Istoria telefonului: de la „fix” la smartphone

Pe 18 octombrie 1892 se realiza prima legătură telefonică dintre Chicago şi

New York, marcând, astfel, începutul istoriei telefonului şi a comunicării moderne
la distanţă. De atunci şi până în zilele noastre, această istorie s-a scris cu paşi mici,
dar importanţi, apoi cu rivalităţi care au dus la progrese uimitoare – până la
momentul actual, când oricine deţine un telefon mobil ultramodern, iar
companiile se întrec în lansări de dispozitive inteligente.
Începuturile telefoniei stau sub numele lui Alexander Graham Bell, deşi
meritele sale au fost contestate. Chiar dacă şi alţii au studiat şi chiar au încercat să
pună la punct dispozitive pentru comunicarea la distanţă, Bell a obţinut brevetul
de invenţie pentru telefon.

Telefonul lui Bell

Alexander Graham Bell, născut la Edinburgh, în Scoţia, în anul 1847, a

devenit profesor de fiziologie vocală la Universitatea din Boston, în 1872. În timpul
liber, Bell a făcut o serie de experimente asupra undelor de sunet, fiind convins că
este posibil să se transmită o convorbire printr-un sistem de tipul telegrafului. A
primit şi ajutorul unui mecanic de renume, Thomas Watson, pentru a perfecţiona
acest aparat deja existent, care era folosit pentru transmiterea la distanţă a unor
semnale, cu ajutorul undelor electromagnetice.
 Telefonul mobil a fost dezvoltat în anul 1973, în SUA, deşi existau deja
diverse concepte, planuri şi prototipuri, încă de la începutul secolului 20. În data de
3 aprilie 1973, Martin Cooper, unul dintre managerii companiei americane
Motorola, a fost prima persoană care a iniţiat un apel de pe telefonul mobil –
acesta l-a sunat pe Joel Engel, marele său rival de la Bell Labs (actual Alcatel-
Lucent).
Pornind de la observaţia că vorbirea se rezumă la sunete, respectiv vibraţii
transmise la urechea internă, Bell a căutat o cale să transporte aceste sunete la
distanţă. În acest scop, a dotat aparatul cu un microfon, care transforma vibraţiile
sonore în oscilaţii electrice şi cu un receptor, care să capteze oscilaţiile electrice şi
să le transforme înapoi, în vibraţii sonore.
La început, telefonul inventat de Bell avea microfonul şi receptorul
separate, fiecare fiind ţinute în câte o mână. În iunie 1875, şi-a testat invenţia
pentru prima dată – nu a fost receptat niciun cuvânt inteligibil, dar, la celălalt
capăt al firului, se auzeau câteva sunete. Pe 7 martie 1876, a primit brevetul care i-
a recunoscut meritul de inventator al conceptului de telefon, iar pe 10 martie, a
testat telefonul pentru prima dată, în locuinţa sa din Boston. La celălalt capăt al
firului, într-o cameră învecinată, se afla Thomas Watson. Când legătura a fost
stabilită, Bell a rostit celebrele cuvinte care au rămas în istorie ca primele fraze
comunicate într-o convorbire telefonică: “Mister Watson, come here! I want to
see you!” (“Domnule Watson, vino aici! Vreau să te văd!”).

Prima convorbire la distanţă

În lunile următoare, Bell şi-a prezentat public invenţia şi a testat-o la mai

multe expoziţii, urmând să realizeze prima legătură telefonică la mare distanţă,
între Chicago şi New York, pe 18 octombrie 1892. Vestea s-a răspândit în America,
apoi în toată lumea – şi toţi îşi doreau un astfel de aparat, dar la început numai cei
bogaţi l-au putut avea.
 În următorii 100 de ani, telefonul lui Bell a fost mult îmbunătăţit. În prima
fază, microfonul şi receptorul au fost montate în aceeaşi piesă, apoi am scăpat de
discul care forma numerele de telefon. Acum avem taste cu cifre, iar „telefonul
fix” e şi el fără fir, utilizatorul putând să se mişte liber în timp ce vorbeşte.
Aparatul în sine nu s-a schimbat prea mult, însă firele obişnuite au fost înlocuite cu
fibre optice, mult mai performante în privinţa calităţii şi a vitezei transmiterii
datelor.
Adevărata „revoluţie” s-a produs deodată cu inventarea telefoanelor
mobile, aşa numitele „celulare”. Primul pas a fost făcut în 1910, atunci când
inventatorul şi omul de afaceri suedez Lars Magnus Ericsson şi-a instalat un
telefon mobil în maşina sa. El a reuşit să conecteze aparatul la reţeaua de telefonie
naţională şi să îl folosească în timp ce se deplasa prin ţară.
În 1946, inginerii sovietici G. Saphiro şi I. Zaharcenko au testat cu succes
un telefon montat într-un autovehicul care, pe o rază de 20 de kilometri, se putea
conecta la reţeaua locală.

Telefonul mobil a fost dezvoltat în anul 1973, în SUA, deşi existau deja
diverse concepte, planuri şi prototipuri, încă de la începutul secolului 20. În data de
3 aprilie 1973, Martin Cooper, unul dintre managerii companiei americane
Motorola, a fost prima persoană care a iniţiat un apel de pe telefonul mobil –
acesta l-a sunat pe Joel Engel, marele său rival de la Bell Labs (actual Alcatel-
Lucent).

Telefonia celulară

Totuşi, se consideră că adevăratul concept de telefonie celulară a fost

inventat în 1947, când cercetătorii au reuşit să îmbunătăţească substanţial
eficacitatea convorbirilor, prin introducerea unor zone celulare. Astfel, în
decembrie 1947, Douglas H. şi W. Rae Young, ingineri la firma americană de
cercetare Bell Laboratories, au propus construcţia unor celule hexagonale ca relee
pentru telefoanele mobile.
Un alt sovietic, inginerul Leonid Kuprianovici din Moscova, a creat în 1957
un telefon portabil, numit după iniţialele sale, LK-1 – sau “radiofon” – pe care l-a
patentat în acelaşi an. LK-1 avea o antenă, disc pentru formarea numerelor şi
putea comunica cu o staţie-bază. Avea o greutate de 3 kilograme, o rază de
acţiune 20-30 km, iar timpul de funcţionare al acumulatorilor ajungea până la 20-
30 de ore – remarcabil, pentru acele vremuri.
Telefonul mobil modern a fost inventat în 1973, în Statele Unite ale
Americii, iar firma care a reuşit să intre în istorie cu această realizare a fost
Motorola. Pe 3 aprilie 1973, Martin Cooper, unul dintre managerii Motorola, a
iniţiat pentru prima oară un apel de pe telefonul mobil. El l-a sunat pe Joel Engel,
rivalul său de la Bell Labs (actualii Alcatel-Lucent) – iar legenda spune că acesta ar
fi plâns de necaz, pentru că Motorola i-a luat-o înainte.

Primul telefon mobil adevărat

În 1983 a apărut Motorola DynaTAC, primul telefon mobil atestat de către

o autoritate competentă pentru a fi comercializat la scară largă, adică destinat
utilizatorilor obişnuiţi. Aparatul cântărea aproape un kilogram, iar timpul de
încărcare a acumulatorului era de până la 10 ore. În următorii şase ani au apărut
cinci modele DynaTAC, iar la sfârşitul anului 1989 a fost lansat un telefon mult mai
performant, Motorola MicroTAC. Acesta venea cu o staţie fixă de încărcare, iar
tastatura era acoperită cu o clapetă. Compania a cheltuit peste 100 de milioane de
dolari pentru a pune la punct noile tehnologii, care au revoluţionat piaţa
telefoanelor.
 În 1983 a apărut Motorola DynaTAC, primul telefon mobil atestat de către
o autoritate competentă pentru a fi comercializat la scară largă, adică destinat
utilizatorilor obişnuiţi.
În anii ’90 a apărut în peisaj un concurent serios, compania finlandeză
Nokia, ce avea să devină unul dintre cei mai importanţi producători mondiali de
telefoane mobile. Nokia a revoluţionat, la rândul său, industria, prin promovarea
generaţiei a doua de terminale, 2G, ce utilizau tehnologia GSM (Global System for
Mobile Communication). În anul 1992, compania a lansat primul model al gamei,
Nokia 1011. Patru ani mai târziu, finlandezii au scos la iveală primul smartphone
din lume – Nokia 9000 Communicator, primul telefon „business” din lume. Alte
modele celebre au fost, în anii următori, Nokia 5110 şi Nokia 8110.

Dezvoltare fără precedent

La scurt timp, în anul 2002, Sony Ericsson a prezentat primul telefon mobil
cu touchscreen (modelul P800), după ce, în anul anterior, adusese pe piaţă primul
telefon cu ecran color. În mijlocul competiţiei dintre Nokia şi Sony Ericsson a
apărut şi Siemens, care a produs, în anul 2000, primul său terminal mobil GPRS, ce
permitea transferul de pachete de date între două aparate, dotate cu aceeaşi
tehnologie.
 Nokia 1011 a fost întâmpinat cu bucurie de public; era mult mai micuţ,
spre deosebire de “cărămizile” Motorola. În anul 1994 a fost scos din producţie şi
a fost înlocuit de către Nokia 2100 – primul telefon „echipat” cu celebra sonerie
“Nokia Tune”, dar şi primul care oferea transfer de date, fax şi mesaje SMS.
Compania finlandeză preconiza că se vor vinde 400.000 de modele, dar Nokia
2100 a depăşit toate aşteptările, atingând uimitoarea cifră de 20 de milioane de
terminale vândute în întreaga lume.
Din anul 2000, tehnologia şi piaţa telefoanelor mobile au cunoscut o
dezvoltare şi o creştere fantastică. Au apărut telefoanele cu ecran color, cameră
foto, player MP3 sau card de memorie, apoi telefoanele multimedia – echipate cu
toate aceste dotări.
În anul 2003 a apărut în magazine şi primul PDA (Personal Digital
Assistant), produs de BlackBerry (Quark 6210). Tot de atunci, telefoanele au
început să devină din ce în ce mai subţiri, de la Motorola Razor V3 încoace.
Între timp, au intrat în scenă şi alţi producători de echipamente
electronice (precum Samsung, LG, ZTE, Huawei), dar şi companii deţinătoare ale
unor motoare de căutare cunoscute (Google sau Mozilla Firefox). Au apărut, de
asemenea, şi sisteme noi de operare destinate strict telefoanelor mobile
inteligente: Android (conceput de Google), iOS (de la Apple), Symbian (Nokia),
Windows Phone (Microsoft) şi BlackBerry.
 O adevărată revoluţie în domeniul telefoanelor mobile s-a produs în anul
2007, odată cu lansarea primului iPhone, de către americanii de la Apple, conduşi
de celebrul Steve Jobs. Evenimentul de lansare a fost cel mai mediatizat din istoria
telefoanelor mobile.

„Vedeta” iPhone

Încă o revoluţie în acest domeniu, al telefoanelor mobile, s-a produs în

anul 2007, odată cu lansarea primului iPhone, de către americanii de la Apple,
conduşi de celebrul Steve Jobs. Evenimentul de lansare a fost cel mai mediatizat
din istoria telefoanelor mobile. Anunţat cu surle şi trâmbiţe, cu a sa interfaţă
multitouch, iPhone-ul a isterizat americanii, care au cumpărat 500.000 de
exemplare, în primul weekend de la lansare. Europenii l-au primit cu mai multă
răceală, criticându-i lipsa multor facilităţi, dar şi din cauza preţului piperat.
Apple a lansat în următorii ani noi şi noi modele de iPhone,
îmbunătăţindu-le mereu şi crescând tot mai mult în piaţă. Luna trecută, compania
a anunţat că a vândut peste 13 milioane de telefoane iPhone 6S şi iPhone 6S Plus,
în primele trei zile de la lansarea acestor modele pe piaţă. Vorbim despre un
număr record, după ce anul trecut modelul anterior fusese vândut în 10 milioane
de exemplare, în primul weekend de la lansare.

Apple a anunţat că a vândut peste 13 milioane de telefoane iPhone 6S şi

iPhone 6S Plus, în primele trei zile de la lansarea acestor modele pe piaţă.
Ce ne va aduce viitorul, în privinţa telefoanelor mobile? E greu de imaginat
ce le va mai trece prin cap producătorilor. Deja aceste dispozitive sunt
multifuncţionale: poţi filma sau fotografia cu ele, poţi asculta muzică sau viziona
filmuleţe, au sistem de navigaţie şi o mulţime de aplicaţii, care ne pot ajuta să
facem aproape orice. Telefoanele au devenit o extensie a omului modern, a
schimbat societatea şi modul de comunicare, din toate punctele de vedere.