Sunteți pe pagina 1din 20

Test Capitolul 1.

CONDUCEREA ŞI ORGANIZAREA APROVIZIONĂRII MATERIALE


ŞI CU ECHIPAMENT TEHNIC
1.1. Managementul aprovizionării: concept, activităţi componente
1.2. Organizarea structuralăa subsistemului aprovizionare:
1.2.1. Organizarea internăa compartimentuluide aprovizionare
1.2.2. Structura depersonal specificăcompartimentului de aprovizionare; activităţi de
realizat pe funcţiile principale
1.3. Sistemul de relaţii specific unităţilor economice pentru aprovizionarea material

1. În structura activităţilor componente ale managementului aprovizionării se


încadrează:
a) identificarea structurii materiale necesare desfăşurării activităţii de ansamblu a unităţii
economice;
b) elaborarea de bilanţuri materiale;
c) prospectarea pieţei de furnizare de resurse materiale şi echipament tehnic;
d) extinderea şi modernizarea reţelei proprii de servicii;
e) stabilirea anticipată a spaţiilor de depozitare şi dotarea lor cu mobilier adecvat.
Precizaţi activitatea neadevărată.

2. În structura activităţilor componente ale managementului aprovizionării se


încadrează:
a) stabilirea volumului şi structurii materiale necesare unităţii economice pentru
realizarea activităţii de ansamblu a acesteia;
b) alegerea furnizorilor care prezintă cele mai avantajoase condiţii de livrare;
c) extinderea relaţiilor de vânzare pe bază de comenzii, convenţii şi contracte
comerciale;
d) controlul sistematic al evoluţiei stocurilor efective în raport cu limitele estimate;
e) selectarea şi angajarea, după principiul competenţei, a personalului de specialitate în
structura profesională specifică.
Precizaţi activitatea neadevărată.

3. Negocierea în procesele de aprovizionare este precedată de:


a) urmărirea şi controlul derulării contractelor de asigurare materială;
b) asigurarea condiţiilor normale de primire-recepţie;
c) elaborarea strategiilor în cumpărarea de resurse materiale;
d) alimentarea secţiilor de producţie;
e) controlul evoluţiei stocurilor efective.
Care este activitatea care se desfăşoară anticipat?

4. Decizia de alegere a furnizorilor de resurse materiale este precedată de:


a) testarea credibilităţii furnizorilor selectaţi;
b) negocierea condiţiilor de livrare;
c) analiza periodică a stadiului asigurării materiale;
d) fundamentarea programelor de aprovizionare;
e) urmărirea derulării contractelor de aprovizionare.
Care este activitatea care se desfăşoară anticipat?

5. Managementul aprovizionării integrează într-un "tot unitar" fluxul şi controlul


resurselor materiale de la:
a) studiul pieţei de furnizare până la trecerea în consum a acestora;
b) fundamentarea programelor de aprovizionare până la controlul utilizării resurselor în
consum;
c) dimensionarea stocurilor până la alimentarea secţiilor de producţie;
d) alegerea furnizorilor până la eliberarea pentru consum a resurselor materiale;
e) identificarea pe structură a resurselor materiale necesare întreprinderii şi până la
controlul utilizării acestora în consum.
Precizaţi textul considerat adevărat.

6. În structura activităţilor de aprovizionare pentru a căror realizare se impune o


atenţie sporită în economia de piaţă se încadrează:
a) urmărirea derulării contractelor de aprovizionare;
b) alimentarea ritmică a consumului;
c) organizarea raţională a primirii-recepţiei loturilor de materiale sosite de la furnizor;
d) selectarea şi testarea credibilităţii furnizorilor;
e) fundamentarea programelor de aprovizionare.
Precizaţi activitatea care răspunde corect afirmaţiei.

7. În rolul de "sursă de informare strategică", subsistemul aprovizionare poate


colecta informaţii utile conducerii întreprinderii referitoare la:
a) structura materială necesară întreprinderilor de consum;
b) evoluţia stocurilor efective din depozitul unităţii;
c) stadiul realizării contractelor cu furnizorii;
d) tendinţe în evoluţia viitoare a concurenţei;
e) stadiul asigurării materiale şi tehnice necesare.
Precizaţi activitatea considerată adevărată.

8. Rolul aprovizionării de "subsistem cu participare activă la fundamentarea


strategiilor de dezvoltare a întreprinderii" se manifestă prin:
a) elaborarea programelor de aprovizionare;
b) elaborarea şi fundamentarea strategiilor eficiente în cumpărarea de resurse
materiale şi cu echipamente tehnice;
c) încheierea de contracte de aprovizionare;
d) urmărirea comportamentului furnizorilor pe parcursul derulării livrărilor de resurse
materiale;
e) servirea ritmică a subunităţilor de consum ale întreprinderii.
Precizaţi activitatea considerată adevărată.

9. În contextul organizării compartimentului de aprovizionare după sistemul


"funcţional", grupa de plan, contractare, evidenţă, asigură:
a) prognozarea necesităţilor, fundamentarea planurilor de aprovizionare, participarea la
recepţie-expediţie, întocmirea documentaţiei de atestare a acţiunii, efectuarea de cumpărări
neprogramate;
b) fundamentarea planurilor de aprovizionare, participarea la recepţie-expediţie,
urmărirea procesului de aducere a resurselor la destinatar, efectuarea de cumpărări neprogramate,
elaborarea bilanţurilor materiale;
c) prognozarea necesităţilor materiale, elaborarea bilanţurilor materiale şi a cantităţilor
economice de comandat, aducerea resurselor materiale, încheierea de contracte comerciale,
determinarea stocurilor economice;
d) prognozarea necesităţilor materiale, fundamentarea planurilor de aprovizionare,
elaborarea bilanţurilor materiale, încheierea contractelor comerciale, determinarea
stocurilor economice şi a cantităţilor de comandat;
e) prognozarea necesităţilor materiale, fundamentarea planurilor de aprovizionare,
elaborarea bilanţurilor materiale, încheierea contractelor comerciale, derularea operativă a
aprovizionării materiale.
Precizaţi combinaţia integral adevărată.

10. La organizarea eficientă a subsistemului aprovizionare materială trebuie să se


aibă în vedere:
a) identificarea principalelor funcţii ale subsistemului;
b) definirea criteriilor pe baza cărora se va contura organizarea structurală;
c) organizarea pe grupe de activităţi distincte a subsistemului;
d) stabilirea gradului de centralizare-descentralizare;
e) precizarea rolului subsistemului în cadrul organizării structurale de ansamblu a
întreprinderii.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

11. În contextul organizării compartimentului de aprovizionare după sistemul


funcţional, grupele operative asigură:
a) contactarea surselor de furnizare;
b) participarea la primirea-recepţia resurselor materiale sosite de la furnizori;
c) efectuarea de cumpărări neprogramate;
d) elaborarea de bilanţuri materiale;
e) urmărirea procesului de aducere a resurselor materiale la destinatarul lor.
Precizaţi activitatea considerată neadevărată.

12. În contextul organizării compartimentului de aprovizionare pe departamente,


grupa procurare-achiziţionare asigură:
a) depistarea surselor de furnizare, participarea la negocieri, achiziţionarea materialelor
neprogramate, informarea sistematică asupra mutaţiilor de pe piaţa de furnizare, dimensionarea
stocurilor;
b) depistarea surselor de furnizare, participarea la încheierea de contracte şi convenţii,
participarea la recepţia-expediţia resurselor de la furnizori, elaborarea de situaţii referitoare la
evoluţia stocurilor efective în raport cu limitele estimate;
c) participarea la negocieri, participarea la încheierea de contracte şi convenţii,
achiziţionarea materialelor neprogramate, participarea la primirea-recepţia resurselor
sosite de la furnizori, informarea sistematică asupra mutaţiilor de pe piaţa de furnizare;
d) depistarea surselor de furnizare, participarea la negocieri, elaborarea programelor de
aprovizionare, elaborarea de previziuni, efectuarea de cumpărări neprogramate;
e) participarea la primirea-recepţia resurselor materiale sosite de la furnizori, efectuarea
de cumpărări neprogramate, impulsionarea livrărilor de la furnizori, stabilirea cantităţilor de
comandă-aprovizionare.
Precizaţi combinaţia integral adevărată.

13. Agentul de aprovizionare asigură:


a) studiul pieţei de materii prime, depistarea surselor de furnizare, urmărirea derulării
operative a procesului de aprovizionare, elaborarea programelor de aprovizionare;
b) studiul pieţei de materii prime, depistarea surselor de furnizare, negocierea preliminară
a condiţiilor de furnizare, dimensionarea cantităţilor economice de comandat, participarea la
bursele de materii prime;
c) studiul pieţei de materii prime, depistarea surselor de furnizare, negocierea
preliminară a condiţiilor de furnizare, urmărirea derulării operative a procesului de
aprovizionare, participarea la bursele de materii prime;
d) studiul pieţei de materii prime, depistarea surselor de furnizare, elaborarea de
previziuni privind consumurile materiale, participarea la bursele de materii prime, elaborarea
programelor de aprovizionare;
e) studiul pieţei de materii prime, depistarea surselor de furnizare, dimensionarea
cantităţilor de comandat, dimensionarea stocurilor, participarea la bursele de mărfuri.
Precizaţi combinaţia integral adevărată.

14. Analistul în aprovizionare asigură:


a) elaborarea de studii de prognoză privind evoluţia consumului, fundamentarea
necesităţilor de resurse materiale, elaborarea strategiei în aprovizionare, dimensionarea
stocurilor, participarea la selecţia şi testarea credibilităţii furnizorilor, efectuarea de cumpărări
neprogramate;
b) fundamentarea necesităţilor de resurse materiale, elaborarea programelor de
aprovizionare, analiza gradului de fundamentare a cererilor de consum emise de
subunităţile de consum, dimensionarea cantităţilor de comandă-aprovizionare,
participarea la negocieri;
c) întocmirea de situaţii şi rapoarte statistice privind acoperirea cu resurse a necesităţilor
de consum, elaborarea programelor de aprovizionare, participarea la selecţia furnizorilor,
dimensionarea pe criterii economice a stocurilor, contactarea unităţilor de transport specializate;
d) întocmirea de rapoarte curente privind stadiul realizării contractelor economice,
participarea la negocieri, dimensionarea cantităţilor de comandă-aprovizionare, efectuarea de
cumpărări neprogramate, participarea la bursele de mărfuri;
e) contactarea unităţilor de transport, participarea la bursele de mărfuri, efectuarea de
cumpărări neprogramate, participarea la selecţia furnizorilor, urmărirea derulării operative a
aprovizionării.
Precizaţi combinaţia integral adevărată.

15. Departamentul de planificare-control, din structura organizatorică a


compartimentului de aprovizionare materială, asigură realizarea următoarelor activităţi:
1) elaborarea de previziuni privind necesităţile de materiale;
2) dimensiunea stocurilor;
3) depistarea surselor de furnizare;
4) impulsionarea şi mărirea livrărilor de la furnizori;
5) elaborarea programelor de aprovizionare;
6) informarea sistematică asupra mutaţiilor de pe piaţa de materiale şi produse.
a – 1, 2, 4; b – 1, 2, 6; c – 1, 3, 5; d – 1, 2, 5; e – 2, 3, 5.
Precizaţi combinaţia integral adevărată.

16. Departamentul recepţie-depozitare, din structura organizatorică internă a


compartimentului de aprovizionare materială, asigură realizarea următoarelor activităţi:
1) primirea-recepţia partizilor de materiale sosite de la furnizori;
2) întocmirea de situaţii statistice privind evoluţia stocurilor efective în raport cu limitele
estimate;
3) achiziţionarea materialelor neprogramate;
4) pregătirea resurselor materiale pentru consum;
5) urmărirea evoluţiei stocurilor efective în raport cu limitele estimate;
6) deplasarea materialelor în interiorul întreprinderilor.
a – 1, 2, 5; b – 1, 4, 5; c – 1, 3, 4; d – 2, 3, 6; e – 3, 4, 5; f – 2, 4, 6.
Precizaţi combinaţia integral adevărată.

17. Analistul în aprovizionare asigură realizarea următoarelor activităţi:


1) elaborarea de studii de prognoză privind evoluţia consumatorilor;
2) depistarea surselor de furnizare a materialelor;
3) analiza gradului de fundamentare a cererilor de materiale emise de subunităţile
de consum;
4) contactarea unităţilor de transport specializate şi stabilirea condiţiilor de deplasare a
materialelor de la furnizor la destinatarul lor;
5) dimensionarea cantităţilor economice de comandă-aprovizionare;
6) participarea la bursele de mărfuri şi studierea evoluţiei potenţialului de furnizare.
a – 2, 4, 6; b – 1, 2, 5; c – 2, 3, 6; d – 1, 3, 5; e – 3, 5, 6.
Precizaţi combinaţia integral adevărată.

Test Capitolul 2. GESTIUNEA ECONOMICĂA STOCURILOR


2.1. Rolul, funcţiile şi natura economicăa stocurilor
2.2. Tipologia stocurilor de materiale pentru producţie
2.3. Modalităţi de exprimare a stocurilor
2.4. Corelaţii şi factorii de influenţăa nivelului stocurilor de producţie
2.5. Obiective în conducerea proceselor de stocare; elementele funcţionale de
caracterizare a acestora
2.6. Tipuri de gestiune a stocurilor
2.7. Metode şi modele de calcul al stocurilor; stabilirea cantităţii economice de comandă-
aprovizionare
2.7.1. Metode şi modele de calcul al stocurilor curente în condiţii de certitudine şi de
risc sau incertitudine
2.7.2. Stabilirea pragului (nivelului) de comandă-reaprovizionare
2.7.3. Metode de calcul al stocurilor de siguranţă
2.8. Gestiunea diferenţiatăa stocurilor dupăsistemul ABC; efecte economice
2.9. Metode de urmărire şi control al dinamicii stocurilor
2.10. Lipsa de stoc; suprastocarea, stocurile cu mişcare lentă şi fără mişcare – stocuri
neeconomice.

1. Stocul de producţie cuprinde:


a) stocul curent, de siguranţă, de condiţionare, în curs de fabricaţie, de iarnă;
b) stocul curent, în curs de transport, speculativ, de condiţionare, pentru transport intern,
de iarnă;
c) stocul curent, în curs de transport, de siguranţă, de desfacere, pentru transport intern,
de iarnă;
d) stocul curent, în curs de transport, de siguranţă, de condiţionare, de livrare, pentru
transport intern;
e) stocul curent, în curs de transport, de siguranţă, de condiţionare, de iarnă, pentru
transport intern.
Precizaţi combinaţia integral adevărată.

2. Stocul curent asigură:


a) alimentarea cererilor de consum pe timpul condiţionării materialelor;
b) alimentarea cererilor de consum pe timpul deplasării materialelor de la furnizor la
consumator;
c) alimentarea cererilor de consum pe timpul deplasării resurselor de la depozitul central
la subunităţile de consum ale întreprinderii;
d) alimentarea cererilor pentru consum pe intervalul dintre două aprovizionări
succesive;
e) alimentarea cererilor de consum pe perioada de întrerupere a livrărilor de la furnizor.
Precizaţi textul considerat integral adevărat.
3. Ca indicator important, folosibil în aprecierea activităţii economice a
întreprinderii, stocul de producţie intră în corelaţie cu:
a) capitalul social, venitul unităţii economice, viteza de rotaţie, costurile de producţie,
volumul şi structura producţiei, normele de consum, durata de comandă-aprovizionare;
b) capitalul social, venitul unităţii economice, viteza de rotaţie, durata de
comandăaprovizionare, volumul şi structura producţiei, normele de consum;
c) capitalul social, venitul unităţii economice, viteza de rotaţie, costurile de producţie,
indicatori ai planului de aprovizionare, normele de consum;
d) capitalul social, venitul unităţii economice, viteza de rotaţie, profitul, costurile de
producţie, cantitatea minimă livrabilă în condiţii economice avantajoase, volumul şi
structura producţiei;
e) capitalul social, venitul unităţii economice, viteza de rotaţie, profitul, costurile de
producţie, proprietăţile fizico-chimice ale resurselor, volumul şi structura producţiei.
Precizaţi combinaţia integral adevărată.

4. Capacitatea de transport a mijloacelor folosite în deplasarea fizică a resurselor


materiale de la sursa de furnizare la destinatar poate condiţiona nivelul:
a) stocului de siguranţă;
b) stocului de iarnă;
c) stocului de condiţionare;
d) stocului curent;
e) stocului de conjunctură.
Precizaţi tipul de stoc care răspunde corect întrebării.

5. Factorii care influenţează nivelul de formare a stocului de producţie sunt:


a) durata estimată a sezonului de iarnă, durata de comandă-aprovizionare, periodicitatea
fabricaţiei la producători, amplasamentul stocurilor, volumul şi structura producţiei, viteza de
rotaţie a capitalului circulant;
b) durata estimată a sezonului de iarnă, durata de comandă - aprovizionare, periodicitatea
fabricaţiei la producători, amplasamentul stocurilor, viteza de rotaţie a capitalului circulant,
capacitatea de depozitare;
c) durata estimată a sezonului de iarnă, durata de comandăaprovizionare, periodicitatea
fabricaţiei la producători, amplasamentul stocurilor, capacitatea de depozitare, durata estimată a
sezonului de iarnă, proprietăţile fizico-chimice ale resurselor materiale;
d) durata estimată a sezonului de iarnă, periodicitatea fabricaţiei la producători,
amplasamentul stocurilor, volumul şi structura producţiei, costul de producţie, proprietăţile
fizico-chimice ale resurselor materiale;
e) durata de comandă-aprovizionare, durata estimată a sezonului de iarnă, nivelul
veniturilor, proprietăţile fizico-chimice ale resurselor, capacitatea de depozitare, durata de
condiţionare-pregătire.
Precizaţi combinaţia considerată integral adevărată.

6. În conturarea strategiei în domeniul stocurilor şi stabilirea politicii de acţiune


pentru formarea, deţinerea şi utilizarea lor, se are în vedere răspunsul la întrebările:
a) ce trebuie aprovizionat şi stocat? în ce cantitate? când trebuie emisă comanda de
aprovizionare? ce volum de producţie trebuie fabricat? ce efort financiar-valutar va fi antrenat de
o modalitate sau alta de acţiune?
b) ce trebuie aprovizionat şi stocat? în ce cantitate? când trebuie emisă comanda de
aprovizionare? ce volum de producţie trebuie fabricat? care sunt consecinţele politicii adoptate
de conducerea proceselor de stocare asupra eficienţei activităţii economice a unităţii?
c) ce trebuie aprovizionat şi stocat? în ce cantitate? ce efort financiar-valutar va fi
antrenat de o modalitate sau alta de acţiune? care sunt consecinţele politicii adoptate de
conducerea proceselor de stocare asupra eficienţei activităţii economice a unităţii? ce volum de
producţie trebuie fabricat?
d) ce trebuie aprovizionat şi stocat? în ce cantitate? când trebuie emisă comanda de
aprovizionare? ce efort financiar-valutar va fi antrenat de o modalitate sau alta de acţiune?
care sunt consecinţele politicii adoptate de conducerea proceselor de stocare asupra
eficienţei activităţii economice a unităţii?
e) ce trebuie aprovizionat şi stocat? în ce cantitate? când trebuie emisă comanda de
aprovizionare? care sunt condiţiile de primire-recepţie a resurselor sosite de la furnizor? Ce efort
financiar-valutar va fi antrenat de o modalitate sau alta de acţiune?
Precizaţi combinaţia integral adevărată.

7. Obiectivele în conducerea proceselor de stocare sunt:


a) menţinerea stocurilor efective în limitele estimate, păstrarea integrităţii caracteristicilor
fizico-chimice a resurselor pe timpul stocării, prevenirea lipsei de resursă în stoc, menţinerea
unor legăturii permanente cu furnizorii;
b) formarea unor stocuri minime necesare, menţinerea stocurilor efective în limitele
estimate, folosirea unor metode exigente în dimensionarea stocurilor, valorificarea operative a
stocurilor devenite disponibile;
c) prevenirea lipsei de stoc, prevenirea suprastocării, păstrarea integrităţii proprietăţilor
fizico-chimice ale resurselor materiale pe timpul stocării, urmărirea sistematică a livrărilor
programate pentru prevenirea întârzierilor;
d) satisfacerea pe seama stocurilor constituite a cererilor pentru consum în strictă
corelaţie cu politica adoptată de conducerea firmei, prevenirea suprastocării şi a lipsei de
stoc, menţinerea stocurilor efective în limitele estimate, formarea unor stocuri minime;
e) menţinerea unei legături permanente cu furnizorii, valorificarea operativă a stocurilor
disponibile, aplicarea unor modele exigente în dimensionarea stocurilor, asigurarea unor condiţii
raţionale de depozitare.
Precizaţi combinaţia considerată integral adevărată.

8. Modalităţile de acţiune care asigură îndeplinirea obiectivelor specifice conducerii


proceselor de stocare sunt:
a) aplicarea unor metode şi tehnici eficiente şi de utilitate practică în urmărirea dinamicii
stocurilor efective în raport cu limitele estimate, valorificarea operativă a stocurilor devenite
disponibile, menţinerea stocurilor efective în limitele estimate;
b) folosirea unui sistem informaţional cuprinzător care să evidenţieze în orice
moment starea proceselor de stocare, menţinerea unor legături permanente cu furnizorii,
aplicarea unor metode eficiente şi de utilitate practică în urmărirea dinamicii stocurilor
efective în raport cu limitele estimate;
c) prevenirea lipsei de stoc, păstrarea integrităţii calitative a resurselor pe timpul stocării,
menţinerea unor legături permanente cu furnizorii;
d) folosirea unor modele economico-matematice adecvate scopului urmărit, aplicarea
unor metode şi tehnici eficiente în controlul evoluţiei stocurilor efective, satisfacerea pe seama
stocurilor constituite a cererilor pentru consum în strictă corelaţie cu politica adoptată de
conducerea firmei;
e) păstrarea integrităţii fizico-chimice a resurselor pe timpul stocării, menţinerea
stocurilor efective în limitele estimate, formarea unor stocuri minime.
Precizaţi combinaţia integral adevărată.

9. Elementele funcţionale care asigură caracterizarea proceselor de stocare şi


contribuie la dimensionarea stocurilor sunt:
a) cererea pentru consum, necesarul de aprovizionat, lotul de livrare, perioada de
gestiune, volumul producţiei;
b) cererea pentru consum, norma de consum, necesarul pentru îndeplinirea programului
de producţie, lotul de livrare, intervalul între două aprovizionări succesive;
c) cererea pentru consum, necesarul de aprovizionat, necesarul pentru îndeplinirea
programului de producţie, momentul calendaristic de declanşare a acţiunii de aprovizionare,
perioada de gestiune, costul de lansare a comenzii de aprovizionare;
d) necesarul de aprovizionat, lotul de livrare, costul de lansare a comenzii, costul
suplimentar aferent lipsei materialelor în stoc, perioada de gestiune, costul de producţie;
e) cererea pentru consum, lotul de livrare, necesarul de aprovizionat, intervalul între
două aprovizionări succesive, costul stocării, volumul producţiei.
Precizaţi combinaţia integral adevărată.

10. Aprovizionarea în cantităţi mai mari prezintă următoarele dezavantaje:


a) creşterea stocului maxim de materiale depozitate;
b) sporirea cheltuielilor cu stocarea, inclusiv a efectului imobilizării ca atare a resurselor
financiare;
c) reducerea costului total cu comandarea sau lansarea comenzilor;
d) amplificarea efectului uzurii morale;
e) diminuarea flexibilităţii şi mobilităţii stocurilor în situaţiile care impun acţiunea în
acest sens.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

11. Aprovizionarea în cantităţi mai mici prezintă următoarele avantaje:


a) formarea unor stocuri mai mici şi accelerarea astfel a vitezei de rotaţie a activelor
circulante aferente resurselor materiale;
b) reducerea cheltuielilor cu depozitarea;
c) creşterea cheltuielilor cu lansarea comenzilor de aprovizionare;
d) reducerea efectului uzurii morale;
e) evitarea degradărilor calitative prin stocarea pe durate mai scurte de timp.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

12. Amplasamentul stocurilor de resurse materiale influenţează nivelul stocului:


a) de siguranţă;
b) de condiţionare;
c) pentru transport intern;
d) de iarnă;
e) curent.
Precizaţi tipul de stoc care răspunde corect la întrebare.

13. Tipului de "gestiune cu două depozite" îi sunt specifice următoarele


caracteristici:
a) aprovizionarea cu loturi de aceeaşi mărime, al cărui nivel se extrapolează la momentele
calendaristice de comandă, nivelul de alarmă stabilindu-se la limita stocului de siguranţă;
b) aprovizionarea în loturi de mărimi diferite, predeterminate la momentele calendaristice
de comandă, nivelul de alarmă stabilindu-se la limita stocului de siguranţă;
c) aprovizionarea în loturi de mărimi diferite, predeterminate la momentele calendaristice
de comandă care nu se cunosc dinainte (aspect care reprezintă elementul de dificultate), nivelul
de alarmă stabilindu-se la limita stocului de siguranţă, deci în cadrul stocului curent;
d) aprovizionarea cu loturi de aceeaşi mărime, declanşarea comenzii de
aprovizionare se realizează când se atinge nivelul de reaprovizionare, nivelul de alarmă se
stabileşte peste limita stocului de siguranţă, deci în cadrul stocului curent, intervalul între
aprovizionări este neegal;
e) aprovizionarea cu loturi de aceeaşi mărime, a căror comandă de aducere se declanşează
la momentul atingerii nivelului de reaprovizionare, nivelul de alarmă fiind stabilit la limita de
formare a stocului de siguranţă.
Precizaţi combinaţia integral adevărată.

14. Reducerea la minimum a timpului de comandă-aprovizionare se asigură prin:


a) aprovizionarea de la cei mai apropiaţi furnizori;
b) transmiterea comenzilor prin cel mai operativ sistem agregat de furnizori;
c) pregătirea spaţiilor de primire-recepţie la sosirea lotului de materiale de la furnizori;
d) mecanizarea complexă şi automatizarea operaţiilor de încărcare-descărcare,
manipulare;
e) folosirea în transportul materialelor a unor mijloace cu viteză de circulaţie mare.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

15. Cerinţele de bază, care prin respectare, asigură viabilitatea unui sistem de
gestiune a stocurilor sunt:
a) grad ridicat de utilitate practică, adaptabilitate la utilizarea mijloacelor electronice de
calcul, operativitate în derularea proceselor de stocare, arie de cuprindere mare, reducerea la
minimum a imobilizărilor de materiale în stocuri;
b) grad ridicat de utilitate practică, adaptabilitate la utilizarea mijloacelor electronice de
calcul, arie de cuprindere mică, reducerea la minimum a imobilizărilor de resurse materiale în
stocuri, accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului circulant;
c) grad ridicat de utilitate practică, adaptabilitate la utilizarea mijloacelor
electronice de calcul, supleţe în aplicare, operativitate în derularea proceselor de stocare,
deplină concordanţă cu fenomenele reale specifice proceselor de stocare;
d) adaptabilitate la utilizarea mijloacelor electronice de calcul, operativitate în derularea
proceselor de stocare, deplină concordanţă cu fenomenele reale ale proceselor de stocare,
reducerea la minim a imobilizărilor de materiale în stocuri, accelerarea vitezei de rotaţie a
capitalului circulant;
e) adaptabilitate la utilizarea mijloacelor electronice de calcul, operativitate în derularea
proceselor de stocare, deplină concordanţă cu fenomenele reale, arie de cuprindere mare, supleţe
în aplicare.
Precizaţi combinaţia integral adevărată.

16. Înregistrarea fenomenului de lipsă de resursă materială în stoc implică stabilirea


unor decizii de genul:
a) impulsionarea furnizorilor pentru respectarea termenelor de livrare prestabilite, sau
livrarea cu anticipaţie a resurselor;
b) reconstituirea urgentă a stocului indiferent de efortul necesar şi sursa de provenienţă a
materialelor;
c) aprobarea consumului din stocul de siguranţă;
d) formarea de stocuri anticipate;
e) acceptarea lipsei de stoc.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

17. Cauzele care conduc la formarea de stocuri neeconomice:


a) supradimensionarea necesarului;
b) livrarea materialelor de către furnizor la alte termene faţă de cele stabilite iniţial;
c) depozitarea şi conservarea în condiţii corespunzătoare a resurselor materiale;
d) necorelarea ritmurilor şi momentelor de aducere a materialelor cu cele de consum a
acestora;
e) schimbarea profilului de activitate.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

18. Căile de valorificare a stocurilor devenite disponibile sunt:


a) folosirea materialelor din asemenea stocuri chiar în unitatea deţinătoare pe alte
destinaţii de consum, dacă se justifică economic;
b) apelarea, pentru valorificare, la unităţi specializate în comercializarea de material şi
produse;
c) comercializarea prin burse de mărfuri;
d) menţinerea în stoc pentru folosirea probabilă în perioade următoare;
e) valorificarea prin recuperarea cel puţin a substanţei utile din produsele care nu-şi
găsesc întrebuinţare în forma iniţială.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

Test Capitolul 3. INDICATORII DE CONSUM ŞI VALORIFICARE


3.1. Căile de acţiune pentru eficientizarea rezultatelor producţiei industriale
3.2. Funcţiile, importanţa şi cerinţele sistemului deindicatori de consum şi valorificare
3.3. Sistemul de indicatori de consum şi valorificare folosibili în aprecierea utilizării
resurselor materiale şi energetice
3.3.1. Normele de consum deresurse materiale şi energetice
3.3.2. Coeficienţii tehnici de utilizare productivăa resurselor materiale
3.3.3. Coeficienţii de valorificare a resurselor materiale şi energetice
3.3.4. Coeficienţii de masănetăspecificăa produselor
3.3.5. Coeficienţii de recuperare şi valorificare a resurselor materiale şi energetice
refolosibile
3.3.6. Controlul şi evaluarea modului de utilizare a resurselor materiale şi
energetice
3.4. Metode de determinarea indicatorilor deconsum de resurse materiale şi energetice
3.5. Modalităţi concrete de calcul a consecinţelor economice ale diminuării consumurilor
specifice de resurse materiale şi energetice
3.6. Recuperarea şi recircularea materialelor refolosibile
3.6.1. Importanţa şi efectele economice ale recuperării şi valorificării materialelor
refolosibile; surse de furnizare
3.6.2. Modalităţi de organizare şi operaţii specifice procesului de recuperare şi
valorificare a materialelor refolosibile

1. Căile de acţiune pentru folosirea economică a resurselor materiale şi energetice


sunt:
a) fundamentarea tehnico-economică a indicatorilor de consum şi valorificare a resurselor
materiale şi energetice;
b) extinderea tipizării şi standardizării pieselor, reperelor, subansamblelor, tehnologiilor şi
construcţiilor;
c) modernizarea structurii producţiei din profitul de fabricaţie al unităţii economice;
d) menţinerea nivelului tehnic şi calitativ al produselor, lucrărilor şi prestaţiilor;
e) folosirea înlocuitorilor.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

2. Îmbunătăţirea indicatorilor de consum şi valorificare asigură:


a) reducerea cheltuielilor materiale şi prin acestea, a costului producţiei materiale;
b) reducerea stocurilor de producţie;
c) sporirea rentabilităţii activităţii economice a întreprinderii de producţie;
d) încărcarea la capacitate a utilajelor de producţie;
e) reducerea fondurilor financiare antrenate la aprovizionarea cu resurse materiale.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

3. Sistemul de indicatori de consum şi valorificare cuprinde următoarele categorii:


a) normele de consum;
b) coeficienţii tehnici de utilizare productivă a resurselor materiale;
c) indicii de valorificare a potenţialului tehnic din dotarea unităţii economice;
d) coeficienţii de masă netă specifică a produselor;
e) coeficienţii de recuperare şi refolosire a resurselor materiale reutilizabile.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

4. Indicatorii de consum şi valorificare îndeplinesc următoarele funcţii:


a) instrumente esenţiale în analiza comparativă a condiţiilor materiale de realizare a
produselor similare prezente pe piaţa de furnizare;
b) instrumente utile de apreciere a potenţialului tehnic de producţie;
c) instrumente utile de analiză şi evaluare a modului de folosire a materialelor;
d) instrumente stimulatoare şi de cointeresare pentru folosirea economică a resurselor
materiale;
e) instrumente utile pentru evidenţierea modului de valorificare a resurselor materiale.
Precizaţi textul considerat neadevărat.
5. Funcţiile indicatorilor de consum şi valorificare sunt puse în valoare dacă se
respectă cerinţele următoare:
a) să aibă viabilitate pe o perioadă cât mai lungă de timp;
b) să fie fundamentaţi tehnic şi economic;
c) să fie revizuiţi şi îmbunătăţiţi sistematic;
d) să aibă nivel mobilizator şi stimulator;
e) să exprime într-o formă concentrată aspectele de ansamblu şi/sau de detaliu ale
modului de folosire a resurselor materiale.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

6. „Funcţiile indicatorilor de consum şi valorificare” sunt de:


a) instrumente stimulatoare şi de cointeresare pentru folosirea economică a resurselor
materiale;
b) instrumente utile de apreciere a modului de folosire a echipamentului tehnic din
dotare;
c) instrumente utile pentru urmărirea, controlul, analiza şi evaluarea modului de folosire a
materialelor;
d) instrumente tehnico-economice de fundamentare a planurilor şi programelor de
aprovizionare;
e) instrumente utile pentru evidenţierea într-o formă sintetică a modului de valorificare a
resurselor materiale.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

7. La optimizarea problemelor de croire se au în vedere următoarele „funcţii scop”


(obiectiv):
a) maximizarea numărului de repere distincte care se croiesc dintr-un suport;
b) minimizarea numărului de operaţii de debitare;
c) minimizarea restului total care cade de la croire;
d) obţinerea mai multor tipuri de repere din acelaşi suport pentru croire;
e) maximizarea productivităţii muncii lucrătorilor antrenaţi la operaţia de croire.
Precizaţi textul considerat neadevărat.
8. La optimizarea problemelor de croire se au în vedere următoarele „funcţii scop”
(obiectiv):
a) minimizarea restului total care cade de la croire;
b) minimizarea numărului de operaţii de debitare;
c) maximizarea productivităţii muncii lucrătorilor antrenaţi la operaţia de croire;
d) maximizarea numărului de planuri distincte de croire pentru fiecare lot de
materiale;
e) maximizarea numărului de repere distincte care se croiesc dintr-un suport.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

9. Desfăşurarea în condiţii de eficienţă economică sporită a activităţii de recuperare


şi recirculare a resurselor reutilizabile se asigură prin aplicarea de măsuri tehnico-
organizatorice care să înlesnească:
a) realizarea unui nivel ridicat al productivităţii muncii lucrătorilor din acest domeniu;
b) mecanizarea complexă a operaţiilor respective;
c) reducerea cheltuielilor atrase de procesul de recuperare şi recirculare a resurselor
reutilizabile;
d) acordarea unei atenţii sporite tehnologiilor, utilajelor şi dispozitivelor clasice
utilizate în realizarea unui asemenea proces;
e) aplicarea unui sistem eficient de stimulare a participanţilor la acest proces pe relaţia
sursă de furnizare-utilizator.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

Test Capitolul 4. FUNDAMENTAREA PROGRAMULUI DE APROVIZIONARE


A UNITĂŢILOR ECONOMICE
4.1. Nomenclatorul de materiale şi echipamente tehnice
4.2.Structura materialăa planului şi a programelor de aprovizionare ale unităţilor
economice
4.3. Indicatorii care definesc conţinutul planului de aprovizionare materială
4.4.Elaborarea planului şi a programelor de aprovizionare material a unităţilor economice
4.4.1. Metode de calcul al necesităţilor de materiale şi echipamente tehnice
4.4.2. Indicatorii de evaluare a resurselor – pe surse de provenienţă– destinate
acoperirii necesităţilor (cererilor) de consum ale întreprinderii
4.5. Sistemul „Planificării cererilor de materiale – MRP”
4.6. Bilanţurile material

1. Etapa de elaborare propriu-zisă a nomenclatorului de materiale presupune


următoarele momente de lucru:
a) întocmirea listei centralizatoare a tuturor resurselor materiale necesare întreprinderii de
producţie;
b) restructurarea şi aranjarea articolelor de grupe, subgrupe, familii, clase etc.;
c) strângerea purtătorilor de informaţii care servesc la definirea conţinutului
nomenclatorului de materiale;
d) codificarea materialelor incluse în nomenclator;
e) nominalizarea furnizorilor pentru fiecare articol din nomenclator.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

2. Resursele materiale necesare unei unităţi economice de producţie se diferenţiază


după următoarele criterii:
a) importanţa pentru activitatea economică a întreprinderii;
b) aria consumului;
c) caracteristicile nevoilor de consum ale clienţilor;
d) sursa de provenienţă;
e) forma şi stadiul tehnic de prezentare.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

3. Resursele materiale necesare unei unităţi de producţie se diferenţiază după


următoarele criterii:
a) gradul de certitudine în asigurarea de pe piaţă;
b) posibilităţile de substituire;
c) operaţiile tehnice de prelucrare pe care le necesită;
d) efortul financiar antrenat la cumpărare şi stocare;
e) forma de aprovizionare.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

4. Obiectivele care se au în vedere la definirea conţinutului planului şi programelor


de aprovizionare materială sunt:
a) formarea unor stocuri minim necesare, care asigură o viteză de rotaţie accelerată a
activelor circulante aferente;
b) acoperirea completă şi complexă a cererilor de consum ale întreprinderii, cu resurse
materiale de calitate;
c) elaborarea unor programe de aprovizionare fundamentate pe baza documentaţiei
tehnice şi economice de execuţie a produselor;
d) asigurarea resurselor materiale de la furnizorii care practică preţuri de vânzare
avantajoase;
e) asigurarea unui grad de certitudine ridicat în aprovizionarea materială pe termen lung.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

5. Realizarea obiectivelor care se au în vedere la elaborarea planului de


aprovizionare se asigură prin următoarele modalităţi de acţiune:
a) prospectarea pieţei din amonte în vederea depistării furnizorilor cu cele mai
avantajoase condiţii de livrare;
b) pregătirea minuţioasă a acţiunilor de negociere pentru a obţine preţuri avantajoase la
achiziţia resurselor materiale;
c) menţinerea stocurilor efective în limitele estimate;
d) asigurarea unor condiţii raţionale de conservare a resurselor materiale pe timpul
stocării;
e) preocuparea continuă pentru concretizarea relaţiilor de colaborare cu furnizorii pe bază
de contracte încheiate preponderent pe termen lung de timp.

Test Capitolul 5. STRATEGIA ÎN APROVIZIONAREA MATERIALĂ


5.1. Caracteristicile generale ale pieţei de furnizare
5.2. Tipuri de strategii în aprovizionarea materială; principii şi situaţii care le influenţează
5.3. Analiza pieţei de furnizare; evaluarea şi selecţia furnizorilor
5.3.1. Identificarea ofertelor de produse, a furnizorilor şi zonarea pe grupe de
importanţăa acestora
5.3.2. Alegerea materialelor, produselor şi echipamentelor tehnice de aprovizionat
5.3.3. Caracterizarea furnizorilor ca producători
5.3.4. Caracterizarea furnizorilor prin resursele oferite
5.3.5. Caracterizarea furnizorilor prin facilităţile (serviciile) oferite consumatorilor
5.3.6. Caracterizarea furnizorilor prin calitatea managementului specific
5.3.7. Evaluarea şi selecţia furnizorilor
5.4. Elaborarea strategiei în aprovizionarea material
1. Piaţa de furnizare se caracterizează prin:
a) Diversitatea ofertei, extinderea numărului de ofertanţi, apariţia frecventă de furnizori
noi, ca şi dispariţia unora dintre aceştia, restrângerea ofertei la anumite resurse material
deficitare, identificarea lanţurilor creatoare de preţ;
b) Stabilitatea sau fluctuaţia preţurilor, diversificarea ofertei, creşterea sau scăderea
concurenţei, manifestarea unor politici protecţioniste, folosirea activităţilor de contramarketing;
c) Extinderea numărului de ofertanţi, creşterea sau scăderea concurenţei,
manifestarea fenomenului de penurie la anumite resurse clasice de bază, manifestarea unor
politici protecţioniste la nivelul anumitor ţări;
d) Apariţia frecventă de noi furnizori şi dispariţia unora dintre aceştia, diversificarea
ofertei, restrângerea ofertei cantitative la anumite resurse materiale deficitare, stabilitatea sau
fluctuaţia preţurilor, segmentarea pieţei furnizorilor pe grupe strategice;
e) Fluctuaţia sau stabilitatea preţurilor, extinderea numărului de ofertanţi, manifestarea
unor politici protecţioniste la nivelul unor ţări, elaborarea strategiilor pas cu pas.
Precizaţi combinaţia considerată integral adevărată.

2. Între obiectivele principale care se au în vedere la elaborarea strategiei în


aprovizionarea materială menţionăm:
a) aprovizionarea resurselor materiale de la cele mai avantajoase surse de furnizare, de la
cei mai economici şi credibili furnizori;
b) aprovizionarea resurselor materiale care răspund cel mai bine caracteristicilor cererilor
de consum ale întreprinderii;
c) formarea unor stocuri minime necesare, care să asigure acoperirea ritmică, completă şi
complexă a cererilor de consum şi să necesite costuri minime de formare-deţinere;
d) selectarea interativă a furnizorilor care răspund cel mai bine obiectivului propus;
e) menţinerea ritmului programat al aprovizionărilor.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

3. Modalităţile de acţiune care asigură îndeplinirea obiectivelor specifice strategiei


în aprovizionarea materială sunt:
a) identificarea structurii reale de resurse materiale pentru consum, inclusive evaluarea
cererilor folosind metode adecvate;
b) alegerea anticipată a resurselor materiale oferite de piaţă folosind o paletă extinsă de
criterii de selecţie;
c) conservarea raţională a resurselor materiale pe timpul depozitării-stocării;
d) aplicarea în dimensionarea stocurilor a unor metode care le aşează nivelul pe criterii
economice;
e) folosirea, în urmărirea şi controlul stocurilor efective, a unor metode şi tehnici eficiente
şi de utilitate practică.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

4. Dintre situaţiile concrete care influenţează strategia în cumpărarea de resurse


materiale şi echipamente tehnice reţinem:
a) disponibilităţile de pe piaţa de cumpărare;
b) numărul de furnizori;
c) costurile de intrare, de menţinere, de ieşire sau de transfer pe şi de pe piaţa produselor;
d) practicarea sistemului preţurile "de atragere" a clienţilor;
e) capacitatea financiară a cumpărătorului.
Precizaţi textul considerat neadevărat.
5. Situaţiile concrete care influenţează strategiile în cumpărarea de resurse
materiale şi echipamente tehnice sunt:
a) situaţia financiară a furnizorilor;
b) disponibilităţile de pe piaţa de cumpărare;
c) impunerea preţurilor de către producători comercianţilor, la mărfurile livrate
acestora;
d) poziţia firmei cumpărătoare pe piaţa sa finală;
e) nevoia de inovare a întreprinderii.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

6. Factorii care determină sentimentul de insatisfacţie în cumpărarea de resurse


materiale, produse etc. sunt:
a) asocierea prea uşoară la condiţiile impuse de furnizori;
b) deciziile de cumpărare se iau în virtutea unor relaţii amiabile;
c) nu se are în vedere sensibilitatea clientelei la produsele intermediare;
d) nu sunt cunoscute întotdeauna obiectivele cumpărării, tratativele purtându-se fără un
orizont definit;
e) nu se iau, întotdeauna, în considerare efectele pe care concurenţa le pune în evidenţă.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

7. Între acţiunile neloiale reţinem:


a) refuzul de a vinde marfa aflată în depozit sau în magazii;
b) practica de a servi doar anumiţi clienţi;
c) înţelegerea între vânzători pentru a limita sau împiedica concurenţa;
d) iniţierea unor acţiuni de parteneriat cu furnizorii;
e) înşelarea cumpărătorului cu privire la preţul mărfii.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

8. Principalele obiective care se au în vedere la elaborarea strategiei în


aprovizionare, în general, sunt următoarele:
1) stabilirea pe structură a necesităţilor reale de resurse materiale pentru consum;
2) identificarea necesităţilor de consum pentru toate destinaţiile de utilizare şi evaluarea
acestora folosind metode şi modele adecvate;
3) aprovizionarea resurselor materiale, a echipamentului tehnic care răspund cel
mai bine caracteristicilor cererilor de consum-utilizare;
4) selectarea interativă a furnizorilor care răspund cel mai bine obiectivului propus;
5) conservarea raţională a resurselor materiale aprovizionate pe timpul depozitării-
stocării;
6) asigurarea unor condiţii raţionale de protecţie-conservare a resurselor pe timpul
stocării.
a) 1, 3, 6; b) 1, 2, 4; c) 2, 3, 6; d) 1, 3, 5; e) 2, 1, 6.
Precizaţi combinaţia considerată integral adevărată.

9. Pentru aprecierea furnizorilor reali se folosesc următoarele criterii obiective:


a) modul de rulare a livrărilor anterioare;
b) evoluţia în timp a preţurilor de vânzare;
c) experienţa managerială;
d) serviciile care le oferă;
e) modalitatea de acţiune în cazul materialelor şi produselor refuzate.
Precizaţi textul considerat neadevărat.
Test Capitolul 6. CONDUCEREA ŞI ORGANIZAREA DESFACERII (VÂNZĂRII)
PRODUSELOR
6.1. Managementul desfacerii: concept, activităţi componente
6.2. Sisteme de organizare internăa subsistemului de desfacere
6.3. Sistemul de relaţii specific unităţilor de producţie pentru desfacerea produselor

1. În structura activităţilor componente ale managementului desfacerii produselor


se încadrează:
a) elaborarea studiilor de marketing în vederea asigurării portofoliului de comenzi;
b) elaborarea planului strategic şi a programelor de livrare-vânzare a produselor;
c) alegerea resurselor materiale şi a echipamentului tehnic care răspund cel mai
bine caracteristicilor cererilor de consum ale întreprinderii;
d) urmărirea stadiului execuţiei produselor în procesele de fabricaţie;
e) extinderea reţelelor proprii de service.
Precizaţi activitatea considerată neadevărată.

2. În structura activităţilor componente ale managementului desfacerii se


încadrează:
a) extinderea relaţiilor de vânzare pe bază de comenzi, convenţii şi contracte comerciale;
b) organizarea activităţii operative de livrare-vânzare a produselor finite;
c) coordonarea şi controlul activităţii depozitelor de desfacere;
d) prospectarea pieţei în vederea depistării şi localizării surselor reale şi potenţiale
de furnizare;
e) asigurarea unor condiţii raţionale de depozitare.
Precizaţi activitatea considerată neadevărată.

3.Organizarea pe grupe a compartimentului de desfacere trebuie să asigure:


1. omogenitate şi operativitate in desfăşurarea diferitelor activităţi specifice;
2. delegarea responsabilităţilor de la o grupă la altă grupă;
3. conducerea şi coordonarea unitară a întregului proces de livrare-vânzare;
4. separarea depozitelor de produse finite de compartimentul de desfacere;
5. sporirea responsabilităţilor lucrătorilor din compartimentul de desfacere în
satisfacerea promptă a cerinţelor clienţilor;
6. autonomia fiecărei grupe în îndeplinirea atribuţiilor care-i revin.
a) 1, 5, 6; b) 1, 2, 3; c) 2, 4, 5; d) 3, 5, 6; e) 1, 3, 5; f) 4, 5, 6.
Precizaţi combinaţia integral adevărată.

4.În afara întreprinderii, relaţiile pentru activitatea de desfacere se stabilesc cu:


a) agenţi de vânzare, reprezentanţi sau reprezentanţe comerciale;
b) unităţi organizatoare de târguri şi expoziţii;
c) burse de mărfuri;
d) subunităţile de producţie ale întreprinderii;
e) unităţi specializate în comerţ exterior.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

5. Pe plan intern, relaţiile pentru activitatea de desfacere se stabilesc între


compartimentul de specialitate şi:
a) compartimentele de strategii, planificare-dezvoltare şi conducerea operativă
(programare) a producţiei;
b) compartimentul de aprovizionare;
c) agenţi de vânzare independenţi, reprezentanţi comerciali;
d) compartimentul de control tehnic de calitate;
e) depozitele de produse finite.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

Test Capitolul 7. STRATEGIA ACTIVITĂŢII DE DESFACERE-VÂNZARE A


PRODUSELOR
7.1. Elemente caracteristice vânzărilor de produse
7.2. Vânzările complexe – modalitate eficientăde extindere a desfacerilor de produse
7.3. Indicatorii de evaluare a planului şi programelor de desfacere a produselor
7.4. Activitatea operativăde desfacere (vânzări) a produselor finite

1. Prin funcţiunea comercială de desfacere-vânzări se răspunde la următoarele


întrebări esenţiale:
a) ce se cere?
b) cât se cere?
c) la ce preţ îl cere?
d) de ce se cere?
e) când se cere?
Precizaţi întrebarea considerată neadevărată.

2. O bună strategie în domeniul desfacerii este cea care are în vedere şi activităţile:
a) informarea largă a potenţialilor utilizatori despre produsele şi serviciile care se pot
oferi pentru vânzare;
b) studiul pieţei în vederea identificării cererilor de consum;
c) asigurarea completă, complexă şi la timp a resurselor materiale necesare
executării produselor comandate de clienţi;
d) evaluarea previziunilor în vânzări;
e) întocmirea portofoliului de comenzi şi încheierea de contracte comerciale.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

3. Vânzarea produselor de către unităţile de producţie se realizează prin


următoarele căi:
1. pe bază de contract comercial încheiat anticipat;
2. prin fabricaţia pe stoc a produselor destinate unui număr restrâns de clienţi;
3. pe bază de comandă anticipată fermă;
4. pe baza studiului pieţei de furnizare;
5. prin depozitele de aprovizionare proprii;
6. la cerere neprogramată, dar previzibilă, din magazinele proprii sau publice de
desfacere.
a) 1, 2, 6; b) 2, 3, 4; c) 4, 5, 6; d) 3, 5, 6; e) 1, 3, 6; f) 1, 2, 3.
Precizaţi combinaţia integral adevărată.

4. Pentru produsele de utilizare productivă, cu sferă mai restrânsă de utilităţi,


activitatea de „elaborare a programelor de desfacere” este precedată de:
a) crearea sau modernizarea şi extinderea reţelelor proprii de desfacere;
b) organizarea de reţele proprii de service;
c) constituirea de stocuri de desfacere;
d) organizarea activităţii de livrare a produselor;
e) colectarea comenzilor emise de clienţi, constituirea portofoliului de comenzi,
încheierea de contracte comerciale de vânzare.
Precizaţi activitatea care răspunde corect întrebării.
5. Serviciile care contribuie la conceperea, producerea, desfacerea şi utilizarea
produselor sunt:
a) servicii care înlesnesc comercializarea produselor;
b) serviciile care contribuie la valorificarea produselor;
c) asistenţa în domeniul organizării şi conducerii producţiei;
d) asistenţa în domeniul organizării şi conducerii sectorului social;
e) recrutarea, formarea şi pregătirea personalului pentru producţie şi pentru celelalte
domenii de activitate.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

6. Funcţiile serviciilor sunt:


a) de antrenare;
b) de previziunea vânzărilor;
c) de îmbunătăţire a calităţii ofertei;
d) de promovare;
e) de stabilizare şi permanentizare a relaţiilor cu partenerii.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

7. Funcţiile serviciilor sunt:


1. de antrenare;
2. de fundamentare a programelor de desfacere;
3. de estimare a volumului vânzărilor;
4. de sporire a volumului şi eficienţei vânzărilor;
5. de stabilizare şi permanentizare a relaţiilor cu partenerii de afaceri;
6. de influenţare a pieţei de furnizare.
a) 1, 2, 4; b) 2, 4, 5; c) 1, 4, 6; d) 1, 4, 5; e) 4, 5, 6; f) 1, 3, 6.
Precizaţi combinaţia integral adevărată.

8. Existenţa simultană a indicatorilor planului de desfacere, este condiţionată de:


a) tipul de producţie;
b) stadiul tehnic în care se află produsul;
c) gradul de asigurare materială şi tehnică a fabricaţiei;
d) natura produselor;
e) stabilitatea probabilă în fabricaţie.
Precizaţi textul considerat neadevărat.

9. Între operaţiile pe care produsele finite trebuie să le suporte pe timpul stocării în


depozitele de desfacere sunt:
a) primirea-recepţia produselor sosite de la secţiile de fabricaţie;
b) înregistrarea în evidenţă şi încărcarea gestiunii;
c) pregătirea utilajelor şi dispozitivelor pentru încărcarea, descărcarea, manipularea
produselor;
d) marcarea, etichetarea, ambalarea, formarea loturilor de livrare;
e) întocmirea formelor de livrare, facturarea şi depunerea documentaţiei de livrare la
bancă.
Precizaţi operaţia care nu intră în categoria celor care definesc timpul de stocare a
produselor finite.

10. De modul în care este organizată activitatea operativă de desfacere depinde:


a) fidelitatea clienţilor;
b) extinderea paletei de clienţi;
c) stabilitatea în aprovizionarea materială;
d) conlucrarea mai eficientă cu clienţii;
e) dezvoltarea activităţii viitoare.
Precizaţi afirmaţia considerată neadevărată.

Test Capitolul 8. TESTAREA CREDIBILITĂŢII AGENŢILOR ECONOMICI


8.1. Necesitatea testării credibilităţii
8.2. Modalităţile de protecţie faţăde risc; surse de obţinere a informaţiilor, reguli în
prezentarea acestora, scopul testării credibilităţii agenţilor economici
8.3. Calculul indicelui de bonitate şi al unor indicatori de apreciere a agenţilor economici

1. Factorii de risc care se iau în calculul indicelui de bonitate sunt:


a) situaţia comenzilor;
b) forma de organizare;
c) capitalul social;
d) termenele de livrare practicate;
e) recomandarea privind credibilitatea.
Precizaţi factorul de risc considerat neadevărat.

2. Între regulile generale care guvernează activitatea de informare tehnico-


economică (despre partenerii reali şi potenţiali de afaceri) de către instituţiile specializate
în acest sens, menţionăm:
a) informaţie obiectivă;
b) informaţie cu conexiuni internaţionale;
c) informaţie cu caracter continuu;
d) informaţie colectată în sistem descentralizat;
e) informaţie integrată.
Precizaţi regula considerată neadevărată.

3. Scopul concret al testării credibilităţii agenţilor economici este:


a) stabilirea de relaţii de afaceri cu un nou partener;
b) desfăşurarea unor activităţi complementare pe baza fondului de date asigurat;
c) reluarea afacerilor cu un partener vechi;
d) necesitatea de a efectua cercetări curente asupra pieţei;
e) dorinţa de participare la licitaţiile legate de patrimoniul unui agent economic declarat
în stare de faliment.
Precizaţi textul considerat neadevarat.

4. Informaţiile standard care se transmit la o solicitare-comandă, despre un agent


economic, cuprind:
a) indicele de bonitate;
b) forma juridică de organizare actuală;
c) conducerea firmei;
d) potenţialul de livrare;
e) situaţia portofoliului de comenzi.
Precizaţi informaţia standard considerată neadevărată.

5. Informaţiile standard care se transmit la o solicitare-comandă, despre un agent


economic, cuprind:
a) istoricul firmei;
b) capitalul social;
c) volumul anual al vânzărilor;
d) termenele de livrare practicate;
e) recomandări.
Precizaţi informaţia standard considerată neadevărată.

6. Informaţiile standard care se transmit la o solicitare-comandă, despre un agent


economic, cuprind:
a) profilul de activitate;
b) numărul de salariaţi;
c) bunuri imobiliare;
d) reacţia la reclamaţii, refuzuri;
e) banca finanţatoare.
Precizaţi informaţia standard considerată neadevărată.
7. Factorii de risc care se iau în calculul indicelui de bonitate sunt:
a) evoluţia afacerilor;
b) potenţialul de livrare;
c) volumul vânzărilor;
d) vechimea firmei;
e) conducerea firmei.
Precizaţi factorul de risc considerat neadevărat.