Sunteți pe pagina 1din 3

1.

Tipuri de comunicare organizațională


Comunicarea face parte din structura organizaţiei. Orice efort de dezvoltare a unei organizaţii trebuie să aibă
în vedere cu prioritate latura umană a dezvoltării ei, iar comunicarea eficace şi eficientă este singura cale prin care
oamenii îşi pot corela eforturile.

În definirea comunicării există mai multe abordări, printre care:

 Comunicarea este un proces de schimb de idei şi informaţie care duce la înţelegere reciprocă, putând
avea loc între doi sau mai mulţi oameni;
 Comunicarea înseamnă trecerea unei informaţii de la un emiţător la un receptor;
 Comunicarea este o utilizare de cuvinte, litere, simboluri sau mijloace analogice pentru obţinerea
informaţiei generale sau separate privind un obiect sau un eveniment;
 Comunicarea este un proces de tip tranzacţional, prin care oamenii transferă energii, emoţii,
sentimente şi schimbă semnificaţii.

După părerea mea, comunicarea nu înseamnă numai transmiterea unor mesaje, informaţii, fără o implicare a
participanţilor la acest proces. Comunicarea se caracterizează prin aceea că:
 este un dialog în ambele sensuri între emiţător şi receptor cuprinzând înţelegerea de ambele părţi a
problemelor prin schimbul de informaţie şi răspuns ceea ce permite să ne afirmăm
 are întotdeauna un obiectiv concretizat în cerinţa de a influenţa gândirea, sentimentele şi
comportamentul interlocutorului;
 obiectivul comunicării este îndeplinit daca mesajul emis este auzit, înţeles şi acceptat de către
receptor;
 este un proces dinamic;
 odată iniţiat evoluează şi se schimbă;
 este un proces ireversibil;
 mesajul odată emis şi recepţionat nu mai poate fi retras.

Aşadar, prin comunicare, managerii pot menţine subordonaţii conştienţi şi interesaţi de strategia organizaţiei,
progresele şi problemele ei; pot asigura ca toţi membrii organizaţiei să contribuie la găsirea de căi pentru atingerea de
rezultate cât mai bune în vederea realizării scopului organizaţiei, pot rezolva problemele şi conflictele organizaţiei.
Comunicarea este calea prin care subordonaţii pot fi motivaţi şi li se poate influenţa comportamentul şi atitudinea.
Tot prin comunicare managerul poate asigura curgerea liberă a informaţiei: informaţia corectă şi utilă trebuie să
ajungă la locul potrivit în momentul potrivit astfel ca eforturile tuturor să se coordoneze între ele. Acesta este
contextul în care canalele şi activităţile de comunicare managerială sunt liantul care menţine organizaţia ca un tot,
spre avantajul tuturor şi interesul societăţii.

Comunicarea organizaţională apare la toate nivelurile conducerii, se realizează pe toate treptele ierarhice şi
între acestea, atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Complexitatea comunicării, scopurile, obiectivele şi implicaţiile
sale au impus o serie de particularităţi comunicării manageriale (faţă de comunicarea în alte domenii precum
jurnalismul, arta, medicina etc.), care trebuie să respecte o serie de norme impuse de cultura managerială şi de
politica organizaţiei.Factorii comuni tuturor organizaţiilor sunt oamenii, obiectivele, structura şi managementul.

Diversitatea formelor de comunicare care se derulează în cadrul organizațiilor presupune încadrarea lor în
anumite clasificări, abordând mai multe criterii.

a). Primul criteriu de abordare este în funcție de direcție :

 Comunicarea descendentă presupune urmărirea relațiile de tip ierarhic, ce se derulează de la nivelul


managementului de vârf, către nivelurile de execuție.Conținutul acestui tip de comunicare este dat de
decizii, reglementări, instrucțiuni, solicitarea de informații și transmiterea de sarcini.Este specifică in
organizațiile de tip centralizat. Commented [o1]: de exemplu, comunicarea sarcinilor de catre
 Comunicarea ascendentă are la bază transmiterea de mesaje de către subordonați șefilor direcți și managerul direct, unui salariat, precum si a termenului limita de
indeplinire, precum si a sanctiunilor associate, in situatia in care nu
nivelurilor superioare ale managementului.Prin ele se transmit rapoarte, cereri, opinii, nemultumiri. isi indeplineste obiectivul
 Comunicarea orizontală sau laterală este stabilită între persoane sau compartimente situate la același
Commented [o2]: de exemplu, raportarea, de catre salariat, a
nivel ierarhic.Rolul acestui tip presupune facilitarea coordonării activităților ce vizează obiective gradului de indeplinire a sarcinilor, precum si a problemelor
comune. intampinate
 Comunicarea pe diagonală este practicată în situațiile în care membrii organizației nu pot comunica Commented [o3]: de exemplu, comunicarea dintre angajatii
prin celelalte canale (exemplu:managementul prin proiecte având ca avantaj economia de timp și care se regasesc in acelasi compartiment; de asemenea,
costuri) . comunicarea din cadrul echipelor de lucru – munca in echipa

b). După modul de transmitere, comunicarea poate fi:

 Comunicarea scrisă are o ponderea ridicată în cadrul organizațiilor și presupune transmiterea de


planuri, decizii, rapoarte, note interne, scrisori adresate unor persoane din interiorul sau din afara
organizației. Avantaje: se poate realiza fără perturbări din partea celorlalți participanți la
comunicare; asigură o diversitate sporită a ideilor,concizie și claritate; oferă un timp mai mare de
gândire și de argumentare; nu necesită prezența și disponibilitatea simultană a participanților.
Dezavantaje: consum ridicat de timp cu implicații asupra multiplicării posturilor din structura
organizatorică; depersonalizarea comunicării prin eliminarea relației directe între participanți. Commented [o4]: de exemplu, invitatii, felicitari, mail-uri – pot
 Comunicarea verbală este cea mai utilizată în cadrul organizației.Avantaje: stabilește relații fi transmise felicitari cu o anumita ocazie, salariatilor (mijloc de
motivare)
directe, personalizate între manageri și executanți, ce conferă angajaților sentimentul de
participare la viața organizației;permite flexibilitatea exprimării;au o viteză ridicată de emisie și
recepție;informarea poate fi mai nuanțată și persuasivă; costuri mai reduse.Dezavantaje:necesită
prezența simultană a interlocutorilor; transmiterea succesivă prin diferite trepte ierarhice se face
dificil și cu mari pierderi de substanță informațională. Commented [o5]: dialog, monolog, dezbateri
 Comunicarea non-verbală este un instrument eficient care facilitează emiterea și descifrarea Commented [o6]: ocupa cea mai mare pondere, este cea mai
mesajelor. Modalități de transmitere a mesajelor non-verbale: relevanta
 Expresia feței: fața publică abordată de oameni la serviciu, în afaceri, în
societate și fața particulară care intervine în momentul în care ei doresc să se
relaxeze sau când sunt singuri.
 Contactul ochilor: oamenii supraveghează cursul unei comunicări pentru a se
putea adapta rapid reacțiilor interlocutorilor.
 Gestica și pozițiile capului:frângerea degetelor indică nerăbdare, neliniște;
masarea nasului cu degetul arătător arată ostilitatea sau negația;clătinarea
capului însoțită de un zâmbet semnifică dorința de a încuraja, bunăvoința,
răbdarea, interesul;brațele impletite în dreptul pieptului denotă neîncredere,
dorință de apărare, sentiment de inferioritate.
 Modul de folosire a spațiului : distanța intimă este de 40 – 50 cm, care
presupune distanța de la care oamenii vorbesc cu prietenii; distanța personală
(50 – 70 cm) întâlnită în relațiile cu prietenii și persoanele simpatizate; distanța
socială arată spațiul necesar confortului psihic în relațiile sociale;distanța
publică este întâlnită la persoanele cu statut social inegal .

c). După modul de desfășurare comunicarea poate fi:

 Comunicare reciprocă directă sau față în față: este bidimensională deoarece implică atât
auzul cât și văzul, ajutând emitentul să constate cum a fost primit mesajul. Exemplu: Un
manager care difuzează subalternilor vești proaste prin mesaje scurte, riscă să fie catalogat
lipsit de curaj.În situația de față credibilitatea sa va avea de suferit.
 Comunicare reciprocă indirectă realizată prin telefon, televiziune, radio. Exemplu: Cea mai
des folosită este comunicarea prin telefon .
 Comunicarea unilaterală directă se întâlnește în cazul transmiterii de ordine, mesaje care nu
cer răspuns, dar și în ședințele de informare.
 Comunicare unilaterală indirectă: se realizează prin intermediul scrisorilor, filmelor,
discursurilor.

d). După gradul de oficializare:

 Comunicare formală: include ansamblul mesajelor ascendente și descendente, care circulă


pe canalele relațiilor organizatorice. Ea se poate prezenta sub forme diferite:vorbită, scrisă,
directă și indirectă,multilaterală și bilaterală.Indiferent de forma în care se
folosește,comunicarea rămâne o necesitate pentru buna funcționare a organizațiilor. Commented [o7]: de exemplu, in cadrul intalnirilor de
 Comunicare informală: include zvonuri și bârfe.Aceasta este cauzată de lipsa de informații afaceri,conferintelor, evenimentelor sau in cazul unor evenimente
oficiale – in aceste situatii se foloseste comunicarea formala
sau de informații trunchiate ce pot apărea în procesele de relaționare interumană, ce încearcă
să elimine nesiguranța, curiozitatea sau anxietatea unor persoane. Commented [o8]: de exemplu, intre salariati, in cadrul
grupurilor informale (component a culturii organizationale)
Comunicarea influenteaza si este influentata, totodata, de cultura organizationala si de tipurile de management
practicate, astfel:

 o cultura organizationala deschisa, caracterizata printr-un stil de management participativ, va conduce la


eficientizarea procesului de comunicare organizationala, fara aparitia de bariere sau deficiente informationale
(cum sunt redundanta, filtrajul etc.); totodata, in acest context comunicarea este deschisa, directa,
reprezentand si un mijloc veritabil de motivare spirituala, pozitiva;
 o cultura organizationala inchisa, rigida, caracterizata printr-un stil de management autoritar, va conduce la
ingreuna procesului de comunicare organizationala, cu aparitia de numeroase obstacole in procesul de
transmitere a informatiei, salariatii simtindu-se inhibati in a-si spune adevarata opinie cu privire la un anumit
aspect; totodata, comunicarea este preponderent formala, fiind utilizate mijloace scrise de comunicare, iar
comunicarea directa este evitata.

Concluzionand, comunicarea organizationala are un rol esential in cresterea competitivitatii unei societati si in
imbunatatirea imaginii acesteia, avand in vedere ca acest proces implica nu numai mediul intern al organizatiei, ci si
partenerii de afaceri – stakeholderii societatii – clienti, furnizori, creditori. Prin urmare, modul in care societatea
reuseste sa transmita mesaje, sa comunice cu acestia influenteaza direct eficienta activitatilor si performantele
companiei. De aceea, este necesar ca orice companie sa aloce un anumit buget eficientizarii procesului de
comunicare, prin organizarea de evenimente la care sa invite principalii stakeholderi, transmiterea de felicitari ori de
cate ori acestia inregistreaza un succes / felicitari aniversare etc.