VIRUSURI 3.

contact direct – leziuni cutanate de tegumente şi mucoase

Caractere generale: sunt agenţi infecţioşi exclusiv paraziţi, de natură nucleoproteică, vizibili numai la microscopul electronic. - digestive: alimente, apa contaminată
Fiind lipsiţi de metabolism propriu, celula-gazdă este cea care sintetizează substanţele organice de care au nevoie, pe baza La poarta de intrare virusul se înmulţeşte iniţial şi:
„reţetei culinare” (a informaţiei genetice înscrisă în acidul nucleic viral). Virusurile formează un grup cu structură şi funcţii unice. - poate rămâne la poarta de intrare: răceli
Unicitatea lor reiese indirect şi din faptul că nu sunt incluse în nici un sistem de clasificare a lumii vii.
- poarta de intrare poate fi organ ţintă(diaree)
Structura virusurilor: unitatea de structură şi funcţie a virusurilor capabilă sp infecteze o celulă este virionul. El este alcătuit din
capsidă, genom şi înveliş extern (anvelopă). Capsida virală acoperă genomul şi este alcătuită din capsomere (lanţuri - poate disemina, fie pe cale limfatică, fie pe calea tecilor nervoase până la nivelul
polipeptidice). Genomul viral este alcătuit dintr-o moleculă de acid nucleic (ADN sau ARN, niciodată ambele), Învelişul extern este organului ţintă aflat la distanţă de locul apariţiei
o structură accesorie care la unele virusuri acoperă capsida. Virusurile se pot prezenta sub 3 forme: virus matur (virion), virus a. pe cale limfatică: viremie
vegetativ (format prin decapsidare) şi provirus (în cazul adenovirusurilor integrate în cromozomul celulei-gazdă). b. pe cale nervoasă: diseminare septinevritică(v. Rabic)
Multiplicarea virusurilor decurge în mai multe etape: 1. ataşarea virionului la suprafaţa celulei-gazdă; 2. pătrunderea virionului în Iniţial virusul nu se manifestă(incubaţie):
celulă, urmată de decapsidare se trece astfel la starea de virus vegetativ (genom liber în citoplasma celulei infectate); după - scurtă 6-12 ore: boli diareice;boli respiratorii de
pătrunderea virusului, celula începe sinteza de proteine virale, care precede replicarea virală; 3. procesul de multiplicare a 12-14 ore
virusului are loc în interiorul celulei parazitate, realizându-se prin replicare; unele virusuri, după pătrunderea în celulă, se replică - lungi - bolile colilăriei: 6-10-12 zile
apoi distrug celula-gazdă migrând în alte celule; acest proces poartă denumirea de ciclu litic; 4. are loc asamblarea virală care Debutul: semne monotone – cefalee, temperatură(viroze)
constă în refacerea capsidei şi a învelişului extern degradar din fragmente de capsidă distincte; 5. eliberarea virionilor nou formaţi Faza de stare
din celulă favorizează infecţia altor celule. Există însă un ciclu lizogenic de replicare virală prin care ADN viral se integrează în Convalescenţa
cromozomul bacterian, devine provirus şi îşi continuă multiplicarea sincron cu acesta.
Clasificarea virusurilor ţine seama de mai multe criterii şi anume: Hepatitele virale
După tipul acizilor nucleici din genom pot fi: ribovirusuri (cu genom ARN) şi adenovirusuri (cu genom ADN); dintre ribovirusuri fac
parte: VMT produce viroza numită mozaicul tutunului; virusul gripal produce gripa la om şi animale; virusul rabiei produce rabia la
animale şi om; HIV distruge limfocitele T din sângele uman ce au rol important în imunitatea celulară. Dintre adenovirusuri fac Sunt boli specific umane, manifestate prin imbolnavirea generala a organismului (febra, afectare digestiva si respiratorie) cu sau
parte: bacteriofagii (virusuri care pot infecta şi distruge bacteriile), virusul herpetic care este cantonat în ganglionii nervoşi (spinali fara icter, produse de mai multe virusuri care, desi dau un tablou clinic asemanator, sunt distincte si nu imunizeaza reciproc.
şi omologi ai nervilor cranieni). Dacă imunitatea organismului scade, virusul manifestă acţiunile fie asupra corneei ( producând
îngroşarea şi opacifierea ei), fie asupra mucoaselor şi tegumentului din regiunea genitală sau orală (buze) – boala este frecventă Hepatita virala A Sursa de infectie: -OMUL bolnav (cu 7 zile anterior icterului si 10 –14 zile in perioada icterica) si bolnavii
în colectivităţile şcolare. După forma lor pot fi: cilindrice, sferice, hexagonale etc. După organismul parazitat virusurilor pot provoca asimptomatici.
viroze la plante, animale şi om Calea de transmitere: FECAL-ORALA (virusul se elimina prin fecale).
HIV/SIDA Modul cel mai frecvent de transmitere este contactul direct intre persoana infectata si persoana receptiva. Virusul poate fi
Căi de transmitere vehiculat prin MANA MURDARA, apa contaminata, alimente contaminate neprelucrate termic, obiecte contaminate, vesela, jucarii,
* Transfuzii grupuri sanitare, etc.
* Droguri cu administrare intravenoasă Receptivitatea: este generala, boala domina la varsta copilariei.
* Hemofilie( factor de coagulare) –necesită transfuzii Incubatia: 2-6 saptamani.
- Parteneri sexuali feminini ai toxicomanilor şi hemofilicilor infectaţi Tabloul clinic:
- Transmiterea parenterală – determinată prin infecţie cu ace nesterile, în cursul unor manevre -debut cu fenomene generale: febra, dureri musculare generalizate, fenomene catarale respiratorii;
medicale, non-medicale. -manifestari digestive: apetit diminuat, greata, varsaturi, dureri abdominale, urmate de emisia de urini inchise la culoare
- Se poate transmite prin intervenţii chirurgicalecu echipament incomplet sterilizat. (hipercrome) si coloratia icterica (galbena) a tegumentelor si mucoaselor.
- Boala are transmitere sexuală -> homo/heterosexuală Evolutie: buna, nu cronicizeaza, boala produce imunitate specifica pe viata.
- S-a observat că unele femei care prezintă acest sindrom dau naştere la copii la rândul lor infectaţi în Profilaxia (prevenirea): vizeaza consumul numai a apei potabile, numai din surse analizate si autorizate sanitar.
15-33% din cazuri. -nu se va folosi pentru consum apa din rauri, lacuri si sisteme de irigatii;
 transmitere probabilă: dacă mama are o imunosupresie accentuată. În -indepartarea corecta a rezidurilor fecaloid menajere;
funcţie de timpul când se prezintă mama la medic. -prepararea si manipularea igienica a produselor alimentare in special a celor fara prelucrare termica sau ce necesita manipulari
Transmiterea verticală multiple.
- în utero 25-35% din cazuri -masuri de igiena individuala: spalarea cu apa si sapun a mainilor dupa utilizarea grupurilor sanitare, inainte de masa;
- intrapartum 60-75% din cazuri -EDUCATIA SANITARA a populatiei.
- postpartum – creşte cu alăptarea Exista vaccin antihepatita A care se administreaza preventiv in zone endemice.
14% ↑ risc la infecţie evolutivă
29% ↑ risc la infecţie primară
O dată cu descoperirea medicamentelor anti-HIV rata de transmitere verticală a scăzut; de asemenea naşterea prin Hepatita virala B Sursa de infectie: bolnavul cu infectie acuta, persoanele infectate cronic, purtatorii cronici, hepatite cronice,
cezariană scade transmiterea. ciroze.
Calea de transmitere: cea mai importanta este calea parenterala (percutanta):
-transfuzii de sange si derivate, contaminate cu virus B;
Căi de transmitere ale bolilor virale -manopere medicale efectuate cu instrumentar nesterilizat contaminat cu sange, injectii, punctii, acupunctura, interventii
chirurgicale, tratamente stomatologice, hemodializa;
Poarta de intrare – cale respiratorie -manevre nemedicale efectuate cu instrumentar contaminat: barbierit, manichiura, pedichiura, perforarea lobului urechii, tatuare;
- leziuni: 1. ac(parenterală) -alte cai: contact intrafamilial, prin coabitare prelungita, sarut, raporturi sexuale;
2. instrumente chirurgicale, transfuzii de sânge (parenteral) -calea materno-neonatala ( cel mai frecvent in timpul nasterii) dar posibil si post partum sau intrauterin.
3. prin intermediul unui vector=ţânţar, căpuşă(arbovirusuri) Riscul profesional: este de 10 ori mai mare la personalul medico-sanitar, (chirurgi, anestezisti, personal in sectia de hemodializa,
4. prin muscătura unui animal – virusul rabic obstreticieni, stomatologi, personalul din spitalul de boli infectioase), decat la populatia generala.
- prin tegumente şi mucoase Receptivitatea la boala este generala.
Incubatia: 6 saptamani - 6 luni.
1. sexual – mucoase genitale – HIV, hepatita B, cancer de col uterin
Tabloul clinic asemanator cu cel din hepatita A.
2. maternofetal - mama->copil – transplacentar, intrapartum, alăptare
Evolutia: este dificila, mai prelungita comparativ cu hepatita A, uneori cu posibilitati de cronicizare. Prevenirea si combaterea bolilor contagioase
Profilaxie:
-utilizarea seringilor de unica folosinta;
Pentru prevenirea bolilor contagioase dispunem de numeroase si variate masuri, care se aplica la cele trei verigi ale lantului
-evitarea manoperelor efectuate cu instrumentar nesteril: barbierit, manichiura, pedichiura, tatuaj, perforarea lobului urechii;
epidemic: a) Masuri fata de izvoarele de infectie. b) Masuri fata de caile de transmitere a infectiei.c) Masuri pentru protectia
-comportament sexual adecvat.
persoanelor receptive (la infectie).

Hepatita virala cu virus delta Sursa de infectie: bolnavii cu hepatita B si purtatorii cronici de virus hepatic B infectati cu virusul
Masuri fata de sursele de infectie
Delta. Virusul Delta se dezvolta obligatoriu in prezenta virusului hepatic B.
Caile de transmitere: identice cu cele din hepatita virala B.
Evolutie: riscul de cronicizare este mare, cu frecvente forme grave. - Identificarea surselor de infectie (bolnavi, purtatori sanatosi de microbi) si anuntarea lor ia autoritatea sanitara teritoriala.

Hepatita virala C Sursa de infectie: omul bolnav si purtatorul cronic de virus hepatic C. - Izolarea imediata a bolnavului, la spital sau la domiciliu (în functie de regulamentele în vigoare si decizia medicului).
Calea de transmitere: in principal calea parenterala – transfuzii de sange si derivate de sange contaminate (90% din hepatitele
posttransfuzionale sunt produse de virusul C); instrumente nesterile medicale si nemedicale; calea intrafamiliala – sarut, raporturi
Izolarea imediata se aplica si în cazul unor purtatori de microbi periculosi, în special, si obligatoriu, cand acestia lucreaza în
sexuale; calea neonatala.
sectorul alimentar, în instalatii centrale de apa potabila, sau în colectivitati de copii (scoaterea temporara din serviciu pana la
Evolutie mai prelungita, mai dificila comparativ cu hepatita virala B.
sterilizarea de germeni).

Hepatita virala E Sursa de infectie: bolnavul.

- Pentru sterilizarea de microbi a purtatorilor se recurge la antibiotice sau chimioterapice, ca si la alte masuri.
Calea de transmitere: FECAL-ORALA.
Manifestari clinice: asemanatoare cu cele din hepatita virala A.
Evolutia: in general favorabila spre vindecare. Masurile de dezinfectie în jurul bolnavului au fost expuse mai înainte (îngrijirea la domiciliu).
Profilaxia: priveste nivelul igienico-sanitar al individului si colectivitatilor, dezinfectia apei, etc... ca la celelate hepatite cu
transmitere digestiva (enterale).
Pentru animalele care sînt surse de infectie pentru om, se iau masuri adaptate la fiecare caz: pentru animalele nefolositoare,
sacrificarea; pentru cele folositoare, tratarea si sterilizarea lor cu microbi (cand este posibil).
VIROZELE la plante

Sunt boli produse de virusuri , sisteme acelulare formate din proteina (invelis) si acid nucleic (ARN, mai rar ADN ) . Se - Fata de persoanele contacte cu bolnavii: identificarea si supravegherea lor, protectia cu antibiotice sau cu gammaglobuline (în
masoara in milimicroni si se multiplica numai in celulele vii . Virozele plantelor se manifesta prin simptome foarte variate: functie de fiecare boala).
Mozaic , cloroza (ingalbenire ) ,pete de diferite forme si culoare bruna sau bronzata
(necroze ) , deformari , atrofii si hipertrofii . Masuri fata de caile de transmitere a infectiei

incretirea frunzelor de muscata ( Pelargonium leaf curl virus )

- în cazul infectiilor aerogene, dispunem de unele masuri nrofilactice, care însa nu sînt suficiente pentru a controla ori întrerupe
Pe frunze apar pete colturoase , la inceput clorotice , iar apoi necrotice . tesutul din dreptul petelor se desprinde si cade circulatia microorganismelor patogene prin aer. Recurgem la:
.Frunzele sunt mici si cu suprafata incretita.
Plantele infectate au crestere stagnata . Pelargonium leaf curl viru este sinonim cu piticire plantelor . - expunere la lumina solara, care este bactericida;
Metode de prevenire si combatere . Eliminarea de la inmultirea vegetativa a plantelor cu simptome si obtinerea de plante
libere de virus prin cultivarea ,,in vitro” a meristemelor apicale , prelevate de la plante tratate termic timp de 4 saptamani ,la 38oC.
- dezinfectia aerului cu surse de raze ultraviolete;
Patarea inelara neagra a tomatelor la muscata (virusul patarii inelare a tomatelor la muscate ) Tomato Black ring virus in
pelargonium - dezinfectia (periodica) a camerelor bolnavilor;

Simptomatologia . Pe frunzele mature apar pete si inele concentrice , ovale , clorotice . Cresterea plantelor este stopata .
Plantele infectate produc inflorescente putine , cu numar redus de flori in inflorescenta . Florile prezinta petale gofrate , iar - masuri de împiedicare a ridicarii prafului în aer (maturat umed, sau aspiratorul de praf);
bracteolele sunt ingalbenite .
Masuri de prevenire si combatere . Dezinfectia termica a solului , eliminarea plantelor infectate si regenerarea plantelor prin - prevenirea contaminarii aerului prin tuse si stranut (batiste, batiste igienice de hârtie, scuipatori de buzunar);
metoda culturilor de meristeme ,,in vitro”.
Patarea inelara a garoafelor (virusul patarii inelare a garoafelor ) Carnation Rigstot virus
Simptomatologie . Pe frunze apar pete inelare , uneori zonate concentric , de culoare cenusie sau verde -galbui si necroze - antisepsie nazo-faringiana cu tablete dezinfectante (faringosept), ori cu unguente nazale cu antibiotice;
apicale . Frunzele sunt deformate ,cu marginea ondulata , iar mai tarziu pot capata o culoare purpurie . Florile sunt mici si
deformate . Productia de flori se reduce cu 15 - 20 % . - evitarea aglomerarii spatiilor închise si aerisirea lor periodica. " în cazul infectiilor digestive dispunem de masuri profilactice
Virusul se transmite in sol prin intermediul nematozilor si prin contactul intre radacini . eficace (cu conditia sa fie însusite si aplicate).
Masuri de prevenire si combatere . Combaterea chimica a nematozilor vectori ai virusului , indepartarea din cultura a plantelor
prin metoda culturilor de meristeme ,, in vitro”.
Alte boli virale la garoafe mai sunt : - Igiena personala (în special a mâinilor).
Patarea inelara gravata a garoafelor produs de Carnation etched ring virus
Virusul latent al garoafelor Produs de Carnation latent virus - Igiena alimentatiei: alimente curate, recoltate curat, transportate curat, distribuite curat (nu cu mâini murdare), pregatite si servite
Patare galbena si patarea necrotica a garoafelor Carnation Yellow fleck virus , Carnation necrotic fleck virus curat.
- Apa potabila controlata. La nevoie ceai sau apa minerala. Din nefericire, tarile în curs de dezvoltare nu dispun de posibilitati suficiente pentru a vaccina toata populatia infantila, si milioane
de copii pier anual în lume din aceasta cauza.
- Igiena generala, comunala si sanitara: igiena impecabila a locuintei si localitatii, depozitarea si îndepartarea igienica a gunoaielor
si excrementelor, canalizare corespunzatoare, instalatie de apa centrala controlata, stârpirea vectorilor (muste, tintiri, sobolani). Fiecare tara dispune de un program national de vaccinari, cuprinzând

o în cazul infectiilor de contact sînt eficace: masuri de dezinfectie imediata cu apa si sapun, aplicarea de dezinfectante locale vaccinarile strict necesare (obligatorii), esalonate în functie de ani si vârsta (calendarul de vaccinari), în functie de progresul
(alcool, tinctura de iod), unguente cu antibiotice (local), tratamentul chirurgical al unor plagi (curatire, excizii). stiintific si de situatii noi epidemiologice, programul de vaccinari se poate modifica ori amplifica.

o în cazul infectiilor transmise prin vectori (tântari, capuse, paduchi): insecticide cu caracter remanent, folosirea de solutii cu De retinut:
substante respingatoare de insecte, protectia mecanica (cu site ori voaluri), deparazitari cu mijloace fizice si chimice, masuri de
asanare a mediului pentru prevenirea înmultirii vectorilor.
- în elaborarea calendarului s-a tinut seama de intervalele de timp necesare (fiziologice) între vaccinuri si "rapelurile" (repetarile)
necesare pentru consolidarea imunitatii.
Masuri pentru protectia persoanelor receptive
Pentru respectarea calendarului si asigurarea protectiei copiilor, pe masura ce acestia se nasc, s-a prevazut sistemul "continuu"
Pentru protectia populatiei receptive la infectii dispunem de masuri eficace, care au influentat profund si favorabil sanatatea de vaccinari (deci nu "campanii" speciale).
întregii lumi, eliberând-o de amenintarea unor epidemii redutabile.
- De evitat abuzul de "contraindicatii" si urmarirea efectuarii vaccinarii pentru a nu lasa copilul neprotejat. Contraindicatiile vor fi
I. Metode de profilaxie specifica: vaccinuri si gammaglobuline. stabilite numai de medic si sînt temporare (cu totul exceptional de durata).

II. Chimioprofilaxie (antibiotice si chimioterapice administrate preventiv, pentru împiedicarea aparitiei infectiei). - Pentru gravidele care au nevoie de o vaccinare va fi consultat medicul infectionist de teritoriu.

III. Cresterea rezistentei nespecifice - Orice vaccinare este controlata de medic si orice reactii (efecte secundare) la vaccin trebuie anuntate medicului de catre familie.

IV. Educatia sanitara - Profilaxia cu gammaglobuline se face numai în caz de stricta necesitate, iar protectia are o durata trecatoare (câteva saptamîni).
Se foloseste la copii contacti de hepatita virala si în alte situatii stabilite de medic: copii receptivi contacti de rujeola, copii cu
imunodepresie, contacti de varicela sau de alte boli infectioase.
I. Profilaxia specifica (care se adreseaza unei anumite boli) se obtine în doua feluri:

II. Chimioprofilaxia. Folosirea de antibiotice si chimioterapice în scop profilactic trebuie privita cu mult discernamânt si prudenta si
o prin imunizarea activa (vaccinuri);
aplicata numai dupa sfatul unui medic specialist.

o prin imunizarea pasiva (gammaglobuline).

Câteva exemple de indicatii rationale:

o Imunizarea activa cu vaccinuri si anatoxine constituie o metoda de mare valoare profilactica, în acest mod, o boala infectioasa
- chimioprofilaxia malariei (pentru cei care calatoresc în regiuni cu malarie);
ca variola a fost eradicata de pe întregul glob, iar altele au fost practic eradicate, sau mult reduse din multe tari si teritorii: difteria,
tetanosul, poliomielita, rujeola, tusea convulsiva. Tara noastra se înscrie printre tarile cu cele mai mari succese profilactice fata de
principalele boli contagioase. - chimioprofilaxia cu hidrazida în tuberculoza;

Dispunem apoi de vaccinuri cu indicatii speciale, în anumite situatii, ca: vaccinarea antitifoidica, antigripala, antirubeolica, contra - profilaxia eu penicilina a infectiei streptococice si a meningitelor;
creionului etc.
- profilaxia endocarditelor (la cei cu leziuni orificiale la inima);
Alte vaccinuri sînt în curs de realizare ori de perfectionare si generalizare (contra hepatitei virale B, contra meningitelor,
antimalarica).
- profilaxia tusei convulsive la copii mici (contacti) cu ampicilina ori cotrimoxazol;

Pe lânga salvarea de vieti si a pastrarii sanatatii, vaccinurile ofera si un mare avantaj economic, fiind putin costisitoare, fata de
- profilaxia tetanosului (penicilina, tetraciclina);
imensele avantaje pe care le ofera pentru protectia sanatatii, si de evitarea unor cheltuieli considerabile, pentru îngrijirea celor
care s-ar fi îmbolnavit.
- profilaxia infectiei meningococice.
Un singur exemplu edificator: vaccinarea antitetanica costa extrem de putin (câtiva lei), în timp ce tratamentul bolii declarate a
tetanosului, este foarte costisitor (cat pretul unui autoturism!) si fara sa se poata evita o mortalitate de 40%. Exista si alte indicatii ale profilaxiei chimioterapice, dar acestea trebuie stabilite de 'medic de la caz la caz.

Vaccinurile trebuie acceptate cu deplina întelegere si disciplina de populatie. Oricare renuntare ori ezitare în vaccinari se soldeaza Abuzul de chimioterapice este frecvent în practica si poate avea efecte nedorite si adesea chiar grave.
cu riscuri considerabile pentru individ (boala cu urmarile ei) si pentru colectivitate (epidemii).
III. Cresterea rezistentei nespecifice, în acest capitol intra: un stil de viata -igienic, cu. echilibru între somn, odihna si activitate, o
nutritie corespunzatoare (bogata în proteine si vitamine), orar regulat pentru mese, igiena personala, calire fizica prin miscare,
exercitii fizice, sport, excursii, viata în aer liber, evitarea toxicelor (alcool, tutun) si a abuzurilor alimentare.

IV. Educatia sanitara. O cultura medicala, în special de igiena si profilaxie, cat mai bogata, ofera o solida protectie celor care o
poseda, fata de riscul infectiilor care ne înconjura.

"Un om prevenit, face cat doi" (dupa cum spune