Sunteți pe pagina 1din 9

IMPORTANŢA KINETOTERAPIEI ÎN

RECUPERAREA PICIORULUI EQUIN


CONGENITAL

Student:Ciocoiu Andreea
An:2
Master:Bioingineria Reabilitarii
PICIORUL VAR EQUIN CONGENITAL

Piciorul este o maşinărie complexă ca şi o fundamentală parte a corpului nostru. Este


un centru secundar al sistemulul nervos ce este direct conectat cu creierul şi
deasemenea este o unitate de pompare a sangelui in intregul corp. Piciorul necesita
stabilitate continua şi echilibru şi nu trebuie forţat in incălţăminte neconfortabilă altfel
funcţionarea complexului osteoarticular, sistemului muscular şi sistemului circulatoriu
vor fi afectate. Dacă incălţămintea nu se potriveşte perfect partea din faţă a piciorului
trebuie constant să suporte greutate mărită, adică cea a intregului corp. Statisticile
arată că 80% dintre picioarele oamenilor peste 20 ani suferă de noduri şi bătături.
Dealungul secolelor forma piciorului uman a fost clasificată in trei mari categorii:
picior pătrat, picior egiptean şi picior grecesc. Acestea sunt forme diferite de picioare
pentru care cercetătorii Valleverde Study Centre crează “pantofi măsurabili” potriviţi
pentru 90% din populaţie. Piciorul păşeşte pe pămant 3-4 milionane de ori pe zi şi
poarta greutatea medie totală de 14.000 tone. Intr-o durată medie de viaţa acoperă o
distanţă de două ori şi jumătate in jurul pămantului.
Piciorul uman, adaptat la staţiunea bipedă, are o dublă funcţie : primeşte greutatea
corpului şi permite derularea dinamică a pasului in timpul mersului. Aceasta
presupune in acelaşi timp rezistenţă şi supleţe. Piciorul cuprinde 26 de oase, de talie
şi structuri diferite, 31 de articulaţii şi 20 de muşchi proprii.In acelaşi timp piciorul
este in general deformat, prins intre forţele mecanice ale corpului şi cele ale
incălţămintei, de multe ori departe de a fi ideală.
Studiul piciorului este intotdeauna asociat cu cel al gleznei deoarece muşchii care
mobilizează glezna au toţi o acţiune de rezistenţă asupra piciorului.
Piciorul in var equin este termenul general folosit pentru descrierea unei varietăţi
mari de poziţii neobişnuite ale piciorului. Fiecare dintre următoarele carecteristici
poate fi prezentă şi fiecare poate varia de la uşoară la severă:
- piciorul (mai ales călcaiul) este de obicei mai mic decat normalul
- piciorul e orientat in jos
- partea din faţă a piciorului e rotata inspre celălalt picior
- piciorul poate fi rotat cu totul in sus şi spre interior, astfel incat, in cazuri extreme,
partea internă a piciorului poate fi orientată in sus.
Majoritatea tipurilor de picior in var equin sunt prezente de la naştere (picior in var
equin congenital). Acest tip de picior poate apare la unul sau la ambele picioare. La
aproape jumătate din copiii afectaţi, ambele picioare sunt afectate.
Deşi piciorul in var equin este nedureros la sugar, tratamentul ar trebui instaurat
imediat. Piciorul in văr equin poate cauza probleme semnificative pe măsură ce
copilul creşte, dar cu tratament precoce, majoritatea copiilor născuţi cu picior in var
equin

Classificarea Diméglio : evaluarea adducţiei antepiciorului de la 0 la 4


Cauze
In unele cazuri, piciorul in var equin este doar rezultatul poziţiei bebeluşului cand se
dezvoltă in uterul mamei (piciorul in văr equin postural).
Mai frecvent, totuşi, piciorul in văr equin este cauzat de o combinaţie de factori genetici
şi de mediu nu foarte bine cunoscuţi. Această condiţie clinică e destul de frecvenţă. Apare
la 1 din 1000 de nou născuţi şi este mai frecvenţă la băieţi decat la fete. Apariţia unui caz
de picior in văr equin in familie creşte probabilitatea de a apare şi la copiii acelei familii.
Dacă in familie există un copil cu picior in văr equin, şansele ca şi cel de-al doilea copil
să aibă această afecţiune cresc mai mult.
Piciorul in var equin prezent de la naştere poate indica şi alte probleme de sănătate,
deoarece e asociat şi cu alte maladii cum ar fi spina bifidă.Din acest motiv, atunci cand
este identificat piciorul in văr equin, este important că acel copil să fie investigat şi pentru
alte probleme. Piciorul in văr equin poate fi de asemenea şi rezultatul altor boli care
afectează nervii, muşchii şi sistemul osos, cum ar fi accidentul vascular cerebralsau
traumatismul cerebral.

Simptome
Piciorul in var equin este nedureros la sugar, dar in cele din urmă cauzează
disconfort şi devine un handicap motor vizibil. Lăsat netratat, piciorul in văr equin
nu se indreaptă de la sine. Piciorul va rămane răsucit şi diform, iar membrul inferior
afectat poate rămane mai scurt şi mai mic decat celalat. Aceste simptome pot fi mai
evidente şi mai problematice pe măsură ce copilul creşte. Pot apare de asemenea
probleme cu alegerea unor pantofi potriviţi şi cu participarea la joacă normală.
Tratamentul care incepe la scurt timp după naştere poate ajuta la depăşirea acestor
probleme.

Diagnostic
Ecografia fetala efectuata cand fatul se dezvolta intrauterin poate uneori descoperi
piciorul in var equin. Totusi, este mai frecventa descoperirea acestei conditii clinice
de catre specialist dupa nastere, pe baza aspectului si a mobilitatii picioarelor si a
membrelor inferioare. In unele cazuri, mai ales daca piciorul in var equin este datorat
numai pozitiei intrauterine a copilului (piciorul in var equin postural), piciorul e
flexibil si poate fi miscat intr-o pozitie normala sau aproape normala.
In alte cazuri, piciorul e mai rigid sau mai teapan, iar muschii gambei sunt foarte
incordati. Radiografiile nu ajuta de obicei la confirmarea diagnosticului, deoarece
unele oase ale piciorului sau ale gleznei nu sunt complet osificate (pline de material
osos) si nu se vad bine pe radiografie.

EXAMEN CLINIC
La nastere diagnosticul clinic al piciorului varus-equin nu pune mari probleme
datorita deformarilor caracteristice ale antepiciorului asociate celor ale retropiciorului La
inspectie unele picioare sunt scurte, ingramadite si latite, cu santul supracalcanean
posterior si medio-plantar foarte profund, in timp ce alte picioare sunt mai gratioase, mai
alungite. Cand equinul astragalian este sever fata inferioara a calcaiului priveste in jos,
inauntru si in spate. Orientarea spatiala a calcaneului este conditionata de equinul
tibioastragalian,
care adauga o falsa supinatie.
Dupa principiul lui Mac Connail corectia equinului suprima aceasta falsa
supinatie a antepiciorului. Piciorul deformat, e rasucit spre inauntru, marginea sa externa
este convexa privind spre in jos, pielea este intinsa. Marginea interna este concava, pielea
este scurta. Exista numeroase santuri: unul mediotarsian lateral intern foarte marcat, care
este urmat de un sant mediotarsian plantar, unul submaleolar intern si unul subcalcanean
posterior. Marea tuberozitate a calcaneului este ascensionata.. Proeminentele osoase
anormale sunt situate deasupra piciorului (jonctiunea cervico-cefalica a astragalului si
marea apofiza a calcaneului).
Retractiile capsuloligamentare, aponevrotice si musculare sunt observate la
palpare cu cateva aderente pe fata interna.
Stabilirea gradului malformatiei se face prin descompunerea elementelor care
alcatuiesc deformarea piciorului.
Adductia piciorului pe gamba se masoara prin unghiul pe care il face axul gambei
cu axul piciorului privit din fata si poate fi de 10-80°.
Adductia antepiciorului pe retropicior se apreciaza pe fata plantara, masurand
unghiul format intre axul antepiciuorului si axul retropiciorului. Acest unghi variaza intre
0 si 40°.
Supinatia corespunde rasucirii piciorului in jurul axului antero-posterior. Piciorul
calca pe marginea sa externa, marginea interna a piciorului se ridica, iar planta are
tendinta de a privi, in sus, in supinatie, formand cu solul un unghi de 0-70°.
Equinul corespunde extensiei piciorului pe gamba. Pentru a masura marimea
unghiului de equin se apreciaza privind din profil unghiul format de axul gambei cu cel al
piciorului. Acesta poate fi de la 90o cat este normal pana la 180o.
O data cu inceperea mersului deformarile elementare se accentueaza si, in special
supinatia si adductia. Din cauza ca greutatea cade in afara piciorului, acesta se sprijina la
mers mai intai pe marginea sa externa, apoi pe fata dorsala. La acest nivel se produce cu
timpul o calozitate si poate aparea o bursa seroasa ce seamana cu un al doilea calcai..
Planta adesea scobita este orientata in sus si posterior: marginea interna a piciorului , din
cauza adductiei antepiciorului este frinta in dreptul articulatiei mnedio-tarsiene, iar cea
externa apare alungita. Datorita mersului devine vizibila rotatia gambei, cand rotula
priveste inainte, maleola externa apare mult anterior fata de cea interna.

Tratament
Tratamentul pentru piciorul in var equin incepe de obicei la scurt timp dupa nastere,
astfel ca piciorul sa creasca pentru a fi stabil si pentru a fi pozitionat pentru a sustine
greutatea si a permite efectuarea miscarilor normale.
Tratamentul non-chirurgical cum ar fi imobilizarea in aparat ghipsat sau in atele sunt
incercate initial. Piciorul sau picioarele sunt manipulate pana cand ajung intr-o
pozitie cat mai apropiata de normal si apoi imobilizate in acea pozitie pana la
tratamentul urmator.
In Statele Unite aceasta manevra e facuta mai ales prin imobilizare in aparat ghipsat,
dar in alte tari imobilizarea in atele sau cu o banda adeziva speciala sunt folosite mai
frecvent. Aceasta procedura de asezare intr-o pozitie cat mai apropiata de normal si
imobilizare se repeta la fiecare 1-2 saptamani timp de 2 pana la 4 luni, cu
normalizarea aspectului piciorului. Unii copii au un asemenea succes in folosirea
acestei metode, incat singurul tratament pe care il fac mai departe este pastrarea
piciorului in atele ce pastreaza pozitia normala pe masura ce piciorul creste.
Cele doua metode obisnuite de manipulare si de imobilizare in aparat ghipsat sunt
metoda traditionala si Ponseti (Iowa).
De obicei, directionarea spre interior a varfului piciorului este corectata mai intai.
Daca piciorul raspunde, interventiile chirurgicale majore sunt efectuate pentru a
indrepta mai mult piciorul.
In metoda Ponseti, doua probleme ale pozitiei piciorului (orientarea partii din fata a
piciorului in sus si spre interior) sunt corectate pe loc.
Daca spre sfarsitul seriilor de ghipsari, intregul picior este orientat in jos, copiii
tratati prin aceasta metoda mai au nevoie de interventii chirurgicale minore pentru a
lungi tendonul lui Ahile. Aceasta e de obicei o interventie practicata in ambulator.
Cercetari recente au aratat ca metoda Ponseti are succes la majoritatea copiilor cu
picior in var equin daca tratamentul este inceput imediat si daca instructiunile
specialistului in legatura cu tonifierea musculaturii si pastrarea pozitiei piciorului
sunt respectate, dupa ce imobilizarea in ghips s-a terminat. Un studiu arata ca 94%
din copiii tratati cu ghipsare traditionala vor avea nevoie de interventii chirurgicale
corective majore in primul an de viata, pe cand numai 3% din copiii tratati cu
ghipsare prin metoda Ponseti au nevoie de interventii chirurgicale corective majore.
Daca mai multe saptamani de manipulare si imobilizare nu au succes in pozitionarea
normala a piciorului, specialistul poate recomanda interventiile chirurgicale. Cea mai
comuna interventie chirurgicala este lungirea sau decontracturarea (reducerea
incordarii) partilor moi contractate, inclusiv a ligamentelor si a tendoanelor cum ar fi
tendonul lui Ahile si repozitionarea oaselor gleznei dupa cum e normal.
Sarme mici sunt deseori folosite pentru a pastra in pozitie oasele si sunt indepartate
dupa 4-6 saptamini. Imobilizarile in atele sau in ghips sunt folosite de obicei dupa
operatia chirurgicala penrtu a pastra piciorul in pozitia normala in timpul vindecarii.
Atat dupa tratamentul chirurgical cat si non chirurgical, copilul poarta atele pentru o
perioada de timp pentru a nu permite piciorului in var equin sa recidiveze (sa
reapara). Trebuie ca acest copil sa faca controale periodice pana cand cresterea si
dezvoltarea copilului se opreste.
Este important de observat faptul ca piciorul in var equin reapare frecvent intr-o
forma mult mai blanda, in ciuda tratamentului incununat de succes. In plus, piciorul
afectat va fi putin mai mic (cu aproximativ un numar si 1/2 de pantof sau mai putin)
si mai rigid decat celalalt picior, iar gamba va fi mai mica.
Totusi, dupa tratament, majoritatea copiilor vor fi capabili sa poarte pantofi, sa
alerge, sa mearga sa se joace. Daca copilul nu merge pana la varsta de 18 luni, ar fi
probabil nevoie de consultul unui specialist neurolog pentru a elimina alte afectiuni
care sa fie asociate cu piciorul in var equin.
TRATAMENTUL FUNCTIONAL- KINETIC
Se bazeaza pe mobilizarea activa sau pasiva frecventa si repetata cu asocierea
unor metode de contentie: imobilizarea cu fasa elastica de bumbac, sau benzi adezive
hipoalergice:

KINETOTERAPIA PASIVA
Kinetoterapia pasiva cuprinde mobilizarile ce trebuiesc efectuate de catre un
kinetoterapeut antrenat care trebuie sa intinda structurile retractate si decuaptarea
suprefetelor articulare care forteaza piciorul zdrobind structurile cartilaginoase. O grava
complicatie este crearea uni picior convex..
Daca multe picioare sunt accesibile unei metode de corectie secventiala ca aceea a
lui Ponseti cunostiintele de anatomie patologica sunt in favoarea unei corectii globale;
derotare a blocului calcaneo-pedios inainte si inapoi prin decoaptarea navicularului in
raport cu maleola tibiala, in acelasi timp cu departarea marii tuberozitati a calcaneului ,
maleolei fibulare pentru coborarea marii tuberozitati, adica a equinului posterior.

MANIPULARILE
Manipularile sau mobilizarile au ca scop asuplizarea piciorului, intinderea partilor
moi retractate. Ele trebuie sa fie prudente si nu dureroase. Pielea este fragila , iar
scheletul osos maleabil, ceea ce-l expune la leziuni de zdrobire, in principal pentru corpul
talusului , dar si pentru cartilajele de crestere ale articulatiei tibio-tarsiene. Toate
miscarile trebuiesc facute prin tractiuni lejere pentru a deschide articulatiile Chiar daca
exista diferite manevre adaptate special pentru o singura deformare, este imposibil de a o
corecta izolat, acesta fiind motivul pentru care nu exista o cronologie in corectarea pentru
corectarea uneia sau alteia dintre deformari.

Manevrele utilizate sunt:


manevra anti-cavus - consta in alinierea supinatiei antepiciorului pe cea a
retropiciorului ce utilizeaza ca si priza, priza “en berceau” (Seringe)- derotarea blocului
calcneo-pedios se face printr-o priza metatarsiana la distanta de tarsul posterior;
manevra Wisbrun - actiune directa asupra tarsului posterior
decuaptarea navicularului in raport cu talusul;
manevre de intindere a muschiului triceps;
corectarea adductiei antepiciorului;
recuperarea miscarilor de flexie dorsala si plantara;
pentru a se evita deformarea in ghiara a degetelor piciorului se practica si
mobilizarea celorlalte articulatii ale degetelor ;
stimularea musculaturii piciorului prin stimulare cutanata;
intinderea arcului intern ;
Intre sedintele de manipulare piciorul este imobilizat pentru mentinerea corectiei
obtinute. Imobilizarea se va face fie pe placheta si benzi adezive, fie cu fasa elastica de
bumbac. In aceasta etapa atelele tip Denis Browne sau Clubax sunt foarte rar folosite,
folosindu-se mai frecvent atele cruropedioase din material termoformabil (Seringe).

AVANTAJELE MOBILIZARII PASIVE :


permite obtinerea unei bune functii kinetice si a unei scheme motorii echilibrate ;
permite o buna dezvoltare a activitatii musculare evitandu-se amiotrofia locala ;
respecta dezvoltarea psihomotorie a copilului

DEZAVANTAJELE MOBILIZARII PASIVE :


in perioada neonatala cand sunt necesare doua sedinte pe zi spitalizarea copilului
devine obligatorie;
necesita kinetoterapeuti foarte bine pregatiti si cu experienta

MOBILIZAREA PASIVA CONTINUA


Recent Mėtaizeau a propus un sistem mecanic de mobilizare pasiva a
retropiciorului care poate fi orientat in trei planuri ale spatiului, pozitiile extreme in forta
fiind evitate prin mijloace de securitate.
Corectia este globala si primele rezultate sunt incurajatoare pentru reducerea
retropiciorului.
Instalarea unui picior varus-equin intr-un aparat de mobilizare continua

KINETOTERAPIA ACTIVA
Kinetoterapia activa este asigurata prin stimularea musculara a muschilor
deficitari, adica ai muschilor peronieri.
Stimularea activa a muschilor extensori ai degetelor si a peronierilor laterali
reprezinta un element de prognostic favorabil, aceasta fiind obtinuta prin zgarierea
marginii externe a piciorului cu o periuta de dinti.
Aparatul gipsat se mentine la inceput 3-4 zile urmand ca, o data cu cresterea in
varsta sa se mareasca si perioada de imobilizare, care insa nu trebuie sa depaseasca doua
saptamani pentru a nu se produce leziuni tegumentare.
In timpul imobilizarii se poate face masajul gambei si a piciorului.
Cand supinatia si equinul nu cedeaza usor, aparatul gipsat se trece peste
genunchiul pus in flexie pentru a relaxa muschiul triceps sural. Este extrem de important
ca pe tot parcursul tratamentului sa se evite orice manevra ce proneaza antepiciorul;
manevrele corectoare se vor efectua cu antepiciorul in supinatie (manevra anticavos).

MASAJUL
Se foloseste masajul gambei si al piciorului in perioadele dintre imobilizari, dar si
in primele saptamani ale tratamentului cand tegumentele sunt foarte usor maleabile si
tratamentul kinetic poate fi periculos; se efectueaza cate 2-3 sedinte / zi piciorul
aducandu-se in pozitie normala , sau chiar in hipercorectie.

METODA MIXTA
Tehnica Robert Jones, reluata de Simons si Tachdjian, consta in mobilizarea
pasiva inceputa de la nastere din 4 in 4 ore timp de 10-15 zile in conditii de spitalizare.
Perioadele de manipulare alterneaza cu cele de imobilizare gipsata in pozitie de corectie
maxima.

POSTURAREA
Dupa indepartarea ultimului ghips se realizeaza o orteza pentru glezna cu
dorsiflexie neutra, calcaiul in eversie si antepiciorul in abductie maxima.Ortezele se
folosesc pe timpul noptii si o parte a zilei timp de 2-3 luni. Tratamentul prin ortezare se
asociaza cu tratamentul recuperator in perioadele excluse de la imobilizare.
Numeroase tipuri de atele au fost propuse:
Atela Sain Germain este constituita dintr-o talpa metalica captusita cu pasla de
care este fixata o tija metalica. Tija si talpa sunt imbinate, incat formeaza, vazute din fata,
un unghi obtuz, iar din profil un unghi ascutit deschis inainte. Aceasta constructie asigura
corectia tuturor diformitatilor elementare ale piciorului stramb varus-equin. Piciorul se
fixeaza mai intai pe talpa metalica, prin infasurarea cu o banda de tifon moale, care urca
apoi pe gamba fara a prinde si tija. Cand fasa ajunge sub genunchi, numai atunci fixeaza
si partea superioara a tijii . Atela trebuie mentinuta 3-4 luni, zi si noapte, apoi numai
noaptea
Atelele Denis – Browne ce mentin piciorul in unghi drept, fara f lexie dorsala,
ceea ce limiteaza riscul iatrogen de aparitie a piciorului convex este cel mai frecvent
utilizata pe plan mondial. Se compune din doua plachete pe sistem nuca ce permite
orientarea in cele trei planuri unite intre ele printr-o bara rigida, de dimensiune reglabila.
Pe placheta se ataseaza gheata ortopedica, special conceputa pentru a putea fixa
calcaiul( sistem antiequin). Gheata are dimensiuni standard in functie de varsta. Principiu
de functionare: flexia uni membru si extensia celuilalt determina de partea flectata
dorsiflexia abductia piciorului
Avantajul atelei Denis Browne consta in faptul ca permite posturarea piciorului
sub ce unghi dorim; in plus permite corectia activa a deformarilor in timpul miscarilor
membrelor inferioare. Principalul inconvenient este ca trebuie ortezat si piciorul sanatos
in cazul varusului-equin unilateral.
Dupa obtinerea corectiei prin manipulari manuale, piciorul este fixat pe talpa
metalica cu bandaj adeziv, care trebuie sa fie petrecut margine peste margine, pentru a
preveni edemul. La inceput bara transversala este indoita in forma literei V rasturnate cu
varful in sus. In aceasta situatie picioarele sunt mentinute intr-o pozitie apropiata de
pozitia lor initiala ceea ce permite copilului sa se obisnuiasca cu aparatul. Apoi, treptat,
unghiul barei este marit pana cand dupa 8-10 zile bara devine orizontala. In fiecare
saptamana banda de leucoplast se schimba si sev mareste abductia membrului pana
ajunge la 90°.
Cu cat copilul se misca mai mult, cu atat se restabileste mai repede, echilibrul
grupelor musculare si o data cu flexia genunchilor, picioarele se deplaseaza in valgus.
Pentru a accentua valgusul piciorului bara transversala se indoaie ca un V cu varful in jos.
Atelele Clubax sunt utilizate incepand cu varsta de 2-3 luni.
Gheata ortopedica este fixata pe o placheta cu nuca identica celei DB. Placheta se
articuleaza cu o tija gambiera care la randul ei se articuleaza cu o tija crurala. Tijele sunt
prinse de segmentele de membru cu benzi Velcro cu arici.
Avantajul acestei atele este ca lasa liber membrul sanatos si controleaza bine
equinul. Rotatia blocului calcaneo-pedios este mai slab controlata comparativ cu atelele
DB.

PROTEZARE PONSETI
Proteza e aplicata imediat dupa ce se scoate ultimul gips, la 3 saptamani dupa
tenotomie. Proteza consta in pantofi cu degetele libere, inalti, legati cu sireturi, atasati de
o bara.
Pentru cazurile unilaterale, proteza e setata la 75 de grade de rotatie externa a
partii cu picior stramb si 45 de grade de rotatie externa a partii normale In cazurile
bilaterale, este setat la 70 de grade de rotatie externa in ambele parti. Bara trebuie sa aiba
lungimea suficienta pentru ca calcaiele pantofilor sa fie la latimea umerilor. O eroare
comuna este sa prescrii o bara prea scurta, care ii face pe copii sa se simta incomfortabil.
O proteza ingusta e motivul comun pentru lipsa de potrivire.Bara trebuie indoita la 5-10
grade cu convexitatea departe de copil, ca sa ii tina picioarele in dorsiflexie. Proteza ar
trebui purtata permanent (zi si noapte) pentru primele trei luni dupa ce gipsul de la
tenotomie a fost inlaturat.Dupa aceea copilul trebuie sa poarte proteza 12 ore pe noapte si
2-4 ore la mijlocul zilei, pentru un total de 14-16 ore in timpul perioadei de 24 de ore.
Acest protocol continua pana cand copilul implineste 3-4 ani.

SCOPUL PROTEZARII:
La sfarsitul gipsarii, piciorul este abdus exagerat la 75°. Dupa tenotomie, ultimul
gips se lasa 3 saptamani. Protocolul Ponseti cere o proteza care sa mentina abductia.
Aceasta e o bara atasata la pantofi inalti, cu degetele libere. Acest grad de abductie a
piciorului este necesar pentru a mentine abductia calcaneului si a varfului labei piciorului
si pentru a preveni recurenta. Piciorul se va indrepta treptat spre interior, catre un punct
de rotatie externa de 10°. Tesuturile moi mediale stau intinse numai daca proteza e
folosita dupa gipsare. In proteza, genunchii sunt lasati liberi, pentru ca, copilul sa poata
da din picioare si sa intinda tendonul gastrosolear. Abductia picioarelor in proteza,
combinata cu o usoara indoide cauzeaza dorsiflexie. Aceasta ajuta la mentinerea intinsa a
muschiului gastrocnemian si a tendonului lui Achille.

IMPORTANTA PROTEZARII:
Manipularea Ponseti, combinata cu tenotomia dau de obicei rezultate excelente.
Uneori, fara o protezare, apar recurente in 80% din cazuri. E un contrast imens fata de
recurentele de 6% in cazul protezarii.
Alte tehnici: imobilizarea gipsata, orteze de aluminiu sau termoformabile,
strapping prin bandaj elastic autoadeziv.
Dupa inceperea mersului se utilizeaza ghete ortopedice corectoare. Aceastea
trebuie sa prezinte carambul inalt, iar talpa rigida, intarita uneori cu o folie metalica la
nivelul arcului boltii. Partea anterioara a incaltamintei trebuie sa fie mai inaltata decat
calcaiul, iar marginea externa a talpii mai groasa decat cea interna.
In caz de hipotonie accentuata a peronierilor, pentru a preveni recidiva, se poate
asocia o tija metalica pe partea externa a incaltamintei , prevazuta uneori cu un arc. Dar,
incaltamintea ortopedica nu are rolul de a reduce deformarile ci doar de a mentine
reducerea lor.