la brânzeturile cu past\ semitare con]inutul de ap\ este mai
redus (40…50%), iar cele cu past\ tare au sub 45% ap\.
Mierea din ]ara noastr\ este printre cele având con]inutul de ap\ cel mai
sc\zut din lume (20%). Mierea care are con]inut ridicat de ap\ (peste 25%) nu se
poate p\stra mult timp deoarece se altereaz\ (fermenteaz\, se acre[te etc.).
Zah\rul con]ine zaharoz\ (99,5…99,6%), substan]e reduc\toare (maxim
0,25%), ap\ (0,05…0,1%) etc. Un con]inut mai mare de substan]e reduc\toare
influen]eaz\ stabilitatea zah\rului `n timpul p\str\rii datorit\ cre[terii
higroscopicit\]ii, iar cre[terea con]inutului de ap\ determin\ aglomerarea
cristalelor [i apari]ia unor procese hidrolitice.
Fructele [i legumele `n stare proasp\t\ au con]inut ridicat de ap\
(74…95% legumele, 80…90% fructele), aceasta determinând starea de fr\gezime
[i prospe]ime pe durata circula]iei lor tehnico-economice. Ele au o compozi]ie
chimic\ care le confer\ o valoare nutritiv\ specific\: ap\, glucide, acizi organici,
s\ruri minerale, enzime, vitamine, gr\simi [i proteine `n cantit\]i mici. Con]inutul
mare de ap\ permite conservarea acestora prin congelare, ceea ce asigur\
men]inerea pentru o perioad\ `ndelungat\ a `nsu[irilor [i valorii nutritive. Fructele
[i legumele al c\ror con]inut `n ap\ scade se zbârcesc, se ofilesc [i `[i pierd din
propriet\]ile gustative.
La fabricarea berii, apa este considerat\ tot materie prim\ datorit\
propor]iei mari `n produsul finit (88…94%), cât si datorit\ influen]ei compozi]iei
acesteia asupra `nsu[irilor senzoriale ale produsului finit.
Dup\ modul `n care apa poate fi separat\ de ceilal]i constituien]i ai
produsului, aceasta se poate g\si sub form\ de ap\ liber\ sau sub form\ de ap\
legat\. Apa din produsele alimentare poate trece dintr-o form\ `n alta: la
fabricarea branzeturilor, de exemplu, apa liber\ din lapte trece `n ap\ legat\.
Apa liber\ poate fi `ndep\rtat\ (separat\) din produs prin presare,
centrifugare, evaporare sau congelare. Apa liber\ `n exces poate fi `ndep\rtat\
f\r\ ca activitatea celular\ s\ fie influen]at\, `n timp ce `ndep\rtarea apei libere de
metabolism are efecte neletale asupra metabolismului celular. Apa liber\ se afl\
sub forma de suc celular sau micropic\turi. Toate procesele enzimatice, unele
reac]ii neenzimatice, dezvoltarea microorganismelor, nu pot avea loc decât `n
prezen]a apei libere.
Apa din produsele alimentare se g\se[te legat\ sub diferite forme, `n
func]ie de natura modului de legare deosebindu-se: ap\ legat\ fizic, fizico-chimic
[i chimic.
120
a) apa legat\ fizic este specific\ materialelor poroase [i este re]inut\ prin
for]e mecanice (de c\tre materialele higroscopice), prin for]e de suprafa]\ [i de
capilaritate. Apa re]inut\ `n microcapilare (raza < 10-5 cm) se nume[te ap\
higroscopic\, iar cea din macrocapilare (raza > 10-5 cm) se nume[te umiditate
liber\ sau superficial\. Apa capilar\ reprezint\ 70% din con]inutul total de
umiditate al produselor alimentare [i datorit\ leg\turii slabe cu produsul se
`ndep\rteaz\ u[or prin evaporare.
b) apa legat\ fizico-chimic este o form\ mai stabil\ de legare a apei, fiind
prezent\ `n majoritatea alimentelor, f\r\ s\ fie `n strâns\ corela]ie cantitativ\ cu
materialul. Acest tip de ap\ `i sunt caracteristice leg\tura adsorbtiv\ [i leg\tura
osmotic\ sau structural\.
Leg\tura adsorbtiv\ este specific\ fenomenelor de suprafa]\, are o
intensitate medie [i este destul de greu reversibil\. Leg\tura osmotic\ se
realizeaz\ atunci când `nveli[ul celulelor ajunge `n contact direct cu apa, de
exemplu prin imersie. Este o leg\tur\ de intensitate mai slab\ [i este reversibil\.
c) apa legat\ chimic se caracterizeaz\ prin leg\turi ionice sau moleculare.
Re]inerea apei se face sub form\ de ap\ de cristalizare sau constitu]ie. Apa de
constitu]ie face parte integrant\ din chiar molecula substan]ei chimice;
`ndep\rtarea unei anumite cantit\]i din apa de constitu]ie conduce la moartea
celulei.
În func]ie de procedeul tehnologic, apa se elimin\ astfel încât s\ se ating\
con]inutul optim, care s\ asigure caracteristici organoleptice superioare, echilibru
al componen]ilor cu rol biologic sau energetic [i stabilitatea produselor alimentare
complexe. La produsele alimentare se utilizeaz\ urm\toarele procedee de
deshidratare:
• liofilizarea;
• uscarea natural\;
• deshidratarea dirijat\ în instala]ii speciale la presiune normal\;
• deshidratarea în pat fluidizat;
• concentrarea în vid.

5.1.2. Proteinele

Sunt compu[i chimici care con]in `n principal atomi de carbon, azot,


oxigen [i hidrogen. Proteinele se g\sesc `n majoritatea produselor alimentare
perisabile, constituind elementele nutritive de baz\ `n cele mai multe alimente de
origine animal\ (carne, ouă, lapte) şi vegetală (fasole, mazăre, linte, soia, etc.).
Proteinele de origine animală se asimilează mai uşor în organism decât cele de
origine vegetală.
Proteinele sunt substanţe fundamentale pentru buna funcţionare a
organismului [i nu pot lipsi din alimentaţie. Pe lângă rolul lor energetic ele au în
special rol plastic (formator), contribuind la creşterea organismului şi la refacerea
ţesuturilor distruse prin funcţionarea şi uzura organismului; de asemenea ele intră
în alcătuirea hormonilor, fermenţilor, enzimelor şi anticorpilor, cu rol important în
funcţionarea şi apărarea organismului
~n ]esuturile musculare, proteinele se g\sesc sub form\ de proteine
121
miofibrilare, proteine sarco-plasmatice [i proteine ale ]esuturilor de leg\tur\
(colagen, elastin\). Proteinele miofibrilare determin\ calitatea texturii mu[chiului
[i marea capacitate de legare a apei, atingând pân\ la 75% din totalul proteinelor
din mu[chiul de pe[te [i pân\ la 50% din totalul proteinelor la mu[chiul de vit\.

5.1.3. Lipidele

Lipidele sau gr\simile reprezint\ o surs\ de energie pentru organism.


Lipidele se găsesc în proporţie mare în alimentele de origine animală (unt,
slănină, carne de porc) şi în unele fructe (alune, nuci); ele sunt esteri ai acizilor
gra[i, satura]i (acidul palmitic, stearic) sau nesatura]i (acidul oleic). Acizii gra[i
satura]i se g\sesc în gr\simile animale (unt, smântân\, untur\).

5.1.4. Enzimele

Sunt constituite din proteine [i ac]ioneaz\ ca biocatalizatori, controlând


diverse procese fiziologice. Exist\ un mare num\r de enzime, fiecare controlând
un anumit proces biochimic. Enzimele sunt distruse de temperaturile peste
60…1000C, dar pot rezista la temperaturi sc\zute, putând determina modific\ri
nedorite ale produselor alimentare r\cite.

5.1.5. Hidra]ii de carbon

Hidra]ii de carbon sunt compu[i chimici ce con]in carbon, hidrogen [i


oxigen [i se g\sesc `n cantit\]i relativ mici `n corpul animalelor (1…4%).

5.1.6. S\rurile minerale

S\rurile minerale se g\sesc `n mu[chi sub form\ de ioni [i au influen]\


asupra capacit\]ii de legare a apei, texturii, culorii [i gustului. Ionii anorganici din
mu[chi sunt cei de K, Na, Mg, Ca, Fe, Zn. Cele mai multe s\ruri de potasiu se
g\sesc `n fibrele mu[chilor, `n timp ce ionii de sodiu se g\sesc mai ales `n
solu]iile apoase extracelulare.

5.1.7. Vitaminele

Sunt compu[i organici ce nu pot fi forma]i de c\tre organism, fiind


preluate din exterior prin hran\ sau ca provitamine.

5.1.8. Virusurile, microorganismele

Virusurile sunt agen]i infec]io[i ce pot produce boli; nefiind afecta]i de


temperaturile sc\zute, alimentul infectat r\mâne astfel [i dup\ aplicarea unui
tratament prin frig.
Microorganismele sunt prezente `n alimente sub form\ de bacterii,
mucegaiuri [i drojdii. Unele microorganisme sunt necesare `n procesul de

122
fabrica]ie al unor produse alimentare.

5.2. PROPRIET|}I TERMO-FIZICE ALE PRODUSELOR


ALIMENTARE [16, 22, 23, 24, 28]

Pentru calculul necesarului de frig [i stabilirea parametrilor tehnologici ai


proceselor de r\cire trebuie cunoscute propriet\]ile termo-fizice ale produselor
alimentare. Principalele propriet\]i termo-fizice avute `n vedere sunt:
• c\ldura specific\;
• c\ldura latent\ de solidificare;
• entalpia specific\;
• conductivitatea termic\;
• difuzivitatea termic\.

5.2.1. C\ldura specific\

Dup\ cum s-a men]ionat anterior (vezi cap. 1), c\ldura specific\
reprezint\ cantitatea de c\ldur\ necesar\ pentru a modifica cu un grad
temperatura unui kilogram de produs, f\r\ modificarea st\rii de agregare, fiind
exprimat\ `n J/kg∙grd sau `n Kcal/ kg∙grd. Cunoa[terea c\ldurii specifice este
necesar\ pentru efectuarea calculelor referitoare la necesarul de frig pentru
refrigerare.
Atunci când un produs alimentar este format din mai mul]i componen]i,
c\ldura specific\ a acestuia se determin\ cu rela]ia:
n
c p = ∑ µ i ⋅ c pi ,
i =1
unde µi este participa]ia masic\ a componentului i, iar cpi este c\ldura specific\ a
componentului respectiv.
C\ldura specific\ depinde de temperatura produsului; `n tabelul 5.1 sunt
date c\ldurile specifice ale unor produse alimentare, pentru diferite temperaturi.

Tabelul 5.1.
C\lduri specifice ale unor produse alimentare [kJ/kg·grd]
Temperatura Produsul
[0C] Carne de vit\ Ou\ ~nghe]at\
10 3,98 3,56 3,22
4 3,98 3,56 3,22
-12 3,43 2,89 4,60
-23 2,01 2,05 2,55
-40 1,80 1,84 1,67
0
Pentru calcule, la temperaturi peste 0 C, c\ldura specific\ se va
determina cu rela]iile:
• c p = 4,185 ⋅ µ a + 1,5072 ⋅ µ us + 2,1 ⋅ µ g - pentru produse de origine
animal\,
123
• c p = 4,185 ⋅ µ a + 1,2142 ⋅ µ us + 2,1 ⋅ µ g - pentru produse de origine
vegetal\,
`n care µa este participa]ia masic\ a apei [kg/kg produs], µus este con]inutul de
substan]e uscate [kg/kg produs], iar µg este con]inutul de gr\simi [kg/kg produs].
C\ldura specific\ poate fi calculat\ [i cu ajutorul unor formule empirice;
de exemplu, pentru carnea de vit\ de calitate superioar\, c\ldura specific\ se
determin\ cu rela]ia:
c p = 2630 + 12 ⋅ u [J / kg ⋅ grd ] ,
`n care u este con]inutul de ap\ [%].
5.2.2. C\ldura latent\ de solidificare
Reprezint\ cantitatea de c\ldur\ ce trebuie extras\ dintr-un kilogram de
produs pentru ca acesta s\ se solidifice; se exprim\ `n J/kg sau kcal/kg.
Cunoa[terea c\ldurii latente de solidificare este necesar\ pentru
efectuarea calculelor referitoare la necesarul de frig pentru congelare.
Pentru produsele care nu con]in gr\simi, c\ldura latent\ de solificare este
propor]ional\ cu participa]ia masic\ a apei:
l = 335 ⋅ µ a [kJ / kg ] ,
`n care 335 kJ/kg este c\ldura latent\ de solidificare a apei, iar µa repezint\
participa]ia masic\ a apei [kg ap\/kg produs].
~n tabelul 5.2 sunt prezentate c\ldurile latente de solificare pentru unele
produse alimentare.
Tabelul 5.2
C\lduri latente de solificare pentru unele produse alimentare [kJ/kg]
Produsul C\ldura latent\ de solificare
Carne proasp\t\ de vit\ 205,1…255,3
Carne proasp\t\ de porc 117,2…138,1
Carne proasp\t\ de miel 200,9…230,2
Carne proasp\t\ de pas\re 246,9
Pe[te proasp\t 205,1…284,6
Lapte 288,8
Ou\ 221,8
5.2.3. Entalpia specific\

Entalpia specific\ sau “con]inutul de c\ldur\” se utilizeaz\ `n calculul


necesarului de frig pentru refrigerarea sau congelarea produselor alimentare; se
prefer\ utilizarea acestei m\rimi `n locul c\ldurii specifice [i a c\ldurii latente de
solidificare deoarece de multe ori acestea din urm\ sunt greu de evaluat. Se
m\soar\ `n J/kg sau kcal/kg.
Cunoscând entalpia specific\ a unui produs alimentar, necesarul de frig
pentru r\cirea acestuia de la temperatura ini]ial\ t1 pân\ la temperatura final\ t2 se
determin\ cu rela]ia:
Q = m ⋅ (i1 − i2 ) [J ] ,

124
unde i1 [i i2 sunt entalpiile specifice corespunz\toare temperaturilor t1 [i respectiv
t 2.
Pentru un produs format din mai multe componente, cantitatea de c\ldur\
ce trebuie extras\ dintr-un kilogram de produs (varia]ia de entalpie) pentru ca
temperatura acestuia s\ scad\ de la t1 la t2 este:
n
q = ∆i = ∑ µ i ⋅ ∆ii [J / kg ] ,
i =1
`n care unde µi este participa]ia masic\ a componentului i, iar ∆ii este varia]ia de
entalpie a componentului la r\cirea de la temperatura t1 pân\ la temperatura t2.
~n cazul cel mai general `n care r\cirea are loc cu schimbarea st\rii de
agregare, varia]ia de entalpie ∆ii se poate determina prin calcul, folosind rela]ia:
∆ii = c pi1 ⋅ (t1 − t s ) + l i + c pi 2 ⋅ (t s − t 2 ) [J / kg ] ,
unde:
• cpi1 – c\ldura specific\ a componentului i, corespunz\toare intervalului de
temperatur\ cuprins `ntre temperatura ini]ial\ t1 [i temperatura de
solidificare ts;
• li – c\ldura latent\ de solidificare a componentului respectiv;
• cpi1 – c\ldura specific\ a componentului i, corespunz\toare intervalului de
temperatur\ cuprins `ntre temperatura de solidificare ts [i temperatura
final\ t2.
Entalpiile specifice ale unor produse alimentare, `n func]ie de temperatur\
sunt prezentate `n tabelul 5.3.

5.2.4. Conductivitatea termic\

Reprezint\ cantitatea de c\ldur\ ce trece prin unitatea de suprafa]\, `n


unitatea de timp, la o diferen]\ de temperatur\ de 10C [i o distan]\ de 1 m `ntre
cele dou\ suprafe]e; se m\soar\ `n W/m∙grd [i caracterizeaz\ modul de
transmitere prin conduc]ie a c\ldurii prin produsul alimentar supus r\cirii.
Conductivitatea termic\ a produselor alimentare cre[te odat\ cu cre[terea
con]inutului de ap\ (fig. 5.1).
Tabelul 5.3
Entalpii specifice pentru unele produse alimentare [kJ/kg]
Produsul Temperatura [0C]
30 10 5 0 -10 -20 -30
Carne de vit\ 402,2 333,2 314,7 298,4 72,4 41,4 19,3
Carne de porc 385,5 316,0 298,4 281,7 70,7 40,6 19,3
Cod 434,5 360,4 341,2 105,1 71,6 42,3 20,1
Ou\ 441,6 349,5 328,6 308,5 66,1 38,9 18,4
Unt 264,1 179,6 157,8 139,4 58,2 35,2 16,7
Untur\ 195,5 125,1 107,6 82,5 51,9 31,0 14,6

Se pot utiliza [i formule empirice pentru determinare conductivit\]ii


termice; de exemplu, pentru carne de vit\ de calitate superioar\ se utilizeaz\
125
rela]ia:
λ = 0,13 + 0,0058 ⋅ u [W / m ⋅ grd ] .
~n tabelul 5.4 este prezentat\ conductivitatea termic\ pentru unele tipuri
de carne, `n func]ie de temperatur\.

Fig. 5.1 - Conductivitatea


termic\ a c\rnii de vit\
1-carne de calitate superioar\;
2-carne calitatea I-a;
3-carne calitatea a II-a.

Tabelul 5.4
Conductivitatea termic\ a c\rnii de porc [i de vit\ [W/m·grd]
Carne gras\ de Carne slab\ de
Temperatura [0C] Carne de porc
vit\ vit\
-30 1,535 1,651 1,454
-20 1,43 1,57 1,291
-10 1,198 1,349 0,988
0 0,477 0,477 0,477
30 0,488 0,488 0,488

5.2.5. Difuzivitatea termic\

Este o m\sur\ a iner]iei termice a produselor; se determin\ cu ajutorul


rela]iei:
λ
a=
cp ⋅ ρ
[m / s],
2

`n care ρ este densitatea [kg/m3].


Difuzivitatea termic\ depinde de con]inutul de ap\ [i gr\simi, porozitate
etc. (fig. 5.2, 5.3).

5.3. INFLUEN}A TEMPERATURILOR SC|ZUTE ASUPRA


STRUCTURII {I COMPOZI}IEI PRODUSELOR ALIMENTARE [22, 28]

~n fig. 5.4 este prezentat\ diagrama cubelor de satura]ie pentru ap\.


Punctul (PT) se nume[te punct triplu; `n condi]iile de presiune [i temperatur\ ale
acestui punct, apa coexist\ sub toate cele trei faze de agregare (solid\, lichid\ [i
gazoas\). ~n domeniul delimitat de curbele (a) [i (c), apa se g\se[te `n stare
lichid\; punctul (C) este punctul critic, corespunzând temperaturii de 3740C [i
presiunii de 167200 mm Hg. Dincolo de acest punct apa nu mai poate exista decât
126
`n stare de vapori.

Fig. 5.2 - Difuzivitatea termic\ a


c\rnii de vit\

1-carne de calitate superioar\;


2-carne calitatea I-a;
3-carne calitatea a II-a.

Fig. 5.3 – Difuzivitatea termic\ a


smântânii, `n func]ie de temperatur\ [i
con]inutul de gr\sime

Fig. 5.4 – Diagrama curbelor de satura]ie pentru Fig. 5.5 – Solidificarea apei pure
ap\ la presiune atmosferic\ normal\

Curbele (c) [i (b) delimiteaz\ domeniul `n care apa se g\se[te `n stare


solid\ (ghea]\); pentru presiunile superioare celei corespunz\toare punctului
127
triplu, sc\derea temperaturii (de la t1 la t3) conduce la trecerea apei din starea
lichid\ `n cea solid\ (temperatura t2 este egal\ cu 00C). Pentru presiunile mai mici
decât cea corespunz\toare punctului triplu, apa trece din stare solid\ direct `n
stare de vapori, proces denumit sublimare [i care este utilizat `n cazul liofiliz\rii
produselor alimentare (vezi capitolul 8).
La presiune atmosferic\ normal\, solidificare apei pure are loc conform
diagramei din fig. 5.5; c\ldura latent\ de solidificare a apei este de 335 kJ/kg.
~n produsele alimentare apa este de fapt faza continu\ a unor sisteme
disperse [i temperatura sa de `nghe] este mai mic\ decât cea a apei pure; ca
urmare, temperatura de congelare (`nghe]) a produselor alimentare este cuprins\
`ntre -0,40C [i – 40C, `n func]ie de tipul produsului.
~n cazul unei solu]ii binare (formate din dou\ componente), diagrama
curbelor de satura]ie este cea prezentat\ `n fig. 5.6 (pentru solu]ia de ap\ cu sare).
Pentru o solu]ie având concentra]ia ini]ial\ xA (xA % sare), `n domeniul
aflat deasupra celor dou\ curbe solu]ia se g\se[te `n stare lichid\; sc\derea
temperaturii de la tA pân\ la tB are loc cu p\strarea constant\ a concentra]iei. Din
momentul atingerii punctului (B), sc\derea `n continuare a temperaturii conduce
la apari]ia cristalelor de ghea]\; odat\ cu sc\derea temperaturii se parcurge curba
(B-E), iar concentra]ia solu]iei cre[te pe m\sur\ ce se formeaz\ noi cristale de
ghea]\. La atingerea temperaturii corespunz\toare punctului (E), denumit punct
eutectic1, `ntreaga cantitate de solu]ie, având concentra]ia xE, se va g\si `n stare
solid\. Pentru solu]ia de sare `n ap\, parametrii punctului eutectic sunt:
• tE = - 21,20C;
• xE = 23,3%.

Fig. 5.6 – Diagrama


curbelor de satura]ie pentru
o solu]ie binar\

Concentrarea solu]iei prin congelare par]ial\ este utilizat\ pentru unele


produse alimentare lichide cum ar fi mustul de struguri, sucurile de fructe,
vinurile.
~n cazul `n care concentra]ia ini]ial\ a solu]iei este cea corespunz\toare

1
EUT'ECTIC, -Ă, eutectici, -ce, adj. (Despre amestecuri chimice) Care se tope[te sau se solidific\
la o temperatur\ constant\, inferioar\ punctului de topire sau solidificare a fiec\ruia dintre
constituen]i. Din fr. eutectique.
128
punctului (C, xC > xE), sc\derea temperaturii men]ine constant\ concentra]ia
solu]iei pân\ la atingerea punctului (D); la sc\derea `n continuare a temperaturii,
evolu]ia are loc dup\ curba (D-E), fiind `nso]it\ de sc\derea concentra]iei.
~n punctul (E) solu]ia este saturat\ (`n exemplul nostru apa con]ine
cantitatea maxim\ de sare dizolvat\), iar temperatura de congelare a solu]iei este
minim\ (temperatur\ eutectic\) ; la sc\derea temperaturii sub tE, `ntreaga solu]ie
se va g\si `n stare solid\ (congelat\).
Atunci când solu]ia este format\ din mai multe componente (polifazic\),
nu mai exist\ o temperatur\ fix\ de congelare, ci un interval de temperaturi pe
parcursul c\ruia solu]ia trece din stare lichid\ `n stare solid\.
Produsele alimentare, ca sisteme complexe, cuprind o faz\ continu\ de
solu]ii apoase [i o faz\ dispersat\ ce poate con]ine coloizi2 (dispersii coloidale).
Proteinele, ca elemente ce pot forma dispersii coloidale, sunt afectate de procesul
de r\cire; astfel, r\cirea pân\ la limita de congelare `ntârzie denaturarea
proteinelor (denaturare ce se refer\ la modific\ri `n forma moleculelor, sc\derea
capacit\]ii de legare a apei etc.). Congelarea produce, de regul\, denaturarea
proteinelor, aceasta fiind mai accentuat\ la globuline `n raport cu albuminele;
denaturarea se manifest\ `n special prin separarea apei sub form\ de cristale de
ghea]\. Denaturarea proteinelor este accentuat\ pe parcursul depozit\rii
alimentelor `n stare congelat\, fiind cu atât mai semnificativ\ cu cât temperatura
este mai ridicat\ [i durata de depozitare mai mare. Pentru a se evita denaturarea
proteinelor, pentru unele produse alimentare se recomand\ congelarea ultrarapid\,
cu azot lichid.
Emulsiile sunt sisteme eterogene, formate din lichide nemiscibile,
dispersate unul `n altul sub form\ de pic\turi fine (diametre mai mari de 0,1 µm);
`n alimente, de cele mai multe ori emulsiile sunt formate din gr\simi [i ap\.
Temperaturile sc\zute provoac\ destabilizarea emulsiilor, prin separarea
incomplet\ a componentelor sau prin inversarea emulsiei (emulsie de tip ap\ `n
gr\sime `n loc de gr\sime `n ap\). Destabilizarea emulsiilor se explic\ prin
cre[terea tensiunii superficiale odat\ cu sc\derea temperaturii; pe de alt\ parte,
cre[terea vâscozit\]ii tinde s\ contracarereze, `ntr-o oarecare m\sur\, efectul de
destabilizare a emulsiei.
~n ceea ce prive[te sistemele celulare, sc\derea temperaturii pân\ la
limita congel\rii nu produce efecte negative. Congelarea determin\ modific\ri
ireversibile ale celulelor atât prin ac]iunea mecanic\ a cristalelor de ghea]\
(distrugerea sau deformarea pere]ilor celulelor, disloc\ri mecanice), cât [i prin
ac]iunea fizico-chimic\ a solu]iilor care se concentreaz\ prin separarea apei. ~n
cazul `n care congelarea produsului este rapid\, se formeaz\ cristale de ghea]\ de
dimensiuni mici, iar efectele mecanice sunt reduse. ~n timpul depozit\rii
produselor congelate dimensiunile cristalelor de ghea]\ cresc [i acestea afecteaz\
puternic structura celulelor.
~n cazul gr\similor principala modificare este râncezirea, care este un
rezultat al autooxid\rii lipidelor [i al proceselor de hidroliz\, `nso]it de eliberarea
de acizi gra[i. R\cirea gr\similor pân\ la limita de congelare `ntârzie apari]ia
2
COLOÍD, -Ă, coloizi, -de, adj., s.m. [i f., adj. (Chim.; despre unele substanţe sau materii) Ale
c\rei particule se afl\ în stare de dispersie [i nu difuzeaz\ prin membrane. Din fr. colloïde.
129
râncezirii, aceasta manifestându-se doar dup\ scurgerea unei anumite perioade de
depozitare. Cu cât temperatura este mai sc\zut\, cu atât modific\rile calitative ce
apar prin râncezire sunt mai reduse. Pentru diminuarea râncezirii oxidative se
poate apela la ambalarea sub vid sau la ambalarea `n materiale impermeabile la
oxigen [i lumin\.

5.4. METODE DE PRELUCRARE PRIN FRIG. OBIECTIVE [22, 23, 28]

Prelucrarea prin frig a produselor alimentare presupune utilizarea uneia


din urm\toarele metode:
• refrigerarea – urm\re[te r\cirea cât mai rapid\ a produselor pân\ la
temperaturi finale cuprinse `ntre 00C [i +50C, superioare temperaturii de
congelare;
• congelarea – are ca scop r\cirea produsului pân\ la temperaturi finale
cuprinse -180C [i -250C, proces `n urma c\ruia peste 95% din con]inutul
de ap\ se transform\ `n ghea]\;
• liofilizarea (criodesicarea) – urm\re[te deshidratarea produselor
congelate `n prealabil, prin sublimarea ghe]ii, cu aport controlat de
c\ldur\.
Obiectivele urm\rite la prelucrarea prin frig a produselor alimentare sunt:
• prelungirea duratei de conservare, prin p\strarea acestora la temperaturi
sc\zute; efectul inhibitor al frigului asupra agen]ilor modificatori este cu
atât mai eficient cu cât nivelul de temperatur\ este mai sc\zut [i depinde
de natura produselor respective (fig. 5.7).

Fig. 5.7 – Influen]a


temperaturii asupra
duratei de conservare
prin frig
1-g\ini t\iate;
2-pe[te slab;
3-carne de vit\;
4-mere;
5-portocale.

• crearea condi]iilor optime de temperatur\ pentru desf\[urarea unor


procese tehnologice (de exemplu `n industria berii [i a vinului).
• modificarea unor propriet\]i fizice (de obicei consisten]a) pentru a se crea
condi]iile necesare desf\[ur\rii unor opera]ii tehnologice (fabricarea
untului, ciocolatei, margarinei, `nghe]atei etc.).
• realizarea unui tratament termic prin frig, pentru unele produse lichide, `n
130
scopul modific\rii compozi]iei acestora (limpezirea vinului, concentrarea
mustului etc.).
~n ceea ce prive[te combaterea prin frig a alter\rii produselor alimentare,
trebuie men]ionat c\ agen]ii modificatori pot fi de natur\ biologic\, biochimic\ [i
fizico-chimic\.
Frigul are un efect letal asupra unui num\r mare de agen]i biologici
(microorganisme); `n cazul unor microorganisme, frigul are doar efect
bacteriostatic, `mpiedicând doar `nmul]irea acestora; dup\ cre[terea temperaturii,
acestea `[i reiau activitatea vital\.
Agen]ii biochimici (enzime) nu sunt inactiva]i prin frig (la temperaturile
utilizate `n mod obi[nuit), sc\derea temperaturii având ca efect doar reducerea
vitezei reac]iilor biochimice; la temperaturi sub -400C, care `ns\ nu se utilizeaz\
curent `n tehnica frigorific\ a produselor alimentare, se consider\ c\ enzimele
sunt inactivate.
Agen]ii fizico-chimici (aer, lumin\, c\ldur\, substan]e chimice cu rol
aseptic) au mai mult o ac]iune indirect\ asupra microorganismelor [i enzimelor;
depozitarea `n condi]ii optime a produselor alimentare tratate prin frig impune
anumite cerin]e referitoare la agen]ii fizico-chimici, pentru a se evita pierderile de
greutate, pentru favorizarea dezvolt\rii microorganismelor, modificarea
aspectului produsului etc.
Pentru ca prelucrarea prin frig s\ conduc\ la ob]inerea unor produse
alimentare de calitate trebuie respectate urm\toarele principii de baz\:
• tratamentul prin frig trebuie aplicat unui produs s\n\tos;
• tatamentul prin frig trebuie aplicat `ntr-o faz\ cât mai precoce;
• tratamentul prin frig trebuie aplicat `n mod continuu; temperatura sc\zut\
trebuie men]inut\, f\r\ varia]ii, din momentul prelucr\rii prin frig [i pân\
când produsul ajunge la consumatorul final.

5.5. PIERDERI DE GREUTATE LA PRODUSELE PRELUCRATE PRIN


FRIG [22, 23, 28, 30]

~n timpul prelucr\rii prin frig [i a depozit\rii produselor alimentare


acestea sufer\ o pierdere de greutate prin evaporarea apei sau sublimarea ghe]ii.
Pentru evaluarea pierderii de greutate se pot utiliza rela]iile:
S ⋅ α ⎡ is − ia ⎤
• ∆m = 3600 ⋅ ⋅⎢ − (t s − t a )⎥ ⋅ τ [kg ]- pentru perioada de
l ⎣⎢ c p ⎦⎥
refrigerare sau congelare,
• ∆m = b ⋅ ( p ' v − p v ) ⋅ τ ⋅ S [kg ] - pentru perioada de depozitare,
`n care:
- S – suprafa]a produsului aflat\ `n contact cu aerul [m2];
- α - coeficient de transmitere a c\ldurii prin convec]ie de la suprafa]a
produsului la aer [kW/m2·grd];
- is – entalpia aerului saturat `n vapori de ap\, aflat la temperatura
suprafe]ei produsului [kJ/kg];
131
- ia – entalpia aerului umed utilizat pentru r\cire;
- ts – temperatura suprafe]ei produsului [0C];
- ta – temperatura aerului de r\cire;
- l = 2500 kJ/kg (c\ldura latent\ de vaporizare a apei) pentru refrigerare [i
2835 kJ/kg (c\ldura latent\ de sublimare a ghe]ii) pentru congelare;
- τ - durata procesului de r\cire sau a depozit\rii [h];
- cp – c\ldura specific\ a aerului umed [kJ/kg·grd];
- p’v [i pv – presiunile par]iale ale vaporilor de ap\ `n stratul de aer de la
suprafa]a produsului, respectiv `n aerul din depozit;
- b – coeficient de evaporare, dat de rela]ia:
α 0,622
b= ⋅
c p p B − pv
[kg / m 2
]
⋅ h ⋅ mmHg .

Pierderile de greutate depind de natura produsului, prezen]a [i tipul


ambalajului, mediul de r\cire, caracteristicile spa]iului frigorific [i ale
echipamentului de r\cire, condi]iile de exploatare.
Natura produsului influen]eaz\ pierderile de greutate prin compozi]ia
chimic\, propriet\]ile fizice, raportul dintre suprafa]a exterioar\ [i mas\ precum [i
prin coeficientul de transmitere a c\ldurii de la suprafa]\ la mediul de r\cire. ~n
principiu, cu cât cantitatea de ap\ liber\ din produs este mai mare, cu atât
pierderile de greutate vor fi mai importante; un raport suprafa]\/greutate mare
accentueaz\ de asemenea pierderea de greutate.
Produsele preambalate vor suferi pierderi de greutate mai reduse `n
compara]ie cu produsele neambalate; evident, un ambalaj impermeabil reduce
pierderea de greutate.
~n cazul utiliz\rii aerului ca mediu de r\cire, `n spa]iile cu circula]ie
for]at\ a aerului pierderile de greutate sunt mai importante decât dac\ circula]ia
aerului este natural\; vitezele mari de circula]ie ale aerului conduc de asemenea la
cre[terea pierderilor de greutate. Cu cât umiditatea relativ\ a aerului este mai
mare [i temperatura acestuia este mai sc\zut\, cu atât pierderile de greutate sunt
mai mici.
Procesul tehnologic afecteaz\ pierderile de greutate `n special prin viteza
de r\cire; vitezele de r\cire mari permit mic[orarea pierderilor de greutate.
Pierderile de greutate sunt mai reduse `n cazul spa]iilor frigorifice mari;
tipul [i modul de amplasare al bateriilor de r\cire influen]eaz\ de asemenea
pierderile. Un grad de `nc\rcare mic al spa]iului de r\cire/depozitare favorizeaz\
pierderile de greutate, din cauza umidit\]ii mai reduse a aerului de r\cire.
Având `n vedere cele men]ionate pân\ aici, este evident c\ rela]iile
teoretice prezentate au mai mult o importan]\ calitativ\ decât cantitativ\,
furnizând doar valori informative; `n realitate, fiecare spa]iu de r\cire/depozitare
este caracterizat prin anumite valori ale pierderilor de greutate, valori care depind
chiar [i de condi]iile exterioare de umiditate [i temperatur\, de anotimp etc.

132
6. REFRIGERAREA

6.1. INTRODUCERE

Refrigerarea const\ `n r\cirea produselor pân\ `n apropierea temperaturii


de congelare, f\r\ formarea de ghea]\ (0…+50C). Este un proces de transfer de
c\ldur\ de la produs la mediul `n care are loc r\cirea, f\r\ schimbarea st\rii de
agregare. Mediul `n care are loc r\cirea are o temperatur\ cu cel pu]in 3…50C mai
coborât\ decât temperatura final\ a produselor.
~n func]ie de procedeul tehnologic utilizat, se deosebesc urm\toarele
procedee de refrigerare:
• refrigerare cu aer;
• refrigerare `n agen]i intermediari (ap\, solu]ii de clorur\ de sodiu);
• refrigerare prin contact cu ghea]a;
• refrigerare `n aparate cu perete desp\r]itor (schimb\toare de c\ldur\).
Refrigerarea se consider\ terminat\ atunci când temperatura medie a
produselor supuse r\cirii a atins valoarea la care acestea trebuie depozitate sau
prelucrate.
~nainte de refrigerare produselor li se aplic\ tratamente preliminare, care,
`n func]ie de tipul produselor, pot fi: sp\larea, sortarea, dezinfectarea,
pasteurizarea, sterilizarea, ambalarea etc.

6.2. VITEZA DE R|CIRE. DURATA R|CIRII [22, 23, 28]

~n principiu, viteza de r\cire caracterizeaz\ intensitatea r\cirii [i se


define[te prin rela]ia:
w=
dt

[ C / s] ,
0

`n care dt este varia]ia de temperatur\ `n intervalul de timp dτ, `ntr-un punct din
corpul r\cit. Având `n vedere neomegenitatea specific\ produselor alimentare [i
faptul c\ procesul de r\cire este unul nesta]ionar, `n diferite puncte ale produsului
viteza de r\cire va avea valori diferite.
O estimare a intensit\]ii r\cirii se poate ob]ine cu ajutorul vitezei de r\cire
globale, exprimat\ prin raportul dintre sc\derea temperaturii medii a produsului [i
timpul scurs. ~n practic\ se estimeaz\ viteza de r\cire cu ajutorul timpului de
`njum\t\]ire, care reprezint\ timpul necesar pentru ca diferen]a dintre
temperatura medie produsului [i temperatura mediului `n care are loc refrigerarea
s\ scad\ la jum\tate din valoarea ini]ial\ (fig. 6.1). Timpul de `njum\t\]ire
depinde de natura, forma [i m\rimea produsului refrigerat, precum [i de procedeul
de refrigerare utilizat.
Determinarea evolu]iei `n timp a temperaturii produsului supus refriger\rii [i
a timpului de refrigerare se pot realiza pornindu-se de la urm\toarele ipoteze
simplificatoare:
133
• produsul este considerat omogen;
• la un moment dat, temperatura este acea[i `n `ntreaga mas\ a produsului;
• temperatura mediului `n care are loc r\cirea este constant\;
• exist\ doar transfer de c\ldur\ de la produs la mediu (nu [i transfer de
mas\).

Fig. 6.1 – Timpul de


`njum\t\]ire
ti – temperatura ini]ial\ a produsului;
tf – temperatura final\ a produsului;
t0 – temperatura mediului `n care are
loc r\cirea;
z – timpul de injum\t\]ire;
∆t2 = ∆t1/2, ∆t3 = ∆t2/2, ∆t4 = ∆t3/2.

~n aceste condi]ii cantitatea de c\ldur\ elementar\ dQ transferat\


mediului de r\cire produce varia]ia de temperatur\ dt [22, 23, 28], adic\:
dQ = m ⋅ c ⋅ dt = − S ⋅ α ⋅ (t − t 0 ) ⋅ dτ ,
unde m este masa produsului, c este c\ldura specific\, S este suprafa]a exterioar\
de schimb de c\ldur\, α este coeficientul de transfer de c\ldur\ prin convec]ie de
la produs la mediu, t este temperatura produsului, t0 este temperatura mediului de
r\cire, iar dτ este intervalul de timp `n care are loc transferul cantit\]ii de c\ldur\
dQ.
Considerând c\ c, m, α [i S sunt constante, aplicând metoda separ\rii
variabilelor rezult\:
dt α ⋅S
=− ⋅ dτ
t − t0 m⋅c
[i apoi:
α ⋅S
ln (t − t 0 ) = − ⋅τ + C ,
m⋅c
`n care C este constanta de integrare; aceasta se determin\ punând condi]ia ca la
`nceputul perioadei de refrigerare (τ = 0), temperatura produsului s\ fie
temperatura ini]ial\, adic\ t = ti. Rezult\ astfel C = ln(ti – t0); `nlocuind `n rela]ia
anterioar\, rezult\:
α ⋅S
ln (t − t 0 ) − ln (t i − t 0 ) = − ⋅τ
m⋅c
[i `n final ob]inem legea de varia]ie `n timp a temperaturii:
α ⋅S
− ⋅τ
t = t 0 + (t i − t 0 ) ⋅ e m ⋅c

134
α ⋅S
Utilizând no]iunea de coeficient de refrigerare σ = , rezult\:
m⋅c
t = t 0 + (t i − t 0 ) ⋅ e −σ ⋅τ .
Se observ\ c\, `n conformitate cu aceste rela]ii, temperatura pe parcursul
refriger\rii variaz\ exponen]ial (fig. 6.2) [i sc\derea de temperatur\ este cu atât
mai rapid\ cu cât coeficientul de transfer de c\ldur\ prin convec]ie este mai mare.
~n tabelul 6.1 sunt prezentate unele rela]ii empirice pentru determinarea
coeficientului de transfer de c\ldur\ prin convec]ie, `n func]ie de viteza de
deplasare w a agentului de r\cire [22, 23].
40
35

30

t( τ) 20 Fig. 6.2 – Varia]ia `n timp a


temperaturii `n timpul
refriger\rii
10

4 0
4 4 4 4
0 2 .10 4 .10 6 .10 8 .10
0 τ 6.895×10
4

Tabelul 6.1
Rela]ii pentru calculul coeficientului de transfer de c\ldur\ prin convec]ie
Agentul de r\cire sau procedeul de r\cire α [W/m2⋅K]
Ap\ `n mi[care cu viteza w [m/s] 350+2088 ⋅ w
Aer `n convec]ie liber\ 5,8…11,6
Aer `n convec]ie for]at\, w < 5 m/s 5,8+4⋅w
Aer `n convec]ie for]at\, w > 5 m/s 2,32+1,6 ⋅ w
Evaporare sub vid (S ≈ 4⋅m; m – masa) ∼ 5800

Pornind de la ecua]ia de varia]ie a temperaturii:


ln (t − t 0 ) − ln (t i − t 0 ) = −σ ⋅ τ
rezult\:
t − t0
ln = −σ ⋅ τ .
ti − t0
Apelând la defini]ia timpului de `njum\t\]ire z, punem condi]ia ca pentru

135
ti − t0
τ = z s\ avem t − t 0 = ; `nlocuind timpul [i diferen]a de temperatur\
2
ob]inem:
ln 2
z=
σ
sau:
ln 2
− ⋅τ
t = t 0 + (t i − t 0 ) ⋅ e z

Pentru determinarea timpului total de refrigerare se aplic\ integrarea `ntre


limite:
tf τ
dt dt r

= −σ ⋅ dτ ⇒ ∫ = −σ ⋅ ∫ dτ ,
t − t0 ti
t − t0 0

de unde rezult\ timpul de refrigerare τr:


1 ti − t0
τr = ⋅ ln ,
σ t f − t0
`n care ti este temperatura ini]ial\ a produsului, iar tf este temperatura sa final\.
Folosind metoda duratei de `njum\t\]ire [22, 23] [i notând:
• ∆t1 = ti – tf ,
• ∆tf = tf – t0 ,
ln 2
• z= ,
σ
cu nota]iile din fig. 6.1 putem scrie:
∆t1
∆t 2 = pentru τ 1 = z
2
∆t ∆t
∆t 3 = 2 = 21 pentru τ 2 = 2 ⋅ z
2 2
..........................................................
∆t n −1 ∆t1
∆t n = = n pentru τ n = n ⋅ z
2 2
Se impune condi]ia ca ∆tn = ∆tf , din care rezult\:
∆t 0
ln
∆t f
n= ,
ln 2
iar valoarea num\rului de intervale n se rotunje[te la valoarea `ntreag\ imediat
superioar\.
Durata r\cirii rezult\ din rela]ia:

136
∆t f − ∆t n ∆t f − ∆t n
τ r = τ n + z⋅ = τ n + z⋅ .
∆t n − ∆t n − 1 ∆t 0

2n
Dac\ se ]ine cont [i de transferul de c\ldur\ prin conduc]ie, prin masa de
produs, se utilizeaz\ coeficientul global de schimb de c\ldur\ k, definit prin
rela]ia:
1 1 3⋅ D
= + ,
k α 16 ⋅ λ
unde:
• D - dimensiunea caracteristic\ a produsului [m]:
- grosimea la produse sub form\ de pl\ci;
- diametrul la produse de form\ sferic\;
- lungimea la produse de form\ cilindric\;
- D = 0,047 ⋅ 3 m la carcase de carne (m – masa);
• λ - conductivitatea termic\ a produsului [W/m·grd].
~n acest caz, coeficientul de refrigerare va fi:
k ⋅S
σ= .
m⋅c
Exist\ [i rela]ii de calcul ale timpului de refrigerare stabilite pentru
diferite forme specifice ale produsului (plac\, cilindru etc.).

6.3. METODE DE REFRIGERARE [22, 23, 24, 28]

6.3.1. Refrigerarea cu aer r\cit

Este una din cele mai utilizate metode de refrigerare, fiind aplicat\ `n
special produselor alimentare care au o structur\ solid\: carne, brâzeturi, legume,
fructe etc.
~n principiu, un spa]iu de refrigerare cu aer este format dintr-o incint\
izolat\ termic, `n interiorul c\reia se g\sesc produsele ce trebuie r\cite,
schimb\toarele de c\ldur\ (vaporizatoarele) instala]iei de r\cire a aerului [i un
sistem de ventila]ie care asigur\ circula]ia aerului `n interiorul incintei.
Procesul de refrigerare se poate realiza:
• discontinuu – spa]iul de r\cire este `nc\rcat cu produsele ce trebuie
refrigerate, este `nchis [i apoi are loc refrigerarea; când produsele ating
temperatura final\, acestea sunt scoase din spa]iul respectiv.
• continuu – spa]iul de refrigerare este `n mod continuu `nc\rcat pe la un
cap\t cu produsele ce trebuie refrigerate; acestea str\bat incinta
respectiv\, r\cindu-se, iar când ajung la cap\tul opus au temperatura
final\ impus\ [i sunt evacuate.
• semicontinuu – la anumite intervale de timp produsele calde sunt
introduse `n spa]iul de r\cire [i concomitent sunt evacuate produsele

137
refrigerate.
~n cazul sistemelor de refrigerare cu func]ionare discontinu\ sau
semicontinu\, temperatura aerului variaz\ `n timpul procesului de r\cire, acesta
fiind mai cald la `nceput, pentru ca la sfâr[itul procesului temperatura aerului s\
fie cu pân\ 4…100C mai mic\ decât temperatura final\ a produsului.
La sistemele cu func]ionare continu\ temperatura aerului este practic
constant\, ajungând la valori de -10…-180C. Ca urmare a vitezei mari de r\cire,
temperatura la suprafa]a produsului este mult mai mic\ decât `n interior; din
aceast\ cauz\, sistemele cu func]ionare continu\ func]ioneaz\ de obicei `n dou\
faze: `n prima faz\ are loc refrigerarea (folosindu-se aer cu temperatur\ sc\zut\),
iar `n cea de a doua faz\ are loc egalizarea temperaturii `n masa produsului,
folosindu-se aer a c\rui temperatur\ este relativ apropiat\ de temperatura final\ a
produselor (-1…+10C).
Viteza aerului influen]eaz\ durata procesului de refrigerare; astfel,
cre[terea vitezei de circula]ie a aerului conduce la cre[terea vitezei de r\cire [i a
coeficientului de transfer de c\ldur\. Pe de alt\ parte, o vitez\ mai mare a aerului
va mic[ora temperatura la suprafa]a produsului; ca urmare, schimbul de c\ldur\ se
va realiza la o diferen]\ de temperatur\ mai mic\, durata procesului de refrigerare
crescând. Având `n vedere [i faptul c\ o vitez\ mare a aerului se realizez\ cu un
consum relativ mare de energie, este ra]ional\ limitarea vitezei aerului la valori de
pân\ la 0,3 m/s pentru refrigerarea lent\ [i de 2…3 m/s pentru refrigerarea rapid\.
O aten]ie deosebit\ trebuie acordat\ modului de a[ezare al produselor, astfel `ncât
aerul s\ fie distribuit uniform; `n caz contrar pot apare zone cu circula]ie redus\ a
aerului, care se vor r\ci mai greu [i care vor conduce astfel la cre[terea duratei
refriger\rii.
Umiditatea aerului influen]eaz\ pierderile de greutate ale produselor;
din acest motiv se prefer\ c\ umiditatea relativ\ s\ fie de 90…95%.
Spa]iile de refrigerare pot fi:
• tunele de refrigerare;
• camere de refrigerare;
Exist\ [i posibilitatea refriger\rii produselor alimentare `n mijloace de
transport.

6.3.1.1. Tunele de refrigerare

Sunt utilizate pentru refrigerarea rapid\; au lungimi de 6….24 m, l\]imi


de 3 sau 6 m [i `n\l]imi de 3,6…4,8 m. Capacitatea unui tunel depinde de
dimensiunile acestuia [i de natura produselor refrigerate.
Circula]ia aerului prin tunel se poate realiza longitudinal, transversal sau
vertical.
~n fig, 6.3 este prezentat\ schema de principiu a unui tunel cu circula]ie
longitudinal\ a aerului, cu func]ionare discontinu\. Produsele sunt a[ezate `n
pale]ii (4); circula]ia longitudinal\ a aerului `n tunel este asigurat\ de ventilatorul
(2). {icanele (5) au rolul de a distribui cât mai uniform curen]ii de aer asupra
pale]ilor `n care se g\sesc produsele ce trebuie refrigerate, iar vaporizatorul (1)
este cel ce asigur\ r\cirea aerului.
138
Fig. 6.3 – Tunel cu circula]ie
longitudinal\
1-vaporizator;
2-ventilator;
3-tavan fals;
4-palet;
5-[icane;
6-tav\ colectare condens.

Fig. 6.4 – Tunel cu circula]ie


transversal\ Fig. 6.5 – Tunel cu circula]ie vertical\
1-vaporizator; 2-c\rucior; 3-carenaj; 4-racord 1-vaporizator cu ventilator; 2-ventilator suplimentar
evacuare ap\.

~n fig. 6.4 este prezentat un tunel cu circula]ie transversal\ a aerului, de


asemenea cu func]ionare discontinu\; solu]ia se aplic\ `n cazul tunelurilor cu
lungimi mari, la care aplicarea schemei de circula]ie longitudinal\ ar fi
neeconomic\ din punct de vedere al energiei consumate de c\tre ventilator; ca [i
la schema precedent\, aerul este vehiculat de c\tre un ventilator peste
vaporizatorul (1) [i apoi, prin intermediul carenajului (3), este dirijat c\tre
c\rucioarele pe care se g\sesc produsele ce trebuie r\cite; umiditatea din aer,
condensat\ pe suprafe]ele reci ale vaporizatorului, este evacuat\ prin racordul (4).
Varianta din fig. 6.5 utilizeaz\ circula]ia pe vertical\ a aerului; aerul rece
care trece peste suprafe]ele vaporizatorului (1) este dirijat prin canale de aer
asupra produselor ce trebuie r\cite; pentru produsele aflate la distan]\ mai mare
de vaporizator se utilizeaz\ ventilatorul suplimentar (2). Se asigur\ astfel o r\cire
mai uniform\ a produselor.
~n fig. 6.6 este prezentat\ schema unui tunel de refrigerare cu func]ionare
continu\, cu refrigerare `n dou\ faze `n spa]ii separate. ~n sec]iunea (I) a
tunelului aerul are temperaturi de -10…-130C [i o vitez\ medie de circula]ie de 1
m/s; aici are loc, timp de 4…5 ore, refrigerarea rapid\ a produselor transportate cu
ajutorul transportorului (6). ~n sec]iunea (II) a tunelului aerul are o temperatur\
medie de 00C [i o vitez\ de circula]ie de 0,3 m/s, aici având loc uniformizarea
temperaturii `n masa produsului, faz\ ce dureaz\ 10…15 ore. ~n ambele zone ale
tunelului, aerul este refulat de c\tre ventilatoare transversal fa]\ de direc]ia de
deplasare a produselor. Produsele se deplaseaz\ continuu dinspre intrarea
tunelului c\tre ie[ire, un ciclu complet de refrigerare durând 14…20 ore.

139
Fig. 6.6 – Tunel de
refrigerare `n dou\
faze, cu func]ionare
continu\
1, 3-ventilatoare;
2, 4-vaporizatoare;
5-tav\ pentru colectarea
apei;
6-transportor;
7-tavan fals;
a-vedere lateral\;
b-vedere de sus.

Fig. 6.7 – Tunel de


refrigerare cu dou\ faze [i
mai multe trepte
1-prima treapt\ de refrigerare;
2-a doua treapt\ de refrigerare;
3-zon\ de uniformizare a
temperaturii;
4-transportor;
5-baterii de r\cire montate `n
plafon

~n cazul tunelului din fig. 6.7, prima faz\ de refrigerare este `mp\r]it\ `n
dou\ trepte: `n prima treapt\ (spa]iul 1) temperatura aerului este de -120C,
asigurându-se astfel r\cirea rapid\; `n cea de a doua treapt\ (spa]iul 2),
temperatura medie a aerului este de -50C. Cea de a doua faz\, de uniformizare a
temperaturii, se desf\[oar\ `n spa]iul (3). Func]ionarea tunelului este de asemenea
continu\, produsele (caracasele) fiind deplasate `n interiorul tunelului cu ajutorul
transportorului (4).
Fa]\ de refrigerarea `ntr-o singur\ faz\, refrigerarea `n dou\ faze asigur\
pierderi `n greutate mai reduse datorit\ sc\derii rapide a temperaturii la suprafa]\,
precum [i o reducere a `nc\rc\turii microbiene, deci o durat\ de conservare mai
`ndelungat\. Pe de alt\ parte, refrigerarea `n dou\ faze necesit\ puteri frigorifice
mai mari. ~n cazul refriger\rii `n dou\ faze trebuie s\ se evite sc\derea
temperaturii sub punctul de congelare deoarece decongelarea ulterioar\, care ar
apare `n zona de uniformizare a temperaturii, va conduce la modific\ri ale calit\]ii
produsului.
Exist\ [i variante la care refrigerarea `n dou\ faze are loc `n acela[i
spa]iu; `n acest caz tunelul func]ioneaz\ discontinuu sau semicontinuu. Spa]iul de
refrigerare (gol) este r\cit cu aer la -10…-150C, dup\ care ventilatoarele sunt
oprite [i sunt introduse produsele calde; pe parcursul acestui proces, temperatura
140
urc\ pân\ la aproximativ -50C. Dup\ umplerea tunelului, ventilatoarele sunt din
nou pornite [i `n 2…3 ore temperatura scade la aproximativ -120C. Uniformizarea
temperaturii `n masa de produs se realizeaz\ oprind circula]ia for]at\ a aerului,
produsele fiind l\sate `n tunel pân\ la 16 ore. La aplicarea acestei metode mai
multe tuneluri sunt grupate `ntr-o cl\dire comun\; sistemul de r\cire este central
(r\citorul 2, fig. 6.8) [i se conecteaz\ pe rând cu fiecare tunel de r\cire, prin
intermediul canalelor de aer (3). R\citoarele individuale (5), cu putere frigorific\
mai mic\, asigur\ definitivarea procesului de refrigerare.

Fig. 6.8 – Sistem de refrigerare


rapid\ `n dou\ faze, `n acela[i
spa]iu, cu r\cire centralizat\
1-ventilator;
2-r\citor de aer;
3-canale pentru aer;
4-trap\;
5-r\citor de tavan;
A, B, C, D-tunele de refrigerare.

6.3.1.2. Camere de refrigerare

Camerele de refrigerare sunt spa]ii `n care r\cirea este mai lent\ decât `n
tunelele de refrigerare; dup\ refrigerarea produselor, acestea se pot utiliza [i
pentru depozitarea produselor r\cite. Dimensiunile acestora variaz\ `ntre 12x12
m2 [i 18x36 m2, având `n\l]imi de pân\ la 7…8 m (capacitate de 200…800 t).
Viteza aerului `n interiorul camerei nu dep\[e[te 0,3 m/s, ceea ce face c\ r\cirea
s\ fie mai lent\.
Circula]ia aerului se realizez\ prin canale de aer; din acest punct de
vedere, exist\ camere de refrigerare cu dou\ canale de aer sau cu un singur canal
de aer.
~n fig. 6.9 este prezentat\ o camer\ de aer cu dou\ conducte de aer;
acestea sunt situate de o parte [i de alta a stivei de produse; aerul rece refulat prin
conducta (4) trece peste produsele ce trebuie r\cite [i este apoi preluat prin
conducta (1); ventilatorul (2) trimite aerul `nc\lzit peste suprafe]ele reci ale
bateriei de r\cire (3). Conducta de refulare are orificii pentru ie[irea aerului `n
partea inferioar\, `n timp ce orificiile de aspira]ie din conducta (1) se g\sesc pe
fa]a lateral\; se asigur\ astfel o circula]ie optim\ a aerului printre produsele ce
trebuie r\cite.
141
La camerele frigorifice cu un singur canal (fig. 6.10), distribu]ia aerului
rece se realizeaz\ prin canalul ramificat (1), iar aerul `nc\lzit este aspirat prin
gurile (2), executate `n pere]ii camerei [i prev\zute cu jaluzele pentru dirijarea
curentului de aer.

Fig. 6.9 – Camer\


de refrigerare cu
dou\ canale de aer
1-conduct\ aspira]ie;
2-ventilator;
3-baterie de r\cire;
4-conduct\ de refulare

Fig. 6.10 – Camere


de refrigerare cu un
canal de aer
1-canal de refulare;
2-guri de aspira]ie a
aerului;
3-baterie de r\cire [i
ventilator;
4-produse.

La alte variante constructive, aerul este refulat prin canale efectuate `n


podea (5, fig. 6.11). La solu]ia din figur\ aerul poate fi par]ial recirculat, o parte
din aerul din camer\ fiind refulat\ `n exterior, `n timp ce restul este amestecat cu
aerul proasp\t aspirat prin racordul (3).
~n loc s\ se foloseasc\ o singur\ baterie de r\cire pentru `ntreaga camer\
de refrigerare, uneori se utilizeaz\ [i camere prevazute cu r\citoare multiple,
carcasate [i prev\zute cu ventilatoare proprii (fig. 6.12); pentru a uniformiza
distribu]ia aerului `n interiorul camerei, aceasta este prev\zut\ [i cu ventilatoarele
auxiliare (3), care asigur\ circula]ia aerului din `nc\pere f\r\ ca acesta s\ fie
trecut peste suprafe]ele de r\cire.
La camerele de refrigerare de dimensiuni mici, r\citoarele de aer sunt
prev\zute cu ventilatoare centrifugale (4, fig. 6.13), care refuleaz\ aerul `n spa]iul
de r\cire prin intermediul ajutajelor (5); distan]a maxim\ pân\ la care poate
ajunge curentul de aer refulat de c\tre ventilatoare nu dep\[e[te 6…7 m.

142
Fig. 6.11- Camer\ de
refrigerare cu
refularea aerului prin
podea
1-comand\ ventilatoare;
2-admisie aer recirculat;
3- admisie aer proasp\t;
4-ventilator;
5-canale refulare aer; 6-
duze decongelare;
7-vaporizator;
8-tav\ colectare condens;
9-termostate-10-
umidificator.

Fig. 6.12 – Camer\ de refrigerare cu r\citoare multiple [i ventilatoare


suplimentare
1-r\citor; 2, 3-ventilatoare.

Fig. 6.13 - Camer\ de refrigerare cu


ventilatoare centrifugale
1-carcasa r\citorului;
2-gur\ de aspira]ie a aerului;
3-vaporizator;
4-ventilator centrifugal;
5-ajutaj de refulare.

143
6.3.2. Refrigerarea cu agen]i intermediari

Agentul intermediar utilizat pentru r\cire poate fi:


• ap\ obi[nuit\, aflat\ la o temperatur\ de +0,5….20C;
• ap\ de mare sau solu]ie ap\ - Na Cl, cu temperatura de -2…00C.
Metoda se utilizeaz\ `n special pentru refrigerarea pe[telui [i a p\s\rilor,
dar [i a unor produse vegetale; r\cirea se poate realiza prin:
• imersie;
• stropire;
• mixt.
Instala]iile utilizate pot fi cu func]ionare continu\ sau discontinu\; `n apa
de r\cire se adaug\ [i substan]e dezinfectante, iar atunci când r\cirea se realizeaz\
prin imersie, apa trebuie re`mprosp\tat\ periodic. Viteza de r\cire este mult mai
mare decât `n cazul refriger\rii cu aer (durate de r\cire cuprinse `ntre 15 [i 135
min, `n func]ie de tipul produsului) [i se evit\ pierderile de greutate. Apa utilizat\
poate fi r\cit\ cu ajutorul unei instala]ii frigorifice sau cu ghea]\.
~n fig. 6.14 este prezentat\ schema unei instala]ii de r\cire prin imersie a
c\rnii de pas\re; carnea este deplasat\ prin bazinul (5) cu ajutorul transportorului
(3), prev\zut cu palete pentru antrenare. Viteza de deplasare a transportorului
poate fi modificat\, astfel `ncât s\ se ob]in\ timpii necesari pentru refrigerarea
carcaselor de pas\re. Elevatorul (4) asigur\ scoaterea produselor din bazin. Apa
este r\cit\ cu ajutorul unei instala]ii frigorifice, iar temperatura este men]inut\ `n
jurul valorii de 00C prin ad\ugarea de ghea]\ m\run]it\, din generatorul (1).

Fig. 6.14 – Refrigerarea p\s\rilor prin imersie, folosind ghea]\ pentru r\cire
1-generator de fulgi de ghea]\; 2-palete; 3-transportor; 4-elevator; 5-bazin.

Fig. 6.15 - Instala]ie de r\cire a p\s\rilor prin imersie, cu instala]ie frigorific\


1-canal de vehiculare a apei r\cite; 2-produse; 3-bazin pentru ap\; 4-transportor inclinat; 5-sistem de
ac]ionare a transportorului; 6-plan `nclinat; 7-transportor; 8-mas\ ambalare; 9-vaporizator;
10-izola]ie termic\; 11-pomp\; 12-conduct\.

144
La schema din fig. 6.15, refrigerarea carcaselor de pas\re se realizeaz\ de
asemenea prin imersie, dar deplasarea acestora prin canalul (1) este asigurat\ de
curentul de ap\ creat de c\tre pompa (11). Apa este r\cit\ bazinul (3), situat la
cap\tul canalului pentru ap\, de c\tre vaporizatorul (9) al unei instala]ii
frigorifice. Apa rece este apoi preluat\ de c\tre pompa (11) [i trimis\ prin
conducta (12) c\tre cap\tul din stânga al jgheabului (1); curentul de ap\ rece creat
realizeaz\ deplasarea produselor.
Instala]ia din fig. 6.16 este utilizat\ pentru r\cirea pe[telui, fiind montat\
pe nava de pescuit oceanic. Refrigerarea se realizeaz\ cu ajutorul apei de mare
r\cite la -2… -10C; r\cirea apei are loc `n bazinul (1, fig. 6.16a), `n care se g\se[te
vaporizatorul instala]iei frigorifice. Apa rece este trimis\ de c\tre pompa (2) `n
r\citorul tubular (3). R\citorul este prev\zut cu duzele (2, fig. 6.16b), montate
tangen]ial, care asigur\ o curgere turbulent\ a apei `n interiorul r\citorului; se
realizeaz\ astfel intensificarea schimbului de c\ldur\, iar procesul de refrigerare
dureaz\ 5…6 minute.
Fig. 6.16 – Refrigerarea
pe[telui `n r\citoare
tubulare
a-schema instala]iei;
1-bazin de r\cire a apei;
2-pomp\;
3-r\citor tubular;
b-sec]iune prin r\citorul
tubular;
1-spa]iu pentru pe[te;
2-duze;
3-camer\ inelar\.
Aparatul din fig. 6.17 este prev\zut cu un transportor cu racle]i (6), care
are rolul de a asigura deplasarea pe[tilor `n interiorul bazinului (7), `n care se afl\
ap\ de mare r\cit\; prin modificarea vitezei transportorului, durata refriger\rii
poate fi reglat\ `ntre 5 [i 7 minute, `n func]ie de specia de pe[ti [i de m\rimea
acestora.
~nc\rcarea [i desc\rcarea pe[tilor se realizeaz\ prin ecluzele cu sertare
rotative (5) [i respectiv (2). Apa de mare este vehiculat\ cu ajutorul pompei (1),
iar vaporizatorul (3) asigur\ r\cirea acesteia.
Instala]ia din fig. 6.18 realizeaz\ refrigerarea pe[tilor prin aspersiune,
fiind format\ din benzile transportoare suprapuse (3), (7) [i (9). Pe[tii sunt
`nc\rca]i `n gura de alimentare (4) [i, pe parcursul traseului c\tre transportorul de
desc\rcare (2), sunt stropi]i prin duzele (6) cu ap\ r\cit\.
Apa este colectat\ `n tava (1), fiind apoi recirculat\ c\tre instala]ia de
r\cire.

6.3.3. Refrigerarea cu ghea]\ de ap\

Metoda se utilizeaz\ `n special pentru refrigerarea pe[telui [i a unor


legume, care impun ca suprafa]a lor s\ fie men]inut\ `n stare umed\ un timp mai
`ndelungat.
145
Fig. 6.17 – Instala]ie de
refrigerare continu\ a
pe[telui
1-pomp\;
2-ecluz\ desc\rcare;
3-r\citor ap\;
4-conduct\;
5-ecluz\ `nc\rcare;
6-transportor;
7-bazin pentru apa de r\cire.

Fig. 6.18 – Instala]ie de


refrigerare a pe[telui
prin aspersiune
1-tav\ de colectare a apei;
2-transportor pentru pe[ti
refrigera]i;
3, 7, 9-benzi transportoare;
4-bunc\r alimentare;
5-conduct\;
6-duz\;
8-dispozitiv de ghidare.

Ghea]a utilizat\ `n aceste instala]ii se ob]ine:


• `n ma[ini de produs ghea]\ sub form\ de solzi sau cilindri;
• prin m\run]irea blocurilor de ghea]\;
• prin brichetarea z\pezii.
Pentru intensificarea schimbului de c\ldur\ dintre produse [i ghea]\,
buc\]ile de ghe]\ trebuie s\ aib\ dimensiuni cât mai mici.
~n fig. 6.19 este prezentat\ schema de func]ionare a unei ma[ini de produs
ghea]\ sub form\ de solzi; aceasta este format\ dintr-un cilindru rotativ (1), prin
interiorul c\ruia circul\ agentul intermediar r\cit. Partea inferioar\ a cilindrului
este scufundat\ `n ap\; temperatura sc\zut\ a suprafe]ei cilindrului face ca apa s\
146
`nghe]e pe suprafa]a exterioar\ a acestuia. Placa `nclinat\ (2) asigur\ desprinderea
ghe]ii de pe suprafa]a cilindrului.

Fig. 6.19 – Schema instala]iei pentru


producerea ghe]ii sub form\ de solzi
1-cilindru rotativ;
2-plac\ `nclinat\;
3-rol\;
4-ap\;
5-manta exterioar\;
6-strat de ghea]\.

Fig. 6.20 – Instala]ie pentru


`nc\rcarea l\zilor cu ghea]\ sub
form\ de fulgi
1-dispozitiv de alimentare cu fulgi de
ghea]\;
2-co[ alimentare;
3-alimentator pentru ghea]\;
4-pâlnie de desc\rcare;
5-clapet\;
6, 8-transportoare;
7-l\zi cu legume.

Produsele refrigerate prin acest\ metod\ sunt preambalate `n l\zi de lemn,


`n care se adaug\ ghea]a; `n fig. 6.20 este prezentat\ o linie mecanizat\ pentru
refrigerarea legumelor prin `nc\rcarea l\zilor cu fulgi de ghea]\.
Refrigerarea cu ghea]\ a pe[tilor se realizeaz\ `n l\zi, bazine sau chiar
direct `n cala vasului de pescuit; pe[tii [i ghea]a se a[eaz\ `n straturi succesive,
primul [i ultimul strat con]inând ghea]\.

6.3.4. Refrigerarea `n aparate cu perete desp\r]itor (schimb\toare de


c\ldur\)

Aceast\ metod\ se aplic\ produselor alimentare `n stare lichid\ (lapte,


smântân\, bere, vin, sucuri etc.). ~n principiu, peretele desp\r]itor separ\
materialul ce trebuie r\cit de agentul de r\cire; agentul de r\cire poate fi un agent
frigorific sau un agent intermediar.
Dup\ modul de func]ionare, aparatele cu perete desp\]itor pot fi cu
func]ionare discontinu\ sau cu func]ionare continu\; ca urmare se utilizeaz\
urm\toarele tipuri de schimb\toare de c\ldur\:
1. Cu func]ionare discontinu\:
• rezervoare cu pere]i dubli, la care agentul de r\cire circul\ prin spa]iul
dintre peretele exterior [i cel interior, `n timp ce materialul de r\cit se
`ncarc\ `n spa]iul interior;
• rezervoare cu serpentin\, la care agentul de r\cire circul\ printr-o
serpentin\ aflat\ `n interiorul rezervorului;
2. Cu func]ionare continu\:
147
• schimb\toare de c\ldur\ cu pl\ci (vezi [i 3.7.1.1);
• schimb\toare de c\ldur\ multitubulare;
• schimb\toare de c\ldur\ cu ]evi coaxiale;
• aparate cu stropire exterioar\.
Fig. 6.21 prezint\ construc]ia unui rezervor de refrigerare cu serpentin\,
folosit `n industria sucurilor, care asigur\ odat\ cu r\cirea [i introducerea
bioxidului de carbon.
Sucul intr\ `n rezervorul (1) prin racordul (3); sepentina (5) este de fapt
vaporizatorul instala]iei frigorifice ce asigur\ refrigerarea. Prin racordul (2) se
introduce bioxid de carbon `n masa de suc aflat\ `n rezevor.
~n fig. 6.22 este prezentat\ construc]ia unui r\citor multitubular [36];
produsul care trebuie r\cit circul\ prin interiorul ]evilor (6), `n timp ce agentul de
r\cire (ap\ cu temperatura de 0…10C) circul\ prin spa]iul intertubular (4).
~ntregul schimb\tor de c\ldur\ este izolat termic fa]\ de exterior cu ajutorul
izola]iei (5).
Schimb\torul de c\ldur\ din fig. 6.23 este de tipul cu ]evi coaxiale, fiind
utilizat pentru refrigerarea mustului sau a sucurilor. Produsul care trebuie r\cit
circul\ prin interiorul ]evii (4), care la exterior este r\cit\ de agentul care circul\
prin ]evile (3). Schimb\torul are o construc]ie modular\, suprafa]a de schimb de
c\ldur\ putând fi modificat\ prin ad\ugarea sau scoaterea modulelor.

Fig. 6.21 – Rezervor de r\cire cu


serpentin\
1-rezervor;
2-racord pentru introducerea CO2;
3-racord intrare suc;
4, 6-racorduri pentru agent frigorific;
5-serpentin\;
7-racord de ie[ire a sucului.

Fig. 6.22 – Schimb\tor de


c\ldur\ multitubular
1, 7-racorduri agent r\cire;
2-capac;
3, 8-racorduri produs refrigerat;
4-spa]iu intertubular;
5-izola]ie termic\;
6-]evi.

148
Fig. 6.23 – Schimb\tor de c\ldur\ cu
]evi concentrice
1, 5-racorduri agent de r\cire;
2,6-racorduri produs de refrigerat;
3-]eav\ pentru agentul de r\cire;
4-]eav\ pentru produsul refrigerat.

6.4. DEPOZITAREA PRODUSELOR REFRIGERATE [22, 23]

Refrigerarea produselor alimentare este urmat\ de depozitarea acestora,


de obicei pe o perioad\ scurt\, `n acela[i spa]iu `n care a avut loc r\cirea sau `n
alte spa]ii r\cite, special destinate p\str\rii. Durata maxim\ de depozitare depinde
de natura produsului refrigerat [i de condi]iile `n care are loc stocarea, iar
dep\[irea acestei durate conduce la degradare, ca urmare a ac]iunii
microorgansimelor [i a reac]iilor biochimice.
Principalii parametri ce influen]eaz\ produsul pe parcursul depozit\rii
sunt:
• temperatura;
• umiditatea aerului;
• puritatea aerului;
• modul de ventila]ie [i de distribuire a aerului;
• modul de ambalare [i de a[ezare a produselor `n depozit.

6.4.1. Temperatura aerului din depozit

Temperatura din depozitele de produse refrigerate depinde de tipul


produsului; aceasta trebuie `ns\ s\ fie mai mic\ sau cel pu]in egal\ cu temperatura
final\ a produsului refrigerat. ~n acela[i timp, durate mai `ndelungate de
depozitare impun temperaturi mai mici; trebuie `ns\ ]inut cont c\ temperaturile
sc\zute vor favoriza pierderile de greutate. Pentru majoritatea produselor
alimentare, varia]ia admis\ a temperaturii fa]\ de valoarea optim\ este de
±1…±20C; pentru produse cum ar fi pe[tele sau ou\le, varia]ia de temperatur\ nu
trebuie s\ dep\[easc\ ±0,50C.

6.4.2. Umiditatea aerului

Umidit\]i ridicate ale aerului din depozitul de produse refrigerate


favorizeaz\ dezvoltarea microorganismelor; astfel, pentru carne, la o temperatur\
a aerului de 00C [i o umiditate relativ\ de 75%, dup\ opt zile de depozitare
num\rul de bacterii nu dep\[e[te 105/cm2, `n timp ce o cre[tere a umidit\]ii la 90%
conduce la cre[terea num\rului de bacterii la 108/cm2. La alte tipuri de produse
149
alimentare, umiditatea ridicat\ poate favoriza dezvoltarea unor mucegaiuri, care
vor mic[ora valoarea comercial\ a produsului. ~n acela[i timp, o umiditate prea
sc\zut\ va avea ca efect cre[terea pierderilor de greutate prin evaporarea apei. Ca
urmare, `n depozitele de produse refrigerate se accept\ o umiditate relativ\ `n
jurul valorii de 85%.
Tabelul 6.2.
Condi]ii de p\strare a produselor alimentare refrigerate [36]
Produsul Temperatura [0C] Umiditatea relativ\ [%] Durata
Mere 1…4 85…90 2…8 luni
Lapte 0…1 95 2…4 luni
Brânz\ 1…4 65…70 6…18 luni
Ou\ -1….0 80…85 5…6 luni
Struguri 0…1 90…95 2…5 luni
Pe[te 1…2 90…95 5…15 zile
Carne de vit\ -1…1 85…90 1…6 s\pt.
Carne de porc 0…1 85…90 3…7 zile
Carne de pui -1…0 85…90 1 s\pt.
Carne de miel 0…1 85…90 5…14 zile
Ciuperci 0 90 1…4 zile
Pere -1…1 90…95 2…6 luni
Prune 0…1 85…90 2…8 s\pt.
Ceap\ 0…1 65…70 1…8 luni
Cartofi 1…3 90….95 6…10 luni
C\p[uni 0…1 90…95 5…7 zile
6.4.3. Puritatea, ventila]ia [i distribu]ia aerului
Poluarea aerului din interiorul depozitelor de produse refrigerate apare ca
urmare a `nc\rc\turii microbiene [i chimice ini]iale a produselor, dar [i ca urmare
a degaj\rilor de substan]e [i a dezvolt\rii microorganismelor. Mic[orarea polu\rii
aerului presupune re`nprosp\tarea periodic\ a acestuia, prin aport de aer proasp\t
din exteriorul depozitului. Aerul introdus din exterior trebuie filtrat [i tratat termic
pentru a ajunge la temperatura din depozit; atunci când se utilizeaz\ debite mari
de aer proasp\t, acesta trebuie s\ aib\ [i umiditatea egal\ cu cea a aerului din
spa]iul `n care se g\sesc produsele refrigerate, pentru a se evita formarea
condensului pe suprafa]a produselor. Debitul de aer proasp\t se determin\ `n
func]ie de natura produselor depozitate, de durata de depozitare, de frecven]a
introducerii [i scoaterii de materiale din depozit.
Viteza aerului din depozit are valori cuprinse `ntre 0,3 [i 0,7 m/s la
nivelul produselor, iar debitul pe care trebuie s\-l asigure instala]ia de ventilare
este de aproximativ 1 m3/h pentru 1 kcal/h (aproximativ 1,2 W) sarcin\
frigorific\.
6.4.4. Ambalarea [i modul de a[ezare a produselor
~n principiu, ambalajele `n care se g\sesc produsele alimentare trebuie s\
asigure o etan[eitate câ mai bun\, iar materialul ambalajului nu trebuie s\ intre `n
reac]ie cu produsul. La a[ezarea produselor trebuie respectat gradul de `nc\rcare
150
recomandat de c\tre constructorul depozitului, ceea ce presupune respectarea
anumitor distan]e minime `ntre produse [i pere]i, stâlpi sau tavan; produsele nu se
a[eaz\ direct pe podea. Supra`nc\rcarea depozitului va avea ca efect cre[terea
temperaturii, `n timp ce sub`nc\rcarea acestuia va conduce la cre[terea
consumului de energie [i la intensificarea pierderilor de greutate.
6.5. PIERDERI DE GREUTATE LA PRODUSELE REFRIGERATE [22,23]
Produsele alimentare pierd din greutate atât `n timpul procesului de
refrigerare, cât [i `n timpul depozit\rii.
Pentru perioada de refrigerare, pierderea de greutate se poate determina
cu rela]ia (vezi [i fig. 6.24):
pvp − p va
∆m = ⋅ C ⋅ ∆i p ,
t p − ta
unde C este o constant\, iar ∆ip este varia]ia de entalpie a produsului `ntre starea
ini]ial\ [i cea final\.
Presiunea par]ial\ a vaporilor din aerul de la suprafa]a produsului pvp se
determin\ presupunând c\ umiditatea relativ\ `n aceast\ zon\ este ϕ = 1.
Pentru perioada de depozitare, pierderea de greutate se poate calcula cu
rela]ia:
( )
∆m = β ⋅ p vp − p va ⋅ S ⋅ ∆τ [kg ] ,
unde:
Fig. 6.24 – Determinare presiunilor de
satura]ie ale vaporilor de ap\
ta-temperatura aerului;
tp-temperatura produselor;
p-presiunea par]ial\ a vaporilor de ap\*;
pvp-presiunea de satura]ie a vaporilor de ap\ la
suprafa]a produsului;
pva-presiunea par]ial\ a vaporilor de ap\ din aer;
ϕa-umiditatea relativ\ a aerului.

• β-coeficient de difuzie a vaporilor de ap\ din aerul de la suprafa]a


0,622 α ⎡ kg ⎤
produsului: β = ⋅ ⎢ 2 ⎥;
p B − p va c pa ⎣ m ⋅ h ⋅ mmHg ⎦
• α-coeficient de transfer al c\ldurii prin convec]ie de la suprafa]a
produsului c\tre aer [J/h⋅m2⋅grd];
• cpa-c\ldura specific\ a aerului, la presiune constant\ [J/kg⋅grd];
• S-suprafa]a exterioar\ a produsului, aflat\ `n contact cu aerul [m2];
• ∆τ-durata depozit\rii [h].
Pierderile `n greutate depind de natura produsului, de procedeul
tehnologic utilizat pentru refrigerare, de caracteristicile spa]iului de depozitare [i

* x , pB – presiunea barometric\ (vezi [i 4.1.2).


p = pB ⋅
(x + 0,622) ⋅ ϕ
151
de condi]iile de exploatare ale acestuia.
~n ceea ce prive[te natura produsului, pierderile `n greutate sunt mai
mari la ovine [i p\s\ri; urmeaz\ apoi carnea de bovine, de porcine [i pe[tii.
Carnea provenind de la animale tinere are pierderi de greutate mai mari decât cea
provenind de la animalele mature, din cauza con]inutului mai mare de ap\ [i mai
mic de gr\sime. ~n mod similar, pierderile sunt mai mari la carnea provenind din
animale slabe, deoarece ]esuturile grase con]in mai pu]in\ ap\. M\rimea
animalului de la care provine carnea, exprimat\ prin raportul dintre suprafa]a
carcasei [i greutate, influen]eaz\ pierderile de greutate: cu cât acest raport este
mai mare (animal mai mic), cu atât pierderile vor fi mai mari. Carcasele
sec]ionate `n mai multe buc\]i vor conduce la pierderi de greutate mai mari.
Referitor la influen]a procesului tehnologic asupra pierderilor, parametrii
avu]i `n vedere sunt viteza de r\cire, temperatura, umiditatea [i viteza aerului,
compozi]ia chimic\ a aerului din depozit. Astfel, cu cât viteza de refrigerare este
mai mare, cu atât pierderile sunt mai reduse; la `nceputul procesului de refrigerare
(când exist\ diferen]e mari `ntre temperatura produselor [i temperatura din spa]iul
de r\cire) pierderile vor fi mai mari.
Influen]a temperaturii aerului din spa]iul de depozitare asupra pierderilor
de greutate poate fi determinat\ cu ajutorul diagramei Mollier (fig. 6.25), având `n
vedere c\ acestea depind de presiunile par]iale ale vaporilor de ap\.

a) b)
Fig. 6.25 – Influen]a temperaturii
aerului asupra presiunilor par]iale de
vapori
ϕa-umiditatea relativ\ a aerului din spa]iul de
depozitare;
ϕp-umiditatea relativ\ a aerului la suprafa]a
produsului;
tp-temperatura produsului;
ta-temperatura aerului.
c)

Astfel, `n cazul `n care temperatura aerului din depozit este egal\ cu


temperatura produsului (fig. 6.25a), sc\derea temperaturii (t2 < t1) conduce la
mic[orarea diferen]ei dintre presiunea par]ial\ a vaporilor de ap\ din aerul de la
suprafa]a produsului [i cea a vaporilor de aer din depozit (∆p2 < ∆p1) [i astfel
pierderile `n greutate scad (vezi rela]ia de calcul a pierderilor).
152
Atunci când temperatura produsului este u[or mai mare decât cea a
aerului din depozit (fig. 6.25b), mic[orarea temperaturii aerului (ta2 < ta1) conduce
la diminuarea diferen]ei dintre presiunile par]iale ale vaporilor de ap\ (∆p2 < ∆p1)
[i deci pierderile `n greutate se reduc.
Dac\ temperatura produselor este mult mai mare decât temperatura
aerului (fig. 6.25c), sc\derea temperaturii aerului (ta2 < ta1) are ca efect m\rirea
diferen]ei dintre presiunile par]iale ale vaporilor de ap\ (∆p2 > ∆p1), iar pierderile
`n greutate cresc.
Pentru acela[i nivel al temperaturii aerului, cre[terea umidit\]ii conduce la
mic[orarea pierderilor `n greutate, datorit\ diminu\rii diferen]ei dintre presiunile
par]iale ale vaporilor de ap\.
Viteza aerului influen]eaz\ diferit pierderile `n greutate `n timpul
refriger\rii [i al depozit\rii. Astfel, viteze mari ale aerului `n timpul refriger\rii
conduc la o sc\dere rapid\ a temperaturii la suprafa]a produsului (din cauza
intensific\rii schimbului de c\ldur\); diferen]a de temperatur\ dintre produs [i
mediu diminuându-se rapid, pierderile `n greutate scad. La depozitarea produselor
refrigerate, vitezele mari ale aerului vor intensifica pierderile de greutate.
Cre[terea cantit\]ii de bioxid de carbon din aerul existent `n depozitul de
produse congelate va avea ca rezultat diminuarea pierderilor `n greutate, datorit\
mic[or\rii coeficientului de difuzie al vaporilor de ap\ de la suprafa]a produsului.
~n ceea ce prive[te caracteristicile spa]iului de depozitare, factorii ce pot
influen]a pierderile de greutate sunt construc]ia spa]iului, eficien]a izola]iei
termice, sistemul de distribu]ie a aerului, dimensiunile u[ilor, tipul sistemului de
r\cire, pozi]ia r\citoarelor etc. Astfel, aporturile mari de c\ldur\ din exterior,
cauzate de izola]ia termic\ necorespunz\toare, au tendin]a de a m\ri temperatura
din depozit [i astfel pierderile `n greutate cresc. Dac\ puterea frigorific\ a
instala]iei de r\cire este insuficient\, pierderile `n greutate cresc pe seama cre[terii
timpului necesar r\cirii.
Condi]iile de exploatare se refer\ la gradul de `nc\rcare al depozitului,
starea produselor introduse, frecven]a introducerii sau scoaterii de produse din
depozit etc. Pierderile de greutate vor minime atunci când depozitul frigorific este
`nc\rcat la capacitatea nominal\, crescând pe m\sur\ ce gradul de `nc\rcare
scade. Introducerea de produse calde sau incomplet refrigerate va avea ca efect
cre[terea temperaturii din depozit [i deci m\rirea pierderilor `n greutate; acela[i
efect `l va avea deschiderea frecvent\ a u[ilor depozitului pentru manipularea
produselor refrigerate.

6.6. CALCULUL NECESARULUI DE FRIG [22, 23, 26, 28]

Determinarea necesarului de frig pentru refrigerarea unui produs


alimentar este necesar\ pentru dimensionarea instala]iei frigorifice. Necesarul de
frig se determin\ cu ajutorul rela]iei:
Qtot = QS + QL − QEA + QRB + QCA + QSA + QRA + QIZ + QU + QI +
+ .QME + QPM + QC + Q AP . [J ]
Cantitatea de c\ldur\ ce trebuie extras\ din produs pentru ca temperatura
153
sa s\ scad\ de la valoarea ini]ial\ ti la valoarea final\ tf este:
( )
QS = m ⋅ c pm ⋅ t i − t f ,
m fiind masa produsului, `n kg, iar cpm c\ldura specific\ medie.
C\ldura latent\ de solidificare a gr\similor QL se calculeaz\ cu rela]ia:
QL = m g ⋅ l g ,
`n care mg este masa gr\simii, iar lg este c\ldura latent\ de solidificare.
De obicei se prefer\ utilizarea rela]iei:
(
Q S + Q L = m ⋅ ii − i f , )
`n care se utilizeaz\ varia]ia de entalpie a produsului.
QEA reprezint\ cantitatea de c\ldur\ pierdut\ de produs prin evaporarea
apei, fiind determinat\ cu ajutorul pierderii de greutate:
QEA = ∆m ⋅ l ,
unde ∆m este pierderea `n greutate, iar l este c\ldura latent\ de vaporizare a apei.
De obicei cantitatea de c\ldur\ pierdut\ prin vaporizarea este egaleaz\ (`n valoare
absolut\) cantitatea de c\ldur\ rezultat\ QCA prin condensarea apei pe suprafe]ele
reci ale vaporizatoarelor:
QEA = QCA .
Componenta QRB reprezint\ c\ldura rezultat\ din procesele ce au loc `n
produsul refrigerat (procese postmortem din ]esuturile musculare, procese
fermentative etc.).
Având `n vedere c\ apa condensat\ pe suprafe]ele reci ale vaporizatorului
`nghea]\, cantitatea de c\ldur\ QSA absorbit\ `n cadrul acestui proces va fi:

QSA = ∆m ⋅ l s ,
`n care ls este c\ldura latent\ de solidificare a apei (335 kJ/kg).
QIZ reprezint\ cantitatea de c\ldur\ p\truns\ `n spa]iul de refrigerare prin
pere]ii, tavanul [i podeaua acestuia. Aceast\ cantitate de c\ldur\ se determin\
`nsumând c\ldurile p\trunse prin fiecare din pere]ii `nc\perii. Pentru fiecare
perete, cantitatea de c\ldur\ se calculeaz\ cu rela]ia:
te − ti
QIZ i = ⋅ S ⋅ ∆τ ,
1 n δj 1
+∑ +
α e j =1 λ j α 1
`n care:
• αe, αi – coeficien]i de transfer prin convec]ie a c\ldurii de la perete la
aerul din exterior, respectiv din interior;
• δ [i λ - grosimea [i respectiv conductivitatea termic\ pentru fiecare strat
ce formeaz\ peretele respectiv;
• S-suprafa]a peretelui;
• ∆τ - intervalul de timp;
• te, ti – temperatura din exterior, respectiv din interior; diferen]a de
temperatur\ se determin\ `n func]ie de tipul peretelui respectiv, de

154
amplasarea sa `n cadrul construc]iei etc.
QU reprezint\ cantitatea de c\ldur\ p\truns\ la deschiderea u[ilor de
acces; calculul acesteia se realizeaz\ cu ajutorul rela]iei:
ρe
QU = (1 − η ) ⋅ (0,48 + 0,004 ⋅ ∆t ) ⋅ τ ⋅ ρ i ⋅ F ⋅ h ⋅ (ie − ii ) ⋅ 1 − ,
ρi
unde:
• η-randamentul de etan[are al sistemului de protec]ie a golului u[ii (dac\
nu exist\ sisteme de protejare a u[ilor, η = 0);
• ∆t – diferen]a de temperatur\ `ntre interior [i exterior;
• τ - durata deschiderii u[ii [s];
• ρi, ρe – densit\]ile aerului din interior [i respectiv din exterior [kg/m3];
• F – sec]iunea golului u[ii [m2];
• h - `n\l]imea golului u[ii [m];
• ie, ii – entalpiiile specifice ale aerului din interior, respectiv din exterior.
C\ldura produs\ de instala]ia de iluminat Qi depinde de puterea Pi a
corpurilor de iluminat:
QI = 3600 ⋅ Pi ⋅ ∆τ i ,
`n care ∆τi este durata ilumin\rii, `n ore.
C\ldura degajat\ de motoarele electrice ale ventilatoarelor din spa]iul
r\cit se determin\ cu rela]ia:

QME = 3600 ⋅ Pmj ⋅ ∆τ j ,
unde Pmj este puterea electric\ a unui motor, iar ∆τj reprezint\ durata de
func]ionare.
C\ldura degajat\ de personalul care intr\ `n spa]iul de r\cire QPM
intervine `n calcul doar `n cazul spa]iilor de depozitare pentru produse refrigerate;
pe durata refriger\rii propriu-zise, `n `nc\pere nu exist\ personal.
Atunci când refrigerarea are loc `ntr-un spa]iu care nu a fost r\cit `n
prealabil, componenta QC evalueaz\ sarcina frigorific\ necesar\ r\cirii
elementelor interioare de construc]ie [i a celorlalte elemente metalice existente `n
spa]iul respectiv.
QAP ia `n calul cantitatea de c\ldur\ introdus\ prin intermediul aportului
de aer proasp\t din exterior; dac\ acesta este complet tratat `naintea introducerii
`n spa]iul de refrigerare, aceast\ component\ este nul\.
De obicei se prefer\ ca pentru calculul necesarului de frig s\ se utilizeze o
rela]ie simplificat\:
Qtot = Q1 + Q2 + Q3 + Q4 ,
unde:
• Q1 – cantitatea de c\ldur\ p\truns\ din exterior (`n principiu se determin\
similar cu QIZ);
• Q2 este necesarul de frig tehnologic: Q2 = m∙[(ii – if) + 25*∙∆m] + Qc, m
fiind masa produselor, ∆m pierderea de greutate [%], iar Qc cantitatea de
*
2500 kJ/Kg (c\ldura latent\ de vaporizare a apei)/100 (pierderea de greutate fiind `n %).
155
c\ldur\ produs\ `n urma proceselor biochimice din produse;
• Q3 = V ⋅ a ⋅ ρ i ⋅ (ie − ii ) - cantitatea de c\ldur\ introdus\ de aportul de
aer proasp\t din exterior, care depinde de volumul V al spa]iului, de
num\rul a de recircul\ri ale aerului `n timp de 24 de ore (2…4 pentru
depozite de carne), de densitatea aerului din interior ρi [i de varia]ia de
entalpie a aerului (determinat\ pentru o umiditate de 65% a aerului
exterior [i de 85% pentru aerul interior);
• Q4 = (0,1…0,4) ∙ Q1 – alte aporturi de c\ldur\.
Cantit\]ile de c\ldur\ se determin\ pentru o durat\ de 24 de ore, iar
puterea frigorific\ necesar\ va fi:
Qtot
Φ 0 = 1,05 ⋅ [kW ] ,
τ r ⋅ 3600
considerându-se c\ instala]ia frigorific\ func]ioneaz\ τr = 18…20 de ore;
necesarul de frig se majoreaz\ cu 5% pentru a se lua `n calcul pierderile de
c\ldur\ pe conductele de leg\tur\ cu vaporizatoarele.

156
7. CONGELAREA
7.1. INTRODUCERE

Cre[terea perioadei de stocare a produselor alimentare se poate ob]ine


prin congelarea acestora; congelarea presupune r\cirea produselor la temperaturi
inferioare punctului de solidificare al apei (-0,5…-40C). Se asigur\ astfel o
cre[tere de 5…50 de ori a duratei de depozitare. Cre[terea duratei de conservare
apare ca urmare a `ncetinirii puternice sau chiar a inhib\rii dezvolt\rii
microorganismelor (la temperaturi sub -100C activitatea microorganismelor este
practic stopat\; activitatea drojdiilor [i mucegaiurilor este oprit\ începând de la -
18°C), reducerii sau opririi proceselor metabolice, reducerii intensit\]ii proceselor
biochimice.
Procesul de congelare trebuie astfel condus `ncât produsul s\ treac\ `ntr-
un interval de timp cât mai scurt prin domeniul de temperaturi corespunz\tor
solidific\rii apei; temperatura final\ a produsului congelat atinge -18…-250C,
temperatur\ la care 90…95% din apa con]inut\ de c\tre acesta trece `n stare
solid\. Ob]inerea acestor temperaturi finale impune temperaturi ale mediului `n
care are loc r\cirea de -30…-350C, ceea ce corespunde unor temperaturi ale
vaporizatorului instala]iei de r\cire de -40…-450C.
Ca [i `n cazul refriger\rii, produsele supuse congel\rii trebuie s\ fie de
calitate corespunz\toare, deoarece congelarea nu poate `mbun\t\]i calitatea
ini]ial\. Produsele trebuie congelate cât mai rapid dup\ ob]inerea lor; `n cazul `n
care congelarea nu are loc imediat, produsele trebuie refrigerate. ~n spa]iile `n care
are loc congelarea trebuie asigurate condi]ii igienico-sanitare corespunz\toare,
pentru a se evita contaminarea produsului.
Congelarea se consider\ terminat\ atunci când temperatura medie a
produsului devine egal\ cu temperatura la care urmeaz\ s\ aib\ loc depozitarea.
Datorit\ neomogenit\]ii câmpului termic `n masa de produs, este dificil de stabilit
temperatura medie; ca urmare, stadiul r\cirii poate fi apreciat prin temperatura
centrului termic. Centrul termic este punctul din masa de produs `n care, la un
moment dat, temperatura este cea mai ridicat\; `n cazul unor produse omogene,
centrul termic corespunde cu centrul de greutate.
~nainte de congelarea propriu-zis\, produsele alimentare sunt supuse unor
tratamente preliminare, care depind de tipul produsului [i metoda de congelare;
dintre aceste tramente se pot men]iona:
• `ndep\rtarea p\r]ilor necomestibile;
• sp\larea;
• op\rirea;
• por]ionarea;
• ambalarea.
Dac\ produsul nu este congelat imediat dup\ ob]inere, refrigerarea poate
fi considerat\ tratament preliminar.

157
7.2. VITEZA DE CONGELARE. DURATA CONGEL|RII [22, 23, 27]

Procesul de congelare al unui produs alimentar poate fi `mp\r]it `n trei


faze (fig. 7.1):
• r\cirea produsului de la temperatura ini]ial\ pân\ la temperatura tc la care
are loc congelarea;
• congelarea propriu-zis\, care are loc la temperatura aproximativ constant\
t c;
• r\cirea produsului congelat pân\ la temperatura final\ tf .

Fig. 7.1 – Fazele procesului de congelare;


ti-temperatura ini]ial\;
tc-temperatura de congelare;
tf-temperatura final\;
τc-durata congel\rii propriu-zise.

Procesul de congelare (formare a ghe]ii) `ncepe prin agregarea unui grup


de molecule de ap\ `ntr-o particul\ denumit\ nucleu de cristal. Urmeaz\ apoi
cre[terea nucleului, fenomen care are loc la temperaturi foarte apropiate de
punctul de congelare. Viteza de cre[tere a cristalelor de ghea]\ depinde de
temperatur\ [i de viteza de preluare a c\ldurii din produs: odat\ cu sc\derea
temperaturii, viteza de cre[tere a cristalelor scade din cauza m\ririi vâscozit\]ii
produsului. Sc\derea temperaturii la suprafa]a produsului m\re[te diferen]a de
temperatur\ dintre suprafa]\ [i faza `nc\ necongelat\, iar viteza de cre[tere a
cristalelor de ghea]\ se m\re[te.
Viteza cu care avanseaz\ frontul de formare a cristalelor de ghea]\ de la
suprafa]a produsului c\tre profunzime se nume[te vitez\ de congelare.
Considerând un produs sub form\ de plac\, la care extragerea c\ldurii se
face pe o singur\ fa]\ (fig. 7.2), viteza de congelare este:

wc = ,

unde dδ este distan]a pe care avanseaz\ frontul de cristale de ghea]\ `n intervalul
de timp dτ.
Fig. 7.2 – Schem\ pentru
determinarea vitezei de
congelare

Având `n vedere c\ procesul de congelare este unul nesta]ionar, `n timpul


158
c\ruia temperatura variaz\ permanent, se utilizeaz\ viteza medie liniar\ de
congelare:
δ ⎡ cm m ⎤
wm = 0 ⎢ , ,
τ0 ⎣ h h ⎥⎦
`n care δ0 este distan]a cea mai mic\ dintre centrul termic [i suprafa]a produsului,
iar τ0 este timpul necesar pentru ca temperatura `n centrul termic s\ scad\ de la
00C la -150C.
~n func]ie de viteza liniar\ medie de congelare, congelarea poate fi:
• foarte lent\ - wm < 0,1 cm/h;
• lent\ - wm = 0,1…0,5 cm/h;
• rapid\ - wm = 0,5…3 cm/h;
• foarte rapid\ - wm = 5…10 cm/h;
• ultrarapid\ - wm = 10…100 cm/h.
Congelarea lent\ conduce la formarea unui num\r mic de cristale de
ghea]\, având dimensiuni mari, `n timp ce prin congelare rapid\ se formeaz\ un
num\r mare de cristale de dimensiuni mici. Dimensiunile mari ale cristalelor
rezultate `n urma congel\rii lente provoac\ deformarea, dislocarea [i perforarea
pere]ilor celulari, iar la decongelarea acestor produse pierderile de suc sunt mari.
~n cazul congel\rii rapide, modific\rile ]esuturilor ca urmare a form\rii cristalelor
de ghea]\ sunt mai pu]in v\t\m\toare, iar la decongelare pierderile de suc sunt
mai reduse deoarece o mare parte din ap\ r\mâne `n celule.
Pentru produsele conservate prin congelare se mai utilizeaz\ [i denumirile
de:
• produse congelate;
• produse congelate rapid.
Produsele congelate sunt ob]inute [i depozitate la temperaturi sub -100;
viteza medie liniar\ de congelare este de 0,1…0,5 cm/h.
Produsele congelate rapid sunt ob]inute [i depozitate la temperaturi mai
mici de -180C, viteza medie de congelare fiind de peste 0,5 cm/h. Fiecare produs
congelat rapid este ambalat individual `ntr-un ambalaj impermeabil [i este
interzis\ comercializarea acestui produs dac\ a suferit o decongelare par]ial\ sau
total\ (chiar daca a fost ulterior recongelat).
Pentru un produs sub form\ de plac\ la care c\ldura se extrage de pe o
singur\ fa]\ (fig. 7.2), determinarea prin calcul a timpului de congelare rezult\ din
condi]ia egalit\]ii `ntre cantitatea de c\ldur\ dQ1 ce trebuie extras\ pentru
formarea stratului de grosime dδ [i cantitatea de c\ldur\ dQ2 transferat\ c\tre
suprafa]a produsului prin stratul de ghea]\ deja format, de grosime δ:
• dQ1 = ρ p ⋅ S ⋅ dδ ⋅ l cp , unde ρp este densitatea produsului, S este
suprafa]a, iar lcp este c\ldura latent\ de solidificare;
• ( )
dQ2 = k ⋅ S ⋅ t p − t 0 ⋅ dτ , `n care k este coeficientul global de schimb
de c\ldur\, tp este temperatura produsului, iar to este temperatura
mediului.
Coeficientul global de schimb de c\ldur\ este dat de rela]ia:

159
1 1 δ
= + ,
k α λp
α fiind coeficientul de transfer de c\ldur\ prin convec]ie de la produs la mediu,
iar λp conductivitatea termic\ a produsului.
Cum dQ1 = dQ2, rezult\:
ρ p ⋅ l cp ⋅ dδ =
1
(
t − t ⋅ dτ
1 δ p 0
)
+
α λp
sau
⎛ dδ ⎞
⋅ δ ⋅ dδ ⎟⎟ = (t p − t 0 ) ⋅ dτ ,
1
ρ p ⋅ l cp ⋅ ⎜⎜ +
⎝α λP ⎠
de unde, prin integrare:
τc
⎛1 h h

⋅ δ ⋅ dδ ⎟ = (t p − t 0 ) ⋅ ∫ dτ
1
ρ p ⋅ l cp ⋅ ⎜ ⋅ ∫ dδ +
λ P ∫0
⎜ ⎟
⎝α o ⎠ 0

rezult\ timpul de congelare τc:


ρ p ⋅ l cp ⎛ h h2 ⎞
τc = ⋅⎜ + ⎟.
t p − t 0 ⎜⎝ α 2 ⋅ λ p ⎟

Aceast\ rela]ie a fost dedus\ presupunând c\ produsele sunt omogene [i
izotrope, c\ temperatura mediului de r\cire este constant\ [i c\ produsele au fost
`n prealabil r\cite pân\ `n apropierea temperaturii de congelare (deci tp este egal
cu temperatura de congelare).
~n mod asem\n\tor se poate determina timpul de congelare pentru:
• produse sub form\ de cilindru, de raz\ r0 [i lungime infinit\:
ρ p ⋅ l cp ⎛ r0 r ⎞
2

τc = ⋅⎜ + 0 ⎟ ;
2 ⋅ (t p − t 0 ) ⎜⎝ α 2 ⋅ λ p ⎟⎠
• produse sub form\ de sfer\ cu raza r0:
ρ p ⋅ l cp ⎛ r0 r ⎞
2

τc = ⋅⎜ + 0 ⎟;
3 ⋅ (t p − t 0 ) ⎜⎝ α 2 ⋅ λ p ⎟⎠
• produse sub form\ de cub cu latura h, cu extragerea c\ldurii pe trei
suprafe]e perpendiculare:
ρ p ⋅ l cp ⎛ h h 2 ⎞⎟
τc = ⋅⎜ + .
t p − t 0 ⎜⎝ 6 ⋅ α 24 ⋅ λ p ⎟⎠
Timpul necesar refriger\rii produsului pân\ la temperatura de congelare
se poate determina conform celor prezentate `n subcapitolul 6.2 sau cu rela]ia
aproximativ\:
( )
τ r = 0,0053 ⋅ t mi − t p ⋅ τ c ,
`n care tmi este temperatura medie ini]ial\ a produsului. Durata total\ a congel\rii

160
va fi deci:
τ = τ r +τ c .
Folosind rela]iile de mai sus, viteza de congelare pentru un produs sub form\ de
plac\ va fi:
dδ t p − t 0 1
wc = = ⋅ .
dτ ρ p ⋅ l cp 1 δ
+
α λp
Se observ\ c\ viteza de congelare este maxim\ atunci când grosimea δ
stratului de ghea]\ este minim\ [i scade pe m\sur\ ce se formeaz\ stratul de
ghea]\ (fig. 7.3).
1.5
1.467

1
cm/h

w ( δ)
Fig. 7.3 – Varia]ia vitezei de congelare
0.5

0.422 0
0 0.05 0.1 0.15 0.2
0.01 δ 0.2
m

Coeficientul de transmitere a c\ldurii prin convec]ie se poate determina


cu rela]ia:
α = 1,162 ⋅ v 0,8 W / m 2 ⋅ K , [ ]
`n care v viteza mediului `n care are loc r\cirea [m/s].
~n cazul `n care produsul este ambalat, coeficientul echivalent de transfer
al c\ldurii prin convec]ie va fi:
1 1 δa
= +∑ ,
αe α λa
`n care α este coeficientul de transfer al c\ldurii prin convec]ie, de la produs la
δa
mediul de r\cire, iar ∑λ reprezint\ rezisten]a termic\ a materialului din
a
ambalaj [i a aerului dintre produs [i ambalaj (tabelul 7.1).

7.3. PROCEDEE DE CONGELARE [22, 23, 24, 26, 27, 28]

Având `n vedere mediul de r\cire utilizat [i modul `n care se asigur\


preluarea c\ldurii de la produs, procedeele de congelare pot fi clasificate astfel:
• procedee de congelare `n curent de aer rece:
161
- `n aparate de congelare a produselor `n strat fix;
- `n aparate de congelare a produselor `n strat fluidizat;
• procedee de congelare prin contact cu suprafe]e metalice reci;
• procedee de congelare prin contact direct cu agen]i intermediari;
• procedee de congelare prin contact direct cu agentul frigorific.

Tabelul 7.1
δ ⎡m2 ⋅ K ⎤
Modul de ambalare ∑ λa ⎢ ⎥
a ⎣ W ⎦
Hârtie pergamentat\, parafinat\ sau cerat\ 0,0043
Celofan, polietilen\ 0,0034
Tav\ din metal c\ptu[it\ cu polietilen\ 0,0129
Cutie din carton cu capac + hârtie parafinat\ 0,0150
Lad\ din carton, f\r\ capac 0,0150
Lad\ din carton, f\r\ capac, c\ptu[it\ cu polietilen\ 0,0365
Lad\ din carton ondulat, cu capac 0,1307

Ca [i `n cazul refriger\rii, aparatele pentru congelare pot avea o


func]ionare discontinu\, semicontinu\ sau continu\.
Sistemele cu func]ionare discontinu\ func]ioneaz\ cu [arje de produse;
procesul de lucru presupune `nc\rcarea cu produse, congelarea [i scoaterea
produselor. ~n timpul `nc\rc\rii [i desc\rc\rii instala]iei, sistemul de r\cire este
oprit pentru a se reduce consumurile energetice.
La aparatele cu func]ionare semicontinu\ spa]iul `n care are loc
congelarea este permanent plin cu produse; `nc\rcarea produselor proaspete [i
evacuarea celor congelate au loc simultan, iar instala]ia frigorific\ func]ioneaz\
permanent.
~n cazul sistemelor cu func]ionare continu\ produsele trec `n mod
continuu prin spa]iul de r\cire, fiind `nc\rcate pe la un cap\t [i desc\rcate pe la
cel\lalt cap\t.

7.3.1. Congelarea `n curent de aer rece

Este unul din cele mai utilizate procedee, fiind utilizat pentru congelarea
c\rnii `n carcase, a p\s\rilor preambalate, a pe[telui de dimensiuni mari, a
fructelor [i legumelor.
Congelarea are loc `n spa]ii izolate termic, echipate cu baterii pentru
r\cirea aerului [i ventilatoare care asigur\ circula]ia aerului. Temperatura aerului
este cuprins\ `ntre -250C [i -400C; pentru temperaturi sub -400C, procedeul este
neeconomic.

7.3.1.1. Aparate cu func]ionare discontinu\

Congelarea cu aer `n aparate cu func]ionare discontinu\ se realizeaz\ `n

162
celule de congelare [i tunele de congelare.
Celulele de congelare (fig. 7.4) sunt prev\zute cu instala]ii frigorifice
proprii, fiind destinate congel\rii produselor de dimensiuni reduse, a[ezate `n
rastele mobile. Circula]ia aerului se realizeaz\ cu ventilatoare, al c\ror debit
asigur\ 150…200 recircul\ri/h; temperatura aerului este de -30…-350C. Celulele
din fig. 7.4 au 6 m lungime, 3 m l\]ime [i 3,6 m `n\l]ime, aerul circulând pe
direc]ie longitudinal\. Congelarea este relativ rapid\, durata unui ciclu de
congelare fiind de câteva ore.
Tunelele de congelare au lungimi de 9,12, 15 sau 18 m [i l\]imi de 3 sau
6 m, fiind destinate congel\rii a pân\ la câteva zeci de tone pe [arj\. Sunt folosite
pentru congelarea carcaselor de carne, păsărilor preambalate etc.

Fig. 7.4 – Celule de congelare


1-r\citoare de aer;
2-spa]ii de congelare.

Ca [i `n cazul tunelelor de refrigerare, circulaţia aerului în tunelele de


refrigerare poate să fie:
• longitudinală;
• transversală;
• mixtă.
La varianta constructiv\ din fig. 7.5a, aerul rece este refulat de c\tre
ventilatorul (3) prin r\citorul de aer (2), circula]ia prin spa]iul r\cit realizându-se
pe direc]ie longitudinal\; recircularea aerului (aspirarea de c\tre ventilator) se
face prin canalul (6), realizat cu ajutorul plafonului fals (4). ~n varianta din fig.
7.5b, aerul circul\ de asemenea pe direc]ie longitudinal\, dar canalul de
recirculare a aerului este realizat cu ajutorul peretelui lateral (5), `n timp ce la
solu]ia din fig. 7.5c, aerul rece este dirijat c\tre spa]iul de r\cire cu ajutorul
deflectorului (7). Viteza de circula]ie a aerului prin spa]iul de r\cire (ne`nc\rcat cu
produse) este de 1,5…2 m/s, ceea ce corespunde unei viteze reale, peste produsele
de congelat, de 3…4 m/s.
Amplasarea produselor `n tunelul de congelare se face astfel `ncât
suprafa]a de produs sp\lat\ de curentul de aer s\ fie maxim\, iar rezisten]ele
opuse la curgerea aerului s\ fie minime. Astfel, atunci când circula]ia aerului se
realizeaz\ pe direc]ie longitudinal\, carcasele de carne sunt dispuse pe linii
aeriene amplasate pe lungimea tunelului (fig. 7.6a), `n timp ce `n cazul circula]iei
transversale, carcasele sunt dispuse pe linii aeriene amplasate transversal (fig.
7.6b).
~n cazul congel\rii animalelor mici sub form\ de carcase congelate, de
multe ori se prefer\ circula]ia vertical\ a aerului (fig. 7.7), asigurându-se astfel o
163
distribu]ie mai uniform\ a aerului rece asupra produselor de congelat. Aerul
refulat de c\tre ventilatorul (3) trece prin fantele executate `n plafonul fals (4),
ajungând apoi `n spa]iul de congelare (1).

Fig. 7.5 – Tunele de congelare

a-tunel cu circula]ie longitudinal\ a


aerului, cu plafon fals;
b- tunel cu circula]ie longitudinal\ a
aerului, cu perete desp\r]itor;
c- tunel cu circula]ie longitudinal\ a
aerului, cu deflector;
1-spa]iu de congelare;
2-r\citor de aer;
3-ventilator;
4-plafon fals;
5-perete lateral;
6-canal pentru aer recirculat;
7-deflector.

a) b)
Fig. 7.6 – Amplasarea produselor `n tunelul de congelare
a-pe linii aeriene dispuse longitudinal; b-pe linii aeriene dispuse transversal.

Fig. 7.7 – Tunel de


congelare cu circula]ie
vertical\ a aerului
1-spa]iu de congelare;
2-r\citor;
3-ventilator;
4-plafon fals;
5-canal de refulare a aerului.

Varianta din fig. 7.8 presupune existen]a a dou\ tunele de congelare


al\turate, fiecare cu propriul s\u sistem de r\cire, format din r\citorul (2) [i
ventilatorul (3); fiecare tunel are rol de canal de recirculare a aerului pentru
cel\lalt tunel; astfel, aerul asigur\ r\cirea produselor pe parcursul `ntregului s\u
164
circuit. Circula]ia transversal\ a aerului se utilizeaz\ `n cazul unor tunele de
congelare de lungimi mari; r\citoarele sunt montate fie pe un `ntreg perete lateral,
fie dup\ un plafon fals, iar produse le (p\s\ri,vânat m\runt, dar [i semicarcase de
porc) sunt suspendate sau a[ezate pe rastele.

Fig. 7.8 – Tunele de


congelare al\turate
1-spa]ii de congelare;
2-r\citoare de aer;
3-ventilatoare.

Fig. 7.9 – Tunel de congelare cu


circula]ie mixt\ a aerului
1-spa]iu de congelare;
2-r\citor

~n fig. 7.9 este prezentat\ construc]ia unui tunel cu circula]ie mixt\ a


aerului; r\citoarele de aer (2) sunt dispuse pe direc]ie longitudinal\, pe pere]i
opu[i. ~n zona central\ a spa]iului de congelare (1), acolo unde cei doi curen]i de
aer longitudinali se `ntâlnesc, apare o circula]ie vertical\ a aerului, de sus `n jos.
Durata congel\rii `ntr-un tunel de congelare depinde de tipul produsului:
• 2 ore pentru produse mărunte preambalate;
• 12…18 ore pentru semicarcase de carne;
• 24…40 ore pentru păsări preambalate în cutii de carton.
Pentru eficien]a exploat\rii, capacitatea tunelului se alege astfel `ncât s\
se realizeze o durat\ de `nc\rcare de maximum 2…3 ore.

7.3.1.2. Aparate cu func]ionare semicontinu\

Dup\ cum s-a men]ionat anterior, `n cazul sistemelor cu func]ionare


semicontinu\, `nc\rcarea [i desc\rcarea produselor au loc simultan. ~n fig. 7.10
este prezentat\ o instala]ie de congelare cu func]ionare semicontinu\, la care
produsele sunt a[ezate `n t\vi pe c\rucioarele (3). ~n momentul `n care pe u[a din
stânga se introduce `n spa]iul de congelare un nou c\rucior, pe u[a din dreapta
165
este scos un c\rucior cu produse congelate. Cele dou\ u[i se `nchid apoi [i
urmeaz\ procesul de congelare. Deplasarea c\rucioarelor se realizeaz\ mecanizat,
utilizându-se fie un sistem cu cablu (ca `n figur\), antrenat de motorul electric (9),
fie un sistem hidraulic.

Fig. 7.10 – Instala]ie de congelare cu func]ionare semicontinu\


1-r\citor; 2-deflector; 3-c\rucior cu produse de congelat; 4-ventilator; 5-sistem de deplasare a
c\rucioarelor; 6-canal de aer; 7-u[\; 8-dispozitiv de prindere a c\ruciorului; 9-motor de antrenare.

Temperatura aerului este de -35…-400C, iar viteza de 1…2,5 m/s; durata


procesului de congelare este cuprins\ `ntre 4…6 ore pentru carcase de g\ini
ag\]ate [i 15…20 ore dac\ acestea sunt ambalate `n cutii de carton.

7.3.1.3. Aparate cu func]ionare continu\

~n cazul acestor instala]ii, procesul de refrigerare decurge `n mod


continuu; `n mod permanent pe la un cap\t al instala]iei se introduc produsele
proaspete, iar pe la cel\lalt cap\t sunt preluate produsele congelate. Pentru
scurtarea duratei de congelare, se utilizeaz\ viteze ale aerului mai mari decât la
aparatele cu func]ionare discontinu\ sau semicontinu\; vitezele de deplasare ale
produselor sunt relativ mici.
~n fig. 7.11 este prezentat\ schema de principiu a unui tunel de congelare
cu func]ionare continu\, cu deplasarea longitudinal\ a aerului, destinat congel\rii
carcaselor de carne.
Carcasele sunt ag\]ate `n cârlige de lan]ul transportor (5); dispunerea `n
zig-zag a lan]ului asigur\ lungirea traseului parcurs de c\tre produs (fa]\ de cazul
`n care lan]ul ar fi fost dispus pe direc]ie longitudinal\), cea ce asigur\ m\rirea
timpului disponibil pentru congelare. Aerul este vehiculat de c\tre ventilatorul
(3), iar canalul format cu ajutorul plafonului fals (4) asigur\ dirijarea curentului
de aer.
Pentru congelarea unor produse de dimensiuni mici (carne por]ionat\,
fileuri de pe[te etc.) se utilizeaz\ aparate cu func]ionare continu\, cu band\
transportoare. Pentru reducerea gabaritului instala]iei, banda transportoare se
dispune sub form\ de spiral\, pe mai multe niveluri; `n fig. 7.12 este prezentat un
astfel de aparat de congelare, realizat de c\tre FRIGOSCANDIA. Banda
transportoare este `mpletit\ din o]el inoxidabil, putând fi astfel curbat\ pentru a

166
urm\ri profilul circular al tamburului (3).
Produsele de congelat sunt a[ezate la cap\tul (1) al benzii; mi[carea de
rota]ie a tamburului asigur\ antrenarea benzii, iar produsele sunt evacuate prin
gura de evacuare (2).

Fig. 7.11 – Tunel de congelare


cu func]ionare continu\, cu
circula]ie longitudinal\ a aerului
1-spa]iu de congelare;
2-r\citor;
3-ventilator;
4-plafon fals;
5-lan] de transport.

Fig. 7.12 – Aparat de congelare cu


aer r\cit, de tip Gyrofreeze-
FRIGOSCANDIA
1-cap\tul de alimentare al benzii;
2-gur\ de evacuare;
3- tambur;
4-dispozitiv de `ntindere a benzii;
5-ventilator;
6- r\citor de aer;
7-tavan fals;
8-sistem de ac]ionare;
9-panou electric;
10-sistem de sp\lare a benzii;
11-ventilator pentru uscarea benzii.

167
Aerul circul\ pe direc]ie vertical\ peste tambur, fiind introdus pe la partea
superioar\ [i aspirat de c\tre ventilatorul (5) de la partea inferioar\ a tamburului.
Cele dou\ fluxuri de aer sunt separate de c\tre tavanul fals (7); r\cirea este
asigurat\ de c\tre vaporizatorul (6).
Igienizarea benzii este realizat\ `nainte ca aceasta s\ ajung\ `n zona de
`nc\rcare (1), cu ajutorul sistemului de sp\lare (10) [i a ventilatorului (11).
Durata procesului de congelare se regleaz\ prin modificarea tura]iei
tamburului de antrenare; aceasta este cuprins\ `ntre 17 minute pentru fileuri de
pe[te [i 130 de minute pentru preparatele culinare a[ezate `n t\vi.

7.3.1.3. Aparate de congelare `n strat fluidizat

Acest procedeu de congelare se utilizeaz\ pentru produse alimentare de


dimensiuni reduse (fructe, legume).
Principiul stratului fluidizat rezult\ din fig. 7.13; astfel, dac\ un material
sub form\ de particule este supus ac]iunii unui curent de aer ascendent, pe m\sur\
ce viteza curentului de aer cre[te stratul de material `ncepe s\ se fluidizeze (fig.
7.13b). ~n momentul `n care viteza aerului atinge valoarea optim\ (fig. 7.13d),
`ntreaga mas\ de particule se va g\si suspendat\ `n curentul de aer, sub ac]iunea
for]elor aerodinamice ce ac]ioneaz\ asupra particulelor. Cre[terea vitezei aerului
peste valoarea optim\ va conduce la str\pungerea stratului de material [i la
antrenarea particulelor de c\tre curentul de aer (fig. 7.13e) `n momentul `n care se
dep\[e[te viteza de plutire a particulelor.

Fig. 7.13 – Principiul form\rii stratului fluidizat


a-strat fix (faz\ preliminar\); b-afânarea stratului de material; c-`nceperea fluidiz\rii (strat
prefluidizat); d-strat fluidizat; e-strat str\puns.

Asupra unei particule aflate `ntr-un curent de aer ascendent ac]ioneaz\


dou\ for]e:
• for]a portant\ a aerului: Fa = v 2 ⋅ d e2 ⋅ ρ , unde:
- v- viteza curentului de aer [m/s];
- de – diametrul echivalent (determinat ca raport `ntre volumul [i suprafa]a
particulei) [m];
- ρ - densitatea particulei [kg/m2];
• greutatea: G = g ⋅ d e3 ⋅ ρ , `n care g = 9,81 m/s2.
Raportul dintre cele dou\ for]e se nume[te num\rul Froude:
168
v
Fr = .
g ⋅ de
Fluidizarea produselor are loc `n condi]ii optime pentru Fr = 40…120.
~n cazul congel\rii `n strat fluidizat, produsele (2, fig. 7.14) sunt a[ezate
pe suprafa]a unei site mobile (1), aflate deasupra sitei fixe (3). Curentul de aer
rece trece prin orificiile sitelor [i antreneaz\ produsele, astfel formându-se stratul
fluidizat. Pentru a se u[ura fluidizarea stratului de produse, sita superioar\
oscileaz\ pe direc]ie orizontal\. Durata congel\rii este cuprins\ `ntre 3…5 minute
[i 9…15 minute, `n func]ie de tipul produsului.
Fig. 7.14 – Principiul congel\rii `n strat
fluidizat
1-sit\ mobil\;
2-strat de produse;
3-sit\ fix\.
~n func]ie de solu]ia constructiv\ adoptat\, aparatele de congelare `n strat
fluidizat pot fi cu jgheab sau cu band\ transportoare.
~n fig. 7.15 este prezentat un aparat de congelare `n strat fluidizat, cu
jgheab perforat; alimentarea cu produse de congelat se realizeaz\ cu ajutorul
rampei de alimentare (2), iar produsele cad `n jgheabul (4). Acesta este perforat la
partea inferioar\, pentru a permite trecerea curentului de aer [i are o mi[care de
oscila]ie pe direc]ie longitudinal\ pentru a favoriza formarea stratului fluidizat.
Curentul de aer ascendent este produs de c\tre ventilatoarele (5),
amplasate sub jgheabul (4); aerul este r\cit prin contact cu r\citoarele (8).
~nl\turarea ghe]ii formate pe vaporizatoarele (8) se realizeaz\ prin oprirea
instala]iei frigorifice [i stropirea acestora cu ap\ pulverizat\ prin duzele de
decongelare (7). Apa este apoi colectat\ `n tava (9), iar curentul de aer usuc\
r\citoarele; separatorul de pic\turi (6) `mpiedic\ antrenarea pic\turilor de ap\ de
c\tre curentul de aer. Pentru aceste aparate, num\rul Froude are valori de
100…120; pentru produse sensibile (c\p[uni) se accept\ valori mai reduse, pentru
a se evita deterioararea acestora.

Fig. 7.15 – Aparat de congelare `n strat fluidizat, cu jgheab


1-carcas\; 2-ramp\ de alimentare; 3-strat fluidizat de produse; 4-jgheab; 5-ventilatoare; 6-separator
de pic\turi; 7-duze pentru decongelare; 8-r\citor de aer; 9-tav\ de colectare a apei.
Construc]ia unui aparat de congelare `n strat fluidizat cu band\
transportoare este prezentat\ `n fig. 7.16. Acesta este prev\zut cu dou\ benzi
169
transportoare realizate prin `mpletire, din o]el inoxidabil. ~n camera (2) sunt
amplasate ventilatoarele care aspir\ aerul peste vaporizatorul (1) [i `l dirijeaz\
c\tre partea inferioar\ a benzilor transportoare. Aerul este apoi trimis prin
canalele (6) [i (9) c\tre vaporizator. Degivrarea vaporizatorului se realizeaz\
combinat, cu ap\ (rampele 10 sunt echipate cu duze de pulverizare) [i aer cald
insuflat prin rampa (8). Dac\ se renun]\ la vibrarea benzilor [i se reduce debitul
de aer, aparatul se poate folosi [i pentru congelarea `n strat fix.
Prin modificarea vitezei de deplasare a benzilor transportoare se regleaz\
durata procesului de congelare, `n func]ie de produs.

Fig. 7.16 – Congelator `n strat fluidizat, cu band\ transportoare (FloFREEZE,


FRIGOSCANDIA)
1-vaporizator; 2-camera ventilatoarelor; 3-gur\ de desc\rcare; 4-podea izolat\ termic; 5-benzi
transportoare; 6, 9-canale de aer; 7-curentul de aer; 8, 10-sistem de degivrare cu ap\ [i aer.

7.3.2. Congelarea prin contact cu suprafe]e metalice

Procedeul presupune punerea `n contact direct a produselor de congelat


(fileuri de pe[te, carne tran[at\ [i dezosat\ etc.), ambalate sub form\ de pachete
paralelipipedice, cu suprafe]e metalice r\cite. Suprafe]ele metalice pot fi pl\ci,
benzi transportoare metalice sau cilindri.
Congelarea prin contact cu suprafeţe metalice reci permite realizarea
transferului termic prin conducţie între produse şi suprafeţele metalice; acestea
din urm\ pot fi răcite direct sau cu agenţi intermediari. Prin eliminarea aerului ca
mediu intermediar se `mbun\t\]e[te procesul de preluare a c\ldurii [i astfel durata
procesului de congelare se reduce.
~n fig. 7.17 sunt prezentate câteva variante constructive de realizare
pentru pl\cile de r\cire; `n principiu, acestea sunt formate din pl\cile metalice
170
(2), `ntre care se g\sesc ]evile (1) ale vaporizatorului instala]iei frigorifice. Exist\
[i variante la care pl\cile metalice sunt ondulate, iar agentul frigorific circul\ prin
spa]iile interioare astfel formate (fig. 7.18).

Fig. 7.17 – Pl\ci


metalice pentru
congelare prin contact
a-cu ]evi cu sec]iune
dreptunghiular\;
b-cu ]evi cu sec]iune
circular\;
c-cu ]evi cu sec]iune
eliptic\;
1-]evi;
2-plac\ metalic\;
3-spa]iu vidat.

Fig. 7.18 – Vaporizatoare pentru r\cire prin contact


a, b-foi din tabl\ sudate; c-extrudate.

Pentru asigurarea contactului dintre produse [i pl\cile de r\cire, acestea se


pot deplasa, realizând o u[oar\ presare a produselor de congelat; deplasarea
pl\cilor se realizeaz\ cu ajutorul unui sistem hidraulic sau pneumatic.
Aparatele de congelare pot fi:
• cu pl\ci orizontale;
• cu pl\ci verticale;
• cu pl\ci rotative.
Func]ionarea acestor aparate poate fi discontinu\ sau continu\. ~n fig.
7.19 este prezentat\ construc]ia unui aparat de congelare cu pl\ci orizontale.
Produsele se introduc `n spa]iile (4) dintre pl\cile de r\cire; fiecare plac\
de r\cire este conectat\ prin furtunurile (2) la colectoarele de agent frigorific (1).
Dup\ introducerea produselor, cilindrul hidraulic asigur\ presarea produselor
`ntre pl\ci. Temperatura de vaporizare a agentului frigorific `n interiorul pl\cilor
de r\cire este de -38…-400C; `n func]ie de tipul produselor [i de grosimea
acestora, iar timpul de congelare este cuprins `ntre 25…30 minute [i 150…240
minute. Aparatul este cu func]ionare discontinu\, procesul de refrigerare
presupunând parcurgerea celor trei etape specifice (`nc\rcare, congelare,
desc\rcare).
Aparatele de congelare cu pl\ci verticale (fig. 7.20) au o construc]ie
asem\n\toare celei a aparatelor cu pl\ci orizontale.
171
Fig. 7.19- Aparate de congelare prin
contact, cu pl\ci orizontale
1-colector pentru agent frigorific;
2-furtun;
3-plac\ metalic\ r\cit\;
4-spa]iu pentru produse;
5-u[\;
6-cilindru hidraulic.

Fig. 7.20 – Congelator cu pl\ci


verticale

Aparatele de congelare cu band\ metalic\ r\cit\ au un proces de


func]ionare continuu [i utilizeaz\ un agent intermediar de r\cire, aflat la
temperaturi de -35…-400C, care este pulverizat, prin intermediul unei rampe cu
duze (10, fig. 7.21), pe suprafa]a inferioar\ a unei benzi transportoare metalice
172
(4), pe care o r\cesc. Produsele de congelat (3) intr\ prin gura de alimentare (12)
[i ajung `n contact cu fa]a superioar\ a benzii. Partea superioar\ a produselor, care
nu se g\se[te `n contact cu banda metalic\ r\cit\, este congelat\ cu ajutorul
aerului rece produs de r\citoarele (2). Dup\ desc\rcarea produselor prin gura de
desc\rcare (5), banda este sp\lat\ de c\tre sistemul de sp\lare (7).

Fig. 7.21 – Aparat de congelare cu band\ metalic\ r\cit\


1-carcas\; 2-r\citoare de aer; 3-produse; 4-band\ transportoare metalic\; 5-ie[ire produse congelate;
6-sistem de antrenare a benzii; 7-sistem de sp\lare; 8-tav\ de colectare a agentului intermediar;
9, 11-racorduri agent intermediar; 10-duze de pulverizare; 12-gur\ de alimentare.

Aparatele de congelare cu cilindri metalici r\ci]i sunt utilizate pentru


congelarea produselor alimentare lichide sau semilichide; acestea vin `n contact
cu suprafa]a exterioar\ sau interioar\ a unui cilindru metalic, r\cit cu agent
frigorific. Produsul congelat pe suprafa]a cilindrului este desprins apoi prin
raclare.
~n fig. 7.22 este prezentat principiul de func]ionare al unui aparat de
congelare prin contact cu suprafa]a exterioar\ a unui cilindru metalic. Cilindrul
metalic (2), aflat `n mi[care de rota]ie, este r\cit `n interior cu agent intermediar.
Produsul de congelat, sub form\ lichid\, ajunge `n rezervorul (6) prin racordul de
alimentare (1); cilindrul metalic este par]ial scufundat `n materialul de congelat [i
acesta `nghea]\ pe suprafa]a cilindrului, formând stratul (3). Sistemul de raclare
(5) desprinde materialul congelat de pe suprafa]a cilindrului.

Fig. 7.22 – Congelarea prin contact cu


suprafa]a exterioar\ a unui cilindru metalic
1-alimentare cu produs lichid;
2-cilindru metalic r\cit;
3-strat de produs congelat;
4-produs congelat raclat;
5-sistem de raclare;
6-rezervor.

~n fig. 7.23 este prezentat\ schema de principiu a unui sistem de


congelare a `nghe]atei [36, 37], prin contactul acesteia cu suprafa]a interioar\ a
cilindrului metalic (6). ~nghe]ata `n stare lichid\ intr\ prin racordul (2); `n masa de
`nghe]at\ se injecteaz\ aer (50% aer [i 50% `nghe]at\), produs de c\tre
compresorul (1).
~n spa]iul (5), exterior cilindrului (6), are loc evaporarea agentului
173
frigorific, la temperaturi de -35…-300C. Cilindrul (6) având mi[care de rota]ie,
desprinderea `nghe]atei se realizeaz\ cu ajutorul unui sistem de raclare (7).
~nghe]at\ este evacuat\ prin racordul (8), la o temperatur\ de aproximativ -50C,
fiind supus\ ulterior unui proces de c\lire (depozitare timp de câteva ore la o
temperatur\ de -250C).

Fig. 7.23 – Instala]ie pentru


congelarea `nghe]atei
1-compresor pentru aer;
2-racord intrare `nghe]at\;
3-manometru;
4-supap\ de siguran]\;
5-spa]iu agent frigorific;
6-cilindru metalic;
7-sistem de raclare;
8-racord ie[ire `nghe]at\.

7.3.3. Congelarea prin contact cu agen]i intermediari


Metoda prezint\ avantajul unor durate de congelare mai mici decât `n
cazul r\cirii cu aer deoarece coeficientul de transfer de c\ldur\ de la produs la
lichid este de cel pu]in zece ori mai mare decât cel corespunz\tor transferului de
c\ldur\ c\tre aer; ca urmare, la produsele de dimensiuni mici, timpul de congelare
se scurteaz\ semnificativ. La produsele de dimensiuni mari, mic[orarea duratei
congel\rii este mai pu]in important\. Din aceste motive, procedeul se aplic\
pentru congelarea p\s\rilor preambalate `n pungi impermeabile sau a pe[tilor.
Ca agen]i intermediari se utilizeaz\ `n special solu]iile de clorur\ de
calciu sau de clorur\ de potasiu `n ap\; mai rar utilizate sunt solu]iile alcoolice.
Pentru a se evita contactul direct al agentului intermediar cu produsul de
congelat, acesta din urm\ se ambaleaz\ `n pelicule impermeabile sau `n cutii
metalice etan[e.
Aparatele utilizate pentru congelarea prin contact cu agen]i intermediari
sunt cu func]ionare continu\; contactul dintre produs [i agent se realizeaz\ prin
imersie, stropire sau mixt.

7.3.4. Congelarea prin contact cu agen]i frigorifici

Metoda presupune utilizarea c\ldurii latente de vaporizare a agentului


frigorific, la presiune atmosferic\, pentru congelarea produselor. Agen]ii
frigorifici trebuie s\ `ndeplineasc\ urm\toarele condi]ii:
• s\ fie iner]i fa]\ de produsele alimentare;
• s\ nu fie toxici, inflamabili sau explozibili;
• s\ nu polueze mediul;
• s\ aib\ costuri reduse.
Având `n vedere aceste cerin]e, agen]ii frigorifici ce pot fi utiliza]i pentru
174
congelare sunt azotul lichid [i bioxidul de carbon lichid; se mai utilizeaz\
protoxidul de azot [i aerul, de asemenea `n stare lichid\.
Aparatele de congelare sunt cu func]ionare discontinu\ sau continu\.

7.3.4.1. Congelarea cu azot lichid

Congelarea cu azot lichid se poate realiza `ntr-un proces discontinuu sau


continuu.
Aparatele cu fiunc]ionare discontinu\ sunt realizate sub form\ de dulapuri
sau celule de congelare, având capacit\]i relativ mici (100…500 kg produse/h).
~n fig. 7.24. este prezentat\ schema de principiu a unui dulap de congelare
cu azot lichid. Produsele sunt introduse `n incinta (1), fiind a[ezate `n t\vi; prin
rampele cu duze (4) `n incint\ se introduce azot lichid, care este pulverizat asupra
produselor de congelat. Ventilatoarele (6) asigur\ circula]ia [i reparti]ia
pic\turilor de azot [i a vaporilor.
Schema unei instala]ii de congelare cu azot lichid, cu func]ionare
continu\, este prezentat\ `n fig. 7.25. ~n principiu aceasta este format\ din incinta
(3), `n interiorul c\reia se deplaseaz\ banda transportoare (4), realizat\ din plas\
de o]el inoxidabil. Produsele sunt introduse prin gura de `nc\rcare (1) [i sunt
congelate prin pulverizare de azot lichid din rampa (6). Vaporii de azot din incint\
sunt vehicula]i de c\tre ventilatoarele (2) [i `n zona de prer\cire, iar ventilatorul
(7) asigur\ circula]ia vaporilor `n zona de uniformizare a temperaturii. Pic\turile
de azot lichid sunt colectate `n tava (10) pentru a se folosi [i efectul lor de r\cire.
Ventilatorul (9) realizeaz\ evacuarea vaporilor de azot din incint\. ~n func]ie de
dimensiunile instala]iei [i natura produselor de congelat, capacitatea acesteia
poate fi cuprins\ `ntre 90…230 kg/h [i 680…1800 kg/h. Durata total\ a congel\rii
este de aproximativ 8 minute, din care prer\cirea dureaz\ 5…6 minute, iar
congelarea propriu-zis\ dureaz\ un minut.

Fig. 7.24 – Dulap de congelare cu azot


lichid, cu func]ionare discontinu\
1-incint\ izolat\ termic;
2-termostat;
3-traductor de temperatur\;
4-rampe pulverizare azot lichid;
5-electrovalv\;
6-ventilatoare.

Instala]ia din fig. 7.26 realizeaz\ congelarea produselor prin imersarea


acestora `ntr-o baie de azot lichid, timp de 1…10 secunde; acest proces are loc `n

175
incinta (3), `n care se g\se[te o baie cu azot lichid. Produsele introduse prin gura
de alimentare (1) ajung pe banda (2), par]ial imersat\ `n azot lichid, iar apoi sunt
desc\rcate pe banda transportoare (7), aflat\ `n tunelul de uniformizare a
temperaturii (11); aici are loc r\cirea prin convec]ie [i uniformizarea temperaturii,
ventilatoarele (5) [i (6) asigurând circula]ia vaporilor reci de azot peste produse.

a)

b) c)
Fig. 7.25 – Instala]ie de congelare cu azot lichid, cu func]ionare continu\
a-schema de principiu; b-vedere general\; c-band\ transportoare metalic\; 1-gur\ de alimentare; 2, 7, 9-
ventilatoare; 3-incint\ izolat\ termic; 4-band\ transportoare; 5-conduct\ de alimentare cu azot lichid; 6-
ramp\ de pulverizare; 8-gur\ de evacuare a produselor; 10-tav\.

Fig. 7.26 – Instala]ie de congelare prin imersare `n azot lichid;


1-gur\ de alimentare; 2, 7-benzi transportoare; 3-baie cu azot lichid; 4-racord alimentare cu azot lichid; 5,
6-ventilatoare; 8-racord evacuare azot; 9-gur\ de evacuare produse congelate; 10, 12-mecanismele de
antrenare ale benzilor transportoare; 11-tunel de uniformizare a temperaturii.

176
7.3.4.2. Congelarea cu bioxid de carbon lichid

Aparatele ce realizeaz\ congelarea cu ajutorul bioxidului de carbon lichid


au o construc]ie asem\n\toare celor care utilizeaz\ azot lichid, putând fi cu func
]ionare discontinu\ sau continu\. Ca exemplu, `n fig. 7.27 este prezentat un aparat
cu band\ spiral\; construc]ia acestuia este `n principiu asem\n\toare cu cea
aparatelor cu aer r\cit. Bioxidul de carbon lichid este pulverizat asupra produselor
ce trebuie congelate, având o temperatur\ de -790C. Bioxidul de carbon `n stare
gazoas\ este preluat de ventilatoare [i evacuat `n atmosfer\, consumul de bioxid
de carbon lichid fiind de 1…2 kg/kg produs. ~n unele cazuri (aparate având
capacit\]i foarte mari) se utilizeaz\ o instala]ie de recuperare [i comprimare a
bioxidului de carbon.

Fig. 7.27 - Instala]ii de congelare cu CO2, cu band\ transportoare `n spiral\

7.4. DEPOZITAREA PRODUSELOR CONGELATE [22, 23, 24, 27]

Având `n vedere c\ scopul principal al congel\rii `l constituie m\rirea


duratei de conservare, este necesar ca `n spa]iile frigorifice `n care se depoziteaz\
produsele congelate s\ se asigure anumite condi]ii de microclimat.
Depozitarea produselor congelate se realizeaz\, de regul\, `n alte spa]ii
decât cele `n care a avut loc congelarea; condi]iile de depozitare depind de tipul
produsului, iar prelungirea depozit\rii peste durata limit\ poate conduce la
modific\ri ale calit\]ii. Evident, temperatura din spa]iul de depozitare trebuie s\
fie cel pu]in egal\ cu temperatura final\ de congelare; cu cât temperatura este mai
sc\zut\, cu atât durata de depozitare cre[te (fig. 7.28). Trebuie `ns\ ]inut cont de
faptul c\ temperaturile sc\zute presupun consumuri energetice mari; ca urmare,
temperaturi de -25…-300C sunt uzuale pentru depozitele de produse congelate.
Al]i parametri care influen]eaz\ durata depozit\rii sunt:
• umiditatea relativ\ a aerului, ventila]ia [i modul de distribu]ie a aerului;
• gradul de `nc\rcare cu produse a depozitului, ambalarea [i modul de
177
amplasare a produselor;
• parametrii [i modul de exploatare a instala]iei frigorifice.

Fig. 7.28 – Durate admisibile de


p\strare pentru produse alimentare
congelate
1-pe[te gras (hering);
2-pe[te slab (cod);
3-carne slab\ de vit\;
4-carne de porc;
5-carne de curcan;
6-pe[te (norme norvegiene);
7-carne gras\ de vit\;
8-p\s\ri ambalate;
9-carne de pas\re `n ambalaje speciale;
10-untur\ de pe[te;
11-pe[te slab afumat;
12-heringi s\ra]i [i afuma]i;
13-pateu de curcan.

7.4.1. Parametrii aerului din depozitul de produse congelate

Spre deosebire de situa]ia existent\ `n depozitele de produse refrigerate,


`n depozitele de produse congelate se recomand\ ca umiditatea relativ\ a aerului
s\ fie cât mai mare posibil, mergându-se cât mai aproape de 100%; acest lucru
este posibil datorit\ temperaturilor sc\zute la care se afl\ produsele, care nu
favorizeaz\ dezvoltarea microorganismelor. ~n acela[i timp, umiditatea relativ\
ridicat\ reduce pierderile de greutate ale produselor congelate.
Orientativ, debitul de aer din depozitul frigorific, necesar pentru
men]inerea temperaturii produselor congelate se poate determina cu rela]ia:
Φ0 ⎡ m3 ⎤
Qv = ⎢ ⎥,
c p ⋅ ∆t ⋅ ρ ⎣ s ⎦
`n care:
• Φ0 - sarcina frigorific\ [W];
• cp – c\ldura specific\ a aerului [J/kg⋅grd];
• ∆t – cre[terea de temperatur\ a aerului din depozit [0C];
ρ - densitatea aerului [kg/m3].
Pentru o temperatur\ a produselor de -200C, densitatea aerului este de
1,395 kg/m3, iar c\ldura specific\ este de 965 J/kg⋅grd; admi]ând o cre[tere de
temperatur\ a aerului ∆t = 30C, rezult\ un debit de aer de 0,25 m3/h pentru 1 kW
sarcin\ frigorific\.
De obicei depozitele de produse congelate nu sunt prev\zute cu sisteme
speciale de introducere a aerului din exterior, re`mprosp\tarea realizându-se prin
deschiderea u[ilor de acces.

178
7.4.2. ~nc\rcarea cu produse a depozitului
{i la depozitarea produselor congelate este necesar s\ se asigure o
`nc\rcare a depozitului la capacitatea nominal\; `n caz contrar se m\resc
consumurile energetice [i pierderile de greutate, iar calitatea produselor
conservate este afectat\. ~n acela[i timp, la amplasarea produselor trebuie
respectate recomand\rile referitoare la distan]ele minime dintre stivele de
produse, precum [i dintre stive [i pere]ii depozitului, astfel `ncât s\ se asigure
spa]iile necesare circula]iei aerului [i manipul\rii produselor. ~n tabelele 7.2 [i 7.3
sunt prezentate unele date referitoare la `nc\rcarea spa]iilor de depozitare.
Tabelul 7.2
Volumul necesar depozit\rii unor produse alimentare
Produsul Volumul necesar [t/m3] Observa]ii
Carne de vit\ 0,4 sferturi de carcas\
Carne de vit\ 0,35 jum\t\]i de carcas\
Carne de porc 0,45 -
Carne de oaie 0,30 -
P\s\ri 0,38 `n l\zi din lemn
Pe[te congelat `n bloc 0,4 cutii din carton ondulat
Pe[te congelat file 0,5 -
Unt 0,65…0,7 -
De obicei produsele sunt depozitate `n sistem paletizat, metod\ care ofer\
avantaje referitoare la transportul, manipularea [i stocarea acestora. Pale]ii au
dimensiuni standardizate (0,8x1,2 m sau 1x1,2 m) [i pot fi `nc\rca]i pe `n\l]imi
cuprinse `ntre 1,2 [i 2 m. Pale]ii se stivuiesc unul peste altul, `n num\r de 4…5, `n
func]ie de `n\l]imea depozitului.
Tabelul 7.3
Distan]e minime la depozitarea produselor congelate
Zona Distan]a [m]
`ntre stivele de pale]i 0,1…0,3
`ntre stive [i pardosea 0,1…0,15
`ntre stive [i tavan 0,4…1,0
`ntre stive [i canalele de aer 0,15…0,30
`ntre stive [i pere]i 0,3…0,6
Se prefer\ ca produsele congelate s\ fie depozitate `n stare ambalat\,
pentru a se reduce pierderile de greutate [i a se evita contaminarea lor. Ambalarea
produselor congelate se poate face `nainte sau dup\ congelarea lor; ambalajele se
`mpart `n:
• ambalaje primare, care vin `n contact direct cu produsele congelate;
• ambalaje de transport, care con]in mai multe produse ambalate `n
ambalaje primare.
Ambalajele primare trebuie s\ `ndeplineasc\ o serie de cerin]e, dintre care
se pot men]iona urm\toarele:
• s\ fie inerte fa]\ de produsul ambalat [i s\ nu degaje `n timp mirosuri sau

179
substan]e toxice;
• s\ fie impermeabile la lichide, gr\simi, vapori de ap\, substan]e volatile
etc.;
• s\ nu permit\ trecerea luminii (`n special a radia]iilor albastre) [i a
radia]iilor ultraviolete;
• s\ aib\ rezisten]\ mecanic\ ridicat\ la temperaturi sc\zute.
Ca materiale pentru ambalajele primare se folosesc polietilena,
polipropilena, policlorura de vinil, hârtia având compozi]ie special\, folia de
aluminiu etc.

7.4.3. Parametrii instala]iei frigorifice [i modul de exploatare

Puterea frigorific\ a instala]iei de r\cire trebuie corelat\ cu necesarul de


frig al depozitului de produse congelate; o putere frigorific\ mai mic\ decât cea
necesar\ (din cauza utiliz\rii unui num\r insuficient de compresoare) va conduce
la realizarea unei temperaturi mai ridicate decât cea impus\.
Acumularea z\pezii pe suprafe]ele vaporizatoarelor va avea ca efect
reducerea puterii frigorifice [i deci cre[terea temperaturii; ca urmare, este
necesar\ decongelarea periodic\ a r\citoarelor de aer.
Pentru a se evita p\trunderile de c\ldur\ prin u[ile deschise, acestea
trebuie s\ fie men]inute deschise cât mai pu]in timp posibil [i trebuie s\ fie
prev\zute cu sisteme automate de `nchidere. Men]inerea u[ilor `n stare deschis\
conduce la m\rirea temperaturii din spa]iul de depozitare [i la cre[terea pierderilor
de greutate.

7.5. CALCULUL NECESARULUI DE FRIG

Determinarea necesarului de frig pentru congelarea unui produs alimentar


se face cu ajutorul unei rela]ii asem\n\toare celei utilizate `n cazul refriger\rii
(vezi [i 6.6):
Qtot = QS1 + QL − QEA + QRB + QCA + QSA + QRA + QIZ + QU + QI +
+ .QME + QPM + QC + QLP + QS 2 , [J ]
`n care:
• c\ldura ce trebuie extras\ pentru sc\derea temperaturii pân\ la punctul
( )
de congelare este: QS 1 = m ⋅ c p1 ⋅ t i − t cp ;
• c\ldura ce trebuie extras\ pentru sc\derea temperaturii de punctul de
congelare pân\ la temperatura final\ este:
( )
QS 2 = m ⋅ c p 2 ⋅ t cp − t f ;
• c\ldura ce trebuie extras\ pentru solidificarea produsului este:
QLP = m ⋅ l sp ;
• m – masa produsului;
• cp1, cp2 – c\ldurile specifice pentru produsul necongelat, respectiv `n stare
congelat\;
180
• ti – temperatura ini]ial\ a produsului;
• tf – temperatura final\ a produsului;
• tcp – punctul de congelare;
• lsp – c\ldura latent\ de solidificare a produsului.
Cele trei cantit\]i de c\ldur\ men]ionate se pot calcula [i cu ajutorul
entalpiilor produsului:
(
QS 1 + QS 2 + QLP = m ⋅ ii − i f , )
`n care ii [i if sunt entalpia ini]ial\ [i respectiv final\ a produsului, care se g\sesc
tabelate `n func]ie de tipul de produs [i temperatur\.
Celelalte cantit\]i de c\ldur\ ce apar `n rela]ia de calcul au acelea[i
semnifica]ii ca [i `n cazul refriger\rii.
Necesarul de frig se poate determina [i cu rela]ia prezentat\ pentru
refrigerare:
Qtot = Q1 + Q2 + Q3 + Q4 ,
`n care Q2 = m∙[(ii – if) + 28,35∙∆m], m fiind masa produselor, iar ∆m pierderea de
greutate [%]; celelalte cantit\]i de c\ldur\ se calculeaz\ la fel ca [i pentru
refrigerare.
Cantit\]ile de c\ldur\ se determin\ pentru o durat\ de 24 de ore, iar
puterea frigorific\ necesar\ va fi:
Qtot
Φ = 1,05 ⋅ [kW ] ,
τ r ⋅ 3600
considerându-se c\ instala]ia frigorific\ func]ioneaz\ τr = 20…22 de ore;
necesarul de frig se majoreaz\ cu 5% pentru a se lua `n calcul pierderile de
c\ldur\ pe conductele de leg\tur\ cu vaporizatoarele.

7.6. DECONGELAREA PRODUSELOR PRODUSELOR ALIMENTARE


CONGELATE

Decongelarea produselor alimentare se realizeaz\ `n scopul consumului


acestora sau a utiliz\rii `n diverse procese de prelucrare. ~n func]ie de metoda prin
care se asigur\ aportul de c\ldur\ c\tre produs, decongelarea se poate realiza:
• `n aer;
• `n ap\;
• cu abur;
• prin contact cu suprafe]e metalice calde;
• cu microunde.
Decongelarea se poate realiza [i `n cadrul unor faze tehnologice cum ar fi
tocarea, `n timpul c\rora c\ldura degajat\ prin ac]iunea mecanic\ asupra
produsului asigur\ decongelarea.
Decongelarea `n aer este metoda cea mai simpl\, dar implic\ durate mari
ale procesului [i pierderi de greutate semnificative; pot apare [i fenomene de
oxidare ale straturilor superficiale ale produselor. Este de preferat decongelarea `n
spa]ii `n care parametrii aerului (temperatur\, vitez\, umiditate) pot fi controla]i;
181
astfel, temperatura trebuie s\ fie de 4…200C, viteza de 0,3…3 m/s, iar umiditatea
relativ\ de 95…98%. Temperaturi mai mari de 200C pot provoca modific\ri ale
culorii produsului, `n timp ce viteze mici ale aerului conduc la cre[terea duratei
procesului de decongelare. Utilizarea aerului cu umiditate relativ\ sub 85% poate
conduce la pierderi semnificative `n greutate, modific\ri ale culorii produsului [i
deshidrat\ri ale stratului superficial.
Decongelarea `n ap\ permite reducerea duratei procesului [i a pierderilor
`n greutate; pe de alt\ parte este posibil s\ apar\ pierderi de substan]e nutritive,
motiv pentru care `n ap\ se adaug\ sare `n propor]ie de 1…4% . Apa utilizat\ are
o temperatur\ de aproximativ 200C.
Decongelarea cu abur utilizeaz\ c\ldura latent\ de condensare a
aburului; unele variante tehnologice presupun desf\[urarea procesului la presiuni
sc\zute (20 mm Hg [i 210C; fig. 7.29) [24]. Procedeul permite scurtarea duratei
decongel\rii.

Fig. 7.29 – Instala]ie


pentru decongelare `n vid
1-robinet pentru golire;
2-robinet pentru abur;
3-pomp\ de vacuum;
4-supap\ de reglare a nivelului;
5-senzor depresiune;
6-robinet circuit de sp\lare;
7-produse supuse decongel\rii

Decongelarea prin contact cu suprafe]e metalice se realizeaz\ `n


aparate asem\n\toare constructiv cu cele utilizate pentru congelare; temperatura
agentului pulverizat pe suprafa]a inferioar\ a benzii transportoare metalice este
cuprins\ `ntre 200C [i 40…500C, `n func]ie de tipul produsului.

182
8. LIOFILIZAREA
8.1. INTRODUCERE [22, 23, 27]

Liofilizarea sau criodesicarea este un procedeu de conservare care


presupune eliminarea apei dintr-un produs congelat `n prealabil, prin sublimare `n
vid, cu aport controlat de c\ldur\. Din diagrama curbelor de satura]ie pentru ap\
(fig. 8.1) se observ\ c\ sublimarea apei (trecerea din starea solid\ `n starea de
vapori) are loc doar dac\ presiunea este sub cea corespunz\toare punctului triplu
(PT), fiind deci mai mic\ de 4,579 mm Hg (0,006 bar); din fig. 8.1 mai rezult\ c\,
la presiune constant\, sublimarea are loc prin cre[terea temperaturii, deci cu aport
de c\ldur\. Se justific\ astfel defini]ia liofiliz\rii, ca fiind un proces de sublimare
`n vid (presiune mult mai mic\ decât presiunea atmosferic\ normal\), cu aport de
c\ldur\ (pentru cre[terea temperaturii produsului).
Trebuie remarcat c\ provesul de sublimare al ghe]ii are loc [i la presiune
atmosferic\ normal\: la o temperatur\ de -50C [i o umiditate relativ\ de 20%,
presiunea par]ial\ a vaporilor de ap\ din aer este de 0,6 mm Hg (fiind deci mai
mic\ decât presiunea punctului triplu), ghea]a sublimând pân\ la saturarea cu
vapori a mediului `nconjur\tor.

Fig. 8.1 – Diagrama curbelor de


satura]ie pentru ap\
PT – punct triplu;
C – punct critic.

Liofilizarea asigur\ o calitate superioar\ a produselor alimentare (prin


p\strarea propriet\]ilor produsului proasp\t) comparativ cu alte metode de
conservare, ceea ce permite stocarea acestora o perioad\ `ndelungat\. Produsele
liofilizate nu impun realizarea unor temperaturi sc\zute pentru depozitare [i
transport. Prin liofilizare, masa produselor scade la 1/4….1/10 din valoarea
ini]ial\, fenomen `nso]it [i de reducerea volumului.
Principalele dezavantaje ale procedeului sunt:
• costuri ridicate ale investi]iilor, instala]iile fiind de aproximativ trei ori
mai scumpe decât `n cazul altor metode;
• tehnic\ de lucru relativ complicat\ [i durat\ mare a procesului
(aproximativ 24 de ore);
183
• consumuri energetice mari.
Tratarea prin liofilizare a unui produs implic\ parcurgerea urm\toarelor
etape (fig. 8.2):
• executarea unor tratamente preliminare;
• congelarea;
• sublimarea (uscarea primar\);
• uscarea secundar\;
• condi]ionarea [i ambalarea produsului liofilizat;
• depozitarea.

Fig. 8.2 – Schema procesului de liofilizare

8.1.1. Tratamentele preliminare

Orice produs care urmeaz\ a fi liofilizat trebuie s\ fie de calitate


superioar\, s\ aib\ un con]inut ridicat de substan]\ uscat\ [i un con]inut mic de
gr\simi [i ap\ legat\.
Produsul trebuie s\ aib\ un raport suprafa]\/volum cât mai mare, pentru
ca sublimarea s\ fie favorizat\. ~n produsele având grosime mic\ [i suprafa]\
mare frontul de sublimare va avansa mai repede c\tre centru [i ca urmare durata
sublim\rii va fi mic\; la produsele având grosime mare, pe m\sur\ ce frontul de
sublimare avanseaz\, vaporii din interior vor p\r\si mai greu produsul.
Produsele trebuie repartizate cât mai uniform `n incinta `n care are loc
sublimarea, pentru ca procesul de sublimare s\ se desf\[oare pe cât posibil identic
pentru fiecare produs `n parte.
~n func]ie de natura produsului, acesta poate s\ fie supus unor tratamente
preliminare `nainte de liofilizare; aceste tratamente pot fi:
• de natur\ mecanic\ (dezosare, `nl\turarea gr\simii, tran[are, pentru carne;
m\cinare [i uniformizare pentru sosuri etc.);
• de natur\ fizic\ (fierberea sau frigerea pentru carne);
• de natur\ chimic\ (ad\ugarea unor substan]e pentru protejarea produsului
sau pentru ob]inerea anumitor calit\]i specifice).

184
8.1.2. Congelarea

Dup\ cum s-a men]ionat anterior, congelarea produce efecte mecanice [i


chimice; efectele mecanice se refer\ la spargerea celulelor, rupturi de ]esuturi,
perforarea pere]ilor celulari, `n timp ce efectele chimice sunt date de concentrarea
solu]iilor din produs din cauza solidific\rii apei. Diminuarea acestor efecte este
posibil\ printr-o congelare cât mai rapid\ a produselor ce urmeaz\ a fi liofilizate.
Vitezele mari de congelare duc la formarea de cristale de ghea]\ cu dimensiuni
mici, repartizate uniform, iar fenomenul de concentrare a solu]iilor are mai pu]in
timp disponibil pentru a afecta calitatea produsului.
Temperatura final\ a produsului, dup\ congelare, trebuie s\ fie suficient
de sc\zut\ pentru ca `ntreaga cantitate de ap\ s\ fie solidificat\; temperaturile
finale recomandate pot atinge valori de -40…-600C.
~n cazul produselor alimentare lichide, acestea sunt congelate sub form\
de blocuri, care sunt apoi sf\râmate, rezultând un produs sub form\ de pudr\.

8.1.3. Sublimarea (uscarea primar\)

~n faza de uscare primar\ se elimin\ din produs apa liber\ [i de


constitu]ie. Pentru realizarea sublim\rii, produsul este introdus `ntr-o incint\ (1,
fig. 8.3) care se `nchide ermetic; cu ajutorul unei pompe de vacuum (5), presiunea
din incint\ este sc\zut\ pân\ la valori de 0,3…1 mm Hg. Presiunea este mai mic\
decât cea corespunz\toare punctului triplu al apei deoarece apa con]inut\ de
produsele alimentare nu este chimic pur\.
Pentru sublimarea ghe]ii, rafturile (2) pe care sunt a[ezate produsele pot fi
`nc\lzite controlat, cu ajutorul unor pl\ci de `nc\lzire; prin cre[terea temperaturii
are loc procesul de transformare a st\rii solide `n stare lichid\. Fluxul de c\ldur\
trebuie controlat permanent pentru a se evita decongelarea par]ial\ a produselor.
Pentru ca sublimarea s\ aib\ loc `n mod continuu este necesar\ evacuarea
vaporilor din incint\. Având `n vedere c\ volumul mare de vapori rezultat nu
poate fi evacuat de c\tre pompa de vid, vaporii de ap\ rezulta]i din sublimare sunt
condensa]i pe suprafa]a rece a vaporizatorului (3), aflat `n incinta de condensare
(6).

Fig. 8.3 – Schema de principiu a


instala]iei pentru criodesicare
1-incint\;
2-poli]e;
3-vaporizatorul instala]iei frigorifice;
4-ansamblu compresor-condensator;
5-pomp\ de vacuum;
6-incint\ pentru condensarea vaporilor de
ap\.

~n timpul acestui proces temperatura pl\cilor de `nc\lzire atinge


120…1400C, iar temperatura produselor este de -25…00C (fig. 8.4).
185
La sfâr[itul fazei de uscare primar\, produsul mai con]ine 10…30% ap\,
care se afl\ sub form\ lichid\ adsorbit\ [i `n stare de vapori. Aceast\ cantitate de
ap\ are efecte negative asupra comport\rii produsului pe perioada de stocare.
Pentru eliminarea acestei cantit\]i de ap\ se aplic\ faza de uscare secundar\.

8.1.4. Uscarea secundar\

Faza are ca scop eliminarea apei r\mase din faza precedent\; la sfâr[itul
usc\rii secundare, cantitatea de ap\ din produs scade sub 6% putând ajunge chiar
pân\ la 2…3%, `n func]ie de tipul produsului.
Pentru eliminarea apei, presiunea `n incint\ trebuie s\ fie sub 1 mm Hg;
temperatura la suprafa]a produselor se ridic\ la 20…400C pentru produse
sensibile sau la 600C pentru carne de vit\, porc, pas\re, pe[te (fig. 8.4). Trecerea
de la temperatura de sublimare la temperatura corespunz\toare desorb]iei apei se
face mai rapid sau mai lent, durata usc\rii secundare fiind cuprins\ `ntre o or\ [i
[ase ore. Uscarea primar\ [i cea secundar\ pot dura `n total `ntre 6 [i 20 de ore.
Dup\ terminarea usc\rii secundare, incinta de uscare este presurizat\ (de
obicei cu un gaz neutru – argon sau bioxid de carbon) pân\ la o valoare u[or
superioar\ presiunii barometrice. Se `mpiedic\ astfel intrarea de aer din exterior la
deschiderea u[ii camerei de uscare.

Fig. 8.4 – Evolu]ia parametrilor procesului de criodesicare


a-temperatura produsului; b-temperatura pl\cilor de `nc\lzire; c-presiunea `n incinta de uscare.

8.1.5. Condi]ionarea [i ambalarea produselor liofilizate

~n urma celor dou\ faze de uscare, produsul liofilizat este poros [i


higroscopic; contactul cu vaporii de ap\ din aer poate conduce la `mbibarea rapid\
a porilor cu vapori de ap\, fenomen care anuleaz\ efectul usc\rii secundarde. O
umiditate rezidual\ a produselor mai mare de 2…6% va avea efecte negative
asupra calit\]ii lor (apar reac]ii enzimatice, se dezvolt\ flora microbian\, produsul
se decoloreaz\ etc.). Din acest motiv se recomand\ ca imediat dup\ scoaterea
186
produselor din incinta `n care a avut loc liofilizarea acestea s\ fie depozitate timp
de 2…3 zile `n containere vacuumate de capacit\]i mari, pentru omogenizarea
umidit\]ii reziduale; dup\ aceast\ etap\ se efectueaz\ condi]ionarea definitiv\ `n
ambalaje de dimensiuni mici.
Condi]ionarea [i ambalarea produselor liofilizate se fac cu scopul
reducerii la maximum a cauzelor ce determin\ modific\ri ale calit\]ii produselor
`n timpul stoc\rii. Ambalarea produselor liofilizate se realizeaz\ `n vid sau `n
atmosfer\ controlat\ (azot, bioxid de carbon sau aer uscat pentru produsele mai
pu]in sensibile); materialele pentru ambalaje trebuie s\ fie impermeabile la
gr\simi, gaze, vapori de ap\, iar ambalajele trebuie s\ fie etan[e. Ambalarea
produselor liofilizate se face `n:
• cutii din tabl\ de o]el sau aluminiu, cu sistem de `nchidere care s\ permit\
ambalarea sub vid sau `n atmosfer\ controlat\;
• ambalaje din sticl\, mai rar utilizate din cauza greut\]ii mai mari, a
dificult\]ii asigur\rii etan[eit\]ii [i a transparen]ei lor;
• amabalaje din materiale multistrat, formate din folii din plastic [i
metalice.

8.1.6. Depozitarea produselor liofilizate

Temperatura de depozitare influen]eaz\ durata de p\strare a produselor


liofilizate; marea majoritate a produselor pot fi depozitate la temperaturi de pân\
la 300C f\r\ efecte negative. Durata maxim\ de p\strare variaz\ `ntre un an [i
cinci ani; astfel, la o temperatur\ de stocare de 250C, carnea gras\ [i pe[tele pot fi
stocate de la [ase luni la un an, iar carnea slab\ [i carnea de pas\re pot fi
depozitate `ntre 1,5 ani [i 2 ani.

8.1.7. Rehidratarea produsului liofilizat

Unele produse liofilizate (ceaiul, cafeaua, sucurile de fructe etc.) se


rehidrateaz\ instantaneu, prin ad\ugare de ap\; produsele de origine animal\ se
rehidrateaz\ cu respectarea anumitor condi]ii, referitoare la cantitatea de ap\,
temperatura acesteia, duritatea apei etc. Pentru produse cum ar fi carnea, pe[tele
etc., viteza de rehidratare cre[te odat\ cu sc\derea temperaturii, recomandându-se
rehidratarea la temperatura de 00C. Pentru preparatele culinare liofilizate
rehidratarea se face cu ap\ cald\, pentru a se favoriza dispersia gr\similor, dup\
care urmeaz\ r\cirea produsului.

8.2. INFLUEN}A LIOFILIZ|RII ASUPRA PRODUSELOR [22, 23, 27]

Influen]ele liofiliz\rii asupra produselor se manifest\ prin modific\ri de


natur\ fizic\, chimic\ [i biochimic\.

8.2.1. Modific\ri fizice

~n func]ie de produs, de modul de congelare [i de parametrii procesului de


187
liofilizare, criodesicarea conduce la o mic[orare cu 2…10% a volumului fa]\ de
produsul proasp\t; `n acela[i timp, greutatea se reduce la 50…90% din valoarea
ini]ial\.
Liofilizarea poate produce modific\ri de culoare ale produsului, care sunt
puse pe seama `ndep\rt\rii apei [i a unor reac]ii chimice [i biochimice, dar care
pot apare [i din cauza unor deficen]e `n procesul tehnologic de liofilizare. De cele
mai multe ori culoarea mai `nchis\ a produselor liofilizate nu influen]eaz\ `ns\
calitatea produselor.
~n urma rehidrat\rii, textura produsului se modific\ fa]\ de situa]ia
ini]ial\; `n principiu, cu cât congelarea are loc mai lent, cu atât produsul rehidratat
va avea o textur\ mai moale, care poate fi accentuat\ `n cazul suprarehidrat\rii.
La produsele lichide, vâscozitatea acestora scade dup\ rehidratare.
Dup\ rehidratarea produsului este posibil s\ apar\ [i modific\ri ale
gustului [i mirosului fa]\ de situa]ia ini]ial\.

8.2.2. Modific\ri chimice [i biochimice

Modific\rile chimice [i biochimice apar ca urmare a unor reac]ii de


substitu]ie, oxidare etc. ce fac ca unii dintre constituien]ii ini]iali s\ dispar\ la
rehidratare [i s\ apar\ `n schmb constituien]i noi. Radia]iile ultraviolete pot
cataliza unele reac]ii.
Lipidele se modific\ cel mai u[or, formând `n produs substan]e oxidate [i
conducând la apari]ia gustului de râncezire; glucidele pot intra `n reac]ie cu
aminoacizii sau proteinele.

8.2.3. Modific\ri ale valorii nutritive

P\strarea valorii nutritive a produselo liofilizate, dup\ rehidratare,


depinde de tipul de produs [i de parametrii procesului. Astfel, o vitez\ de
congelare mic\ va conduce la distrugeri ale pere]ilor celulari; ca urmare,
principiile active sunt eliberate [i se produc reac]ii care diminueaz\ valoarea
nutritiv\.
Pierderile de proteine prin liofilizare sunt relativ mici (1,21% pentru
carnea de vi]el, 3,17% pentru carnea de vit\ etc.). Glucidele sunt bine conservate
prin liofilizare, `n timp ce lipidele, fiind sensibile la oxidare, pot contribui la
sc\derea valorii nutritive.

8.3. INSTALA}II DE LIOFILIZARE [22, 23, 27]

Pentru produsele cu textur\ (carne, de exemplu), liofilizarea se poate


realiza `n instala]ii cu func]ionare discontinu\, semicontinu\ sau continu\.
~n fig. 8.5. este prezentat\ schema de principiu a unei instala]ii de
liofilizare cu func]ionare discontinu\, având condensator interior, la care pl\cile
(7) asigur\ ini]ial congelarea prin contact, fiind alimentate cu agent frigorific de
c\tre instala]ia (4).
Dup\ congelarea produselor a[ezate pe pl\ci, `n incint\ se creaz\ vid, iar

188
pl\cile (7) sunt `nc\lzite cu ajutorul sistemului de `nc\lzire (9), pentru
desf\[urarea usc\rii primare [i a celei secundare. Vaporii de ap\ elimina]i de
produs condenseaz\ pe vaporizatorul (11). Dup\ scoaterea produselor din incinta
de liofilizare, prin robinetul (3) se trimite ap\ peste vaporizator, pentru degivrare;
apa este apoi eliminat\ din incinta (1) prin deschiderea robinetului (10).

Fig. 8.5 – Instala]ie de liofilizare


cu func]ionare discontinu\, de
capacitate mic\
1-incint\ pentru condensarea vaporilor;
2, 3, 10-robinete;
4-instala]ie frigorific\;
5-incint\ de liofilizare;
6-u[\;
7-pl\ci de `nc\lzire;
8-vacuumetru;
9-sistem de `nc\lzire;
11-vaporizatorul instala]iei frigorifice;
12- pomp\ de vacuum.

Fig. 8.6 – Instala]ie de liofilizare


cu func]ionare semicontinu\
1-alimentare cu produse;
2-tunel de congelare;
3-depozit de produse congelate;
4-incint\ de liofilizare;
5-camer\ de comand\;
6-camera agregatelor;
7-desc\rcarea produselor liofilizate.

~n fig. 8.6 este prezentat\ o instala]ie de liofilizare cu func]ionare


semicontinu\; produsele intr\ `n instala]ie prin gura de alimentare (1) [i trec `n
tunelul de congelare (2); produsele congelate sunt depozitate `n depozitul (3) [i
apoi sunt introduse `n una din cele dou\ incinte de liofilizare (4), pe m\sur\ ce
acestea sunt golite de [arja precedent\
Instala]ia din fig. 8.7 este de tipul cu func]ionare continu\, `nc\rcarea [i

189
desc\rcarea produselor realizându-se prin sasurile (4) [i (5), care permit
`nchiderea etan[\ a tunelului `n care are loc liofilizarea. Tunelul con]ine unit\]i de
liofilizare cuplate `n linie; fiecare unitate este separat\ de precedenta [i de cea
urm\toare [i este deservit\ de incinte de condensare exterioare, care pot fi izolate
prin robinete [i degivrate f\r\ ca procesul de liofilizare s\ fie oprit. Produsele
congelate sunt `nc\rcate prin sasul de intrare [i trec prin unit\]ile de liofilizare
pân\ la sasul de ie[ire; `n momentul `n care un c\rucior cu produse intr\ `n tunel,
un altul, cu produse liofilizate, iese pe la cap\tul opus.

Fig. 8.7 - Instala]ie pentru liofilizare continu\


1-tav\; 2- sistem `nc\rcare; 3, 6-elevatoare; 4-sas `nc\rcare; 5-sas desc\rcare; 7-sistem desc\rcare
produse.

a) b)
Fig. 8.8 – Instala]ie de liofilizare
a-`nc\rcarea produselor; b-liofilizarea.

~nc\lzirea produselor `n vederea sublim\rii [i usc\rii secundare se poate


realiza prin intermediul unor pl\ci prin interiorul c\rora circul\ un fluid cald, cu
rezisten]e electrice, folosind curen]i de `nalt\ frecven]\ sau cu radia]ii infraro[ii.
Temperaturile de vaporizare la vaporizatorul din incinta de condensare sunt
cuprinse `ntre -400C [i -600C.
Pentru realizarea vidului se utilizeaz\ pompe rotative cu lamele culisante
`n rotor (vezi 2.3.2.2), pompe cu rotor profilat etc.
Pentru produsele alimentare lichide procesul tehnologic presupune congelarea
acestora, urmat\ de m\run]ire (pentru m\rirea suprafe]ei) [i apoi de o criodesicare
190
continu\. Produsul m\run]it sub form\ de particule se deplaseaz\ `n incinta de
liofilizare sub ac]iunea vibra]iilor, cu ajutorul unei benzi transportoare sau ca
urmare a mi[c\rii de rota]ie a incintei. Durata procesului de liofilizare este de
20…30 minute, iar capacitatea mic\ de `nc\rcare a aparatului conduce la pierderi
tehnologice reduse `n cazul `n care se produc accidente tehnologice.

191
ANEXE

192
Anexa 1

A1. TEORIA CINETICO-MOLECULAR| A GAZELOR [19, 25, 30]

Deducerea propriet\]ilor macroscopice din cele microscopice se


simplific\ pentru un sistem cu o structur\ microscopic\ mai simpl\, cum este
gazul perfect sau ideal.
Se va considera sistemul gazului perfect sau ideal cu urm\toarele
propriet\]i esen]iale:
- sistemul este format dintr-un num\r foarte mare de constituen]i de aceea[i
natur\ (atomi, molecule), care se mi[c\ complet dezordonat;
- ciocnirea între constituen]i cât [i cu pere]ii incintei este perfect elastic\,
deci viteza (în modul) înainte [i dup\ ciocnire are aceea[i valoare;
- dimensiunile constituen]ilor sunt mici în compara]ie cu distan]a dintre
ei, fiind punctiformi; ace[tia pot avea numai o mi[care de transla]ie nu [i
de rota]ie;
- distan]a dintre constituen]i este suficient de mare încât interac]iunile
dintre ace[tia s\ fie neglijabile, adic\ energia poten]ial\ U = 0;
- distribu]ia vitezelor constituen]ilor nu se modific\ în timp; aceasta
`nseamn\ ca num\rul moleculelor care au o anumit\ valoare a vitezei este
întotdeauna aceea[i.

A1.1. Presiunea gazului ideal

Se consider\ sistemul de gaz perfect, format din N molecule identice,


fiecare de mas\ m0, con]inut într-o incint\ cubic\ de latur\ L [i volum V = L3 . În
unitatea de volum exist\ n = N molecule. La ciocnirea moleculelor cu pere]ii
L3
vasului se exercit\ o for]\ asupra pere]ilor; ac]iunea continu\ a acestor for]e d\
na[tere la o presiune uniform\ pe pere]ii vasului, numit\ presiunea gazului. O
r r r r
molecul\ cu viteza v (v x , v y , v z ) , la ciocnirea cu peretele ABCD (fig. A.1), `[i
va modifica numai sensul componentei vrx perpendicular\ pe perete, încât varia]ia
impulsului la o singur\ ciocnire va fi :
(1) ∆p x = m0 v x − ( − m0 v x ) = 2 m0 v x .
Intervalul de timp dup\ care o molecul\ ciocne[te acela[i perete a doua
oar\ succesiv este:
(2) 2L
∆t =
vx
În acest interval de timp molecula exercit\ o for]\ medie asupra peretelui:
(3) f = ∆p x = 2m v ⋅ v x = m0 v x
2

x 0 x
∆t 2L L
În intervalul de timp ∆t toate cele N molecule ac]ionez\ asupra peretelui cu o
for]\ rezultant\ medie:
193
(4) F = 1 ⋅ ∑ m ⋅ v 2 = 1 N ⋅ m ⋅ v 2 ,
N
0 ix 0 x
L i =1 L

Fig. A.1 – Schem\ pentru


determinarea presiunii gazului ideal

unde v x2 se nume[te vitez\ p\tratic\ medie a moleculelor, definit\ prin rela]ia:


1 N 2
(5) v x2 = ∑ v ix
N i =1
În condi]iile în care num\rul constituen]ilor N este foarte mare [i ace[tia
se mi[c\ total haotic, se poate considera c\ direc]iile de mi[care sunt echivalente,
iar pentru componentele vitezelor rezult\:
(6) v 2 = v 2 = v 2 =
1 2
x y z ⋅v
3
Ob]inem for]a rezultant\ [i presiunea pe peretele incintei:
2
(7) F = 1 m N v
0
L 3
2
(8) P = F = 1 ⋅ N m v 2 = 1 n ⋅ m v 2 = 2 n ⋅ m ⋅ v
2 3 0 0
L 3 L 3 3 2
Rela]ia (8), numit\ formula fundamental\ a teoriei cinetico-moleculare,
leag\ parametrul macroscopic, presiunea gazului P, de parametrii microscopici [i
anume num\rul de molecule din unitatea de volum n [i energia cinetic\ medie în
mi[carea de agita]ie termic\.
Experimental se constat\ c\, ridicând temperatura gazului dintr-un
recipient, presiunea cre[te propor]ional cu temperatura. Cum temperatura nu
poate influen]a num\rul de molecule din unitatea de volum n, rezult\ c\ va
influen]a cel de al doilea factor; ca urmare, energia cinetic\ medie va fi
propor]ional\ cu temperatura:
m0v 2 3
(9) ε = = kT
2 2
unde k este constanta lui Boltzmann. Valoarea ei se determin\ experimental [i
este în S.I.: k = 1,38∙10-23 [J/K].
Din rela]ia (9) se desprind o serie de consecin]e:
194
- energia cinetic\ medie fiind o m\rime esen]ial pozitiv\ ε > 0, rezult\ c\
temperatura absolut\ T nu poate avea valori negative;
- originea temperaturilor absolute T = 0 conduce la ε = 0, deci corespunde
temperaturii gazului pentru care presiunea se anuleaz\.

A1.2. Ecua]ia de stare a gazului ideal

Starea gazului ideal este perfect determinat\ dac\ se cunosc simultan


parametrii de stare p, V, T.
Ecua]ia de stare a gazului ideal rezult\ din formula fundamental\ a teoriei
cinetico-moleculare; prin înlocuirea rela]iei (9) în (8) se ob]ine:
N
p = n ⋅ k ⋅T = k ⋅T
V
sau
(10) pV = N ⋅ k ⋅ T ,
care este ecua]ia de stare a gazului ideal
Ecua]ia de stare este independent\ de natura gazului, având un caracter
universal.
Astfel în condi]iile p = p0 = 1,013 ⋅105 N m 2 , T = T0 = 273,16 K (numite
condi]ii normale) un volum, numit volum molar V0 = 22,4 ⋅10 −3 m3 din gaze
diferite, con]ine acela[i num\r de constituien]i (atomi sau molecule) numit
num\rul lui Avogadro N A = 6,02 ⋅ 1023 . Celor N A constituen]i le corespunde o
mas\ total\ µ = m 0 N A numit\ mas\ molar\ sau mol de substan]\. Num\rul de
moli (kilomoli) ν dintr-un gaz cu N constituen]i este dat de rapoartele:
(11) ν = N = m0 N = M
NA m0 N A µ
iar ecua]ia de stare (10) se mai poate scrie sub forma:
(12) pV = ν ⋅ N ⋅ k ⋅ T = M ( N ⋅ k ) ⋅ T = M RT
A A
µ µ
unde R este constanta general\ a gazelor:
R = N A ⋅ k = 8 ,314 J mol ⋅ K

A1.3. Ecua]ia de stare van der Waals a gazelor reale

J. D. van der Waals a dedus o ecua]ie de stare modificat\ fa]\ de cea a


gazului ideal, care ia în considerare interac]iunile care se manifest\ la distan]e
chiar mari (fa]\ de dimensiunile moleculelor) [i nu neglijeaz\ volumul propriu al
moleculelor; se consider\ c\ moleculele au o form\ sferic\ rigid\ cu diametrul d.
~n cazul gazului real volumul se va mic[ora, devenind (v-b) unde b reprezint\
volumul propriu al moleculelor.
Constanta b variaz\ de la gaz la gaz, dar este de ordinul 3 ⋅10 −5 m3 mol .

195
Prin urmare volumul moleculelor reprezint\ 0,15% din volumul gazului aflat în
condi]ii normale. Consecin]\ a reducerii volumului va fi cre[terea num\rului de
ciocniri a moleculelor cu pere]ii, m\rind astfel presiunea.
Introducând factori de corec]ie aupra presiunii [i volumului, ecua]ia de
stare pentru un mol de gaz se va scrie:
a
( p + 2 )(v − b) = RT
v
unde a [i b reprezint\ constante dependente de natura gazului care se determin\
experimental. Corec]ia a constitue o presiune suplimentar\ ce apare datorit\
v2
interac]iunii dintre molecule. În cazul gazului ideal, izotermele (pV=const.) sunt
m\rimi ale unei hiperbole echilaterale. Pentru gazul van der Waals presiunea
variaz\ cu volumul dup\ legea:
R ⋅T a
p = − 2
v−b v
Cei doi termeni se comport\ oarecum diferit cu varia]ia v . Când volumul
molar V descre[te de la valori mari, presiunea cre[te; cum a descre[te mai
v2
rapid, la temperatura T1 suficient de joas\, presiunea trece printr-un maxim în
punctul A (fig. A.2). Când volumul V descre[te mai departe va predomina V fa]\
de V 2 , astfel încât presiunea trece printr-un minim în punctul B [i apoi cre[te
nelimitat.

Fig. A.2 – Gazul Van


der Vaals

Odat\ cu cre[terea temperaturii punctele de maxim [i de minim sunt tot


mai pu]in eviden]iate [i mai aproape de punctul inflexiune care se afl\ între ele.
La o anumit\ temperatur\ T = Tcr , numit\ temperatur\ critic\, ele coincid într-
un punct de inflexiune, numit punct critic. Pentru T > Tcr izotermele van der
Vaals nu mai prezint\ puncte de inflexiune [i tind c\tre comportarea de tip
hiperbol\ a izotermelor gazului real.
Faptul c\ izotermele van der Waals prezint\ o zon\ (A-B) `n care
196
presiunea [i volumul scad simultan (lucru imposibil `n realitate) reprezint\ o
deficien]\ a acestei ecua]ii de stare; izotermele reale (Andrews) prezint\ o
por]iune caracterizat\ de p = ct.

197
Anexa 2
A2. AGEN}I FRIGORIFICI

A2.1. Denumire conform standardului 34 ASHRAE* [14, 15, 36, 37]


Denumire sau
Formul\ Denumire sau compozi]ie Formul\
Num\r compozi]ie (% din Num\r
chimic\ (% din mas\) chimic\
mas\)
0 1 2 3 4 5
R-10 tetraclormetan CCl4 R-407A R-32/125/134a (20/40/40) -
R-11 triclorfluormetan CCl3F R-409A R-22/124/142b (60/25/15) -
R-12 diclordifluormetan CCl2F2 R-410A R-32/125 (50/50) -
R-13 clorotrifluormetan CClF3 R-410B R-32/125 (45/55) -
R-22 clorodifluormetan CHClF2 R-413A R-218/134a/600a (9/88/3) -
R-23 trifluormetan CHF3 Amestecuri azeotrope
R-31 clorofluormetan CH2ClF R-500 R-12/152a (73,8/26,2) -
R-40 clorometan CH3Cl R-501 R-22/12 (75/25) -
R-50 metan CH4 R-502 R-22/115 (48,8/51,2) -
R-110 hexacloretan CCl3CCl3 R-503 R-23/13 (40,1/59,9) -
R-111 pentaclorfluoretan CCl3CCl2F R-504 R-32/115 (48,2/51,8) -
R-116 hexafluoretan CF3CF3 R-508A R-23/116 (39/61) -
R-120 penta cloretan CHCl2CCl3 R-509A R-22/218 (44/56) -
2,2-diclor-1,1,1-
R-123 CHCl2CF3 Compu[i organici [i anorganici
trifluoretan
R-134a 1,1,1,2-tetrafluoretan CH2FCF3 R-600 butan CH3CH2CH2CH3
R-140a 1,1,1-tricloretan CH3CCl3 R-600a izobutan CH(CH3)3
R-150a 1,1-dicloretan CHCl2CH3 R-610 etileter C2H5OC2H5
R-160 cloretan CH3CH2Cl R-631 etil amina C2H5NH2
R-218 octafluorpropan CF3CF2CF3 R-702 hidrogen H2
R-290 propan CH3CH2CH3 R-704 heliu He
Amestecuri cvasiazeotrope R-717 amoniac NH3
R-22/152a/124
R-401A - R-718 ap\ H20
(53/13/34)
R-22/152a/124
R-401B - R-728 azot N2
(61/11/28)
R-125/290/22
R-402A - R-744 bioxid de carbon CO2
(60/2/38)
R-125/290/22
R-402B - R-764 bioxid de sulf SO2
(38/2/60)
R-290/22/218
R-403A - R-1114 tetrafluoreten\ CF2=CF2
(5/75/20)
R-125/143a/134a
R-404A - R1150 eten\ CH2=CH2
(44/52/4)

A2.2. Simbolizarea agen]ilor frigorifici [14, 15, 36, 37]

Agen]ii frigorifici proveni]i din hidrocarburile din categoria alcanilor [i a


deriva]ilor lor halogena]i sunt simboliza]i prin litera R urmat\ de trei cifre (R
xyz), unde:
• x – indic\ num\rul de atomi de carbon minus unu;

*
American Society of Heating, Refrigerating and Air Conditioning Engineers
198
• y – indic\ num\rul de atomi de hidrogen plus unu;
• z – indic\ num\rul de atomi de fluor.
Când agentul frigorific con]ine [i atomi de brom, nota]ia este urmat\ de
un B, cu un indice ce reprezint\ num\rul de atomi de brom.
Pentru agen]ii de tipul alchenelor [i deriva]ilor halogena]i ai alchenelor
modul de codificare numeric\ este acela[i ca precedentul, dar se adaug\ un 1
pentru cifra miilor (exemplu R1150).
Hidrocarburile ciclice [i deriva]ii ciclici utiliza]i ca agen]i frigorifici sunt
simbolizate prin litera C, amplasat\ înaintea num\rului de identificare a fluidului
frigorific (exemplu RC 270).
Agen]ilor frigorifici de tipul compu[ilor organici le este atribuit\ seria
600, num\rul alocat fiec\rui fluid fiind arbitrar (exemplu R 630 pentru
metilamin\).
Agen]ilor care sunt compu[i anorganici le este atribuit\ seria 700 [i
pentru ob]inerea num\rului de identificare a fluidului frigorific se adaug\ la 700
masa sa molecular\ (de exemplu R 717 pentru amoniac).
Amestecurilor zeotrope le este atribuit\ seria 400, num\rul de identificare
fiind arbitrar atribuit fiec\rui fluid în parte.
Amestecurilor azeotrope le este atribuit\ seria 500, num\rul de
identificare fiind de asemenea arbitrar.

199
Anexa 3
A3. ELEMENTE DE TRANSMITEREA C|LDURII; SCHIMB|TOARE
DE C|LDUR|
A3.1. M\rimi utilizate `n transmiterea c\ldurii
• intensitatea (densitatea) fluxului de c\ldur\ (sau flux termic unitar)
reprezint\ cantitatea de c\ldur\ transmis\ prin unitatea de suprafa]\, `n
unitatea de timp; de obicei se noteaz\ cu q [i se m\soar\ `n W/m2 sau
kcal/h∙m2.
• fluxul de c\ldur\ reprezint\ cantitatea de c\ldur\ transmis\ `n unitatea de
timp; se noteaz\ cu Qh sau Q& [i se m\soar\ `n W sau kcal/h. ~ntre
intensitatea fluxului de c\ldur\ [i fluxul de c\ldur\ exist\ rela]ia:
Qh = q ⋅ S ,
`n care S este suprafa]a [m2].
• cantitatea de c\ldur\ transmis\ se noteaz\ cu Q [i se m\soar\ `n J* sau
kcal. Pentru cantitatea de c\ldur\ transmis\ sunt valabile rela]iile:
Q = q ⋅ S ⋅ τ = Qh ⋅ τ ,
unde τ este timpul, `n [s] sau [h].

A3.2. Moduri de tansmitere a c\ldurii [i rela]ii de baz\ [5, 15, 30, 33]

C\ldura se poate transmite `ntre corpuri prin conduc]ie termic\,


convec]ie termic\ sau radia]ie termic\.
Conduc]ia termic\ este modul de transmitere a c\ldurii dintr-o zon\ cu
temperatur\ ridicat\ c\tre o zon\ cu temperatur\ coborât\, `n interiorul unui corp
sau `ntre corpuri solide aflate `n contact direct, f\r\ deplas\ri aparente ale
particulelor care formeaz\ corpurile respective. Ecua]ia fundamental\ pentru
transmiterea c\ldurii prin conduc]ie este rela]ia lui Fourier (1822):
dt ⎡W ⎤
q = −λ ⋅ ⎢⎣ m 2 ⎥⎦ ,
dx
`n care λ este coeficientul de conductivitate termic\ [W/m·grd], iar dt reprezint\
varia]ia elementar\ de temperatur\ dup\ direc]ia x pe care are loc schimbul de
c\ldur\. Coeficientul de conductivitate termic\ reprezint\ cantitatea de c\ldur\
transmis\ prin conduc]ie, `n unitatea de timp, `ntre dou\ planuri paralele din
corpul considerat, situate la distan]a de un metru unul de cel\lalt; propagarea
c\ldurii are loc pe o direc]ie perpendicular\ pe cele dou\ suprafe]e.
Convec]ia termic\ reprezint\ procesul de schimb de c\ldur\ dintre un
perete [i un fluid, atunci când exist\ o diferen]\ de temperatur\ `ntre perete [i
fluid; convec]ia presupune existen]a unei mi[c\ri a particulelor ce alc\tuiesc
fluidul. Dac\ mi[carea apare doar ca urmare a modific\rii densit\]ii fluidului
odat\ cu temperatura, convec]ia se nume[te natural\; atunci când mi[carea este

*
1 W = 1 J/s.
200
determinat\ de for]e exterioare (produse de o pomp\, un ventilator etc.), convec]ia
se nume[te for]at\.
Ecua]ia fundamental\ a convec]iei termice este dat\ de rela]ia lui Newton
(1701):
⎡W ⎤
q = α ⋅ ∆t ⎢⎣ m 2 ⎥⎦ ,
unde α este coeficientul de transfer al c\ldurii prin convec]ie [W/m2·grd], iar ∆t
este diferen]a de temperatur\ [0C]. Coeficientul de convec]ie reprezint\ cantitatea
de c\ldur\ transmis\ `n unitatea de timp, prin unitatea de suprafa]\, la o diferen]\
de temperatur\ de 10C.
Radia]ia termic\ este procesul de transmitere a c\ldurii `ntre corpuri
aflate la temperaturi diferite, separate `n spa]iu, pe baza energiei electromagnetice.
Rela]ia de baz\ a radia]iei termice este ecua]ia Stefan-Boltzmann:
⎡W ⎤
q = σ 0 ⋅T 4 ⎢⎣ m 2 ⎥⎦ ,
[ ]
`n care σ 0 = 5,67 ⋅ 10 −8 W / m 2 ⋅ K 4 este coeficientul de radia]ie al corpului
negru, iar T este temperatura corpului [K].

A3.3. Cazuri particulare de transmitere a c\ldurii

A3.3.1. Transmiterea unidirec]ional\ a c\ldurii, prin conduc]ie, printr-


un perete plan omogen

Folosind nota]iile din fig. A.3 [i aplicând rela]ia lui Fourier putem scrie:
dt
q = −λ p ⋅ ,
dx
sau, separând variabilele:
q ⋅ dx = −λ p ⋅ dt ,
de unde, prin integrare `ntre limite:
δp tp2

q ⋅ ∫ dx = −λ p ⋅ ∫ dt
0 t p1

rezult\:
λp
q= ⋅ (t p1 − t p 2 ) .
δp
Utilizând nota]ia:
δp
R= ,
λp
`n care R este rezisten]a termic\, intensitatea fluxului de c\ldur\ transmis prin
conduc]ie devine:

201
t p1 − t p 2 t p1 − t p 2
q= = .
R δp
λp

Fig. A.3 – Transmiterea c\ldurii prin


conduc]ie, prin perete plan omogen
δp-grosimea peretelui;
λp-conductivitatea termic\ a materialului peretelui.

Se observ\ c\ `n cazul `n care conductivitatea termic\ este constant\,


temperatura variaz\ liniar pe grosimea peretelui.

A3.3.2. Transmiterea unidirec]ional\ a c\ldurii, prin conduc]ie, printr-


un perete plan multistrat

Pentru acest caz peretele plan se consider\ a fi format din mai multe
straturi omogene; c\ldura se transmite perpendicular pe perete (fig. A.4). Pentru
fiecare strat component al peretelui se poate scrie rela]ia determinat\ anterior
pentru peretele plan omogen:
λ1 λ λ
q1 = ⋅ (t p1 − t p 2 ), q 2 = 2 ⋅ (t p 2 − t p 3 ), q3 = 3 ⋅ (t p 3 − t p 4 ).
δ1 δ2 δ3

Fig. A.4 – Transmiterea c\ldurii prin conduc]ie


printr-un perete multistrat

Presupunând c\ fluxurile de c\ldur\ transmise prin straturi sunt acelea[i


(nu se pierde c\ldur\ prin `nc\lzirea straturilor), adic\ q = q1 = q2 = q3, rezult\:
202
δ1
t1 − t 2 = ⋅q ;
λ1
δ
t 2 − t3 = 2 ⋅ q ;
λ2
δ
t3 − t 4 = 3 ⋅ q .
λ3
Adunând rela]iile ob]inem:
3
δi
t1 − t 4 = q ⋅ ∑
i =1 λi
[i `n final rezult\ intensitatea fluxului de c\ldur\:
t1 − t 4
q= ,
3
δi

i =1 λi
sau:
t1 − t 4
q= 3
,
∑Ri =1
i

`n care Ri este rezisten]a termic\ a stratului i.


A3.3.3. Transmiterea unidirec]ional\ a c\ldurii, prin conduc]ie, printr-
un perete cilindric omogen
~n acest caz se porne[te de la rela]ia de defini]ie a fluxului de c\ldur\:
Qh = q ⋅ S .
Utilizând nota]iile din fig. A.5 [i ]inând cont de faptul c\ propagarea
c\ldurii se face radial, aplicând ecua]ia lui Fourier rezult\:
dt
Qh = − λ ⋅ ⋅ 2 ⋅π ⋅ r ⋅ l ,
dr
`n care l este lungimea cilindrului.
Aplicând metoda separ\rii variabilelor ob]inem:
Qh dr
dt = − ⋅ .
2 ⋅π ⋅ l ⋅ λ r
Integrând rela]ia `ntre limite:
tp2 r
Qh e
dr
∫t dt = −
2 ⋅ π ⋅ l ⋅ λ
⋅ ∫
r
r
,
p1 i

ob]inem:
Qh r
t p1 − t p 2 = ⋅ ln e ,
2 ⋅π ⋅ l ⋅ λ ri
203
deci rezult\ c\ distribu]ia temperaturii `n peretele cilindric este de tip logaritmic.

Fig. A.5 - Transferul de c\ldur\


prin conduc]ie, printr-un perete
cilindric omogen
l-lungimea;
di-diametrul interior;
de-diametrul exterior.

Fluxul de c\ldur\ transmis prin conduc]ie, prin peretele cilindric omogen,


va fi:
2 ⋅π ⋅ l ⋅ λ 2 ⋅π ⋅ l ⋅ λ
Qh = ⋅ (t p1 − t p 2 ) = ⋅ (t p1 − t p 2 ),
re de
ln ln
ri di
`n care re [i ri sunt raza exterioar\ [i respectiv interioar\ ale cilindrului, iar de [i di
sunt diametrul exterior [i respectiv interior.

A3.3.4. Transmiterea unidirec]ional\ a c\ldurii, prin conduc]ie, printr-


un perete cilindric multistrat

~n acest caz se consider\ peretele cilindric ca fiind format din mai multe
straturi omogene (fig. A.6); pentru fiecare strat se poate aplica rela]ia determinat\
anterior pentru peretele omogen format dintr-un singur strat:
2 ⋅ π ⋅ l ⋅ λ1
Qh1 = ⋅ (t1 − t 2 ) ;
r2
ln
r1
2 ⋅ π ⋅ l ⋅ λ2
Qh 2 = ⋅ (t 2 − t 3 ) ;
r3
ln
r2
2 ⋅ π ⋅ l ⋅ λ3
Qh 3 = ⋅ (t 4 − t 3 ) .
r4
ln
r3
Se pune condi]ia Qh = Qh1 = Qh2 = Qh3 [i, procedând ca [i `n cazul peretelui
plan multistrat, rezult\ `n final:
204
2 ⋅π ⋅ l
Qh = ⋅ (t − t ) .
3
1 ri +1 1 4

i =1 λi
⋅ ln
ri

Fig. A.6 – Transferul de c\ldur\ prin


conduc]ie, prin perete cilindric multistrat

A3.3.5. Transmiterea unidirec]ional\ a c\ldurii, prin conduc]ie [i


convec]ie

Majoritatea schimb\toarelor de c\ldur\ asigur\ transmiterea c\ldurii `ntre


dou\ fluide, separate printr-un perete metalic. ~n acest caz, transmiterea c\ldurii
se realizeaz\ prin convec]ie `ntre fluide [i perete [i prin conduc]ie prin materialul
peretelui.
~n fig. A.7 este prezentat cazul transmiterii c\ldurii `ntre dou\ fluide,
separate printr-un perete plan omogen.
.

Fig. A.7 – Transmiterea


c\ldurii prin conduc]ie [i
convec]ie, prin perete plan
omogen

Transmiterea c\ldurii prin convec]ie se face conform legii lui Newton:


• ( )
q1 = α 1 ⋅ t f 1 − t p1 - intensitatea fluxului transmis de la fluidul (1) la
perete;
205
• q3 = α 1 ⋅ (t p 2 − t f 2 ) - intensitatea fluxului transmis de la perete la fluidul
(2).
Transmiterea c\ldurii prin peretele omogen respect\ rela]ia stabilit\
anterior (vezi A3.3.1):
t p1 − t p 2
q2 =
δp
λp
Se pune condi]ia:
q = q 1 = q2 = q3
[i dup\ prelucrarea rela]iilor anterioare, ob]inem:
q
t f 1 − t p1 = ;
α1
q
t p1 − t p 2 = ;
δp
λp
q
t p2 − t f 2 = .
α2
Adunând rela]iile ob]inem `n final:
t f1 − t f 2
q= .
1 δp 1
+ +
α1 λ p α 2
Se noteaz\ rezisten]a termic\ ca fiind:
1 δp 1
R= + +
α1 λp α2
[i intensitatea fluxului de c\ldur\ se poate scrie sub forma:
t f1 − t f 2
q= .
R
~n cazul `n care peretele plan este multistrat (de exemplu format dintr-un
strat de piatr\ depus\ din ap\, un strat metalic [i un strat de vopsea la exterior),
rela]ia pentru intensitatea fluxului de c\ldur\ va fi:
t f1 − t f 2
q= = k ⋅ (t f 1 − t f 2 ) ,
1 δ
n
1
+∑ i +
α 1 i =1 λi α 2
`n care n este num\rul de straturi ce formeaz\ peretele, iar k este coeficientul
global de schimb de c\ldur\, determinat cu rela]ia:

206
1 1
k= = .
1 n
δi 1 R
+∑ +
α1 i =1 λ i α2

Pentru cazul schimbului de c\ldur\ `ntre dou\ fluide separate printr-un


perete cilindric omogen, (fig. A.8), fluxurile de c\ldur\ transmise prin convec]ie
vor fi:
( )
• Qh1 = α 1 ⋅ t f 1 − t p1 ⋅ 2 ⋅ π ⋅ r ⋅ l ;
• Q3 = α 1 ⋅ (t p2 −tf2 )⋅ 2 ⋅ π ⋅ r ⋅ l .

Fig. A.8 – Transmiterea


c\ldurii prin conduc]ie [i
convec]ie, prin perete cilindric
omogen

Pentru conduc]ia prin peretele cilindric se utilizeaz\ rela]ia determinat\


anterior (vezi A3.3.3):
2 ⋅π ⋅ l ⋅ λ
Qh 2 = ⋅ (t p1 − t p 2 ).
re
ln
ri
Ca [i `n cazurile anterioare se pune condi]ia Qh = Qh1 = Qh2 = Qh3 [i
ob]inem `n final:
2 ⋅π ⋅ l ⋅ λ
Qh = ⋅ (t f 1 − t f 2 ).
1 re 1
+ ln +
ri ⋅ α 1 ri re ⋅ α 2
Pentru peretele cilindric multistrat fluxul de c\ldur\ va fi dat de rela]ia:
2 ⋅π ⋅l
Qh = ⋅ (t f 1 − t f 2 ) ,
1 1n
ri +1 1
+ ∑ ⋅ ln +
ri ⋅ α 1 i =1 λi ri re ⋅ α 2
`n care n este de asemenea num\rul de straturi ce formeaz\ peretele cilindric.

207
A3.3.5. Schimbul de c\ldur\ prin suprafe]e extinse [5, 15]

Prin suprafe]e extinse se `n]eleg suprafe]ele de schimb de c\ldur\


prev\zute cu aripioare sau nervuri. ~n cazul gazelor, pentru care coeficien]ii de
transfer prin convec]ie au valori mici, existen]a suprafe]elor extinse permite
cre[terea suprafe]ei de schimb de c\ldur\ [i deci asigur\ m\rirea fluxului de
c\ldur\ transmis.
Aripioarele pot avea forme diverse (rectangulare, circulare etc.), iar `n
sec]iune longitudinal\ pot avea form\ paralelipipedic\, de triunghi etc.
~n tehnica frigului suprafe]ele nervurate se utilizeaz\ `n construc]ia
vaporizatoarelor [i condensatoarelor.
Pentru nervur\ se define[te randamentul nervurii η, definit ca raportul
`ntre fluxul termic efectiv transmis [i fluxul termic maxim, ce ar putea fi transmis
dac\ temperatura pe `ntreaga lungime a aripioarei ar fi egal\ cu temperatura la
baza acesteia (`n realitate, temperatura scade de la baz\ c\tre vârf).
Pentru cazul unui perete plan prev\zut cu nervuri rectangulare (fig. A.9),
la care fluidul de pe partea cu nervuri este un gaz, se noteaz\ cu Sn suprafa]a
nervurat\ [i cu S’ suprafa]a peretelui cuprins\ `ntre nervuri. Suprafa]a total\ de
schimb de c\ldur\ pe partea gazului va fi:
St = S n + S ' .
Dac\ Qh este fluxul de c\ldur\ transmis, pe partea cu aripioare acesta are
dou\ componente:
Qh = Qn + Q ' ,
unde Qn este fluxul transmis prin nervuri, iar Q’ este fluxul transmis prin
suprafa]a dintre nervuri.

Fig. A.9 – Schimbul de c\ldur\ prin


suprafe]e extinse
αn - coeficient de transfer de c\ldur\ prin convec]ie,
pentru nervuri;
α’ - coeficient de transfer de c\ldur\ prin convec]ie,
pentru suprafa]a dintre nervuri;
λ - conductivitatea termic\ a materialului;
δ - grosimea peretelui.

Folosind randamentul termic al aripioarei [i aplicând rela]ia lui Newton


pentru transferul de c\ldur\ prin convec]ie, putem scrie:
( )
Qn = η ⋅ Qn ,max = η ⋅ α n ⋅ S n ⋅ t p 2 − t f 2 ,
`n care η este randamentul aripioarei, iar Qn,max este fluxul termic maxim ce poate
fi transmis dac\ temperatura este acea[i pe toat\ lungimea aripioarei (egal\ cu
temperatura de la baza acesteia).
208
Fluxul de c\ldur\ transmis prin spa]iul dintre aripioare va fi:
(
Q' = α '⋅S '⋅ t p 2 − t f 2 . )
Rezult\ c\ fluxul total de c\ldur\ transmis pe partea dinspre fluidul rece
se va calcula cu rela]ia:
(
Qh = (η ⋅ α n ⋅ S n + α '⋅S ') ⋅ t p 2 − t f 2 . )
Se define[te un coeficient echivalent de transfer prin convec]ie, pentru
fa]a nervurat\:
(
Qh = α ech ⋅ S t ⋅ t p 2 − t f 2 , )
iar din egalitatea fluxurilor de c\ldur\ determinate prin cele dou\ rela]ii rezult\:
Sn S'
α ech = η ⋅ α n ⋅ + α '⋅ .
St St
Din ecua]iile fluxului de c\ldur\ ob]inem egalit\]ile:
λ
Qh = α 1 ⋅ S1 ⋅ (t f 1 − t p1 ) = ⋅ S1 ⋅ (t p1 − t p 2 ) = α ech ⋅ S t ⋅ (t p 2 − t f 2 ) ,
δ
iar `n final rezult\ fluxul de c\ldur\ transmis:
t f1 − t f 2
Qh = ,
1 δ 1
+ +
α 1 ⋅ S1 λ ⋅ S1 α ech ⋅ S t
sau:
t f1 − t f 2
Qh = ⋅S ,
1 δ 1 S1 1
+ + ⋅
α 1 λ α ech S t
ori:
t f1 − t f 2
Qh = ⋅ St .
1 St δ St 1
⋅ + ⋅ +
α 1 S1 λ S1 α ech
Raportul St/S1 se nume[te coeficient de nervurare [i are valori cuprinse
`ntre 2 [i 20, `n func]ie de tipul nervurilor.
Folosind nota]iile:
1 1
k S1 = , k St = ,
1 δ 1 S1 1 St δ St 1
+ + ⋅ ⋅ + ⋅ +
α 1 λ α ech S t α 1 S1 λ S1 α ech
care definesc coeficien]ii globali de schimb de c\ldur\, fluxul de c\ldur\ se poate
scrie [i sub urm\toarele forme:
Qh = k S1 ⋅ S1 ⋅ (t f 1 − t f 2 )
sau
Qh = k St ⋅ S t ⋅ (t f 1 − t f 2 ) .

209
A3.4. Schimb\toare de c\ldur\ [1, 5, 6, 15]

Schimb\toarele de c\ldur\ sunt aparate termice `n care are loc transferul


c\ldurii de la un fluid cu temperatur\ mai ridicat\ (fluid termic primar) c\tre un
fluid cu temperatur\ mai mic\ (fluid termic secundar), `n procese de `nc\lzire,
r\cire, vaporizare, condensare sau `n procese termice complexe.
~n func]ie de modul de realizare a transferului de c\ldur\, schimb\toarele
de c\ldur\ pot fi: aparate cu contact indirect [i aparate cu contact direct.
Schimbatoarele cu contact indirect (de suprafa]\) sunt aparate la care
cei doi agen]i termici nu sunt în contact direct, ei fiind separa]i de o suprafa]\ de
schimb de c\ldur\ cu care vin în contact permanent sau periodic.
Atunci când cele dou\ fluide vin în contact permanent cu suprafa]a de
schimb de c\ldur\, schimb\torul de caldura este de tip recuperativ. În figura A.10
este prezentat schematic cel mai simplu aparat de acest tip, schimb\torul cu ]evi
concentrice; unul dintre fluide circul\ prin interiorul ]evii centrale, cel\lalt prin
spa]iul dintre cele dou\ ]evi.

Fig. A.10 – Schimb\tor


de c\ldur\ recuperativ.

Dac\ agen]ii termici vin în contact alternativ cu suprafa]a de transfer de


c\ldur\, fluxul termic schimbându-[i periodic direc]ia, schimb\torul de c\ldur\
este de tip regenerativ. Aparatele regenerative pot fi realizate cu suprafa]\ fix\
(figura A.11a) sau rotativ\ (figura A.11b).

Fig. A.11 – Schimb\toare de c\ldur\ regenerative


a-schimb\tor regenerativ cu umplutur\ fix\; b) schimb\tor regenerativ rotativ.

Schimb\toarele de c\ldur\ cu contact direct sunt aparate la care agen]ii


termici nu mai sunt separa]i de o suprafa]\, ei amestecându-se unul cu celalalt.
Acestea pot fi aparate f\r\ umplutur\, la care transferul de c\ldur\ se realizeaz\ la
210
suprafa]a fluidului pulverizat în pic\turi fine sau care curge în [uvi]e (fig. A.12a),
sau aparate cu umplutur\, la care transferul termic apare la suprafa]a unei pelicule
formate pe umplutura schimb\torului (fig. A.12b).

Fig. A.12 – Schimb\toare


de c\ldur\ cu contact
direct
a) f\r\ umplutur\;
b) cu umplutur\.

Fig. A.13 - Tipuri


principale de
curgere

a) contracurent;
b) echicurent;
c) curent încruci[at,
ambele fluide
amestecate;
d) curent încruci[at,
un fluid amestecat [i
cel\lalt neamestecat;
e) curent încruci[at,
ambele fluide
neamestecate

~n func]ie de modul `n care are loc curgerea fluidelor, schimb\toarele de


c\ldur\ pot fi (fig. A13):
• `n echicurent;
• `n contracurent;
• `n curent încruci[at;
• `n curent compus.
Curgerea în contracurent presupune c\ cei doi agen]i termici circul\ pe
lâng\ suprafa]a de schimb de caldur\ paralel [i în sensuri contrarii. Curgerea în
contracurent asigur\ cea mai mare diferen]\ medie de temperatur\ `ntre agen]ii
termici, îns\ temperatura peretelui la intrarea fluidului cald este maxim\.
Curgerea în echicurent apare în cazul circula]iei agen]ilor termici paralel
[i în acela[i sens, pe lâng\ suprafa]a de transfer de c\ldur\. Acest tip de curgere
realizeaz\ cea mai mic\ diferen]\ medie de temperatur\, îns\ cea mai bun\ r\cire
211
a peretelui în zona de intrare a fluidului primar.
Circula]ia în curent încruci[at presupune curgerea perpendicular\ a
celor doi agen]i termici. În acest caz se pot distinge trei situa]ii: ambele fluide
amestecate, un fluid amestecat [i cel\lalt neamestecat, ambele fluide
neamestecate.
Un fluid se nume[te "neamestecat" atunci când are aceea[i temperatur\ în
orice plan normal pe direc]ia sa de curgere, deci temperatura sa variaz\ numai în
lungul curgerii. ~n cazul fluidului "amestecat" exist\ o diferen]\ de temperatur\ [i
în planul normal la direc]ia de curgere.
În cazul în care agen]ii termici au mai multe treceri prin ]evi sau manta
curgerea este compus\ (fig. A.14), aceasta fiind o combina]ie `ntre cele trei tipuri
anterioare de curgere.

Fig. A.14 – Schimb\toare de c\ldur\ având curgere compus\


a) o trecere prin manta [i dou\ treceri prin ]evi; b) dou\ treceri prin manta [i patru treceri prin ]evi;
c) o trecere prin manta [i trei treceri prin ]evi; d) trei treceri prin manta [i [ase treceri prin ]evi.

Calculul schimb\toarelor de c\ldur\ se face pornind de la ecua]iile de


bilan] termic [i de transfer termic.
Ecua]ia de bilan] termic este:
Q& 1 = Q& 2 + Q& p ,
unde Q& 1 este fluxul de c\ldur\ cedat de c\tre fluidul primar (cald), Q& 2 este fluxul
de c\ldur\ primit de c\tre fluidul secundar, iar Q& p reprezint\ fluxul de c\ldur\
pierdut spre exteriorul aparatului.
Fluxurile de c\ldur\ schimbate de c\tre fluide sunt date de rela]iile (vezi
[i fig. A.15):
Q& 1 = m& 1 ⋅ c p1 ⋅ (t '1 −t1 ' ') = m& 1 ⋅ (i '1 −i ' '1 );
Q& 2 = m& 2 ⋅ c p 2 ⋅ (t ' ' 2 −t 2 ') = m& 2 ⋅ (i ' ' 2 −i ' 2 ),
`n care:
• m & 1 [i m& 2 sunt debitele fluidelor [kg/s];
212
• cp1 [i cp2 sunt c\ldurile specifice la presiune constant\ ale fluidelor
[J/kg·grd];
• t’ [i t’’ sunt temperaturile fluidelor la intrarea, respectiv ie[irea din
schimb\torul de c\ldur\ [0C];
• i’ [i i’’ sunt entalpiile specifice ale fluidelor la intrarea, respectiv ie[irea
din schimb\tor [kJ/kg].

Fig. A15 – Elemente pentru calculul schimb\toarelor de c\ldur\

Ecua]ia de transfer termic se scrie sub forma general\:


Q& = k ⋅ S ⋅ ∆t med ,
unde k este coeficientul global de schimb de c\ldur\, S este aria suprafe]ei prin
care are loc schimbul de c\ldur\, iar ∆tmed este diferen]a medie de temperatur\
dintre cele dou\ fluide.
Pentru schimb\toarele de c\ldur\ având curgere paralel\ (fig. A.15) se
utilizeaz\ diferen]a medie logaritmic\ de temperatur\:
∆t max − ∆t min
∆t med = ,
∆t max
ln
∆t min
`n care ∆tmax este diferen]a maxim\ dintre temperaturile celor doi agen]i, iar ∆tmin
este diferen]a de temperatur\ minim\.
Pentru schimb\toarele de c\ldur\ având curgere neparalel\, diferen]a
medie de temperatur\ se determin\ cu rela]ia:
213
∆t med = F ⋅ ∆t medCC ,
unde F este un factor de corec]ie, iar ∆tmedCC este diferen]a medie logaritmic\ de
temperatur\, determinat\ pentru un schimb\tor de c\ldur\ `n contracurent (fig.
A.15b) la care temperaturile de intrare [i de ie[ire ale fluidelor sunt acelea[i ca [i
`n cazul aparatului pentru care se face calculul.
Factorul de corec]ie F se determin\ din diagrame trasate pentru fiecare
schem\ de curgere neparalel\, `n func]ie de parametrii P [i R.
Criteriul P are sensul unei eficacit\]i termice, fiind definit ca raportul
dintre gradul de înc\lzire al agentului secundar în aparat [i diferen]a maxim\
disponibil\:
t 2 ' '−t 2 '
P= .
t1 '−t ' 2
Criteriul R reprezint\ raportul între capacit\]ile termice* ale celor doi
agen]i termici:
C 2 t1 '−t1 ' '
R= = .
C1 t 2 ' '−t 2 '
Pentru calculul efectiv al schimb\torului de c\ldur\ se poate utiliza o
metod\ grafo-analitic\, care presupune reprezentarea grafic\ a intensit\]ii
fluxurilor de c\ldur\ pentru fiecare fluid `n parte.
De exemplu, pentru cazul condensatorului r\cit cu aer al unei instala]ii
frigorifice, temperatura agentului primar este constant\, fiind temperatura de
condensare a agentului frigorific tk. Condensatorul fiind r\cit cu aer, la intrarea `n
condensator aerul are temperatura t2’, iar la ie[ire are temperatura t2’’.
Se calculeaz\ diferen]a de temperatur\ medie logaritmic\ ∆tmed, cu rela]ia
anterioar\; temperatura medie a aerului va fi:
t m 2 = t k − ∆t med .
Intensitatea fluxului termic pe partea agentului frigorific este:
(
q S1 = α 1 ⋅ t k − t p , )
`n care α1 este coeficientul de schimb convectiv de c\ldur\ pentru agentul
frigorific, iar tp este temperatura peretelui schimb\torului.
Intensitatea fluxului termic pe partea aerului se determin\ cu rela]ia:
(
qS 2 = k ⋅ t p − tm2 , )
unde k este coeficientul global de schimb de c\ldur\*.
Cele dou\ intensit\]i ale fluxului termic se reprezint\ grafic, pentru
diverse valori ale temperaturii peretelui (fig. A.16).
~n punctul de intersec]ie al celor dou\ curbe se determin\ temperatura tp a
peretelui schimb\torului [i intensitatea fluxului termic q Scalc . Cunoscându-se

*
capacitatea termic\ C = m
& ⋅cp .
*
se folose[te coeficientul global de schimb de c\ldur\ deoarece pe partea aerului exist\
suprafe]e extinse (nervuri).
214
intensitatea fluxului de c\ldur\, se poate calcula suprafa]a de schimb de c\ldur\,
pornind de la sarcina termic\ a condensatorului (care rezult\ din calculul termic al
instala]iei frigorifice):
S=
Φ
q Scalc
[m ],
2

unde Φ este sarcina termic\ [W].


Pentru calculul coeficientului de transfer al c\ldurii prin convec]ie [i a
coeficientului global de schimb de c\ldur\ se folosesc rela]ii specifice, care ]in
cont de regimul de curgere al celor dou\ fluide, de tipul schimb\torului de c\ldur\
etc.

Fig. A.16 – Principiul


metodei grafo-analitice

215
Anexa 4
A4. CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR ALIMENTARE

A4.1. Suprafa]a de calcul pentru unele produse alimentare

Produsul Suprafa]a [m2] `n func]ie de masa m [kg]


Carne de vit\ 0,02∙m
Carne de porc 0,013∙m + 1,4
Carne de oaie 0,035∙m + 0,65
Pe[te (0,5...3,5 kg) 0,089∙m... 0,054∙m
Pere (neambalate) 0,1∙m
Pere (ambalate `n l\zi de 20 kg) 0,004∙m
Salat\ neambalat\, `n curent de aer 0,4∙m

A4.2. Densitatea produselor alimentare, `nainte [i dup\ congelare

Produsul Densitatea [kg/m3]


~n stare proasp\t\ Dup\ congelare
Piersici 1010 950
Caise 1000 940
Afine, coac\ze 1000 950
Prune 1030 980
C\p[uni 900 840
Vi[ine 1040 990
Maz\re 1020 970
Fasole 950 890
Ro[ii 1000 940
Carne slab\ 1000 960
Carne gras\ 920 900
Unt 950 940
Pe[te slab 1000 950

216
Anexa 5
A5. AUTOFRIGORIFICE

Autofrigorificele sunt autovehicule echipate cu agregate frigorifice care


menţin o temperatură adecvată transportului unor produse alimentare perisabile în
interiorul unor camere frigorifice montate pe un şasiu auto. Agregatele frigorifice
cele mai utilizate pe autovehiculele de fabricaţie indigenă sunt:
- Thermo King tip NWD-30;
- Thermo King tip XKW-30;
- Thermo King tip XRW-30;
- TNT-10D, TNP-10 şi TNP-20D;
- BJS-31-67 care echipează remorcile ALKA-N12.
Schema funcţională a agregatului frigorific Thermo King tip NWD-30
este prezentată în fig. A.17. Volumul interior al camerei frigorice este de 55 – 65
m3, iar coeficientul global de transfer de căldură al caroseriei izolate este 0,35
kcal/m2h°C. Agregatul poate asigura menţinerea în interior a unei temperaturi
constante de până la -30°C. Principalele părţi componente ale agregatului sunt:
- motorul cu ardere internă;
- compresorul frigorific;
- instalaţia frigorifică;
- instalaţia electrică.
Compresorul agregatului este acţionat prin intermediul unui cuplaj de
către un motor Diesel care asigură simultan şi antrenarea a două ventilatoare; unul
dintre ventilatoare realizează răcirea condensatorului instalaţiei frigorifice, iar cel
de al doilea este destinat circulaţiei aerului peste vaporizator, asigurând astfel
răcirea camerei frigorifice. Funcţionarea motorului cu aprindere prin comprimare
se poate face în regim de turaţie redusă, la cca.1400 rot/min, sau în regim de
turaţie nominală de 2200 rot/min Compresorul instalaţiei frigorifice este cu patru
cilindri în V, carter din aluminiu, cilindri amovibili din fontă şi pistoane fără
segmenţi. Pentru a se preveni depăşirea presiunii admisibile a freonului din
instalaţie, care are valoarea de 21 daN/cm2, pe colectorul de refulare al
compresorului se montează un întrerupător presostatic care asigură oprirea
motorului termic de antrenare prin întreruperea alimentării acestuia cu
combustibil. Acest întrerupător restabileşte circuitul de alimentare a motorului
numai la scăderea presiunii agentului frigorific din instalaţie sub valoarea de 16
daN/cm2.
Agentul frigorific utilizat în instalaţie este freon 12 (R12). Pentru
realizarea unei izolaţii termice corespunzătoare în construcţia camerei frigorifice
se folosesc panouri de tip sandwich, formate din foi de tablă din aluminiu între
care se găseşte spumă poliuretanică sau polistiren expandat, îmbinate prin nituire.
Menţinerea temperaturii comandate se face prin acţionarea instalaţiei frigorifice
comandată de instalaţia electrică.
Agregatul frigorific poate funcţiona în următoarele regimuri:
- regimul de răcire;
- regimul de încălzire;
217
- regimul de dezgheţare.

A5.1. Regimul de răcire

Agregatul funcţionează în regim de răcire atunci când temperatura


mediului ambiant este mai mare decât temperatura reglată de termostatul
instalaţiei frigorifice. Elementele componente ale instalaţiei sunt prezentate în fig.
A.17, în care este redată şi circulaţia freonului în acest regim.
Freonul, încălzit şi aflat în stare de vapori, este refulat de către
compresorul (1) prin ventilul de refulare (2), furtunul flexibil (3) şi conducta (4),
spre tripla valvă (5). Acest circuit al freonului, de la compresor până la tripla
valvă, este identic în toate cele trei regimuri de funcţionare.
În regim de răcire, pistonaşul din interiorul triplei valve (5) este deplasat
spre stânga sub acţiunea unui arc, freonul în stare gazoasă fiind astfel obligat să
iasă din tripla valvă prin racordul superior din dreapta şi să ajungă în
condensatorul (6). În condensator are loc condensarea agentului frigorific, cu
cedare de căldurâ către mediul exterior. Freonul lichid trece, după ieşirea din
condensator, prin supapa de sens unic (7) şi ajunge în rezervorul de freon (8),
prevăzut cu un vizor (9) pentru observarea nivelului.
Atunci când sunt necesare intervenţii asupra instalaţiei frigorifice, cea mai
mare parte a freonului poate fi depozitată în condensator şi rezervorul de freon,
prin închiderea ventilului (10), evitându-se astfel pierderile de agent frigorific.
Din rezervorul (8) freonul lichid iese prin conducta (11) şi ajunge la filtrul
uscător (12), care are rolul de reţinere a umidităţii din sistem în vederea evitării
obturării instalaţiei prin îngheţare. Din acest filtru freonul ajunge printr-o
conductă la subrăcitorul (13), aflat în interiorul caroseriei. În interiorul acestuia
freonul este subrăcit, cedând căldură vaporilor de freon care circulă în sens opus
prin mantaua schimbătorului, dinspre vaporizator către compresor.
În continuare agentul frigorific în stare lichidă ajunge la valva de
expansiune (14), care reglează cantitatea de freon care pătrunde în vaporizatorul
(18) în funcţie de temperatura vaporilor la ieşirea din vaporizator. În acest scop,
valva de expansiune este legată printr-un tub capilar cu bulbul sensibil (15),
montat pe conducta (19) de ieşire din vaporizator.
Debitul de freon este reglat prin acţiunea unei membrane asupra unei
supape-ac. Partea din stânga a membranei este în legătură cu bulbul sensibil prin
tubul capilar în timp ce partea din dreapta este legată prin intermediul conductei
de egalizare (16) de conducta (19) de ieşire din condensator. Dacă temperatura
vaporilor care ies din condensator este prea mare (debit mic de agent frigorific),
gazul din bulbul (15) se încălzeşte şi acţionează membrana, care deplasează
supapa-ac şi asigură astfel trecerea unei cantităţi suplimentare de freon lichid spre
vaporizator. Creşterea presiunii vaporilor de agent frigorific din conducta (19)
acţionează membrana în sens contrar, prin conducta de egalizare (16), închizând
supapa-ac. Astfel se realizează un echilibru în sistem prin autoreglarea cantităţii
de freon din vaporizator în funcţie de presiunea şi temperatura agentului la ieşirea
din serpentina acestuia.
218
Fig. A.17 – Schema funcţională a agregatului frigorific Thermo King tip NWD-30
1-compresor; 2-ventil de refulare; 3-racord flexibil de refulare; 4-conductă de refulare; 5-triplă valvă;
6-condensator; 7-supapă închidere; 8-rezervor freon; 9-vizor; 10-ventil golire; 11-conductă lichid; 12-
filtru deshidrator; 13-schimbătorul intern de căldură; 14-valva de expansiune; 15-bulbul sensibil al
valvei de expansiune; 16-conductă de egalizare; 17-distribuitor; 18-evaporator; 19-conductă de
aspiraţie; 20-acumulator de lichid; 21-racord flexibil; 22-ventil aspiraţie; 23-bloc aspiraţie; 24-
serpentină de dezgheţare; 25-conductă gaze calde; 26-solenoid; 27-ventil de siguranţă; 28-ventil de
închidere; 29-clapetă de congelare.

După trecerea din valva de expansiune (14), în care freonul ajunge sub
formă lichidă la presiune ridicată, acesta trece în distribuitorul (17) care,
alimentează vaporizatorul. În vaporizator, datorită presiunii scăzute, are loc
vaporizarea agentului frigorific, însoţită de absorbţie de căldură.
După vaporizarea freonului acesta părăseşte vaporizatorul prin colectorul
de aspiraţie (19). De aici vaporii ajung la subrăcitorul (13), în mantaua acestuia,
219
unde, dată fiind temperatura lor scăzută, preiau căldura de la freonul lichid care
trece prin conducta interioară spre valva de expansiune, mărind astfel
randamentul frigorific al instalaţiei. Din mantaua schimbătorului intern de căldură
freonul ajunge în acumulatorul de lichid (20), aflat în exteriorul caroseriei, iar de
aici, prin furtunul flexibil de aspiraţie (21), agentul frigorific trece spre ventilul de
aspiraţie (22), ajunge la regulatorul de presiune (23) şi apoi la compresor.
Furtunul flexibil de aspiraţie (21), la fel ca şi furtunul de refulare (3),
împiedică transmiterea vibraţiilor de la grupul motopropulsor la instalaţia
frigorifică. Ventilul de aspiraţie (22) este prevăzut cu un racord pentru montarea
unui manometru sau a unui furtun pentru încărcarea instalaţiei cu agent frigorific.
Regulatorul de presiune (23) reglează presiunea de aspiraţie a compresorului şi
astfel limitează debitul de agent frigorific vehiculat la temperaturi ridicate de
vaporizare.
Dacă freonul circulă prin instalaţie numai în baza circuitului descris mai
sus instalaţia realizează o răcire continuă, temperatura coborând fără a se face
limitarea acesteia la o anumită valoare. În timpul exploatării, motorul termic al
agregatului frigorific funcţionează la turaţia ridicată de 2200 rot/min până la
atingerea unei temperaturi situate în apropierea temperaturii reglate (cu 2 – 3°C
mai mare decât valoarea dorită), acesta trecând apoi în regim de funcţionare la
turaţia joasă de 1400 rot/min. Funcţionarea instalaţiei în regim de răcire este
semnalizată prin aprinderea unui bec de control cu înscrisul „COOL”.
Temperatura în interiorul caroseriei se poate citit în orice moment cu ajutorul unui
termometru montat de asemenea pe panoul de comandă.

A5.2. Regimul de încălzire

În acest regim freonul nu mai circulă prin condensator pentru a fi răcit;


din compresor, trecând prin tripla valvă, agentul frigorific ajunge cald în
vaporizator, pentru a realiza astfel încălzirea aerului din interiorul caroseriei şi
degivrarea vaporizatorului.
Comanda acestui circuit se face prin intermediul unui ventil acţionat de
solenoidul (26), care se găseşte montat pe o conductă ce face legătura între
capătul anterior al triplei valve (5) şi regulatorul de aspiraţie (23). Când bobina
solenoidului nu este alimentată cu energie electrică, ventilul de închidere
comandat de aceasta este închis. La alimentarea solenoidului, ventilul se deschide
şi permite realizarea legăturii dintre aspiraţia compresorului şi tripla valvă, ceea
ce face ca pistonaşul acesteia să fie deplasat spre dreapta prin acţiunea depresiunii
create la aspiraţie. Astfel, freonul ajuns la tripla valvă va ieşi prin racordul
superior din stânga, racordul spre condensator fiind închis de către piston.
Solenoidul (26) este alimentat de la un microîntrerupător al termostatului atunci
când agregatul funcţionează în regim de încălzire, sau de la releul de decongelare
în regimul de dezgheţare.
Agentul frigorific cald, refulat de compresor în stare de vapori prin
ventilul de refulare (2) şi furtunul flexibil (3), ajunge la tripla valvă (5) şi iese din
aceasta prin racordul superior din stânga, intrând în conducta (25), ramificată în
220
două conducte cu diametre diferite. Prin conducta cu diametru mic agentul
frigorific ajunge la rezervorul de freon (8), antrenând freonul lichid aflat aici şi
mărind astfel randamentul de încălzire. În această situaţie, supapa de sens unic (7)
este închisă şi nu permite trecerea freonului spre condensator. De la rezervorul (8)
freonul circulă în instalaţie la fel ca în regimul de răcire.
Prin conducta cu diametru mai mare freonul pătrunde în interiorul
caroseriei şi străbate serpentina de dezgheţare (24), amplasată pe fundul carcasei
vaporizatorului cu scopul de a topi gheaţa formată din apa condensată şi pentru a
preveni îngheţarea apei care se scurge pe ţevile şi aripioarele vaporizatorului
atunci când agregatul funcţionează în regim de încălzire sau de dezgheţare, iar
temperatura iniţială în incinta frigorifică are valori negative.
La ieşirea din serpentina (24), freonul intră în distribuitorul (17), iar de
aici în vaporizatorul (18), pe care îl încălzeşte; astfel aerul vehiculat de
ventilatorul vaporizatorului se va încălzi. Din vaporizator freonul ajunge în
mantaua schimbătorului subrăcitorului (13), trece în acumulatorul (separatorul) de
lichid (20) şi apoi la compresor. Datorită freonului cald care trece prin conducta
(19), bulbul termosensibil (15) al valvei de expansiune (14) va comanda
deplasarea membranei spre dreapta şi va deschide cuiul poantou, permiţând
freonului ajuns aici de la rezervorul (8) să circule în instalaţie, mărind
randamentul de funcţionare în regim de încălzire.
Funcţionarea instalaţiei în regim de încălzire este semnalizată prin
aprinderea unui bec de control cu înscrisul „HEAT”. În situaţia când temperatura
comandată este mult peste valoarea temperaturii mediului exterior, agregatul va
funcţiona în regim de turaţie ridicată la 2200 rot/min, până la apropierea cu 2-3 °C
de valoarea reglată a temperaturii; apoi motorul cu ardere internă trece la regimul
de turaţie mică de 1400 rot/min. Menţinerea temperaturii comandate se face din
acest moment printr-o succesiune de regimuri de răcire şi încălzire la turaţie mică.

A5.3. Regimul de dezgheţare

Agregatul este programat din construcţie ca la obturarea cu gheaţă a


peste 50 – 60 % din secţiunea de trecere pentru aer a vaporizatorului să se
comande automat funcţionarea în regim de dezgheţare. Acest regim nu este
altceva de cât un regim de încălzire cu turaţie ridicată la care, în plus, se comandă
de către un electromagnet închiderea clapetei (29), care astfel nu mai permite
trecerea aerului vehiculat de către ventilatorul vaporizatorului spre camera
frigorifică.
În regim de dezgheţare freonul are acelaşi circuit ca în regimul de
încălzire, astfel că de la tripla valvă (5) agentul frigorific ajunge în serpentina de
decongelare (24) şi apoi la distribuitorul (17), ocolind valva de expansiune (14);
agentul frigorific intră în vaporizatorul (18), unde topeşte gheaţa depusă pe ţevile
şi lamelele acestuia, precum şi gheaţa din tava de sub vaporizator. Apa rezultată
din topirea brumei şi a gheţii este evacuată spre exterior din tavă prin două tuburi
de cauciuc, pe lângă peretele frontal al caroseriei.
Funcţionarea în regim de dezgheţare este semnalizată pe panoul de
221
control prin aprinderea becului marcat „DEFROST”.
Atunci când agregatul trebuie să asigure o anumită temperatură
comandată de la termostat, la atingerea temperaturii regimul de funcţionare se
schimbă din răcire în încălzire şi invers în jurul valorii comandate, acest lucru
fiind vizibil şi prin semnalizarea luminoasă aferentă celor două regimuri,
alternanţa luminilor fiind şi un semn de bună funcţionare a instalaţiei.

222
BIBLIOGRAFIE
1. Badea A. [.a., 2003 – Bazele termoenergeticii. Univ. „Politehnica”,
Bucure[ti.
2. B\lan M. – Instala]ii frigorifice – teorie [i programe de instruire. Univ.
Tehnic\ Cluj-Napoca (http://www.termo.utcluj.ro/if/).
3. B\lan M., Ple[a Angela, 2003 - Instala]ii frigorifice – construc]ie,
func]ionare [i calcul. Univ. Tehnic\ Cluj – Napoca.
4. Brujan E.A., - Ventila]ia [i condi]ionarea aerului. Edit. Printech, Bucure[ti.
5. Chiriac, Fl., 1982 - Procese de transfer de căldură şi masă în instalaţiile
industriale. Edit. Tehnic\, Bucureşti.
6. Chiriac, F., 1981 - Instalaţii frigorifice. Edit. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
7. Chiriac F. ş.a., 1979 - Instalaţii frigorifice - calculul termic al instalaţiilor
frigorifice cu comprimare mecanică de vapori (îndrumător de proiectare).
Institutul de Construcţii, Bucureşti.
8. D\nescu A., Nicolescu T., 1967 – Termotehnic\ [i instala]ii termice `n
agricultur\. Edit. Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti.
9. Dennis C., Stringer M., 1990 (editori) - Chilled Foods. Wiley & Sons, New
York, USA.
10. Enache D. [.a., 2005 – Instala]ii de ventilare [i climatizare - `ndrum\tor de
proiectare (vol. I). Edit. MATRIXROM, Bucure[ti.
11. Fellows, P., 1994 - Food Processing Technology, principles and practice.
CRC Press, Boca Raton, USA.
12. Gheorghe V.D., 2000 - Procese în instalaţii frigorifice. Edit. Mediamira,
Cluj-Napoca.
13. Goodfellow H., Tähti E., 2001 - Industrial ventilation design handbook.
Academic Press, London, UK.
14. Hera D., 2004 - Instalaţii frigorice – vol. 1 (agenţi frigorifici). Edit.
MATRIXROM, Bucureşti.
15. Horbaniuc B, 2006 – Instala]ii frigorifice [i de climatizare `n industria
alimentar\ (vol. 1). Edit. Cermi, Ia[i.
16. Iliescu Gh., Vasile C., 1982 - Caracteristici termofizice ale produselor
alimentare. Edit. Tehnică, Bucuresti.
17. Iosifescu Cr., Iosifescu C-tin, 2003 - Calculul şi construcţia instalaţiilor
frigorifice. Edit. BREN, Bucureşti.
18. Jakobsen A. [.a., 2001 – CoolPack – a collection of simulation tools for
refrigeration (tutorial, version 1.46). Dept. of Energy Engineering, Technical
Univ. of Denmark (http://www.et.dtu.dk/CoolPack).
19. Leonăchescu, N., 1981 – Termotehnica. Edit. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
20. M\d\r\[an T. [.a., 2002 - ~ndrum\tor pentru lucr\ri de termotehnic\ [i
ma[ini termice. Univ. Tehnic\ Cluj – Napoca.

223
21. Necula H., 2005 - Instalaţii frigorifice. Edit. BREN, Bucureşti.
22. Niculiţă P., 1998 - Tehnica şi tehnologia frigului în domenii agroalimentare.
Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
23. Niculiţă P., Purice N,. 1986 - Tehnologii frigorifice în valorificarea
produselor alimentare de origine animală. Edit. Ceres, Bucureşti.
24. O]el I., 1979 – Tehnologia produselor din carne. Edit. Tehnic\, Bucure[ti.
25. Popa B., 1977 - Termotehnică şi maşini termice. Edit. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
26. Porneal\ S., B\lan M., 2003 – Utilizarea frigului artificial. Edit. Todesco,
Cluj-Napoca (http://www.termo.utcluj.ro/ufa/index.html).
27. Porneală, S. ş.a., 1986 - Tehnologia utilizării frigului artificial. Univ. Galaţi.
28. Porneală S., Porneală, D. 1997 - Instalaţii frigorifice şi climatizări în
industria alimentară. Teorie şi aplicaţii numerice. Edit. Alma, Galaţi.
29. Radcenco V. ş.a., 1983 - Procese în instalaţii frigorifice. Edit. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
30. S\lceanu C.,1968 - C\ldur\ [i termodinamic\. Edit. Didactic\ [i
Pedagogic\, Bucure[ti.
31. Stamatescu C., 1972 - Tehnica frigului (vol 1). Edit. Tehnic\ Bucureşti.
32. Stamatescu C. ş.a., 1979 - Tehnica frigului - Calculul si construcţia
maşinilor şi instalaţiilor frigorifice industriale (vol 2). Edit. Tehnic\,
Bucureşti.
33. Ştefănescu D., 1985 - Transfer de căldură şi masă. Edit. Didactic\ [i
Pedagogic\, Bucure[ti.
34. Taoukis P.S., Labuza T.P., Saguy I.S., 2001 - The Handbook of Food
Engineering Practice. CRC Press, Boca Raton, USA.
35. Tofan I., Vizireanu C., 1994 - Îndrumar pentru proiectarea instalaţiilor de
condiţionare şi frigorifice folosite în industria alimentară. Univ. „Dunărea
de Jos”, Galaţi.
36. Trott A. R., Welch, A., 2000 - Refrigeration and Air Conditioning.
Butterworth&Heinemann, Oxford, UK.
37. Wang S.K., Lavan Z., 1999 - Air Conditioning and refrigeration. Mechanical
Engineering Handbook, CRC Press LLC, Boca Raton, USA.
38. * * * , 1999 – Control of the Cold Chain for Quick-Frozen Foods.
Handbook. International Institute of Refrigeration, Paris.
39. * * *, 1986 – Recommendations for the Processing and Handling of Frozen
Foods. International Institute of Refrigeration, Paris.
40. * * *, 1974 - Lucrări experimentale de termotehnică aplicată. Litografia I.P.
Iaşi.
41. * * *, 1986 - Manualul inginerului termotehnician. Edit. Tehnic\, Bucureşti.

224
CUPRINS

1. NO}IUNI FUNDAMENTALE DE TERMODINAMIC| .........................................5


1.1. PROPRIET|}ILE TERMODINAMICE ALE CORPURILOR ...............................5
1.1.1. Generalit\]i; parametri de stare; transform\ri termodinamice .....................5
1.1.2. Lucrul mecanic [i c\ldura ..............................................................................7
1.2. GAZE PERFECTE; LEGILE GAZELOR PERFECTE..........................................10
1.2.1. Defini]ia gazului perfect ...............................................................................10
1.2.2. Legile gazelor perfecte..................................................................................10
1.3. PRIMUL PRINCIPIU AL TERMODINAMICII....................................................13
1.3.1. Principiul echivalen]ei ..................................................................................13
1.3.2. Primul principiu al termodinamicii pentru transform\ri deschise ...............14
1.3.3. Primul principiu al termodinamicii pentru sisteme deschise ........................15
1.3.4. Energia intern\ [i entalpia gazelor perfecte.................................................16
1.4. PARAMERII CARATERISTICI PENTRU TRANSFORM|RILE SIMPLE
ALE GAZELOR PERFECTE .................................................................................16
1.4.1. Transformarea izocor\ .................................................................................16
1.4.2. Transformarea izobar\ .................................................................................17
1.4.3. Transformarea izoterm\ ...............................................................................18
1.4.4. Transformarea adiabatic\ ............................................................................19
1.4.5. Transformarea politrop\ ..............................................................................20
1.5. TRANSFORMAREA C|LDURII ~N LUCRU MECANIC CU AJUTORUL
CICLURILOR; CICLUL CARNOT .......................................................................21
1.6. AL DOILEA PRINCIPIU AL TERMODINAMICII .............................................24
1.6.1. Necesitatea celui de al doilea principiu [i formularea sa.............................24
1.6.2. Entropia gazului perfect; diagrame entropice ..............................................27
1.7. GAZE REALE........................................................................................................29
1.7.1. Ecua]ii de stare pentru gaze reale ................................................................30
1.7.2. Titlul vaporilor..............................................................................................31
1.7.3. Diagrame entropice pentru gaze reale..........................................................31
2. COMPRESOARE........................................................................................................34
2.1. INTRODUCERE.....................................................................................................34
2.2. COMPRESOARE CU PISTON CU MI{CARE RECTILINIE
ALTERNATIV| ....................................................................................................34
2.2.1. Compresorul teoretic ....................................................................................34
2.2.2. Compresorul tehnic (cu spa]iu mort) ............................................................37
2.2.3. Func]ionarea real\ a compresorului tehnic .................................................39
2.2.4. Comprimarea `n trepte..................................................................................41
2.3. COMPRESOARE PENTRU INSTALA}II FRIGORIFICE ..................................42
2.3.1. Compresoare cu piston .................................................................................42
2.3.2. Alte tipuri de compresoare frigorifice...........................................................45
3. INSTALA}II FRIGORIFICE....................................................................................50
3.1. SCURT ISTORIC....................................................................................................50
3.2. PRINCIPIUL DE FUNC}IONARE AL INSTALA}IILOR FRIGORIFICE.........50
3.3. AGEN}I FRIGORIFICI..........................................................................................53
3.4. INSTALA}II FRIGORIFICE CU COMPRIMARE MECANIC| DE VAPORI
~NTR-O SINGUR| TREAPT|..............................................................................56
3.4.1. Ciclul ideal de func]ionare al unei instala]ii cu comprimare mecanic\ de
vapori......................................................................................................................56
3.4.2. Ciclul teoretic al instala]iilor frigorifice reale ..........................................598
225
3.4.3. Subr\cirea `n instala]iile frigorifice .............................................................59
3.4.4. Ciclul real de func]ionare al instala]iilor frigorifice ....................................63
3.4.5. Elemente de calcul termic al ciclului frigorific f\r\ subr\cire ....................65
3.5. INSTALA}II FRIGORIFICE CU COMPRIMARE ~N TREPTE ...........................66
3.5.1. R\cirea intermediar\ cu ap\........................................................................67
3.5.2. R\cirea intermediar\ cu agent frigorific......................................................69
3.5.3. Instala]ii frigorifice cu comprimare `n trei trepte.........................................72
3.6. INSTALA}II FRIGORIFICE CU COMPRIMARE DE VAPORI, ~N
CASCAD| .............................................................................................................73
3.7. VAPORIZATOARE {I CONDENSATOARE PENTRU INSTALA}II
FRIGORIFICE CU COMPRIMARE MECANIC| A VAPORILOR.....................75
3.7.1. Vaporizatoare ...............................................................................................75
3.7.2. Condensatoare ..............................................................................................82
3.7.3. Degivrarea ....................................................................................................85
3.8. INSTALA}II FRIGORIFICE CU ABSORB}IE ...................................................86
3.9. INSTALA}II FRIGORIFICE TERMOELECTRICE.............................................91
4. AERUL UMED ............................................................................................................96
4.1. INTRODUCERE....................................................................................................96
4.1.1. Parametrii aerului umed...............................................................................96
4.1.2. Diagrama Molier pentru aerul umed ............................................................99
4.1.3. Procese simple aplicate aerului umed, reprezentate `n diagrama
Mollier ..................................................................................................................103
4.2. INSTALA}II DE CONDI}IONARE A AERULUI .............................................105
4.2.1. Introducere..................................................................................................105
4.2.2. Construc]ia [i func]ionarea unui sistem de condi]ionare a aerului ...........109
4.2.3. Procese `n instala]ia de condi]ionare a aerului .........................................110
4.2.4. Determinarea umidit\]ii relative cu psihrometrul Asman ..........................114
5. ELEMENTE GENERALE PRIVIND CONSERVAREA PRIN FRIG A
PRODUSELOR ALIMENTARE .................................................................................118
5.1. STRUCTURA {I COMPOZI}IA PRODUSELOR ALIMENTARE DE ORIGINE
ANIMAL| ...........................................................................................................118
5.1.1. Apa ..............................................................................................................118
5.1.2. Proteinele....................................................................................................121
5.1.3. Lipidele .......................................................................................................122
5.1.4. Enzimele......................................................................................................122
5.1.5. Hidra]ii de carbon ......................................................................................122
5.1.6. S\rurile minerale ........................................................................................122
5.1.7. Vitaminele ...................................................................................................122
5.1.8. Virusurile, microorganismele .....................................................................122
5.2. PROPRIET|}I TERMO-FIZICE ALE PRODUSELOR ALIMENTARE .........123
5.2.1. C\ldura specific\........................................................................................123
5.2.2.C\ldura latent\ de solidificare................................................................... 124
5.2.3. Entalpia specific\ ...................................................................................... 125
5.2.4. Conductivitatea termic\............................................................................. 125
5.2.5. Difuzivitatea termic\.................................................................................. 126
5.3. INFLUEN}A TEMPERATURILOR SC|ZUTE ASUPRA
STRUCTURII {I COMPOZI}IEI PRODUSELOR ALIMENTARE ................. 126
5.4. METODE DE PRELUCRARE PRIN FRIG. OBIECTIVE................................. 130
5.5. PIERDERI DE GREUTATE LA PRODUSELE PRELUCRATE PRIN FRIG... 131
6. REFRIGERAREA.................................................................................................... 133
226
6.1 INTRODUCERE .................................................................................................. 133
6.2. VITEZA DE R|CIRE. DURATA R|CIRII....................................................... 133
6.3. METODE DE REFRIGERARE........................................................................... 137
6.3.1.Rrefrigerarea cu aer r\cit........................................................................... 137
6.3.2. Refrigerarea cu agen]i intermediari .......................................................... 144
6.3.3. Refrigerarea cu ghea]\ de ap\ .................................................................. 146
6.3.4. Refrigerarea `n aparate cu perete desp\r]itor (schimb\toare de
c\ldur\).................................................................................................... 147
6.4. DEPOZITAREA PRODUSELOR REFRIGERATE .......................................... 149
6.4.1. Temperatura aerului din depozit................................................................ 149
6.4.2. Umiditatea aerului ..................................................................................... 149
6.4.3. Puritatea, ventila]ia [i distribu]ia aerului.................................................. 150
6.4.4. Ambalarea [i modul de a[ezare a produselor ............................................ 150
6.5. PIERDERI DE GREUTATE LA PRODUSELE REFRIGERATE ..................... 151
6.6. CALCULUL NECESARULUI DE FRIG ........................................................... 153
7. CONGELAREA........................................................................................................ 157
7.1. INTRODUCERE.................................................................................................. 157
7.2. VITEZA DE CONGELARE. DURATA CONGEL|RII .................................... 158
7.3. PROCEDEE DE CONGELARE.......................................................................... 161
7.3.1. Congelarea `n curent de aer rece .............................................................. 162
7.3.2. Congelarea prin contact cu suprafe]e metalice ......................................... 170
7.3.3. Congelarea prin contact cu agen]i intermediari........................................ 174
7.3.4. Congelarea prin contact cu agen]i frigorifici ............................................ 174
7.4. DEPOZITAREA PRODUSELOR CONGELATE .............................................. 177
7.4.1. Parametrii aerului din depozitul de produse congelate ............................. 178
7.4.2. ~nc\rcarea cu produse a depozitului ......................................................... 179
7.4.3. Parametrii instala]iei frigorifice [i modul de exploatare........................... 180
7.4. CALCULUL NECESARULUI DE FRIG ........................................................... 180
7.5. DECONGELAREA PRODUSELOR ALIMENTARE CONGELATE............... 181
8. LIOFILIZAREA....................................................................................................... 183
8.1. INTRODUCERE.................................................................................................. 183
8.1.1. Tratamentele preliminare .......................................................................... 184
8.1.2. Congelarea................................................................................................. 185
8.1.3. Sublimarea (uscarea primar\)................................................................... 185
8.1.4. Uscarea secundar\ .................................................................................... 186
8.1.5. Condi]ionarea [i ambalarea produselor liofilizate.................................... 186
8.1.6. Depozitarea produselor liofilizate ............................................................. 187
8.1.7. Rehidratarea produselor liofilizate............................................................ 187
8.2. INFLUEN}A LIOFILIZ|RII ASUPRA PRODUSELOR .................................. 187
8.2.1. Modific\ri fizice......................................................................................... 187
8.2.2. Modific\ri chimice [i biochimice............................................................... 188
8.2.3. Modific\ri ale valorii nutritive .................................................................. 188
8.3. INSTALA}II DE LIOFILIZARE........................................................................ 188
ANEXE .......................................................................................................................... 192
A1. TEORIA CINETCI|-MOLECULAR| A GAZELOR ....................................... 193
A1.1. Presiunea gazului ideal .............................................................................. 193
A1.2. Ecua]ia de stare a gazului ideal ................................................................. 195
A1.3. Ecua]ia de stare van der Waals a gazelor ideale ....................................... 195
A2. AGEN}I FRIGORIFICI ...................................................................................... 198
A2.1. Denumire conform standardului ASHRAE ................................................. 198
A2.2. Simbolizarea agen]ilor frigorifici............................................................... 198
A3. ELEMENTE DE TRANSMITEREA C|LDURII. SCHIMB|TOARE
227
DE C|LDUR|.................................................................................................... 200
A3.1. M\rimi utilizate `n transmiterea c\ldurii................................................... 200
A3.2. Moduri de transmitere a c\ldurii [i rela]ii de baz\ ................................... 200
A3.3. Cazuri particulare de transmitere a c\ldurii.............................................. 201
A3.4. Schimb\toare de c\ldur\ ........................................................................... 210
A4. CARACTERISTICI ALE PRODUSELOR ALIMENTARE............................... 216
A4.1. Suprafa]a de calcul pentru unele produse alimentare................................ 216
A4.2. Densitatea produselor alimentare .............................................................. 216
A5. AUTOFRIGORIFICE .......................................................................................... 217
A5.1. Regimul de r\cire ....................................................................................... 218
A5.2. Regimul de `nc\lzire................................................................................... 220
A5.3. Regimul de dezghe]are ............................................................................... 221
BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................... 223

228