Staicu Andreea Mirabela

ECCF – Anul I, sementrul I

Adopția unui copil de către cuplurile gay

Adopția unui copil de către cuplurile gay este un subiect ce trebuie încă analizat cu toate
elementele ce constituiesc această acțiune datorită implicațiilor psihologice, sociale și morale
care se identifică. Tema este relativ slab studiată datorită cercetărilor longitutdinale puține
existențe, iar rezultatele cercetărilor trebuie îmbunătățite și amănunțite pentru a se creeă o
imagine de ansamblu mai clară, pentru a se delimita riscurile și avantajele care se relevă. Cu
toate acestea, s-a încercat realizarea unui cadru a principalelor problematici identidicate, cu
ajutorul studiilor științifice de specialitate existente.
În sensul cel mai larg, familia este de două sau mai multe persoane care se consideră a fi
familii și care își asumă angajamente și responsabilități, fiind de obicei considerate fundamentale
pentru viața de familie (NASW, 1999). Familia unui copil, precum și protecția tipică,
socializarea, securitatea și însoțirea oferită de membrii familiei, sunt esențiale pentru starea
umană. O familie și membrii săi, fie ei biologici sau adoptivi, sunt indispensabili în creșterea și
dezvoltarea copiilor. Unitatea de familie, indiferent de modul în care este definită, servește
pentru a încuraja viziunea copiilor asupra lumii exterioare, capacitățile lor emoționale și
identitatea lor individuală . Mulți adulți și familii homosexuali și lesbiene sunt interesați, dispuși
și chiar hotărâți în încercarea de a adopta copiii . Din punct de vedere istoric, politicile
organizaționale, legislația și stigmatizarea socială au îngreunat adulții și cuplurile
homosexualilor și lesbienelor să finalizeze procesul de adopție (Brodzinsky, 2003). Cu fiecare
instanță de stat care are discreția cu privire la legile și procesele de adopție și custodie, ușa este
deschisă la inconsecvențe și la crearea unui sistem de mozaic pentru familiile din Statele Unite.
În timp ce generalizările și stereotipurile au umbrit posibilitățile de adoptare de către cupluri sau
indivizi homosexuali, o revizuire a cercetării despre părinții homosexuali a arătat că "aici nu
există dovezi de natură să demonstreze că trăirea cu un părinte homosexual are efecte negative
semnificative pe copii. De fapt, se pare că părinții homosexuali sunt la fel de eficienți și pot fi
chiar mai mult în unele privințe decât părinții non-homosexuali (Bigner & Bozett, 1989).
Studiile recente arată că există un număr tot mai mare de lesbiene și homosexuali care
devin părinți și că aproximativ două din cinci din toate agențiile de adopție din SUA au plasat
copiii cu părinți adoptivi pe care îi recunosc că sunt homosexuali sau lesbiene (Brodzinsky,
2003). În timp ce acestea sunt descoperiri încurajatoare pentru indivizii homosexuali și cuplurile
Staicu Andreea Mirabela
ECCF – Anul I, sementrul I

care doresc să adopte, aproximativ 25% dintre respondenți la un sondaj național privind adopția
au indicat că "părinții biologici s-au opus la plasarea copilului lor cu homosexuali sau lesbiene
sau au solicitat în mod expres ca copilul lor să nu fie plasat cu homosexuali "(Brodzinsky, 2003).
Lipsa cercetărilor destinate explorării posibilelor efecte ale părinților homosexuali și lesbiene
asupra copiilor lor adoptivi a contribuit cu siguranță la aceste bariere în calea adoptării. Deși
unele dintre controversele privind adopțiile făcute de adulți și cupluri homosexuali și lesbiene
sunt probabil un produs secundar al homofobiei, o mare parte din dezbatere pare să fie rezultatul
unei lipse de asigurare cu privire la bunăstarea copiilor plasați în aceste unități de familie
(Brooks& Goldberg, 2001).
Ca și familiile conduse de părinți heterosexuali, părinții lesbiene și homosexuali și copiii
lor sunt un grup divers. Spre deosebire de părinții heterosexuali, părinții lesbiene și homosexuali
sunt adesea supuși discriminării din cauza orientării lor sexuale în timp ce se confruntă cu
adoptarea, îngrijirea sau tehnologiile de reproducere asistată, pe baza stereotipurilor privind
dezvoltarea psihologică a copiilor și bunăstarea acestora.
Cu toate acestea, in urma analizarii dovezilor empirice privind copiii cu parinti homosexuali si
lesbiene si a cercetarilor existente care compara copiii parintilor homosexuali cu copiii parintilor
heterosexuali, se sustine ca stereotipurile comune nu sunt sustinute si validate de date statistice
clare (Moutinho et al., 2011).
In multe țări europene, problemele legate de părinții de același sex au tendința de a
provoca o rezistență mai puternică din partea societății decât de acceptarea homosexualilor și a
lesbienelor în general sau de căsătoria între persoane de același sex și/sau de parteneriate
înregistrate, în special. Rezultatele unui sondaj de opinie european la scară largă desfășurat în
2003 în 25 de țări europene (cu peste 15 000 de participanți) au arătat că 53% au fost în favoarea
legalizării "căsătoriilor homosexuale", în timp ce doar 38% au susținut "adoptarea copiilor
homosexuali" (Gallup, 2003). În 2006, sondajul de opinie publică Eurobarometru, realizat în 27
de țări europene, a avut rezultate similare: propunerea că "căsătoriile homosexuale ar trebui să fie
permise în întreaga Europă" a fost susținută de 44% (peste 29 000) adoptarea copiilor trebuie să
fie autorizată pentru cupluri homosexuale "a fost susținută de doar 32% dintre participanți
(Comisia Europeană, 2006). Aceste rezultate pot ilustra faptul că opinia publică din Europa tinde
să fie mai tolerantă față de "căsătoriile homosexuale" decât față de "adoptarea de către cuplurile
homosexuale". Peisajul juridic european privind căsătoriile între persoane de același sex,
Staicu Andreea Mirabela
ECCF – Anul I, sementrul I

parteneriatul înregistrat și drepturile de adopție în comun pentru cuplurile de același sex este
foarte diversificat: în tabelul 1 este prezentată legislația relevantă în 22 de țări europene, unde
există cel puțin una dintre aceste instituții juridice. Căsătoria de același sex și adoptarea în comun
a cuplurilor de același sex au devenit pentru prima dată în Europa în 2001 în Olanda, când
instituția căsătoriei a devenit la fel de deschisă cuplurilor de același sex și de același sex. Acest
cadru legal prevedea în mod automat cupluri căsătorite de același sex cu drepturi de adopție în
Țările de Jos (și cuplurile de același sex, care anterior au încheiat parteneriate înregistrate între
persoane de același sex introduse în 1998, ar putea să îmbunătățească cu ușurință statutul juridic
al persoanelor înregistrate parteneriate pentru căsătorie. Cu toate acestea, de exemplu, în
Portugalia, introducerea căsătoriilor homosexuale în 2010 nu a dus la extinderea imediată a
drepturilor de părinți de același sex. Examinând atitudinile sociale privind adopția
homosexualilor în 28 de țări europene, am evidențiat factorii individuali și la nivel de țară care
pot determina nivelul de acceptare socială sau de respingere a acestui tip specific de adopție.
Acest articol contribuie la literatura privind acceptarea socială a femeilor lesbiene, a
homosexualilor și a practicilor lor de adopție în Europa și direcționează atenția asupra mai
multor aspecte anterioare ale aspectelor de atitudine socială asupra drepturilor părinților de
același sex. Baza empirică a acestui studiu a fost cea de-a patra rundă a Studiului European
Values, realizat în perioada 2008-2010. Folosind regresii logistice ordonate, am examinat
impactul mai multor caracteristici individuale și la nivel de țară la nivelul acordului cu afirmația
că "cuplurile homosexuale ar trebui să poată adopta copii". S-au găsit relații puternice între
atitudinile sociale față de adoptarea cuplurilor de același sex și existența unei legislații care să
permită practicile de adopție pentru același sex la nivel de țară, precum și unele atitudini
individuale, inclusiv cele referitoare la practicile tradiționale de formare a familiei, "justificarea
homosexualității" și (non) preferința pentru vecinii homosexuali. Constatările indică o
schimbare în contextul potențial interpretațional al adoptării de către cuplurile de același sex
dintr-un cadru restrâns al sexualității într-un context diferit și eventual mult mai amplu al
practicilor de familie și de părinți (Takacs et al., 2016).
Asociația Psihologică Americană (APA) a emis o scurtă descriere oficială privind părinții
lesbiene și homosexuali. Această sinteză a inclus afirmațiii legate de faptul ca niciun singur
studiu nu a descoperit că copiii părinților lesbiene sau homosexuali sunt dezavantajați în orice
privință semnificativă față de copiii părinților heterosexuali (APA, 2013). Prezentul articol
Staicu Andreea Mirabela
ECCF – Anul I, sementrul I

examinează îndeaproape această afirmație și cele 59 de studii publicate citate de APA pentru ao
susține. Șapte întrebări centrale se referă la: (1) eșantionarea omogenă, (2) absența grupurilor de
comparație, (3) caracteristicile grupului de comparație, (4) date contradictorii, (5) domeniul
limitat al rezultatelor studiate ale copiilor, pe termen lung, și (7) lipsa puterii statistice solicitate
de APA. Repere: 26 dintre cele 59 de studii APA privind părinții de același sex nu au avut
grupuri de comparație heterosexuală; În studiile de comparație, mamele singure au fost adesea
folosite ca grup hetero comparație; Nici un studiu comparativ nu a avut puterea statistică
necesară pentru a detecta o dimensiune mică a efectului; Reclamațiile definitive nu au fost
justificate de cele 59 de studii publicate. Concluziile științifice din acest domeniu vor crește în
valabilitate, deoarece cercetătorii: (a) trec de la mostrele de comoditate mici până la eșantioane
reprezentative mari; (b) să examineze din ce în ce mai mult preocupările societale și economice
critice care apar în timpul adolescenței și al maturității; (c) să includă familii mai diverse de
același sex (de exemplu, părinți homosexuali, minorități rasiale și cei fără statut socio-economic
de vârstă mijlocie); (d) includ familiile heterosexuale intime, bazate pe căsătorie, ca grupuri de
comparație; și (e) să răspundă în mod constructiv criticilor experților metodologici.100 Mai
exact, este esențial ca criticile privind dimensiunea eșantionului, strategia de eșantionare, puterea
statistică și dimensiunile efectelor să nu fie ignorate. Luarea acestor măsuri va contribui la
producerea unor răspunsuri mai riguroase din punct de vedere metodologic și științific la
întrebările semnificative care afectează familiile și copiii (Marks, 2012).
Scopul altui studiu a fost de a identifica eventualii factori care contribuie la funcționarea
familiei în trei tipuri de familii adoptive: cele conduse de homosexuali, cei condus de
heterosexuali și aceia care implică adoptarea copiilor cu nevoi speciale. Aceste trei tipuri de
familii adoptive au fost examinate concomitent, astfel încât identitățile și diferențele ar putea fi
identificate și luate în considerare pentru a fi utilizate în practica de adopție. O analiză de
regresie multiplă a fost utilizată pentru a evalua relația dintre variabila dependentă (scorul de
funcționare a familiei standardizat) și variabilele independente (scorurile comportamentului
copilului, adoptarea nevoilor speciale, familiile homosexuale / lesbienelor, vârsta la adopție și la
interviu, diagnosticul de dizabilități, scorul de asistență socială, numărul de plasări anterioare,
abuzurile anterioare și adoptarea copiilor). Rezultatele nu au indicat efecte negative asupra
părinților copiilor adoptați de familiile homosexualilor / lesbienelor. Nivelurile mai ridicate de
funcționare a familiei s-au dovedit a fi asociate cu nevoi speciale, adopții mai tinere și fără copii
Staicu Andreea Mirabela
ECCF – Anul I, sementrul I

cu dizabilități. Adopțiile familiei cu homosexuali / lesbiene ale copiilor mai în vârstă, adopțiile în
grupuri de copii și copiii cu mai multe destinații de plasament au avut, de asemenea, nivele mai
ridicate de funcționare a familiei. Implicațiile includ necesitatea de a (1) plasa copilul într-o
familie adoptivă cât mai curând posibil, (2) asigurarea unor rețele puternice de sprijin pentru
familiile adoptive ale copiilor cu dizabilități și cu cei care adoptă grupuri de copii și (3)
încurajarea practicii adoptarea de către familiile homosexualilor / lesbienelor, în special pentru
copiii mai mari (Leung et al., 2005).
Recunoașterea drepturilor homosexuale este o problemă controversată în multe țări.
Spania a fost țara terță din lume (după Olanda și Belgia) de a introduce o lege care recunoaște
căsătoria homosexuală și adopția copiilor de către cuplurile homosexuale. În această lucrare,
examinăm pentru prima dată dacă școlile ezită mai mult să ofere feedback părinților homosexuali
în timpul perioadei de preînregistrare a copiilor din Catalonia (Spania). Pentru a face acest lucru,
am proiectat un experiment de corespondență care să fie efectuat în școli. Am creat trei tipuri de
cupluri fictive - unul heterosexual, unul homosexual și unul lesbian - și am trimis e-mailuri în
școli în care orientarea sexuală a cuplului era explicită. Rezultatele arată că cuplurile
homosexuale au avut o probabilitate semnificativ mai redusă (de 22 de puncte procentuale) de
apel decât cuplurile heterosexuale. Astfel, până în prezent, rezultatele noastre privind modul în
care școlile interacționează cu părinții în funcție de orientarea lor sexuală reproduc parțial
dovezile anterioare referitoare la discriminarea indivizilor homosexuali în alte contexte, cum ar fi
piețele muncii și locuințelor. În timp ce dovezile discriminării împotriva bărbaților homosexuali
sunt neechivocă, în unele dintre aceste studii nu sa constatat nici o dovadă de discriminare
împotriva lesbienelor. Se considera că înțelegerea naturii comportamentului discriminatoriu față
de cuplurile homosexualilor și lesbienelor este relevantă. Guvernele care permit cuplurilor
homosexuale să adopte copii trebuie să asigure că discriminarea în școală nu constituie o barieră
în ceea ce privește acest drept de adoptare. În acest sens, considerăm că studiul nostru este un
prim pas în direcția cea bună. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe dovezi empirice în acest
sens pentru a înțelege magnitudinea problemei, dacă există într-adevăr, și pentru a împinge
polițiștii să ia măsuri (Diaz-Serano& Meix-Llop, 2016).
Aproape nici o cercetare nu a examinat rolul relațiilor părinte-școală în ceea ce privește
funcționarea psihologică a copilului în familii adoptive sau în familiile părintești de același sex,
cu mult mai puține familii adoptive de același sex. Cu toate acestea, familiile adoptive, și în
Staicu Andreea Mirabela
ECCF – Anul I, sementrul I

special familiile adoptive de același sex, pot fi vulnerabile la marginalizarea în cadrul școlii, ceea
ce ar putea avea implicații pentru ajustarea copiilor. Folosind rapoartele părinților, într-un
eșantion de 106 familii de părinți adoptivi lesbiene, homosexuali și heterosexuali cu copii mici
(Mage = 3,38 ani la T1 și 5,42 ani la T2), acest studiu a examinat relațiile de tip T1 părinte-
școală calitatea relației, contactul părinte-școală cu privire la problemele copilului și acceptarea
percepută de către alți părinți) și experiențele școlare specifice adopției la T1 (adică contribuția
părinților despre incluziunea în clasă și conflictele dintre părinți și profesori legate de statutul de
familie adoptivă) (T2) internalizarea și externalizarea simptomelor, controlul simptomelor T1.
Analizele ulterioare au evaluat acești predictori în legătură cu simptomele (T1) concomitente.
Contextul familiei și variabilele demografice au fost incluse drept controale. Implicarea școlii
părinților a fost negativ legată de simptomele de internalizare ulterioare; furnizarea de informații
pentru profesori cu privire la incluziune și a conflictelor dintre părinți și profesori legate de
adopție au fost atât legate pozitiv de simptomele de internalizare ulterioare. Percepția acceptată
de alți părinți a fost negativ legată de simptomele internalizării și externalizării ulterioare.
Contactul inițiat de școală cu privire la problemele copilului a anticipat mai puternic simptomele
externalizării mai mari în familiile părintești de același sex decât familiile-mamă heterosexuale.
Analizele transversale (predictorii T1 în legătură cu rezultatele T1 ale copilului) au relevat un set
diferit de constatări diferite: în special, implicarea școlară a părinților a fost negativ legată de
simptomele externalizării. Constatările au implicații asupra educatorilor din copilărie și asupra
administratorilor școlari care încearcă să îmbunătățească parteneriatele de familie între școală și
familie pentru a spori bunăstarea emoțională și comportamentală a copiilor (Goldberg& Smith,
2017).
In alt studiu, s-au examinat amploarea și tipul contactului cu familia de naștere în
familiile adoptive conduse de părinți minoritari sexuali și părinți heterosexuali înainte sau în
momentul plasării, după plasare și în prezent. Datele au fost extrase din proiectul Modern
Families Adoptive, un sondaj național și non-aleator al convingerilor și experiențelor părinților
adoptivi, care a fost realizat din 2012 până în 2013. Proba actuală a constat din 671 de familii
conduse de părinți heterosexuali, 111 de familii conduse de părinți lesbiene și 98 de familii
conduse de părinți homosexuali ale căror copii mai vârstnici adoptați aveau mai puțin de 18 ani
și care au fost plasați pe piața internă fie din sistemul public de protecție a copilului, fie de la o
agenție privată sau facilitator independent de adopție. Pentru adopțiile privind bunăstarea
Staicu Andreea Mirabela
ECCF – Anul I, sementrul I

copiilor, părinții minorităților sexuale au raportat niveluri mai înalte de contact și au avut
tendința de a avea relații mai pozitive cu familia de naștere în comparație cu părinții
heterosexuali. Au fost găsite mai puține diferențe după tipul de familie pentru adopțiile agențiilor
private. Au fost găsite rate de contact mai mari și relații mai pozitive cu familia de naștere în
cazul plasamentelor interne private, comparativ cu cele din asistența maternală. Analizele
secundare sugerează că diferențele demografice de familie și de plasare în adopții între familiile
sexuale minoritare și cele heterosexuale nu țin cont de diferențele de tip familial în contact cu
familia de naștere. Implicațiile politicii și ale practicii sunt discutate (Brodzinsky& Goldberg,
2016).
Având în vedere gradul de contact între familiile adoptive și cele de naștere, nu numai
înainte sau în momentul plasării, ci și după plasare și în prezent, este esențial ca agențiile de
adopție și altele care facilitează plasamentele să asigure că educația adecvată și pregătirea pentru
adopție sunt inerente parte a procesului de plasare și că trimiterile la furnizorii de servicii post-
adopție sunt disponibile pentru toate familiile. Pregătirea pentru deschiderea adoptării nu poate fi
finalizată în mod adecvat în timpul procesului de plasare în adopție. Având în vedere că
deschiderea ceară și se scurge în timp, în conformitate cu nevoile emergente ale tuturor
membrilor sistemului de rudenie adoptivi (Siegel & Smith, 2012), familiile trebuie să dispună de
resurse disponibile pe tot parcursul ciclului de viață al familiei pentru ai ajuta să navigheze
complexitatea și provocările inerente adopției deschise. Pentru unele familii, aceasta înseamnă
să-i ajuți să creeze deschidere într-un aranjament de adopție care a început ca o închisă,
confidențială. În alte cazuri, înseamnă a ajuta familiile să găsească un plan de contact mai
funcțional atunci când actualul lor nu corespunde nevoilor unuia sau mai multor membri ai
sistemului de rudenie adoptivă. În alte cazuri, aceasta înseamnă să ajuți familia adoptivă atunci
când membrii familiei de naștere acționează în mod necorespunzător în timpul contactului sau
neașteptat întrerupt contactul (Neil & Howe, 2004); de asemenea, înseamnă a ajuta membrii
familiei nașterii să facă față dezamăgirii și durerii atunci când familia adoptivă nu reușește să
facă față promisiunilor făcute în timpul negocierilor deschise de adopție sau pur și simplu
întrerupe contactul (Brodzinsky & Smith, 2014). În cele din urmă, unul dintre aspectele unice de
a lucra cu familiile adoptive ale minorităților sexuale care au contact cu familiile de naștere ale
copiilor lor îi ajută (inclusiv pe copiii lor) și membrii familiei natale să gestioneze povara
narativă asociată orientării sexuale a părinților adoptivi. Fiind confortabilă în a împărtăși acest tip
Staicu Andreea Mirabela
ECCF – Anul I, sementrul I

de informații personale, fiind conștient de persoanele cu care este sigur să le împărtășească și

respectând și negociind diferențele în privința modului în care părinții adoptivi ai minorității
sexuale și membrii familiei nașterii văd aceste probleme este o zonă critică a vieții de familie
adoptive deschise care beneficiază adesea de contribuția profesională. Din păcate, până în
prezent s-au făcut puține eforturi pentru a explora modele eficiente de intervenție post-adopție
pentru crearea și susținerea unor relații sănătoase de adopție deschisă între familiile adoptive și
cele de naștere. Constatările noastre sugerează, de asemenea, că agențiile și alți profesioniști în
plasament trebuie să fie mai bine informați despre punctele forte ale părinților adoptivi potențiali
ai minorității sexuale, în special având în vedere dorința lor de a dezvolta și menține contactul cu
familiile de naștere. Majoritatea profesioniștilor din domeniul adopției recunosc beneficiile
adopției deschise pentru membrii de rudenie adoptivi și sunt interesați să găsească familii care
sunt motivați să sprijine contactul copiilor cu patrimoniul lor biologic. Agențiile publice pentru
protecția copilului ar trebui, în special, să fie încurajate să ajungă la comunitatea LGBT ca o
resursă valoroasă pentru copiii adoptivi care așteaptă casele adoptive, deoarece există o
promisiune că membrii săi nu numai că pot oferi iubire, îngrijire și permanență, dar și sprijini
conexiunile copiilor cu familiile lor de naștere și cu patrimoniul. Acest studiu extinde
cunoștințele despre contactul dintre familiile adoptive și cele de naștere atât în instituțiile private
cât și în instituțiile de plasament adoptiv pentru copii (Brodzinsky& Goldberg, 2016).
In concluzie, se adaugă literatura în creștere privind adopția de către părinții minorităților
sexuale și se confirmă convingerea că adulții non-heterosexuali pot fi resurse valoroase pentru
toți copiii, în special pentru acei copii vulnerabili care sunt eliberați pentru adopție, dar continuă
să rămână în îngrijirea fosteră (Brodzinsky& Goldberg, 2016).
Staicu Andreea Mirabela
ECCF – Anul I, sementrul I

Bibliografie

Bigner, J. J., & Bozett, F. W. (1989). Parenting by gay fathers. Marriage & Family Review, 14(3-
4), 155-175.

Brodzinsky, D. M. (2003). Staff of the Evan B. Donaldson Adoption Institute, 5-23.

Brodzinsky, D. M., & Goldberg, A. E. (2016). Contact with birth family in adoptive families headed
by lesbian, gay male, and heterosexual parents. Children and Youth Services Review, 62, 9-17.

Brodzinsky, D., & Smith, S. L. (2014). Post-placement adjustment and the needs of birthmothers
who place an infant for adoption. Adoption Quarterly, 17(3), 165-184.

Diaz-Serrano, L., & Meix-Llop, E. (2016). Do schools discriminate against homosexual parents?
Evidence from a randomized correspondence experiment. Economics of Education Review, 53, 133-142.

Goldberg, A. E., & Smith, J. Z. (2017). Parent-school relationships and young adopted children’s
psychological adjustment in lesbian-, gay-, and heterosexual-parent families. Early Childhood Research
Quarterly, 40, 174-187.

Howe, D., & Neil, B. (2004). Contact in adoption and permanent foster care. BAAF.

Leung, P., Erich, S., & Kanenberg, H. (2005). A comparison of family functioning in gay/lesbian,
heterosexual and special needs adoptions. Children and Youth Services Review, 27(9), 1031-1044.

Marks, L. (2012). Same-sex parenting and children’s outcomes: A closer examination of the
American psychological association’s brief on lesbian and gay parenting. Social Science Research, 41(4),
735-751

Moutinho, A., Pereira, A. V., & Jorge, G. (2011). P01-464-Children of homosexual

parents. European Psychiatry, 26, 468

Siegel, D. H., & Smith, S. L. (2012). Openness in Adoption: From Secrecy and Stigma to
Knowledge and Connections: Practice Perspective. Evan B. Donaldson Adoption Institute. .

Takács, J., Szalma, I., & Bartus, T. (2016). Social attitudes toward adoption by same-sex couples
in Europe. Archives of sexual behavior, 45(7), 1787-1798.
Staicu Andreea Mirabela
ECCF – Anul I, sementrul I
NASW Congress, E., & McAuliffe, D. (1999). Social work ethics. International Social Work, 49(2),
151-164.

Gallup, E. O. S. (2003). Homosexual marriage, child adoption by homosexual couples: is the

public ready?–Press release.