CAPITOLUL

CERCETARE EXPERIMENTALĂ – ROLUL JOCULUI DIDACTIC IN

EDUCAREA SI DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA PREŞCOLARI
Ipoteza de lucru și obiectivele cercetării
În acest experiment am pornit de la ideea că în cadrul activităţilor din grădiniţă
anumite activităţi sunt mai eficiente dacă în cadrul lor primează jocul. Ipoteza fundamentală a
constat în ideea că jocul didactic, că formă şi metodă de baza în procesul instructiv-educativ
din grădiniţă desfăşurat sistematic cu preşcolarii permite acestora dezvoltarea unui limbaj
creativ şi expresiv care să le permită integrarea în clasa I; deci jocul didactic ocupă un loc
primordial în cadrul activităţilor de educare a limbajului.
Ca obiective ale cercetării, pornind de la ipoteza stabilită mi-am propus ca în cadrul
tuturor activităţilor pe care le voi desfăşura în grădiniţă să îmbunătăţesc rezultatele în ceea ce
priveşte nivelul de dezvoltare al limbajului copiilor preşcolari sub aspectul expresivităţii,
corectitudinii exprimării şi din punct de vedere gramatical, la grupa mare prin utilizarea
jocului didactic.
Mi-am propus ca variabila independentă să fie jocul didactic în educarea limbajului la
grupa mare, iar varianta dependentă rezultatele copiilor de la grupul experimental în cea ce
priveşte corectitudinea exprimării orale.
Am constituit două grupe: Grupa mare A cu un total de 20 copii (5 fete şi 15 băieţi) a
fost aleasă grupă experimentală, iar Grupa mare B cu un total de 20 copii (10 fete şi 10 băieţi)
a fost aleasă grupă de control.
Motivarea alegerii temei
Jocul didactic în educarea limbajului la grupa mare
În această cercetare mi-am propus să scot în evidență una din modalităţile de realizare
a obiectivelor educaţionale legate de dezvoltarea limbajului şi a comunicării la preşcolari.
Am pornit de la ideea că activitatea fundamentală din grădiniţă este jocul, pentru
educarea limbajului copiilor vom utiliza tot jocul, însă de data această jocul didactic, care
presupune sarcini didactice concrete şi reguli ce se impun a fi respectate.
În cadrul jocului didactic am considerat importantă utilizarea diversificată a metodelor
active de predare-învăţare-evaluare, alternarea metodelor tradiţionale cu cele moderne în
cadrul activităţilor de educare a limbajului.
Am analizat, în prealabil, contextul complex al acestei diversificări, şi anume:
Ritmul rapid al schimbărilor care au loc în societate
 Exigenţele formulate pentru procesul de învăţământ;
Necesitatea de a apropia activitatea instructiv-educativă de cea de cercetare
ştiinţifică; Precum şi avantajele alternării metodelor tradiţionale cu cele moderne:
Centrarea pe copil şi pe activitatea acestuia;
Încurajarea participării la activitate a copiilor, iniţiativei şi creativităţii acestora;
Stabilirea unei relaţii de parteneriat între educatoare şi copil.
Am considerat ca fiind adaptabil şi grupei la care lucrez (grupa mare) jocul didactic ca
formă de organizare a activităţii interactivă, pe care am utilizat-o la activitatea de educarea
limbajului. De asemenea, am avut în vedere faptul că prescolarul este subiect activ al
cunoaşterii, el fiind implicat activ şi interactiv în propria sa formare şi informare. În utilizarea
jocului didactic, activitatea de predare a educatoarei se îmbină cu cea de învăţare a
preşcolarilor, acestea două sprijinindu-se şi completându-se reciproc. Am avut în vedere şi
dezvoltarea capacităţilor de a opera cu informaţiile dobândite, de a aplică noile cunoştinţe, de
a-şi pune probleme şi a caută soluţii.
Utilizarea metodelor interactive
Particularităţile de vârstă ale grupei mari
Grupa mare oferă reale posibilităţi de a lucra diversificat. Este cert că la copiii cu
vârstă cuprinsă între 5 şi 6 ani cercul cunoştinţelor despre lume se îmbogăţeşte simţitor. Ceea
ce m-a încurajat foarte mult în luarea deciziei de a aborda jocul didactic în activităţile de
educarea limbajului este faptul că, la grupa mare, se dezvoltă foarte mult limbajul, se
amplifică puterile imaginative şi creatoare ale copilului.
Adaptarea metodelor interactive la grupa mare
M-am sprijinit, de asemenea, şi pe avantajele pe care le oferă metodele interactive.
Am avut în vedere parteneriatul cadru didactic-copil, încurajarea participării şi a iniţiativei
copiilor, a creativităţii acestora, stabilirea unui climat de încredere care generează luarea de
decizii.
Jocul didactic
Prezentare teoretică
Jocul didactic este un mijloc de organizare a activităţilor de educarea limbajului care
stimulează imaginaţia copiilor. Prin intermediul acestuia, se exersează capacitatea de a găsi o
soluţie originală unei situaţii posibile. Prin exersarea creării de povestiri se realizează trecerea
de la o etapă de repetare stereotipă la crearea mai multor variante inedite pe aceeaşi tema.
În debutul activităţii, educatoarea întocmeşte pe tablă „tabelul întrebărilor astfel:
 Ce credeţi că se va întâmplă? De ce credeţi asta? Ce s-a întâmplat, de fapt?
Se citeşte sau se povesteşte primul fragment al unei povestiri;

Educatoarea stabileşte cuvintele cheie reprezentative pentru fragmentul citit;

În funcţie de acesta, copiii răspund la întrebarea din prima coloana;
Se argumentează răspunsul, de către copii şi educatoarea completează a două
coloana;
Citind un alt fragment al povestirii, copiii află ce s-a întâmplat, „de fapt”, iar
educatoarea notează , pe scurt, în coloana a treia a tabelului;
Se continuă astfel, până la terminarea povestirii;
În final, folosind notările din tabel, educatoarea, cu ajutorul copiilor, va redă
povestirea cu cele două variante: cea creată de copii, cum credeau ei că se vor înlănţui
întâmplările şi cea originală.
Beneficii ale utilizării jocului didactic în activitatea de Educare a limbajului la
grupa mare
Avantaje:
În desfăşurarea jocului didactic, copiii trec de la postura de ascultător la aceea de
executant, ei trebuie să participe activ, să respecte regulile jocului şi să execute sarcina dată.
Astfel preşcolarii sunt determinaţi să intervină într-o manieră personală, să
verbalizeze întâmplări, aspecte şi fapte legate de viaţă, de preocupările şi cunoştinţele lor.
Jocul didactic satisface nevoia de exprimare a tuturor copiilor pe următoarele
dimensiuni:
1. Limbajul oral
a. Comunica inteligibil, coerent.
b. Utilizează cu uşurinţă cuvinte şi expresii din poezii, cântece, povestiri.
c. Uneori face dezacorduri gramaticale.
d. Pronunţă corect sunetele.
2. Memoria verbală
a. Reţine succesiunea logică a evenimentelor – întâmplărilor din poveste.
3. Atenţia voluntară
a. Modul în care îşi concentrează atenţia pe parcursul întregii activităţi (volumul
atenţiei).
4. Afectiviatea
a. Reacţionează pozitiv faţă de educatoare, faţă de activităţile instructiv-educative.
 b. Domină relaţiile emoţionale (bucuria, plăcerea, însufleţirea afectivă).
c. Îşi controlează supărarea (când i se refuză satisfacerea unor capricii).
5. Relaţii de tip socio-afectiv
a. S-a adaptat fără dificultăţi semnificative la mediul şi programul grădiniţei.

Buna comunicare cu educatoarea şi colegii grupei.

c. Participa la jocurile cu mai mulţi parteneri.
d. Comunica în timpul jocului, participa la discuţii libere.
Formarea unor deprinderi corecte de comunicare orală este o acţiune permanentă şi
continuă în grădiniţă. Aici există activităţi în care cultivarea limbajului este principalul
obiect. Între acestea se disting activităţile frontale de dezvoltare a limbajului, precum:
povestirea, convorbirea, lectură după ilustraţii, jocul didactic, memorizarea, dar şi activităţi
care nu se desfăşoară frontal, care pot fi organizate pe grupuri mici şi individuale
Activităţile se deosebesc prin modul de organizare şi desfăşurare, precum şi prin
obiectivele urmărite.
Prin conţinutul lor plin de învăţăminte, povestirile contribuie la formarea unor
trăsături pozitive de voinţă şi caracter, la dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor.
Obiectivele specifice acestui domeniu sunt ierarhizate şi integrate în cinci clase, de
asimilare psihologică a valorilor în raport cu care se manifestă diversele trăiri exprimate sub
formă de obiective. Reprezentativă pentru acest domeniu a devenit taxonomia lui Krathwohl,
nivelurile şi treptele taxonomice considerate descriind un continuu afectiv ce marchează o
serie de etape posibile în asimilarea unor capacităţi şi judecaţi de valoare:
Receptarea valorii care presupune trei sub-categorii:
conştiinţa, când atenţia copilului este atrasă de un stimul cu conţinut valoric:
dorinţa de a primi, acea stare a copilului care sub influenţă stimulilor este pregătit
pentru a le acordă atenţia necesară;
atenţia dirijată sau preferenţială, când copilul însuşi caută stimuli valorici şi-i
conştientizează;
Răspunsul afectiv, care cunoaşte şi el mai multe stratificări:
asentimentul, un răspuns propriu la aşteptări;
dorinţa de răspuns, când copilul este din ce în ce mai atent la chemările interioare
faţă de noii stimuli pe care-i caută;
satisfacţia răspunsului, adică apariţia unui răspuns în plan emoţional;
 Valorizarea, care descrie interiorizarea crescândă prin adoptarea unui
comportament destul de coerent în următoarea succesiune:
acceptarea unei valori (dorinţa de a-şi dezvolta deprinderi specifice);
preferinţă pentru o valoare (căutarea mai degrabă a unei valori anume decât a
altora);
angajarea (ajungerea la concluzia că valoarea respectivă este benefică şi îl ajută
efectiv pe om);

Organizarea, respectiv angajarea valorilor acceptate într-un sistem ceea ce presupune:

conceptualizarea valorii (încercarea de a găsi în ce constă specificul unei norme
valorice);
organizarea unui sistem de valori (de pildă, acceptarea religiei că un sistem de
valori primordiale, care prevalează asupra altor valori);
Caracterizarea printr-o valoare sau un sistem de valori, ultima etapă care se referă
la accederea la un mod de a fi şi la o filozofie a vieţii şi care presupune alte două etape:
dispoziţia generalizată (decriptarea şi interpretarea tuturor problemelor din punctul
de vedere al valorii respective );
caracterizarea (ajustarea şi închegarea unei filosofii existenţiale personale).
Definirea clară a obiectivelor reprezintă pentru fiecare cadru didactic un punct de
plecare în elaborarea demersului pedagogic eficient. Aplicată corect, operaţionalizarea
obiectivelor reprezintă un instrument eficace în proiectarea, organizarea şi elaborarea
activităţii didactice şi educative.
Date de cercetare obţinute în urmă aplicării experimentului
Diagrama 1
 După aplicarea experimentului, conform Diagramei 1, se observă diferenţa între cele
două grupe participante la experiment, observăm că grupa mare A, a cunoscut o creştere mai
rapidă a expresivităţii limbajului în comparaţie cu grupa de control B. 88

Am urmărit evoluţia copiilor preşcolari în timp, realizând evaluări sumative după

perioade de timp de două luni, patru luni şi un an, astfel încât am putut constata mai bine
evoluţia copiilor din grupa experimentală în comparaţie cu cea de control.
Diagrama2
 După cum se observă din diagrama 2, corectitudinea limbajului copiilor de la grupa
experimentală a cunoscut o semnificativă creştere în comparaţie cu grupa de control.
Diagrama 3
 Observând Diagrama 3., se constată de asemenea o evoluţie evidenta sub aspectele
concentrării atenţiei, participării active, interesului pentru activitate şi stăpânirea emoţiilor, la
grupa experimentală.

Diagrama 4

Din Diagrama 4, observăm o îmbunătăţire a limbajului copiilor din grupa

experimentală şi sub aspectul exprimării corecte din punct de vedere gramatical.

Tabelul 1. Datele obținute la cele două grupe experimentale

Media 0 min max 75% 50% 25%

Nivelul de Superior Expresivitatea 8,65 0,67 6,57 9,95 8,64 9,10 8,22
performanţă (N= 40) vorbirii
Corectitudine 8,09 1,44 4,57 10,00 8,14 9,00 7,39
gramaticală
Angajament în 8,65 0,86 6,8 10,00 8,70 9,40 7,95
sarcină
Media totală 8,47 0,83 6,31 9,85 8,47 9,03 7,97
 Mediocru Expresivitatea 6,77 1,57 1,68 8,48 7,71 7,14 6,60
(N= 44) vorbirii
Corectitudine 4,84 2,43 1,71 8,14 7,14 4,07 2,39
gramaticală
Angajament în 7,07 2,57 1,50 9,20 8,80 8,30 6,08
sarcină
Media totală 6,23 1,67 1,63 8,47 7,35 6,23 5,88

Tabelul 2. Datele obţinute la cele două grupe experimentale

Media 0 min max 75% 50% 25%

Nivelul de Superior Atenţie 8,98 0,60 7,81 9,95 9,51 9,04 8,53
performanţă (N= 21) Creativitate 8,83 0,87 7,29 10,00 9,71 8,71 8,10
Stăpânirea 9,20 0,68 7,25 10,00 9,63 9,40 8,80
emoţiilor
Media totală 9,01 0,64 7,72 9,85 9,66 8,97 8,56

Mediocru Atenţie 7,36 0,90 5,10 8,48 7,80 7,52 7,09

(N= 20) Creativitate 7,00 1,16 4,29 8,14 8,00 6,85 6,50

Stăpânirea 7,30 1,75 3,40 9,00 8,80 7,80 6,20

emoţiilor
Media totală 7,22 1,09 5,19 8,47 8,17 7,19 6,65

Concluzii
Din datele statistice se confirmă că toţi copiii din grupa experimentală au obţinut
rezultate calitativ superioare în comparaţie cu grupa de control, în ceea ce priveşte
dezvoltarea limbajului oral. Atât expresivitatea vorbirii a cunoscut îmbunătăţiri cât şi
exprimarea gramaticală, mult mai corectă. De asemenea, se observă aspecte calitative şi în
planul comportamentului copiilor, ei fiind mult mai receptivi la activităţi, cu o concentrare a
atenţiei pe o perioada de timp mai îndelungată. Aspecte calitative s-au înregistrat şi în
stăpânirea emoţiilor de către copiii din grupa experimentală. Concluzionăm că s-au atins
obiectivele cercetării din lucrarea noastră.
CONCLUZII FINALE
 În urma experimentului efectuat am ajuns la următoarele concluzii: jocurile didactice
exercită o influență multilaterală asupra dezvoltării psihice a copiilor, contribuind la
dezvoltarea lor intelectuală, la educarea spiritului de observație, a imaginației creatoare, a
gândirii și limbajului, desprinzându-i cu o muncă intelectuală independentă necesară la
școală. Jocul didactic constituie cel mai eficient mijloc pentru dezvoltarea vorbirii si gândirii
copiilor preșcolari. Jocul didactic contribuie fie direct, fie indirect și la educarea emoțiilor, a
sentimentelor morale, a trăsăturilor pozitive de viață si caracter. În activitatea de dezvoltare a
vorbirii, am pus accentul pe realizarea pronunțării clare, precise, sigure a sunetelor si
cuvintelor, prin exerciții organizate în acest scop, pe capacitatea de a crea povești, de a
întreține un dialog, de a pune întrebări și de a da răspunsuri. În munca de dezvoltare a
vorbirii, prin jocul didactic și alte tipuri de exerciții am ținut seama în primul rând de
particularitățile de vârstă ale copiilor, de dezvoltarea lor fizică și psihică precum și de unele
tulburări de vorbire manifestate. În urma aplicării experimentului am ajuns la concluzia că
atunci când cadrul didactic urmăreşte cu intensitate şi pasiune să realizeze rezultate bune în
activitatea la clasa reuşeşte. Am observat că introducerea unor metode atractive duce la
creşterea calităţii procesului de învăţământ la nivel preşcolar.
Experimentul a demonstrat rolul eficient pe care îl are jocul didactic în cadrul
activităţilor de educare şi dezvoltare a limbajului.
În urma folosirii jocurilor didactice descrise în lucrare am constatat:
Jocurile didactice sunt modalităţi eficiente de dezvoltare a unor sarcini didactice în
scopul educării limbajului copiilor. Eficienţa jocurilor a depins în mare măsură de modul în
care am ştiut să le selecţionez în raport cu situaţiile concrete existente în clasa pe care am
condus-o, să formulez corect sarcinile bazându-mă pe bună cunoaştere a copiilor. Pe
cât de frumoase şi de uşoare par jocurile, pe atât de bine ele trebuie să fie gândite şi pregătite
de noi.
Rezultatele cele mai bune le-a dat folosirea jocurilor de reproducere a vorbirii
directe şi cele de transformare în vorbire indirectă. Prin exerciţiile de dramatizare ,,Ridichea
uriaşă”, ,,Mănuşa”, ,,Cei trei purceluşi” cât şi a jocurilor de creaţie de tipul: ,,De-a familia”,
,,De-a doctorul”, ,,De-a circulaţia”, ele au contribuit la însuşirea de către copii a unor modele
de exprimare directă. Aceste jocuri plac copiilor preşcolari în mod deosebit, transpunându-se
în pielea unor personaje foarte uşor.
 Jocurile de transformare a vorbirii directe în vorbire indirectă sunt uşor de realizat
mai ales cu preşcolarii mari, sunt foarte eficiente şi absolut necesare în vederea vorbirii
acestora.
În urma folosirii jocurilor cu sarcini gramaticale, copiii preşcolari au înregistrat
progrese remarcabile în perfecţionarea laturii gramaticale a limbajului lor.
Jocurile menite să exerseze operaţiile gândirii logice au contribuit şi ele la educarea
limbajului preşcolarilor. Prin solicitarea efortului de formulare a răspunsurilor Ia întrebări,
într-un mod cât mai corect, mai concis, mai exact, a fost disciplinată gândirea copiilor, ea a
dobândit supleţe şi mobilitate. Copiii au putut rapid să se adapteze Ia situaţii noi. Exprimarea
copiilor a dobândit claritate, precizie, concentrare.
Jocurile de dezvoltare a auzului fonematic şi de perfecţionare a pronunţiei sunetelor
limbii române, sunt cele mai numeroase şi cele mai des utilizate. Sunt jocuri atractive
îndrăgite de preşcolari. Prin utilizarea acestor jocuri se urmăreşte mai ales perfecţionarea
clarităţii pronunţiei în scopul prevenirii greşelilor.
Concursurile de ghicitori, povestiri sunt foarte gustate de copiii de vârstă
preşcolară, această rezultând din strădania lor de a da răspunsuri corecte (în cazul
ghicitorilor), sau de a poveşti cât mai bine. Copiii spectatori vădesc nerăbdare în aşteptarea
răspunsurilor reprezentanţilor. Ei îşi exprimă satisfacţia pentru răspunsuri sau povestiri bune,
frumoase, prin aplauze şi exclamaţii spontane, prin zâmbete care le luminează chipurile sau
nemulţumirea, insatisfacţia pentru răspunsuri eronate, prin gesturi specifice. Aceste
manifestări dovedesc, din partea colegilor spectatori o participare afectivă intensă la concurs.
Jocul didactic a constituit o cale de depistare, corectare şi prevenire a unor greşeli
de exprimare, o modalitate de verificare, îmbogăţire, fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi
deprinderilor intelectuale ale preşcolarilor; o metodă de verificare şi formare a unor
deprinderi de comportare civilizată, a unor trăsături de voinţă şi caracter.

Corectarea exprimării copiilor nu am făcut-o numai prin intermediul jocului, ci şi în

mod obişnuit, situaţional, pe exemple, pe situaţii concrete, în activităţile alese cu ajutorul
frământări lor de limba, ori de câte ori a fost necesar.
În realizarea unor experimente am urmărit trei etape:
- etapă constatativă, în care am utilizat exerciţii - joc pentru cunoaşterea stadiului de
dezvoltare a limbajului preşcolarilor şi defectele lor de vorbire;
 - etapă formativă, în care am utilizat jocuri care să rezolve sarcinile şi obiectivele
menţionate;
- etapă de verificare în care copiii au fost supuşi aceloraşi probe, dar cu o dificultate
crescută.
Că metode de baza am folosit: observaţia, convorbirea, experimentul natural şi
metodă analizei datelor.
Pentru multiplele sale valenţe formative, pentru că antrenează copiii timizi, retraşi,
încurajându-i şi dându-le încredere în forţele proprii, pentru satisfacţia deosebită pe care o
oferă copilului şi pentru eficientă să în rezolvarea unor sarcini didactice, jocul didactic va stă
în atenţia mea permanentă - ştiut fiind faptul că jocul este activitatea de baza în grădiniţă în
urmă cărora se desfăşoară toate celelalte activităţi.
Jocurile exerciţiu şi jocurile didactice utilizate s-au dovedit a fi foarte utile de
învăţare, consolidare şi verificare a cunoştinţelor copiilor în general şi a limbajului în special.
În concluzie, jocul didactic împreună cu celelalte mijloace de dezvoltare a vorbirii pot
aduce o contribuţie de seama la aspecte cum ar fi: pronunţarea clară şi corectă a tuturor
sunetelor ce intră în componența cuvintelor, corectarea pronunţiei greşite a unor sunete şi
cuvinte, îmbogăţirea vocabularului cu noţiuni şi îndeosebi cu termeni specifici învăţării citit-
scrisului, activizarea vocabularului cu noţiuni noi introduse în limbajul copiilor, precizarea
înţelesului unor sinonime antonime, omonime şi folosirea lor corectă.
 ANEXE
Inventar de deprinderi necesar a fi achiziţionat de copii în dezvoltarea limbajului
(după M. Dumitrana, 2001):
Deprinderi motrice
Pronunţă sunetele astfel încât să poată fi recunoscute (stăpâneşte aparatul fonator);
Prinde obiecte mici sau subţiri, utilizând numai degetele (nu le apucă cu palma
întreagă);
Prinde o minge aruncată atât de aproape, cât şi de msi departe, dovedind
coordonare ochi-mână;
Trasează în aer cercuri mici şi mari;
Ţine în mod corect un creion gros, utilizând degetele (nu-l ţine în pumn);
Ţine corect pensule de diferite mărimi;
Mâzgăleşte pe tablă cu creta;
Copiază forme geometrice simple, desenându-le pe tablă şi privind la modelul care
se găseşte tot pe tablă;
Trasează, utilizând diferite instrumente de scris, peste traseele de linii şi cercuri
deja desenate pe o foaie de hârtie albă;
Trasează, cu creionul, peste liniile şi formele deja desenate pe o foaie de hârtie
liniată;
Trasează, utilizând diferite instrumente de scris, peste propriul nume ori alte litere
scrise deja pe hârtie;
Îşi copiază propriul nume pe o foaie liniată, după modelul dat (numai litere de tipar,
mari sau mici);
Copiază litere după modelul dat (numai litere de tipar, mari sau mici).
Copiază litere după modelul scris pe tablă (numai litere de tipar, mari sau mici);
Imită mişcările animalelor;
Aruncă obiecte, dovedind stabilirea dominanţei (dreapta sau stânga);
Îşi mişcă trupul pe direcţii date: sus-jos, în spate- în faţă, dreapta-stânga (pe lângă
instructajul verbal, adultul prezintă modelul mişcării);
Aleargă în linie dreaptă.

Deprinderi auditive
Identifică sunetele auzite;
Îşi dă seama dacă două sunete auzite în mediu sunt asemănătoare ori diferite;
 Îşi dă seama dacă două sunete emise de o persoană sunt asemănătoare ori diferite;
Arată instrumentul la care s-a produs un sunet, fără ca el să vadă;
Poate să povestească ceva chiar dacă în jur sunt zgomote;
Bate din palme structura ritmată a numelor colegilor din clasă şi a altor cuvinte
familiare;
Găseşte cele două cuvinte care rimează dintr-o listă de trei cuvinte;
Identifică cuvinte ce rimează;
Ştie care din cuvinte încep în mod asemănător, după ce le-a auzit rostite de cineva;
Numeşte şi alte cuvinte care încep asemănător cu cuvântul pe care-l prezintă
educatorul ;
Arată care cuvinte se termină asemănător, după ce le-a auzit pronunţate de cineva ;
Arată consoana (litera) pe care a auzit-o pronunţată ;
Arată vocala (litera) pe care a auzit-o pronunţată;
Numeşte literele ce corespund sunetelor iniţiale ale unui cuvânt dat;
Numeşte literele ce corespund sunetelor finale ale unui cuvânt dat;
Numeşte diferenţele existente între sunetele iniţiale ale unor cuvinte care rimează;
Numeşte un obiect după ce a ascultat descrierea lui verbală (de exemplu: este roşu,
este fruct, creşte în copac).

Deprinderi verbale
Imită sunetele scoase de animale familiare ;
Reproduce un sunet verbal dat;
Denumeşte corect obiectele familiare aflate în casă ori grădiniţă ;
Participă la activităţi în care se cântă;
Vorbeşte cu voce tare sau în şoaptă, după cum i se spune;
Vorbeşte cu tonuri înalte sau joase, după cum i se spune;
Îşi diversifică exprimarea în vorbirea orală: supărat, fericit, temător (voce
expresivă);
Cere ceva prin intermediul cuvintelor, mai degrabă decât prin acţiuni motrice (spre
deosebire de copilul mic);
Răspunde utilizând cuvinte mai degrabă acţiuni motrice (spre deosebire de copilul
mic);
Posedă obişnuinţe verbale care nu mai seamănă cu vorbirea copilului mic;
Vorbeşte clar şi distinct;
 Vorbeşte în propoziţii complete;
Verbalizează sentimentele şi întâmplările pe care le-a trăit;
O roagă pe educatoare să îi scrie numele;
Descrie obiecte familiare;
Îşi îmbogăţeşte vocabularul propriu cu noi cuvinte;
Interpretează verbal imagini simple;
Descrie verbal imagini desenate;
Numeşte figurile geometrice pe care le desenează;
Numeşte literele pe măsură ce sunt scrise (litere de tipar mari sau mici);
Repovesteşte o poveste cu propriile sale cuvinte ;
Pronunţă corect vocalele şi consoanele;
Transmite în mod corect scurte mesaje verbale.

Capacităţi vizuale
Urmăreşte cu privirea un obiect care se mişcă;
Clasifică culorile;
Clasifică obiectele după culoare, mărime şi formă;
Demonstrează că poate urmări elementele de sus în jos, atunci când studiază o
reţetă de mâncare “scrisă” prin desene;
Aranjează imaginile ori obiectele în succesiune de la stânga la dreapta;
Arată figurile geometrice care se găsesc în imagini ori în mediu;
Arată (verbal) ceea ce lipseşte dintr-o imagine simplă, din figuri geometrice şi din
litere;
Potriveşte un jeton pe care este desenat un singur obiect cu un obiect similar care se
găseşte desenat într-o scenă mai largă;
Găseşte litera asemănătoare cu litera model;
Găseşte cuvântul asemănător cuvântului model ce i s-a dat.

Capacităţi cognitive
Îndeplineşte o comandă verbală simplă;
Îndeplineşte o serie scurtă de comenzi;
Repetă propoziţii ce sporesc în lungime;
Clasifică imagini sau cuvinte care se potrivesc într-un fel sau altul;
Clasifică imagini sau cuvinte care nu aparţin unui grup dat;
 Identifică obiecte ca fiind asemenea ori diferite;
Îşi recunoaşte propriul nume când îl vede scris;
Aranjează o poveste în imagini în ordinea secvenţelor;
Menţionează detalii semnificative dintr-o poveste auzită;
Îşi aduce aminte de poveste atunci când e prezentată în clasă;
Discută o idee principală după ce ascultă o poveste;
Face predicţii şi trage concluzii privind o poveste neterminată;
Face raţionamente în legătură cu ceea ce s-a întâmplat, ce se întâmplă ori se va
întâmpla;
Completează cuvântul care lipseşte dintr-o structură de două versuri rimate ;
Găseşte rima la cuvântul dat de educatoare ;
Dă un al treilea cuvânt care rimează într-o serie de trei versuri rimate;
Interpretează semnificaţia unor cuvinte scurte pe baza contextului;
Recunoaşte cuvinte scrise şi în alte contexte decât cel al unei cărţi cunoscute;
Potriveşte cuvintele cu imaginile corespunzătoare;
Sugerează căi de rezolvare a problemelor;
Recită poezii mai scurte sau mai lungi.

Capacităţi socio-afective
Îşi alege singur o carte şi se uită la poze;
Cere să asculte înregistrări cu poveşti sau muzică;
Participă la recitări de poezioare şi la interpretări de cântecele;
Participă la jocuri de rol, atât spontane, cât şi direcţionate de educatoare ;
Participă la dramatizarea unei poveşti familiare ;
Utilizează efecte sonore în jocul de creaţie;
Aduce cărţi şi ziare de acasă şi discută despre ele ;
Cere materiale pentru a picta;
Copiază simbolurile pe care le vede în mediu;
Spune poveşti după imagini date;
Împrumută cărţi de la biblioteca clasei sau a grădiniţei;
Dictează cu plăcere povestioare educatoarei;
Se joacă cu sonorităţile cuvintelor;
Iniţiază conversaţii cu educatoarea ori cu colegii de clasă ;
Ascultă şi vorbeşte la rândul său în timpul activităţilor organizate de conversaţie;
Participă la activităţile grupului prin care se planifică o acţiune;
Face legătura dintre o poveste şi întâmplările personale;
“Citeşte” unei alte persoane (coleg sau adult) dintr-o carte cu poze;
Utilizează formule de politeţe în conversaţie;
Ascultă atent atunci când cel care vorbeşte i se adresează direct;
Devine mai doritor să-i lase şi pe ceilalţi să vorbească.
 Anexa B
Organizarea mediului de învăţare şi rolul Centrelor de interes/activitate în
grădiniţa de copii (după P.R.E.T – Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă).
Fiecare grădiniţă trebuie să fie pentru copii un spaţiu dorit, cu activităţi care să-i
implice, să le ofere posibilitatea de a se dezvolta global, într-o atmosferă deschisă,
stimulatoare. Când copilul intră pentru prima dată într-o sală de grupă ce ar trebui să găsească
aici, astfel încât să vină zilnic la grădiniţă cu plăcere, ştiut fiind că prima impresie se
formează în primele 20 de secunde?
Organizată pe zone, centre de interes, centre de activitate sau arii de stimulare,
sala de grupă devine un cadru adecvat situaţiilor de învăţare şi obţinerii experienţei. Prin felul
în care este amenajată, ea oferă copilului ocazii să se simtă bine în intimitatea lui,
stimulându-i interesul şi invitându-l la învăţare prin descoperire şi explorare. Sala de grupă îi
vorbeşte copilului prin ceea ce oferă ca posibilitate de acţiune şi experienţă. Aflat în faţa mai
multor posibilităţi, copilul este invitat să aleagă ceea ce i se potriveşte, să decidă.
Ambianţa în care copilul îşi trăieşte direct experienţa de viaţă prin situaţiile de viaţă
prilejuite în scopul învăţării se referă şi la climatul socio-afectiv.
Iată care sunt caracteristicile care l-ar putea convinge pe copilul care vede prima data
sala de grupă să facă primii paşi:
• spaţiu larg, luminos, aerisit, curat;
• culori vesele, calde, îmbinate armonios;
• spaţiul delimitat, dând impresia multor universuri ce aşteaptă să fie descoperite;
• mobilier dimensionat specific vârstei preşcolare, dotat cu o varietate de materiale şi
jucării la îndemână;
• existenţa altor copii care interacţionează;
• o educatoare zâmbitoare, primitoare, prietenoasă;
• posibilitatea prezenţei/ rămânerii în sală pentru un timp, a unui membru al familiei.
Curriculumul revizuit pentru educaţia timpurie structurează experienţele copilului pe
domenii experienţiale: estetic-creativ, om şi societate, limbă şi comunicare, ştiinţe şi
psihomotric. Astfel, având în vedere setul de interese şi aspiraţii ale copilului, nevoile
acestuia, ca şi intenţia organizării unor activităţi integrate, sala de grupă poate fi delimitată în
mai multe centre de activitate/interes, după cum urmează: Biblioteca, Ştiinţe, Arte,
Construcţii, Joc de rol/ Colţul păpuşii, Nisip şi apă.
Centrul „Bibliotecă” este spaţiul în care copiii îşi exersează limbajul sub toate
aspectele sale.
 Centrul „Bibliotecă” trebuie să fie de dimensiuni medii, dotat cu perne, covoraşe,
scaune, o masă de scris şi desenat unde copiii pot scrie felicitări sau chiar cărţi. Aşezate
ordonat pe rafturi, cărţile trebuie expuse, astfel încât copiii să le găsească cu uşurinţă, să aibă
acces la ele şi să-şi poată alege una la care să privească în linişte, aşezaţi pe covor. Pentru a-i
stimula pentru citit şi scris, centrul „Bibliotecă” poate fi decorat cu diverse forme ale
cuvântului scris sau
tipărit, căci imaginile şi cuvintele ajută copilul de toate vârstele să înceapă să înţeleagă
importanţa scrisului şi cititului. Alături de cărţi, educatorul poate îmbogăţi Centrul cu alte
materiale:litere din autocolant, litere decupate din ziare, reviste, ambalaje pe care copiii le
decupează şi formează silabe sau cuvinte.
În acest Centru copilul are la îndemână o mulţime de creioane, carioca, hârtie liniată şi
neliniată. Prin selectarea atentă a unor specii literare şi a instrumentelor de scris, educatorul
pregăteşte terenul pentru o utilizare activă a limbajului.
În acest Centru copiii creează poveşti cu ajutorul marionetelor şi a păpuşilor pe degete
care pot fi înregistrate şi apoi audiate cu toată grupa. La masa de confecţionat cărţi, copiii
desenează, scriu dar mai ales, dictează educatoarei întâmplări, poveşti, despre familiile lor
sau despre ei. Copiii autori îşi pot prezenta propria carte grupului, înainte ca aceasta să fie
inclusă în colecţia bibliotecii.
Copiii creează texte pe care educatoarea la început le notează, apoi, pe măsură ce îi
stimulează să-şi exprime ideile, le oferă posibilitatea să le scrie singuri, prin copiere, cu litere
de tipar sau la table magnetică. Învăţarea scrisului se face spontan, ca răspuns la întrebările ce
provin din necesităţile reale ale copilului.aceştia făcând cunoştinţă într-un mod organizat cu
cartea şi cuvântul scris. Aici copilul:
• învaţă expresii noi;
• îşi structureaza logica întâmplărilor prin: povestiri/ repovestiri, poveşti create fie pe
bază de imagini, fie cu început dat;
• identifică specii de literatură (poezie, poveste, basm);
• îşi îmbunătăţeşte discriminarea vizuală cu ajutorul imaginilor, jetoanelor şi
planşelor;
• exersează abilităţi ale mişcărilor fine (colorat, răsfoirea cărţilor, scriere);
• îşi dezvoltă imaginaţia şi creativitatea (elaborare de poezii, poveşti cu început dat
sau întâmplări hazlii);
• decodifică simbolurile (imagini, litere, cuvinte, desene);
 • îşi îmbogăţeşte cunoştinţele despre lume şi viaţă prin: lecturi ale educatoarei, jocuri
didactice, convorbiri tematice sau discuţii libere;
• îşi însuşeşte structuri gramaticale prin utilizarea jocurilor-exerciţiu;
• îşi antrenează capacitatea de retenţie prin succesiunea evenimentelor, vizualizarea
imaginilor sau memorizări.
Multe săli de grupă sunt dotate cu televizoare, dar utilizarea acestora trebuie făcută cu
multă precauţie. Educatoarea trebuie să planifice un timp scurt în anumite zile pentru
vizionare, să selectecteze un anumit program care vine în acord cu tema activităţilor. Este util
ca vizionarea programului sau a secvenţei respective să aibă loc cu un grup de copii sub
îndrumarea educatoarei care participă alături de aceştia pentru a le da explicaţii. Televizorul
trebuie introdus pentru a completa cunoştinţele copiilor şi nu ca un element concurent pentru
activităţile din sala de grupă, în scopul vizionării desenelor animate.
Centrul „Ştiinţe” subsumează elementele care aparţin de “Domeniul Ştiinţe”
respectiv, dezvoltarea gândirii logice, înţelegerea relaţiilor dintre obiecte şi fenomene,
exersarea capacităţii de a rezolva probleme, ca şi familiarizarea şi aplicarea cunoştinţelor şi
deprinderilor elementare matematice sau a celor care privesc cunoaşterea şi înţelegerea lumii
vii.
Copiii sunt oameni de ştiinţă care caută permanent să se informeze în legătură cu
lumea care-i înconjoară. Aviditatea copiilor privind informaţii din lumea înconjuratoare este
interpretată prin curiozitatea naturală de a căuta permanent să-şi explice funcţionalitatea
lucrurilor, cauzalitatea fenomenelor.
În Centrul „Ştiinţe” este util să existe:
• un spaţiu pentru expunerea permanentă a materialelor din natură (ghinde, pietre,
scoici, seminţe,fructe, legume, cereale, colecţii de insecte, ierbare);
• mulaje din plastic reprezentând animale sau păsări;
• un loc pentru instrumentele de investigaţie care să servească activităţilor de tip
experimente fizice şi chimice (magneţi, oglinzi, cărbuni, recipienţi, obiecte de măsurare,
prismă, baterii, termometru, clepsidră etc.);
• un loc însorit pentru plantele de interior sau cele semănate şi plantate de copii;
• un loc pentru pliante, imagini, planşe, atlase de anatomie, botanică, zoologie,
enciclopedii cu mijloace de locomoţie, harţi geografice etc.
• un loc pentru echipamente de măsurare, jocuri cu numere, dominouri, puzzle,
jocurile Lotto,jocurile matematice, rigle, ruletă, cântare tip balanţă, piese Lego sau Duplo,
table magnetice cu numere etc.
 Colectarea materialelor din acest Centru e un proces continuu, iar pentru a menţine
treaz interesul copiilor, din timp în timp, trebuie introduse materiale noi.
Copiii desfăşoară activităţi ştiinţifice dar, în acelaşi timp, reflectează asupra a ceea ce
fac. Educatoarea îi încurajează să pună întrebări în timp ce explorează materialele, să
identifice probleme şi să găsească soluţii. Creaţiile ştiinţifice apar în activităţile cu final
deschis, cu multe întrebări posibile iar copiii, beneficiind în acest Centru de o îndrumare
adecvată, îşi dezvoltă capacitatea de a gândi critic, de a observa şi descrie cu acurateţe.În
Centrul „Ştiinţe” copiii îşi construiesc cunoştinţe matematice durabile şi utile.Jocurile Lego,
cuburile mici, jocurile cu pioneze oferă posibilitatea copiilor de a-şi pune ideile şi imaginaţia
în practică, căci ei creează modele noi de maşini, rachete, avioane şi învaţă despre modele din
arhitectură, despre simetrie şi proiectare.
Centrul „Arte” are influenţe asupra dezvoltării copilului în toate domeniile,
adresarea acestora ţine de măiestria cadrului didactic de a planifica experienţe variate şi
inspirate. Pe lângă bucuria, emoţiile şi satisfacţiile copiilor, Centrul „Arte” le oferă celor mici
cadrul în care ei învaţă să comunice, stimulându-le curiozitatea, imaginaţia, creativitatea, dar
şi spiritul de iniţiativă. Gama de materiale din acest Centru poate include: blocuri de desen,
hârtie de toate dimensiunile şi culorile, creioane colorate, acuarele, foarfece, pastă de lipit,
planşete, plastilină, cocă, coloranţi alimentari, autocolant, sfoară, sârmă, gheme de lână divers
colorate, casetofon, radio, casete cu muzică, instrumente muzicale funcţionale sau în
miniatură: muzicuţe, fluiere, xilofoane,tamburine, măşti, vestimentaţie pentru dansuri. Dacă li
se dă copiilor timpul, ocazia şi libertatea de a lucra cu materialele din acest Centru, de a face
singuri descoperiri şi de a testa idei în practică, atunci însuşirile sau calităţile astfel stimulate
vor ajuta la punerea bazelor unor activităţi viitoare, ale vârstei adulte.
În Centrul „Arte” copiii exersează pictura cu degetele, cu buretele, cu dopuri sau
rulouri de carton, imprimă materiale textile, pictează cu ceară, modelează din aluat, plastilină
şi lut, confecţionează colaje, păpuşi din pungi de hârtie, din şosete sau mănuşi şi alte jucării.
Aici pot discuta despre artă, despre ce sentimente le trezeşte experienţa artistică.
Materialele de care beneficiază copiii în acest centru au rolul de a oferi satisfacţia
obţinerii unui produs propriu, printr-un efort îmbinat cu plăcerea de a lucra, de a se exprima
pe sine.
În acest Centru copilul dobândeşte:
• cunoştinţe şi deprinderi elementare de utilizare a instrumentarului de lucru;
• abilitaţi ce ţin de motricitatea fină şi senzorio-motorie;
• iniţiativă, perseverenţă în activitate, creativitate;
 • abilităţi de comunicare prin limbajul artistic;
• expresivitate emoţională şi socială;
• deprinderi igienice privind condiţiile de muncă.
Echipa de educatoare are rolul de a facilita şi încuraja originalitatea copiilor şi de
aceea nu se oferă modele şi tipare care pot duce la frustrare şi eşec, deoarece coordonarea
ochimână şi dexteritatea manual nu sunt încă dezvoltate complet la copiii de vârstă
preşcolară.
Centrul Joc de Rol” este spaţiul în care dezvoltarea socio-emoţională se regăseşte
din plin. Aici, copiii utilizează limbajul, comunică, rezolvă probleme, reactualizează
informaţiile despre lume şi le reorganizează prin interacţiunile cu mediul.Centrul „Joc de rol”
este pentru orice copil mediul ideal în care poate să înveţe cu plăcere şi influenţează
activitatea din celelalte Centre. Prin jocul în acest Centru copiii refac locuri,întâmplări care le
sunt familiare; imită comportamentul părinţilor sau joacă roluri ale unor personaje cunoscute;
reproduc lumea aşa cum o înţeleg ei, inventează şi interpretează situaţii bazate pe roluri reale
sau imaginare. Copiii îşi creează o lume a lor cu ajutorul căreia încearcă să înţeleagă
realitatea, rezolvă probleme pe care le întâlnesc în viaţa de zi cu zi, repetă, reinterpretează şi
retrăiesc experienţe.
Acest centru găzduieşte jocuri cu un spectru larg de tipul celor „De-a…(familia,
farmacia, cabinetul medical, şoferii, şcoala, magazinul, musafirii, gospodinele…)”, atât cu
subiecte din viaţa cotidiană, cât şi extrase din basme şi poveşti.
„Jocul de rol” îi ajută pe copii să se transforme din persoane egocentrice în persoane
capabile să comunice cu alţii. Participând zilnic la activităţile din acest centru, copilul învaţă
să se concentreze, să-şi exerseze imaginaţia, să pună în practică idei noi, să practice
comportamente de grup şi să-şi dezvolte capacitatea de control asupra lumii în care trăieşte.
În acest Centru se desfăşoară unul dintre cele mai personale, individuale şi intime
procese de învăţare, copiii descoperindu-se prin raportarea la alteritate. Conştientizând
calităţile proprii, copiii învaţă să relaţioneze cu ceilalţi, punând în practică idei noi de joc.
Practicând comportamente de grup, îşi dezvoltă capacitatea de control asupra lumii în care
trăiesc, învaţă cum să-şi comunice gândurile,sentimentele, emoţiile. Când emit păreri proprii
se confruntă cu ceilalţi, exersează empatia realizând că oamenii sunt diferiţi. Astfel,
descoperă că există persoane care au cerinţe educative speciale, cărora le pot oferi ajutorul
lor, sau învaţă despre diferenţele culturale experimentând şi alte obiceiuri culinare decât cele
deprinse acasă.
Prin diversitatea activităţilor ce se desfăşoară în acest Centru, copiii învaţă:
 • să-şi exprime şi să-şi gestioneze emoţiile;
• să comunice cu înţeles cu ceilalţi;
• să folosească mediul (obiecte, costumaţii) pentru exprimarea ideilor şi utilizarea
cunoştinţelor;
• să-şi adapteze comportamentele la contexte specifice;
• să relaţioneze eficient cu colegii şi cu adulţii prezenţi în Centru;
• să accepte diversitatea.
Centrul “Construcţii” mijloceşte dezvoltarea cognitivă, socio-emoţională, fizică,
dar şi iniţiativa, creativitatea şi perseverenţa, prin activităţile individuale şi de grup care
implică explorare cu materiale diverse şi creaţie de structuri sau scene.
Centrul „Construcţii” trebuie să fie destul de mare pentru ca un grup de câţiva copii să
poată lucra aici împreună sau fiecare separat fără ca şantierele lor să se intersecteze. E de
preferat să existe un covor care să acopere podeaua, pentru a reduce zgomotul făcut de
blocurile de lemn sau cele de plastic în cădere, iar copiii şi adulţii vor putea sta mai comod.
Copiii sunt ataşaţi în mod firesc de acest Centru deoarece este activ, creator şi distractiv. În
jocul de aici, individual sau în grup, copiii sunt încurajaţi să descopere cuburi de diferite
mărimi şi forme, pentru a construi diverse structuri.
Centrul trebuie dotat şi cu jucării de tip mijloace de locomoţie, de diferite
mărimi. Dezvoltându-şi gândirea creatoare,imaginaţia, copiii îşi formează concepte
ştiinţifice, matematice referitoare la mărime, formă,înălţime,volum, spaţiu, direcţie, echilibru,
stabilitate, balans, măsurare, numărătoare, asemănare, diferenţă,ordonare.
Ei învaţă lucrând, învaţă construind o clădire, care ori stă în picioare, ori se dărâmă,
însă orice situaţie problemă trebuie abordată şi rezolvată individual.
Adesea, copiii care au realizat o construcţie iniţiază jocuri de rol sau aduc materiale
din alte Centre şi îmbogăţesc jocul.
Utilizează cuburile în mod creativ şi astfel, două cuburi mici pot fi greutăţile unui
cântar, o placă şi un cilindru se transfomă în skateboard, un cilindru subţire poate fi un
microfon, o piesă paralelipipedică e telefonul mobil.
Concomitent, copiii îşi pot antrena aptitudinile sociale sau de comunicare.
În acest Centru, dezvoltarea competenţelor academic se îmbină armonios cu cele
socioemoţionale, prin abordarea situaţiilor problemă ivite în timpul jocului.
În pregatirea pentru şcoală şi viaţă a copilului sunt cuprinse toate aspectele
 importante ale dezvoltării sale, în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale
antrenate în activităţile şi jocurile organizate aici: dezvoltarea cognitivă, socioemoţională,
dezvoltarea limbajului şi a comunicării, capacitaţi şi atitudini în învăţare.