Sunteți pe pagina 1din 12

Forme de organizare a procesului didactic in predarea

Biologiei
1. Organizarea pe clase si lectii a

procesului didactic

Din perioada celui de-al XVII-lea secol, J.A. Comenius a ajuns


la ideea asocierii conceptului de “lectie” scolara celui de ”clasa“ de elevi, a
intrevazut necesitatea legarii lectiei de activitatea colectiva, comuna unei intregi clase
de elevi, in locul celei tipic individuale, practicata secole de-a randul.

Mai departe, Comenius a privit lectia in legatura indisolubila cu impartirea


materiei de predat pe obiecte de studiu (discipline) distincte, fiecare cu programe
proprii , esalonate pe ani de studii , divizate, apoi , in teme de tratat in cadrul unui sir
de lectii ; la randul ei, fiecare lectie avand tema sa, cat mai scurt dimensionata, la
durata unei ore si in corelatie proportionala cu capacitatea de intelegere a elevilor.
Asadar , lectia a fost asociata , in continuare, unui timp scolar delimitat pana
la detaliul orarului scolar, al orei-lectii (orei de curs).

In felul acesta, a fost instituit sistemul de organizare a procesului de


invatamant pe clase si lectii, fundamentat teoretic in Didactica magna
(1657). Acesta a echivalat cu un nou mod de a concepe structurarea si planificarea
amanuntita a activitatii scolare, mergand pana la cea mai mica unitate a ei –lectia.

In semnificatia originara ,cuvantul lectio (lat.), derivat din legere, folosit fara
vreo alta specificare, inseamna lectura cu glas tare a unui manuscris pretios.
Dar legere mai semnifica si audire , in sensul ca pentru a fi inteleasa , “vocea
paginilor” trebuie sa fie auzita, respectiv trebuie un exercitiu fizic si intelectual in
acelasi timp.

In esenta, lectia a fost gandita, ca forma specifica de organizare a


procesului de invatamant, fiind plasata in alte relatii spatiale si temporale decat
cele cunoscute pana acum ; ea a fost incadrata intr-un sistem organizat al intregii
activitati didactice din scoala. Sistemul de organizare a invatamantului pe clase si
lectii a fost validat si perfectionat necontenit in experienta scolii .

Odata cu scurgera timpului lectia-lectura a devenit lectie-expunere , lectie-


intuitie , lectie-aplicatie , lectie-experiment, lectie-elaborare , lectie-creatie, etc. In
evolutia lui , conceptul de lectie a fost tot mai deschis unor noi continuturi si
modalitati de lucru cu elevii, dobandind noi pozitii, si semnificatii in contextul
procesului de invatamant.

Lectia de biologie – ca forma principala a activitatii didactice –


reprezinta o veriga in cadrul sistemului disciplinelor biologice. Lectia este
un act creativ, profesorul avand libertatea sa–si imagineze, sa construiasca
mereu altceva si sa faca lectii interesante, utile si atractive pentru elevi.
2. Tipuri de lectii specifice disciplinei Biologie
Una dintre cele mai controversate probleme ale lectiei este aceea a tipologiei
ei. Cel mai important aspect al acestei probleme, il constituie acceptia sub care este
privit tipul de lectie, ca structura procesuala reprezentativa pentru o intreaga
categorie de lectii.

In general, evolutia tipologiei lectiilor este dependenta de evolutia obiectelor


specifice predarii diferitelor discipline biologice si a modurilor in care invata si sunt
invatati elevii astazi.

1. Lectia de elaborare a cunostiintelor si dezvoltare a strategiilor


cognitive (de formare a priceperilor si deprinderilor intelectuale) cu variante
de lectii bazate pe invatarea prin cercetare – redescoperire, cercetare -
descoperire.

Ïn lectia de elaborare a cunostiintelor si dezvoltare a strategiilor cognitive, un


model de instruire ce trebuie promovat este ,, modelul combinat empirio-
psiho- sociocentric (anexa VI) – de combinare aredescoperirii inductive,
deductive, prin analogie, dirijate / semidirijate, in functie de particularitatile de varsta
ale elevilor si colectivelor de elevi, individuale si in echipa .

In felul acesta, se creeaza posibilitatea obtinerii unor avantaje in plan cognitiv,


formativ si afectiv.

I. In plan cognitiv:
● determina elaborarea noilor structuri cognitive prin activitate individuala si de echipa, cunoasterea si
intelegerea aprofundata a conceptelor biologice, cresterea gradului lor de trainicie si operationalitate;

● se imbunatateste nivelul cunostintelor biologice–corectitudinea intelegerii si


insusirii lor,cantitatea acestora.

II. Dar, efectele pozitive ale aplicarii acestui model

combinat de instruire s – au dovedit benefice mai ales in plan formativ:

● se dezvolta puternic operatiile de analiza, de

analogie, de asociatie, de sinteza, de abstractizare si generalizare, de emitere de


ipoteze, gandirea biologica intuitiva, intradisciplinara si interdisciplinara, integrativa,
creativa, originala, memoria vizuala si logica;

● contribuie la formarea / dezvoltarea unor deprinderi intelectuale;

● formeaza si dezvolta spiritul de investigatie, de

experimentare, ceea ce contribuie la insusirea de catre elevi a unor calitati si


comportamente apropiate acelora implicate in actul autentic al cercetarii stiintifice;

● formeaza si dezvolta capacitati psihomotorii


specifice studiului Biologiei:

• priceperi si deprinderi cu tehnici de lucru specifice;

• priceperi si deprinderi de lucru cu aparatura si ustensilele de

laborator;

● cultiva la elevi motivatia interna a invatarii scolare.

Atunci cand se coreleaza redescoperirea individuala cu cea pe echipe, anumite


elemente ale unor aplicatii combinatorii, precum elemente ale modelului
empiriocentric de instruire cu elemente ale modelelor didactice psihocentric si
sociocentric (modelul combinat empirio- psiho- sociocentric), elevii isi dezvolta
abilitatile de lucru in echipa, isi formeaza o personalitate autonoma si creativa,
aplicandu – se principiul complementaritatii si compensarii.’’ ¹

2. Lectia de comunicare si insusire de noi cunostinte (anexa VII) cu


variantele de lectii bazate pe invatarea prin receptare a: naratiunii, descrierii,
expunerii, explicatiei-demonstratiei, continutului televizat, demonstratiei
filmice etc.

,,Este necesara limitarea folosirii tipului de lectie de comunicare si asimilare de noi


cunostinte biologice, (modelul logocentric, traditional de instruire, explicativ /
reproductiv, explicativ – receptiv), deoarece ,,invita’’elevul la un
activism ___________________________________________________

¹ Ciobanu, Mariana, conducator stiintific – Prof. Univ. Dr.

Cerghit, Ioan, Teza de doctorat - ,,Modele alternative de

instruire utilizate in invatamantul biologic”, Bucuresti, 2003

slab, in special reproductiv, ceea ce nu este benefic pentru formarea lui intelectuala,
pentru practica vietii, pentru cultura generala si educarea acestuia.

Dar, cel mai important efect al aplicarii lui este nerealizarea tuturor
obiectivelor, competentelor, unitatilor de continut prevazute in programele scolare.

Totusi, se obtin progrese cognitive superioare in lectiile organizate prin


recurgerea la practici inspirate din modelul logocentric (traditional) de instruire, dar
adaptate particularitatilor individuale ale elevilor si cu conditia folosirii unor proceduri
mai atractive, sistemelor multi - media . Este vorba de lectia de comunicare si insusire
de noi cunostinte proiectata, organizata si desfasurata pe baza

modelul logo- psihocentric modernizat.


● Aceasta se realizeaza in cazul:
•multor concepte biologice intr – o lectie, ce

surprind prin noutatea lor;

•diversitatii mai mari a acestora;

•inexistentei notiunilor ,,ancora’’, pe care sa se

sprijine noua invatare scolara;

•dificultatilor de redescoperire a unor notiuni de

biologie, unele chiar imposibil de redescoperit

(baza materiala necorespunzatoare);

•in care redescoperirile s – ar putea realiza

numai pe baza unor modele grafice,

neexistand convingerea prin observarea

materialului biologic natural sau

experimentarea cu acesta.

● Dintre procedurile mai atractive, cu rol in eficientizarea lectiilor, pot fi


utilizate cu succes:

•munca cu fisele - de redescoperire de noi

cunostinte, de instruire programata, de evaluare;

•instruirea cu ajutorul calculatorului si dischetelor;

•proiectarea de folii la retroproiector, de diapozitive;

•corelatiile interdisciplinare utile, realizate prin

modalitati diverse:

·trimiteri la texte stiintifice;

·trimiteri la texte literare;

·recitarea de versuri;

·prezentarea unor imagini artistice etc.;

•simularile;

•activitatile practice, uneori cu caracter euristic.

In modelul combinat logo- psihocentric cu proceduri atractive -activitatea


elevilor se intensifica foarte mult, de asemenea, atractivitatea, curiozitatea
epistemica, interesul epistemic; fiecare elev invata sa se organizeze singur, sa duca
pe cont propriu o sarcina pana la sfarsit, sa lucreze cu fise de instruire programata,
sa se documenteze, etc., contribuindu – se la formarea unei personalitati autonome.

● Elevul este izolat de grup, cu efecte negative asupra formarii anumitor


trasaturi de personalitate. Nu se creeaza conditii de interactiune si cognoscibilitate
sociala. Se deduce necesitatea imbinarii activitatii individuale cu cea pe echipe si
frontala in organizarea instruirii.

Prin combinarea diferitelor modele de instruire, se poate contribui


mult mai bine la educatia elevilor:

•intelectuala;

•sanogenetica;

•ecologica;

•moral – civica – altruism, respectarea opiniilor

celorlalti, toleranta, comportament democratic,

harnicie, corectitudine;

•patriotica;

•estetica;

• prin si pentru munca, etc.

Eficienta superioara in plan afectiv, educativ se obtine mai ales in


combinatii multiple de modele didactice.

Folosirea modelelor combinate permite intensificarea si diversificarea


modalitatilor de evaluare prin instrumente ce nu pot fi utilizate in lectiile desfasurate
dupa modelul logocentric, acestea presupunand activitati practico – euristice.

Lectiile desfasurate dupa modelele combinate precizate anterior


implica o redimensionare a rolului profesorului, trecerea lui din stadiul
traditional de ,,actor principal’’ al lectiei intr – un plan secund al ,,scenei didactice’’ si
accentuarea activitatii lui de organizare, indrumare, control si corijare a procesului de
invatare realizat de elevi.
Este importanta si necesara asocierea unor modele didactice in predarea si invatarea conceptelor
biologice, incat sa se obtina rezultatele cele mai bune atat in plan cognitiv, cat si formativ si afectiv.

● Pentru ,,curriculumul in fapt’’ se recomanda folosirea unui model de


instruire euristico – psiho – sociocentric, de redescoperire de catre elevi a
noilor concepte biologice, in concordanta cu posibilitatile lor intelectuale, cu
structurile cognitive formate, cu aptitudinile si interesele acestora, avandu – se in
vedere, totodata, formarea pentru viata sociala.

● In alternanta sau chiar in combinare cu acesta, poate fi aplicat un


model logo – psihocentric, de prezentare a stiintei ca pe un produs finit,
cu respectarea particularitatilor individuale ale elevilor, pe baza unor proceduri
atractive; aceasta in functie de continuturile si obiectivele instructiv – educative,de
natura resurselor umane si materiale ale scolilor’’¹.

___________________________________________________

¹ Ciobanu, Mariana, conducator stiintific – Prof. Univ. Dr.

Cerghit, Ioan, Teza de doctorat - ,,Modele alternative de

instruire utilizate in invatamantul biologic”, Bucuresti, 2003

3. Lectia de formare/dezvoltare de priceperi si deprinderi


psihomotrice permite legarea teoriei de practica, familiarizarea elevilor cu metode
de invatamant specifice studiului Biologiei, cum ar fi experimentul didactic si
observarea independenta a sistemelor biologice de diferite niveluri de organizare a
lumii vii, a proceselor si fenomenelor vietii.

In proiectarea procesului de invatamant la Biologie, in functie de continutul,


obiectivele si activitatile din programa scolara, dar si in functie de dotarea scolii,
profesorul va selecta deprinderile si priceperile practice de lucru de format sau
dezvoltat cu tehnicile, aparatura si ustensilele de laborator specifice studiului
disciplinelor biologice, precum:

•observarea macroscopica a sistemelor (ex. observarea unei plante),


proceselor (observarea miscarilor amibei cu ajutorul pseudopodelor) si fenomenelor
biologice (observarea eliminarii bulelor de gaz prin fotosinteza la Elodea canadensis
(ciuma – apelor);

•observarea sistemelor biologice de diferite niveluri de organizare a lumii vii cu


ajutorul lupei (ex. observarea cu ajutorul lupei a unor componente ale embrionului
unei seminte de fasole);

•observarea microscopica a unor preparate microscopice cu celulele, tesuturi,


fragmente de organe, cu indivizi biologici (ex. observarea bacilulului fanului etc.), cu
populatii ( ex. observarea unei populatii de parameci intr – o infuzie de fan);

•observarea pe baza disectiei (ex. observarea, in urma disectiei, a sistemelor


de organe la broasca de lac, utilizata ca model biologic;

•de a realiza o experienta de fiziologie vegetala sau

animala, de biochimie (ex. evidentierea digestiei chimice a amidonului, pe baza


colorarii diferentiate a acestuia, precum si substantelor organice rezultate, de tipul
dextrinelor, maltozei, glucozei cu iodul in iodura de potasiu);

•de a realiza un preparat microscopic (ex. realizarea preparatului microscopic,


folosind epiderma superioara dintr – o frunza a unui bulb de ceapa, in vederea
evidentieii plasmolizei / deplasmolizei), unui frotiu (ex. realizarea unui frotiu cu
sange uman);
•de a efectua o disectie (disectia in plan ecuatorial a unui mar, in vederea
identificarii fructului adevarat);

•de a utiliza microscopul, trusa de disectie, trusa de

biologie ;

•de a cultiva plante pe lotul scolar, in cazul in care scoala dispune de acesta;

•de a ingriji plante, animale

•de amenajare a unui colt al naturii vii – cu plante decorative, acvariu,


acvaterariu, terariu, colivie etc. ;

•de amenajare a unei sere scolare (anexa;

•de conservare a unor materiale biologice (ex. efectuarea de preparate in


formol) ;

•de amenajare a unor componente muzeistice etc.

Formarea si dezvoltarea priceperilor si deprinderilor psihomotrice exemplificate


mai sus, dar chiar si altele au menirea de a usura desfasurarea unor activitati
practice ale elevilor in afara clasei, in excursii, cercuri de biologie, activitati de
cercetare si experimentare independenta etc.

Dupa locul de desfasurare, aceste lectii de formare / dezvoltare de priceperi si


deprinderi psihomotrice specifice studiului stintelor biologice pot fi:

•lectii in laboratorul de biologie;

•lectii in natura – in gradini botanici, gradini zoologice, parcuri, paduri etc.;

•lectii la coltul biologic vegetal, animal, vegetalo - animal;

•lectii in sera scolara ;

•lectii in muzeul scolar (anexa);

•lectii pe lotul scolar;

•lectii in institute de cercetare biologica etc.

4. Lectia de formare de priceperi si deprinderi intelectuale, de tipul:

•“citirea” unei scheme;

•efectuarea unui desen schematic dupa o observatie a

naturii;

•interpretarea unui grafic, unei imagini, unei diagrame; •conceperea unei


experiente;

•utilizarea unui dictionar de specialitate, unui atlas de


specialitate, unui determinator;

•realizarea unei sinteze;

•formularea de ipoteze plauzibile care sa permita

rezolvarea unor probleme;

•diferentierea esentialului de secundar ;

•expunerea sistematica a cunostintelor biologice etc.

5. Lectia de recapitulare a cunostintelor biologice studiate are o mare


importanta in invatamantul biologic actual, fiecare profesor avand datoria sa prevada
in planificarea calendaristica a materiei astfel de lectii, atat pe parcursul semestrelor -
lectii de recapitulare partiala, dupa anumite capitole, mai vaste, cat si la sfarsitul
lor - lectii de recapitulare finala.

Scopurile principale ale lectiilor de recapitulare pot fi: consolidarea


cunostintelor biologice, deprinderilor si priceperilor capatate de elevi pe parcursul
altor lectii, aprofundarea conceptelor (notiunilor) biologice insusite de catre elevi,
sistematizarea lor, generalizarea cunostintelor biologice studiate.

In cadrul generalizarii, elevii trebuie coordonati, indrumati de profesor in


evidentierea elementelor esentiale, sa faca legatura dintre ele, sa stabileasca legi si
reguli, dupa care generalizarile sa fie procesate in scheme, desene schematice,
tabele comparative etc.

Ca structura, aceste lectii sunt foarte variate, metodele didactice folosite fiind
diverse: discutii, dezbateri, fishbowl (tehnica acvariului), efectuarea de scheme
sintetice si explicarea lor, lucrari practice individuale ale elevilor in legatura cu
materia predata, documentarea cu ajutorul platformei AEL (computerelor,
dischetelor, CD – urilor) filmelor didactice, diapozitivelor etc.

Pentru demonstratii, profesorul trebuie sa aleaga cu grija materialul didactic


tipic cel mai convingator. Cunostintele insusite anterior de elevi trebuie prezentate
sub o forma noua, intr – o sistematizare noua, alegandu – se ceea ce este esential.
Trebuie avuta in vedere si aplicarea in practica a celor invatate.

Lectiile de recapitulare se pregatesc anterior de catre elevi, dupa un plan dat


de profesor, pe baza rezolvarii unor itemi, pe baza unor jocuri indicate de profesor
etc.

Ele trebuie sa aiba si elemete de noutate, de atractivitate, de captivare a


elevilor, nu sa fie simple repetari de materie deja parcursa.

Ca exemple de lectii de recapitulare, pot fi mentionate: ,,Corelatii intre


organele unei plante angiosperme’’–clasa aV-a, Caraterele generale ale animalelor
vertebrate’’– clasa a VI - a, ,,Functiile de nutritie’’– clasa a VII - a, ,,Relationarea in
lumea vie’’– clasa a VIII - a, Particularitati structurale si functionale celulare’’– clasa a
IX - a, ,,Nutritia heterotrofa’’– clasa a X - a, ,,Mecanisme de functionare a sistemului
nervos’’–clasa a XI-a, ,,Biomurile’’– clasa a XII - a.
Un exemplu de demers didactic in lectia de recapitulare ,,Functiile de nutritie’’,
la clasa a VII – a, dupa studierea sistemelor digestiv, circulator, respirator si excretor
este prezentat in anexa VIII.

6. Lectia de evaluare este lectia prin care profesorul urmareste sa


cunoasca, in mod sistematic, volumul si calitatea cunostintelor insusite de elevi,
formarea priceperilor si deprinderilor practice de lucru, in vederea pregatirii lor
multilaterale. Totodata, acest tip de lectie da posibilitate elevilor sa se autoevalueze,
sa – si ,,cantareasca rezultatele eforturilor sale la invatatura. Si nu in ultimul rand,
lectia de evaluare reprezinta pentru profesor un mijloc de a – si verifica propriul sau
succes sau insucces in aplicarea diferitelor modele si strategii didactice.

Exista forme variate ale acestui tip de lectie, in raport cu scopul (lectie de
evaluare cu scop diagnostic – de stabilire a nivelului achizitiilor elevilor, cu scop
prognosti – predictie asupra rezultatelor viitoare, de clasificare), continutul (lectie de
evaluare scrisa, lectie de evaluare practica, lectie de evaluare orala, lectie de
evaluare combinata – practica si orala, practica si srisa etc.) si locul lectiei in cadrul
curriculumului in fapt (lectie de evaluare initiala, lectie de evaluare finala, lectie de
evaluare pe parcurs, teza). Este bine sa se foloseasca toate tipurile de lectii de
evaluare in timpul unui an scolar, in functie, bineinteles si de reglementarile forurilor
superioare (este cazul tezei). Dupa modul de organizare a activitatii de evaluare a
cunostintelor, priceperilor si deprinderilor elevilor, lectiile de evaluare pot fi frontale,
individuale si de echipa, situatie in care se verifica si formarea sociala a elevilor.

Pot fi folosite, in lectiile de evaluare orale si practice, dupa caz : demonstrarea


unor materiale didactice, efectuarea unor experiente, unor lucrari practice, realizarea
de grafice, discutiile si dezbaterile, fishbowl etc.

Teza (lucrarea scrisa semestriala) (anexa XVII) da posibilitate


profesorului de a cunoaste felul in care elevii au inteles temele mai importante din
materia unui semestru. Inainte de teza este necesara si deci, se indica organizarea si
desfasurarea unei lectii de recapitulare, pentru a sprijini activitatea de pregatire a
elevilor, in vederea sustinerii tezei. De asemenea, tot in acest sens, se recomanda
rezolvarea de subiecte (itemi) de tipul celor ce se vor da in cadrul tezei.

Prin acest tip de lectie se demonstreaza capacitatea elevilor de sistematizare,


de generalizare a cunostintelor biologice, de gandire si prezentare logica, coerenta a
unui subiect, de rezolvare de probleme etc. Alte repere despre lectia de evaluare vor
fi expuse in capitolul VI - ,, Evaluarea randamentului scolar al elevilor la Biologie’’.

7. Lectia de motivatie (de atitudine)

Pot fi organizate lectii de motivare a elevilor in studiul stiintelor biologice la


inceputul anului scolar, profesorul familiarizand elevii cu continutul cunostintelor, cu
importanta teoretica si practiva a stiintelor studiate. Spre exemplu, la inceputul clasei
a IX – a profesorul le vorbeste elevilor despre importanta studiului proceselor
celulare fundamentale pentru Terra –fotosinteza, respiratia celulara, transmiterea
caracterelor ereditare in mentinerea vietii, despre conceptiile de clasificare a lumii vii
etc., da indrumari in legatura cu modul de desfasurare a muncii lor pe parcursul
anului scolar, obligatiile elevilor pe parcursul muncii lor, expune cerintele predarii –
invatarii – evaluarii materiei. Aceasta lectie de motivare a elevilor in studiul unor
stiinte biologice desfasurata la inceputul anului scolar este totodata o lectie
introductiva.

Pot fi organizate lectii introductive si pe parcursul anului scolar, in studiul


diferitelor capitole. Profesorul stabileste intotdeauna un plan pe care – l va urma in
desfasurarea diferitelor lectii de motivatie, atitudine.

La unele lectii introductive (cele de inceput de an scolar) se face si un


instructaj cu privire la regulile ce trebuie respectate in activitatea in laborator, cu
aparatura, instrumentarul, ustensilele de laborator, cu substantele chimice, indicandu
– se totodata utilizarea unui halat de protectie.

8. Lectia complexa sau mixta (de dezvoltare multilaterala) este lectia


ce imbina elemente caracteristice tuturor celorlalte tipuri de lectii enuntate anterior.

3. Alte forme de organizare a procesului didactic


ce pot fi abordate in cadrul disciplinei Biologie
In invatamantul biologic actual exista tendinta cresterii ponderii altor forme de
organizare a procesului instructiv – educativ, cum sunt excursiile si vizitele, cercul de
biologie etc.

Cea mai mare parte a lectiilor din cadrul disciplinelor biologice se desfasoara in
scoala, in cadrul laboratorului de biologie si a anexelor acestuia – sera, lot scolar,
muzeu scolar etc. Unele lectii trebuie insa neconditionat sa fie organizate in natura,
sub forma unor excursii, elevii realizand activitati in care aplica in practica
cunostintele, priceperile si deprinderile dobandite in laborator.

Excursia

Pregatirea excursiei cuprinde o etapa tehnico – organizatorica si una didactico


– stiintifica.

Prima etapa consta in: stabilirea unui program detaliat; rezolvarea problemelor
de orar; colaborarea cu conducerea scolii si cu comitetul de parinti pentru obtinerea
sprijinului material; intocmirea comenzilor pentru cazare, masa si transport;
pregatirea bazei materiale necesare efectuarii aplicatiilor practice.

Pregatirea didactico – stiintifica a conducatorilor excursiei reprezinta o conditie


de baza pentru asigurarea caracterului didactic si a reusitei acesteia. Profesorul de
biologie , in functie de tematica excursiei, face o documentare bibliografica si se
hotaraste asupra drumurilor de acces, asupra monumentelor istorice si obiectivelor
economice din itinerariu. El se documenteaza asupra florei, faunei, asupra unor
detalii fizico – geografice ale locurilor de aplicatie practica , asupra obiectivelor
economice si localitatilor ce vor fi strabatute, cat si pentru muzeele si monumentele
istorice.Daca in program sunt prevazute vizitarea unor rezervatii naturale, pesteri,
lacuri etc., profesorul va fi obligat sa studieze tot materialul existent in legatura cu
acestea.

Pregatirea elevilor consta in: anuntarea din timp a acestora cu privire la


obiectivele excursiei; organizarea lor pe echipe, in functie de afinitati, fiind alcatuite
echipe de zoologi, botanisti, geologi, ecologi, meteorologi, fotografi, sanitari,
jurnalisti (elevi cu aptitudini literare) etc.; prelucrarea normelor de disciplina si
conduita din timpul excursiei; precizarea echipamentului si obiectelor de uz personal
de care vor avea nevoie; fixarea sarcinilor de colectare de material, de prelucrare a
acestuia, de pastrare a lui etc.

Activitatile de teren ale elevilor se pot desfasura si sub forma unor vizite
didactice - in institutii, laboratoare de cercetare din facultatile de profil, gradini
botanice, parcuri dendrologice, gradini si muzee zoologice, statiuni de cercetari
experimentale agrozootehnice etc.

In proiectarea, organizarea si desfasurarea fiecarei vizite didactice, profesorul


de biologie va tine seama de anumite cerinte: obiectivul acesteia sa se axeze pe
probleme care au legatura cu tematica de studiu, pentru a contribui la completarea,
sistematizarea si aprofundarea cunostintelor insusite in clasa; de regula, vizita se
anunta din timp conducerii institutiei unde se organizeaza; se solicita ajutorul unui
ghid stiintific din institutia unde se face vizita; se anunta elevilor data cand se
desfasoara actiunea, tema si scopul ei.

Vizitele didactice in gradini, parcuri si muzee zoologice completeaza


cunostintele de morfologie si biologie animala insusite in orele de biologie, deoarece
in cadrul acestora nu se pot prezenta toate plantele si animalele in forma naturala,
vie. De asemenea, prin excursiile organizate nu se pot observa toate pasarile si
mamiferele tratate la lectiile desfasurate in laborator.

In general, continutul si metodele de lucru in cadrul excursiilor si vizitelor


didactice contribuie la consolidarea gandirii sistemice, ecologice si a conceptiei
evolutioniste in mintea elevilor.

Activitatea in cercul de biologie nu este o prelungire a lectiilor de la orele


de clasa, ci se caracterizeaza prin optiune, individualizare, creativitate.

Cercul de biologie poate avea profiluri de educatie pentru sanatate, ecologie,


floricultura,legumicultura, acvaristica,columbofilie, naturalizari, entomologie,
sericicultura, apicultura, pomicultura etc., in functie de conditiile locale existente, sau
profiluri duble, inrudite : apicultura-sericicultura, floricultura-legumicultura,
pomicultura-viticultura etc.
Cercurile de biologie poarta adesea denumiri cu o semnificatie moral - etica,
ca de exemplu : ,,Prietenii padurilor', ,,Prietenii animalelor', ,,Educatie pentru
sanatate’’, ,,Sanitarii priceputi’’ etc.

La inscrierea elevilor in cercul tinerilor biologi, profesorul le va prezenta


conditiile ce trebuie indeplinite. Inscrierea in cercul de biologie este benevola, fiind
indicata insa participarea acelor elevi care au rezultate bune si foarte bune la
invatatura, spirit de initiativa, cu calitati pentru o munca ordonata, organizata, de
cercetare.

Cercul de biologie are un responsabil care trebuie sa tina evidenta membrilor,


a sarcinilor lor, a aparaturii si materialelor ce se folosesc, a materialului bibliografic
folosit de elevi. Cercul are si un secretar, un colectiv de redactie, un responsabil cu
materialele necesare temelor in lucru.

Activitatea cercului de biologie se desfasoara pe baza unui plan de


activitate care trebuie sa fie corelat cu posibilitatile reale de lucru, cu particularitatile
de varsta si individuale ale elevilor, cu baza dotarea materiala a scolii, dar si cu
timpul disponibil.

Cercul este condus de profesorul de biologie, care va trebui sa colaboreze


indeaproape cu conducerea scolii, cu colegii de catedra si din alte catedre din scoala,
cu reprezentantii unor institutii si intreprinderi, cu familiile elevilor.

Activitatile desfasurate in cadrul cercului de biologie sunt:


unele permanente — care se desfasoara in laboratorul de biologie si / sau anexele
sale, si altele periodice.

Cele din urma cuprind sedinte de lucru saptamanale / bilunare / lunare


(prezentarea informatiilor relative la tematica de lucru, organizarea unei expozitii,
analiza lecturilor suplimentare noi, vizionarea unui film, editarea unui numar din
gazeta de perete, alcatuirea si completarea unui jurnal, album, confectionarea unor
materiale didactice pentru lucrari de laborator, efectuarea unor exercitii de
determinare a plantelor si animalelor etc.) , participarea la simpozioane, intalniri cu
oamenii de stiinta, excursii, sesiuni de comunicari siintifice, schimburi de experienta
si altele.