Sunteți pe pagina 1din 128

1

SOLSTITIUL DE VARA Ieşirea din adolescenţă


Schimbarea anotimpurilor are energia aparte a momentelor de schimbare.
Ca şi în viaţa noastră, ceva se schimbă, dar nu poţi defini foarte bine ce anume. Doar că lucrurile nu mai
sunt la fel. Deşi, în mare parte sunt la fel.
Deja recurg la paradoxuri pentru a mă putea exprima.
Pentru ca viaţa, în scurgerea ei, ne duce către un moment în care cuvintele devin neputincioase, întrucât
experienţa directă a luat-o cu mult înaintea vorbelor.
Mintea raţională nu mai ţine pasul cu trăirea directă – iar minunile şi miracolele pe care contactul direct cu
Magia Vieţii, cu Natura din jurul nostru, cu plantele şi animalele le aduce în viaţa noastră – nu mai pot fi
exprimate în cuvinte.
Rămâne o singură exclamaţie valabilă: Oau!
Oau!
Am trecut prin multe experienţe, de la Echinocţiul de primăvară, până la Pregătirea Solstiţiului.
Am făcut detoxifierea corpului fizic – cu ajutorul procedeelor descrise în celelalte articole. Am lucrat la
detoxifierea energiei corpului de influenţa substanţelor străine, a vaccinurilor şi medicamentelor luate în
decursul anilor. Am lucrat la echilibrarea energiei corpului, ieşind pas cu pas din „Oboseala cronică” şi
recâştigând putere pentru a înţelege nevoia de schimbare. Am redefinit relaţii, am redefinit poziţii,
continuăm să modelăm o realitate exterioară, pentru a ţine pasul cu schimbările interioare.
Întreaga experienţă personală şi a pacienţilor va fi descrisă pe larg în cartea „Sănătate 5D” aflată în lucru.
Solstiţiul de vară vine într-o lună iunie plină de evenimente „cosmice” deosebite.
Începând cu eclipsa solară de pe 20 mai, apoi cu luna plină de pe 4 iunie şi tranzitul planetei Venus de pe 5-
6 iunie – care au influenţat şi Natura (furtuni, ploi, schimbări bruşte de temperatură şi presiune atmosferică)
– toate aceste mişcări masive de energie au influenţat şi fiinţele umane.
După experienţa Conferinţei Naţionale de Gemoterapie cu participarea lui Fernando Pitera, homeopat şi
fitoterapeut italian, autorul Compendiului de gemoterapie – Conferinţă ţinută în mijlocul evenimentelor
„cosmice” de care aminteam – am simţit o schimbare majoră a energiei interioare, atât la nivel personal, cât
şi la nivelul grupului în care lucrez.
Aşa cum veţi mai auzi iar şi iar, tema este „Ieşirea din adolescenţă”.
Parcă ni se limpezeşte confuzia „adolescentină” a minţii şi începem să vedem mai clar despre ce este vorba
în realitatea în care trăim.
Parcă nu ne mai „împăunăm” cu „câte ştim”, dându-ne seama, de fapt – câte nu ştim.
Şi parcă nu mai suntem dispuşi să ne cheltuim energia pe proiecte născute din entuziasmul celorlalţi, care
în timp, ne consumă propria noastră energie (nu aşa fac adolescenţii??)
Am realizat că trăim, ca lume, la un nivel de adolescenţă milenară. Doar adolescenţii iau decizii
emoţionale, apoi regretă până la auto-suferinţă. Doar adolescenţii se ceartă „ca chiorii” o zi, şi se iubesc la
nebuneşte a doua zi.
Doar adolescenţii se aruncă cu capul înainte şi se miră de cucuiele apărute.
Adolescenţii sunt cei care nu-şi asumă responsabilitatea pentru deciziile lor, pentru ca au senzaţia că orice
s-ar întâmpla, cineva (un părinte, de cele mai multe ori), repară ceea ce ei au stricat.
Este comportamentul pe care îl observ la majoritatea oamenilor – de 12 , 18, 40 sau 80 de ani.
Comportamentul de „ne-asumare a responsabilităţii” pentru propria viaţă.
„Cineva să ne dea!”
„Cineva să facă!”
Cineva…..statul, guvernul, „ăia”…..sunt doar instanţe fictive – de delegare a responsabilităţii – precum
adolescenţii.
Înainte de Solstiţiul de vară – care înseamnă momentul zilei celei mai lungi – ziua în care Soarele
luminează cel mai mult pământul pe care trăim – vă propun să facem un exerciţiu de „ieşire din
adolescenţă”. Că tot avem lumina „tatălui Soare” de partea noastră.
Să ne asumăm responsabilitatea pentru propria viaţă.
Să ne asumăm responsabilitatea pentru propria sănătate, pentru fiecare decizie a zilei.
2

Dacă ştiţi că un aliment este toxic, conţine conservanţi, vă poate face rău sănătăţii fizice – nu-l cumpăraţi!
Nu cedaţi presiunilor magazinelor pline de produse – din care 90% sunt deşeuri! Căutaţi insistent, pe
tarabele din pieţe, prin satele din jurul Constanţei – mici producători care aduc alimente de bună calitate.
Faceţi o mişcare de refuz a „intoxicării” la care suntem supuşi – deliberat şi calculat – de ani buni.
Refuzaţi să mai priviţi la televizor ştirile şi reclamele pline de mesaje subliminale, care induc frica şi
agresivitatea.
Închideţi televizorul şi bucuraţi-vă de plimbări pe malul mării, pe malul lacurilor, în păduri sau oriunde în
Natură – unde vă încărcaţi cu energia pozitivă a Mamei Pământ. Aţi vizitat rezervaţia naturală a Munţii
Măcinului? Dar rezervaţia de la Hagieni? Mergeţi la Mănăstire la Sf Andrei sau la Sf Cassian. Mergeţi în
locuri în care simţiţi cum vă „hrăniţi” cu adevărata hrană pentru suflet.
Veţi simţi mult mai puţină foame pentru trup.
Care va putea fi astâmpărată cu produsele naturale de pe piaţă – produsele bio se găsesc din belşug şi pe
pieţele noastre.
Asumaţi-vă responsabilitatea NUMAI pentru propria reacţia – la orice interacţiune umană. Nu presupuneţi
nimic despre ceilalţi. Dacă o persoană este furioasă, agresivă, sau abuzivă – este problema ei. Nu
reacţionaţi emoţional – nu-i daţi satisfacţia să vă golească de energie. Doar fiţi fermi, fie în replică, fie în
plecarea din locul cu energie negativă şi păstraţi-vă liniştea interioară.
Nu frecventaţi locuri aglomerate, pline de stimuli – cu muzică dată la maxim şi noxe de toate felurile.
Preferaţi Natura, preferaţi Malul Mării.
Asumaţi-vă responsabilitatea pentru ceea ce spuneţi, când vă întâlniţi cu oamenii. Nu faceţi promisiuni pe
care să le regretaţi şi cereţi-vă iertare, de cate ori este cazul. Apoi lăsaţi în urmă orice incident neplăcut.
Nu mai căraţi pe umeri saci de întâmplări nefericite, care vă cocoşează zilnic. Descotorosiţi-vă de povara
trăirilor negative prin puterea iertării.
Asumaţi-vă responsabilitatea pentru ceea ce gândiţi, controlaţi tendinţa mentală la judecarea a tot şi toate.
Aşa suntem educaţi şi învăţaţi.
Aşa facem, pentru că toţi din jur fac aşa.
Dar putem să „reînvăţăm” să ne uităm în jur cu privirea inocentă a copilului de până în 7 ani, care se uită cu
uimire, curiozitate şi mirare continuă – la lumea pe care o descoperă.
De ce am uitat starea?
Este în noi, o putem retrăi.
Minut de minut, zi de zi, săptămână de săptămâni – preluaţi responsabilitatea propriei existenţe. Este un
proces dificil, lung, sinuos, cădem în vechi comportamente şi iar o luăm de la capăt.
Dar este posibilă trăirea „în stare de adult”.
Pentru menţinerea sănătăţii fizice, folosiţi minunatele produse ale Naturii – de câte ori sunt necesare (deşi
vara, recomand minim de tratamente – de orice fel – Soarele, marea şi aerul curat sunt cei mai buni
medici!)
Folosiţi gemoterapia, folosiţi tincturile din plante, maceratele şi infuziile – funcţie de necesarul fiecăruia.
Produsele acestei veri vor fi Extractele din plante ale familiei Rosacea – familie bine reprezentată în
gemoterapie de Migdal, Zmeur, Mur, Măceş, Porumbar, Păducel şi de curând, de Seminţe de Piersic şi
Cais, iar cel mai nou produs este Extractul din muguri de Măr pădureţ – testat de participanţii la Conferinţă.
Toate aceste produse echilibrează organismul la nivele profunde, susţin energia şi ajută corpul fizic în
demersul de detoxifiere şi eliminare a tot ceea ce nu este necesar.
Tot Rosaceale reprezintă familia de plante din care fac parte pomii fructiferi: Măr, Păr, Piersic, Cais, Prun,
Cireş, Vişin, Gutui – toate aceste minuni au o energie comună – energia Rosaceelor.
Am susţinut apariţia unei cărţi pentru copii, o carte de colorat despre Familia Rosaceelor – realizată de o
talentată artistă de 15 ani – şi vă recomand tuturor să vă jucaţi în culorile şi energia cărţii. Cartea este
disponibilă pe site-ul nostru începând din această lună.
Vor apare materiale legate de Proving-ul cu Măr pădureţ, dar şi de Familia Rosacea – în cadrul volumului
II din Acta gemmotherapeutica – Publicaţia Oficială a Asociaţiei Române de Gemoterapie şi Homeopatie.
Sunt recunoscătoare familiei Rosaceelor pentru lecţia „ieşirii din adolescenţă”.
3

Am trăit-o şi o trăiesc zi de zi, într-o stare de permanentă uimire şi smerenie – în care cuvintele devin doar
o tăcere imensă, plină de lumină.
Să aveţi o vară frumoasă!
Asumaţi-vă responsabilitatea personală pentru starea de bine!

SINDROMUL SALVATORULUI
Vreau să am grijă de toţi cei din jurul meu. Suferinţa mă afectează profund, atât suferinţa oamenilor, cât şi
cea a animalelor, a plantelor sau a mediului înconjurător.
Imi place Natura, mă simt bine plimbându-mă printre arbori, într-o pădure frumoasă şi inspirând aerul
curat, sau pe malul marii, ori pe o câmpie înflorită sau cu grâne pârguite. Dar mă supără când văd murdărie
şi resturi aruncate de oameni, când simt mirosuri neplăcute sau când văd scene dureroase.
Durerea Naturii devine durerea mea – şi îmi trezeşte unele dintre cele mai intense trăiri: supărare, furie,
nemulţumire şi mai ales, NEPUTINŢĂ.
1. CUM A ÎNCEPUT
NEPUTINŢA – este o stare pe care am cunoscut-o de când am venit pe lume, în acest corp de carne şi oase.
La început, era neputinţa copilului, care nu reuşea să-şi stăpânească corpul, care nu înţelegea cum
funcţionează mâinile, apoi picioarele, apoi diferitele obiecte din jur şi ulterior întreaga lume pe care o
descoperea treptat.
Mă uitam la adulţii din jurul meu şi mi se păreau că sunt atot-puternici, că ştiu atât de multe şi pot atât de
multe. Îmi doream să fiu asemenea lor – CÂT MAI REPEDE – şi să înţeleg şi să pot face multe.
Pe măsură ce am crescut, au apărut şi alte neputinţe.
Neputinţa de a-mi hotărî programul de viaţă, pentru că de foarte devreme, m-am trezit că mi-a fost hotărât
de alţii. Eu vroiam să mă joc, dar mi se spunea că trebuie „să fac lecţii”, că trebuie „să învăţ”. Da, şi eu
doream să învăţ, dar ceea ce mă interesa pe mine, ceea ce-mi plăcea în ziua respectivă, ceea ce mă atrăgea
în experienţe pasionante şi interesante. Însă adulţii din jurul meu aveau alte planuri pentru mine. Îmi
repetau zilnic că TREBUIE să învăţ ceea ce-mi dau ei să învăţ şi să las ceea ce vreau eu pentru mai târziu,
când voi avea timp.
De multe ori, ceea ce trebuia să învăţ era dificil de înţeles şi chiar dacă am cerut explicaţii, la început,
pentru că nu le-am primit sau pentru că nu m-au satisfăcut, am încetat curând să mai cer explicaţii. Şi am
continuat să merg acolo unde îmi spuneau adulţii să merg, să fac ceea ce-mi spuneau adulţii să fac – şi să
mă prefac că înţeleg tot şi că învăţ tot.
REVOLTA – a fost o altă stare care a apărut pe parcurs.
Am pus în practică mecanismele de revoltă pe care le-am imaginat. Am refuzat să-mi fac temele de la
şcoală, am fost la un sport pe care mi l-am dorit (pe ascuns) şi am încercat să nu mă încurc prea tare în
minciuni. Dar întrucât nu aveam decât 8 ani, am fost rapid „prinsă” asupra faptului şi mi s-a aplicat
coerciţie fizică.
Aşadar, mesajul primit a fost: dacă faci ceea ce-ţi place şi nu ceea ce TREBUIE – vei suferi – DURERE
FIZICĂ.
Am înţeles mesajul şi atunci REVOLTA s-a transformat în rezistenţă interioară, ascunsă, din ce în ce mai
ascunsă.
Apoi neputinţa a crescut pe măsură ce am avansat pe drumul pe care adulţii l-au stabilit pentru mine. Din ce
în ce mai multe lucruri de învăţat, din ce în ce mai multe lucruri neînţelese, fără sens, din ce în ce mai multe
eforturi de a ascunde necunoaşterea şi neputinţa – sub diferite mecanisme – copiere, trişare, minciună,
ascundere, învinovăţirea celorlalţi pentru propriile eşecuri şi multe altele.
De câte ori le făceam pe plac adulţilor din jurul meu (profesori, familia, cunoscuţi) eram lăudată, apreciată,
primeam atenţie şi, credeam eu, iubire.
De câte ori îmi făceam eu o bucurie, dar care nu era pe placul adulţilor din jurul meu, venea inevitabil
pedeapsa – fizică sau emoţională – ceartă, dispreţuire, sau cel mai rău, ignorare. Una dintre pedepsele cele
mai dificile ale copilăriei mele a fost să nu se vorbească cu mine – să fiu ignorată – CA ŞI CUM N-AŞ
EXISTA.
În acele momente, starea de neputinţă îşi atingea maximul.
Corpul meu, solicitat la maxim de toate aceste trăiri, a găsit mecanisme rapide de a mă ajuta să
supravieţuiesc (durerea sufletească era mult prea mare şi greu de suportat de copilul care eram).
A început să se îmbolnăvească – să facă febră, să apară simptome tip tuse (pentru că-mi stăteau atâtea în
4

gât) sau nas înfundat (pentru că nu puteam respira în voie în viaţa mea, în corpul meu) ori vărsături (de câte
ori ceva îmi producea greaţă, emoţional vorbind). Şi cu fiecare episod de boala, primeam atenţia celor din
jur, grija lor, prezenţa lor şi, credeam eu, iubirea lor.
Dar mai primeam şi ceva care nu-mi plăcea – tratament medical – injecţii, pastile amare şi siropuri
greţoase, inhalaţii care mă înecau şi prişniţe cu muştar, care-mi ardeau pielea. Adică, iar SUFERINŢĂ.
Durerile de burtă au fost însoţitoarele copilăriei mele. Aproape că nu era zi în care să nu am dureri de burtă,
mai mult sau mai puţin intense. Bineînţeles că nici eu, dar nici adulţii din jurul meu nu făceam legătura
între aceste dureri de burtă şi alimentaţia zilnică. Cum puteau oare „bunătăţi” precum ciocolata, îngheţata,
gogoşile, cărniţa şi salamul să-mi facă rău? De câte ori eram supărată, sau nervoasă, sau nemulţumită –
primul impuls era să mă îndrept către un fel de mâncare, de cele mai multe ori dulce.
Am primit de multe ori dulciuri ca şi „plată” pentru obedienţa şi supunerea de care am dat dovadă.
„Cuminţenia” cu care am suportat operaţia de amigdale (dureroasă, traumatizantă, care mi-a lăsat amintiri
durabile, deşi s-a produs la vârsta de 6 ani) a fost răsplătită cu un „festin” de îngheţată.
La fel şi absenţele părinţilor – dese şi multe, erau răsplătite cu ciocolată, bomboane sau alte dulciuri aduse
pentru compensare.
Aşa încât, am învăţat repede că în multe suferinţe, unele dintre „leacuri” erau dulciurile, sau chiar
mâncarea.
ŞI inevitabil, după consumul de orice fel „bun” de mâncare, apăreau durerile de burtă. Intense, de durată,
chinuitoare. Iar SUFERINŢĂ.
Campaniile de vaccinare din şcoli erau momente în care starea de neputinţă atingea un maxim. Nu-mi
plăcea ideea să fiu înţepată, să mi se producă suferinţă, nu vroiam să mi se întâmple aceasta – îmi amintesc
şi acum mirosul de spirt care însoţea asistenta cu seringi şi ace multe. Dar indiferent de dorinţa mea,
înţepătura se producea. Urmată de suferinţă de zile sau uneori luni. Nu puteam pleca din clasă – sau
simţeam că nu puteam pleca, pentru că ar fi fost ceva ce displăcea tuturor adulţilor din jurul meu.
Vroiam să le fac tuturor pe plac, aşa că acceptam suferinţe fizice şi sufleteşti diferite.
Multe dintre activităţile din şcoală nu-mi erau pe plac. Sau mai degrabă, modalitatea în care erau organizate
nu mă atrăgea. Dar participam „obligatoriu” şi mă rezumam doar la a comenta (pentru mine sau cu ceilalţi)
starea de neplăcere.
Indiferent în ce parte încercam să găsesc rezolvarea stărilor mele interioare, apărea inevitabil,
SUFERINŢA.
În adolescenţă, neputinţa a atins un maxim. Corpul s-a dezvoltat într-un mod pe care nu-l puteam înţelege
deloc, după toate tratamentele medicale şi vaccinările copilăriei apăruseră reacţii pe care nimeni nu le
înţelegea, nici medicii, nici părinţi. Eu, nici atât.
Eram deja copleşită de toate stările emoţionale, de toate transformările care mi se întâmplau şi de toate
AŞTEPTĂRILE celor din jurul meu.
Nu numai ale adulţilor din familia mea, dar şi ale întregii societăţi, reprezentată de profesorii şi colegii cu
care mă întâlneam zilnic.
Înţelegeam din ce în ce mai puţin ce mi se întâmplă, sufeream din ce în ce mai mult, iar din exterior, se
punea o presiune din ce în ce mai mare pe mine.
AŞTEPTĂRILE tuturor – ca eu să mă comport într-un anumit fel, să fac anumite lucruri, să am un anumit
drum personal şi profesional – erau atât de mari – încât aproape m-am pierdut complet în hăţişul de stări
emoţionale: dorinţa de a le face pe plac celorlalţi, dar şi nevoia de a-mi împlini ce-mi doream eu, revolta că
nu reuşesc să înţeleg ce se întâmplă şi în acelaşi timp, vinovăţie legată de propriile mele „mecanisme” de
supravieţuire: manipularea adulţilor, manevrarea cuvintelor, ascunderea detaliilor şi problemelor,
refugierea în lumea de fantezie a televizorului sau cărţilor, consumarea în cantităţi mari de „bunătăţi”
indigeste.
Tot în adolescenţă am început să văd clar NEPUTINŢA adulţilor din jurul meu. Acele fiinţe care până
atunci îşi păstraseră aura de „atot-puternicie” şi-au pierdut brusc din „strălucire” şi am început să le văd
toate slăbiciunile, toate repetiţiile, toată necunoaşterea şi toate greşelile.
Am descoperit că la celălalt se vede mult mai bine decât la tine.
Aşa că am început să observ cu atenţie adulţii din jur. Am văzut la toţi cei din jurul meu:
– lipsa de cunoaştere – în toate domeniile vieţii, de la cel profesional (fiecare ştia numai ceea ce învăţase şi
repeta mecanic, ca un robot, nişte cunoştinţe existente), până la cel familial (toţi făceau aşa cum învăţaseră
de la proprii părinţi sau bunici) şi cel personal (majoritatea nu se cunoşteau deloc şi acţionau automat la
5

stimuli, tot ca nişte roboţi)


– lipsa de înţelegere faţă de nevoile celorlalţi – de multe ori aveam senzaţia că cei cu care vorbesc NU MA
AUD – parcă eram invizibilă sau parcă vorbeam cu pereţii. Păreau că recepţionează cuvintele mele, dar
ulterior îmi dădeam seama că nu m-au auzit.
– lipsa de atenţie pentru nevoile celorlalţi – deşi majoritatea reacţionau imediat când era vorba de
suferinţele celorlalţi. Toată lumea avea înţelegere pentru cineva BOLNAV – toţi doreau să ajute, dar aşa
cum VROIAU ei şi ŞTIAU ei. Dădeau sfaturi peste sfaturi (pe care nici ei nu le urmau în viaţa lor), făceau
trimiteri medicale la diferiţi „experţi” sau dacă era cazul – făceau vizite în spital, ducând mâncare şi
cadouri bolnavului. Sau discutau la nesfârşit cu alţii despre cel bolnav. Nici una dintre aceste atitudini nu
era de folos bolnavului – toate îi făceau rău, într-un fel sau altul. Dar după ce o persoană se însănătoşea, toţi
se întorceau la vechile AŞTEPTĂRI – şi nu mai luau în seamă nevoile celuilalt de intimitate, odihnă,
relaxare, repaus sau socializare limitată.
+ preocuparea exagerată cu propriile dorinţe – fiecare adult VROIA câte ceva, îşi stabilea câte un scop (cât
mai concret cu putinţă) – să aibă o carieră, să-şi cumpere un obiect, să facă o excursie, să aibă o relaţie etc
etc. Şi urmărea cu perseverenţă acest scop, chiar dacă apăreau obstacole, chiar dacă îşi mai sacrificau
familia sau pe sine pentru împlinirea lui. Fără măcar să stea să se gândească dacă are NEVOIE de ceea ce-
şi doreşte. Şi inevitabil, îi vedeam pe toţi cât erau de nefericiţi, după atingerea scopului. Parcă nimic nu-i
mulţumea, nici un obiect, nici o carieră, nici o relaţie. Şi fără să înveţe nimic, după un anumit timp, o luau
de la capăt – cu altă carieră, cu alt obiect, cu altă persoană.
– încăpăţânarea – fiecare adult ţinea la opinia sa mai mult decât la sănătatea sa sau la starea de bine
generală. Am văzut-o atât de des la profesorii mei din şcoală, încât am denumit-o „perseverenţă” – ca să
sune mai frumos. Pentru că am preluat-o şi eu în comportamentul meu. Unii o mai numesc „fixitate” sau
„rigiditate mentală”.
– rigiditatea mentală – tot ceea ce nu se încadrează în modul obişnuit de înţelegere a lumii sau acţionare –
era dat la o parte din start şi considerat „prostie!”. Uneori îmi închipuiam mintea umană ca o autostradă,
care treptat se îngustează şi ajunge ca un drum prăfuit de ţară, nepietruit şi înfundat într-o râpă.
– repetiţiile zilnice – am văzut cum întreaga viaţă socială este organizată ca un carusel care se roteşte şi
trece prin aceleaşi locuri, iar şi iar, până la tocire. Oamenii vorbeau despre aceleaşi lucruri, povesteau
aceleaşi poveşti, se comportau în acelaşi mod (previzibil, după ce îi cunoşteai puţin) şi obţineau aceleaşi
rezultate în acţiunile lor. Săptămâna arăta la fel, zilele erau aproape identice, mesele erau la ore regulate,
persoanele care intrau în casă erau aceleaşi, ani de zile. Poveştile lor erau neschimbate. Profesorii se
comportau la fel, le cunoşteam stereotipiile şi reacţiile pe de rost, ştiam exact cum aveau să reacţioneze
funcţie de provocările cu care se confruntau.
Şi orice încercare de întrerupere a tiparului, de „ieşire” din carusel – de a face, spune sau acţiona diferit –
era pedepsită aspru. Cu SUFERINŢĂ.
Bolile din adolescenţă au fost ceva mai grave decât cele din copilărie – mai rare, dar mai grave. Şi o nouă
operaţie, de data asta pentru apendicită – a fost din nou răsplătită cu dulciuri şi cadouri preţioase.
Mecanismele de „supravieţuire” şi de compensare pentru neputinţă au fost perfecţionate la maxim în
perioada adolescenţei.
Deja manipularea verbală şi disimularea deveniseră obişnuinţa zilnică. „Teatrul meu de control”, adică
modalitatea în care reacţionam pentru a atrage atenţia celor din jurul meu era atitudinea „distantă” şi
„intelectuală” – practic un refugiu într-o lume imaginară construită în mintea mea.
Luam totul foarte personal, orice remarcă critică sau nepotrivită trezea o suferinţă interioară intensă, nu
întotdeauna vizibilă la exterior, dar care declanşa stări interioare de durată. De asemenea, de câte ori
vedeam suferinţă la televizor, ori citeam despre ea, ori trăiam nedreptăţi la şcoală sau acasă – starea
interioară se agrava.
NEPUTINŢA mea interioară şi repetatele SUFERINŢE au fost principalul motiv al selectării carierei
personale. Când toţi colegii mei de liceu se gândeau la profesii mai „pământeşti” – precum inginerie,
economie sau arhitectură – eu m-am orientat spre medicină.
Tare mult mi-ar fi plăcut să pot vindeca SUFERINŢA, NEPUTINŢA şi BOLILE.
Dar cel mai mult mi-ar fi plăcut să mă VINDEC EU.
Să nu mai simt că DOARE fiecare zi trăită în lume, în compania celorlalţi oameni sau în singurătate.
M-am făcut medic tocmai pentru a mă vindeca pe mine.
Mecanismul meu de supravieţuire, care a determinat direcţia vieţii mele, a fost înţelegerea şi
CONTROLUL circumstanţelor care determină toate stările interioare de suferinţă.
6

NEPUTINŢA a crescut progresiv în cursul anilor de studii şi apoi de practică medicală. Sistemul medical
este proiectat după chipul şi asemănarea adulţilor care îl practică: este un sistem rigid, dogmatic, autoritar,
fixist şi repetitiv.
Studentului la medicină i se cere, practic, să memoreze informaţii multe, diferite, fără legătură unele cu
altele, fără aplicaţie practică, la început, iar apoi cu multe indicaţii confuze şi diferite, în practica clinică.
Perioada studenţiei, care înseamnă şi începerea construirii vieţii de adult, este atât de solicitantă pentru
studentul la medicină – încât AŞTEPTĂRILE şi PRESIUNILE intelectuale, fizice şi sociale – aproape că
zguduie sistemul corpului fizic, emoţional şi mintal (am avut colegi care pur şi simplu, n-au rezistat).
Mecanismele mele personale de supravieţuire s-au perfecţionat, s-au diversificat şi chiar „s-au rafinat” atât
în studenţie, cât şi în perioada practicii mele profesionale.
Interacţiunea cu suferinţa umană, cu bolile, cu oamenii prinşi în cercurile vicioase ale suferinţei minţii,
sufletului şi corpului fizic – a fost importantă, impresionantă şi determinantă pentru decizia mea interioară.
Mi-am dat seama că există pe lume mult mai multă suferinţă decât încercasem eu vreodată în scurta mea
viaţă.
Chiar am început să-mi iau în râs propriile suferinţe, considerându-le „mofturi de copil răsfăţat” atunci
când am luat contact cu SUFERINŢA adevărată provocată de DUREREA FIZICĂ SFÂŞIETOARE.
Moartea persoanelor pe care le-am cunoscut ca şi pacienţi la cabinet, mai ales moartea copiilor şi tinerilor,
m-a afectat profund şi m-au făcut să realizez VULNERABILITATEA fiinţei umane.
Iar supravieţuirea unor persoane aflate la limita vieţii m-au făcut să înţeleg REZISTENŢA şi calităţile
deosebite ale fiinţei umane.
Parcursul meu profesional a devenit o luptă continuă cu SUFERINŢA, cu BOALA şi cu DUREREA
pacienţilor mei, dar şi cu NEPUTINŢA, NEMULŢUMIREA şi SUFERINŢA mea interioară.
Toate aceste stări s-au dezvoltat concomitent şi au marcat drumul ultimilor ani.
Am început să ajut pe toată lumea, în toate modurile în care am crezut şi am ştiut eu să ajut oamenii: prin
cunoaşterea mea profesională, personală sau prin implicarea directă. M-am „strecurat” în vieţile personale
ale multor pacienţi, care mi-au devenit mai mult decât pacienţi (am vrut să spun „prieteni”, dar mi-am dat
seama că nu era aşa). Şi am început să le influenţez destinele, în felul în care eu credeam că este bine. În
direcţia pe care eu o vedeam „spre binele lor”. Rezultatele au fost de multe ori negative, spre marea mea
surprindere şi neplăcere. „Binele” pe care îl ofeream eu se transforma la un moment dat într-un „rău” şi mai
mare.
Zi şi noapte am stat la dispoziţia pacienţilor mei, la cabinet, la domiciliu, la telefon, ţinând cursuri, scriind
cărţi sau participând la evenimente din viaţa lor.
Am dat la o parte multe dintre nevoile mele personale (ani de zile cuvântul „NEVOIE” a dispărut din
vocabular, a rămas doar „DORINŢA” de a-i ajuta pe ceilalţi) şi pe cele ale familiei mele.
Doar în momentele de „criză” familială, m-am implicat, ca şi în viaţa mea profesională, cu tot ajutorul pe
care îl credeam eu necesar.
Neputinţa a rămas starea de însoţire a sufletului meu aproape zilnică.
Ziua de 24 ore era prea scurtă pentru a putea răspunde solicitărilor din ce în ce mai numeroase de „ajutor”
din partea tuturor celor din jur. Bolile membrilor familiei s-au adunat la solicitările profesionale numeroase.
Atâţia oameni în suferinţă în jurul meu şi eu nu ştiam cui să-i răspund mai întâi la solicitare.
Mi-am dat seama că oamenii aveau nevoie de ATENŢIE – de o prezenţă a celuilalt care să le confirme că
„există” – că cineva îi aude, îi vede şi-i recunoaşte cu adevărat cine sunt şi prin ce trec.
Mi-am dat seama că aceeaşi nevoie am avut-o şi eu toată viaţa mea – de ATENŢIE, de recunoaştere, de
apreciere.
DORINŢA mea era să le dau oamenilor „tratamente” pentru suferinţele lor. Să descopăr o „pastilă”
miraculoasă, care înghiţită, să le ajute la rezolvarea suferinţelor pentru totdeauna. Precum miraculoasele
„picături Davila” din copilăria mea, care luate pe zahăr, duceau la dispariţia instantanee a durerilor de burtă
invalidante (acum ştiu că tratau doar simptomele, nu şi cauzele problemei…).
M-am gândit că trebuie să existe pe lumea aceasta leacuri „miraculoase” – care înghiţite cu apă (sau pe
zahăr, să fie mai confortabil) – să ducă la dispariţia tuturor durerilor şi tuturor suferinţelor.
Întreaga şcoală medicală modernă, dar şi medicina „alternativă” caută „leacuri miraculoase”, care să
vindece suferinţa cât ai clipi.
Aceasta a fost dintotdeauna şi dorinţa mea, atât pentru mine cât şi pentru pacienţii mei.
Dar în ciuda eforturilor mele intelectuale şi fizice, în ciuda zecilor de ani petrecuţi în şcoală, studiind ore
7

lungi în noapte, renunţând la somn şi mâncare, în ciuda zecilor de experţi şi specialişti consultaţi, în ciuda
lungilor călătorii peste tot în lume – „miracolul” nu apărea în viaţa mea.
Iar NEPUTINŢA interioară a atins cote de alarmă.
Criza spirituală nu a fost departe – Dumnezeu era evident supărat pe mine, devreme ce îmi refuza
„miracolele” pe care le oferea altor fii şi fiice ale lui. Înseamnă că era ceva în neregulă cu mine, ceva
profund dereglat şi dezechilibrat. Înseamnă că eu şi toţi cei care sufereau din greu – am greşit cu ceva, am
făcut ceea ce nu trebuia, de primeam atâta suferinţă, în schimbul eforturilor noastre.
Criza fizică a urmat foarte aproape.
Organismul supus multor abuzuri, de zeci de ani – de hrană necorespunzătoare, de odihnă insuficientă, de
efort intelectual exagerat, fără echilibrare cu efort fizic (mult sedentarism, stat la calculator şi cu cărţile în
braţe), de trăiri emoţionale zilnice, de interacţiune cu oameni suferinzi şi dezechilibraţi energetic în fiecare
zi – n-a mai rezistat şi a cedat. Întâi s-au acutizat şi au devenit mai profunde vechile suferinţe fizice. Iar
ulterior s-a instalat oboseala cronică – o stare de lipsă de energie, de sfârşeală şi de completă incapacitate –
fizică şi intelectuală.
Iar apoi, a sosit şi criza familială. Neglijarea sistematică a relaţiilor celor mai apropiate a dus la apariţia
inevitabilă a conflictelor, aparent fără ieşire, cu persoanele cele mai apropiate.
Iar criza economică şi cea socială în care se afla întreaga lume din jur, prinsă între DORINŢA de a avea şi
mai mult, de a acumula şi mai mult – ne prinsese deja în lanţurile de achiziţii şi datorii, făcute impulsiv şi
fără prea multă gândire.
Şi ca în orice poveste cu suspans, toate crizele au apărut în acelaşi timp, în aceeaşi perioadă temporară. Iar
nevoia de a-i ajuta pe cei din jur, nevoia de a-i salva pe ceilalţi de suferinţele lor, care erau mult mai intense
decât suferinţele mele – a continuat şi a crescut.
Starea de NEPUTINŢĂ a ajuns la apogeu.
Eram în plină starea de „boală” interioară – la toate nivelele fiinţei – în mijlocul multor oameni bolnavi.
Şi am avut o revelaţie uriaşă – că SUFERINŢA noastră, a tuturor, este aceeaşi – că nu există SUFERINŢĂ
mai mică sau mai mare. Indiferent de motivul pe care îl găsim, indiferent de cauza pe care o invocăm.
SUFERINŢA şi NEPUTINŢA care duc la apariţia SINDROMULUI SALVATORULUI – la fiecare dintre
noi (cu speranţa secretă că fiecare din noi, va fi salvat, la rândul lui) – sunt UNA ŞI ACEEAŞI manifestare.
SUFERINŢA VICTIMEI ESTE ACEEAŞI CU SUFERINŢA SALVATORULUI.
Atunci când ne gândim la oameni în termenii „victimă” şi „salvator”. Atunci când oferim celor din jur
energia termenilor „bolnav”, „suferind” sau „victimă”.
REVELAŢIA A FOST CĂ TOATĂ SUFERINŢA ERA ÎN MINTEA MEA – în modul în care îmi
definisem viaţa, în care fusesem învăţată să-mi definesc viaţa.
Şi tot o revelaţie a fost că eram în plină boală, pe care am denumit-o „Sindromul salvatorului” – o boală
mortală, dacă nu era recunoscută la timp şi tratată.
Şi atunci, ca un medic conştiincios, am început să o descriu.
2. CUM S-A MANIFESTAT
SIMPTOMELE SINDROMULUI SALVATORULUI au fost multe:
– nevoia de a şti de toate, de a cunoaşte, de a înţelege – care s-a transformat într-o DORINŢĂ avidă de a
culege informaţii. Am început să citesc zeci şi sute de cărţi, am frecventat zeci şi sute de cursuri, am
schimbat domenii de interes şi am continuat o vânătoare de „cunoaştere” în felul în care ştiam eu că este ea
concepută de lumea în care trăiam: cunoaşterea intelectuală – mentală, directă. Această DORINŢĂ mi-a
transformat viaţa într-o goană perpetuă, într-o alergare tensionată şi fără oprire, pentru că pe măsură ce
cunoşteam mai mult, îmi dădeam seama cât de multe NU CUNOŞTEAM.
În acelaşi timp, devenisem din ce în ce mai intolerantă şi dificilă cu cei din jur, care „nu cunoşteau” atâtea
cât ştiam eu. Fiecare conversaţie banală cu o persoană devenea o lecţie „teoretică” de vindecare, fie că
persoana o solicita, fie că nu.
– locvacitatea – vorbăria fără oprire.
Vorbeam din ce în ce mai mult, numai eu (pentru că eu ştiam multe, pentru că ştiam lucruri interesante,
pentru că eram „expertul”), multe dintre întrunirile cu cei apropiaţi transformându-se în monologuri
medicale. Chiar şi vizitele scurte la coafor sau cosmetică se transformau în lecţii medicale pentru bietele
8

femei, care încercau o conversaţie de politeţe cu mine.


Dădeam sfaturi tuturor, că mi le cereau sau nu. De multe ori, oamenii povestesc despre necazurile lor doar
pentru a se descărca de suferinţele interioare – şi au nevoie doar să fie ascultaţi şi să li se permită
descărcarea. Dacă cineva îmi spunea mie despre o suferinţă, mă simţeam imediat datoare să găsesc o
soluţie şi chiar să o impun, nerăbdătoare. Şi mă simţeam ofensată atunci când nu o aplica, aşa cum indicam
eu. Sau dimpotrivă, mă „umflam în pene” atunci când o aplica şi obţinea rezultate („ţi-am spus eu”! – ha!
ajunsesem să folosesc aceleaşi strategii pe care le identificasem la adulţi, în copilăria mea)
– goana după rezultate concrete – şi NERĂBDAREA – de a le atinge. Doream să obţin cât mai repede câte
ceva, în felul meu şi nu în alt fel.
Dorinţele mele (de a obţine un obiect, de a rezolva o problemă etc) erau intense şi devenisem aproape
obsedată de atingerea lor.
Când nu obţineam ceea ce doream (obiectul, relaţia, soluţia la o problemă, rezolvarea unui caz etc) eram
nemulţumită, nefericită şi apărea suferinţa interioară.
Când obţineam ceea ce doream, în felul în care doream, mă bucuram foarte scurt timp şi apoi mă plictiseam
şi începeam să mă concentreze pe altceva.
Acelaşi lucru se întâmpla şi când era vorba de relaţii, nu numai de obiecte. Şi foarte repede mă
nemulţumeau relaţiile pe care le aveam – trecând cu uşurinţă la altele şi altele noi. La fel şi la cursurile
unde mergeam – la care mă plictiseam a doua sau a treia zi, când înţelegeam că nici de acolo nu urma să
obţin „reţeta magică” împotriva suferinţei.
Toate soluţiile care mi se ofereau presupuneau timp şi schimbare fundamentală, la toate nivelele vieţii. Ori
eu căutam soluţii rapide – împotriva suferinţei – şi când voi avea timp, poate voi încerca şi eu „ceva
schimbare”.
– nemulţumire crescândă – cu privire la propriile rezultate, la propriile performanţe, la cunoştinţele proprii,
la rezultatele obţinute
Starea de suferinţă interioară provocată de nemulţumire este una de sufocare şi de strângere. Cel puţin aşa
am perceput-o personal, ani de zile.
Propriile mele AŞTEPTĂRI cu privire la mine au crescut, s-au intensificat şi m-au copleşit, înainte de a
putea să-mi dau seama cum le-am preluat de la cei din jurul meu şi le-am amplificat.
În paralel, am început să proiectez aceste AŞTEPTĂRI asupra celor din jur, asupra pacienţilor mei, asupra
familiei mele, asupra cunoştinţelor şi prietenilor mei – intensificând nemulţumirea cu fiecare dez-amăgire.
M-am amăgit ani de zile că „eu ştiu mai bine” atât pentru mine, cât şi pentru ceilalţi şi mi-am dat seama că
am devenit unul dintre adulţii pe care îi observasem în adolescenţa mea: rigid, fixist, încăpăţânat, autoritar
şi dominator.
– dialoguri interioare interminabile – retrăirea repetată a discuţiilor, a problemelor celor cu care mă
întâlneam, care determinau lipsa de trăire în prezent, neatenţia (am şi cauzat câteva incidente cu maşina
mea, ciocniri uşoare, dar evitabile) şi starea permanentă de tensiune (cu dificultăţi de adormire şi dificultăţi
şi mai mare de trezire, dimineaţa).
– sacrificarea confortului personal – ani de zile nu m-a preocupat cum arăt (păstram doar igiena şi atât), cu
ce mă îmbrac (atâta timp cât aveam ceva haine), ce mănânc (atâta timp cât era ceva de mâncare). Am dat la
o parte şi multe dintre pasiunile şi hobby-urile mele (pentru mai târziu, când voi avea timp). Întreaga viaţă
s-a transformat într-o „datorie” nesfârşită, iar clipele de plăcere şi relaxare erau permanent însoţite de un
sentiment de vinovăţie (nici la masă cu prietenii nu mai puteam sta, pentru că „pierdeam timpul” atât de
preţios pentru lectură sau răspunsurile la mail). Orele de somn s-au împuţinat şi starea de tensiune
interioară a crescut progresiv. Întregul meu corp era tensionat, aplecat, cocoşat, „copleşit” de povara pe
care singură mi-am pus-o pe umeri (mai degrabă simţind, în acele momente, că-mi fusese pusă). Singurele
momente de relaxare apăreau când mă uitam le televizor, la filme, ca într-o stare de transă, uneori şi ore
bune din noapte. Bineînţeles, servind o îngheţată, ciocolată sau alte bunătăţi în acest timp.
– sacrificarea familiei mele apropiate – timpul petrecut la studii şi pentru îngrijirea celorlalţi l-am luat din
timpul petrecut cu copilul meu şi familia mea apropiată. Şi din puţinul timp oferit lor, o parte era plin de
„reproşuri”, aşteptări, indicaţii şi sfaturi, precum şi critici. Devenisem pe deplin un adult precum cei care
nu-mi plăceau în adolescenţa mea.
SIMPTOMELE SINDROMULUI SALVATORULUI în perioada decompensată au devenit şi mai intense:
– epuizare fizică şi mentală
– neputinţa intensificată la maxim
9

– lipsa dorinţei de a mai interacţiona cu oamenii în suferinţă


– suferinţă interioară continuă – ne-ameliorată de nici un rezultat pozitiv, pentru că după fiecare reuşită,
veneau alte zeci de încercări eşuate, după fiecare vindecare, veneau alte persoane suferinde şi bolnave –
părea o muncă fără sfârşit, era un intens sentiment de Sisif (personajul din mitologia greacă care urca un
bolovan la deal, şi când ajungea aproape de vârful dealului, acesta se rostogolea la vale şi era nevoit să o ia
de la capăt).
– refugiu intens în literatura spirituală – căutarea răspunsurilor la întrebările interioare – febrilă, agitată şi
fără soluţie.
3. CUM L-AM DIAGNOSTICAT
Am admis cu greu că SINDROMUL SALVATORULUI este o boală.
O boală care se instalează insidios, în cursul unei vieţi şi care se acutizează şi se transformă într-o criză
intensă.
Eu îl consideram o virtute, aşa cum vedeam că o fac şi ceilalţi din jurul meu.
L-am preluat de la familia mea şi de la cunoscuţii mei, pentru că la toţi am văzut Sindromul salvatorului, în
diferite grade.
Toată lumea se simte bine atunci când ajută, pentru că dăruirea de energie îi face bine corpului şi sufletului,
pentru că suferinţa altuia face ca propria ta suferinţă să pară mai mică. Pentru că, în secret, fiecare persoană
care ajută speră să primească, la rândul său, ajutorul de care are nevoie.
Dar majoritatea oamenilor fac o greşeală fundamentală, pe care am făcut-o şi eu adesea, pe care am
recunoscut-o cu greu şi pe care încă o admit greu, şi în prezent.
Am confundat NEVOIA cu DORINŢA.
Buddha numeşte DORINŢA sau DORINŢELE – drept sursa tuturor suferinţelor oamenilor.
Mult timp nu am înţeles exact la ce se referea.
Şi apoi am găsit nişte cărţi minunate ale doctoriţei estoniene Luule Viilma care m-au ajutat să înţeleg
diferenţa dintre NEVOIE şi DORINŢĂ.
NEVOIA – este o stare de necesitate a corpului, sufletului sau minţii, care este recunoscută şi apoi se
încearcă satisfacerea sau împlinirea ei. Avem nevoie de aer sa respirăm, avem nevoie de apă şi mâncare să
supravieţuim. Avem nevoie de căldură în timpul iernii şi avem nevoie de haine să ne îmbrăcăm. Avem
nevoie de oameni, să comunicăm şi avem nevoie de iubire.
IUBIREA ESTE O NEVOIE.
NU ESTE UN SENTIMENT sau O EMOŢIE.
Pentru că o considerăm o emoţie, adică ceva care apare sau dispare, de fapt confundăm alte trăiri cu
iubirea: atracţia sexuală, nevoia de intimitate fizică, dorinţa de socializare etc
NEVOILE sunt necesităţi ale fiinţei umane, pe care aceasta se străduie să şi le împlinească în decursul
vieţii. Pe măsură ce îşi împlineşte unele nevoi, începe să-şi definească alte nevoi şi aşa, treptat, ajunge să
evolueze şi să-şi împlinească viaţa pe pământ.
DORINŢELE, în schimb, sunt impulsuri de moment, clipe de entuziasm, de cele mai multe ori induse din
exterior, care împing oamenii să acţioneze pentru îndeplinirea lor.
O dorinţă este definită de cuvântul „VREAU”. Sau şi mai clar „EU VREAU”.
Auzim acest lucru la copiii mici. „Da eu vreau!!!”
Pentru că ei văd la adulţi acelaşi lucru. Cum adulţii „vor” diferite lucruri.
Spuneţi-vă dumneavoastră în gând: „Am nevoie de mâncare” şi observaţi ce simţiţi, iar apoi spuneţi-vă
„vreau mâncare” şi din nou, încercaţi să vedeţi cum simţiţi.
Când spun „am nevoie” înseamnă că este ceva important pentru mine, că îi acord toată seriozitate şi
planificarea interioară, pentru a putea găsi şi găti ceva de mâncare. Nu mă grăbesc, nu mă precipit, caut şi
găsesc cea mai bună soluţie să-mi împlinesc această nevoie. Ştiu să aştept, dacă este nevoie şi ştiu că numai
anumite alimente sunt hrănitoare pentru corpul meu. Aşa că le caut, în special, pe acelea.
Când spun „vreau mâncare!”, deja sună imperativ, sună a tânguire, parcă auzim „vreau, vreau, vreau” – ca
o moară stricată. Când o astfel de energie există în organism, aproape că nu mai contează ce găseşti de
mâncare, orice este bun, numai să scapi odată de acest „vreau”, să-l potoleşti. Este o energie care duce la
nervozitate, la iritabilitate şi chiar la răutate. Este un fel de impunere a voinţei minţii, peste nevoile
10

(adevărate) ale corpului. Şi ca un paradox, de câte ori îţi împlineşti un „vreau” (adică de câte ori mănânci ce
„vrei”, sau cumperi „ce vrei”, sau faci „ce vrei) apare ulterior o stare de suferinţă (te simţi rău de la acea
mâncare, care nu era ce avea corpul tău nevoie, sau nu-ţi place lucrul cumpărat într-un impuls de moment,
sau regreţi că te-ai oferit să ajuţi pe cineva, când tu erai obosit şi plănuiai să te odihneşti duminica).
DORINŢELE induc SUFERINŢĂ.
Pentru că în spatele dorinţei stă NERĂBDAREA, stă GRABA ÎN ATINGEREA REZULTATULUI (adică
o focalizare foarte intensă pe viitor – pe ceea ce urmează – şi o neglijare maximă a prezentului, adică a ceea
ce este acum necesar).
Pentru că în spatele dorinţei stă AGRESIVITATEA – impunerea asupra altora care stau în calea împlinirii
atingerii acestor dorinţe (dacă eu vreau să merg la spectacol, dar partenerul meu nu vreau, îl „manipulez”
până reuşesc să-l conving să vină, chiar dacă nu se va simţi bine şi chiar dacă el îşi dorea, mai degrabă să
doarmă şi să se odihnească).
Pentru că în spatele dorinţei stă considerarea că propria ta persoană este mai importantă decât ceilalţi – şi
apare o ORBIRE la existenţa altor posibilităţi (de negociere şi evaluare şi a nevoilor celorlalţi şi o stabilire
de comun acord a nevoilor comune).
Pentru că în spatele dorinţei stă NEMULŢUMIREA – indiferent dacă dorinţa este îndeplinită (apare oricum
obişnuinţa şi plictiseala) sau nu este îndeplinită (frustrarea eşecului).
Spre deosebire de NEVOI, DORINŢELE sunt cele care asociază energia ENTUZIASMULUI, o energie
copilărească şi trecătoare. Izbucnirile de entuziasm sunt de scurtă durată, precum focurile de artificii. Iar
acţiunile desfăşurate „cu entuziasm” se auto-sabotează, cel mai frecvent.
NEVOIA este cea care asociază energia PASIUNII, o energie tăcută, liniştită şi răbdătoare. Când te
pasionează ceva, îţi face plăcere ceea ce faci, savurezi şi apreciezi moment cu moment ceea ce faci şi ai
răbdare de-a lungul întregului proces. Rezultatul nu mai este important (chiar nu contează cât de mare este
colecţia de timbre!), ci procesul devine esenţial (fiecare achiziţie, fiecare model, fiecare serie este un prilej
de bucurie, de încântare şi de savurare interioară).
Viaţa noastră se desfăşoară cel mai adesea sub dominaţia DORINŢELOR pentru că aşa învăţăm atât de la
adulţii din jurul nostru, cât şi de la întreaga societate.
Suntem în permanenţă încurajaţi să ne dorim din ce în ce mai multe, la toate nivelele vieţii noastre,
succesul social fiind definit de „cantitatea” acumulărilor, indiferent de care (studii, diplome, bunuri, bani,
relaţii, putere etc).
Pentru că foarte puţini adulţi îşi definesc cu adevărat propriile NEVOI, nu au cum să-şi înveţe copiii despre
ele.
Copiii „prind” foarte repede din comportamentul părinţilor, învaţă foarte repede, de foarte devreme care
sunt mecanismele de a obţine ceea ce doresc – şi le folosesc, oportun, de fiecare dată.
Una dintre dorinţele cele mai intense ale oamenilor este cea de a-i ajuta pe ceilalţi.
Pot să reformulez ceea ce am spus?
Una dintre NEVOILE cele mai intense ale oamenilor este de a-i ajuta pe ceilalţi.
Şi atunci, cum se diagnostichează SINDROMUL SALVATORULUI?
Ca fiind DORINŢA de a-i ajuta pe cei aflaţi în suferinţă, fără a ţine seamă de NEVOILE propriei persoane.
Când îţi spui: „Eu VREAU să-i ajut pe ceilalţi” – deja auzim foarte clar: „Vreau, vreau, vreau!!!” – şi
întreaga energie de neputinţă, nemulţumire, frustrare şi suferinţă – atunci când vezi că nu poţi să faci ceea
ce vrei.
Este aceeaşi neputinţă, frustrare şi suferinţă pe care o simte o victimă atunci când cere ajutor, în acelaşi fel:
„Vreau ajutor!”
Acest diagnostic de „boală” m-a şocat cel mai tare când mi-am dat seama de profunzimea rădăcinilor sale,
construite în generaţii de persoane care suferă de acest sindrom. Şi când mi-am dat seama de cât de mult
suntem afundaţi cu toţii în capcanele sale, în simptomele sale şi cât de intens ne influenţează modul în care
ne trăim viaţa pe pământ.
11

După ce am pus diagnosticul Sindromul Salvatorului – mi-a dat seama că acesta este o manifestare
completă a lipsei asumării responsabilităţii personale pentru propria stare de bine şi de sănătate.
Am fost învăţaţi, de mici copii, să depindem de o autoritate exterioară, care să ne rezolve problemele. La
început au fost părinţii, apoi profesorii, apoi autorităţile „experte” (medicii, juriştii, economiştii,
politicienii, preoţii, diferiţi autori de cărţi etc). Ni se spune ce este bine să mâncăm, ni se spune cu ce să ne
tratăm, ni se spune cu ce să ne îmbrăcăm, ce să cumpărăm, cu cine să umblăm.
Toate cărţile şi revistele pe care le luăm ne oferă „10 sfaturi pentru o viaţă mai bună” sau „ 5 căi rapide spre
fericire” sau „ 15 calităţi ale femeii ideale” – oferind „reţete” de urmat care vor duce cu siguranţă la scopul
propus.
Dar foarte puţini sunt cei care ne-au învăţat sau ne-au transmis faptul că NU AVEM NEVOIE DECÂT DE
CREDINŢA CĂ SUNTEM ŞI ŞTIM TOT CE AVEM NEVOIE.
Iisus a venit cu mesajul „Eu şi Tatăl Una suntem!” – tot ce poate el, pot şi eu. „Tot ce pot eu, puteţi şi voi,
şi mult mai mult decât atât!”
4. CUM IL TRATEZ
Am găsit multe remedii pentru Sindromul Salvatorului – dar toate au la bază acelaşi principiu:
ASUMAREA RESPONSABILITĂŢII PERSONALE PENTRU STAREA DE BINE.
Cu alte cuvinte – INCREDEREA ÎN MINE, în tot ceea ce sunt şi tot ceea ce pot – ca fiind ceea CE AM
NEVOIE.
ÎNCREDEREA că pot definit NEVOILE pe care le am şi pot găsi căile cele mai bune pentru împlinirea lor.
Pe scurt, TRATAMENTUL pentru SINDROMUL SALVATORULUI este:
Trecerea de la NEPUTINŢĂ, de la SUFERINŢĂ, de la FRUSTRARE şi DURERE – la forţele pozitive ale
ACCEPTĂRII mele aşa cum sunt, ale DEFINIRII NEVOILOR şi ale asumării RESPONSABILITĂŢII
ÎNTÂI pentru mine şi starea mea de bine şi apoi pentru cei din jur, pe care îi pot sprijini – CU CEEA CE
AU EI NEVOIE.
Pentru mine a fost uimitor să văd cum, identificând „boala” de care sufeream, adică „Sindromul
salvatorului” – şi înţelegându-i evoluţia, am găsit, rând pe rând şi remediile ei.
Adică definirea CORECTĂ a problemei reprezintă deja, găsirea soluţiei.
Aşadar, remediul principal a fost schimbarea modului de gândire.
Am început, bineînţeles, cu DEFINIREA NEVOILOR PERSONALE.
De la cele „de bază”, către cele mai speciale.
– 1) Nevoia de hrană de bună calitate şi nutritivă
– 2) Nevoia de mişcare şi respiraţie
– 3) Nevoia de alternanţă activitate – odihnă
– 4) Nevoia de vindecare
– 5) Nevoia de „serviciu” social, dar şi nevoia de izolare
– 6) Nevoia de evoluţie continuă
– 7) Nevoia de iubire
Apoi am căutat căi, modalităţi, tehnici, remedii pentru împlinirea nevoile mai sus definite.
Este o căutare continuă, un proces care a început de ceva timp şi este în plină desfăşurare. Totalitatea
soluţiilor profesionale identificate vor face obiectul, în timp, al unei cărţi – atunci când experienţa personală
va fi suficientă pentru certificarea valorii unor metode.
Am aflat că toate nevoile de mai sus sunt absolut indispensabile pentru starea mea de bine şi sănătate.
Când le-am definit în ordinea de mai sus, am realizat că DORINŢA de a-i ajuta pe toţi din „Sindromul
salvatorului” m-a blocat în prima parte a Nevoii mele nr 5 – şi n-am mai ţinut seamă de nici una dintre
celelalte nevoi.
Am împlinit o parte mică din „planul vieţii mele”, fără a ţine seamă de restul – care este mult mai mult şi
destul de important.
Am mai aflat că nevoile mai sus definite pot fi aşezate şi în forma unui cerc – adică nevoia nr 7 hrănind
celelalte nevoi.
12

Pentru ca NEVOIA DE IUBIRE se împlineşte DĂRUIND IUBIRE. În primul rând, dăruindu-mi iubire,
prin grija faţă de împlinirea propriilor nevoi – şi apoi dăruind iubire tuturor celorlalţi – fără să-mi afecteze
celelalte nevoi.
Acest articol este dedicat cu multă iubire, tuturor celor care se simt blocaţi în „Sindromul salvatorului”.
Pentru a le confirma şi certifica experienţa, pentru a le arăta că TOATE FIINŢELE UMANE TREC PRIN
ACELAŞI TIPURI DE EXPERIENŢE.
Pentru a le sublinia că nu este nevoie să căutăm vinovaţi, în afara noastră sau în noi, nici să ne accentuăm
NEPUTINŢA – care este oricum o parte însoţitoare a vieţii noastre de om.
Tratamentul „Sindromului salvatorului” începe cu definirea nevoilor personale.
Şi apoi cu o strategie de pas cu pas, pentru realizarea lor.
O strategie care poate dura ani de zile până este pusă în practică, întrucât existenţa umană este complexă şi
inerţială. Orice modificare este înceată, treptată, graduală şi progresivă. Toate schimbările bruşte se cheamă
REVOLUŢII şi din păcate, se soldează cu victime. Indiferent că vorbim despre o revoluţie în gândire, o
revoluţie în familie sau o revoluţie socială.
Corpul omenesc NU ESTE OBIŞNUIT CU SCHIMBĂRILE BRUŞTE.
Le face de nevoie, ca mecanism de supravieţuire (de exemplu, febra mare, brusc apărută, atunci când
organismul este nevoit să rezolve o problemă metabolică, bacteriană sau virală).
FIINŢA UMANĂ ARE NEVOIE DE RITM INTERIOR, DE LINIŞTE, DE ARMONIE atât la nivelul
corpului, cât şi al spiritului.
SCHIMBĂRILE LENTE, TREPTATE dar SUSŢINUTE – pentru împlinirea nevoilor interioare, fără a ne
concentra prea mult pe rezultate, ci bucurându-ne de proces – sunt în consonanţă cu armonia Naturii din
jurul nostru.
Nici un copac nu creşte peste noapte.
Nici o floare nu creşte în 3 zile (nici dacă îi dăm super-îngrăsământ).
Dacă înlocuim DORINŢA de schimbare, cu NEVOIA de schimbare interioară – atunci întregul proces
capătă o dinamică diferită.
Când ne asumăm responsabilitatea pentru propria stare interioară – înlocuim vibraţia DORINŢEI cu cea a
NEVOII.
Şi întreaga energie a vieţii noastre se schimbă.
Am simţit nevoia să împărtăşesc acest moment al evoluţiei mele cu cei care mă însoţesc pe drumul
vindecării interioare.
Procesul continuă, dar deja nu mă mai interesează foarte mult rezultatele. Fiecare zi, fiecare exerciţiu fizic,
fiecare aliment gustos şi sănătos, fiecare persoană cu care interacţionez – devin o parte din procesul
terapeutic – şi mă învaţă lecţia ACCEPTĂRII – a OGLINDIRII (sunt oglinda celor din jur, nu mai preiau
energiile, ci le permit să se oglindească şi să se definească mai bine) – a RĂBDĂRII – a RITMULUI – a
FERICIRII momentului prezent (mă strădui să nu mai las anticiparea viitorului să-mi definească starea de
bine, ci să mă bucur de orice îmi aduce prezentul), a COMPASIUNII şi a IUBIRII.
Un cuvânt final despre diferenţa MILĂ – COMPASIUNE – aşa cum am experimentat-o în ultimii ani.
Ani de zile mi-a fost milă de suferinţele oamenilor, animalelor, naturii înconjurătoare.
M-am pus în situaţia fiecărui cerşetor cu care m-am întâlnit, a fiecărui căţel bolnav sau a fiecărui arbore
tăiat.
Apoi, am realizat că fiindu-mi milă, practic îmi aduc vibraţia interioară la cea a suferinţei în care (cred eu)
că se găseşte celălalt, ca şi cum aş dori să preiau eu suferinţa lui. De multe ori, mă simţeam rău fizic în
preajma cuiva suferind. Adică efectiv preluam energetic acea suferinţă.
Dar această soluţie nu-l ajuta pe suferind decât temporar, pe moment. Pentru că nereuşind să aibă destulă
energie să găsească soluţia problemei sale, suferinţa lui continua la nesfârşit.
De la călugării budişti şi de la câţiva preoţi ortodocşi am învăţat valoarea compasiunii. Adică a acestei stări
în care stai liniştit în preajma suferinţei unei persoane. Eşti alături de ea, vorbeşti, o sprijini cu ce poţi, dar
starea ta interioară este una de linişte şi acceptare. Nu preiei suferinţa ei, dimpotrivă încerci să îi imprimi
liniştea şi detaşarea ta – astfel încât să primească energie, acceptare şi să-şi regăsească propria putere de a
soluţiona suferinţa în care se află.
13

ORICE PERSOANĂ ARE PUTEREA DE A-ŞI VINDECA VIAŢA, DE A-ŞI VINDECA SUFERINŢA.
FIINŢA UMANĂ ESTE O MINUNĂŢIE A LUMII, cu puteri creatoare extraordinare.
Doar că a uitat de ele.
Dacă stăm plini de COMPASIUNE, cu linişte interioară şi fără a cădea în simptomele „Sindromului
Salvatorului” alături de o persoană în suferinţă – există o şansă mare ca acea persoană să-şi poată echilibra
energia, să-şi poată relua legătura cu intuiţia interioară (pe care toţi o avem) şi să găsească cea mai bună
soluţie pentru ieşirea din suferinţă.
COMPASIUNEA împuterniceşte persoana de lângă noi, îi transmite mesajul că ştim sigur că are puterea să
se vindece singură.
MILA slăbeşte persoana de lângă noi, îi accentuează sentimentul de neputinţă pe care deja îl are şi-i mai
transmite şi mesajul propriei noastre neputinţe.
Trecerea de la MILĂ la COMPASIUNE nu este grea, atunci când acceptăm faptul că ORICE FIINŢĂ
UMANĂ, chiar şi copiii şi animalele – au în ele forţe de vindecare – şi suferinţa prin care trec face parte
din lecţia lor de viaţă pe pământ.
Stând cu compasiune alături de un bolnav – putem avea inspiraţii de geniu – şi să găsim cea mai bună
soluţie pentru un adult sau un copil bolnav sau să-i permitem acestuia să o găsească.
Din facultate am învăţat că fiinţa umană este VULNERABILĂ şi REZISTENTĂ în acelaşi timp. Viaţa mi-
a permis să experimentez atât vulnerabilitatea, cât şi rezistenţa, prin toate provocările pe care mi le-a trimis.
Şi acum ştiu cu siguranţă că OMUL este o minunăţie a creaţiei şi merită cunoscut şi apreciat cu adevărat.
Pentru că îmbină în el PUTEREA şi NEPUTINŢA în proporţii egale şi pentru că POATE ALEGE să
schimbe centrul de greutate – atunci când îşi asumă responsabilitatea pentru soarta proprie.
Putem trata Sindromul salvatorului.
Şi putem ieşi din cercul NEPUTINŢEI ŞI CEL AL SUFERINŢEI.
Cu multă iubire şi speranţă – tuturor!

MESTECAȚI ÎNCET!
Mulți copii închid urechile când aud repetate aceste cuvinte de la părinții lor.
Și ca adulți, nu mai aplică nimic din sfaturile primite (pe care au observat că nu le aplică nici cei care le-au
furnizat!).
Mestecarea sau masticația este primul pas în procesul de digestie, dintr-o serie de multiple procese care au
loc pentru a furniza celulelor corpului nostru energie.
O bună masticație a alimentelor ajută enorm tubul digestiv, în efortul acestuia de a procesa și extrage
nutrienții utili pentru celulele corpului.
Nu este suficient să băgăm mâncarea în gură. Asta nu înseamnă hrănire.
Mâncarea trebuie să fie DIGERATĂ, ABSORBITĂ, ASIMILATĂ (folosită) și reziduurile ELIMINATE –
pentru a putea să beneficiem de tot ceea ce ne aduc în corp alimentele.
Dacă nu au loc cele patru procese descrise mai sus, efortul digestiv este mare și beneficiul mic.
Mestecatul în tihnă, încet, de cât mai mult ori are o mulțime de efecte pozitive.
În primul rând, prin amestecarea cu saliva din gură, începe deja procesul de digestie și astfel, stomacul este
ajutat în efortul de mărunțire al alimentelor.
În al doilea rând, prin contactul cu receptorii gurii, organismul capătă informații despre alimentele care
urmează să fie introduse și astfel, toate segmentele intestinului se pot pregăti cu secreția enzimelor
necesare.
În al treilea rând, putem procesa gustul și aroma alimentului respectiv, și putem decide dacă vom continua
sau nu procesul (dacă vom înghiți sau vom scuipa – întocmai precum copiii).
La fel cum mestecăm alimentele, la fel procedăm cu toate impulsurile din viața noastră, cu toate
experiențele noi pe care le trăim.
Dacă le mestecăm bine, avem timp să le procesăm ÎNAINTE de a le înghiți. După ce au fost ”înghițite” –
vor trece prin celelalte procese, fără să mai putem face nimic (de multe ori, punem la muncă energia
noastră degeaba – și ne pare rău pentru deciziile luate și pentru tot ceea ce ”înghițim” zilnic).
14

Am uitat opțiunea pe care o aveam ca și copiii – de a ”scuipa” ceea ce nu ne place sau nu ne convine.
Uitați-vă la un copil mic care încearcă o mâncare nouă – o bagă în gură de curiozitate, o poartă de câteva
ori printre dinți, iar dacă ceva nu-i convine la gust, textură sau aroma respectivă, o scuipă fără să mai
comenteze.
Așa ar trebui să procedăm și noi în procesul zilnic de hrănire. De multe ori ne este poftă de câte un aliment
sau un gust familiar, sau dorim să încercăm ceva nou, care ne-a atras atenția. Cumpărăm sau preparăm
produsul respectiv – și de la primele înghițituri – realizăm că nu este exact ce ne dorim sau căutăm. Dar
pentru că ”am dat banii pe el” sau ”am muncit să-l preparăm” – de multe ori îl mâcăm, să nu-l aruncăm.
Mestecatul bine, îndelungat, pe îndelete – de 40-50 ori fiecare îmbucătură, ne ajută să ne decidem ce facem
cu ceea ce avem în gură – dacă înghițim (dacă este ceva de care are cu adevărat nevoie corpul nostru) – sau
dacă scuipăm (dacă nu ne va face bine ceea ce înghițim).
Graba timpurilor moderne și mai ales, obiceiul ”meselor sociale” – în care gura noastră este implicată în
două activități în același timp – mestecat și vorbit – a determinat ca masticația să devină cea mai mică parte
din procesul digestiv.
Hrana prelucrată și procesată, moale și care se topește rapid în gură, descurajează foarte mult procesul de
masticație. Hrana înalt proteică, precum carnea, lactatele și ouăle – nu poate fi mult timp masticată, pentru
că gustul este extrem de neplăcut (mestecați mai mult o bucată de friptură și deja veți simți fibrele ațoase și
gustul de putreziciune, direct din gură!).
De aceea, oamenii s-au obișnuit să hăpăie de câteva ori mâncarea și să o înghită.
Mâncatul în acest fel determină introducerea unei cantități mult mai mari de mâncare decât ar fi necesară
pentru organism.
Atunci când mesteci bine, practic fiecare bol alimentar este dublat ca și cantitate de propria salivă, care se
formează în procesul mestecării.
De aceea, și cantitatea de mâncare consumată de cei care mestecă mult și lent este mult mai mică. Pentru că
jumătate din ea este propria salivă, plină de enzime și factori imunitari.
Mestecatul temeinic se poate realiza foarte bine cu alimente precum fructele și legumele.
Încercați să mestecați bine frunze de varză, până obțineți gustul dulce în gură (asta înseamnă ca ați spart
celulele vegetale și ați eliberat glucoza din celule, chiar din gură). Provocarea cea mai mare este să încercați
să faceți acest lucru cu o bucată de varză murată! Mestecată suficient de mult timp, această își schimbă
gustul, de la acru/sărat – la dulce. Este un adevărat miracol care se produce doar prin acest simplu proces,
numit mestecarea.
Oamenii sunt în permanență grabă – încercând să înghesuie în programul unei zile cât mai multe activități
posibile.
Societatea modernă îi presează, cu toate mijloacele sale, să facă din ce în ce mai multe.
Dacă se lasă ”prins în capcana” hamsterului și aleargă pe rotița căutării succesului material – persoana
începe evident degradarea corpului fizic. Pentru că primele sacrificii pe care le face sunt la nivelul
sistemului digestiv. Mâncarea pe fugă, în picioare, în mașină, lucrând la calculator sau mesele sociale sunt
principalele ”inculpate” în degradarea instinctelor alimentare ale ființei umane. Aproape că nu mai realizăm
ce înghițim, în stomac intră unele peste altele combinații de alimente – corpul nici nu mai are timp să
semnalizeze ”Stop! Îmi faci rău!” – toate mecanismele de apărare sunt depășite și neglijate.
Exersați mâncatul conștient.
Este o parte importantă din dieta de detoxifiere – care include această nouă re-conectare cu propriul corp,
cu mecanismele sale de funcționare, cu semnalele sale tip ”mi-e bine” sau ”mi-e rău”.
Mestecați cu gura închisă, nu vorbiți în timp ce mâncați, încercați să separați procesele de alimentare de
interacțiunea umană.
Când sunt separate, sunt mai eficiente ambele.
Dacă nu reușiți la fiecare masă, alegeți măcar o masă a zilei în care să exersați mestecatul bine.
În minunata carte a dlui Mânecuță, despre care am discutat pe site – există o poveste despre un prizonier
într-un lagăr de concentrare, care a supraviețuit ”mestecând” inclusiv apa de 100 ori și observând cum
capătă mult mai multă energie – doar făcând acest act simplu: mestecarea îndelungată.
Încercați și acest exercițiu – mestecând orice intră în gura dv – apa sau mâncarea de cât mai multe ori
reușind. Concentrându-vă pe ”numărarea” mestecărilor – de multe ori vă veți deconecta de la grijile zilnice
și de la dialogul interior permanent al minții dv.
Toate sunt exerciții de comunicare și comuniune mai bună cu organismul pe care îl aveți.
15

Haideți să practicăm împreună mestecarea ”pe îndelete” în această săptămănă – atât a mâncării, cât și a
experiențelor prin care trecem….să nu le mai lăsăm să ”ne intre” pe gât în ritmul în care curg ele dinspre
social și profesional.
Să facem un exercițiu de conștientizare a unui act simplu, dar atât de important pentru starea noastră de
bine la toate nivelele.
Și să vedem cum ne poate influența el energia zilnică.
Să aveți o săptămână de iunie plină de soare și de aromele fructelor de sezon!

DESPRE OBOSEALĂ, SUPRARENALE ȘI SISTEMUL


ȘCOLAR
Despre oboseală, suprarenale și sistemul școlar.
Multe persoane mă întreabă:
Ce se întâmplă cu atâta lume cu suprarenalele obosite, cu sindromul de oboseală cronică evident de la
vârsta liceului sau mai mică, ce se întâmplă cu atâtea atacuri de panică, cu tulburările de tiroidă, cu bolile
auto-imune și cu toată starea de sănătate precară a oamenilor din jurul nostru?
De unde apare slăbiciunea suprarenalelor? (care reprezintă ”boala secolului” – provocarea cu care se
confruntă 99,9% dintre oamenii moderni).
Și am ales să răspund la întrebarea de mai sus, prezentându-vă comentarii la o carte extraordinară publicată
de Editura Herald în 2013, scrisă de psihologul și antropologul Peter Gray și intitulată – ”LIBER SĂ
ÎNVEȚI”
Capitolul I al cărții se intitulează ”Ce am făcut din copilăria lor?”
Chiar, ce facem cu copilăria copiilor noștri?
Cum îi ”dresăm” pretinzând că-i educăm, într-o societate care promovează competiția, agresivitatea, frica,
furia și segregarea?
Peter Gray spune ”Prin însuși natura lor, copiii sunt meniți să se joace și să exploreze lumea cu propriile lor
forțe, în mod independent de adulți. Ei au nevoie de libertate pentru a se dezvolta; când sunt lipsiți de
libertate, ei suferă. Imboldul de a se juca fără să fie îngrădiți este un imbold fundamental biologic. Lipsa
jocului liber se poate să nu ucidă corpul fizic, așa cum se poate întâmpla cu lipsa hranei, a aerului sau apei,
dar poate să ucidă spiritul și să oprească dezvoltarea mentală. Jocul liber este mijlocul prin care copiii
învață să lege prietenii, să își invingă fricile, să rezolve propriile lor probleme, și în general, să preia
controlul asupra propriei lor existențe. Acesta este totodată principalul mijloc prin care copiii își exercită și
dobândesc aptitudinile fizice și intelectuale care sunt esențiale pentru a atinge succesul în cultura în care se
dezvoltă. Nimic din ceea ce facem, oricât de mare ar fi numărul jucăriilor pe care le cumpărăm sau oricât
de mult ”timp de calitate” sau educație specială am oferi copiilor noștri, nu poate compensa pentru
libertatea de care îii lipsim. Lucrurile pe care copiii le învață prin inițiativele proprii pe care le iau în timpul
jocului liber nu pot fi predate în alte moduri”.
Copiii nu mai au timp să se joace. Nu mai au libertatea de a se juca între ei, fără intervenția adulților. Nu
mai au libertatea să crească și să învețe cu propriile puteri.
Acest lucru le slăbește masiv suprarenalele (glandele de stres).
Capitolul III – al cărții lui Peter Gray este intitulat: De ce școlile sunt ceea ce sunt: o scurtă istorie a
educației.
Este cel mai ”cutremurător” capitol al cărții – și dacă ați alege să-l citiți doar pe acesta din întreaga carte și
tot v-ar pune pe gânduri.
Școlile sunt instrumente de ”înregimentare” socială, care privează de libertate copiii și adulții, deopotrivă.
Sunt adevărate ”închisori” în planul fizic (este o eroare biologică să silești un copil să stea pe un scaun ore
în șir și să fie atent la lecții plictisitoare, pe care le poate găsi mai atractiv prezentate pe Internet!) și în
planul spiritului.
Peter Gray spune: ”Educația a ajuns un sinonim pentru antrenarea supunerii. Liberul arbitru și spiritul de
libertate trebuiau să fie înfrânte, astfel încât oamenii să devină buni servitori”….”în clasa de studiu, jocul
era inamicul învățării. Învățarea era înțeleasă ca muncă plină de efort, nu ca joc”
16

Copiii nu se mai joacă!


Copiii ”muncesc” la școala, la vârste din ce în ce mai fragede (și la grădiniță sunt puși ”la muncă”).
Adulții sunt deja atât de acriți de muncă (un prieten de-al meu spunea continuu că el merge la ”scârbici” –
referindu-se la serviciul zilnic!), încât au uitat de mult valoarea și plăcerea jocului liber, făcut de dragul
jocului, și fără a avea un scop ”definit” sau un profit.
Peter Gray spune: ”am uitat că, copiii sunt proiectați de natură să învețe prin joc și prin explorarea
autodirecționată, și astfel, îi lipsim tot mai mult de libertatea de a învăța, supunându-i în schimb unor
metode de învățare anoste și cumplit de lente, proiectate de cei care gestionează școlile”.
Sistemul de învățământ – așa cum este organizat în prezent – este complet deficitar și nefuncțional – și
contribuie major la slăbiciunea suprarenalelor, oboseala fizică și mentală a copiilor – și îmbolnăvirea lor
constantă.
Văd zilnic la cabinet copiii de diferite vârste – epuizați de sarcinile (absurde) ale sistemului școlar, cu
cearcăne și suprarenale/rinichi slăbite, cu o stare de epuizare și lehamite greu de tratat.
Sunt uimită de modul în care părinții acceptă sistemul ”oficial” de învățământ, fără proteste și fără să
încerce să-și apere copiii de principalul factor de îmbolnăvire fizică și emoțională.
Sistemul de învățământ actual, cu întregul sistem de evaluare cu note/clasificări și competiție continuă
distruge orice posibilitate de colaborare între oameni și de manifestări de bunătate.
Noi învățăm copiii acasă să se ajute între ei, să fie buni cu ceilalți, să-i sprijine la nevoie, iar dacă o fac la
școală, la rezolvarea unei teme – se cheamă ”copiat”.
La școală, copiii învață să se concureze între ei, de multe ori neloial (notele sunt mai importante decât
cunoștințele) – și uită că în echipă, prin colaborare, se învață și mai repede și mai mult.
Școlile sprijină minciuna și ipocrizia.
Toată lumea știe că la școli se copie, se trișează, se ia ”mită” și se fac meditații particulare, pentru ” a ne
pune bine cu profesorii”. Dar se acceptă toate aceste ”dedesubturi” – ”pentru că toată lumea o face”.
Școlile mențin un stil de viață bazat pe corupție – și toți părinții participă la menținerea acestui sistem, prin
acceptarea înscrierii copiilor în sistem.
Ne mai întrebăm apoi, de ce atâta corupție la toate nivelele societății noastre?
Pentru că se învață din școală, clar!
Sistemul comunist a putut fi menținut zeci de ani de zile prin îndoctrinarea zilnică, în școală – a copiilor și
părinților lor.
Cu suprarenalele epuizate, lipsiți de puterea propriilor decizii, lipsiți de asertivitate (de puterea de a spune
NU), copiii comuniști au acceptat zeci de ani absurditatea unui regim politic ilogic.
Copiii prezentului nu sunt cu mult diferiți de ”copiii comuniști”.
Ei sunt îndoctrinați la fel cum erau copiii comuniști – cu ideile competiției, agresivității, urii și segregării
(noi suntem mai buni ca voi!). Asta fac ”olimpiadele” și toate concursurile – care epuizează inutil sănătatea
fizică, emoțională și mentală a copiilor – pentru lauda și ”onorurile” date profesorilor – ce-i împing nemilos
la performanțe, precum dresorii – animalele dresate.
Competițiile sportive din școli sunt printre cele mai ”crude” în cultivarea segregării (”Omoară-i! Atacă-i!”
Se aude zilnic de pe băncile suporterilor oricărei echipe din orice sport).
Unde este colaborarea, unde este prietenia, unde este bunătatea, unde este iubirea?
Nu se regăsește nicăieri în școli, în programa oficială!
Aici – doar competiție, agresivitate și segregare.
Copiii din prezent sunt din ce în ce mai slăbiți și mai bolnavi.
Văd zilnic la cabinet cazuri care îmi fac inima să sângereze.
Copiii abuzați la școală și acasă, pentru că sunt diferiți de ceilalți, că au un pic de putere pentru a se
împotrivi sistemului absurd de școlarizare și social. Copiii presați de părinți și profesori (mai mulți adulți pe
capul unui biet copil!) pentru că nu ”performează” după așteptările lor.
Copii fără timp liber de joacă, fără libertate de a sta cu prietenii, de a alerga după o mingie sau de a-și
inventa propriile jocuri (mai știu copiii să inventeze jocuri?).
La școală, copiii sunt alimentați prost, cu toate deșeurile alimentare – în chioșcurile școlare sau prin
programe guvernamentale (”cornul cu laptele” este un adevărat atentat la sănătatea copiilor! – prin zahărul
și făina albă care slăbesc organismul copiilor).
Școala îi privează de statul în aer liber, de jocurile cu copiii de toate vârstele – segregarea pe ”clase” este o
absurditate – Peter Gray discută în cartea lui foarte mult despre acest subiect.
17

Slăbiciunea suprarenalelor începe în școli, în sistemul opresiv de educație – pe care îl voi denumi continuu
”dresaj” – pentru că acesta este, de fapt.
Un dresaj să se obțină oameni supuși, care știu regulie, știu să le ”încalce” elegant și să nu fie prinși (cine o
face, este fraier!).
Și principala sursă de boală a copiilor.
Citiți cartea lui Peter Gray.
Este o carte care vă va pune pe gânduri.
Și dacă mai mulți părinți aleg să reacționeze, să-și salveze copiii de presiunea sistemului inutil care îi
îmbolnăvește – să găsească alte soluții alternative pentru educația copiilor, cu menținerea sănătății lor cât
mai mult timp – poate nu vom mai avea atâția adulți bolnavi și cu suprarenalele slăbite.
Și dacă vă iubiți copiii și vă amintiți de propria copilărie, lăsați-i să se joace mai mult!
Lăsați-i cât mai mult în aer liber – și aveți încredere în instinctele lor naturale de a se descurca singuri cu
micile lor probleme.
Fiți protectori, dar nu fiți limitatori ai libertății copiilor.
Apărați-i de abuzul sistemelor care îi tranformă în clienții medicilor și sistemelor sociale.

MESAJ DE LA UN CIREȘ
”Soarele mi-a îmbrățișat trunchiul, m-a ajutat să vă bucur cu flori frumoase și perfect echilibrate cu 5
petale, ploaia mi-a spălat rădăcinile și m-a ajutat să extrag din pântecele Mamei Pământ toată hrana de care
am avut nevoie – și pentru că sunt recunoscător Luminii Soarelui și Întunericului Pământului, vă ofer
crengi încărcate de rod, din prea plinul pe care l-am zămislit.
Ca să vă ofer cireșele coapte și dulci, am avut nevoie atât de Lumină, cât și de Întuneric, atât de apă, cât și
se focul soarelui. Am avut nevoie de timp, de ani buni de zile să-mi extind rădăcinile, pentru a avea o bază
solidă, cu ajutorul căreia să-mi pot crea darul meu către lume: fructele.
Suntem frați pe drumul Creației și armoniei.
Și voi, oamenii, ca și noi, cireșii – aveți nevoie de toate circumstanțele vieții pentru a putea să produceți
roadele pentru care ați venit pe pământ. Aveți nevoie de timp, să vă ”împământați” bine în corpul pe care îl
primiți când veniți pe această lume, să-l cunoașteți bine și să-i înțelegeți regulile de funcționare. Aveți
nevoie de întuneric și de lumină în toate experiențele prin care treceți, ca să puteți aprecia ce suntenți cu
adevărat și de cât de puține, aveți cu adevărat nevoie.
Ca și florile noastre, ale cireșilor, frumusețea tinereții voastre este minunată, dar scurtă și trecătoare. Iar
perioada voastră de rodire este la fel de scurtă, și apare atunci când toate condițiile se combină. Roadele
fiecăruia dintre noi aduc un plus energiei Mamei Pământ, care trăiește prin fiecare dintre noi o altă
expansiune a cunoașterii sale.
Fiecare experiență pe care o trăim, fiecare dintre noi, o îmbogățește pe Ea, cea din care venim cu toții și cea
în care ne vom întoarce cu toții.
Corpurile noastre fizice sunt formate din structura mamei Pământ, armonizată și vitalizată de lumina tatălui
Soare.
Dacă vă veți hrăni corpul fizic cu fructe pline de energie ale Mamei Pământ, acesta se va putea vindeca și
curăța de toate deșeurile acumulate în ani de zile (și în generații) de folosire a unui ”combustibil” greșit.
Corpurile omenești nu se pot hrăni cu alimente moarte și să rămână mult timp funcționale. Îmbătrânesc
repede și se îmbolnăvesc frecvent atunci când primesc ca și combustibil substanțe modificate, alimente
moarte, cadavre sau prea multe amestecuri.
Învățați să vă reobișnuiți cu fructele arborilor și ale plantelor. Corpul vostru le primește cu bucurie,
umplându-se de aroma, culoarea și gustul lor hrănitor.
Plantele au multe lecții să vă învețe și au fost întotdeauna alături de om, în toate căutările sale și în toate
”rătăcirile” sale – ajutându-l cum pot ele mai bine și susținându-l continuu.
Cireșii au nevoie de gândurile și energia voastră apreciativă, au nevoie de sentimentul vostru de
recunoștință, atunci când le consumați fructele.
Cireșii sunt arbori delicați, precum poeții din lumea voastră umană, care se hrănesc și cu gânduri bune și cu
multă iubire.
Mesajul lor este unul de răbdare, așteptarea momentului potrivit și echilibrare a energiilor profunde.
Ați văzut ce fac copiii cu cireșele culese din copac? Le pun după urechi, pe post de cercei.
Iar urechile, majoritatea știți deja, sunt locul de proiecție al rinichilor corpului vostru fizic (urechile și
rinichii au aceeași formă).
Așadar, copiii umani știu la ce folosesc cireșele – la întărirea energiei rinichilor – organe de importanță
18

fundamentală în corpul vostru – sediul vitalității și a longevității voastre.


Prelungiți-vă viața folosind darurile fructelor de cireș.
Roșul aprins al cireșelor vă va tonifica glomerulii renali, niște ghemulețe vasculare din interiorul rinichilor,
care au un rol esențial în procesele de detoxifiere și reechilibrare ale organismului.
Dacă veți avea rinichi puternici, spatele va fi puternic, coloana va sta dreptă și toate oasele se întăresc.
Structura de susținere a corpului se întărește și întregul corp fizic se ”împuternicește”. Rinichii asigură
echilibrul tuturor mineralelor în corp, asigură buna circulație a sângelui în vase, până la vârful degetelor de
la mâini și picioare – așa că veți avea mâini și picioare calde o perioadă bună după o cură de cireșe.
Sezonul cireșelor este scurt – doar o lună, cel mult două pe an – și merită să profitați din plin de el. Și nu
uitați să vă puneți deoparte, la uscat, atât codițele de la cireșe, pentru a avea din ce face ceaiuri întăritoare
pentru rinichi la vremea rece a iernii, cât și sâmburii de cireșe la uscat – din care vă puteți face
binefăcătoare pernuțe, pe care le puteți apoi încălzi în cuptor și aplica pe rinichi, iarna, când frigul amenință
”să pătrundă în oase”.
Vă mulțumesc că-mi ascultați mesajul de iubire și sunt recunoscător tuturor ființelor cu care îmi pot împărți
bucuria roadelor creației mele.”
Acesta a fost dialogul meu interior cu un cireș încărcat ochi cu fructe – și oferind cu generozitate crengile
sale încărcate păsărilor cerului, dar și oamenilor care treceau pe lângă el.
Cireșele dulci-acrișoare sau dulci-amărui, cu efect benefic asupra organismului oamenilor – sunt fructe
echilibrate, care apar doar odată pe an, în preajma Solstițiului de vară, să ne ajute să ne întărim rinichii,
glandele suprarenale și ganglionii limfatici.
O cură de cireșe (tip monofruct, adică o zi întreagă mâncat doar cireșe – sau o mare parte din zi, mâncat
doar cireșe) – reprezintă o detoxifiere puternică pentru întregul organism, dar în special pentru rinichi și
glandele suprarenale (glandele de stres ale oamenilor, care sunt epuizate și prost funcționale la toți oamenii
moderni).
Adăugarea fructelor în dietă poate fi făcută în perioada sezonului cald, întrucât acestea au un efect tip
răcorire asupra organismului (alături de efectul clar, de detoxifiere și eliminare a reziduurilor acide din
organism). Dacă mâncând fructe resimțiți disconfort, dureri, balonări sau dacă nu puteți mânca fructe – nu
este nici o problemă. Nu forțați organismul, dați-i cantități foarte mici odată, încercați să vă reobișnuiți
corpul cu alimentele care îi sunt potrivite și-i fac bine. Nivelul de toxicitate al corpului multor oameni (mai
ales al celor care consuma excesiv sau exclusiv lactate, carne, ou și pâine-patiserie – adică hrană gătită) este
atât de mare încât consumul de fructe agravează (de la dureri gastrice, până la balonări și distensie
intestinală) – întrucât elimină ”în forță” reziduurile acide. Nu forțați în nicio direcție organismul. Încercați
doar să-l vindecați blând, treptat, având răbdare să treacă prin diferite etape de dettoxifiere și întorcându-vă
la starea lui originară, în care poate digera fructe și legume fără probleme.
Folosiți cura de cireșe ca pe un prim pas al unei detoxifieri mai profunde, care va continua în perioada verii
cu alte cure: de pepeni sau de struguri.
Cireșele sunt simbolul abundenței – poate mai mult decât celelalte fructe – care toate simbolizează ideea
”este destul pentru toată lumea” – pe care încearcă să ne-o transmită repetat Mama Pământ.
Întăriți-vă centrul ”rădăcină” al corpului (zona sacrală și lombo-sacrală) astfel încât să trăiți realitatea
abundenței în propriul corp. Pentru a reuși să depășiți vibrația fricii ”că nu este destul”, ”că nu am ce-mi
trebuie” – o frică puternic accentuată de societatea modernă.
Dacă vă întăriți ”rădăcina” (citiți rinichii și funcția lor de filtrare) – veți putea mai ușor discerne ce aveți
nevoie, cu adevărat și ce puteți elimina liniștiți din viața voastră.
Veți putea filtra ”Lumina” și ”Întunericul” întocmai precum cireșul – care le folosește pe ambele pentru a
crește, a se maturiza și a rodi.
Cireșul este mesagerul Mamei Pământ, care încearcă în toate felurile să ajungă și la noi – pentru a ne trezi
la realitatea a cine suntem cu adevărat: ființe de lumină, având o experiență într-un corp fizic ”întunecat”
(plin de acizi și reziduuri).
Poftă bună la cireșe tuturor celor aflați pe calea căutării Adevărului interior!
19

ALIMENTAȚIA ȘI ”MEMORIA” CELULELOR


Unde se depozitează amintirile noastre?
În care parte din corpul nostru rămân toate aceste amintiri – ale întâmplărilor din trecut, ale suferințelor dar
și bucuriilor trăite, dar mai ales ale gusturilor, mirosurilor, muzicii sau culorilor percepute în trecut?
Ființa noastră funcționează precum un computer. Unde sunt depozitate toate informațiile care se pot
vizualiza pe ecranul unui computer – atunci când le accesezi deliberat? (când le cauți). În microcipul de
memorie al calculatorului – care are dimensiuni fizice neglijabile, dar poate înmagazina biblioteci întregi de
informații.
La fel și în celulele noastre, ADN-ul – acidul dezoxiribonucleic din structura cromozomilor din nucleii
celulari – este un depozit de informații și memorie.
Un depozit care este accesat de cele mai multe ori inconștient (când mă întâlnesc cu un leu sau un șarpe, tot
corpul meu ȘTIE singur ce are de făcut, într-o secundă, fără ca mintea să intervină!). Dar în același timp, un
depozit în care se poate ”scotoci” conștient, care se poate ”inventaria”, ”curăța” de tot ce s-a acumulat și nu
mai am nevoie și se poate ” împrospăta”.
Toate persoanele care au început detoxifierea prin dietă s-au confruntat cu depozitul de memorie al
celulelor corpului.
La începutul procesului de detoxifiere prin dietă, când se trece fie pe un regim crudivor (fructe și legume
crude), fructarian (zile doar cu fructe) sau mixt (crudivor în prima parte a zilei și gătit seara) – ne-am
confruntat cu toții cu ”descărcări” spontane ale depozitului ”memoriei alimentare” – o memorie încărcată
din primele zile ale vieții noastre, în pântecele mamei.
Am rememorat gusturi, mirosuri, texturi alimentare – am putut simți efectiv aromele unor vechi alimente și
mâncăruri.
Au apărut pofte incredibile – de alimente mai mult sau mai puțin indigeste – dar toate legate de ”confortul
emoțional” pe care acestea le-a creat, într-o anumită perioadă.
Oamenii folosesc alimentele pe post de ”obicei de consolare” – această setare începând din copilărie.
Dulciurile sunt cel mai frecvent folosite în acest scop, din multiple motive:
 gustul dulce amintește corpului de ”alcalin-ul” de care au nevoie toate celulele (gustul dulce este cel
alcalin, gustul acid/acru este cel acid)
 gustul dulce amintește de fructe, alimentele cel mai ușor digerat, hrana primordială ”din Paradis” a
oamenilor care trăiau secular
 gustul dulce este asociat de la început cu starea de plăcere, de bine pe care o creează în corpul nostru
echilibrarea glicemiei (slăbiciunea suprarenalelor, cu care toți ne naștem de câteva generații bune determină
hipoglicemii intense, cu starea de foame dureroasă, cu tremurături și dinsconfort maxim, inclusiv la
bebeluși – care în momentul în care sunt alimentați consumă lacom ceea ce li se dă, de parcă ar muri de
foame dacă nu ar face-o! – această lăcomie este doar un semn foarte clar al slăbiciunii suprarenalelor cu
care s-au născut acei copiii).
După consumul de dulce rafinat (zahăr), cu toții avem o stare de slăbiciune, confuzie mentală și amețeală
(ca o ușoară beție – pentru că zahărul rafinat este tranformat în corp în alcool!), dar mai ales o stare de
uitare rapidă. Uităm toată suferința, tot disconfortul, toată nefericirea pe care am simțit-o datorită
hipoglicemiei sau altor neplăceri interioare sau exterioare. Și suntem ”fericiți”. Pentru o perioadă scurtă de
timp, întrucât starea de neplăcere reapare.
După o hiperglicemie de scurtă durată și o tentativă a corpului de echilibrare a glicemiei – reapare
hipoglicemia – și trebuie iar să consumăm ceva dulce!
Principiul dependențelor de droguri este nevoia de a consuma iar și iar acea substanță, pentru scurta stare
de bine pe care o dă – zahărul este unul dintre cele mai puternice droguri cunoscute!
La ”paritate” cu sarea – care este un alt ”drog” ce dă o dependență la fel de mare (să nu vă mire afirmația –
curând voi detalia totul în noua mea carte, ”Sănătate 5D”).
Corpul nostru își amintește continuu de gusturile de prăjit, de făinos, de ”ronțăială”, de mâncare gătită ”ca
la mama acasă” (când eram copiii și eram ținuți în totală dependență față de mâncarea mamei sau
comportamentul părinților).
În timpul detoxifierii prin dietă cu hrana vie (fructe și legume crude) – organismul trece prin multe stări de
reamintire, la fel cum trece prin stări de ”curățenie” și ”eliminare” – care pot fi deosebit de neplăcute. Toate
aceste curățenii pot apare la multe nivele.
La nivel fizic – sunt deja familiare eliminările digestive, urinare, respiratorii, prin piele sau prin mucoase.
20

Le-am descris și le voi mai descrie pe larg în articole și cărțile despre detoxifiere.
La nivel emoțional – apare curățenii intense, re-apar multe stări emoționale ”ne-procesate” – pe care nu le-
am trăit până la capăt, le-am ”anesteziat” doar cu vechi obiceiuri alimentare (dulciuri, făinoase, carne,
alcool, țigări etc etc) dar pentru vindecare – avem nevoie să le ”confruntăm”, să le înțelegem, să primim
”darul” pe care au să ni-l dea și să le lăsăm să dispară din ”depozitul” memorie noastre (”să le eliberăm” și
să ”ne” eliberăm).
Vom descoperi că suntem niște avari adunători de stări emoționale – că ne agățăm de amintirea suferințelor
noastre pentru a ne justifica neputințele și lipsa de energie (”Știi tu ce am pățit eu? Știi tu prin câte am
trecut eu?). Fiecare își prețuiește și slăvește suferința și experiențele trecute dureroase, de parcă ar fi bunuri
de preț – care îi sporesc, cumva identitatea în fața celorlalți. Dacă nu poți ”excela” în mai bine – de ce să nu
”excelezi” în ce-i mai rău?
Carolyne Myss, o autoare de succes publicată de Editura For you discută în mai multe dintre cărțile sale
despre ”ranologie” – adică oamenii se agață cu disperare de rănile lor – pentru a-și demonstra că există – că
au identitate – CĂ SUNT.
Vom descoperi în timpul detoxifierii prin dietă că avem mari dificultăți în a ne ierta pe noi înșine, în a ne
ierta greșelile făcute în viață, în a ne elibera de ele. Parcă ne face bine și ne-am obișnuit să ”mărșăluim” cu
”sentimentul de vinovăție” lipit pe frunte și nici nu ne trece prin cap să-l eliberăm, să ne dăm voie să trăim
fără el.
Toate aceste stări se vor răscoli în timpul detoxifierii prin dietă – și mulți oameni se sperie de ele mai rău
decât de agravările fizice care apar.
Sunt oameni care plâng din senin, în timpul detoxifierii prin dietă – și nu-și explică de ce o fac (câtă jale
neprocesată există în fiecare ființă umană! – iar detoxifierea ajută organismul să o elibereze). Alți oameni
râd ca istericii, din senin, aproape fără motiv (când îți dai seama de absurdul situației vieții noastre, cum ne
priponim singuri în lanțuri de sclavie – te apucă râsul!).
Unele persoane au stări de tristețe intensă (aproape spre depresie) – când realizează ceea ce li s-a întâmplat
în viață. Dar acestea sunt înlocuite ulterior de stări de bine, de ușurare, de eliberare, de fericire, de apreciere
a frumosului din jur, de apreciere a vieții, de apreciere a șansei pe care ți-o dă detoxifierea, de a redeveni tu
însuți, de a fi iar curat și frumos pe interior ca în copilărie. Dar cu toată înțelepciunea dobândită de adultul
care ești.
La nivel mental – este cel mai ”complicat” în timpul dietei prin detoxifiere.
Pentru că mintea este un ”computer” programat pentru supraviețuire, este conservatoare, fixistă, rigidă,
detestă schimbările, caută explicații pentru orice și se îndoiește de orice nu există în ”soft”-ul ei
predeterminat. Mintea adulților detestă schimbările, iar profunzimea celor declanșate de detoxifirea prin
dietă o înspăimântă de-a dreptul.
”Gândirea pozitivă” este o teorie frumoasă, dar când te confrunți zilnic cu miliarde de gânduri de grijă,
frică și amenințare – pierzi enorm de multă energie doar menținând câteva secunde un gând pozitiv.
Partea bună a detoxifierii prin dietă cu fructe și legume crude este aportul de energie vitală pe care îl aduce
și ajută Sinele să facă față atât îndoilelilor minții, cât și capriciilor emoțiilor sau reacțiilor fizice care apar.
Starea de energie crescută pe care o aduc în organism alimentele vii este ”salvarea” celor care încep dieta.
Pierderea acestei stări, cu fiecare masă ”gătită” – aduce contrastul necesar pentru a motiva continuarea
procesului.
Amintirile alimentelor din trecut se șterg, încetul cu încetul.
Pe măsură ce toate celulele corpului își primesc combustibilul ”corect”, de care au nevoie, pe măsură ce
organismul reușește să elimine din toxinele care blocau spațiile dintre celule, de la nivelul capului și până la
degetele de la picioare – corpul reușește să re-seteze complet memoria ”alimentară”.
Cel mai greu este să te dezobișnuiești de ”mâncarea de consolare”.
Când ești obosit, supărat sau contrariat – prima consolare vine prin folosirea gurii. Pentru fumători –
aprinderea țigării înseamnă amintirea biberonului copilăriei, băgat în gură la orice semn de disconfort.
Pentru nefumători – mâncarea sau băutura joacă același rol.
Apa – nu prea poate fi folosită pe post de aliment de consolare. Pentru că este ”impersonală”, nu are nici un
gust – ea este doar un mediu neutru – care spală și hidratează.
Sucurile, artificiale sau naturale, alcoolul, cafeaua, cacaoa și chiar ceaiurile de toate culorile (negru, verde,
alb etc) sunt folosite cu succes pe post de ”alimente de consolare”.
Fructele și legumele pot fi cu greu folosite drept alimente de consolare. Pentru că nu poți mânca prea mult
odată (nu mai intră, efectiv, în stomac! – datorită conținutului mare de apă) și când este gata, este gata.
Ori mâncarea de consolare este acea mâncare care ”intră” în organism excesiv (uitați-vă la mâncătorii de
21

semințe – care nu se mai opresc, chiar dacă îi ustură limba și li s-au crăpat buzele) – sau la mâncătorii de
carne ori dulciuri. O tavă de prăjituri nu este destul!
Doar mâncarea gătită poate fi folosită pe post de ”mâncare de consolare”!
Mâncarea crudă nu mai îndeplinește această funcție! Mâncarea ”crudă” hrănește, și atât. Și ne trimite să
căutăm ”consolarea” în altă parte – sau mai degrabă – ne trimite să ne rezolvăm ”dilemele” și să mai lăsăm
odată în pace organismul fizic, să nu-l mai încărcăm inutil cu frustrările și nemulțumirile noastre
nesoluționate.
Mâncarea crudă, hrana vie – este exact ca o mamă fermă – care își hrănește sănătos copiii – și apoi îi pune
să-și asume responsabilitatea pentru activitatea și creațiile lor din planul fizic.
Mâncarea gătită este precum o mamă sufocantă, excesivă, care dorește să se simtă ea bine că și-a hrănit
copiii cu ce știe ea că trebuie, și se simte bine când ceilalți AU NEVOIE de ea cât mai mult timp (sunt
mame care își hrănesc continuu copiii până la 50-60 de ani și peste!).
Mâncarea crudă te face să economisești timp și să ai destulă energie pentru a-ți pune întrebări importante și
fundamentale legate de Sine, de propria viață, de ce este important pentru tine și ce nu este chiar vital!
Mâncarea gătită îți ia tot timpul și energia cu procesul de gătire, mâncare, digestie și eliminare și te ține
într-o stare de semi-adormire și inconștiență, perpetuat de la o zi la alta.
Am realizat cât de adânci sunt obișnuințele noastre, când am constatat cât de dependenți eram de
”confortul” ritualului mesei – cu toată lumea așezată la masa de prânz și împărțind din oala de supă
aburindă. Când n-a mai existat hrana ”aburindă” – parcă s-a făcut un mare gol în programul nostru.
Săptămâni întregi mi s-a părut ciudat să mănânc fructe la masa de prânz. Sau să beau doar un smoothie,
pregătit în câteva minute și gata.
Parcă lipsea ceva…..extrem de familiar, parcă pierdusem ceva personal, chiar tangibil!
Atunci am realizat cât de ”legați” suntem de toate rutinele vieții noastre – în spatele cărora căutăm confort
și consolare.
Hrana vie din dieta de detoxifiere – hrană preparată ușor (cureți fructele și le mănânci, cureți legumele și le
mănânci – fără rețete complicate – corpul nu le mai agreează, începe și se obișnuiește cu simplitatea)
schimbă complet viața persoanei implicată în procesul de vindecare.
O face conștientă de toate rutinele, obișnuințele și ”ritualurile” anterioare.
Hrana vie introdusă în corpul nostru va ”răscoli” și ”stârni” toate amintirile îngropate în depozitele ADN-
ului nostru. Procesul este util pentru vindecarea interioară.
Veți dobândi o stare de bine, de claritate mentală și de liniște interioară extraordinară – pe care le veți putea
ulterior folosi pentru a vă redefini viața și a vă redefini ca valoare.
Veți înțelege că vindecarea nu înseamnă doar dispariția simptomelor fizice.
Veți înțelege că vindecarea înseamnă o ”renovare” completă a întregii dv ființe, o ”revizie capitală” atât a
mașinii fizice a organismului, cât și a ”motorului” (a energiei sale interioare).
Și vă veți descoperi pentru prima oară cine sunteți cu adevărat.
Iar această revelație merită întregul proces.
Conduceți detoxifierea prin dietă la fel cum conduceți o mașină.
Pedala ”accelerație” este reprezentată de fructe (cât mai coapte și crude, neprelucrate termic) și de postul cu
sucuri (apă cu lămâie, sau suc de fructe) sau postul cu apă distilată
Pedala ”frână” este reprezentată de legumele crude, de legumele gătite și de alte alimente preparate termic.
Funcție de starea corpului dv (ca la orice mașină, starea drumului determină viteza de ”croazieră”) apăsați
un pic pe pedala accelerație, mai puneți frână, iar accelerație, iar frână – funcție de răspunsul primit de la
corp.
Detoxifierea la viteză prea mare (cu fructe sau post) a unui corp extrem de intoxicat duce la agravări
importante (se cunosc multe cazuri de persoane aflate în acidoza importantă, care în timpul dietei cu fructe
s-au agravat atât de tare încât au necesitat internarea în spital și reechilibrare parenterală, cu oprirea
întregului proces de detoxifiere – pentru a se putea recupera).
În timpul detoxifierii, persoana realizează pentru prima oară gradul de intoxicare al corpului fizic – pentru
că totul devine evident, totul iese la suprafață – acidoza, deshidratarea, proasta funcție renală, a intestinului
gros – totul este ”vizibil” și perceptibil la maxim. Fructele sunt atât de puternice în efectul lor expansiv, de
curățenie, încât multe persoane nici nu le pot folosi, la început, în dieta de detoxifiere. Pentru că îi
agravează ”instant”.
Se recomandă o detoxifiere treptată, pas cu pas, în viteza pe care o poate duce corpul fizic. Cu frâne ușoare
22

sau mai mari, dar continuând mereu procesul.


În cartea noastră: ”Pus și simplu….vindecare” – vă descriem variante teoretice de detoxifieri, și vă relatăm
propria noastră experiență.
Este important să începeți procesul, să vă familiarizați cu reacțiile corpului și apoi, să vă angajați constant
în drumul personal de vindecare.
Cât va dura? Unii spun că atâtea luni, câți ani de intoxicație are persoana! Adică, dacă aveți 40 de ani, la
momentul în care începeți detoxifierea, vă așteaptă minim 40 de luni de dietă cât mai ”vie” pentru a putea
echilibra corpul care a fost intoxicat. Dacă aveți 20 de ani, minim 20 de luni și tot așa. Uneori merge mai
repede, alteori merge mai lent. Depinde de organism și de toxicitatea acestuia.
Nu mai există corp fizic sănătos și echilibrat în lumea civilizată (dacă mai sunt persoane sănătoase, acestea
nu ies în evidență în ”societatea” bolnavă în care trăim, așa că nu-i putem înțelege și cunoaște). Întrebarea
nu este DACĂ suntem intoxicați, ci CÂT de intoxicați suntem.
Dr. Morse spunea că oamenii se nasc cu două culori ale irisului ochilor – albaștri-azurii și negrii. Aceste
variante indică o ”genetică” puternică, gene puternice moștenite de la părinți.
Toate celelalte varietăți de culoare – de la ochii albaștrii cenușii, la cei verzi, căprui și alte nuanțe indică
diferite grade de intoxicație limfatică cronică. Cu cât ochii sunt mai închiși la culoare, cu atât intoxicația
este mai cronică și munca de detoxifiere va fi mai îndelungată.
Kristina Bucharam Charillo este o militantă a dietei raw-vegane – ce are propriul site pe Net – și într-un
videoclip spectaculos, prezintă cum i s-a schimbat culoarea ochilor după 7-8 ani de dietă raw-vegană – de
la maro închis la albaștrii. http://www.youtube.com/watch?v=pSPU4fCfyzc
Încă mai are de lucru, evident, dar evoluția este spectaculoasă și confirmă teoria dr. Morse.
Cât avem de lucru pentru curățarea corpului fizic o va spune culoarea ochilor noștri. Nu vă opriți până nu
aveți ochii albaștri (cei cu ochii deschiși) sau negri clar (la cei cu ochii negrii se văd mai dificil depozitele
limfatice la nivelul irisului, dar poze făcute cu telefonul și mărite pe calculator sunt foarte utile).
Detoxifierea se oprește când NI SE LUMINEAZĂ OCHII, pentru a putea vedea clar și limpede în jurul
nostru.
Interesant că în popor, se spune că oamenii cu ochii albaștrii azurii sau negrii ”deoache” – adică uitându-se
la o altă persoană, îi pot modifica energetica și starea.
Este vorba exact de persoane puternice, ”curate” fizic, care își pot folosi după bunul plac energia propriului
corp, inclusiv influențând starea altor persoane (dacă în bine sau în rău, asta este alegerea fiecăruia!). Ideea
fundamentală a detoxifierii este că TOȚI AVEM amintirea acestei puteri în organismul nostru, toți știm să
ne folosim de energia imensă ce-și are sursa în propriile noastre celule.
Dar suntem prea ”înecați” în toxicitatea sistemului limfatic și a spațiilor intestițiale (dintre celule), iar ochii
noștri șterși și cu lumina stinsă, sunt o dovadă a gradului de intoxicație.
La fel cum vor fi un ”semnal” al curățeniei, pe măsură ce continuăm dieta.
Multe persoane se simt rău după 4-5-6 luni de detoxifiere – în sensul fizic sau emoțional – dar constată că
ochii li se limpezesc, se deschid la culoare, că pielea arată mult mai bine și că ceva se schimbă în corpul
lor. Aveți semnale clare ale procesului de curățenie interioară, când vă uitați în fiecare zi în oglindă!
Spor la treabă tuturor celor aflați în demersul detoxifierii prin dietă! Continuați procesul, chiar dacă faceți
pași înapoi sau pe lături. Reluați-l de acolo de unde l-ați întrerupt, de fiecare dată!
Mergeți înainte!

“LINIA DE MIJLOC” ÎN DIETĂ ȘI DETOXIFIERE


“ Vine în moment în viața fiecăruia dintre noi când ”deschidem” ochii și începem să înțelegem ceea ce ni se
întâmplă și percepem fragmente de adevăr, ascunse printre bucăți întregi de legende și mituri. O criză
personală, o problemă serioasă de sănătate sau alte tulburări ale rutinei vieții ne silesc să ne uităm la lume
în mod diferit. Și să o înțelegem altfel decât ni se tot spune.
Personal, am început demersul pentru vindecarea și detoxifierea corpului prin dietă și produse naturale
aflând direct și prin intermediul pacienților mei – despre ce se întâmplă cu organismul nostru și despre
abuzurile la care îl supunem, inconștient și continuu, întreaga viață.
De multe ori, poziția mea de terapeut a fost vehementă, uneori chiar exagerată. Noroc de cei din jurul meu,
de pacienți și de cei apropiați, că-mi atrag atenția asupra pericolelor ”pozițiilor” extreme și-mi reamintesc
despre virtuțile răbdării și așteptării momentului potrivit.
23

Dacă un teren agricol a fost poluat ani de zile cu substanțe chimice, are nevoie de minim 7-10 ani să fie
lăsat în pace, pentru a-și reface echilibrul perturbat. Condiția esențială este să nu-i mai adaugi substanțe
chimice și să permiți Naturii să-și deruleze procesele proprii de vindecare.
La fel, în corpul nostru, există mecanisme proprii de refacere și regenerare, Creatorul înzestrându-ne cu o
minunăție de ”mașină biologică” dotată cu tot ce are nevoie. Dacă nu o mai poluăm cu substanțe chimice
și-i permitem să-și desfășoare în bune condiții activitatea, se auto-echilibrează. Dieta preponderent cu
fructe și legume crude, despre care vom discuta repetat în acest an – pune organismul în cele mai bune
condiții pentru vindecare și regenerare.
Dar acest lucru NU se întâmplă peste noapte.
Toți cei care au dorit trecerea la dietă rapid, în mod exclusiv, tăind dintr-o dată totul din vechile ”obiceiuri”
– oricât de nesănătoase sunt acestea – au suferit reacții intense tip ”respingere” – atât din partea corpului
(obișnuit într-un anumit fel), cât mai ales a minții și emoțiilor (obiceiurile vechi nu dispar peste noapte!).
Știu că dorim să ne vindecăm ”instant” – dar am aflat că în domeniul corpului NU FUNȚIONEAZĂ legile
comerciale ”omenești” – ACUM! În clipa aceasta!
Societatea modernă ne-a obișnuit cu ideea de ”iei o pilulă pentru orice și va trece!”
Iar acest MIT – al pastilei care vindecă boala – costă oamenii starea de sănătate precară în care se află, în
prezent, majoritatea.
Medicina naturală și dieta cât mai apropiată de Natură, cu fructe și legume crude reprezintă soluția pentru
refacerea și regenerarea corpului omenesc – dar este o soluție care necesită timp, implică asumarea
responsabilității pentru propria alimentație și un stil de viață sănătos – și respectă legile biologice ale
”schimbărilor gradate și treptate”.
Este foarte important să vă ascultați mereu organismul. Acesta vă spune de fiecare dată când ”ați exagerat”
cu ceva, sau când nu mai vrea ceva. Sau vă va cere insistent altceva.
Dacă apare pofta pentru ceva din Natură (un anume fruct sau o anume legumă ori altceva natural) veți știi
că organismul are nevoie de acel ceva.
Dacă apare pofta pentru ceva ”artificial” tip stimulent – precum ciocolată, dulciuri, patiserie, ronțăieli,
țigări, cafea, ceai negru sau verde, alimente prăjite sau tip fast-food, sucuri acidulate sau altele – veți știi că
este o reacție atât a minții (care s-a obișnuit cu o anume stare de confort indusă de consumul de o viață de
excitante) cât și a corpului (suprarenalele multor oameni sunt atât de slăbite, atât de nefuncționale, încât
numai anumiți stimulenți îi mai țin pe oameni ”în picioare”).
Dacă o persoană oprește brusc consumul tuturor stimulenților – efectiv ”va cădea din picioare” – de
slăbiciune. Persoanele care au încercat acest tip de tranziție tip ”tot sau nimic” înțeleg despre ce vorbesc!
Da, este adevărat că dieta ”fără foc”, cu fructe și legume proaspete și crude – este mult mai sănătoasă decât
cea formată din alimente gătite, prelucrate termic, ”omorâte” prin foc. Dar trecerea de la dieta ”obișnuită”
la cea ”sănătoasă” se poate face doar foarte lent, treptat – pas cu pas, zi după zi, în ritmul anotimpurilor și
produselor disponibile pe piață și într-o perioadă de 1-2-3 ani de zile. Pare mult timp, dar gândiți-vă că
vindecarea înseamnă SCHIMBAREA completă a stilului de viață, inclusiv a regimului alimentar.
Orice schimbare bruscă naște rezistență mare. Din partea tuturor.
Când persoana se confruntă cu o problemă de sănătate serioasă (tip cancer, afecțiuni auto-imună sau
neurologică) și este nevoită să schimbe brusc dieta – există varianta ”ritmicității” dietei – care ajută la mai
buna toleranță a schimbării. Astfel, se poate ține o dietă 6 zile pe săptămână, cu ziua a 7-a ”liberă” – zi în
care persoana poate mânca orice dorește. Sau ritmul de 5 cu 2 (5 zile dietă, cu 2 zile libere). Sau orice alt
ritm simte persoana că poate urma. Important este să se simtă confortabil cu ”ritmicitatea” și zilele de dietă
să fie mult mai numeroase decât cele ”libere”.
În articolele de pe site veți găsi multe informații despre alimentele care crează ACIDOZĂ și despre modul
în care această acidoză afectează organismul nostru.
De asemenea, vor exista informații despre alimentele ”alcalinizante” – cele care ajută organismul să se
vindece, să funcționeze mai bine.
Intr-o dietă de detoxifiere, este important ca minim 70-80% să fie alimente care alcalinizează. Pot exista
zile cu 100% alimente alcalinizante și zile cu mai puțin.
În procesul de dietă și detoxifiere, ”linia de mijloc” – găsirea variantei medii cea mai convenabilă pentru
persoana în cauză – este scopul principal.
Fiecare își poate ajusta și adapta dieta la posibilitățile corpului fizic și ale condițiilor sociale.
Important este să păstreze ”liniile generale”:
24

 ALCALINIZAREA corpului preponderentă


 CONTINUAREA dietei suficient de mult timp.
Chiar dacă vă mai abateți de la dietă, chiar dacă obișnuințele își cer ”tributul” – mai ales în zilele cu
oboseală și suprasolicitare, la întâlnirile familiale sau sociale sau în alte împrejurări – întoarceți-vă iar și iar
la dietă.
Mergeți înainte.
Nu contează de câte ori ”dați pe lângă”.
Inițiați și continuați procesul de vindecare.
Aveți răbdare ca organismul dv să-și recapete buna funcționare a mecanismelor naturale de vindecare și
regenerare. Pe care le are, din plin!
Orice se vindecă!
Nu există afecțiune a corpului nostru pe care acesta să nu știe să o echilibreze.
Este important doar să-l ajutăm să-și amintească.
Să-l punem în cele mai bune condiții de funcționare.
Mașina dv ajunge periodic la revizie. De asemenea, aveți grijă de calitatea combustibilului pe care îl puneți
în rezervorul ei.
Aveți măcar atâta grijă și de corpul dv fizic.
Este cea mai de preț ”mașină” pe care o aveți pe Pământ.
Evitați ”forțajele”, încercați să nu faceți excese (de câte ori este posibil) și indiferent de ”incidente” sau
”accidente” – continuați detoxifierea și dieta.
Spor la treabă!

DIN NOU, DESPRE ALIMENTAȚIE


Din nou, despre alimentație.
 efectele biologice și energetice ale alimentelor
 diferențierea nevoilor alimentare pe sexe
Dieta de detoxifiere pe care o urmez și studiez de circa 9 luni de zile îmi prilejuiește diferite descoperiri
personale, pe care le confirm citind din experiențele altor persoane sau din cărțile unor experți în nutriție.
În prezentul articol, voi împărtăși cu toți cei aflați în procesul detoxifierii prin dietă ce am observat direct
legat de două subiecte importante:
 efectele diferitelor categorii de alimente – la diferite nivele (corp fizic, emoțional, mental)
 și nevoile alimentare diferite ale femeilor și bărbaților (desigur, și ale copiilor – dar ei sunt o categorie
separată, și ar merita un articol întreg doar pentru dieta copiilor).
Efectele diferitelor categorii de alimente.
Dieta de detoxifiere a permis oportunitatea consumării unor perioade de timp a diferite alimente în mod
unic (dieta monofruct, sau monolegumă) și astfel, am avut ocazia să observ efectele diferitelor componente
alimentare asupra organismului. În vechile dieta, chiar și în cea macrobiotică sau vegetariană, am consumat
totdeauna amestecuri de legume, de alimente – niciodata alimente simple, ca atare. Nici măcar nu m-am
gandit că ar fi interesant să fac acest lucru ca experiment. Dar în dieta de detoxifiere, principiul general
fiind SIMPLIFICAREA (să-i dau de lucru tubului digestiv cât mai puțin, pentru a economisi din energia
folosită cu digestia și o o folosi pentru vindecare) – am avut experiența consumării unor perioade (chiar
zile) a doar un singur fel de aliment – și am putut observa direct acțiunea unora sau altora dintre ele.
Pentru că suntem două persoane implicate în dieta de detoxifiere și experiențele noastre sunt o parte
comune și o parte diferite – voi discuta din ceea ce ni se întâmplă și ce am observat noi, în ultimile luni de
dietă.
1) Lactatele – au fost oprite de mult din alimentație, datorită regimului macrobiotic. Ocazional sau
incidental, am venit în contact cu ceva conținând lactat (brânză sau unt sau smântână) și reacția a fost
instantanee – fizic: nas înfundat și mucus, secreții nazale apoase și mucoase, strănuturi, dureri de cap
(tâmple, ceafă), amețeli, dureri de ochi (ochi grei), dureri intestinale și gaze, balonare, ulterior, eliminare de
scaun lipicios și urât mirositor, cu dificultate (constipație), emoțional și mental: stare de sedare mentală,
somnolență, lipsa atenției, dificultăți de memorie evidente, văicăreală și stare de victimizare, ”plâns de
25

milă” (povestit câte nedreptăți a suferit ”bietul de mine”). La partener – sforăit noaptea evident (fără lactate
– nu sforăie deloc!) și reacții cutanate+++ (erupții, mâncărimi etc) după consum lactate.
2) Ouă – au fost oprite din alimentație – ocazional, unul dintre noi le-am mai consumat în diferite
salate/produse – cu reacție clară: fizic – indurație musculară, mușchi tensionați, mai ales la nivelul spatelui,
dureri articulare evidente, mai ales la nivelul umerilor și genunchilor, emoțional și mental: stare de agitație,
nevoie de socializare, de vorbit, de bârfit, de aflat ce mai fac ceilalți (nevoie de ”cotcodăcit”! o numim noi),
nevoie aproape irezistibilă de a judeca, a evalua, a aprecia tot și toate – mintea este atât de agitată, trece de
la un subiect la altul cu atâta viteză, este atât de alertă – încât produce o stare de acțiune și tensiune
musculară continuă. În schimb, dificultatea de a vedea ”imaginea de ansamblu” sau de a discuta lucruri
prea serioase (după consum incidental de ouă – mereu ne trezim că ne cumpărăm ”revistuțe de scandal” sau
ne atrag pe Net ”bârfele”).
3) Carnea – este oprită din dietă, dar apare consum ocazional (în special pește, fructe de mare, dar
ocazional și vită sau orice alt fel de carne). După consum apar multe reacții: fizic – inițial stare generală de
căldură, fierbințeală în stomac (acum știm că este acidoza), care cere dulce sau lichide multe (intră și puțină
bere, chiar și vin – după aceea), apoi stare de slăbiciune și amețeală generală, urmată de o stare de agitație,
contractură musculară generală, nevoie de mișcare fizică, nevoie de exerciții (știm că este efectul
neutrotransmițătorilor – adrenalină, noradrenalină – din carne). Emoțional și mental: stare de agitație, de
fugă de idei, de ușoară iritabilitate și agresivitate (parcă toată lumea are ceva cu noi), nevoia de discuții în
contradictoriu și mai ales, nevoia de ”a avea dreptate” (apare ”lupta pentru dreptate”), intoleranță la opiniile
celorlalți, nevoie de dominație (”eu știu mai bine”). La 24 ore după consum – apare o stare de rău general,
cu slăbiciune, dureri intestinale, scaune moi, explozive, urât mirositoare, erupții cutanate diferite (mai ales
pe față, pe brațe, tip coșuri, tip foliculită), dureri la nivelul rinichilor și usturimi la urinare. Starea dureaza
câteva zile și dispare, dacă nu se repetă consumul. După pește și fructe de mare, starea durează circa 3-4
zile, după orice alt fel de carne, circa 7 zile.
4) Sare – am oprit complet de circa 2 ani sarea din alimentație (datorită indicațiilor dr. Gerson, specialistul
în dieta anti-cancer – care leagă consumul de sare ale europenilor de creșterea incidenței tuturor tipurilor de
cancer). Am descoperit gustul natural al tuturor alimentelor și am descoperit că sunt legume ”sărate” în
mod natural, adică bogate în sodiu – precum ceapa, usturoiul, mărarul, prazul, avocado, alge tip Dulse,
Wakame etc dar și peștele, fructele de mare și toate produsele din carne. Efectiv pot simți sarea din aceste
produse – comparativ cu altele. De câte ori am consumat incidental alimente care conțineau sare (mâncare
gătită) – a apărut fizic o senzație de amorțeală a limbii, umflarea pleoapelor superioare a ochilor și umflarea
gleznelor, apoi o stare de contractură la nivelul stomacului, bolboroseli și contracturi intestinale cu
eliminare de gaze, o stare de frison și amorțeală în întreg corpul (eu am numit-o senzație tip ”intoxicație” –
prima oară când a apărut – după o pauză de 6 luni de sare – a durat 2 ore și m-a speriat teribil – apoi, m-am
obișnuit cu ea și o leg de consumul de sare – pentru că apare de fiecare dată! după perioade de pauze). Iar
emoțional și mental: o stare de încordare, de închidere, mai ales la nivelul spatelui (parcă ”mă închid în
carapace”, parcă îmi închid ceva din față – eu simt că-mi închid inima, că nu mai pot sta cu ea ”deschisă”).
Sarea este necesară mai ales pentru mâncarea gătită, prelucrată termic – care prin acest procesul, își pierde
sodiul. Legumele gătite NU AU NICI UN GUST. Am constatat și eu acest lucru. Legumele crude – sunt
pline de arome și savori (mai ales cele bio, crescute în grădină). Lactatele sunt pline ochi de sare (pentru că
toate animalele sunt hrănite cu sare, să bea multă apă și să producă mult lapte), la fel și carnea (gătită, n-are
nici un gust) sau ouăle. Așa că sarea vine ”la pachet” cu celelalte alimente producătoare de acidoză și nu
mai avem cum să evaluăm influența ei directă asupra noastră. Personal, am descoperit că sarea este ”o
otravă” pentru corpul nostru – mă refer la sarea cristalizată, sarea de pământ pe care o folosim zilnic. Și că
organismul meu se simte mult mai bine cu sodiul din legume (pentru că plantele preiau sărurile din pământ
și le ”încarcă” biologic, devenind mult mai digeste pentru ființa umană). Ocazional, mă apucă câte o
”poftă” de salată de avocado cu castraveți și mărar – și atunci știu că organismul meu are nevoie de
sodiu/săruri. Sau de orice fel de salată cu ceapă sau praz.
5) Legumele – au majoritatea un efect acid asupra organismului, mai ales când nu sunt bine mestecate.
Pentru că majoritatea sunt fibroase și destul de greu de mestecat – iar oamenii nu mai sunt obișnuiți să
mestece bine – le înghițim parțial nemestecate (și mulți le eliminăm ca atare prin scaun, pentru că tubul
digestiv nu este în stare să le prelucreze – fiind la fel de slăbit precum digestia bucală!). Mă simt bine cu
ele, dar îmi scad un pic energia mentală și puterea de concentrare (apare o discretă somnolență după
consumul unei salate de legume). În schimb, îmi dau o stare de bine fizic, parcă am mai multă forță fizică și
mai multă rezistență la eforturi fizice. Se pare că dr. Morse are dreptate, că ele ajută cu adevărat la refacerea
rezervelor musculare și la rezistența la efort a corpului. Partenerul meu are o experiență diferită cu
legumele – acestea îi crează adesea acidoză gastrică și intestinală, dureri intestinale, gaze și stare de
26

somnolență marcată. Uneori și erupții pe piele, destul de pruriginoase. În schimb, le primește foarte bine
alături de un pește, sau fructe de mare sau o bucățică de carne. Atunci – se pare că legumele ajută la
digestia acestei proteine mai grele. Și ca reacție fizică – combinația pește cu legume dă doar somnolența și
nevoia de odihnă prelungită, care apare după consumul de carne (la bărbați este diferit decât la femei, vom
discuta imediat). Legumele pot fi consumate rareori singure – doar un singur fel – roșiile foarte dulci,
morcovii, varza sunt printre puținele exemple de legume ce pot fi mâncate ca atare. Restul necesită
combinații – pentru ameliorarea gustului și digestibilitate.
6) Fructele – sunt ”nectarul” nostru – pepenii dulci ai acestei veri fiind ”vedetele” consumului – și cele care
ne-au dat starea cea mai bună – fizică, emoțională și mentală. Claritate mentală, stare de bunădispoziție și
plenitudine în stomac și intestine, plus eliminare regulată și abundentă de scaun și urină – cu senzație de
curățenie interioară. Am reușit vara aceasta zile întregi de ”monofruct” – doar de pepeni (și în primăvară –
zile de cireșe) – observând reacția corpului. Am putut face dieta cu fructe stând acasă, în relativă izolare –
de câte ori am ieșit în social – a fost dificil. Pentru că simțul mirosului s-a amplificat – și mirosul de
mâncare gătită (omniprezent!) devine agresiv până la a declanșa senzații fizice marcate (slăbiciunea
picioarelor, tremurat, chiar stare de leșin) – așa că am nevoie să consum legume și ocazional, legume gătite
– care îmi mai ”atrofiază” sensibilitățile și reacțiile. Deși simțul mirosului intensificat m-a ajutat să percep
și mirosul florilor de cireș și de măr într-o livadă înflorită, sau mirosul iasomiei în floare – sau a ierbii crude
proaspăt taiate. Putem face diferențierea clară între un fruct dulce, copt și cules la timp – față de fructe
culese crude, sau fructe ”ajutate” în creștere – care nu au nici un gust. Deja cunoștem un fruct după textură,
miros și după prima îmbucătură. La început, fructele au declanșat reacții intestinale intense (balonări,
dureri, crampe, scaune frecvente) – dar treptat, corpul s-a obișnuit cu consumul lor în cantitate mare, am
învățat și să le mestecăm mai bine (nu ne iese totdeauna) și organismul le tolerează mult mai bine. Chiar ”le
cere” – mai ales când avem eforturi intelectuale de făcut (creierul funcționează excelent doar pe fructe). În
schimb, eforturile fizice cer mereu puține legume (la mine) sau puțină carne cu legume (la partener).
7) Uleiurile și semințele – au fost și ele scoase complet din dietă – când se regăsesc incidental într-o dietă
(de regulă uleiul combinat cu sarea) – la mine apare o reacție instantanee de blocaj a nasului (parcă aș
mânca lactate) și mucus (secreții) – începe să-mi curgă nasul. Apoi apare uscăciunea gâtului, îmi dreg
gâtul, îmi vine să tușesc, și apare o tuse seacă ocazională. Mental, apare somnolența și ceața mentală cu
care m-am obișnuit de la mâncarea gătită. Alunele, caju și nucile îmi dau crampe și cârcei în mușchi, și
ocazional senzație de nod în gât. Situația mea este mai specială – pentru că intoxicația mea cu ulei este
maximă (din nefericire, alimentația macrobiotică a presupus consum frecvent de alimente gătite la baia de
ulei – așa că am avut o ”supradoză” de uleiuri prăjite în ultimii ani – care mi-au blocat complet sistemul
limfatic, și au declanșat apariția unei xantelasme – depunere de colesterol în colțul intern al ochilor. Așa că
la mine este în prezent o interdicție absolută la consumul de ulei sau semințe (surse de ulei) – următorii
ani). În schimb, cei care pot tolera uleiul sau semințele – pot consuma mici cantități ocazional, fără reacții
deosebite.
8) Apa – datorită consumului crescut de fructe apoase (mai ales pepeni) nevoia de consum de apă a scăzut
dramatic. 1-2 pahare pe zi cel mult sunt suficiente în zilele de pepeni (practic, este doar apa cu care iau
remediile gemoterapice sau tincturile). Dr. Morse spunea că organismul nostru preferă ”apa vie” filtrată
prin fructele plantelor – apei din pământ (de multe ori o apă ”moartă” – o apă cu minerale – pe care corpul
nu le poate folosi când are suprarenalele slăbite – adică la 99,9% dintre oameni). De aceea am simțit mereu
că acele cure cu apă mult lăudate în toate revistele naturale – nu prea funcționează. Și dau stări ciudate – nu
stările de bine așteptate. În zilele foarte călduroase și la drum lung, corpul simte nevoia să consume apă.
Dar dacă am la îndemână pepene sau struguri, voi prefera consumul lor pe post de ”mâncare și apă”. În
acest fel, am terminat și cu discuția ”care apă este mai bună de consumat”. Pentru că răspunsul a devenit
”cea din fructe”. În ceea ce privește apa de la robinet sau cea îmbuteliată – o folosesc pe cea îmbuteliată din
considerente igienice (măcar nu are ouă de paraziți în ea și reziduuri din conductele prin care trece, precum
cea de la robinet). Cea de la robinet oricum este folosită pentru spălat fructe și legume și pentru dușuri și
igiena zilnică – așa că oricum intră în corpul nostru – PRIN PIELE.
Nevoile alimentare ale femeilor:
 în dieta prin detoxifiere – am observat că atât femeilor, cât și bărbaților – le merge bine și le plac fructele.
Chiar dacă plăcerile și nevoile sunt individuale (fiecare preferă un alt fel și tip de fruct) – ideea generală
este că fructele reprezintă alimente agreate și bine primite de organismul ambilor.
 La fel și legumele – sunt acceptate și bine-primite – deși ele sunt mai degrabă dorite în combinații și
alături de alte alimente – nu ca atare. Astfel, la femei, nevoia a fost de puțin carbohidrați alături de salatele
de legume (cartof sau patată coaptă, orez integral fiert, paste integrale, sau chiar pâine integrală – 1-2 felii).
 Femeile au ”poftit” mai des după ceva lactat (mai ales iaurt și puțină brânză, combinată cu legume) și
27

după produse tip patiserie (covrigei, napolitane, grisine, ”ronțăieli”).


 Pentru femei a fost mai simplu să renunțe la carne (cu excepții, desigur), să prefere peștele (când a fost
cazul) sau fructele de mare – sau să țină dieta destul de ”corect” cu fructe și legume crude, ocazional
legume gătite.
 Pentru femei – a fost nevoie mai des de ”fierturi” din legume în perioadele reci (supe, ciorbe, legume
gătite la abur sau mâncăruri fierte scăzut)
Nevoie alimentare la bărbați:
 fructele și legumele crude au fost foarte bine tolerate
 legumele au fost preferate însoțind o bucată de carne (pește, fructe de mare) – acest fel fiind cel mai
acceptat și bine ”primit” de corp pentru masa de seară. Bărbații n-au simțit nevoia de ”făinos” – carnea cu
legume fiind destul de ”satisfăcătoare” ca masă (eventual, un pahar de vin bun, sau de bere – fiind
considerat un adaus interesant, desigur ocazional).
 Lactatele au fost foarte ușor de întrerupt/oprit de bărbați din dieta lor zilnică (se știe că la bărbați,
lactatele dau o stare de sedare, de somnolență, de ”înmuiere” generală și fizică, și emoțională. Bărbații
”papă-lapte”, care consumă multe lactate – urmare a alimentației de la ”mama acasă”, unde era dezirabil
comportamentul supus și servil – au probleme mari de adaptare socială și de asumare a rolurilor
masculine). În plus, lactatele constipă, îngrașă și creează evidente probleme de fertilitate și dinamică
sexuală. Lactatele au efect estrogen-like, efect tip feminizare, datorită conținutului crescut de estrogeni din
laptele de vacă. Așa că bărbații consumatori de lactate devin foarte supuși, blânzi, temători, victime sociale
sigure, stau ușor ”sub papucul” unei femei și nu-și asumă cu ușurință masculinitatea.
 Carnea – în schimb, a fost alimentul necesar în dieta bărbaților – datorită conținutului de
neutrotransmițători (adrenalină, noradrenalină) și stării tip dinamic, tonic, chiar agresiv pe care o produce.
Chiar dacă este un important creator de aciditate, precum toate alimentele animale, carnea reprezintă totuși
o sursă de neurotransmițători și un mare tonic al suprarenalelor (au simțit acest lucru pe pielea lor toți cei
care au ținut post și s-au trezit cu stări de slăbiciune și ”căzând” din picioare – fără carne și alte proteine).
De aceea, bărbații au nevoie în dieta lor de detoxifiere de 2-3 mese pe săptămână cu carne – pentru a-și
putea menține activitatea normală socială. Doar în izolare și repaus ei pot ține o dietă de detoxifiere cu
fructe și legume crude.
Avem multe alte experiențe interesante de împărtășit și de explorat în dieta prin detoxifiere.
Vom continua procesul în cadrul ”Școlii Sănătate 5D” pe care o vom începe din septembrie pe site. Lecțiile
teoretice, exercițiile practice și forum-ul de discuție vor reprezenta locul principal de monitorizare al
procesului de detoxifiere.
Întrucât experiența celor aflați de ceva timp în detoxifiere devine din ce în ce mai profundă, mai personală
și mai diferită decât a restului oamenilor aflați pe o dietă obișnuită, am decis să nu mai continui seria
articolelor de popularizare despre dietă și detoxifiere pentru publicul larg. Acesta va fi ultimul din serie.
Vor mai apare, ocazional, articole de informare – atunci când va exista ceva deosebit de comunicare.
In rest, majoritatea comunicărilor se vor muta pe Școala 5D – o parte restricționată a site-ului, rezervată
celor implicați și dedicați procesului de vindecare.
Există postate, până la ora actuală, suficiente articole de informare care să vă ghideze în drumul către
găsirea răspunsurilor.
Toamna aceasta – drumul nostru ia o altă direcție (schimbările sunt ”normalul” când te acordezi la energia
Naturii – pentru că Natura este mereu în schimbare).
”Fructul” acestui an de detoxifiere va fi Școala on-line ”Sănătate 5D” în care care vom preda multe noțiuni
de anatomie, biochimie, nutriție și reechilibrare emoțională și mentală.
Vom vedea cum va evalua proiectul nostru și vom urma Natura pe drumul care ne ghidează!
Vă doresc să vă bucurați de ultimele raze ale soarelui de vară și să vă încărcați bateriile energetice pentru
perioada de odihnă a anotimpului rece!

SEMNE ALE ACIDOZEI


(sau cât de ”intoxicați” suntem).
Observând cu atenție oamenii din jur, cu înțelegerea intelectuală, dar și cu trăirea personală a procesului
detoxifierii, încep să realizez, încetul cu încetul magnitudinea problemei cu care ne confruntăm cu toții.
28

Deja nu mai este o problemă dacă suntem sau nu ”intoxicați”.


Îmi este foarte clar că trăim cu toții stări din ce în ce mai profunde și complexe de intoxicație, care ne țin
corpul fizic la limita supraviețuirii, starea emoțională mereu ”pe muchie”, în pericol continuu de
dezechilibru la cea mai mică provocare, iar starea mentală într-o ceață și confuzie continue.
Acum problema care se pune este ”cât de intoxicat” sunt/suntem – atunci când ne confruntăm fiecare cu
propriile probleme.
Dietele de detoxifiere cu fructe și legume determină manifestarea clară a tuturor slăbiciunilor corpului
nostru fizic, determină ”exprimarea” clară și fără tăgadă a tuturor problemelor organelor noastre, dar și a
problemelor noastre emoționale și mentale.
Dar în afara acestora – care este bine să fie permanent supravegheate de un medic care cunoaște procesul de
detoxifiere și înțelege ghidarea acestuia (de preferat, un medic care a trecut sau trece prin acest proces
direct, personal) – există multe alte ”semne de intoxicație” care pot fi citite foarte clar și observate la noi
înșine și la cei din jurul nostru.
PIELEA – este primul loc în care observăm semnele ”acidozei” (acumulări de reziduuri acide în spțaiile
dintre celule, ca urmare a proastei filtrari a rinichilor, proastei eliminări la nivel intestinal și stagnării
limfatice din tot corpul).
Așa cum spuneam și în alte articole, pielea este considerată ”al treilea rinichi” și atunci când cei doi rinichi
pe care îi avem nu mai fac față și nu reușesc să elimine reziduurile acide proprii ale corpului (produsele de
deșeu ale miliardelor de celule care își îndeplinesc zilnic activitățile normale), atunci pielea își asumă
această funcție accesorie, de organ de excreție.
Observăm cum pielea începe să ”se încarce” funcțional la copiii – unde vedem apariția devreme a
”alunițelor” sau altor ”crescături” sau ”pete” de diferite culori (adesea maro, sau roșietice, sau albicioase) –
nimic altceva decât diferite depozite de reziduuri toxice ce nu pot fi eliminate (și sunt depozitate în
grăsimea subcutanată, pentru a nu dăuna organismului). Alunițele și petele maro sunt cel mai adesea
reziduuri de carbohidrați imposibil de asimilat și greu de eliminat (zahăr, făină, patiserii, înghețată, biscuiți,
pâine, paste etc). Petele și crescăturile roșii (uneori angioame, alteori pur și simplu vase dilatate) sunt
deformări ale pereților vaselor mici de sânge, determinate de reziduurile acide din spațiile din jurul
celulelor – ce nu pot fi eliminate prin transpirație sau direct prin piele (pt că ar ”arde” pielea, datorită
toxicității lor). Cel mai adesea sunt produși de reziduu din alimente precum carne, pește, lactate sau ouă
(proteine animale), sau alte proteine precum fasole, mazăre, năut, linte, soia sau alune (semințe, caju, nuci
etc).
Cei mai mulți dintre copiii se nasc cu o piele perfectă, netedă, mătăsoasă, fără nici o pată (cei care se nasc
cu ”semne” din naștere – au ”beneficiat” deja de reziduurile acide ale mamei lor (alimentația și condițiile
acesteia de viață au fost intens creatoare de reziduuri acide).
Treptat, cu fiecare an de viață, ca urmare a expunerii la alimenția intens acidă cu care oamenii sunt
”obișnuiți” de presiunea socială, apoi și prin încadrarea în stilul de viață extrem de stresant, pe care mamele
îl acceptă cu supunere – copiii încep să prezinte semne de slăbiciune a funcționării glandelor suprarenale
(glandele de stres) cu afectarea funcției rinichilor (vedem după cearcănele lor) și semne ale proastei
funcționări a intestinelor (constipație, cu un singur scaun ”chinuit” pe zi, este regula de eliminare la
majoritatea copiilor).
Și pielea lor începe să se ”murdărească” cu fel și fel de ”crescături” și alunițe, cu lipoame și chiar vergeturi
(fibre de colagen rupte – atunci când își pierd fermitatea – semnalând și o slăbiciune clară a glandelor
paratiroide, pe lângă cele deja amintite).
La adulți, deja apar ridurile foarte devreme (pielea uscată și ridată este un semn clar de acidoză și
intoxicație). Pielea devine mată, lipsită de elasticitate și strălucire, uscată (în ciuda tuturor cremelor
folosite) și cu diferite probleme în diferite zone ale corpului.
Apar bătături pe tălpile picioarelor – în locurile în care eliminările tip reziduuri acide sunt cele mai intense
și agresive (se știe că prin tălpile picioarelor se elimină reziduurile acide în exces din zona membrelor
inferioare). Mirosul neplăcut al picioarelor ne arată o foarte mare toxicitate (cu reziduuri tip proteic), iar
prezența continuu a acizilor determină în timp crăpături la nivelul călâielor și inevitabila apariție a
ciupercilor între degete sau pe talpă.
Tratamentele locale sunt inutile și ineficiente.
Cât timp există reziduuri acide (create prin alimentație și stil de viață) – nu vor dispare nici mirosul
neplăcut, nici ciupercile și nici alte leziuni.
29

Pielea feței este printre cele mai afectate de acidoză. La nivelul feței, se proiectează meridiane importante
de acupunctură, legate în special de tubul digestiv (vezicula biliară, stomacul, intestinul subțire și gros) dar
și de rinichi și suprarenale. Ridurile ”de expresie”, cearcănele, pleoapele umflate, buzele strânse, crăpate,
uscate, erupțiile de toate felurile, pielea uscată și descuamată – toate arată nivelul de acidoză interior (și
starea tubului digestiv/rinichilor).
Pleoapele superioare ne arată starea rinichilor (polii superiori), iar colțul intern al ochilor reflectă starea
suprarenalelor corespunzătoare. Am fost uimită să văd într-un muzeu celebru, busturi ale unor personalități
din istoria antică (romană, greacă) cu ochii având pleoapele superioare umflate și colțul intern al ochilor
umflat! Sculptorii din vechime, cu ochiul versat al artiștilor obișnuiți cu suprinderea detaliului, ”au prins” și
acest amănunt în piatră. Și astfel, am realizat că de mii de ani, oamenii suferă de aceeași acidoză sistemică
generalizată, cu aceeași rinichi prost funcționali și aceleași suprarenale slăbite.
Și nimeni, niciodată – nu a pus la îndoială calitatea hranei ființei umane și modul său de viață.
Au fost transmise, automat, ca de la robot la robot – aceleași obiceiuri sociale, aceleași obiceiuri alimentare
– și au fost acceptate stările de suferință și boală ca fiind ”blesteme” care ne lovesc din afară, ”teroriști”
invizibili lovindu-ne când ne este lumea mai dragă!
Dar cu mintea încețoșată de acidoza limfatică – nu este de mirare că nu ne punem întrebări și luăm totul ”de
bune”!
Acidoza capului este una dintre cele mai intense, la majoritatea ființelor umane, pentru că zona gâtului este
foarte îngustă, limfaticele pline ochi cu reziduuri acide din copilărie (și mulți copii ”beneficiază” de
scoaterea amigdalelor și polipilor, cu blocajul întregului sistem de drenaj limfatic al gâtului – și apariția
ulterior a durerilor de cap, de ceafă și a spondilozei cervicale).
Cearcănele de la ochi, din partea inferioară – ne arată cât de tare sunt afectați rinichii, în partea lor
inferioară de drenaj. Există adulți și copiii care au o colorație maronie/albăstruie în jurul ochilor – cu care s-
au obișnuit (ca făcând parte din fizionomia lor). Aceștia au rinichi și suprarenale foarte foarte slăbite (așa s-
au născut) și ar trebui să ia măsuri de detoxifiere și dietă extrem de severe, mult mai dure decât alți oameni,
pentru a se menține într-o stare bună de sănătate, timp mai îndelungat.
Erupțiile la nivelul obrajilor (dermatita ”atopică” a copiilor sau cea seboreică de la adulți) ne arată acidoza
la nivelul stomacului și primei părți a tubului digestiv.
Tot ce apare în jurul gurii și la nivelul buzelor (inclusiv erupțiile herpetice) arată stagnarea la nivelul
intestinului gros, proasta lui eliminare, precum și probleme de absorbție la nivelul intestinului subțire. Și
cel mai adesea, arată prezența paraziților intestinali. 80-90% dintre adulții care mănâncă ”normal” (hrana
”obișnuită” – pâine, lactate, carne, mâncare gătită, dulciuri) au viermi – de multe feluri. Nu toate
deparazitările sunt eficiente, pentru că viermii sunt foarte adaptați la locuire în zone ”ascunse” și greu
accesibile, pentru orice tratament (de exemplu, în cec – zona de unire a intestinului subțire cu cel gros).
Erupțiile din zona frunții, a marginii pielii păroase a capului și de pe pielea capului au o mare legătură cu
vezicula biliară, cu stagnarea fierii în ficat (cu existența ”dopurilor” tip plastelină din fiere întărite – de care
vă povesteam în articolele cu Detoxifierea ficatului).
Practic, orice apare pe față arată starea de acidoză a sistemului digestiv/urinar (cele două sisteme
importante de eliminare a reziduurilor acide din organism).
Nu este de mirare că fețele multor oameni sunt deformate, buhăite, ”căzute”, ”boțite”, ”acrite”, că bărbiile
lor inferioare sunt deformate de depunerile de grăsime care se străduie să neutralizeze acidoza acumulată
aici, că pe măsură ce ”îmbătrânesc” (de fapt, pe măsură ce se acumulează din ce în ce mai multe reziduuri
acide) – oamenii arată din ce în ce mai deformați și mai stafidiți. Și fețele lor arată mult mai rău decât restul
corpului, care se păstrează de multe ori în stare acceptabilă mai mult timp (am văzut femei subțiri, cu
corpuri ca de adolescente și fețe zbârcite și îmbătrânite – trădând gradul profund de acidoză al corpului lor.
Acest lucru l-am observat în special la fumătoare).
Și corpul are ”semnele” lui de acidoză evidente – primul și cel mai evident fiind ”dispariția taliei” sau
apariția ”colăcelului” de grăsime la nivelul mijlocului. (atât la bărbați, cât și la femei).
Urmează și alte semne clare – tip umflarea abdomenului și apariția depozitului de grăsime pe burtă, pe
coapse, pe fese. Cu deformări mai mult sau mai puțin importante, cu vergeturi, cu alte erupții pe piele, cu
transpirație abundentă și mirositoare (mai ales la nivelul axilelor – unde se găsesc lanțuri ganglionare
importante – sau a zonelor inghinale).
Oamenii se chinuie să ”corecteze” toate aceste probleme cu măsuri exterioare – cu creme și unguente
”miraculoase” anti-celulită, cu masaje și aparate de tonifiere, ”corsete” și lenjerie care să ”strângă”
grăsimea. Sau cu exerciții de gimnastică/fitness epuizante – care nu fac, de multe ori, decât să creeze
acidoză suplimentară și să accentueze problemele.
Nu mai discut despre nivelul de ”supresie” pe care îl realizează cosmeticele menite să ”mascheze” și să
30

ascundă problemele (de la groaznicele anti-perspirante pe bază de săruri de aluminiu, până la cremele ”de
protecție” solară – de fapt, adevărate pelicule chimice care blochează și mai tare pielea).
Oamenii își tratează foarte rău propriul corp fizic – începând cu modul în care îl alimentează zilnic. Și
acceptă toate deșeurile pe post de ”combustibil”, fiecare masă fiind doar o re-alimentare a acidozei deja
existente și vizibile clar, la toți cei din jur.
PICIOARELE – membrele inferioare
Reziduurile acide acumulate la nivelul picioarelor – determină umflarea gleznelor (după mers sau stat mult
timp în picioare, se creează o cantitate mai mare de acizi, care nu pot fi eliminți în timp util prin urină sau
scaun) sau dureri la nivelul gambelor (ca o febră musculară, ca și cum ceva apucă și strânge gamba).
La copiii, acești produși acizi determină dureri intense chiar la nivelul oaselor – iar medicii le numesc
eronat ”dureri de creștere”. Apar mai ales noaptea, pentru că atunci are loc și acumularea cea mai mare de
acidoză din corp, rinichii fiind suprasolicitați. Se prescrie calciu sau magneziu pentru aceste dureri (care
funcționează de multe ori, pentru că atât calciul, cât și magneziul, neutralizează acizii – dar cu prețul
formării unor săruri care nu pot fi eliminate cu ușurință prin rinichi, și creează nisip în rinichi sau depuneri
pe suprafața oaselor).
La adulți, acidoza mai avansată produce apariția cârceilor, crampelor, spasmelor, a unor simptome pe care
mulți le denumesc ”spasmofilie” – și aceasta tratându-se la fel de ”eficient” cu calciu (sau perfuzii cu săruri
sau ser fiziologic, cu același rol de neutralizare).
Când acizii se acumulează ani de zile, în cantități impresionante – ei încep erodarea și distrucția țesuturilor
din jur – întâi a vaselor de sânge (și tot apar erupții numite frecvent ”purpura” sau ”eritem” sau ”alergii”),
apoi și a altor țesuturi (cu tulburări de circulație impresionante, de la vene varicoase, până la colorarea
vineție/maronie a părți întregi din picior) – ajungându-se la extrema situație a leziunilor nervoase, cu
amorțeli, parestezii și chiar paralizii ale unor regiuni întregi din picior.
Reziduurile acumulate la nivelul picioarelor se drenează mult mai greu decât cele din restul corpului,
întrucât curgerea limfatică se face în sens anti-gravitațional – și poziția ”stat în picioare” timp îndelungat
(sau cu picioarele ”atârnate” – cum este poziția statului jos, pe scaun) nu favorizează întoarcerea limfatică.
Plimbarea, mersul pe jos, exercițiile fizice, dar și statul întins periodic, cu picioarele ridicate, ajută la
întoarcerea venoasă și favorizează eliminarea de reziduuri acide din zona picioarelor.
Privind picioarele (membrele inferioare) ale unei persoane, deja vedem nivelul de acidoză al acesteia.
Am observat în această vară nivelul uriaș al acidozei la fete și băieți tineri, cu picioare umflate și gambe
îngroșate de stagnare limfatică, coapse pline de celulită (depuneri de grăsimi pe coapse, dar și pe gambe,
sub formă de cocoloașe de grăsime, un alt mecanism de echilibrare al acidozei). La adulți am reușit rar să
mai văd picioare frumoase, suple și netede – pentru că vasele dilatate și îngroșate, retenția de fluide,
deformările de toate felurile sunt deja ”normalul”.
Uitând-ne la fața și picioarele unei persoane – deja putem ”prezice” cu destulă exactitate starea de acidoză
în care se află aceasta.
Pentru mine a devenit un ”joc interesant” să observ semnele de acidoză ale celor alături de care călătoresc
sau ale oamenilor de pe plajă și să ”știu cu exactitate” care este regimul lor alimentar și care organe le
funcționează bine sau mai puțin bine.
Și nu este o ”ghicitorie” ca în cărți sau în romanele ezoterice, ci este o cunoaștere simplă, ușor de învățat,
pe care o poate facilita înțelegerea modului minunat în care funcționează corpul nostru.
Iar dacă am ocazia și privilegiul să privesc în ochii unei persoane, reușesc să văd profunzimea reală a
acidozei cu care se confruntă aceasta.
Pupila este punctul negru, din mijlocul zonei colorate numită iris.
De jur împrejurul ei, pe iris-ul colorat se proiectează intestinul nostru, iar la persoanele cu ochiii albaștri
sau verzi, dar și la cele cu ochiii căprui deschis se poate observa colorație gălbuie/portocalie sau maronie
din jurul pupilei. Asta îmi arată ”grosimea” stratului de mâl depus pe pereții intestinului. La copiii,
depozitele sunt albicioase, dar am văzut și copiii cu depozite maronii, ca la adulții foarte intoxicați.
Orice fel de pete sau linii colorate de pe iris arată afectarea anumitor zone, corespunzătoare unor organe din
corp. Iridologia este o știință minunată și facilă, care evaluează starea de ”curățenie” a organismului fizic –
iar ochii reprezintă cu adevărat ”oglinda” întregului corp.
Lumina lor ”pălește” cu fiecare an de acidoză – și ajunge să fie o umbră încețoșată și confuză.
De multe ori, privesc oamenii în ochi și nu mă uit la nimeni.
Pentru că senzația este că ”nu este nimeni” dincolo.
Decât goliciune.
31

Ceea ce nu se întâmplă când privesc un copil mic în ochi. Și văd ”o prezență” – este cineva acolo, care la
rândul său, mă privește.
Fascinantă experiență!
Și pentru că tot vorbim de ochi – să nu uit să vă precizez că toate tulburările de vedere – indiferent cum
sunt ”diagnosticate” de medici (miopie, hipermetropie, astigmatism, strabism, glaucom etc etc) sunt
provocate de acidoza și depozitele de limfa acidă din spatele globilor oculari. Uscăciunea, usturimile și
ochiii grei sunt semne clare ale acidozei limfatice a capului.
Am observat în timpul detoxifierii, în special în primele luni – o accentuare la maxim a tulburărilor de
vedere (în special vederea în ceață, la distanță sau aproape sau dificultățile de acomodare aproape-distanță).
Multe astfel de simptome au fost accentuate de cura de pepeni – iar la un moment dat, vederea s-a
”limpezit” și am văzut clar, mai clar ca altădată. Dar au fost destule săptămâni de ”ceață” și de teamă
(”ceață” mentală) legată de întregul proces.
Pielea, picioarele și ochiii unui om pot fi evaluate dintr-o privire rapidă și-ți poți face idee despre gradul de
acidoză cu care se confruntă o persoană.
Nu mi-a fost simplu și ușor să accept personal că intensitatea acidozei cu care mă confrunt este una foarte
severă (cu atât mai mult, cu cât am avut ”pretenția” că aveam un stil de viață considerat ”sănătos” după
vechile standarde).
Probabil că am avut nevoie de această experiență, pentru a putea trece prin procesul de reversare, pe care îl
intenționez în următoarele luni și ani, și pentru a putea ghida și alte persoane pe același drum.
Am aflat că m-am născut într-un organism foarte vulnerabil, că genele mele erau slăbite de abuzurile de
generații ale înaintașilor mei și că pentru a putea re-echilibra și reface vechicului fizic (care se confruntă cu
o acidoză extremă) am nevoie de disciplină interioară și o re-educare a tuturor obiceiurilor.
Am pus la îndoială și voi pune la îndoială tot ce am ”învățat” că este ”corect”, ”bun” sau ”sănătos”. Și prin
verificarea directă a validității informațiilor, prin trăirea lor zilnică și evaluarea lor cu instrumentele
educației mele medicale – voi avansa pe calea înțelegerii procesului de acidoză/intoxicare al corpului – și a
reversării sale.
Mulțumesc tuturor celor care mi se alătură în procesul de înțelegere și cunoaștere al miracolului care este
”organismul omenesc” – a căror prezență o simt alături și mă ajută să-mi continui propriul drum. Pentru toți
dedic aceste articole de informare de pe site.

CREIERUL ”RAȚIONAL” VERSUS CREIERUL


”INSTINCTIV”
Creierul ”rațional” versus creierul ”instinctiv”.
Oamenii au buna impresie despre ei înșiși că sunt ființe raționale, gânditoare și ca sunt ”superiori”
animalelor cu care împart viața pe planeta Pământ.
Dar la cea mai mai mică provocare sau în situații dificile, 99% dintre ființele umane se comportă întocmai
precum animalele.
În sensul că predomină comportamentul instinctiv – și dispare complet ”umanitatea”.
Constat acest lucru de ani de zile.
Iar recent, am constatat acest lucru și la mine și la majoritatea celor din jur, când a fost vorba de
implementarea unei diete și a unei conduite de viață, cu efecte benefice evidente.
Creierul ”rațional” sau neocortexul (sau partea din creier care ne face oameni) este partea din față, lobul
frontal al creierului, considerat sediul gândirii, abstractului, rațiunii. Dezvoltarea lui de-a lungul evoluției a
permis ca ființa umană să poată desluși concepte precum conștientizarea, compasiunea, iubirea. Datorită
acestei părți din creier, o ființă umană se poate sacrifica pentru o altă ființă umană, depășind instinctul
animalic de conservare al corpului fizic. Și tot datorită acestei părți din creier, există ființe umane care
rezistă în condiții incredibile și realizează fapte greu de înțeles și mai ales greu de repetat.
Creierul rațional se dezvoltă continuu de-a lungul copilăriei puiului de om, dar atinge o maturitate evidentă
(biologică) în jurul vârstei de 21 ani. Aceasta este perioada când se iese, cronologic, din adolescență și se
începe dezvoltarea tip adult pe pământ. Abia după această vârstă poți spune că discuți cu o ”ființă umană”
formată, care înțelege concepte abstracte, dincolo de reacții instinctive.
32

Creierul ”instinctiv” sau creierul limbic, numit și ”creierul reptilian” – este partea cea mai veche din
creierul nostru, este situat în spatele și către baza capului, și este acea parte din creier în care își au sediul
comportamentele ”instinctive” sau animalice: foame, sete, sexualitate, supraviețuire. Aici au sediul gânduri
care declanșează emoții precum teama, furia sau excitația.
Este partea tip ”animalic” din copil – care predomină în primii 2 ani de viață – ajutând la supraviețuirea
puiului de om. Copilul mic linge orice, bagă orice în gură, miroase (adulmecă), pipăie, cercetează totul, se
teme, respinge și urlă din tot sufletul refuzând ce nu vrea sau acceptă diferite experiențe cu un zâmbet larg.
”Reptilianul” din fiecare din noi se asigură că supraviețuim în corp fizic. Că mâncăm, suntem în siguranță
și ne reproducem. Acestea sunt comportamentele pe care le guvernează.
Dieta prin detoxifiere cu fructe și legume crude – s-a dovedit o soluție fezabilă, bună pentru corpul fizic,
funcțională și plăcută – la multe probleme de sănătate. Corpului fizic îi priește, se simte bine cu ea și pare o
alternativă bună la medicamente chimice sau chiar naturale.
Dar principalul dușman pe care l-am identificat în ultimele luni, atât la mine, cât și la cei din jur – a fost
”creierul reptilian”.
Adică, dușmanul a fost ”în interiorul” capului fiecăruia dintre noi.
Creierul reptilian este sediul ”obișnuințelor”, ”cunoscutului”, ”familiarului”.
Când acesta dispare, apare frica, teama, agitația.
Creierului reptilian îi este teamă de necunoscut și de orice provocare.
Mai bine cu starea de rău, cu boala, decât cu schimbarea.
De aceea, sabotează orice tentativă de schimbare.
Datorită ”creierului reptilian” din capul nostru – 95% dintre diete și cure sunt abandonate după câteva luni.
Indiferent de rezultate (bune/rele).
”Creierul reptilian” dorește ”obișnuitul”, ceea ce a existat mereu.
Întrebările pe care și le pune ”creierul reptilian” în timpul dietei de detoxifiere sunt multe și uneori
obsesive:
”Adică, eu nu mai pot mânca în viața mea o pizza, o shaorma sau o altă ”bunătate”?
”Ceilalți mă privesc ca pe un ciudat – voi rămâne singur, părăsit și abandonat”
”Tare greu cu dieta asta – dacă mai mănânc și eu puțină carne, puțină ciocolată, puțini covrigei sau ceva
pâine, n-o fi foc?”
”Chiar așa să fie, oamenii să nu-și dea seama că mâncarea le face rău? Dacă toți mănâncă același lucruri, de
ce să fiu eu diferit? Dacă dieta asta este greșită sau falsă?”
”Iar mă simt rău – m-am săturat să mă simt rău – și să mi se spună că este bine!”
”Mi-a mirosit a pâine coaptă și a grătar! Și eu n-am voie, bietul de mine!”
și tot așa – un dialog continuu tip ”auto-sabotare”
Foamea este o senzație chimică.
Majoritatea oamenilor, când au senzație de gol în stomac, de usturime sau arsură, dacă nu mănâncă ceva –
nu experimentează o senzație de foame – ci doar propria acidoză a mucoasei stomacului – pe care ei nu știu
altceva decât să o astâmpăre tot cu mâncare. Senzația de foame Nu doare, nu arde, nu ”râcâie”, nu dă stare
de leșin sau alt disconfort local. Toate acestea sunt produse de toxicitatea corpului, a tubului digestiv, a
stomacului – în special, precum și de dezechilibre precum hipoglicemia (glicemia prea mică – datorată
proastei funcții a suprarenalelor, glandele de stres).
Majoritatea oamenilor NU cunosc senzația de foame – de nevoie de alimente – pentru că sunt într-o stare
de acidoză din copilăria mică.
Foamea reală este o senzație fizică, care apare atunci când corpul are nevoie de nutrienți – ca o atenționare
blândă a corpului – pentru o perioadă de timp și dispare, dacă nu este împlinită, câteva ore, pentru a reapare
ulterior.
Foamea este un gând – și omul primește un impuls către un anumit comportament.
Un om cu ”creierul rațional” dezvoltat – poate filtra impulsurile care vin de la ”creierul reptilian” și poate
manifesta un comportament ales. Poate ține post negru de 40 de zile, în scopul detoxifierii corpului fizic,
dacă alege acest lucru în mod conștient. Și nu se lasă copleșit de senzația de foame, de senzațiile de
slăbiciune sau alte reacții instinctive care apar.
Cu ocazia dietei de detoxifiere prin fructe – care intensifică manifestările propriilor slăbiciuni ale corpului
(le face mai evidente, le face vizibile, le expune mai clar) – am putut să observ mai bine relația dintre
”creierul rațional” și ”creierul reptilian” atât la propria persoană, cât și la cei din jurul meu.
33

În cartea sa celebră, ”Iubirea infinită este singurul adevăr, restul este iluzie” David Icke spune: ”Dorința de
exces provine de la ”creierul reptilian”, cea mai veche și mai primitivă structură din cadrul evoluției noastre
mentale. Reptilianul vrea să adune cât mai multă hrană, să fie cât mai mare și mai puternic, pentru că este
focalizat pe supraviețuuire. Când se ajunge la o alegere între intelect și instinctul reptilian, cel din urmă
câștigă mereu.”
Este ce am observat și eu în cadrul dietei de detoxifiere.
”Creierul rațional” nu are puterea (sau nu este ”antrenat” să o aibă”) și ”creierul reptilian” câștigă mereu.
Cădem iar și iar pradă poftelor noastre, fricilor noastre (toți cei din jur, care nu doresc schimbarea noastră,
ne presează cu insistențele lor – și la un moment dat, cedăm), frustrărilor noastre (”de ce ei să poată, și eu
să nu?”) și mai ales, cădem pradă ”dialogului interior” care are loc continuu în creierul nostru.
Multă lume are senzația că dialogul care se petrece în cap este ”Eu-l”, este cine sunt ei. Prea puțini cunosc
caracterul ”informatic” al creierului, faptul că acesta funcționeaza ca un hard de computer, pe care sunt
”inscripționate” și înregistrate informațiile colectate din jur – din prima zi de viață pe pământ. Adică vocea
din capul nostru, este propriul noastru hard de computer, care a fost ”inscripționat” pentru noi de părinții
noștrii, de profesorii noștri, de prieteni și tovarășii de joacă, de informațiile colectate din jur și prin propriile
experiențe. Adică vocea din capul nostru, gândurile noastre – sunt ”ceilalți” introduși în interior și
manifestându-se constant acolo.
De aceea voi continua să susțin că eu NU sunt mintea mea. Pentru că mintea (gândurile mele) sunt ceilalți –
societatea, cu toate convingerile, judecățile, prejudecățile și erorile sale.
De aceea ”creierul rațional” are atât de puțină putere – asupra ”creierului reptilian”.
Pentru că nici măcar nu și-a definit ”cine sunt eu cu adevărat” față de ”cine sunt ceilalți” – și care sunt
puterile mele versus care sunt slăbiciunile mele. Întrucât această ”definire” înseamnă un scop important al
ființei umane – numit EVOLUȚIA. În sensul evoluției interioare, dinspre animal, spre umanitate.
Așa încât, ”creierul reptilian” – care este deja programat prin ADN-u celular – având un scop foarte clar
(SUPRAVIEȚUIREA) – câștigă totdeauna.
Cele două posibile scopuri ale ființei umane – EVOLUȚIA și SUPRAVIEȚUIREA necesită ambele foarte
multă energie.
Nu ar trebui să fie exclusive, ci complementare, deși pentru mulți ele devin exclusive – și atunci apare
nevoia de alegere între ele.
În timpul dietei cu fructe, realizată în scopul detoxifierii corpului fizic de deșeuri acide și a obținerii unei
stări bune de sănătate, care să permită și o evoluție spirituală a ființei umane – apar multe simptome fizice –
multe dureri, crampe, spasme, probleme de respirație, erupții pe piele și mai ales, multe gânduri de frică.
Iar ”creierul reptilian” – cel cu supraviețuirea – câștigă mereu – și dieta este ”întreruptă” (din frică, teamă,
presiunea celor din jur, neputință etc). Noroc că intervenția ”creieruui rațional” ulterioară, face ca ea să fie
reluată, iar și iar, de cei care doresc totuși să obțină vindecarea.
De-a lungul istoriei cunoscute a oamenilor de câteva mii de ani, ”creierul reptilian” a fost mereu câștigător.
El a fost cel care a planificat războaie, cuceriri, omoruri, trădări, furatul resurselor, abuzurile de toate
felurile, acaparea pământurilor și manipularea hranei. El este cel care folosește sexualitatea, hrana și
distracția pe post de ”momeli” ale societății de consum – prinzând în plasele sale miliarde de ființe trăitoare
strict la nivel animalic.
În ultimii zeci de ani, a apărut o ”deschidere” energetică pe planeta Pământ – apariția Internetului a
favorizat răspândirea rapidă a informației și ”acordarea” oamenilor de pe întreg pământul la diferite direcții
de ”evoluție”.
Evoluția spre umanitate – pornind de la animalitatea evidentă a fiecăruia dintre noi – devine o posibilitate
interesantă.
Putem fii mai mult decât ne-am închipuit vreodată că suntem?
Putem dezvolta în noi acea parte ”umană” – care înseamnă conștiință infinită sau iubire infinită sau Unitate
cu totul – rămânând în același timp în corp fizic?
Se prefigurează o direcție uimitoare de evoluție – de care este interesată din ce în ce mai multă lume.
Dieta prin detoxifiere curăță treptat corpul de acumulările îngreunătoare ale lumii din jur.
Oare un organism curat, cu ochi limpezi și creier ”receptiv” – se poate acorda diferit la lumea din jur? Își
poate lărgi barierele percepției, astfel încât să aibă acces la mult mai mult decât îi permit cele 5 simțuri
existente?
34

EVOLUȚIA percepției pare o direcție provocatoare pentru creativitatea umană.


De ce nu?
Oricum, ”animalitatea” am cunscut-o din plin, iar și iar, secol după secol.
Ce-ar fi dacă am dezvolta mai mult ”umanitatea”?
Cum ar fi experiența unei astfel de stări?

HIDROTERAPIA – SAU CUM SĂ FOLOSIM


PROPRIETĂȚILE VINDECĂTOARE ALE APEI
Hidroterapia – sau cum să folosim proprietățile vindecătoare ale apei.
De curând am vizitat câteva locuri minunate de pe acest pământ, în care am admirat ruinele unei vechi
civilizații fascinante – civilizația romană.
Sunt familiarizată cu ruinele romane, pentru că pretutindeni în Dobrogea sunt urmele lor. Dar am fost și
mai impresionată de alte ruine, mult mai bine păstrate, chiar parțial restaurate – în care am putut cu
adevărat să vizualizez la scară mare modul de organizare al orașelor romane și minunile arhitectonice ale
arhitecților romani.
Orice oraș roman mare era construit într-un loc în care care apa era disponibilă în multe forme: fie în
apropierea mării, fie în preajma unor izvoare termale, fie în apropierea unor izvoare de munte sau deal de
dimensiuni mari.
Apa era vitală pentru oamenii acelor timpuri.
Izvoarele termale și termele reprezentau o regulă de igienă în orașele acelor timpuri. Și făcând o baie într-o
piscină romană străveche, printre coloanele căzute pe fundul bazinului, în apa minerală caldă, sub soarele
strălucitor al verii – am realizat importanța terapeutică majoră a izvoarelor termale. Conținutul crescut de
sulf al apei stimulează eliminările de toxine prin piele, iar căldura și alcalinitatea apei favorizează relaxarea
tuturor mușchilor corpului – ținuți în stare permanentă de încordare de provocările vieții zilnice. Starea de
bine care apare după numai o baie scurtă de 15-20 minute într-un izvor termal este incredibilă. Pentru mine,
poate fi egalată doar de starea care apare după o baie în mare, într-o zi foarte călduroasă de august, către ora
5-6 după-amiaza, după ce apa s-a încălzit bine de la soare.
Apa izvoarelor termale, ca și apa sărată a mării ajută și la descărcarea câmpurilor electromagnetice excesive
în care ”se scaldă” oamenii moderni (cu folosirea continuă a computerelor, tabletelor, mobilelor, altor
accesorii electronice). Dar ajută și la echilibrarea fluidelor proprii ale organismului, în special ajută la
drenajul limfatic – problema cea mai mare cu care se confruntă populația aflată în acidoză. Limfa este un
fluid vâscos, care se scurge cu dificultate la majoritatea oamenilor, întrucât nivelul de acidoză realizat de
alimentația noastră fundamental greșită – este uriaș.
Limfa este ”sistemul de canalizare” al corpului omenesc, prin intermediul căreia se elimină la exterior (via
rinichi și intestine) reziduurile acide ale tuturor miliardelor de celule ce alcătuiesc corpul omenesc.
Problema principală la majoritatea oamenilor este că acest ”sistem de canalizare” este înfundat sau ”gâtuit”,
uneori chiar de la naștere. Și corpul caută diferite modalități de a supraviețui, în circumstanțele blocajelor
limfatice. Iar noi numim aceste ”tentative” de supraviețuire ale corpului ”boli” (răceli, secreții nazale, tuse,
erupții pe piele, depuneri de grăsimi, tumori, chisturi etc).
Căldura din izvoarele termale, sulful care se absoarbe parțial prin piele, precum și mișcarea în apă –
stimulează scurgerea limfatică și eliminările de toxine.
Vorbind despre ”sistem de canalizare” – nu m-am putut împiedica să nu admir genialitatea sistemelor de
scurgere și canalizare din orașele romane. Acei oameni știau care era secretul igienei și curățeniei într-o
comunitate de oameni – menținerea permanentă a eliminării reziduriilor – și foloseau apa și relieful natural
pentru acest proces. Nu aveau nevoie de ”stații de pompare” și de mașinării complicate. Era suficient să
construiască în pantă, și să devieze izvoare de apă prin canalele de scurgere ale reziduurilor. De aceea,
toaletele lor publice nu miroseau și de aceea, orașele lor își păstrau curățenia și aspectul luminos dat de
folosirea calcarului alb și a marmurei în construcții.
Și am realizat că un oraș are o individualitate, este o entitate – la fel precum ființa umană (corpul omenesc
este tot un oraș, în care fiecare celulă este un cetățean).
Și la orice nivel – se aplică ACELEAȘI LEGI – aceleași reguli.
Când înțelegi funcționarea unui nivel, ai înțeles funcționarea tuturor nivelelor.
În ultimele luni v-am tot descris în diferite articole cât de blocat este sistemul limfatic (”canalizarea”
35

organismului) la majoritatea oamenilor, datorită alimentației fundamental greșite pe care o avem – ce ni s-a
spus de mii de ani că este ”hrana pentru oameni”.
Din păcate, nu a fost singura minciună care ni s-a spus.
Mare parte din ”obiceiurile” și ”ritualurile” omenești sunt minciuni care ni se trag peste ochi – să nu
vedem, de fapt, cum funcționează cu adevărat lucrurile.
Poate nu are nici un sens pentru majoritatea oamenilor ceea ce am spus mai sus, dar pentru cei care au
schimbat alimentația, care au trecut la hrana ”vie”, nepreparată termic și mai ales la preponderența
fructariană a alimentației – începe să aibe sens.
Din ce în ce mai mult sens. Este o experiență personală, greu de explicat dacă nu se trece direct prin ea.
Fructele reprezintă tot ”apă”, care ajunge în corpul omenesc, dar într-o formă ”biologic vie”, filtrată și
îmbogățită de plantele care au preluat-o din sol. În fructele zemoase, în mod deosebit (în pepeni și struguri,
mai ales) apa ”vie” este agentul de hidratare interioară și curățenie pentru întregul organism.
Dacă organismul omenesc are suficientă apă vie pe interior (pentru a-i asigura hidratarea și a menține în
dinamică atât sistemul sanguin, cât mai ales sistemul limfatic) și dacă beneficiază și de apa exterioară – sub
forma băilor în apele mărilor, ale izvoarelor termale, ale râurilor sau lacurilor cristaline de munte – atunci
echilibrul său este total și se va denumi SĂNĂTATE.
În multe cure naturiste se discută despre consumul de apă – cât mai mult și cât mai frecvent. Fiind infinite
discuțiile despre ”care apă este mai bună”.
Experiența mea personală și profesională cu apa mi-a arătat rezultate contradictorii. Corpul nostru NU
preferă apa luată direct din natură – din izvoare – decât în cantitate mică. Prea multă apă ”minerală” – apă
luată direct din pământ – face rău rinichilor (blochează minusculele filtre renale) și dăunează întregului
organism. Corpul primește mult mai bine apa din fructele zemoase – în cantități mult mai mari decât apa
”de sol”. Diferența este vizibilă și evidentă pentru toți cei care au experiențe personale, cu ambele variante.
Corpul are nevoie de apă – este neîndoielnic.
Dar îi trebuie o apă ”vie” – structurată astfel încât să o poată folosi cât mai bine.
Fructele reprezentau pentru romani simbolul abundenței.
Cornul abundenței este reprezentat ca o sursă de fructe multicolore.
De ce fructele – și nu alte resurse ale Naturii bogate din jur?
Romanii știau foarte multe – despre Natură, despre viață, despre funcționarea corpului omenesc. Școlile
medicale romane erau renumite în întreaga lume antică.
La fel de renumite precum termele, sau locurile de vindecare.
Am putea folosi toată știința înaintașilor noștri.
Să folosim apa din fructe, să folosim apa din izvoarele minerale și cea din sursele naturale de apă din jurul
nostru pentru a ne reface sănătatea corpului fizic. Și pentru a ne reconecta cu energia Pământului care ne
găzduiește cu generozitate și toleranță.
Să aveți o vară răcoroasă, cu fructe din abundență și cât mai multe băi și hidroterapie externă!

PUTEREA OBIȘNUINȚELOR
Să ne tratăm cu iubire și blândețe
sau
Puterea obișnuințelor.
Am descoperit că sunt o colecție de obișnuințe și activități învățate și perfecționate prin repetiție. Cu cât mă
observ mai atent, cu atât mă descopăr vorbind cu aceleași cuvinte ca părinții mei, sau ca profesorii mei, sau
făcând gesturi pe care le-am învățat singură prin repetiție.
Dacă merg la o Conferință de 2-3 zile, mă trezesc că după ce mă așez pe un scaun, în prima zi, am tendința
să mă așez pe același scaun toate zilele la rând (care devine scaunul ”meu” și pe care îl apăr cu îndârjire de
alte persoane – ”ăsta este locul MEU”).
Acasă așez lucrurile de fiecare dată în același loc, de ani de zile, astfel încât și pe întuneric pot să identific
ceva dintre sutele de obiecte din jurul meu.
Oriunde ajung, în câteva zile explorez și transform orice circumstanțe necunoscute în unele foarte
familiare, cu care stabilesc relații definite (când ajung într-un oraș nou – explorez de câteva ori străzile din
36

jurul hotelului, până când mă familiarizez cu locul – care în 1-2 zile devine un nou ”acasă” – cu detalii deja
cunoscute și utilizabile).
Am descoperit că nu-mi place necunoscutul – că mă sperie tot ce este nou, nefamiliar și că reacția corpului
este una de stres – cu fiecare parte de nou pe care o are de ”cucerit”.
Când descopăr o jucărie nouă (un nou model de telefon mobil sau calculator) – stau extrem de încordată
până mă familiarizez cu modul de folosire. Spatele se contractă, mișcările devin mai rigide, respirația mai
sacadată și familiara stare de agitație interioară îmi spune că iar ”mă confrunt” cu ceva ”provocator”.
Mereu am crezut că necunoscutul din exterior este cel care îmi produce reacția tip stres. Fizică sau
emoțională.
Dar am realizat, observându-mă mai atent zilnic, că ceva din interiorul meu reacționează la necunoscutul
din exterior, producând toate aceste reacții.
Citeam de curând într-o carte de spiritualitate că în prima parte a vieții, noi ca oameni trăim toate
experiențele posibile pe acest pământ. Le trăim iar și iar, astfel încât ne devin extrem de familiare. Apoi,
doar evenimentele exterioare sunt cele care se schimbă, experiențele (trăirile interioare) rămân tot aceleași.
Trăim experiența fericirii, dar și a tristeții, a iubirii și urii, a fricii și curajului, a plânsului și râsului, a
agresivității și a calmului, a compasiunii și a intoleranței și multe multe alte. Le cunoaștem pe toate, ne sunt
familiare vibrațiile lor și ceea ce este important – toată viața le trăim LA FEL – indiferent de evenimente.
Indiferent că am pierdut un pix, bani, un examen sau pe cineva drag, starea de jale interioară este aceeași –
la fel trăită (doar cu ”sonorul” dat mai tare sau mai încet, depinde de percepția noastră interioară cu privire
la valoarea a ceea ce am pierdut).
Repetăm iar și iar aceleași stări interioare, repetăm iar și iar aceleși acțiuni, repetăm iar și iar cuvinte,
emoții, gânduri, percepții – totul în viața omenescă este OBIȘNUINȚĂ.
Am ”îmblânzit” o parte din misterul lumii înconjurătoare, încadrând-o într-un ”familiar” pe care îl putem
controla.
Ce mi s-a părut cel mai interesant este modul în care alegem să ne purtăm cu noi înșine – adesea un mod
auto-agresiv (nu ne placem, nu ne iubim, ne neglijăm propriile nevoie sau nici măcar nu le identificăm) ori
în cel mai bun caz, indiferent. Ne tratăm ca și cum n-am exista.
Și repetăm acest mod o viață întreagă.
Nu mai putem întrebări cu privire la ”cine sunt?” – ”de ce trăiesc pe pământ?” – ”ce este viața și ce este
moartea?”
Nu vorbim niciodată, cu noi înșine sau cu ceilalți, despre problemele esențiale – legate de viață, moarte,
sexualitate sau Natură și locul nostru în relație cu ea.
Și atunci, despre ce vorbim, când ne întâlnim cu cei cunoscuți?
DESPRE CEILALȚI!
Despre toată lumea din afară, mai puțin de noi și problemele reale, adevărate cu care ne confruntăm.
Vorbim despre ”telenovelele” tuturor celor pe care îi cunoaștem, îi judecăm, criticăm, evaluăm și
comentăm pe toți ceilalți, obținând același tip de experiențe, cu evenimente diferite.
Ne neglijăm constant propria nevoie de apreciere, acceptare, siguranță și protecție – și ne proiectăm cu
toată forța obișnuințelor în lumea exterioară, fugind în permanență de ce este cu adevărat important.
Ne tratăm prin ignorare strigătul sufletului la deschidere, cunoaștere și evoluție.
Ne tratăm prin ignorare dorința Sinelui de libertate.
Nu am habar ce înseamnă să fii liber – să fii pur și simplu ancorat într-un prezent etern, care curge odată cu
”valurile” Universului și te poartă către explorarea din ce în ce mai profundă a propriei evoluții.
Nu am habar ce înseamnă să fii sănătos – să ai un corp flexibil, armonios, tânăr și suplu, dinamic și
rezistent, necesitând puține resurse fizice, dar fiind complet acordat la energia enormă pe care o degajă
planeta noastră iubită.
Nu știu cum este să trăiești armonios în fiecare clipă a unei zile, iubind totul și acceptând viața așa cum este
ea.
Aceste trăiri nu fac parte dintre ”obișnuințele” pe care le-am educat vreodată.
Sunt doar frânturi dintr-un vis pe care încep să-l visez pe măsură ce ceața mentală a acidozei induse de un
stil de viață complet greșit începe să să mai împrăștie.
Vechile obișnuințe sunt în schimb ancore grele, pe care le trag în fiecare zi, în fiecare oră după mine,
încetinind înaintarea pe drumul sănătății, armoniei și libertății.
Obișnuințele mentale (toate ”evaluările” făcute de părinții mei, profesorii mei, colegii mei, prietenii mei),
37

obișnuințele verbale (mă trezesc vorbind ”în tipare”, folosind cuvinte care nu mai au sens pentru mine, dar
sunt deja automatisme), obișnuințele de acțiune (mă relaxeaza acele acțiuni care îmi sunt foarte familiare –
cum este pentru mine, scrisul), obișnuințele alimentare (da, după 8 luni de dietă preponderent fructariană,
cu zile de legume și consum ocazional de fructe de mare – încă apar pofte, gusturi, vise, idei – ciudate și
pentru mine) și toate obișnuințele legate de activitatea zilnică și interacțiunea cu ceilalți – sunt tot atâtea
frâne și ancore în procesul schimbării interioare.
În majoritatea acestor obișnuințe mă tratez rău pe mine (trinitatea care sunt, corp, emoții și minte). Mă
critic, mă depreciez, mă devalorizez și mai ales, nu mă iubesc.
Dacă m-aș iubi și m-aș trata cu blândețe, nu m-aș îmbrăca în haine ciudate sau n-aș purta pantofi cu toc,
care îmi rănesc picioarele, doar pentru că societatea spune că ”sunt la modă”. Nu aș mânca hrană gătită sau
alimente după care mă simt rău ore și zile întregi (este un fel de masochism social moștenit din generații –
așa făceau toți cei din familia mea – mâncau și beau până le era rău, sufereau zile întregi după și apoi își
promiteau să nu o mai facă vreodată…..până săptămâna următoare….și am descoperit că este un model
familial foarte des întâlnit).
Dacă m-aș iubi, n-aș accepta activități și ocupații care mă fac să mă simt rău (n-aș sta într-un restaurant 2-3
ore la masă, cu fundul pe scaun, în fum de țigară, doar pentru a face pe plac unei rude care te invită la o
petrecere).
Dacă m-aș iubi, n-aș pierde zile din viața mea cu activități care ”trebuie” – pentru că cel care sunt (corpul,
mintea, emoțiile) are nevoile sale concrete și majoritatea activităților tip ”trebuie” se opun acestor nevoi.
Nu m-aș lăsa copleșită de dorințe induse de publicitatea socială și nu aș sacrifica resursele obținute cu
propria energie pentru activități, obiecte sau scopuri impuse de alții.
Am observat zilnic la cei din jurul meu și la pacienții mei (tot despre CEILALȚI vorbesc cel mai ușor –
este o obișnuință atât de înrădăcinată!!) același auto-tratament ”rău” al propriei persoane și centrare pe
”ceilalți”.
Puterea obișnuințelor de generații este uriașă.
Schimbarea indusă în mine de dieta tip detoxifiere fructarian/vegană cu alimente ”vii” a constat într-o
clarificare mentală fără precedent și o auto-observare/observare exterioară mai atentă și alertă.
Încerc în fiecare zi să mă tratez cu iubire și blândețe, constatând la finalul fiecărei zile că cea mai mare
parte din timp am petrecut-o în ”vechile obiceiuri” și rutine – mentale, emoționale, fizice.
O iau de la capăt a doua zi, și a treia zi, și apoi zi după zi.
Asumarea responsabilității pentru propria sănătate, pentru propria stare de bine, pentru propriul drum pe
pământ, în armonie cu ”valurile” de energie ale Universului și re-devenind o parte din Natura planetei care
ne găzduiește este un proces de trezire și amintire.
Am venit pe Pământ fiind iubire. Asta văd în ochii tuturor copiilor mici, de 1-3 ani, pe care îi consult la
cabinet. Iubire fără sfârșit, lumină și energie. Odată eu ei, îmi re-amintesc de unde vin și câtă infinită Iubire
era ”acasă”.
La un moment dat, ”vechile obiceiuri” omenești preiau conducerea și cu toții ”adormim” – într-un vis
povestit de cei din jur: ”trebuie sa mergi la școală, trebuie să muncești, trebuie să-ți faci familie, trebuie să
faci copiii, trebuie, trebuie, trebuie…”.
Poate că a sosit timpul să ne trezim din acest vis al ”vechilor obișnuințe” chiar în timpul acestei vieți. Să nu
așteptăm finalul ei, cu regretele și învățăturile ”prea târzii” pentru a mai schimba ceva. Mai ales că toate
aceste schimbări necesită timp și multe alte repetiții.
Așa știm să învățăm în această existență. Prin repetiție. Prin transformarea necunoscutului în familiar.
Mi-ar place să reînvăț un vis nou, plin de iubire, de armonie și de lumina pe care o văd în ochii nou-
născuților, care-mi amintește de Sursa de unde venim cu toții.
Și să-l trăiesc conștient, alături de toată experiența și cunoașterea unei vieți într-un corp fizic.
Și mi-ar place să am cât mai mulți ”tovarăși” de călătorie, cu care să împărtășesc trăiri și experiențe,
discutând despre subiecte cu adevărat importante pentru noi – și evoluând împreună către un vis nou: al
sănătății, al iubirii de sine și al blândeții interioare.

”OTRĂVILE” ALBE
”OTRĂVILE” ALBE
De peste un an de zile – scriu articole și cărți pe tema alimentelor cele mai nocive pentru ființa umană.
Studiile mele de nutriție din ultimii 7 ani și experiența mea personală de peste 20 de ani cu diferite diete și
38

combinații m-au dus la niște concluzii care au fost surprinzătoare și pentru mine personal.
Cele mai dăunătoare alimente pentru majoritatea oamenilor sunt trei categorii, pe care le-am denumit
”otrăvile albe”:
1) lactatele – cu toate derivatele sale. Nu există nici o specie în natură ”lactariană” – adică nici un alt
animal/mamifer nu mai consumă lapte dincolo de perioada copilăriei. Omul a rămas un ”papă-lapte”
veșnic, păcălind organismul să accepte un alimente greu de tolerat, precum laptele – prin preparări și para-
preparări – cu apariția de zeci și sute de produse lactate – de la cașcaval, la brânza topită sau diferitele
iaurturi ori kefir-uri. Toate nu sunt decât produse greu digerabile, greu asimilabile, producătoare de mucus,
producătoare de constipație și alergii, produse care îngrașă, blochează funcția tiroidei și funcționarea
normală a atenției și memoriei. Toate au efect sedativ, de îngreunare a funcțiilor mentale și de ”încețoșare”
mentală. De ce ni se spune că ”au calciu” și ne sunt date spre consum? Pentru că întregi industrii alimentare
depind de cumpărătorii și consumatorii de lactate. Nu ne interesează sănătatea dv – ne interesează numai și
numai banii dv!
2) Zahărul – și toate produsele din zahăr – aproape că nu mai există conservă pe piață fără zahăr – este o
otravă lentă – care afectează sistemul nervos, memoria, întregul sistem metabolic și endocrin și produce o
dependență mai rea decât cea de fumat sau droguri injectabile. Încercați să-l opriți câteva zile – toți cei care
sunteți obișnuiți cu ciocolate, prăjituri și ”bunătăți”. Și atunci de ce îl dăm copiilor și-l asociem cu
Sărbătorile și evenimentele? O altă manipulare uriașă a industriei alimentare ne face consumatori ai unei
otrăvi lente și degradante pentru corp.
3) Făina albă și toate produsele din ea – practic toate produsele de patiserie, pâine, covrigi, cornuri, pizza,
paste și altele făcute din făină. Vă prezint argumentul altul coleg – din străinătate, legat de acest subiect
(transmis prin bunăvoința colegei mele, dr. Corina Băsceanu, pentru care îi mulțumesc mult).
Otrava PERFECTA ! (la care nu renuntam…) FAINA INDUSTRIALA
Iata articolul despre paine pe care trebuie sa-l citesti azi… si da-l si mai departe. Va rog dragi medici si
activisti in domeniul sanatatii, diseminati aceasta informatie. Painea (acest tip de grau) cauzeaza si acidoza
/ candidoza.. ducand pana la cancer.. si multe altele…
Graul modern, otrava cronica perfecta, spune dr. William Davis.
Tot mai multi specialisti spun, sustinand stiintific si medical, faptul ca graul modern, soiul semi-pitic cu
productie mare la hectar este “otrava cronica perfecta”.
Daca suferi de artrita, imflamatii, boli de inima, diabet si alte boli cronice, este foarte posibil ca originea
acestor boli sa constea in consumul zilnic de produse pe baza de grau.
Aceste informatii nu exista inca in limba romana, dar iată o traducere mai jos.
Vezi mai jos interviul cu Dr. William Davis, medic cardiolog, autor al cartii:
“Wheat Belly”
Loose the wheat, loose the weight and find the path back to health
“Burta de Grau”
“Elimina graul, elimina burta si regaseste-ti drumul spre sanatate”
Vezi interviu video aici (in engleza)
http://www.cbsnews.com/8301-505269_162-57505149/modern-wheat-a-perfect-chronic-poison-doctor-
says/
Traducerea interviului:
Reporter: De ce, conform estimarilor dvstra. graul este atat de nociv?
Dr. William: Graul nu mai este grau, ci o planta semi-pitica de 45 cm, creata de cercetatori geneticieni inca
din anii 60, 70, devenind o planta care are multe caracteristici despre care nimeni nu ne informeaza, cum ar
fi existenta noii proteine – Gliadina. Nu este vorba despre gluten si nu vorbesc despre segmentul oamenilor
afectati de acesta, cei care sufera de boala Celiaca. Aceasta proteina, gliadina, este un opiat si afecteaza
toata populatia. Gliadina se leaga de receptorii opioizi de la nivelul creierului, stimuland apetitul, asa incat
ajungem sa consumam in medie cu 440 calorii mai mult pe zi, 365 de zile pe an.
Reporter: Deci nu este neaparat vorba de graul in sine ci despre tipul de grau consumat.
Dr. William: Exact. Noi nu consumam graul pe care l-au consumat mama si bunica noastra, ci un grau
foarte diferit, care a suferit modificari genetice in timpurile in care modificarea genetica era foarte
imprecisa si cu rezultate imprevizibile. Acest grau afecteaza oamenii in multe moduri, cel mai probabil,
fiind stimularea apetitului, dar mai sunt si altele.
Reporter: Stiintific vorbind, ar fi posibil sa mai “dam timpul inapoi” si sa ne intoarcem la cultivarea tipului
de grau din acele vremuri?
39

Dr. William: este foarte posibil, dar probabil nu este fezabil din punct de vedere economic avand in vedere
ca graul modern are o recolta de 10 ori mai mare la hectar decat stramosul sau, deci implica sa cerem
fermierilor si Agribusiness-ului sa accepte o pierdere si sa se intoarca la semintele vechi. Ei ar putea s-o
faca, dar probabil nu o vor face. Acum s-a declansat o miscare in acest sens, si multi oameni au scaderi
record in vanzari, tocamai din aceste motive. Probabil este un val masiv de schimbare. Daca trei oameni
slabesc 5 kilograme, nu este mare scofala, dar cand vedem sute de oameni slabind 15, 40 sau 75 de
kilograme, iar diabeticii scapa de diabet, oamenii care sufera de artrita capata o usurare considerabila si
scapa de picioare umflate, oamenii scapa de arsuri, de sindromul colonului iritat, de depresie si altele, in
fiecare zi.
Reporter: Daca de astazi, omenii isi doresc sa inceapa sa manance mai sanatos dar nu-si permit sa cumpere
de la un magazin special, sau nu-si permit sa-si cultive propriul grau, ce ar trebui sa faca?
Dr. William: Sa consume alimente dintr-un singur ingredient: avocado, masline, ulei de masline, carne,
legume, vegetale, cu alte cuvinte, mancare adevarata, mancare care nu a fost schimbata catusi de putin de
Agribusiness, si sigur sa nu consume cereale. Spunand cereale, ma refer la 90% din cereale care reprezinta
graul modern si nu ma refer la orz, mei sau in. Deci este o problema la grau, acesta fiind trecut prin acest
tip de modificari.
Reporter: Totusi, sunt fermieri si chiar si Clinica Mayo (in SUA, dar si in Romania se sustine la fel N.T.)
care sustin altceva, si anume ca trebuie sa avem o dieta echilibrata, aceasta incluzand si graul / faina de
grau.
Dr. William: Asa este. Literatura de specialitate spune sa inlocuiesti ceva rau, cum ar fi faina alba, rafinata,
cu ceva mai putin rau, cum ar fi cerealele integrale, graul integral, care aparent prezinta niste beneficii de
sanatate si astfel vei fi expus la mai putine lucruri rele. Eu cred ca este ca in cazul fumatului. Nu mai fuma
fara filtru ci fumeaza tigari cu filtru. Aceasta este o logica profund deficienta si eronata si aceasta este si
logica nutritiei. Ce ar fi sa mergem la nivelul urmator si sa spunem: Hai sa eliminam graul integral cu totul,
in special graul modern pe care oamenii de stiinta il numesc graul semipitic, si sa vedem ce se intampla.
(N.T. acesta este si punctul meu de vedere, iar unii oameni m-au acuzat de extremism sau fiind prea
categorica… DAR de ce sa alegi ceva mai putin rau decat rau daca poti sa alegi cel mai bun???). Atunci
este momentul in care vezi nu imbunatatiri in sanatate, ci TRANSFORMARI in sanatate.
Reporter: si tocmai am mancat o chifla azi dimineata J. Deci dupa spusele dvstra. este o idee foarte proasta
sa consumam chiar si paine integrala.
Dr. William: Da. Este o idee foarte proasta. De fapt, pot spune ca graul modern este Otrava Cronica
Perfecta. Acesta cauzeaza diabet, inflamatie (celulara N.T.), boli de inima si hipertensiune. Iar pentru ca
cerealele integrale cauzeaza mai putine rele decat faina alba rafinata acesta nu inseamna un lucru neaparat
bun. Prin urmare, aici, trebuie folosita o logica total noua si clara. Elimina cerealele, elimina graul, in
special cel semipitic de productie mare la hectar si atunci va fi momentul cand vom vedea adevarate
TRANSFORMARI. Atunci vezi cand toti diabeticii renunta la medicatia lor, vezi cum dispare artrita
reumatoidala renuntandu-se la pastilele antidurere la incheieturi, vezi reducerea colestrolului, si atunci vezi
transformari incredibile in sanatate.
Reporter: Iata ceva la care ar trebui sa rumegam. si avem multe de rumegat/digerat aici, dar va rog, evitati
tava cu micul dejun din spatele studioului .
“Nimeni nu este liber daca nu este propriul sau stapan” (Epictet)
Dacă v-a plăcut interviul de mai sus, vă doresc o perioadă a Sărbătorilor în care să reușiți să stați cât mai
departe de otrăvile albe – deși în jurul dv veți descoperi un ”dezmăț alimentar” fără precedent.
Cozonacul și colacii, prăjiturile și înghețatele, toate brânzeturile și cașcavalurile – și multe altele – alături
de carne și produse din carne – reprezintă rețeta sigură pentru intoxicarea trupului, a emoțiilor și a minții.
Întâmpinați Sărbătorile Crăciunului cu un trup curat – în care fructele, legumele, grânele integrale și
semințele Naturii să vă aducă toate mineralele și vitaminele de care are nevoie corpul fizic, dar și energia
armoniei și echilibrului, de care au nevoie Mintea și Sufletul.
Aveți grijă de ”vasul” sufletului care este corpul dv.
Nu-l mai umpleți cu reziduuri și otrăvi.
Magazinele sunt pline de roadele Naturii. Folosiți-le din abundență și evitați ambalajele, cutiile și toate
alimentele procesate, precum și mâncărurile gătite de alții (gătite la super-market-uri sau restaurante, de
bucătărese obosite și plictisite).
Puneți-vă în mâncarea care intră în corpul dv propria energie.
Sprijiniți efortul Pământului de a-i reîntoarce pe oameni către energiile sale.
40

SĂ NE RE-AMINTIM CINE SUNTEM!


SĂ NE RE-AMINTIM CINE SUNTEM!
Vă propunem să facem împreună o călătorie-explorare de re-amintire.
Nu avem ce învăța.
Știm tot ce avem nevoie să știm – avem această informație în noi – doar avem nevoie să ne reamintim de
ea.
Și pentru aceasta, vă propunem să vă focalizați pe propriul organism, pe funcționarea și starea lui.
Focalizarea pe lumea exterioară a universităților și instituțiilor educaționale nu aduce nici sănătate, nici
stare de bine, iar cunoașterea dobândită acolo este fragmentară, fixistă și puțin aplicabilă practic. În multe
dintre școli învățăm doar despre ”un corp mort” și părțile sale componente. Nici o școală de medicină nu ne
învață despre VIAȚĂ – care este DINAMICĂ, MIȘCARE, SCHIMBARE ETERNĂ – EVOLUȚIE.
Școlile ne învață să ”inventariem” noțiuni, să folosim ”etichete” (învățăm numele unor condiții definite ca
”boli” – și diferite scheme de tratament ale lor – dar nu învățăm niciodată cauzele reale ale dezechilibrelor
și procesul dinamic prin care s-a ajuns de la sănătate la boală). Etichetarea ”bolilor” ne stimulează gândirea
liniară – și pierdem vederea de ansamblu a procesului prin care trecem.
Oamenii sunt entități puternice – cu organisme ca niște mașini extraordinare, precum niște avioane de
ultimă generație, dotate cu un ”computer de bord” super-performant (mă refer la creier). Creierul uman este
dotat cu un soft orientat spre rezolvarea problemelor. Are nevoie de provocări și de probleme, pentru a
putea contempla (și aplica pratic) diferite soluții. Odată ce o problemă sau provocare este depășită –
creierul evoluează și își îmbunătățește abilitățile de funcționare. Dacă n-ar mai fi conflicte și provocări –
creierul ar începe degradarea spre demență.
Conflictele sunt o parte din viața noastră. Rezolvăm în decursul vieții mii dintre ele – în acest fel
dezvoltându-ne, pentru că fiecare experiență prin care trecem este necesară pentru creșterea noastră
spirituală.
Apariția unei ”boli”, a unei dizarmonii de funcționare a organismului – ne arată că persoana este blocată
într-un conflict a cărui soluție încă nu o identifică. Asta nu înseamnă că este ceva în neregulă cu persoana,
ci că pur și simplu, în acel moment al vieții sale, nu are destulă energie pentru a găsi soluția la acel conflict
sau acea problemă prezentă în viața sa.
De aceea persoana ajunge la un terapeut – să caute un sfat obiectiv, detașat – cu privire la o problemă la
care nu a găsit, încă, soluția.
Sarcina terapeutului este aceea de a ajuta persoana să ”curățe rugina” din motorul avionului care este corpul
uman – și mai mult, de a-i reaminti fiecărei persoane câte știe și câte cunoaște – precum și câtă putere
deține în minunatul corp pe care îl are.
Conflictul interior = boala – reprezintă drama, războiul și haosul.
Rezolvarea conflictului – reprezintă pacea și ordina.
În acest fel petrecem viața – trecând prin etape de conflicte și rezolvări.
Oamenii găsesc diferite soluții la conflictele lor interioare. Am găsit o poveste impresionantă a unei
înotătoare de lungă distanță numită Diana Nyad, care a reușit la 64 de ani să înoate distanța Cuba-Florida
(110 mile) în 53 ore. A reușit la a 5-a încercare – după ce nu reușise la 28 de ani și când era mai tânără.
Diana are un discurs fabulos pe Ted
http://www.ted.com/talks/diana_nyad_extreme_swimming_with_the_world_s_most_dangerous_jellyfish.ht
ml
și apoi după ce i-a reușit cea de-a 5-a încercare:
http://www.diananyad.com/blog/videos-of-diana-arriving-on-shore
http://www.philly.com/philly/news/nation_world/20131011_Diana_Nyad_finishes_swim_for_Hurricane_S
andy_relief.html
Ea își transmite cele trei mesaje oamenilor:
1) Să nu renunți niciodată
2) Nu ești niciodată prea bătrân să-ți împlinești visele
3) Efortul de echipă are cele mai bune rezultate
41

Ființele umane sunt niște entități fantastice.


Care de mii de ani sunt în stare de sedare și uitare.
Este posibil ca acum să fi venit momentul de TREZIRE – în care treptat, încetul cu încetul – să ne
reamintim CINE SUNTEM.
Mesageri au fost totdeauna.
Mereu Universul ne-a trimis suflete care să ne re-amintească cine suntem.
Să învățăm de la propriul corp, să ne ascultăm mai mult ”doctorul interior” – să interacționăm mai mult cu
propria inimă.
În liniștea inimii se află rezolvarea tuturor conflictelor.

VINDECAREA
VINDECAREA.
Orice proces de vindecare este posibil doar cu DISCIPLINĂ și ASUMAREA RESPONSABILITĂȚII.
Doar când o persoană dorește să se întoarcă la Sinele său original și încetează să mai fie o ”copie” a cuiva
sau a ceva, se poate produce VINDECAREA.
Când încetăm să mai fim ”biata mama”, sau ”bietul tata”, sau ”săracul de fratele meu” sau ”biata de vecina
mea” etc etc – când nu ne mai identificăm cu slăbiciunile, greșelile și dificultățile celor din jurul nostru –
când dorim să descoperim cine suntem cu adevărat, dincolo de ”dramele” (telenovelele) în care ne
implicăm (suntem implicați) automat, fără să gândim sau evaluăm posibilitățile reale (energetice) pe care le
avem – doar atunci reușim să ”oprim” fluxul lumii din jurul nostru – care ne antrenează la vale precum un
fluviu tumultos – și să ne uităm spre noi înșine. Tot acest proces necesită ENERGIE.
Iar recăpătarea ENERGIEI, pierdută zilnic în interacțiunile obișnuite necesită DISCIPLINĂ.
Poate suna dificil pentru multă lume, poate aminti de forțajele copilăriei și de impuneri.
Dar SĂ TE VINDECI și să REDEVII ÎNTREG necesită PUTERE (ENERGIE) și DISCIPLINĂ pentru a te
re-centra – a-ți reface ritmul pierdut al vieții.
Viața este o ca o melodie armonioasă și ritmică, iar un corp sănătos vibrează armonios și ritmic.
Boala este o dizarmonie perpetuată în corpul fizic – care separă organismul de Întregul din jur.
Refacerea legăturii cu Întregul necesită ENERGIE.
VINDECAREA înseamnă să-ți schimbi gândurile, sentimentele și acțiunile (pentru că cele vechi sunt cele
care au produs boala).
După VINDECARE – o persoană NU MAI ESTE ACEEAȘI cu cea care a început procesul.
VINDECAREA determină nașterea unui SINE NOU.
VINDECAREA este ca o poveste bună, cu o introducere, cu o desfășurare dramatică și cu un epilog (o
concluzie). Pacientul petrece cea mai mare parte din timp în perioada ”dramatică” – prins între vechile
obiceiuri și încercând să le înlocuiască cu cele noi. Cele mai mari obstacole vor fi persoanele apropiate din
jur – care nu doresc schimbarea pacientului, pentru că asta înseamnă inclusiv schimbarea lor (dacă vor
continua relația cu pacientul). Alte mari obstacole sunt propriile frici și nesiguranțe interioare – rezultate
din lipsa cunoașterii. Aici este importantă legătura strânsă cu terapeutul care ghidează procesul. Finalul
(epilogul) aparține atât pacientului, cât și terapeutului – constatând amândoi că nu mai au nevoie unul de
celălalt. Că pacientul se descurcă foarte bine, pe cont propriu – cu noua identitate și cu noua energie!
Totul în Natură și inclusiv în corpul omenesc este ciclic și ritmic, supus unor transformări continue și
reînoiri periodice. O poveste de ”vindecare” de succes este cea în care pacientul spune, la un moment dat
terapeutului: ”mă descurc singur – înțeleg tot ce se întâmplă – sunt în stare să-mi așez viața așa cum doresc
eu”. Nici un alt mesaj nu are un efect vindecător atât de dramatic asupra sistemului imunitar al persoanei.
VINDECAREA este mai mult un proces de ELIBERARE, de ELIMINARE a tot ceea ce ne împiedică să
fim vindecați – mult mai mult decât un proces de ACȚIUNE/Activitate (VINDECAREA ESTE
”CURĂȚENIE” generală interioară!)
Multă lume mă întreabă: ”Ce să fac să-mi fie bine?”
Eu le răspund: ”Nu este important CE FACEȚI, ci CE SĂ NU MAI FACEȚI (din ceea ce vă face rău)”!
Identificați ce vă face rău, ce vă ia din energie, ce vă ”îmbolnăvește” – și CURĂȚAȚI / ELIBERAȚI!
42

De câte ori vă întâlniți cu prietenii – vă povestiți unii altora ”ce ați mai făcut”.
UN EXERCIȚIU de vindecare util ar fi să vă povestiți – ”ce nu ați mai făcut” – ”ce ați oprit din vechile
obiceiuri, care vă făceau rău” – ”ce ați controlat dintre toate acțiunile pe care nu le doriți”.
ÎNCERCAȚI ACEST EXERCIȚIU.
Poate părea dificil la început.
Când vă întâlniți cu cineva – povestiți-i cum ”nu ați mai bârfit”, cum ”nu v-ați mai băgat nasul în treburile
altora și v-ați văzut doar de propriile treburi”, ”cum nu i-ați mai judecat pe alții!, ”cum nu ați deschis
televizorul în această seară și ați stat de vorbă cu soțul și copiii despre ce este bine și ce nu este bine în viața
noastră”, cum ”nu ați mai mâncat seara târziu”, ”cum nu ați mai mâncat astăzi ciocolată/prăjituri”, ”cum nu
ați mai pierdut timp la cumpărături și ați venit direct acasă și ați ”improvizat” masa din ce se găsea în
cămară plină de toate” etc etc.
CURĂȚAȚI gândurile/emoțiile/obiceiurile ”dăunătoare”, CURĂȚAȚI rutinele care vă iau energie.
ÎNCERCAȚI EXERCIȚIUL despre ”CUM NU AM MAI FĂCUT….acțiuni consumatoare de energie”.
Ne iau energie grijile – toate ”gândurile” direcționate asupra acțiunilor viitoare (oricum, indiferent de
planuri, lucrurile se întâmplă cum vor ele) sau asupra a ceea ce s-a întâmplat în trecut (rulăm iar în minte
aceleași întâlniri și vorbe)
Ne iau energie întâlnirile cu persoane care se plâng, se jeluiesc, vorbesc numai de rele și rău
Ne iau energie întânirile cu persoane agresive, mânioase, furioase, răzbunătoare, geloase, invidioase
Ne iau energie locurile aglomerate, cu mulți stimuli (piețe, mall-uri, super-market-uri)
Ne iau din energie prea multe ocupații în aceeași zi (o ființă umană poate face față doar la câteva ”acțiuni”
pe zi, în mod eficient)
Ne iau din energie ocupații plictisitoare, de rutină, făcute în aceleași fel, în fiecare zi
Ne iau din energie consumul de alimente amestecate, preparate, pline de diferite substanțe
Ne iau din energie…..
Sunt multe circumstanțele și persoanele care ne iau zilnic din energie – DACĂ LE PERMITEM.
În procesul de VINDECARE, accentul se va pune pe schimbarea cursului vieții de zi cu zi, pentru că
”eliberarea” de circumstanțe/persoane/obiecte dăunătoare permite un grad de atenție și conștientizare mai
mare (trebuie să identifici, în primul rând, aceste circumstanțe!) decât ”activitatea” la ”pilot automat” pe
care o facem cu toții zilnic.
În același timp – veți remarca faptul că schimbarea gândurilor, sentimentelor și acțiunilor este mult mai
dificilă decât ”acționarea la pilot automat”.
CURĂȚAREA / ELIBERAREA tiparelor negative de gândire/simțire/comportament presupune momente
de tăcere interioară – pentru că este nevoie să deveniți CONȘTIENT DE CEEA CE VĂ AGĂȚAȚI.
DE CE ANUME SUNT ATAȘAT? CE NU LAS să plece?
CE ANUME ESTE ”AGĂȚAT” de mine? Ce nu vrea să mă lase?
Aveți nevoie de multe discuții (cu sine și cei apropiați) până identificați factorii care vă țin energia blocată
în tipare negative de comportament și gândire.
În plus – aveți nevoie de mult CURAJ să recunoașteți aceste lucruri.
Când sunteți activ și faceți ”treabă” – toată lumea vă admiră și vă ”hrănește” cu remarci pozitive și laude.
Suntem învățați să fim activi – ca să primim laude de la cei din jur (despre cât de muncitori, cât de
ambițioși și cât de epuizați/obosiți suntem).
Când facem ”curățenie” în modelele mentale cu care suntem obișnuiți – este nevoie să ACCEPTĂM că
avem LIMITE și că ne-am atins de mult aceste limite. Și să ne ”restrângem” ce facem și ce suntem în
”interiorul” propriilor granițe energetice.
Cuvântul ”LIMITE” este unul fermecat și atinge corzi precum mândria și importanța de sine.
Pentru procesul de VINDECARE – este esențial să realizăm faptul că ELIBERAREA – ”CURĂȚENIA
INTERIOARĂ”, ELIMINAREA a ce nu avem nevoie pentru a ne fi bine – este un ACT SPIRITUAL și
necesită abilitatea de acceptare și recunoaștere a problemelor, puterea luării unei decizii pentru Sine și în
final, eliberarea de tiparele vechi (blocante) și renașterea unui Sine Nou.
EGO-ului nu-i place procesul de VINDECARE – pentru că acesta va însemna inclusiv remanierea lui. Și
EGO-ul este înfricoșat de schimbare.
EGO-ul preferă să stea în cea mai cruntă MIZERIE și SUFERINȚĂ – doar pentru îi este familiară și știe
cum să reacționeze la ea.
După ”CURĂȚENIE” – nu mai știe ce are făcut – trebuie iar să învețe! Și nu-i place!
REGULILE VINDECĂRII:
43

1) VINDECAREA are loc acasă – în mediul familiar al persoanei


2) PRACTICA, repetiția și ”ritualul” ajută la schimbare
3) PROCESUL DE VINDECARE se bazează pe anumite reguli, bine definite
4) VINDECAREA este rezultatul DISCIPLINEI și re-orientării.
VINDECAREA se produce pas cu pas, repetând (practicând) noi tipare de comportament, structurând
diferit viața zilnică și regăsind confort în noile modificări, pentru a avea motivația continuării procesului.
Practica este inevitabil asociată procesului de ÎNVĂȚARE.
ÎNVĂȚĂM despre noi înșine, în procesul VINDECĂRII – și de fapt, ÎNVĂȚĂM DESPRE VIAȚĂ.
VINDECAREA înseamnă re-descoperirea legilor VIEȚII și ale NATURII din care facem parte.
Și acest lucru se poate face doar încet, treptat, pas cu pas.
Dacă strângeți la presă o grămadă de struguri și aplicați o forță intensă și de scurtă durată – atunci stoarceți
mult suc, dar ”țâșnește” în toate părțile, faceți mizerie, aveți mult de curățat după aceea.
Dacă aveți răbdare și aplicați la acea presă presiune constantă, dar încetul cu încetul – veți obține o cantitate
mai mare de suc, dar în câteva ore, fără mizerie și fără a curăța prea mult în jur.
RĂBDAREA și PERSEVERENȚA sunt alte REGULI IMPORTANTE ale procesului de
”curățenie”/vindecare.
A TRĂI în această lume înseamnă a practica (a repeta) deprinderi practice, zi după zi.
Putem repeta atitudini ”rele” și le putem repeta pe cele ”bune”.
Întotdeauna AVEM DE ALES.
Mulți oameni care suferă de boli sunt confuzi și nu mai au clar în minte aceste adevăruri simple.
Răspundeți onest la următoarele întrebări:
1) De ce vreau să mă vindec, să fiu sănătos, care este scopul meu? Scrieți cel puțin 10 motive pentru care
doriți să fiți sănătos.
2) Care este motivația profundă a activității mele – de ce merg la serviciu – de ce muncesc – de ce sunt
implicat în treburile zilnice?
3) Cum mă comport față de mine însumi? Cum îmi împart timpul între muncă și relaxare? Muncesc în mod
constant ”la limita” rezistenței?
Oricine răspunde în mod conștient la aceste întrebări trece – invariabil – printr-un proces de transformare
interioară și deja a făcut primul pas spre vindecare.
VINDECAREA înseamnă ASUMAREA RESPONSABILITĂȚII pentru propria stare de bine și înțelegerea
proceselor care se petrec în interiorul corpului nostru.
Și apoi a ceea ce ni se întâmplă ”în lume”, în grupurile din care facem parte.
VINDECAREA înseamnă ÎNVĂȚARE continuă, SCHIMBARE interioară continuă, INTEGRARE în
ritmul natural al lumii din jur și contopirea cu FLUXUL VIEȚII.
VINDECAREA înseamnă folosirea judicioasă a ENERGIEI de care dispunem.
VINDECAREA înseamnă CURĂȚENIA PERIODICĂ, făcută cu PERSEVERENȚĂ ȘI RĂBDARE.
VINDECAREA este ARMONIE, MUZICĂ, CULOARE, AROME și VIBRAȚII LUMINOASE.
Sursa ideilor din text: Rosina Sonnenschidt – The Way to Your ideal weight – a revolutionary approach to
gaining and losing weight with diet and homeopathy, Narayana Publishers, 2011

FRICA DE NOU ȘI AGĂȚAREA DE ”TRADIȚIE”


FRICA DE NOU
și
AGĂȚAREA DE ”TRADIȚIE”.
Lumea vie a Naturii, din care omul este o parte – are legile ei biologice clare, a căror validitate o
descoperim în fiecare zi.
Una dintre legi – evidentă pentru toți marii biologi ai lumii se numește EVOLUȚIE.
Evoluția este un proces de învățare/dezvoltare continuu – prin care un individ sau o specie se adaptează mai
bine la mediul înconjurător în continuă schimbare de pe pământ.
În același timp, este un proces plin de provocări, prin care se dezvoltă aptitudini noi și datorită căruia se pot
explora modalități și căi de trăire noi și interesante.
Dacă ne uităm în jurul nostru – EVOLUȚIA (cu pași mici, dar siguri) – pare a fi drumul tuturor speciilor și
44

entităților naturii.
Sau cu alte cuvinte – MODIFICAREA CONTINUĂ rămâne singura constantă din NATURĂ.
Un paradox observat de marii filozofi ai lumii: singura constantă a Universului este SCHIMBAREA.
Viața noastră este o dinamică continuă.
Suntem alții în fiecare dimineață, după fiecare noapte de somn. Experiența zilei anterioare, experiențele
cumulate ale perioadelor trecut – ne fac să fim diferiți, complet alții – de la o zi la alta. Într-un fel, evoluăm
continuu pe tot parcursul vieții.
Procesul de învățare este evident și accelerat în prima parte a vieții și din ce în ce mai lent, în a doua parte a
vieții. Dar nu se oprește niciodată, oricât de mult ”ne străduim”.
Pentru că mediul înconjurător, mediul social și tot ce este în jurul nostru se schimbă continuu și ne
”forțează” să ne adaptăm și să ne schimbăm și noi.
Foarte mulți oameni se mulțumesc să-și facă evoluția prin proces de învățare (didactic sau individual) în
prima parte a vieții și apoi să petreacă restul vieții doar aplicând ceea ce au învățat și repetând la infinit
ceea ce știu. RUTINA devină regulă pentru majoritatea adulților.
Agățarea de ”cunoscut”, de ”familiar„ – de tradiție – devine normalul pentru adulți.
”Așa am făcut dintotdeaua” – ”așa am mâncat dintotdeauna” – ”așa m-am comportat dintotdeauna”.
Am mare respect pentru tradiție și tradiții, în general.
Consider că în modalitatea de viață a strămoșilor noștri au existat părți mari de înțelepciune, care ne pot fi
foarte utile în prezent.
În același timp, dacă învățăturile strămoșilor ar fi valide în totalitate – și ”potrivite” ființelor umane, toți
oamenii din jurul meu ar trebui să fie sănătoși, fericiți, luminoși, iubitori și plini de viață. Pentru că o
”tradiție” corectă transmite învățături care să ajute la fericirea și starea de bine a ființelor umane. Cel puțin,
așa mi se pare corect – să repeți lucruri pe care le observi la ceilalți și consideri că ”funcționează” –
evaluând după starea lor de bine.
Dar de când am deschis ochii în lumea în care trăiesc în prezent – realitatea din jurul meu a fost plină de
oameni nefericiți, bolnavi, acriți, răutăcioși, agresivi și ”stinși”. Am considerat mult timp ceea ce am
perceput ca fiind ”normalul” – pentru că toți păreau în aceeași stare (mă rog, toți cei cu care am avut eu de-
a face, personal). Deși întotdeauna am simțit că ceva era ”în neregulă”.
Am acceptat ”tradițiile” transmise de înaintașii mei (părinți, bunici) – pentru că nu aveam disponibile alte
versiuni – deși de la început multe mi s-au părut greșite (obiceiuri alimentare, obiceiuri sociale, modalități
de comportament).
De exemplu, ”întrunirile” sociale familiale – cu durată de ore întregi, la ore târzii ale nopții, ”condimentate”
cu băutură, fum de țigară, alimente amestecate și conversații plictisitoare (mereu aceleași subiecte și mereu
deviate ”în bârfă” grosolană) – mi s-au părut FOARTE ÎN NEREGULĂ.
Refuzul meu de participare la multe dintre ele mă transforma într-o persoană ”ciudată”, care nu vrea să fie
”în rând cu lumea”.
Care lume? Acei oameni lacomi, agresivi, confuzi, neatenți la cei din jur, comportându-se ciudat după
consumul de vin, arătând urât și mirosind urât și care mă puneau mereu să fac lucruri pe care eu nu le
doream – nu reprezentau ”lumea” pentru mine – ci doar acea parte din lume la care aveam acces în acel
moment al vieții – datorită limitărilor de toate felurile – pe care le percepeam de mică.
Când am avut ocazia, odată cu vârsta adultă, să-mi extind cunoașterea și înțelegerea asupra lumii – am
realizat că la scală ”mare” pe Pământ se repetă aceleași lucruri constatate de mică pe scală ”mică” la nivel
familial.
Aceeași oameni, adunându-se rutinier în aceleași locuri (numite ”restaurante”, sau ”terase” sau alte locuri
de ”luat masa”) și accentuând un comportament de lăcomie alimentară și agresivitate socială (citește
”bârfă”) – consumând aceleași feluri de mâncare (”tradiționale”) – după care vizitează repetat spitalele și
farmaciile din zonă.
Fără măcar să-și pună întrebări cât de puțin despre validitatea acestor ”tradiții” (gastronomice sau sociale).
Chiar am constatat că în orice fel de sat sau oraș, de oriunde din lume – avem câteva instituții clar
dezvoltate și funcționale – situate strategic una lânga alta: cârciuma și magazinul sătesc (sau restaurantele și
mall-urile), cabinetul medical (sau spitalele) și farmacia (farmaciile) și biserica (templul) cu cimitirul.
Din observațiile mele de până în prezent, acesta este circuitul tradițional al majorității ființelor umane, în
mod ”natural”.
Lumea Naturală din care facem parte este caracterizată prin prezența unei Energii tip flux – care ”curge”
continuu. Observăm cel mai bine această ”curgere” (asemănătoare unei ape curgătoare) în trecerea timpului
(percepția liniară a timpului, pe care o avem majoritatea în această realitate) sau în schimbarea
45

anotimpurilor. Nici o zi nu este la fel cu cealaltă zi, nici un an nu este la fel cu celălalt.
Totul în Natură se schimbă și ”curge”.
Prin definirea de ”tradiții” și ”obiceiuri” și impunerea lor asupra majorității membrilor, societatea
proiectează ”o oprire” temporară a acestei curgeri – căutând ”stabilitate” într-o lume în care schimbarea
este regula.
Construcția de edificii monumentale, aranjarea de programe ”pe viață” (locuința vieții, serviciul vieții,
relația vieții etc) – sunt tentative de obținere a unei aparente stabilități, în mijlocul unui șuvoi continuu al
transformării.
”Tradițiile”, ”obiceiurile”, ”obișnuințele”, rutinele – sunt tot atâtea eforturi de menținere a unei aparente
siguranțe și a transformării în cunoscut a acestui flux de cunoaștere perpetuu din care face parte viața
noastră.
Dar stagnarea unui flux continuu – afectează dinamica generală. Și duce la tulburări.
Am avut câteva discuții recente cu participanții la Școala Sănătate 5D, care mi-au adus niște revelații
importante.
Discutăm continuu despre ”stagnarea limfatică” în organismul omenesc – drept cauză principală a
majorității bolilor (și a ”acidozei” care stă la baza lor). În multe articole anterioare am discutat despre
aceste teme importante.
De ce fluidul limfatic – cel care reprezintă ”canalizarea” corpului – cel care îndepărtează atât reziduurile
proprii ale corpului, cât și substanțele/entitățile nedorite care intră în corpul omenesc – devine vâscos și
stagnează?
Dr. Morse spune că la nivel social, corespondența limfei sunt forțele polițienești, combinate cu forțele
salubrității publice – cei care îndepărtează ”gunoaiele” de toate felurile – și care au grijă să nu se
acumuleze prea multe elemente ”anapoda” care ar produce haos printre celelalte (ce-și văd de treaba lor în
”matricea” socială).
Eficiența poliției și a gunoierilor în sistemul social – se regăsește în ”eficiența” sistemului limfatic la
majoritatea oamenilor.
STAGNAREA este evidentă la toate nivelele.
Iar STAGNAREA duce la ”corupție” (transformare a comportamentului propriilor celule) și la
comportamente aberante (atacăm proprii cetățeni și protejăm infractorii – exact ceea ce face poliția în
prezent, în multe țări ale lumii sau sistemul imunitar/limfatic în corpul nostru în bolile auto-imune – atât de
răspândite în prezent).
STAGNAREA se observă și în evoluția fiecărei persoane, pe drumul vieții (stările de boală, stările de rău
fizic, degradarea organismelor evidentă după 40 ani).
STAGNAREA se observă și în păstrarea unor obiceiuri dovedit dăunătoare – în ciuda acestei evidențe (știu
că fumatul face rău, dar continui să fumez. Simt că dacă mănânc prea multă carne, prea multe dulciuri, prea
multe prăjeli – mă simt rău fizic – dar continui să o fac – pentru că ”toți” o fac sau ”mereu am făcut-o”).
Experiențele noi sunt considerate ”înfricoșătoare” de majoritatea oamenilor.
Mulți caută consiliere și sfaturi de la ”experți” pentru orice pas în evoluția lor.
Din păcate, mulți experți au cunoaștere din cărți, nefiltrată prin propria practică – iar informațiile lor sunt
adaptate la ”STAGNAREA” generală considerată acceptabilă (așa știm, așa facem).
Bunul simț pe care îl avem cu toți, ca parte a ”înzestrării” genetice de ființe umane – ne poate folosi ca
instrument de validare la orice pas:
 ceva îmi face bine = este bun pentru mine.
 ceva îmi face rău (fizic, emoțional, mental, social, financiar etc) = este rău pentru mine
Evoluția naturală presupune folosirea continuă a acestui ”instrument” interior, care se numește ”bun-simț”
și încrederea în propriile instincte.
Cu toate acestea – în societatea omenească STAGNAREA este regula – iar ADAPTAREA la nou și
EVOLUȚIA sunt temute, amânate sau acceptate cu mare dificultate.
Mi-am observat propriile reacții la actualizările rapide ale tehnologiei informatice.
Cu fiecare schimbare a terminalului telefonului mobil – mă trezeam oftând că trebuie să învăț iar să
folosesc ”o jucărie nouă”. ”Abia ce m-am obișnuit să-l folosesc pe cel vechi – și iar trebuie să schimb!” am
replicat de câteva ori.
La fel, în domeniul calculatoarelor – unde m-am trezit că folosesc un laptop vechi de aproape 8 ani într-o
lume care își schimbă performanțele și tehnologia la câteva luni! Nu este de mirare că nu reușesc să mai
intru pe Internet de pe acel laptop vechi – dar greu am acceptat să-l schimb cu unul nou. Pentru că încă
46

”funcționa”! Ca un om bătrân și bolnav – dar încă ”trăia” și ”loialitatea” mea educată față de ceea ce mi-a
fost mult timp de folos m-a făcut să mă agăț de lucrurile vechi (păstrate cu grijă și în stare bună) – la fel ca
de multe dintre obiceiurile vieții mele.
În schimb, la tineri și mai ales la copiii, am observat o acceptare și îmbrățișare a noului – cu o bucurie ieșită
din comună.
Orice ”jucărie nouă” este prilej de bucurie și de alte experiențe. Am văzut chipurile multor copiii în timp ce
foloseau modernele tablete.
Noi ca adulți am pierdut bucuria ”jocului”, nu mai savurăm ”provocarea” descoperirii a ceva nou – căutăm
familiarul, cunoscutul și ”tradiția” sperând să putem controla măcar puțin din curgerea imensă a Naturii din
jur.
Iar această iluzie ne costă sănătatea și bunăstarea mentală.
Pentru că STAGNAREA în mijlocul unui flux care curge se face cu un cost energetic mare și cu consecințe
”tip acid” uriașe asupra multor părți ale vieții.
SĂNĂTATE 5D și-a propus dezvoltarea unei strategii de dietă și detoxifiere, în care schimbarea modului
interior de percepție să includă stări de deschidere (către orice posibilitate de evoluție), detașare
(emoțională, dar și ”energetică” de orice fel de stagnări) și luarea deciziilor în mod conștient.
Aceasta înseamnă 5D – dietă, detoxifiere, detașare, decizie și deschidere.
Toate în același timp.
Pentru că nu vom avea rezultate DOAR cu dieta și detoxifierea în ”mișcarea” fluidului limfatic (stagnant)
din organism, până când emoțional și mental nu vom experimenta o detașare de tot ceea ce ne agățăm
căutând o falsă siguranță și stabilitate. Iar deschiderea mentală și emoțională permite accesarea
înțelepciunii interioare, permite luarea deciziilor corespunzătoare în fiecare moment, pentru a ne afla în
direcția ”curgerii” energiei din jurul nostru, pentru a folosi imboldul acestei curgeri și a economisi energie
(folosind-o pentru vindecare, și ulterior, pentru evoluție).
Vindecându-ne interior și înțelegând cu ce ne confruntăm – fiecare dintre noi va face pași mici către
vindecarea societății din care facem parte – și ulterior vindecarea speciei noastre.
Aflată în mare stagnare de milenii.
Dacă vrem să schimbăm lumea – să începem fiecare cu noi înșine.
Asumându-ne responsabilitatea pentru fiecare zi a vieții – pentru procesul propriu de evoluție – și pentru
redefinirea poziției noastre în Natură.
Suntem niște ființe miraculoase, care trăiesc într-un Univers miraculos.
Știm infim de puțin despre cine și ce suntem – și poate avem șansa într-o viață omenească să prindem ”o
sclipire” despre minunea care suntem
Știm și mai puțin despre Universul în care trăim – și ne deschidem permanent către noi înțelegeri.
Acceptând cu smerenie locul nostru umil în jocul lumii, dar participând cu îndrăzneală la aventura
descoperirii continue a ce suntem și ce este locul în care trăim – transformăm Jocul numit Viață într-o
călătorie palpitantă și care merită trăită.
Acceptarea Noului în viața noastră – curățirea de ”vechi”, de ”tradiții” care ne blochează și ne stagnează
drumul spre evoluție – reprezintă o parte la fel de importantă ca și ”curățenia fizică a corpului” – pe
exterior sau pe interior.
Drenajul limfatic este același lucru cu procesul de curățenie a casei de vechiturile adunate, a dulapului de
haine de ceea ce nu mai purtăm de ani de zile, cu aruncarea lucrurilor colectate ani de zile și care nu mai
sunt utile nimănui (fiind doar ”amintiri” de care singuri ne agățăm în efortul de definire a cine suntem). Și
reprezintă același lucru cu apariția unei forțe polițienești formate din oameni integri, serioși, adulți
responsabili, dornici să-și ajute semenii.
Indiferent de nivelul la care ne raportăm – indiferent că vorbim despre celule, despre organism, despre
familie, despre orașe și țări sau despre alte entități sociale sau organizații umane – vorbim despre aceleași
lucruri.
Identificăm aceleași probleme.
În multe articole v-am spus faptul că VIAȚA este DINAMICĂ.
Iar STAGNAREA înseamnă MOARTE.
Acesta este un fapt constatat în experiența noastră pământeană la toate nivelele.
47

CAUZA CEA MAI FRECVENT ÎNTÂNITĂ A


TUTUROR BOLILOR OAMENILOR
Cauza cea mai frecvent întânită a tuturor bolilor oamenilor
În toate fazele de dezvoltare ale științei medicale, de-a lungul istoriei omenirii, chiar și în cele mai
îndepărtate perioade de timp, cauza principală a majorității bolilor oamenilor a fost considerată una
”externă”.
Cu alte cuvinte – ”boala” era considerată ”ceva exterior” – un ”spirit malefic”, o ”energie negativă”, o
”miasmă nesănătoasă” care ”intra” în corpul omenesc și tulbura buna funcționare a acestuia – producând
durere și suferință ființei umane.
Această înțelegere tip ”magic” se păstrează și în medicina prezentului, indiferent cât de ”dezvoltată”,
”avansată” sau modernă pretinde aceasta că este.
Odată cu descoperirea ”microbilor”, ”ciupercilor”, ”paraziților” etc – această ”influență magică exterioară”
a căpătat chip și nume și toate eforturile medicale sunt îndreptate către îndepărtarea acestor factori
exteriori.
Oamenii de știință au venit cu ipoteza că singura rațiune de a exista a tuturor microbilor, virușilor,
paraziților și ciupercilor este să facă rău oamenilor, să-i ”atace”, să-i ”agreseze” – o ipoteză la fel de
adevărată precum cea cu prezența ”teroriștilor” la Revoluția din 1989. Dușmani ”nevăzuți” stau la pândă și
așteaptă momentul oportun să atace oamenii inocenți și nevinovați, atunci când aceștia nu se așteaptă.
Cât este de diferită această ipoteză de ”considerațiile magice” ale șamanilor antici, care vedea boala precum
un ”spirit malefic” care intra în corpul omenesc și-l poseda?
Cât de mult a avansat știința medicală în înțelegerea CAUZEI problemelor de sănătate ale oamenilor?
Instrumentele medicale moderne par sofisticate iar tehnologia folosită extrem de spectaculoasă, dar
rezultatele aplicării acestor instrumente și tehnologii în practică nu sunt diferite de cele obținute cu
tamburinele și fumigațiile șamanilor.
Sănătatea oamenilor moderni NU este mai bună ca acum câteva mii de ani.
Oamenii se îmbolnăvesc frecvent, starea fizică a majorității oamenilor este una proastă, corpul majorității
oamenilor, din fragedă copilărie și perioada de adolescent – este un corp deformat, fragil, suferind, plin de
mucus, de puroi și de grăsime – care se mișcă cu dificultate de pe o zi pe alta, supraviețuind într-o stare de
slăbiciune și suferință incredibilă 60-70 de ani – într-o lume plină de rutine și ”obieciuri” care țin ființa
umană în această stare de slăbiciune.
Căutarea în EXTERIOR a cauzei bolii NU FUNCȚIONEAZĂ.
Nu a funcționat niciodată în mii de ani de evoluție omenească.
La fel cum marii filozofi și oamenii spirituali ai lumii au aflat că acea căutare în EXTERIOR a soluțiilor
pentru suferința ființei umane NU FUNCȚIONEAZĂ.
Și atunci – de ce persistăm în direcția acestei căutări inutile?
Pentru că nu știm că mai există și alte posibilități.
Dar sunt zeci de oameni care în ultimii 100-150 de ani au schimbat fundamental direcția de căutare, au
făcut ”experimente” pe propriul corp și pe multe alte persoane, experimente prin care au căutat să schimbe
DIRECȚIILE INTERIOARE de funcționare ale ființei umane.
Și au apărut rezultate uimitoare – care se lovesc permanent de criticile și neîncrederea tuturor celor
implicați în procesul ”căutării exterioare”.
Foarte mulți dintre naturiștii și terapeuții moderni au căutat CAUZA cea mai importantă care produce boală
și suferință ÎN INTERIORUL ființei umane.
În COMPORTAMENTUL acestei ființe umane.
Personal, m-am aliniat acestei căutări de foarte devreme – întrucât cariera medicală urmată a avut drept
scop descoperirea ”manualului de funcționare a ființei umane”.
Dintotdeauna am dorit să cunosc ”cum funcționează omul”, ”cum se defectează” și ”cum poate fi reparat” –
pentru că mi s-a părut uimitor care pentru fiecare mașinărie pe care o folosim – de la calculator, telefon
mobil și până la automobile – să existe manuale extensive de folosire – și cursuri de lungă durată de
”învățare a utilizării” – dar pentru corpul fizic pe care îl avem să nu existe astfel de manuale.
De aceea m-am dus la Facultatea de Medicină, să aflu răspunsuri la întrebările fundamentale care m-au
frământat toată copilărie: de ce se îmbolnăvesc oamenii? Ce este boala? Cum apare? De ce atâta suferință?
De ce mor oamenii în chinuri și cu dureri?
48

După 20 de ani de practică a medicinii, multe specializări și cursuri făcute în țară și în străinătate, multe
căutări personale cu propria sănătate care se degrada – nu aveam încă răspunsurile la aceste întrebări.
Cât timp am căutat ”în exterior” cauza cea mai importantă a bolilor și ”tratamentul” cel mai eficient și mai
”natural” al acestor probleme – rezultatele au fost dezamăgitoare.
Știam că trebuie să caut ”în interior” – în propriile mele comportamente și obiceiuri – care erau cu
siguranță ”eronate” și ”greșite” undeva.
Ce n-am știut niciodată a fost CÂT de eronate erau unele lucruri aparent FUNDAMENTALE, învățate din
copilăria mică și considerate actual o ”parte din normalul vieții” așa cum este ea organizată.
Iar direcția de căutare m-a dus la CAUZA primordială și cea mai importantă a tuturor bolilor oamenilor –
ALIMENTAȚIA!
Cu multe descoperiri – treptat făcute – aplicate – integrate – care m-au învățat – dincolo de îndoială despre
EFECTELE ALIMENTELOR ASUPRA CORPULUI FIZIC.
Am scris și voi mai scrie multe articole despre alimentație și efectul acesteia asupra stării de sănătate a
omului.
Drumul meu personal m-a dus treptat de la o stare de degradare și boală avansată a corpului fizic, pas cu
pas, către refacere și regenerare, către recăpătarea puterilor și mai ales, către claritatea mentală fără
precedent, care îmi permite să înțeleg din ce în ce mai bine CE SE ÎNTÂMPLĂ.
Am reușit să VĂD fără urmă de îndoială EFECTELE fiecărui tip de alimente asupra organismului
omenesc.
Am reușit să identific LEGĂTURI și CONEXIUNI care se confirmă iar și iar, cu privire la LEGILE
NATURALE de funcționare ale corpului biologic pe care îl avem.
Descoperirile mele din ultimii ani – mi-au permis să validez parțial teoriile existente în medicina modernă
(cu privire la ”microbi” și ”germeni” și ”predispoziția genetică”), dar în același timp să realizez cât sunt de
INCOMPLETE și parțiale aceste teorii – în absența înțelegerii elementelor de ”integrare” și ”legătură” între
diferitele sisteme.
Gradul de curățenie interioară și de claritate mentală pe care mi-l oferă schimbarea alimentației îmi permite
să avansez în testarea, experimentarea și înțelegerea DIRECȚIEI INTERIOARE de căutare a cauzelor
importante ale bolilor și suferinței omenești.
DIRECȚIA INTERIOARĂ presupune ASUMAREA RESPONSABILITĂȚII pentru starea de bine, fizică,
emoțională și mentală.
DIRECȚIA INTERIOARĂ presupune o DESCHIDERE MENTALĂ suficient de mare pentru a putea
cuprinde legăturile și conexiunile între multe elemente componente.
DIRECȚIA INTERIOAĂR presupune DETAȘARE EMOȚIONALĂ și asumarea unei poziții de
”OBSERVATOR” neutru, care privește jocul, nu doar participă în mod inconștient la el.

SĂNĂTATE MENTALĂ ȘI FERICIRE


Sănătate mentală și fericire
Studii recente, făcute de diferiți cercetători din lume, sprijină informațiile pe care le avem cu privire la dieta
formată din fructe și legume – alimente proaspăt culese și consumate ca atare, în dieta zilnică.
Vă prezint traducerea unui scurt articol întâlnit într-o publicație de ”uz general” – o broșură a unei
companii aviatice europene!
Articolul este intitulat: ”De 7 ori pe zi, pentru fericire și sănătate mentală”
(și-i mulțumesc Mihaelei Ardeleanu, specialist în nutriție, pentru trimiterea articolului)
http://vasiacupunctura.ro/
Fericirea și sănătatea mentală sunt foarte crescute la oamenii care consumă de șapte ori pe zi porții de
fructe și vegetale, spune un nou raport.
Economiștii și cercetătorii din domeniul sănătății publice ai Universității din Warwick au studiat obiceiurile
alimentare la 80.000 de persoane din Marea Britanie. Ei au descoperit că stare de bine mentală pare să
crească odată cu porțiile zilnice de fructe și legume consumate de aceste persoane. ”Vârful” stării de bine a
fost maxim atunci când se consumă de șapte ori pe zi fructe și legume.
Cercetarea a fost realizată în colaborare cu Colegiul Dartmouth din USA și urmează să fie publicată în
jurnalul Cercetarea Indicatorilor Sociali (Social Indicators Research).
Majoritatea guvernelor vestice recomandă ”5 porții pe zi” de crudități pentru sănătatea cardio – vasculară și
49

ca protecție împotriva cancerului.


În Marea Britanie, în prezent, un sfert din populație consumă doar o singură porție sau nu consumă deloc
fructe sau legume, în cursul zilei. Doar o zecime din populația britanică consumă în mod curent numărul
magic de 7 porții sau mai multe de crudități. Studiul nu face o distincție între diferitele feluri de fructe și
legume consumate, definind ”porția” ca fiind de aproximativ 80 grame.
Co-autoarea studiului, profesor Sarah Stewart-Brown, profesor de Sănătate Publică la Școala Medicală
Warwick spunea: ”Puterea statistică a fructelor și legumelor a fost o surpriză pentru noi. Dieta a fost în mod
tradițional ignorată până în prezent de către cercetătorii sănătății”.
Ea susține că mai rămâne să înțelegem multe despre relația cauză – efect și despre mecanismele de acțiune
posibile, și că ar trebui luat acum în considerare posibilitatea unui studiu randomizat.
Celălalt co-autor, economistul profesor Andrew Oswald de la Centrul pentru Avantaje Competitive în
Economia Globală (CAGE), al Departamentului de Economie al Universității din Warwick spunea: ”Acest
studiu a arătat rezultate surprinzătare și am decis că este mai prudent să consumăm fructe și legume. Sunt
dornic să am cireșele în dieta mea.”
Informații suplimentare despre autori:
The study ‘Is Psychological Well-being Linked to the Consumption of Fruit and Vegetables?’ by David G.
Blanchflower, Andrew J. Oswald, and Sarah Stewart-Brown is available here
Professor Stewart-Brown can be reached at Warwick Medical School on 02476 574510 or on mobile 07824
541126, or by email on sarah.stewart-brown@warwick.ac.uk.
 Broadcasters – We have a camera and
ISDN line on campus if you would like interview Professor Sarah Stewart-Brown for radio or television.
Professor Oswald is currently working in Germany and can be reached there on international cell-phone
number +44 7876 217717 or by email through andrew.oswald@warwick.ac.uk
Kelly Parkes-Harrison, Press and Communications Manager, University of Warwick,
k.e.parkes@warwick.ac.uk, +44 (0) 7824 540863, +44 (0)2476 150868
Scurtul articol de mai sus nu face decât să confirme ceea ce am observat cu toții în practica de detoxifiere,
prin intensificarea consumului de hrană ”crudă”, consumată ca atare – doar culeasă din Natură și mâncată.
Pentru că se apropie ”sezonul cireșelor” – vă invităm să citiți de două ori micul articol de mai sus și să
încercați să aplicați în practică ”descoperirile statistice” ale autorilor – devenind, fiecare – o parte din
”statistica fericirii”.
Să vă umpleți corpul, mintea și viața de energia luminoasă a Naturii – cu frumusețea aromelor, culorilor și
gusturilor sale spectaculoase.
Puteți citi suplimentar și cartea lui Colin Campbell – Studiul China – care este cel mai mare studiu de
nutriție independent existent în lume.
http://www.librarie.net/carte.php?id=71484&nia=86&niaadgr=rZ5FRb&gclid=CP-
W8rHOor0CFazHtAodYQIARQ
În acest studiu aveți o mulțime de informații despre dietă, nutriție și despre efectele diferitelor grupe de
alimente asupra stării de sănătate a oamenilor.
Colin Campbell a mai scris o carte, tradusă și în limba română – intitulată ”Furculițe în loc de cuțite”, pe
care o recomand călduros tuturor celor care caută ”rețete” de post sau pentru dieta de tranziție, de la hrana
”normală” – la cea alcătuită în cea mai mare parte din fructe și legume.
http://librarie.carturesti.ro/furculite-in-loc-de-cutite-356040
Oamenii de știință descoperă efectele benefice ale alimentației vii, ”naturale” – nu numai asupra corpului
fizic (detoxifiere, regenerare, vindecare), ci și asupra întregii noastre vieți – asupra ”stării de bine” – cea
care ne definește relația cu lumea din jur.
Începeți detoxifierea de primăvară și aduceți vibrația Viului și a Naturii în viața voastră.
Inundați-vă cu lumină și permiteți întunericului stagnării și al fricilor să se micșoreze, pentru a nu mai
deține un loc atât de important în energia generală.
Când din ce în ce mai mulți oameni trăiesc într-o stare de lumină și fericire – atunci această stare se poate
”transmite” și celorlalți și poate indica un drum spre re-echilibrare.
Un drum ușor și la îndemâna oricui.
Aflat doar la ”o furculiță” distanță de corpul nostru!

ALIMENTE CREATOARE DE MUCUS


50

ALIMENTE CREATOARE DE MUCUS


Foarte mulți naturiști și igieniști din ultimii 100 de ani și-au pus multiple întrebări cu privire la efectul
alimentației umane asupra stării de sănătate.
Și tot atât de mulți dintre ei au descoperit cât de IMPORTANTĂ este alimentația asupra menținerii stării de
sănătate – sau a apariției stării de ”boală”.
Naturiști renumiți din trecut, precum Arnold Ehret, H. Carrington, T.S. Fry, Sylvester Graham (părintele
igienei naturale în America – din 1830!), Paul Bragg și dintre contemporani, Robert Morse, Patricia Bragg,
Robert Lockhart, Kristina Bucharan-Carillo și foarte mulți alții – au testat pe propriile organisme – zeci de
ani de zile – validitatea legăturii dintre alimentație și sănătate.
În prezent, beneficiem de experiența directă, personală, a sute de oameni – și de colectarea a mii de cazuri
de vindecări impresionante cu ajutorul dietei ”naturale” – pe care unii o numesc ”dieta care NU produce
mucus” (Arnold Ehret a ”brevetat” această denumire”) sau ”dieta alcalină” (naturiștii mai moderni, precum
familia Bragg – folosesc această denumire).
Nu mai vorbim despre IPOTEZE – sau testări – sau încercări.
Acestea se fac de peste 200 de ani, avem cazuri concrete – precum practicianul specializat în chiropractică
Robert Lockhart (http://mangodurian.blogspot.com/2010/05/interview-with-fruitarian-35-robert.html) –
care trăiește pe o dietă raw-vegană/fructariană de circa 35 de ani, aflându-se într-o stare de sănătate
impresionantă (Robert este specialist la mersul pe mâini – pe care îl practică cu succes la 67 de ani – el
arătând la această vârstă ca alți bărbați la 40 de ani!).
Un alt exemplu impresionant este Kristina Bucharan Carillo, o tânără americană ce și-a vindecat un debut
de diabet prin dieta raw-vegană și trăiește cu această alimentație de 8 ani – având un canal pe Youtube al ei
specializat în rețete raw-vegane – extrem de creative și gustoase – adevărată inspirație pentru toți cei care
doresc să încorporeze cât mai mult din acest stil de alimentație în practica zilnică:
http://www.youtube.com/user/FullyRawKristina
Robert Morse este un naturist din Florida, pe care personal în consider specialistul nr. 1 din lume în dietă și
detoxifiere – fiind o persoană care îmbină spiritualitatea cu alimentația și medicina – ghidând zeci de
oameni pe drumul dinspre boală spre sănătate.
https://www.drmorsesherbalhealthclub.com/
El este un om care a îndrumat mii de persoane în procesul de vindecare – și în același timp, educă continuu
populația cu privire la procesul de detoxifiere și la influența alimentației asupra sănătății.
Am făcut trimiterile de mai sus pentru a vă arăta că sunt foarte mulți oameni (încă nu am reușit să citesc toți
”clasicii” și să descopăr toți contemporanii interesați de subiect) care au realizat că organismul omenesc
ESTE mâncarea pe care o introduce zilnic în tubul digestiv.
Hippocrate ne spunea, mii de ani în urmă – ”hrana să ne fie medicament”.
Lumea în care trăim este o lume duală – care funcționează pe ritm somn/veghe – masculin/feminin –
zi/noapte – acțiune/repaus etc etc – adică întotdeauna există două aspecte, aparent contrarii, ce alcătuiesc un
întreg.
De aceea – și în domeniul alimentației – este foarte important să discutăm despre ACȚIUNEA de a mânca
și PAUZA (sau POSTUL) alimentar(ă).
Așa cum duceți periodic mașina la revizie – pentru o verificare minuțioasă de câteva zile (sau câteva ore) –
tot așa aveți nevoie să faceți ”revizii” periodice ale ”mașinii biologice” care este corpul pe care îl aveți.
Dacă veți introduce continuu mâncare în corp – toată energia de care dispun celulele se va consuma în
procesul de digestie, absorbție, utilizare și eliminare a reziduurilor – și nu mai rămâne deloc energie pentru
detoxifiere și vindecare – procese la fel de importante și vitale!
De aceea, în toate tradițiile de vindecare și spiritualitate ale lumii, inclusiv cele ale dacilor (strămoșii noștri)
– au existat perioadele de REPAUS ALIMENTAR sau POST.
Cu efect de vindecare – de curățare – de eliminare a reziduurilor de toxine din corp.
Posturile ortodoxe sunt special plasate în cele mai dificile perioade sezoniere din zona temperată, unde se
află țara noastră: începutul iernii și finalul iernii.
Aceste posturi – care înseamnă abținerea de la consumul de proteine animale și reducerea la maxim a
cantității de alimente consumate în cursul unei zile – cu intensificarea perioadelor de rugăciune și retragere
51

în solitudine – ajută energia corpului nostru atât pentru vindecarea sufletului, pentru liniștirea minții, cât și
pentru detoxifierea corpului fizic.
Naturiștii din vechime – în special Arnold Ehret – în cartea sa celebră ”Dieta care nu formează mucus” – și
apoi și Robert Morse – au făcut ”liste” cu alimentele ”formatoare de mucus” – cu acele așa-zis ”alimente” –
de fapt, reale otrăvuri, când sunt consumate ZILNIC – care declanșează o reacție de apărare din partea
sistemului limfatic al corpului.
Sistemul limfatic sau circulația limfatică a corpului – este acel sistem care se ocupă de eliminarea
reziduurilor celulare (adică a tuturor deșeurilor pe care fiecare celulă din miliardele de celule ale corpului
nostru le produce în activitate zilnică) – la exteriorul corpului – prin intermediul rinichilor.
Circulația limfatică se desfășoară în paralel cu circulația sângelui – sângele fiind fluidul (mai apos) care
HRĂNEȘTE celulele, iar limfa fiind fluidul (mai vâscos, mai grăsos) care ”CURĂȚĂ” celulele. Limfa din
sistemul limfatic – este o adevărată ”CANALIZARE” a corpului nostru – prin care se elimină la exterior
cantități uriașe de reziduuri acide și toxine, ce intră în corp.
Toți știți ce este limfa, dacă v-ați stors un coș. Întâi iese puțin sânge – și apoi un lichid apos, clar uneori
gălbui – aceea este LIMFA!
Când sunteți ”răciți” – sistemul limfatic – care este și principalul sistem imunitar al corpului – produce în
exces limfă – sub formă de MUCUS – care se elimină la exterior pe unde poate – nas, gât, urechi, ochi,
piele, vagin, intestine, rinichi – antrenând și toxinele microbiene odată cu el.
Ca și cum organismul nostru ”trage apa” la toaleta reprezentată de ”sistemul limfatic”.
Așadar – ”mucii din nas” – sau ”expectorația” de la tuse – nu sunt altceva decât MUCUS din sistemul
limfatic – prin care corpul încearcă să elimine la exterior – printr-un orificiu disponibil – excesul de toxine
care a intrat în organism.
Dacă aveți mereu nasul înfundat – știți că la acest nivel NU SE MAI POATE PRODUCE ELIMINAREA
mucusului și a apărut un BLOCAJ LIMFATIC. Prea mult mucus – pentru un orificiu prea mic!
Dacă vă ”dregeți” mereu vocea și aveți senzația de ”ceva” în gât (ca un corp străin, ca niște mucus care nu
se poate detașa și elimina, ca o ”gâdilitură” sau uneori ”ca un nod”) – știți că aveți ”un dop de mucus” în
faringe – care nu se poate elimina.
Secreție excesivă de mucus poate exista în tot tractul digestiv – de la nivelul gurii – până la nivelul anusului
(locul de eliminare al materiilor fecale) – mai ales atunci când persoana consumă ZILNIC alimentele
formatoare de MUCUS.
Adică alimentele care ”irită” mucoasa tubului digestiv – și declanșează o ”reacție de apărare” din partea
corpului = CREAREA DE MUCUS.
Multe persoane – când încep să ”postească” – se trezesc dimineața cu un gust și miros foarte neplăcute în
gură, limba încărcată, plină de un depozit albicios și o stare de slăbiciune.
CORPUL ÎȘI ÎNCEPE DETOXIFIEREA și eliminarea excesului de mucus din pereții tubului digestiv. La
nivelul limbii se proiectează TOT tubul digestiv – și starea limbii vă spune despre starea digestiei dv!
Vă simțiți rău dimineața, la trezire, pe nemâncate?
Sunteți ”plin ochi” de mucus în tubul digestiv.
Dacă veți continua câteva zile ”postul” – consumând multă apă sau sucuri proaspăt stoarse de fructe –
treptat, limba se va curăța și ”neplăcerile” vor dispare!
Care sunt ALIMENTELE FORMATOARE DE MUCUS – de care este nevoie să vă feriți ocazional (SĂ
NU LE CONSUMAȚI ZILNIC) – pentru a da răgaz corpului să ”se detoxifice” și să se mențină într-o stare
”acceptabilă” de sănătate?
1) SAREA – da, este incredibil – dar SAREA este pe primul loc în clasamentul ”naturiștilor” la alimentele
”formatoare de mucus”. Sarea este necesară ca și adaos la ”mâncarea gătită” – care își pierde toate
vitaminele și mineralele și nu are nici un gust fără sare. Dar, în același timp – are o acțiune FOARTE
IRITANTĂ asupra organismului noastru și celulelor noastre. Dr. Max Gerson, specialistul nr. 1 al lumii în
dieta anti-canceroasă (dieta Gerson) – explică mult mai bine decât mine acțiunea sării asupra organismului
http://www.bbh.ro/site/imagini/2560672190.pdf
Folosiți în loc de sare – piper proaspăt, plante aromatice, sau alimente precum usturoi, ceapă, praz, leurdă
sau chives (după gust).
2) OUĂLE – sunt pe locul 2 la alimentele ”formatoare” de mucus – fiind alimente care CONSTIPĂ și irită
intestinele (fiind și printre cele mai ”alergizante” alimente pentru oameni).
3) LACTATELE – laptele de la animale și toate produsele din lapte – sunt printre cele mai ”formatoare”
de mucus alimente posibile. Omul este singura specie ”papă lapte” – nici un alt animal adult de pe pământ
52

nemaiconsumând lapte DUPĂ vârsta copilăriei! Mai ales laptele altei specii. Am scris în multe alte articole
despre efectele nocive ale lactatelor – precum efectul alergizant, efectul tip migrene (dureri de cap), efectul
constipant, efectul creator de mucus, efectul de blocare al tiroidei, precum și efectul de ”încețoșare”
mentală și îngreunare a procesului de gândire!
4) FĂINOASELE – făina albă de grâu – toate tipurile de făină care conțin GLUTEN (un produs tip proteic
”lipicios” – care se lipește și de mâini, când se frământă un aluat, dar în același timp, ”lipește” intestinele!).
Grâinele CU GLUTEN sunt grâul, secara, orzul și ovăzul. Grânele FĂRĂ GLUTEN sunt orezul, porumbul,
hrișca, meiul, quinoa.
5) ZAHĂRUL RAFINAT (și toate dulciurile făcute cu zahăr ”sintetic”, alb sau brun) – sunt alimente
”artificiale”, prelucrate – pe care corpul NU LE ACCEPTĂ ca alimente, le consideră ”toxine” și crează
continuu mucus la ingerarea lor.
6) CARNEA și produsele din carne (inclusiv peștele și fructele de mare) – sunt produse bogate în proteine,
care se descompun în organism în ”acizi” (proteinele sunt formate din ”amino-acizi”) și determină o iritație
continuuă a intestinelor și sistemului limfatic. Carnea (și peștele) sunt ”stimulatoare” ale metabolismului și
organismului – mai mult decât alimente – iar corpul simte nevoia să ”neutralizeze” consumul de carne – cu
ajutorul ALCOOLULUI!. Marii consumatori de carne SIMT nevoia să consume ALCOOL – bărbații, sau
DULCIURI – femeile (dulciurile/zahărul produc alcool în organism, prin metabolizare).
Așadar – consumul ”otrăvilor albe” – TOATE SUNT ALBE! – sarea, ouăle, lactatele, făinoasele și
dulciurile (zahărul) – și a cărnii – duce la FORMAREA DE MUCUS în organism și BLOCAREA
SISTEMULUI LIMFATIC (sistemul de ”canalizare” al corpului).
Cu apariția ”gunoierilor” din lumea Naturii – care ajută corpul să ”descompună” deșeurile depuse (exact ca
în Natură – acolo unde este ”gunoi”, materie moartă – apar organismele care ajută la descompunere):
viruși, bacterii, ciuperci, paraziți, viermi etc etc.
Înțelegeți acum de unde vin ”bolile” oamenilor?
NU DE LA ”MICROBI” – viruși, ciuperci, paraziți sau bacterii.
EI SUNT DOAR ”GUNOIERII” – SUNT ATRAȘI DE PREZENȚA MATERIILOR ÎN
DESCOMPUNERE – a MUCUSULUI depozitat în corp – în toate părțile corpului! (unde aveți multă
grăsime sau celulită – aveți depuneri impresionante de mucus!).
Așadar – CE ALIMENTE NU PRODUC MUCUS – și pot fi consumate în perioadele de ”POST” –
săptămânale sau lunare?
1) FRUCTELE sunt pe locul 1 – în special fructele ”dulci” (alcaline), BINE COAPTE (fructele ”crude”
sunt totdeauna mai acide!) – consumate ca atare sau sub formă de sucuri de fructe.
SĂ NU AVEȚI GRIJĂ LA CANTITATE!
FRUCTELE NU ÎNGRAȘĂ (este un ”mit” demolat de experiența practică – fructele conțin FRUCTOZĂ,
un zahar simplu care ajută sistemul nervos și ficatul – și intră în celule fără să folosească receptorii de
insulină – fără să încarce pancreasul!)
FRUCTELE NU CRESC GLICEMIA – fructele proaspete NU SUNT ZAHĂR!
FRUCTELE sunt foarte utile pentru ”curățarea tubului digestiv” (au efect anti-constipație – chiar unele
dintre ele au efect laxativ – așa că aveți grijă la combinații și efecte).
2) LEGUMELE crude – consumate ca atare sau sub formă de salate – legume de toate tipurile –
rădăcinoase, frunze sau ”fructe” ale legumelor – funcție de disponbilitatea în anotimpuri. Dar și consumate
ușor preparate termic (la abur, sote, fierte, grătar, supe, ciorbe etc).
3) SEMINȚELE de toate felurile – nuci, semințe dovleac, floarea soarelui, de susan, de in, de chia, de
cânepă, de pin, migdale, caju, fistic, alune de pământ sau de pădure, castane etc etc.
CONSUMATE CU MODERAȚIE – pentru că în cantitate mare și ele produc mucus și acidoză!
4) VLĂSTARII obținuți prin germinarea diferitelor semințe (consumați cu MODERAȚIE – pentru că au
multe proteine – respectiv ”amino-acizi”!)
5) GRÂNELE FĂRĂ GLUTEN (orezul, porumbul, hrișca, meiul și Quinoa) și produsele din ele –
consumate sub formă gătită, combinate cu vegetale
6) LEGUMINOASELE (consumate CU MODERAȚIE) – precum fasolea, mazărea, năutul, lintea, bobul,
soia – și produsele din ele.
Așadar – aveți FOARTE MULTE alternative pentru POST și DETOXIFIERE.
Să nu uitați de POSTUL CU APĂ DE 24 de ore – o dată pe săptămână – mai ales în perioada primăverii –
care este foarte util pentru ”punerea în repaus a tubului digestiv” și eliminarea de mucus (SĂ NU VĂ
SPERIAȚI DE ”MIZERIILE” ELIMINATE DE CORP ÎN ACEASTĂ PERIOADĂ – NICI DE CUM VĂ
53

MIROS GURA, PIELEA, URINA ȘI SCAUNUL! – ESTE FOARTE BINE SĂ EVACUAȚI LA


EXTERIOR TOXINELE!).
FOLOSIȚI CÂT MAI MULT ÎN DIETĂ ALIMENTELE CARE NU FORMEAZĂ MUCUS.
Și doar ocazional pe cele producătoare de MUCUS.
Țineți posturile ortodoxe – sau posturi periodice – cu apă sau cu alimente neformatoare de mucus.
Și sănătatea dv va fi foarte bună – dispărând simptomele neplăcute și vizitele la medic.
O PRIMĂVARĂ UȘOARĂ TUTUROR!
Bucurați-vă de ”verdețurile” gustoase ale primăverii și faceți cu toții ”curățenia de primăvară” din
organism!

PUTEREA SUCURILOR PROASPETE


Am vizionat recent un documentar apărut mai demult (pe care eu ”l-am descoperit” doar recent) și care m-a
impresionat în mod special.
Mai ales că a apărut la momentul în care schimbările dietei și procesul de detoxifiere în care sunt implicată
personal sunt destul de importante.
Vă invit să-l vizionați împreună cu mine.
http://www.filme-online.tv/fat-sick-nearly-dead-online-2010/
Sucurile proaspăt stoarse de fructe și de legume au efecte multiple asupra organismului:
1) hidratează (au conținut mare de apă – care este o ”apă organică” – o apă ”vie” din plantele care au
prelucrat apa pământului, cu ajutorul puterii Soarelui – așadar – ”gătită natural”).
2) hrănesc (sunt adevărate ”băi” de minerale și vitamine – care ”perfuzează” organismul cu puterea
vindecătoare a Naturii
3) detoxifică – stimulează eliminarea deșeurilor produse de toate celulele corpului și de alimentele toxice
introduse continuu prin alimentația modernă.
Nu este nevoie să faceți ”posturi cu sucuri” – adică diete precum cele văzute în filmul de mai sus. Este
suficient să introduceți în alimentația zilnică – mai ales în prima parte a zilei – a sucurilor (1-2 sucuri pe zi)
pentru a observa beneficiile acestora.
De ce să nu mâncăm fructele și legumele crude? mă veți întreba. De ce sucuri?
Pentru că nu puteți mânca acea cantitate de fructe și legume necesară a vă aduce toate mineralele și
vitaminele în corp – nu le puteți digera și NU încap în tubul dv digestiv. Varianta tip ”juice” – tip suc – este
varianta prin care introduceți în organism o cantitate foarte mare de minerale și vitamine – care va fi ușor
prelucrată, rapid absorbită și imediat folosită de către celule. Din energia care ”se economisește”
(nemaifiind folosită pentru procesul de digestie) veți putea beneficia pentru vindecare și detoxifiere (corpul
se ”vindecă singur” de câte ori este lăsat să o facă).
Puteți mânca și fructe și legume crude, în zilele când beți sucuri. Nu este prea mult din ”darurile Naturii” –
mai bine mai multe fructe și legume – decât prea multe alimente gătite și procesate.
Alimentația modernă ne-a adus în pragul dezastrului biologic în care se află majoritatea oamenilor în
prezent.
ABUNDENȚA este dușmanul cel mai mare din prezent.
Abundența alimentelor ”rapide” – procesate – pline de substanțe chimice și complet lipsite de nutrienți.
Prin contrast cu documentarul de mai sus – urmăriți-l pe următorul – care vă prezintă un drum invers, în
care un om sănătos devine bolnav doar prin consum alimentar.
http://documentare.digitalarena.ro/supra-dimensioneaza-ma-2004/
Vizionați aceste două documentare cu întreaga familie – inclusiv cu copii mai mari, care pot înțelege ceea
ce se întâmplă.
Învățați lecții foarte importante din experiențele acestor oameni.
Învățați mai multe din aceste ”trăiri” directe – decât din toate cuvintele specialiștilor.

IUBIM FRUCTELE!
54

Pentru că am primit o solicitare în care eram întrebată de unde se pot găsi ”fructe sănătoase” în această
perioadă din an – și am deja ceva informații legate de dieta de detoxifiere cu fructe (și legume) – m-am
gândit să mai împărtășesc dintre lucrurile învățate în ultimul an.
Participanții de la Școala Sănătate 5D au deja foarte multe informații și schimbă între ei experiențe și opinii
– ajutându-se între ei și ajutându-mă și pe mine să înțeleg și să aplic din ce în ce mai multe. Pentru celelalte
persoane interesate în detoxifiere – am scris acest mic articol.
Deși iarna în România nu este un anotimp în care să putem găsi foarte multe fructe, mulțumită
”globalizării” beneficiem de fructele care sunt în sezon în alte părți ale lumii. Și datorită lor, reușim cu toții
să ieșim cu bine din iarnă.
Locul meu preferat de luat fructe în timpul iernii este raionul ”bio” din magazinul Lidl. Lanțul german de
magazine (care deține inclusiv magazinele Kaufland) și-a făcut un obicei din a avea un mic stand cu
produse din fructe și legume bio (au și alte produse bio în magazin) de care am profitat din plin iarna
aceasta (și sper să profit cât mai mult timp).
Am găsit mere și pere bio, lămâi, portocale și kiwi bio, uneori și roșii și morcovi bio.
În fiecare săptămână, există câteva sortimente bio – de care să mă pot bucura din plin (sunt fructele mele
”de consum” direct, nu de suc sau blend).
Am mai luat fructe bune, este adevărat, nu bio – dar de bună calitate, și pe care corpul meu le-a acceptat
bine – din targul de fructe/legume din marginea orașului (Constanța) – de unde se cumpără de la micii
producători direct – sau de la primii distribuitori. Am găsit pere bergamote și Kaiser de Argeș de foarte
bună calitate, am găsit mere Golden foarte bune, am găsit și portocale de Spania foarte dulci (din care a
ieșit un suc excelent).
Și am luat fructe bune și de la magazinul Auchan (da, nici acestea nu sunt bio, dar tot bune au fost) –
banane de Costa Rica și portocale de Spania dulci (dar și alte citrice dulci – tip mandarine sau minole),
precum și rodii de Turcia și kaki (persimon) – copt și dulce.
Pentru că decojesc toate fructele (întrucât datorită acidozei corpului, intestinul meu nu poate folosi cojile
bogate în celuloză, nici măcar de la fructele bio), și pentru că majoritatea pesticidelor se localizează în coji,
mai puțin în miez – am observat că organismul meu tolerează destul de bine fructele decojite din magazin.
Robert Morse – autorul cărții ”Să trăim sănătos fără toxine” și profesorul meu de detoxifiere din prezent,
spunea că este de preferat să mâncăm fructele ”de supermarket” decojite, decât să nu mâncăm deloc fructe
sau să mâncăm ”deșeurile” pe care ni le oferă piața modernă (lactate, făinoase, dulciuri sau produse din
carne).
Am constatat, prin reacțiile corpului meu, că are dreptate.
Am observat multe reacții și am învățat multe lucruri despre fructe.
Încercând să consum strugurii de pe piață (din import, din Moldova, Grecia sau Italia) am descoperit că îmi
apar cârcei și crampe violente în degetele și mușchii de la picioare, la 15-30 minute după consum. De
fiecare dată – repetând experiența cu diferite soiuri și feluri de struguri. Am observat această reacție iarna
trecută și am pus-o pe seama detoxifierii. Apoi am consumat în toamna aceasta strugurii din curtea mea
(nestropiți) și am avut zile în care am băut și 2-3 litri de suc proaspăt stors de struguri pe zi (din curte) și nu
am observat nici o reacție fizică. Dimpotrivă, am resimțit o stare de bine, de energie, de bună-dispoziție și
de echilibrare generală. În iarna aceasta, am încercat din nou să consum struguri cumpărați – care arătau
bine (nu foarte mari, nu foarte ”umflați” cu pompa, dar aspectuoși și aromați). După un ciorchine consumat
(bine spălat, ținut îndelungat în apă cu lămâie) – au apărut cârcei foarte dureroși, care au durat circa 6 ore –
stricându-mi complet noaptea și somnul și au cedat treptat după remediul Cuprum metalicum 5CH
homeopatic. Studiind problema – am ajuns la concluzia că piatra de var (sulfatul de cupru) cu care sunt
stropiți strugurii (sau alte soluții chimice moderne, dar care sunt la fel de acide/toxice pentru organism) îmi
blochează pur și simplu circulația limfatică la membrele inferioare și declanșează spasmele. Și nu le pot
îndepărta prin spălare sau prin decojire.
Am renunțat să mai consum struguri de cumpărat și mă voi rezuma la consumul lor în perioada toamnei,
când strugurii mei din curte, alături de strugurii altor vecini care nu stropesc cu nimic – vor reprezenta
”cura de struguri” anuală.
Iarna am învățat că organismul are nevoie de fructe FOARTE COAPTE, adică FOARTE DULCI și foarte
consistente, precum banane, kaki, curmale.
Bananele sunt fructe excelente pentru perioada iernii.
Am învățat să spăl foarte bine bananele de etilena de pe coaja lor, imediat ce ajung acasă de la magazin și
55

să le las câteva zile în casă, până se coc bine – adică aproape se acoperă pe coajă de pete maronii. Abia
atunci sunt bune de consum.
Am învățat să fac din banane diferite ”blend-uri” – pe care eu le numesc ”iaurturi vegetale” – care sunt
minunate în serile reci de iarnă.
Și aceste blend-uri m-au învățat regulile combinării fructelor.
ATENȚIE – bananele (care sunt fructe DULCI) – NU SE COMBINĂ bine cu fructele ACIDE (adică cu
citrice, ananas, kiwi, capșuni, fructe de pădure). Am aflat și eu (prin propriile simptome) că această
combinație produce fermentație și gaze intestinale (balonări și eliminare de vânturi!).
Nu se combină nici la aceeași masă, nici într-o salată și nici în blend-uri.
Înainte să aflu acest lucru – le-am tot consumat ”la un loc” și nu înțelegeam de ce mă tot ”umflam” după
mese și tot aveam gaze (și am înțeles de ce multe persoane aleg să nu mai consum fructe, blamându-le
pentru simptomele care apar).
După ce am aflat ”regulile combinării” și le-am respectat – a fost MULT MAI BINE.
Așadar – bananele (fructele dulci) se pot combina doar cu alte fructe dulci (curmale, smochine, stafide,
pepene galben) și cu fructe semiacide (mere, pere, caise, piersici, persimon/kaki, papaya copt).
Fructele acide se combină bine tot cu fructe acide și cu fructe semiacide (un blend interesant descoperit a
fost cel de portocale cu ananas și mango dulce, sau ananas cu fructe de pădure/căpșuni).
NU SE COMBINĂ FRUCTELE DULCI CU FRUCTELE ACIDE.
Când se consumă separat fructele acide – de cele dulci – este mult mai ușor pentru digestie și pentru
întregul organism. Nu mă credeți pe cuvânt, încercați și verificați practic.
Alte fructe foarte bune în perioada iernii sunt fructele uscate.
Când se cumpără fructe uscate – curmale, smochine, caise, prune, alte fructe uscate – aveți grijă să nu aibă
sulfiți sau dioxid de sulf ca și conservanți. Am aflat (tot prin cârceii cumpliți din picioare) că o pungă de
curmale din Auchan, pe care nu scria decât ”curmale” avea cu siguranță sulfiți sau dioxid de sulf.
Cumpărați fructe uscate bio – din magazinele naturiste sau de pe Net (există multe opțiuni) și combinați-le
în blend-uri cu fructele proaspete. Pe timpul iernii – cu cât mai mult dulce, cu atât ma bine (blendul banane,
curmale, frunze de mentă și apă – reprezintă un amestec interesant – iar vara se poate face cu apă cu ghiață
– și iese o băutură răcoritoare super!).
Consumați iarna fructe proaspete și fructe uscate, deopotrivă.
După ce cumpărați fructele proaspete din magazin, țineți-le în casă, la temperatura camerei câteva zile,
înainte să le consumați. Lăsați-le să-și continue procesul natural de ”coacere” și înmuiere”, pentru că doar
când sunt moi și dulci pot fi bine digerate și folosite de către organism.
Nu vă limitați cantitatea de fructe. În zilele friguroase, pot ajunge să consum 10 sau mai multe banane pe
zi, în diferite combinații (salate, blend-uri sau ca atare). Singura ”măsură” este reacția propriului organism
și a intestinelor – dacă este ”prea mult” pentru ele, fiți siguri că vor ”protesta” (dar un ”protest” dezirabil,
întrucât apar multe scaune moi, și corpul elimină tot ceea ce nu dorește). Nu vă speriați, doar reduceți
cantitatea de fructe. Și corpul se re-echilibrează singur.
Fructele se mănâncă doar în prima parte a zilei și doar dacă nu ați mâncat altceva – legume sau hrană gătită.
Odată ce ați mâncat orice altceva – dacă introduceți după aceea fructe – veți experimenta balonare și gaze
(fermentație). Fructele tranzitează foarte rapid tubul digestiv – mult mai rapid decât alte alimente – și dacă
”se împiedică” în alte alimente – care stau mai mult la diferite nivele (stomac, duoden, intestin subțire/gros)
declanșează fermentație.
Dacă doriți să mai serviți fructe după ce mâncați altceva – folosiți doar sucurile proaspăt stoarse din fructe.
Indiferent câte ore lăsați între mese cu alte mâncăruri și fructe – tot veți avea probleme de balonare (și
fermentație).
Și am învățat multe multe alte secrete ale consumului de fructe – pe care le puteți găsi în lecțiile Școlii de
detoxifiere – care va începe un nou Semestru în aprilie 2014 – verificați informațiile de pe site!
Sper că vă sunt de folos cele câteva informații prezentate mai sus.
POFTA BUNĂ la fructe și în timpul iernii!

BASMUL ”HARAP ALB” VĂZUT CU ALȚI OCHI


56

BASMUL ”HARAP ALB” VĂZUT CU ALȚI OCHI


Mi-am reamintit și am recitit (mulțumesc Internetului!) unul dintre basmele copilăriei mele, pe care l-am
văzut, efectiv cu alți ochi – acum.
”Harap alb” este o comoară de înțelepciune și de experiențe de viață – concentrată sub forma unei
povestioare.
Sunt nenumărate învățăturile sale, așa cum le-am simțit de curând – după ce tot aveam câteva întrebări pe
care mi le tot rulam în minte – și care au primit răspunsurile din acest basm!
Am dorit să împărtășesc cu toată lumea una dintre revelațiile avute prin citirea basmului (și au fost extrem
de multe!)
Împăratul își sfătuiește fiul cel mic, înainte de a pleca în călătoria prin lume:
Numai ține minte sfatul ce-ți dau: în călătoria ta ai să ai trebuință și de răi, și de buni, dar să te ferești de
omul roș, iară mai ales de cel spân, cât îi putea; să n-ai de-a face cu dânșii, căci sunt foarte șugubeți.
DESPRE OMUL SPÂN
”Ferește-te mai ales de omul spân” – i-a spus tatăl lui Harap alb.
Ce a făcut omul spân? L-a luat ”slugă” – l-a pus pe Harap alb să facă treaba pentru el! L-a transformat din
prinț – fiu de rege – în ”harap” (negru pe plantație) – adică slujitor bun de toate.
De ce ”omul spân”?
Ce înseamnă părul pentru om?
Am citit despre indienii americani – care erau folosiți drept călăuze de armata americană, pentru a
”adulmeca” urmele dușmanilor și a găsi indicii acolo unde ceilalți nu vedeau nimic. Când indienii au fost
tunși, pentru a se supune rigorilor ținutei militare, și-au pierdut abilitățile de călăuzire. Și atunci, armata
americană a trebuit să facă un compromis – să-i lase pe indieni să-și păstreze părul lung și legat în coadă –
pentru a-și păstra abilitățile speciale intuitive.
http://intunel.com/2013/11/16/parul-o-extensie-a-sistemului-nervos/
Părul este ”antena” care ne leagă energetic de lumea din jur.
Există o legătură imensă între buna funcționare a rinichilor/suprarenalelor și calitatea părului de pe cap. Se
știe faptul că rinichii sunt organe importante de eliminare, care sunt implicate în menținerea echilibrului
mineralelor în corp (structura oaselor, dinților, părului și unghiile depinde de buna funcționare a rinichilor).
Știm că suprarenalele – glandele de stres, situate chiar deasupra rinichilor – influențează major funcționarea
acestora. Iar suprarenalele sunt principalele organe implicate în UTILIZAREA mineralelor în corp (la nivel
de celule). Proasta lor funcționare este cauza majorității tulburărilor tip anemie (fier) sau nervozitate (lipsa
de magneziu, zinc), agresivitate (exces de cupru, datorită lipsei fierului și zincului) sau altor tulburări.
Așadar – calitatea părului unei persoane – ne arată starea rinichilor / suprarenalor persoanei respective.
Rinichi puternici – înseamnă vitalitate – înseamnă că persoana este ancorată în iubire (sursa principală de
viață a tuturor) și frica nu are prea mare influență în deciziile sale.
Suprarenale puternice – înseamnă stare de calm, liniște interioară și înțelepciune în luarea deciziilor.
Rinichi puternici și suprarenale puternice – înseamnă păr bogat, cu pigmentul păstrat. La bărbați, înseamnă
barbă și mustăți. Statuile dacilor din Roma – păstrate pe arcul lui Constantin sau în muzeul Vaticanului – îi
arată ca fiind pletoși și bărboși. Și mereu aflați într-o stare de meditație – de liniște interioară – de calm –
de parcă ei erau învingătorii – nu învinșii în război!
Rinichii slăbiți și suprarenalele slăbite – duc la albirea prematură a părului (încărunțire) și mai ales la
căderea lui. Alături de alte probleme ale danturii – sau unghiilor ori oaselor/articulațiilor.
Dar în același timp – rinichii/suprarenalele slăbite înseamnă vitalitate redusă – înseamnă pierderea legăturii
cu Iubirea (cu Sursa de Energie principală a omului!) – și prinderea în jocul fricii.
Persoana cu rinichii/suprarenalele slăbite – adică cei fără păr/sau încărunțiți prea devreme – sunt pradă
fricilor – sunt îngrijorați continuu – sunt ușor influențați de părerile celor din jur – nu au puterea propriilor
decizii și convingeri – și mai ales – NU SUNT ÎN STARE SĂ FACĂ EI TREBURI IMPORTANTE ȘI-ȘI
CAUTĂ MEREU ”SLUGI” (în mod involuntar, de cele mai multe ori sau conștient și deliberat, în unele
cazuri).
Nu vă îngrijorează numărul imens de bărbați tineri fără păr din societatea modernă?
Moda ”tunsului chel” – a devenit ”un normal” în societatea noastră ”anormală”.
Chiar și copii se nasc, din ce în ce mai mulți, fără păr?
57

Ce ne spune asta?
Că rinichii/suprarenalele acestora sunt compromiși funcțional de la naștere.
Asta înseamnă că nu se poate face nimic? Ba da! Se pot face foarte multe! Corpul nostru minunat, mașina
biologică fenomenală care este corpul fizic – se reface/regenerează continuu.
Important este să i se dea ”combustibilul” de care are nevoie!
”Ferește-te mai ales de omul spân” – i-a spus regele fiului său – pentru că omul spân va căuta să te
”înrobească” și se te pună pe tine să muncești pentru el. Pentru că omul spân nu are energia vieții, nu are
conexiunea cu sursa Iubirii, este plin de frici, de griji și de neliniști – și te va atrage și pe tine în coșmarul
lui. Pentru că omul spân vrea foarte multe (vroia să ia de soție o prințesă – o fiică de împărat! – pentru a
deveni, cândva, el rege – deși nu are energia / puterea / vigoarea necesară unui cârmuitor). Pentru că omul
spân vrea multe și poate puține.
Omul spân este BOLNAV.
Suferă de lipsă de iubire, suferă de lipsă de energie – și are rinichii/suprarenalele extrem de slăbite.
Are nevoie de o dietă de detoxifiere pentru câțiva ani buni – pentru a-și regenera organele afectate și a-și
crește părul (Da! Este posibil! Citiți și cartea ”Dieta fără gluten” – a lui William Davis pentru a afla cum a
reușit brutarul chel să-și refacă podoaba capilară!).
Și odată cu părul – are nevoie de reconectarea la Sursa uriașă de energie – inepuizabilă – care este
IUBIREA!
Și pentru că tot am discutat despre păr – o doamnă m-a întrebat pe mail despre problema hirsutismului – a
”părului de pe corp” la femei.
Dacă domnii cu suprarenalele și rinichii în dezechilibru au probleme cu căderea părului de pe cap,
doamnele cu suprarenalele în dezechilibru au probleme cu părul care crește pe brațe, picioare – sau în
regiuni lipsite de păr la o femeie (față, abdomen).
Multe dintre femeile care au probleme de ”hirsutism”, dacă fac analize de sânge, descoperă că au un nivel
crescut de testosteron în sânge. Și li se recomandă fel și fel de tratamente pentru ”blocarea” testosteronului.
De unde există testosteron – care este un hormon masculin – în corpul unei femei?
Cine îl ”fabrică”?
Singurele glande din corp care produc testosteron sunt glandele suprarenale (”glandele de stres”) – folosind
ca materie primă colesterolul produs de ”uzina chimică a corpului” – ficatul.
Când stresul epuizează suprarenalele – acestea solicită ficatul să producă mai mult colesterol – pentru a
sintetiza cortizol – un hormon cu rol foarte important în echilibrul corpului (apărare anti-inflamatorie și
împotriva acidozei). Foarte mult colesterol ajunge disponibil către suprarenale – care încep să producă
hormonii de care au nevoie – dar și mulți alții, de care organismul nu are, aparent nevoie, chiar în acel
moment.
Așadar – hirsutismul – părul pe corp la femei – este un semn de epuizare a glandelor suprarenale.
Și de ACIDOZĂ în întregul sistem limfatic – cu stare proastă a întregului organism.
Cât despre ”OMUL ROȘ” de care trebuia să se ferească fiul său – nu-mi dau seama exact la cine sau la ce
se referea împăratul.
La omul ”roș la față” – deci plin de acidoza capului – care are judecata încețoșată și neclară, și este
permanent iritat și stimulat de acizii din sistemul limfatic al capului?
Sau la omul ”roș la păr” – care este renumit prin ”temperamentul aprig”?
Culoarea arămie a părului indică prezența unei cantități mai mare de pigment în păr și mai mică în piele
(cei cu părul roșu au pielea foarte albă), ceea ce indică din nou probleme ale rinichilor (slăbiciune înăscută
a rinichilor / suprarenalelor) – de aceea persoanele roșcate fac față mult mai greu stresului.
Oricum ar fi – culoarea roșie este caracteristică DOAR SÂNGELUI UMAN și ar trebui să se găsească
NUMAI LA INTERIORUL CORPULUI. De câte ori este la suprafață (păr, piele, ochi, vânătăi, vase sparte,
hemoragii / sângerări) – este ceva în mare neregulă cu funcționarea interioară a corpului.
Așa că este evident că împăratul își sfătuia fiul să aibă grijă LA OAMENII CU DEZECHILIBRE
INTERIOARE – MAI ALES CÂND ACESTEA SUNT FOARTE VIZIBILE LA EXTERIOR.
Pentru că acești oameni, aflați în profundă suferință interioară, încearcă să-și sprijine slăbiciunile interioare
pe cine le vine în preajmă.
Sunt și ei copii Divinului – care au uitat drumul INIMII – și au rămas doar pe cel al MINȚII.

DESPRE ETICHETE
58

Despre ETICHETE – sau ”sunt vegetarian” ori ”carnivor”


Oamenilor le place foarte mult să ”eticheteze” tot. Să găsească cuvinte care să definească orice din lumea și
din realitatea pe care o percep.
De fapt – partea din om care adoră să pună ”etichete” – este MINTEA.
Mintea omenească este un computer fabulos – care funcționează exact pe principiile ”jucăriilor” electronice
ce ne-au cucerit copii: computerele.
Mintea evaluează, categorisește, denumește (etichetează) și depozitează (înmagazinează) informațiile – și
apoi le folosește diferit, după cum are nevoie, zi de zi.
Am observat la mine că interacționez diferit cu oamenii, după cum îi cunosc sau nu în cunosc.
Și m-am analizat atent, remarcând în mod repetat comportamentul diferit pe care îl am cu persoanele pe
care le cunosc pentru prima dată și cu cele pe care le știu relativ mai bine.
Când interacționez prima oară cu o persoană – acționez cu precauție – permit celuilalt să să exprime – am
nevoie să înțeleg, să știu cine este, care este intenția sa față de mine, care sunt posibilitățile și cunoașterea
sa – și unde să-mi situez propria mea reacție față de acea persoană.
Am remarcat că sunt mult mai amabilă și tolerantă cu o persoană pe care o cunosc pentru prima oară. Îi trec
cu vederea multe dintre remarcile și comportamentele care îmi displac.
Și încerc să mă concentrez pe acele calități cu care pot relaționa.
În schimb, cu persoanele pe care le cunosc foarte bine (în special cu membrii familiei mele) – am tendința
să mă comport complet diferit. Aproape că nu mai bag în seamă calitățile lor, lucrurile pozitive, toată
frumusețea care mi-a plăcut și pe care am admirat-o întotdeauna la ei – și mă concentrez în exclusivitate pe
cele câteva defecte și comportamente ”ciudate” care mă irită și-mi declanșează riposte (verbale, desigur!).
M-am suprins că sunt extrem de intolerantă cu majoritatea celor cunoscuți.
Că nici măcar nu-i mai privesc când mă întâlnesc – ”îi cunosc” – ”îi știu bine” deja – mintea mea doar îi
trece în revistă rapid – și din primele cuvinte și interacțiuni, parcă ceva din computer spune: ”Aaa! Este tot
același – nu s-a schimbat nimic – este la fel ca în toate cele miile de interacțiuni anterioare”.
Cu alte cuvinte – mintea ”a scanat” rapid – a procesat zecile de informații înmagazinate – le-a găsit pe cele
care se potriveau cu persoana/situația –A PUS ETICHETA – și toată reacția corpului s-a adaptat la aceste
informații.
Am aflat că mă comport la fel și față de obiecte sau lucruri.
Orice cadou este minunat cât timp se află în cutie (adică nu-l văd) și un minut după ce l-am scos de acolo.
După aceea, este deja ”categorisit” și pus în ”arhiva” cunoscutelor – și devine un obiect banal, de care – de
cele mai multe ori – nu am nevoie sau care nu-mi place.
Foarte interesante reacțiile energetice în fața necunoscutului și cele în fața ”cunoscutului” – ETICHETE
atașate de mintea mea în mod continuu.
Așa am aflat cât de multe îmi place să ”pun etichete” – de fapt, cât de mult îi place minții mele să pună
etichete. Și când m-am uitat mai bine în jur – am descoperit că toată lumea adoră ”să pună etichete”.
”Sunt tânăr – sunt student – sunt profesor – sunt bolnav – sunt deprimat – sunt alcoolic etc etc”
Chiar și diagnosticele din medicină nu sunt altceva decât ”etichete” puse – pentru denumirea unor colecții
de simptome sau de semne de tulburare în corp.
În ultima perioadă – subiectul alimentației – al DIETELOR – este mai la modă ca niciodată – iar oamenii se
întrec în a se încadra în diferite ”etichete” bine definite: ”sunt vegetarian” – sunt ”raw-vegan” – ”sunt
carnivor” – sau ”sunt lacto-ovo-vegetarian” și tot așa.
Am asistat pe Internet la adevărate ”războaie” verbale între cei care erau ”arhivați” de mintea lor într-un
grup definit printr-o eticheta și cei care aparțineau unei ”etichete” diferite.
Apariția etichetelor marchează apariția SEPARĂRII între oameni.
Am descoperit că MINTEA UMANĂ este principalul instrument de separare.
Deși puterea gândului este cea care ne ajută să supraviețuim în această lume, tot ea este cea care ne ține în
prizonieratul SEPARĂRII între noi, precum și între noi și Divin, partea de iubire din noi.
Ani de zile am fost întrebată dacă sunt ”vegetariană” – sau ”vegană” sau altele.
M-am tot gândit și m-am tot analizat – și am ajuns la concluzia că NU SUNT DE NICI UNELE.
Că am perioade în care îmi place să mănânc vegetarian sau vegan sau doar fructe – dar am și perioade când
nu refuz un pește proaspăt, fructe de mare sau o supă dintr-o găină proaspăt făcută.
59

De asemenea, am fost întrebată dacă sunt ”homeopată” – sau ”fitoterapeută” – sau ”ce specialitate medicală
am”. Deși oficial, am foarte multe specializări – REFUZ să las vreuna dintre ele să-mi definească practica
medicală. NU SUNT HOMEOPATĂ, NU SUNT ”NATURISTĂ”, NU SUNT SPECIALISTĂ ÎN NIMIC,
nici măcar MEDIC/DOCTOR nu sunt. Sunt doar un căutător al tainelor corpului omenesc – și am nevoie de
libertatea de a putea experimenta diferite alte cariere sau drumuri ale aceleași cariere – pentru a înțelege
cine suntem și cum funcționăm.
Am realizat că REFUZ ETICHETELE – indiferent că încearcă să mă definească pe mine sau
comportamentele mele.
ETICHETELE înseamnă limitare – înseamnă FIXARE și STAGNARE.
În toate articolele despre sistemul limfatic – vă spuneam că stagnarea limfatică este principala cauză a
problemelor din corpul omenesc – pentru că stagnarea limfatică produce ACIDOZĂ în corp.
Și acidoza declanșează dureri și boli.
Stagnarea energetică a ETICHETELOR cauzează aceeași ACIDOZĂ – și produce lupte și conflicte, așa
cum am văzut că se întâmplă de câte ori se pune o etichetă.
Suntem oameni aventurieri – care avem căutări continue cât timp suntem în corpul fizic pe pământ – așa
încât ETICHETELE ne limitează și ne blochează.
Mișcarea ”raw- vegană” din România – care este puternică și are intenția bună – are o mulțime de probleme
”tehnice” în ceea ce privește intenția de detoxifiere a corpului. Și atunci, în timp, cei care consumă raw-
vegan exclusiv și trec direct la dieta ”crudă”, de la dieta ”normală” – cu carne, ou, lactate și făinoase – fără
o tranziție treptată și mai ales, fără o detoxifiere a sistemului limfatic – se confruntă cu probleme multiple
de sănătate.
Și nu înțeleg ce se întâmplă – blamând dieta.
Punând iar ”o etichetă” – fără măcar să înțeleagă ce au făcut și ”ce i-a lovit”.
Alimentația ”normală” tradițională românească a ultimilor ani (cu un consum exagerat de proteine animale
– carne, ou, lactate, precum și făinoase și dulciuri) – oricând de ”proaspătă”, ”de la țară” și ”sănătoasă” se
pretinde că este – are și ea foarte multe alte probleme – fiind cauza principală a stării de sănătate proaste și
a stării emoționale/mentală dificile în care se găsesc majoritatea oamenilor.
”Așa a mâncat bunica mea, mama mea, așa mănânc și eu” – este o etichetă-motto adesea fluturată ”în
apărare” de majoritatea gospodinelor.
Da, numai că și mama și bunica s-au confruntat cu boli, cu durere, cu suferință și cu o viață de chin.
Oare chiar nu vedem rolul determinant al combustibilului în funcționarea mașinii – care este corpul nostru?
Am învățat să înțeleg corpul omenesc – să înțeleg modul în care se ”intoxică” – stagnează și blochează –
până la apariția bolilor și suferințelor – și am învățat foarte multe despre DETOXIFIERE, ca proces de
reversare a suferinței, către sănătate.
Detoxifierea – este o adevărată artă – care presupune nu doar folosirea alimentației, a remediilor naturale și
a factorilor de mediu (soare, oxigen, aer curat etc) pentru vindecare – ci și implicarea factorului timp și a
înțelegerii persoanei (și grupului din care face persoana) în acest proces.
Am observat că procesul detoxifierii este mult ușurat în situația în care persoana este susținută de cei din
jur – chiar ajutată în propria vindecare – și nu este ”etichetată” ca fiind ciudată sau diferită.
Și mai ales, când persoana nu se etichetează pe sine ca ”bietul de mine – prin ce trebuie să trec”.
Am observat că folosirea înțeleaptă a minții – a super-computerului ce ne stă la dispoziție – alături de
folosirea înțeleaptă a corpului biologic – super-mașina dăruită de Creator – reprezintă elementele cheie ale
unei detoxifieri de succes.
Și am observat în special că SCHIMBAREA – trecerea continuă de la o stare la alta, de la o etapă la alta, de
la o fază la alta – reprezintă reperele importante ale detoxifierii.
Așa încât – etichetele sunt puțin importante.
Chiar inutile în procesul de detoxifiere și vindecare.
Pentru că azi sunt valabile, mâine nu mai sunt valabile și peste un timp pot fi iar valabile.
Doar înțelepciunea Naturii – ritmurile biologice ale corpului – și STAREA DE BINE/RĂU interioară –
sunt cele care ne indică ”curgerea” procesului de detoxifiere.
ETICHETELE sunt temporare și de cele mai multe ori, inutile.
60

CE PUTEM MÂNCA ÎN PERIOADA SĂRBĂTORILOR?


Studiez nutriția și mă înteresează relația dintre organism și alimente – de peste 20 de ani.
În tinerețe m-am confruntat cu probleme de greutate – ca orice adolescentă și am încercat diferite diete –
fără nici un fel de succes (cunosc personal efectul ”yo-yo”, de slăbire câteva kilograme și îngrășare la loc
sau mai mult).
De când sunt medic – urmăresc la pacienții mei partea de nutriție – și întotdeauna am încercat să fac
legătura între alimentație și problemele de sănătate ale oamenilor.
Am citit biblioteci întregi cu cărți de nutriție, am urmat nenumărate cursuri și programe de formare, am
încercat personal diferite diete – și în timp, am ajuns să am o idee destul de clară despre efectul dintre
diferite probleme de sănătate și alimentație.
M-am gândit să fac acest mic articol despre nivelul prezent al cunoașterii și înțelegerii pe care o am cu
privire la alimentație – pentru a vă împărtăși tuturor informația și a vă propune să încercați măsurile
sugerate.
Am schimbat de zeci de ori teoriile și ipotezele.
Le-am întors pe toate părțile și le-am testat personal și pe cei apropiați. Iar pacienții mei au fost atât de
răbdători și au încercat diferitele scheme de alimentație sugerate – și de la fiecare am învățat foarte multe.
Am învățat mai ales CE NU MERGE și ce să nu mai facem.
Și deja știm foarte multe despre CE MERGE și ce putem continua.
Am înțeles de ce sunt atâtea păreri în lumea ”nutriționiștilor” – cu privire la diferite categorii de alimente –
carnea, lactatele, grânele, fructele sau legumele.
Pentru că toată lumea are dreptate!
Doar că fiecare categorie alimentară este utilă/benefică într-un anumit moment, în anumite circumstanțe și
în anumite combinații.
Ca să înțelegeți mai bine – voi împărți tipurile de diete în două categorii mari:
1) Diete de detoxifiere
2) Diete de ”întreținere” – sau ”stil de viață”
1) DIETE DE DETOXIFIERE
Există doar o singură categorie de alimente care realizează ceea ce noi numim ”detoxifiere” (adică
eliminarea reziduurilor toxice din organism).
De fapt, corpul se ”curăță” singur – își elimină reziduurile care se acumulează în sistemul limfatic (mucus)
și în sistemul digestiv (placă mucoidă) – dacă este lăsat să o facă. Adică dacă are destulă energie să o facă.
Creatorul ne-a dăruit un corp perfect – care are mecanisme proprii de vindecare.
Pentru aceasta – corpul are nevoie să nu mai folosească energie pentru digestie – pentru a o putea
redirecționa spre procesul de detoxifiere – eliminare – vindecare.
De aceea, alimentele care solicită minim de energie pentru digestie – sunt acelea care permit corpului să
facă cele mai multe eliminări.
Așadar – FRUCTELE – reprezintă alimentele principale pentru detoxifiere.
Doar fructele realizează detoxifierea corpului – în special sub formă de suc de fructe – care este ușor
absorbit, digerat și folosit de către corp.
Dintre fructe – există câteva ”notorii” și puternice pe detoxifiere limfatică: lămâile (cura de lămâi este una
dintre cele mai puternice ”de curățare” ale sistemului limfatic) – strugurii – și pepenii – ca și monofruct
(cură de 7-10-14 sau mai multe zile doar cu aceste fructe).
Cea mai puternică ”detoxifiere” se realizează cu ”postul cu apă distilată” pe perioade variabile – de 1-3, 7
sau mai multe zile. Uneori și cu ”postul negru” complet (fără absolut nimic 1-3 zile).
Așadar – cu cât este lăsat tubul digestiv mai mult în repaus, cu atât există mai multă energie pentru
detoxifiere.
Curele de detoxifiere se fac sub supraveghere medicală – și nu se trece direct la o cură de detox, precum și
nu se întrerupe brusc o cură de detox. Procesul este treptat – și evoluția persoanei este urmărită atent (iar
organismul susținut, la nevoie, cu produse naturale).
O altă dietă de ”detoxifiere” – este cea cu fructe și legume crude – mai ales cu sucuri din fructe și legume
crude. Nu este atât de puternică precum cea doar cu fructe – întrucât legumele NU realizează detoxifiere
61

limfatică (doar digestivă). Adică ”profunzimea” detoxifierii nu este atât de mare. Dar este indicată la
persoane exterm de intoxicate, la supraponderali sau la cei care fac prima oară o cură de detoxifiere.
Poate fi ținută perioade de timp –de la 10-15 zile până la 2-3 sau mai mulți ani de zile.
Sau luni de zile – întrerupte de perioade de alimentație normală.
Așadar – regimul alimentar cu crudități – doar cu fructe și legume crude – este un regim ”de detoxifiere” –
care poate fi ținut perioade variabile de timp.
În perioada verii, când vremea este caldă, pentru corpul omenesc este mult mai ușor să țină dieta de
detoxifiere. Iarna – este ceva mai dificil.
Din experiența noastră – cea mai dificilă perioadă pentru detoxifiere este primăvara (lunile martie – aprilie
– mai) – când calitatea fructelor/legumelor existente nu este bună, iar cele proaspete de primăvară încă nu
au apărut (sau abia apar cele de seră – nu la fel de gustoase).
Regimul ”raw vegan” cu crudități, așa cum este el promovat de diferite persoane – mai ales în varianta în
care include cantități foarte mari de nuci, semințe, vlăstari, germeni (și alte alimente bogate în proteine –
deci creatoare de aciditate în sistemul limfatic) duce, în timp, la multe reacții în corp. Din păcate – regimul
raw-vegan greșește prin combinațiile multiple pe care le face (combinațiile sunt foarte grele pentru sistemul
digestiv) și pentru neluarea în seamă a simptomelor de detoxifiere pe care le declanșează, uneori.
Pentru că orice alimentație ”crudă” – nepreparată termic – declanșează un proces de detoxifiere, de
intensitate mai mică sau mai mare. Și dacă nu este înțeles – și mai ales, dacă nu este sprijinit (dacă organele
de eliminare nu sunt susținute) – pot apare ceva probleme în timpul lui.
Alimentele gătite – legumele gătite – NU REALIZEAZĂ detoxifiere. Numai alimentele crude, nepreparate
termic.
Regimul ”vegetarian” – care conține legume preparate termic nu se încadrează în dieta de detoxifiere, ci în
cea ”de înteținere” și vom discuta despre el la următorul punct.
2) DIETA ”DE INTREȚINERE”
Este vorba despre un ”stil de alimentație” sănătos – prin care persoana să poată trăi în social – fără a-și face
prea rău corpului fizic.
Această alimentație conține toate tipurile de alimente (crude și gătite), cu câteva excepții.
Din toate testările noastre am aflat ce trebuie să excludem ÎNTOTDEAUNA dintr-o alimentație sănătoasă:
GRÂUL (făina de grâu, produsele din grâu) ȘI GLUTENUL (toate grânele care conțin gluten – adică grâul,
secara, orzul și ovăzul).
Rămân grânele FĂRĂ gluten – orezul, porumbul, hrișca, meiul, quinoa, amaranth – și produsele lor.
Din păcate, grâul modern, modificat genetic este TOXIC pentru corpul omenesc. Este perceput ca un
alergen de marea majoritate a corpurilor omenești – si se declanșează anticorpi împotriva lui (este pe locul
1 la testările de intoleranțe alimentare!). Ipoteza mea personală este că acest consum de produse de grâu stă
la baza bolilor auto-imune din ce în ce mai răspândite în populație. Iar dr. William Davis – în cartea sa
”Dieta fără gluten” ne-a arătat că grâul (glutenul) este principala cauză a diabetului, a obezității, a
hipertensiunii, a osteoporozei și artritelor populației moderne.
Gluten-ul– este o proteină ”lipicioasă” (glue = lipici – în lb. engleză) – care ne ”lipește” intestinele, produce
constipație și ne blochează sistemul limfatic.
Evitați toate grânele cu gluten – complet – din alimentația dv.
Folosiți în schimb – grânele FĂRĂ gluten – și produsele lor – sau cartofii și alți tuberculi (napi, gulii,
topinamburi, patate – cartofi dulci) pentru gătit.
Să aveți grijă că toate cerealele – cu sau fără gluten – fac acidoză în corp și îngrașă, dacă sunt folosite zilnic
în alimentație.
LACTATELE DE VACĂ – conțin proteine ”mari”, inutilizabile de către intestinele omenești. Laptele și
lactatele de vacă produc mucus în sistemul respirator și limfatic, blochează funcția tiroidiană, constipă,
produc migrene și alte dureri de cap și determină creșterea în greutate.
Folosiți ca și alternative lactatele de oaie/capră – în special iaurtul și brânza (nu folosiți laptele – adulții NU
pot digera nici un fel de lapte animal, nu mai au enzimele – specifice doar copiilor). Și nu le folosiți foarte
des, sau în cantitate prea mare. Doar ocazional ”de poftă”.
ZAHĂRUL TOS – obținut prin prelucrarea trestiei sau a sfeclei de zahăr este o OTRAVĂ pentru organism
– și alături de gluten și de lactatele de vacă – reprezintă una dintre cele mai ”agresive” substanțe asupra
corpului omenesc. Ciclul de hiperglicemie – hipoglicemie pe care îl produce consumul dulciurilor – face
62

din acestea cele mai periculoase și agresive ”alimente” pentru om.


Folosiți ca alternative mierea de albine (mult mai sănătoasă și energetică pentru om) sau alți îndulcitori
”naturali” – precum siropul de arțar, agave, ștevioza sau fructoza – dar numai dacă este neapărat nevoie
(ocazional). Încercați să vă mulțumiți cu ”dulcele” fructelor uscate, al fructelor proaspete coapte (precum
banane, caise, piersici, pepene galben sau struguri).
Așadar – grâul (și produsele de patiserie), lactatele de vacă și dulciurile – NU EXISTĂ într-o alimentație
sănătoasă.
În schimb – putem păstra toate celelalte alimente – în proporții și combinații adaptate nivelului de stres,
programului zilnic și tipului de efort pe care îl facem. Atenție la sare, la uleiuri și la ”prăjit” ca și tehnică de
preparare – cu cât mai puțin, cu atât mai bine!
Pentru cei care fac efort ”intelectual” (stau mult pe scaun și lucrează cu ”creierul”) se recomandă
următoarele linii generale de nutriție:
− multe fructe – sucuri de fructe mai ales – în prima parte a zilei (dimineața – până către orele 14.00 –
15.00) – fructoza fiind principalul combustibil al creierului (testat de toți studenții care au trecut prin
sesiune cu sucuri proaspăt stoarse din portocale, mere sau pere!).
− La prânz – o salată de legume crudități, de toate felurile – funcție de sezon, asezonată cu o alimente tip
proteine (tip vegetale – ciuperci, fasole, năut, linte, mazăre, soia, germeni sau semințe/nuci – sau proteine
animale – carne, pește, fructe de mare, ou sau lactate din oaie/capră – brânză sau urdă).
Un exemplu de masă de prânz echilibrată ar fi o salată cu ton, o salată cu pește (ton, somon sau orice
pește), o salată cu creveți, o salată cu ou, o salată cu năut, sau o salată cu ciuperci (fără nici un fir de pâine
sau crutoane!)
− Seara – se poate consuma o mâncare de legume gătite (sau o supă de legume) la care se poate adăuga FIE
proteină (ca la prânz), FIE carbohidrați (amidon) – tip orez, mămăligă, cartofi, hrișcă, quinoa sau mei. NU
SE COMBINĂ PROINELE CU GLUCIDELE (CARBOHIDRAȚII). NU CARNE CU CARTOFI. Da,
carne cu legume (sau salată). Și SEPARAT – cartofi cu legume (sau salată) – LA ALTĂ MASĂ!
− Nu se consumă fructe DUPĂ MASĂ. Vă veți balona foarte tare!
− Consumați lichide în prima parte a zilei (până în ora 18.00) și foarte puțin după această oră (pentru că veți
încărca rinichii și veți merge noaptea la pipi – fragmentând somnul).
− Nu consumați mâncare dimineața (aveți energie după somn – NU ESTE NEVOIE DE MIC DEJUN!) – și
începeți cu mâncarea după 14.00 – 15.00. Dacă mâncați de dimineață – veți simți nevoia să mâncați toată
ziua. Dacă nu mâncați dimineața, rezistați fără mâncare până la 14.00 – 15.00 – și abia atunci aveți senzația
de ”foame”. Puteți cel mult consuma sucuri de fructe – mai ales dacă faceți muncă intelectuală. Sucurile de
fructe ”cer” apă – așa că veți consuma și apă mai multă în prima parte a zilei.
LICHIDELE DIMINEAȚA – și MÂNCAREA GĂTITĂ CĂTRE SEARĂ – reprezintă cheia unei bune
energii mentale pentru toată ziua (tuturor vă este mai foame către seară – nu dimineața! Și atunci are sens
mâncarea gătită și mai ”sățioasă”).
După o masă gătită – apare somnolența mentală – testați! Dacă veți mânca cât mai mult crud la prânz (cu
doar puțină proteină lângă) NU apare somnolența. După masa gătită de seară – apare somnolența – dar
oricum vă pregătiți să mergeți la culcare – așa că veți fi în ”ritmul” normal al corpului!
Pentru cei care fac ”efort fizic” mult – pentru atleți – pentru toți cei care folosesc corpul fizic mai mult
decât creierul – dieta ”sănătoasă” are alte particularități.
La micul dejun și prânz se recomandă vegetale cu proteine (fără carbohidrați tip grâne fără gluten, orez,
paste din orez sau porumb sau cartofi).
De exemplu – la micul dejun – un pahar de suc de fructe și legume proaspăt stoarse (250-300 ml) și după
10-15 minute – o omletă cu o salată imensă – sau cu multe vegetale alături.
Sau o salată de roșii imensă cu puțină brânză de capră/oaie în ea.
Sau o bucată de pește cu multe legume alături.
La prânz – din nou, 1-2 pahare cu suc proaspăt stors de portocală sau o limonadă, urmat la 10-15 minute de
o friptură cu legume alături și cu o salată imensă sau multe vegetale (precum la restaurantul turcesc –
friptura cu salata de varză, morcov ras și pătrunjel mult – dar FĂRĂ orez sau pâine).
La masa de seară – se poate consuma ceva tip orez, mămăligă, cartof, paste de orez, hrișcă sau produse de
năut, fasole, mazăre, linte sau soia – alături de legume gătite, legume la abur, mâncare de legume, salate
etc. Seara este bine să nu se consume proteine animale (carne, ou sau brânză), pentru a nu îngreuna somnul.
Preferați-le pe cele vegetale – există suficient de multe!
Între mese – multe lichide – în special apă și ceaiuri.
63

Orice persoană poate avea perioade când are nevoie de o dietă ”mai consistentă” (pentru efort fizic, sau
pentru perioade de oboseală, pentru perioade când se află în social) – și perioade de diete mai ușoare – în
caz de efort intelectual – sau perioade de diete de detoxifiere.
Toate variantele de diete pot alterna în cursul unui an – în diferite anotimpuri – sau în zile diferite.
Pentru cei care doresc ”dulciuri” (cei care consumă zilnic sucurile proaspăt stoarse de fructe și legume NU
MAI SIMT NEVOIA DE DULCIURI) – se poate folosi mierea – și se pot face multe produse cu miere,
semințe și fructe uscate – precum și ”dulciuri” cu făină de orez sau făină de năut
Pentru perioada de ”post ortodox” – poate fi adoptată o dietă ”de detoxifiere” – dacă persoana reușește să o
țină (cu fructe – fructe/legume – sau post cu apă).
Sau o dietă vegan/vegetariană ECHILIBRATĂ – FĂRĂ GLUTEN!
Amestecurile dezirabile sunt cele de vegetale/legume – proteine vegetale (leguminoase, semințe, vlăstari
sau ciuperci).
Iar procentul crud:gătit = 51:49 (întotdeauna mai mult crud decât gătit).
Personal – imi plac mult salatele imense ”combinate” crud – gătit (tip salată de roșii, castraveți, ceapă
verde, cartofi dulci copți și măsline – sau castraveți, avocado, mărar, lămâie, boabe de năut fiert sau boabe
de fasole fiartă – sau salată verde, ceapă verde, ridichi, dovlecei și ciuperci la aburi – totul amestecat la un
loc – cu un sos ”vinagrette” cu lâmâie, portocală și oregano, pătrunjel sau rozmarin, fenicul sau busuioc ,
sau puțin piper aromat – diferite combinații etc).
Incercați și variante mai ”exotice” – precum mâncare de fasole cu salată de rucola, ceapă verde și portocale
(tăiate). Sau mâncare de mazăre cu suc de rodii (se face sucul de rodii în casă – la storcător – și se folosește
în loc de bulion sau sos de roșii) cu salată de roșii, avocado, ceapă verde și busuioc verde tăiat mărunt.
Mâncarea de post poate fi foarte gustoasă și nutritivă – aveți nevoie doar de puțină IMAGINAȚIE!
Sucurile de fructe (sau fructe/legume) în prima parte a zilei sunt foarte utile pentru menținerea glicemiei la
o valoare acceptabilă.
Salatele abundente din crudități ar trebui să nu lipsească la nici o masă – la prânz fiind însoțite de proteine
– fasole, mazăre, năut, linte, soia (tofu), ciuperci, semințe (nuci) sau vlăstari
Iar seara – mâncarea gătită din legume, supele de legume – ar trebuie însoțite FIE de proteine (ca la prânz)
FIE de amidonoase (orez, cartofi, mămăligă, paste de orez, hrișcă sau quinoa).
NU SE COMBINĂ PROTEINELE CU AMIDONOASELE la aceeași masă!
Și ocazional – ceva dulce. Mai ales după masa de seară cu amidonoase!
Regimul ”vegetarian” valabil în perioada de Post – poate fi prelungit și după aceea – cât se simte
confortabil corpul cu el.
Alegerea dietei ”fără produse animale” este una de cele mai multe ori ”morală” (oamenii nu mai doresc să
omoare o altă viață pentru a trăi ei) sau din motive de sănătate (toată lumea consideră alimentația
vegetariană mai sănătoasă decât cea ”omnivoră” – cu ”de toate”).
Regimul vegetarian poate fi extrem de dezechilibrat – dacă glutenul și grânele cu gluten (făinoasele în
special) ori zahărul ”alb” (dulciurile) reprezintă o parte importantă.
Mulți ”postitori” și vegetarieni au stări intense de slăbiciune și rău – de la prezența făinosului (grâului,
glutenului) sau dulciurilor (zahărului). Halvaua ”de post” – este un aliment foarte dezechilibrat. La fel și
”eugenia” sau biscuiții ori covrigeii de post! Pentru că toate conțin ȘI GLUTEN ȘI ZAHĂR în același
produs! (două toxine la un loc!).
Alimentația vegetariană echilibrată are nevoie să includă multe fructe și legume crude – multe sucuri
proaspăt stoarse (partea de lichide și de hidratare este ESENȚIALĂ, mai ales în prima parte a zilei) – și o
cantitate apreciabilă de proteine vegetale (acordată nivelului de efort al persoanei și gradului de stres al
fiecărei zile).
Fără o susținere corespunzătoare a glandelor suprarenale (glandele de stres) prin proteine și fără o
echilibrare a glicemiei – vegetarienii pot suferi de foarte mari dezechilibre și de o proastă calitate a vieții. Și
așa apare ”dezamăgirea” cu regimul vegetarian sau cu ”postul”.
Multe persoane au reușit totuși să găsească echilibrul în dieta vieții lor – vegană, raw-vegană sau
vegetariană – după multe încercări și testări – erori și succese.
Se poate trăi o viață fericită, împlinită și plină de energie cu ORICE FEL DE DIETĂ – atâta timp cât
înțelegi și poți simți efectele sale asupra corpului.
La Sărbătorile pascale – cei care doresc să mănânce ”de toate” – dar mai ”sănătos” – pot alege dintre
proteinele existente – carnea de miel, drobul făcut cu verdețuri și ou (dar FĂRĂ făină de grâu) – precum și
ouăle roșii, orice fel de altă carne (pui, curcan, vită, pește, fructe de mare) sau produse care conțin ouă
(omletă, sau diferite budinci). Alături de mâncăruri de legume cu ceva proteină sau amidonos – salate cu
64

cartofi, salate tip ”oriental”, salată ”a la rouse” sau chiar salata ”de boeuf”, supe și mânăcruri diferite cu
vegetale și proteine (carne, ou, lactate de capră/oaie).
Așadar – mâncați de toate – dar FĂRĂ ”FĂINOASE”!
FĂRĂ PÂINE, COZONACI și PASCĂ, plăcinte sau cornulețe. Sau alte ”copturi”.
În schimb se pot găti ”budinci” tip ”umplutură” de pască – foarte gustoase și nu atât de toxice precum
”cozonacii” și ”pasca” atât de pline de GLUTEN.
Exemple de ”umplutură de pască” – pentru perioada Paștelui:
− făină de năut, cacao bio (sau pudră de roșcove=carob), miere de albine (sau sirop de arțar/agave),
migdale/nuci tăiate mărunt, puțin cardamon/vanilie/coriandru ras – după gust) – se fierbe totul pe foc mic –
până capătă consistența unei budinci – se pune la răcit într-un vas de sticlă
− făină de năut, urdă de oaie, stafide, miere/alt îndulcitor natural (praf ștevioză, fructoză), praf sau o bucată
de păstaie de vanilie tăiată mărunt – se fierbe la foc mic, până la consistența unei budinci – se pune la rece
într-un vas de sticlă
Se pot face ”clătite” din făină de hrișcă cu puțină apă și ulei – eventual legate cu un ou – și care pot fi
umplute cu magiun de Topoloveni sau alte gemuri fără zahăr (făcute de casă, sau luate din comerț), cu
miere, sau cu pastă de curmale – sau alte fructe uscate.
Cu puțină imaginație – se pot face foarte multe dulciuri ”fără gluten”, zahăr și lactate de vacă!
Se poate mânca de Sărbători FĂRĂ GLUTEN – LACTATE DE VACĂ ȘI ZAHĂR!
Succes la o dietă sănătoasă! Dacă sunteți plini de energie după o masă – ați mâncat ce i-a făcut bine
corpului!
Și Sărbători frumoase – în care să lăsați loc și spiritului – pe lângă bunătățile de pe masă!
Pentru că lui îi este dedicată LUMINA!

MĂRTURII DESPRE DIETA DE DETOXIFIERE


Mărturii despre dieta de detoxifiere
Am primit un material scris frumos de la Irina – care a dorit să împărtășească cu toată lumea schimbările
prin care a trecut în timpul detoxifierii.
Întrucât putem învăța din fiecare experiență – iar ”simțul aventurii” se ”ascute” la cei care pornesc în
cunoașterea și înțelegerea propriului corp – m-am gândit că este foarte util să-l postez pe site, alături de
toate celelalte materiale în care aveți, de multe ori, doar opinia mea.
Irina a descris în mod deosebit modificările emoționale – dar a menționat în mesajul ei și despre multe
”schimbări fizice”:
” Eu am abordat partea emotionala, chiar n-am scris nimic despre schimbarile fizice ce apar in urma
detoxifierii. Acestea au existat la mine, dar in mai mica masura (fata de ce am citit ca se poate produce!).
Pot mentiona schimbarea evidenta a scaunului, de la consistenta, miros, culoare, ajungand la a semana cu
cel al copiilor mei cand erau mai mici (moale, cu miros acrisor si de culoare galben aurie). Apoi mi-a atras
atentia o schimbare la nivelul gustului (acesta a devenit mai intens, putand identifica mai usor anumite
arome si gusturi specifice ale alimentelor). De asemenea o schimbare la nivelul simtului olfactiv(poate cea
mai intensa), in prima faza cu miros urat, pe care nu stiu cum sa-l descriu, era ceva din mine, pe care il
simteam acut in gura, care ulterior s-a transformat intr-o acutizare a simtului mirosului, detectand mirosuri
pe care alta data le sesizam mai greu. Si ar mai fi la nivelul fetei, cateva ‘cosuri’, dar care au trecut de la
sine fara actiunea mea asupra lor, si o mai mare luminozitate a ochilor.
Deci pot spune ca am avut parte de modificari pozitive, pe care, poate, altii le au mai tarziu in detoxifiere.
Oricum, sigur voi mai tine astfel de cure, poate data viitoare o saptamana numai cu sucuri de fructe si
legume!” (din e-mail-ul Irinei).
Iată materialul trimis de Irina – cu o mărturie directă și onestă a trăirilor sale personale și reflecțiilor
”profesionale” apărute ca urma a acestei experiențe – vă doresc lectură plăcută!
‘Jurnal’ de detoxifiere
Am cochetat inca din adolescenta cu ideea de hrana sanatoasa, dar pe atunci (imediat dupa revolutia din
’89), nu existau prea multe surse de informatie dupa cum abunda in ziua de azi. Ma interesa un canal de la
televiziunea spaniola care emitea o emisiune despre alimentatia sanatoasa si citeam tot ce prindeam in
mana, reviste, articole din ziare si alte asemenea.
Bineinteles altele erau prioritatile in progamul alimentar; fiind in perioada de adolescenta accentul meu
65

cadea pe obtinerea unei siluete armonioase in urma acestui stil alimentar, deoarece gaseam implicita ideea
sanatatii la acea varsta.
Anii au trecut, dorinta mea de a manca cat mai sanatos s-a pastrat, insa s-au schimbat principiile, ce anume
inseamna asta, care sunt mijloacele de realizare si care sunt beneficiile adevarate.
Ideea alimentatiei vegane mi-a incoltit in urma cu 3 ani, cand mi-au atras atentia cateva carti care abordau
subiectul.
Mi s-au parut foarte interesante si utile informatiile continute, la fel si retele care erau apetisante, usor de
preparat, cu beneficii maxime asupra sanatatii si implicit si asupra siluetei(!!!).
Am inceput cu pasi mici, mai intai introducand cat mai multe fructe si legume in meniul zilnic, apoi au
urmat zile doar de fructe si legume, sau chiar zile exclusiv de sucuri.
Au existat etape de detoxifiere, perioade de astfel de stil alimentar, insa de atunci am mentinut ideea de
‘fara carne, lactate, oua’, consumarea acestora fiind ocazionala (foarte rar), pe parcursul acestor 3 ani.
Anul trecut la inceputul primaverii(cred ca in aceeasi perioada ca si acum) am avut o saptamana doar de
sucuri de fructe si legume. M-am simtit minunat dupa, insa in timpul acestei saptamani am avut tot felul de
manifestari fizice si psihice (acestea pot varia de la persoana la persoana, depinde de cat de ‘incarcat’ este
corpul fizic si emotional).
Apoi dieta de vara s-a mentinut in ideea ‘multe fructe, legume, sucuri si peste/fructe de mare’. O data cu
perioada rece am introdus mai multe leguminoase (fasole, linte, mazare, naut), ovaz, orz, quinoa, fructe
oleaginoase(seminte de tot felul, migdale, alune de padure, caju etc), crescand procentul de mancare gatita,
calda.
Am trecut si peste iarna si iata-ma in plin echinoctiu de primavara 2014…
E minunat cum organismul nostru stie singur ce are de facut atunci cand il lasam sa o faca! Daca cu vreo
trei saptamani in urma am incercat o cura de detoxofiere si nu mi-a iesit (pur si simplu organismul meu
vroia altceva), de o saptamana totul decurge normal, natural, fara prea mare efort din partea mea (singurul
ar fi procurarea fructelor si legumelor si prepararea simpla a acestora-sucuri, salate, sau consumul lor ca
atare-‘spalat, curatat si mancat’, dupa cum spune dna. dr. Soescu, medic homeopat, ptr care am un mare
respect).
V-am trecut foarte putin prin ‘istoria’ stilului meu alimentar, pentru a ajunge de fapt la ce ma intereseaza pe
mine in acest moment, si sper sa va capteze si voua atentia: schimbarile emotionale care au loc pe parcursul
acestei detoxifieri.
Am fost surprinsa dupa primele doua zile de detoxifiere sa-mi observ starea emotionala si sa constat ce
anume simt. M-am trezit in mijlocul unei ‘furtuni’ emotionale. In prima faza a fost o usoara iritabilitate, cu
un sentiment de deznadejde (‘oare am sa pot duce la capat aceasta idee?’), care nu-mi era nou de altfel.
Apoi, a doua zi de dimineata, m-am trezit intr-o stare de euforie, imi venea sa cant si sa dansez, sa
imbratisez pe toata lumea…
Am retrait o emotie pe care am lasat-o in urma acum un an! Exact asa cum am lasat-o, cum a fost ea, plina,
intensa, cu toate notele de exaltare , exuberanta si incredere! Minunat! Asta m-a tinut vreo doua zile. M-am
bucurat, am trait din plin starea, am acceptat-o si a trecut…Apoi a venit frica, teama de a nu face cumva
ceva gresit, de a nu iesi din tiparele familiare, cele acceptate de societate, de a-mi pastra imagina de ‘super-
femeie’ (mama buna, sotie buna, fiica buna, nora buna, prietena buna si as putea continua), frica de acel
‘ce-o sa zica lumea’…
Am trait-o si pe aceasta din plin, am acceptat-o si iar a trecut. Acum sunt intr-o stare de liniste, dar deschisa
la tot ce vrea sa vina…
Indiferent ce vine, lasa sa vina, accepta, priveste in interior si lasa sa treaca…
Eu gasesc eficient sa-ti pui anumite intrebari, sa ai un dialog cu corpul tau, cu fiinta ta interioara.
Prin acest proces de detoxifiere se realizeaza nu numai o detoxifiere fizica cu eliminare de toxine si
‘usurare’ a corpului fizic, ci si o detoxifiere emotionala cu iesirea la suprafata a vechi emotii si sentimente,
cu o rascolire sufleteasca, cu scoaterea la lumina a ceea ce sta in calea trairii depline a vietii.
Este foarte important ca cele doua, detoxifierea fizica si emotionala, sa se faca impreuna. Adica, daca
hotarasti sa faci o detoxifiere fizica, vei fi nevoit sa te ocupi si de partea emotionala, pentru ca,
debarasandu-ne de deseurile toxice din organismul nostru dezgropam si parti din noi pe care le-am neglijat,
le-am abandonat sau poate voit le-am ‘ingropat’ cu toata aceasta hrana nesanatoasa (o rana pe care alegem
s-o acoperim ptr a nu o mai vedea este doar neexpusa vederii, dar ea exista in continuare si daca alegem sa
nu ne ocupam de ea, mai mult, se va suprainfecta si vom avea mai mult de ‘tras’ de pe urma ei).
Esti intr-un fel ‘obligat’ sa te ocupi mai mult de ceea ce simti, de acea parte vulnerabila din tine care a stat
‘la adapost’ in toata aceasta vreme. Si in acelasi fel, daca pornesti pe calea cunoasterii de sine, a explorarii
66

straturilor profunde ale fiintei tale, a vindecarii emotionale prin acceptare si iertare, iti va fi mult mai usor
daca vei face si o detoxifiere fizica. Astfel iti va fi mai usor sa accesezi emotiile care stau la baza tuturor
ranilor tale nevindecate, care si-au lasat amprenta in trupul si sufletul tau, ptr a le recunoaste si a incepe
vindecarea lor.
Iti va fi, poate, eficient sa te intrebi ce vrea sa-ti transmita acea stare sufleteasca, acea tristete, bucurie,
mahnire, exaltare etc? Care este mesajul ei pentru tine?
Si foarte important este sa accepti aceasta stare ca fiind parte din tine, pentru moment, ce se vrea vazuta si
vindecata. Daca o accepti si o traiesti pe moment, daca ii deslusesti mesajul, vei vedea ca va trece la fel
cum a venit. Insa daca te lasi prins in mrejele ei incurcate, ea se va agata de tine si nu te va mai lasa pana nu
ii vei da atentia cuvenita si ii vei recunoaste mesajul. De cele mai multe ori, supra-alimentarea, hranirea cu
alimente extra elaborate si incarcate cu tot felul de chimicale, grasimi si extra-zahar (cam asta e modul
actual de alimentatie al majoritatii oamenilor) este un surogat, o mascare a adevaratelor noastre nevoi. In
momentul in care incepi sa mananci mai usor, mai simplu si mai ‘curat’, aceste adevarate nevoi incep sa
iasa la suprafata.
Atunci te intrebi: ‘care sunt adevaratele mele nevoi? Ce anume inlocuieste mancarea in viata mea? Ce stare
vreau sa obtin consumand anumite alimente?’
In urma unei alimentatii bazate pe alimente ‘vii’, cu multe fructe si legume, si cat mai putin procesata, fizic
te vei trezi plin de energie, cu o putere mai mare de concentrare, cu o capacitate mai mare de munca. Multi
nu stiu ce sa faca cu acest surplus de energie si atunci isi pun piedica singuri si se intorc la obisnuitul,
familiarul stil alimentar.
Ce anume ma impiedica sa am toata aceasta extra energie? Care sunt beneficiile lipsei de energie? Ce n-as
mai putea sa fac daca as avea mai multa energie decat de obicei?
Poate va mira intrebarile pe care ar trebui sa vi le puneti, dar doar asa veti descoperi ‘sabotorul’ din viata
voastra! Cei mai multi dintre noi nu pot renunta la ‘simptom’ (fie el chiar si o boala grava), ptr ca astfel n-
ar mai beneficia de diverse lucruri (atentia celorlalti, iubirea celorlalti, statutul de victima, dependenta de
celalalt, mai putina putere de munca, deci neasumarea anumitor responsabilitati si multe altele – poate le
identificati voi singuri uitandu-va mai indeaproape la piedicile pe care voi insiva vi le puneti).
Eu consider ca doar noi suntem cei care impunem limite corpului fizic, psihic, spiritual! Atata timp cat ne
vom intreba si vom analiza motivele ptr care ne impunem aceste limite, vom putea gasi raspunsuri si cai
care sa ne apropie mai mult de noi si de trairea unei vieti pe deplin constiente si bogate sufleteste (si nu
numai! – despre ‘abundenta’ in toate sensurile sale, intr-un articol viitor!)
Un articol separat va aborda ‘hrana si relatia noastra cu ea’, in care voi dezvolta subiectul supraalimentarii
si al rolului de surogat al mancarii in viata noastra.
Deocamdata va las sa meditati asupra unei posibile cure de detoxifiere (va propun urmarirea d-nei dr.
Soescu pe www.centulnatura.ro) si a alegerii unei vieti traite in armonie cu tine insuti!
Zile luminate!
Irina Ciju

VARA ȘI CONSUMUL DE APĂ


Vara și consumul de apă
Căldura verii influențează organismul – corpul nostru începe să își facă echilibrările termice prin procesele
de transpirație.
Nevoia de consum de apă este mai mare în timpul verii, decât în alte perioade ale anului.
Câtă apă avem nevoie să consumăm vara, pentru a ne hidrata corespunzător și a ne menține în stare bună de
sănătate?
Sfaturile medicale variază de la 2 la 4 litri pe zi – dar, desigur – întregul proces este dependent de nevoia de
consum a fiecărei persoane.
Poate mai mult decât consumul propriu zis al unei cantități de apă, mai importantă este MODALITATEA
în care ingerăm apa.
67

Mai clar – CUM BEM APA – este mai important decât CÂTĂ APĂ BEM.
O să mă întrebați – cum adică ”cum” bem apa?
Am să vă exemplific.
Văd adesea persoane care umblă cu sticla după ele, și pun sticla la gură și gâl-gâl – o golesc din câteva
sorbituri.
”Setilă” din basmul Harap Alb nu mai este de mult personaj de poveste.
Apa intră în corp ca o cascadă, ca un izvor – și începe să curgă prin sistemele corpului, inundând la propriu
rinichii – care sunt forțați extraordinar.
Cu cât cantitatea de apă ingerată o dată este mai mare și cu cât este băută mai rapid – cu atât rinichii sunt
mai forțați și vor obosi încercând să elimine excesul de apă introdus în sistem.
Indiferent cât de sete îi este unei persoane – această modalitate de ”inundare” a corpului cu apă nu îi este de
nici un folos – și nici măcar nu ajută la rehidratarea generală a corpului. Apa este rapid eliminată prin
câteva urinări frecvente, una după alta – și în nici un caz nu ajută la răcorirea dorită.
Atunci când avem un ogor sau un câmp în plină secetă – și turnăm rapid o cantitate uriașă de apă – se va
forma o baltă stagnantă rapid.
În schimb, dacă va cădea o ploaie măruntă și încetul cu încetul, pământul uscat începe să se înmoaie, abia
atunci apa va putea pătrunde uniform în tot solul.
La fel și în corpul nostru – dacă vom consuma apa treptat, gură cu gură, cu înghițituri mici – ținând chiar
puțin în gură fiecare înghițitură de apă și dându-i timp corpului nostru să se informeze asupra substanței pe
care o introducem (putem ”mesteca” un pic apa, la fiecare înghițitură) – atunci rinichii se vor pregăti din
timp cu privire la ceea ce urmează să sosească.
Și nu vor fi luați prin ”surprindere”, ci vor consum minim de energie, pentru prelucrare.
Majoritatea oamenilor își suprasolicită în timpul verii rinichii, ca urmare a ”abuzului” de apă – mai ales apă
foarte rece (corpul nu poate folosi băuturi și alimente prea reci și prea calde – și consumă foarte multă
energie cu ”încălzirea”, repsectiv ”răcorirea” celor introduse în corp.
Dar și consumul de apă minerală (apă cu gaz, cu bule) în cantitate mare, sau chiar apă plată, la temperatura
camerei – dar băută ”toată odată” pe nerăsuflate – agresează la propriu organismul și rinichii.
Nu este de mirarea că foarte mulți se simt slăbiți, fără putere, epuizați – la efectul toropitor al căldurii,
adăugând și efectul ”inundării” rinichilor.
Mai mult nu înseamnă întotdeauna mai bine.
Am descoperit cu toții în momentul în care ne-am lăsat invadați de societatea de consum.
Care aduce continuu mesaje – de ”mai mult, mai mult” (cumpărați mai mult, mâncați mai mult, beti mai
mult, munciti mai mult, socializați mai mult).
Rezultatele vizibile sunt numărul in crestere de boli auto-imune și cancere la adulți și numărul uriaș de
copii bolnavi.
La fel și în ceea ce privește consumul de apă – ”mai mult” nu inseamna mai bine.
Există doar ”consumul adaptat” corpului și nevoilor fiecărei persoane.
Nu voi mai relua discuția despre apa consumată din recipientele de plastic. Sunt mult prea multe articole
scrise despre efectul dăunător al plasticului asupra structurii și compoziției apei.
Nici nu voi discuta despre filtrele pentru apă de la robinete. Care mi se par oarecum mai bune, decât
consumul din sticlele de plastic, dar toate au limitele lor.
Apa cea mai buna de băut este apa de izvor de munte, filtrată de elementele naturale ale rocilor, pământului
și ierburilor.
Majoritatea oamenilor nu mai au acces la apă bună de băut – și fiecare se descurcă cum reușește mai bine –
și-și face cele mai bune alegeri pentru propria situație – apă de izvor îmbuteliată în recipiente de sticlă sau
filtre de apă la robinetele de apă curentă.
Nici una dintre situații nu este mai bună sau mai rea.
Sunt doar posibilități de supraviețuire.
Să punem accentul mai mult pe CALITATE (cum bem apa) – decât pe CANTITATE (ce și câtă apă bem).
Să nu uităm să consumăm apă dimineața, pe stomacul gol – măcar un pahar cu apă dimineața – pentru a
”spăla” tubul digestiv digestiv de resturile și deșeurile eliminate peste noapte.
Și apoi, în cursul zilei – de câte ori simțim nevoia, câte o gură, câte o gură de apă.
68

Nu mai consumăm apă după ora 18.00, pentru a nu încărca rinichii, a nu-i suprasolicita și a-i sili să
muncească excesiv, într-o perioadă când au nevoie să se odihnescă și să îndeplinească alte funcții (plus
pentru a nu ne strica somnul, cu ieșitul la toaletă în timpul nopții).
Hidratarea este importantă – în special vara.
Apa este importantă – atât de factor intern de spălare, cât și ca factor exterior.
Apa nu realizează drenaj limfatic (pe limfa grăsoasă au efect doar sucurile de fructe – doar ”apa plantelor”
– de aceea corpul va cere, de multe ori, sucuri de fructe – limonadă, suc de portocale, suc de struguri, suc
de mere, suc de pepene etc – decât apă). Cei aflați în detoxifiere pot confirma acest amănunt.
Un mic comentariu despre ”apa Kangen”.
Pentru că a fost identificată ”acidoza limfatică” și cea ”sistemică” drept principala cauză a problemelor
oamenilor – au apărut o mulțime de ”soluții instant” de rezolvare a acidozei ”create de om”.
Adică ”soluții rapide” (la o lovitură – răspundem cu o altă lovitură).
Apa Kangen este o apă foarte alcalină – cu un pH de 9.5 – care nu există ca atare in Natură. Nici o apă
naturală nu are un pH mai mare de 8.5-8.6 (doar câteva izvoare din România și din lume).
Când introduci în corp ceva ”prea alcalin” pentru a neutraliza ceva ”prea acid” – creezi ”un mic război”.
Corpul mobilizează multe ”sisteme de tampon” pentru a echilibra cele două extreme de pH – și consumă
energie (oboseste) – cu suprasolicitarea în special a rinichilor și ficatului – organe implicate în echilibrarea
pH-ului.
Acidoza limfatică apare ca urmare a dietei și stilului de viață creatoare de acizi.
(vezi cartea “Sanatate 5D” pt detalii – http://www.centrulnatura.ro/carti/)
Această dietă și stil de viață nu se pot neutraliza cu apă ”hiper-alcalină”.
Ci doar prin schimbarea aportului de alimente și activităților care fac rău corpului, înlocuindu-le cu altele,
care fac bine corpului.
Consumul ocazional de apă Kangen este OK (de 1-2 ori pe săptămână). Consumul regulat de apă Kangen
va duce în timp la probleme.
La fel cum duce orice exces – de ceva considerat de corp ”nenatural” (vezi ”alcalinizarea cu bicarbonat de
sodiu și lămâie etc).
Natura minunată din jurul nostru are reguli și legi pe care le respectă de mii de ani – de când planeta
albastră a început să se învârtă în jurul Soarelui.
Cu răbdare și perseverență, cu atenție și iubire – putem observa și învăța aceste legi și le putem incorpora în
viața noastră.
Când va dispare artificialul și ”instant-ul” din viața noastră – și ne vom resimți o parte din Natură –
vindecarea corpului fizic și regenerarea sa vor fi garantate.
Apa este un instrument puternic de curățenia al mamei Natura, de aceea i-am consacrat acest mic articol,
pentru a vă ajuta să nu uitați de ea!
Vă doresc tuturor o vară frumoasă și relaxantă!

PRACTICA – NU TEORIA
PRACTICA – NU TEORIA
Am auzit foarte des această admonestare când eram copil.
Și în același timp am fost constant martora nerespectării sale în viața adulților din jurul meu.
Uitându-mă la adulții din jur – cu ochii copilului care eram atunci – am observat continuu (îmi amintesc
foarte bine!) neconcordanța între spusele lor și faptele lor.
Discursurile ”moralizatoare” ale oamenilor se opresc la prima lor acțiune.
”Să nu fumezi niciodată!” spune tatăl copilului, în timp ce-și scoate țigara din gură. Și tot acest tată se
înfurie ca un nebun când află că fiica lui de 14 ani a fumat pe ascuns!
Confuzia mentală indusă de acidoza din dieta muco-formatoare ne face să fim duali, ipocriți și ”lupi
moraliști” – teoreticieni minunați și practicieni execrabili.
Drumul personal al descoperirii sănătății și înțelegerii corpului omenesc m-a adus în momentul în care
PRACTICA a devenit atât de importantă, încât TEORIA nu prea mai are loc.
N-am mai simțit nevoia să scriu articole.
Pentru că mi-a fost mai bine doar SĂ TRĂIESC direct.
Am trăit ABUNDENȚA NATURII – a fructelor – soarelui – stării de bine – induse de vară, de cerul senin,
de căldura de afară și de clocotul de viață ce animă Natura.
69

CURA DE VARĂ DE PEPENE este în plină desfășurare.


Pepenii sunt dulci – sunt buni – sunt o reală desfătare pentru întregul organism.
Am avut ocazia să fac o comparație între calitatea pepenilor din România – care sunt ÎNCĂ pepeni cu
semințe – cu sâmburi – și a celor din alte țări – unde ”se poartă” pepenii fără semințe.
Diferența de aromă – de gust – de savoare și de efect asupra corpului este INCREDIBILĂ.
Aș fi foarte tristă dacă și în țara noastră ar ”prinde” și s-ar propaga acești pepeni ”fără semințe” insipizi –
destul de fazi – aproape deloc dulci – doar simple rezervoare de apă.
Modificările genetice și manipulările Naturii de către ființa umană nu îmbunătățesc deloc calitatea hranei
noastre. DIMPOTRIVĂ!
Alături de pepeni – ne bucurăm și de alte fructe minunate – am savurat la maxim niște CORCODUȘE
foarte coapte – dulci dulci – care mi-au arătat cât de puternice sunt pe drenajul limfatic!
M-am gândit mai demult că aceste fructe ar putea să fie folosite, în loc de lămâi – în curele de detoxifiere
tip drenaj limfatic. Doar că persoana care le folosește are nevoie de tub digestiv destul de curat și adaptat la
dieta fructariană – altfel – corcodușele pot declanșa reacții neplăcute de eliminare și la acest nivel. Mi-a
fost foarte clar că cei care mănâncă ”normal” nu pot să se atingă de corcodușe. Pentru că ar intra ”automat”
în curățenie / detoxifiere – și s-ar speria.
Voi posta curând mai multe articole la secțiunea Iubim fructele – am tot adunat materiale și acumulat
experiențe.
Pentru că tot discutăm de PRACTICĂ – am tot fost întrebată de multe mămici despre ”pachetul” de la
școală la copii – cum putem să pregătim gustări mai sănătoase pentru cei mici.
Desigur- odată ce îi obișnuim cu gusturile modificate ale alimentelor sărate și pline de E-uri – va lua ceva
timp până vor accepta gustul delicat și natural al fructelor și legumelor.
Cu răbdare, cu multă delicatețe, cu explicații clare și repetate – copii pot fi convinși să adopte un stil de
viață sănătos.
Nu impuneți cu forța copiilor obiceiuri noi – în special – dacă dv, ca adulți, nu le respectați.
Fiți dv exemplul copiilor – consumați dv alimente sănătoase – luni și ani de zile, pentru ca toți cei din jur să
poată observa direct beneficiul acestei diete naturale.
În ceea ce privește gustările – ”pachetul” de la școală – doresc să vă dau câteva sugestii – și m-aș bucura să
aflu cât mai multe de la mămici imaginative și creatoare.
Așadar, câteva mici sfaturi:
– nu mai folosiți pâine (de nici un fel) – încercați să preparați în casă niște ”lipii” folosind făina de năut (cu
puțină apă și ulei) – care ies ca niște clătite – subțiri. Uneori puteți adăuga și puțină făină de semințe de in
(se râșnesc la râșnița de cafea) în loc de ulei. Dacă aveți senzația că nu se leagă – puteți folosi un ou de
prepeliță, pentru legarea aluatului. Aceste lipii – le puteți folosi la fel ca la shaowrma – le puteți umple cu
diferite alimente sănătoase:
– cu pastă de avocado (guacamole) sau orice fel de pateu vegetal, făcut în casă – din cartofi, dovlecei,
cartofi dulci, roșii, ardei, etc
– cu salată de vinete
– cu hummus (pastă de năut)
– cu brânză tofu blenduită cu ardei capia, cu pătrunjel, cu mărar, cu ridichi, cu ghimbir, cu fenicul – cu
orice fel de legumă cu gust interesant (și acceptat de copil)
Am sugerat unor copii să încerce să folosească în loc de pâinea din sandwich-uri – ardeii și castraveții.
Astfel – putem umple ardeii cu brânză tofu blenduită cu ardei capia sau roșii. Sau umplem ardeii grași cu
hummus (pastă de năut) sau puțină fasole bătută sau chiar piure de linte cu păstârnac (un tip de pateu
vegetal ce place unora) – ori piure de mazăre cu suc de rodii (la blender, mazăre fiartă cu suc de rodii,
proaspăt stors, puțin mărar, puțină sare).
Sau punem pastă de avocado peste felii de castravete și adăugăm felii de roșii – și avem un alt tip de
sandwich. La fel – felii de castravete, cu hummus și felii de roșie sau bucăți de ridichi.
Cu multă imaginație – găsiți variații interesante pentru gustarea copiilor.
Alt tip de gustare interesantă pentru școală sunt fructele – căutând să aveți pentru copil fructe dulci – care
să-i asigure necesarul de dulce (fructoza pentru creier, memorie și atenție) – și care să poată fi transportate
și ținute câteva ore.
Puteți folosi struguri, banane, pere foarte dulci, caise, bucăți de anans foarte coapte, bucăți de mango dulce
(împachetate în hârtie cerată sau în mici caserole de plastic, să nu curgă). Nu v-aș sfătui să folosiți mere
70

pentru la școală. Sunt printre cele mai chimicalizate și pesticizate fructe de pe piață (din păcate), și sunt
ușor acide (majoritatea sunt culese necoapte din copac) – astfel încât vor declanșa senzații neplăcute în
stomacul copiilor după consum.
Se pot folosi fructele uscate – curmale, smochine, stafide, prune și caise uscate și multe altele – cu condiția
să fie uscate naturale – și să nu conțină sulfiți (uitați-vă pe etichete). În România a existat tradiția
confecționării ”poamelor” pentru iarnă, din diferite fructe. Uscarea la soare a bucățelelor de fructe sau
fructelor întregi – este un proces natural de ”gătire” care conservă o parte din substanțele active din fructe,
putând să le folosim în anotimpurile reci – când fructele proaspete nu mai sunt disponibile.
Există o serie de ”dulciuri” din curmale (bomboane din curmale și fulgi de cocos) sau batoane din curmale
și semințe de cânepă – sau diferite batoane din semințe și fructe uscate – care sunt excelente pentru luat la
școală. Se găsesc la majoritatea magazinelor naturiste – important este să vă familiarizați cu ele.
Există și o mulțime de snack-uri sănătoase – din semințe și fructe uscate – FĂRĂ GLUTEN, FĂRĂ
LACTOZĂ, FĂRĂ ZAHĂR. Chiar și fulgii de porumb (fără zahăr adăugat) pot reprezenta o gustare mult
mai dezirabilă pentru pauzele de la școală – decât orice alte opțiuni.
Raioanele de dietă de la multe magazine, chiar din rețelele mari – oferă aceste alternative. Important este să
vă uitați pe etichete – și să aveți grijă la substanțele conservante. Dacă pe eticheta produsului scrie ceva ce
nu înțelegeți – fie căutați pe Internet – fie nu luați produsul. Mai bine nu riscați.
Un produs cât mai natural este CÂT MAI SIMPLU – compus din ingrediente simple – despre care a auzit
toată lumea – și pe care le cunoașteți cu toții.
De exemplu, dacă vă uitați pe batonale de ciocolată cu semințe de cânepă de la Canah – veți vedea pe
etichetă – curmale, semințe de cânepă, caju, migdale, pudră și masă de cacao. Ingrediente simple, ușor de
înțeles și mult mai bine de folosit – decât oricare altele.
PRACTICA înseamnă încercări și testări individuale.
Nu suntem la fel – suntem fiecare dintre noi o EXPRESIE UNICĂ a forței vieții care ne animă pe toți.
Avem nevoie să ne căutăm, cu toții, soluțiile optime pentru menținerea corpului fizic în cea mai bună stare
cu putință.
Astfel încât energia care îl ocupă – esența ființei noastre – să se poată exprima cu toată libertatea.
FIȚI EXPERIENȚA PE CARE O TRĂIȚI.
Fiți în fiecare minut ceea ce ați vrea să spuneți celorlalți.
Nu mai dați din gură – lăsați vorbele pentru cei care manipulează vorbe.
Fiți sănătate – trăiți sănătos – fiți o parte din Natură.

VINDECAREA NATURII, VINDECAREA INIMII


NOASTRE
Vindecarea Naturii, vindecarea inimii noastre
Suntem o parte din Natura frumoasa din jur.
Suntem o categorie de fiinte care am ales sa venim in aceasta Realitate, pentru a trai experiente noi si
pentru a mari nivelul de constientizare al Sursei, al Creatorului care ne-a trimis.
Alaturi de noi, pe Pamant, traiesc mii de alte fiinte, care incearca acelasi lucru – sa experimenteze, sa
evolueze, sa imbogateasca constiinta cu noi si noi alte trairi.
Armonia dintre toate entitatile si relatiile dintre ele definesc echilibrul unei lumi, la un moment dat.
M-am uitat cu atentie in lumea oamenilor, in ultimii ani.
Si ma uit din ce in ce mai atent, de cand am observat in mine TOT ceea ce exista bun si rau la exterior.
De aceea, am realizat ca daca vreau sa stiu mai multe despre cei din jurul meu, ar fi bine sa ma cunosc cat
mai amanuntit pe mine, cea care sunt imaginea tuturor.
Mi-am descoperit atatea parti de suferinta si intuneric, aduse odata cu genele si educatia familiei mele
actuale, dar si multe preluate in cursul primilor zeci de ani, inconstient traiti pe pamant.
Starea de “transa” a copilariei, adolescentei si primei tinereti s-a prelungit mult in viata mea, intrucat
acidoza mentala a creierului meu a permis mentinerea ei continua.
Am descoperit cat de mult critic, cat de mult judec, cat de mult “compar” si cat de putin accept si iubesc
ceea ce este, asa cum este.
Atat la mine, cat si la cei din jur.
71

Dar am descoperit de curand (credeam ca am uitat de mult, sau chiar am pierdut) copilul inocent interior,
care priveste lumea din jur cu ochii minunati de frumusetile vazute. M-am bucurat imens de curand, cand
m-am plimbat printr-un parc, dintr-o zona premontana si am descoperit ilicea – sau carpenul – sau platanul
– sau hortensiile in Natura! Cand le-am recunoscut, le-am admirat, le-am VAZUT! Parca vad pentru prima
oara plantele, le vad frumusetea, le recunosc energia, ma extaziez in fata unui carpen imens, maiestuos si
imbratisez cu iubire un brad urias!
Cand sunt in Natura, mai ales cand sunt in prezenta arborilor, simt cum acea parte intunecata din mine nu
mai este atat importanta, este doar un balast, care poate fi pus la o parte, alaturi de iubirea uriasa pe care o
simt din energia copacilor!
Simt arborii ca avand o legatura speciala cu oamenii.
Ma doare fiecare copac doborat pe care il vad, asa cum am experimentat de curand in zona unde locuiesc, si
in care pentru largirea unei sosele, se sacrifica zeci de copaci, care sunt dezradacinati cu salbaticie. Este o
priveliste dureroasa.
Oamenii fac multe Naturii din jur, fara macar sa ceara permisiune, fara sa se gandeasca la consecinte si fara
macar sa aplice o lege a compensatiei.
Am inteles de mult si comportamentul oamenilor fata de arbori, fata de plante sau fata de animale. Care
este acelasi cu comportamentul pe care fiecare om il are fata de ceilalti oameni! De fapt, pe care fiecare om
il are fata de de el insusi!
Oamenii se comporta foarte rau cu ei insisi.
Isi trateaza cu multa indiferenta corpul fizic, cu care majoritatea nu au nici o relatie armonioasa. Sau nici
macar o relatie.
Majoritatea nu-si cunosc si nu-si inteleg corpul fizic, nu-i percep mesajele (de ajutor sau de pericol), nu-i
dau hrana de care acest corp are nevoie si nu se comporta bine cu el.
Il abuzeaza, il suprasolicita, il biciuie si-l forteaza sa reziste im conditii, de multe ori, imposibile.
Oamenii isi trateaza cu multa indiferenta mintea, majoritatea incarcand hard-ul calculatorului (cam asta este
mintea noastra, un hard de computer) cu programe haotice si inutile. Si nu se mai ocupa deloc de “re-
aranjarea” soft-ului, folosind toata viata soft-uri (programe) invechite, incarcate in copilarie si tinerete,
Orice hard se poate “curata”, re-aranja, programe pot fi sterse, si alte programe incarcate,
Putem face orice cu minunata noastra minte si cu uimitorul nostru corp biologic – ce sunt instrumentele
daruite de Creator tuturor copiilor sai, la venirea in corp fizic!
Am inteles in ultimul timp ca vindecarea – ce inseamna o schimbare completa a energiei interioare – vine
doar din lucrul fiecarei persoane cu sine, din asumarea responsabilitatii personale a acestui proces.
Dupa ce am cautat ani de zile “remedii” pentru vindecare, adica fel si fel de medicamente, chiar si
“naturale” sau proceduri de toate felurile, fizice sau energetice, am aflat ca nu sunt pe drumul corect al
vindecarii, pentru ca am descoperit ca VINDECAREA ESTE UN PROCES. Nu o stare obtinuta cu pastile
sau proceduri, indiferent cat de minunate si magice par sa fie!
VINDECAREA ESTE UN PROCES care poate incepe in corpul fizic – dar apoi se transfera in “centrul”
fiintei umane, in inima sa. Sau poate incepe in inima sa energetica si se poate continua in corpul fizic.
Oricum ar fi, vindecarea fiecarui om incepe cu vindecarea inimii sale.
Iar starea de bine care se poate obtine in corpul fizic odata cu dieta de detoxifiere alcalina (asa cum am
descris-o in multe alte articole) este cea care ajuta la deschiderea inimii. De fapt, ajuta la re-deschiderea sa,
pentru ca inima se inchide cand ne separam de Natura.
Cand ne tratam fara respect corpul fizic si mintea, care sunt facute din mineralele pamantului, din
vegetalele Naturii si din apa Cerului – pierdem legatura cu Intregul.
Atunci cand uitam atat de tare cine suntem, incat incepem sa ucidem si sa distrugem totul in jur, pentru a
putea trai noi – ne-am separat complet de Inima noastra, de Natura si de Viata.
Defrisarile de terenuri, sacrificarea copacilor pentru obtinerea terenurilor agricole au schimbat foarte tare
energia Pamantului. Si nu au rezolvat problema omenirii legata de alimentatie.
Cu cat oamenii mananca mai mult alimente nepotrivite pentru corpul lor (de exemplu, cereale!) cu atat intra
mai tare in acidoza si simt nevoia sa manance alimente si mai multe, si mai nepotrivite, confundand
senzatia de slabiciune a corpului (data de acidoza) cu cea de foame.
Folosirea cerealelor, a granelor, a lactatelor, oualelor si carnii intensifica starea de acidoza a oamenilor,
mentinandu-i in starea de boala si de separare interioara de Natura.
72

Vindecarea Naturii nu se va putea face decat odata cu vindecarea oamenilor.


De fapt, odata cu vindecarea INIMII oamenilor.
Care inseamna IUBIRE.
IUBIREA este energia vindecarii.
Dar nu una teoretica, obtinuta prin gandire sau trairi emotionale.
IUBIREA nu este o emotie, nu apare si dispare (precum dragostea, sau pasiunea).
IUBIREA este o stare. EA ESTE CONTINUA.
Cand respecti toate fapturile de pe pamant, cand respecti Natura si-ti procuri alimentele fara sa faci rau nici
unei fapturi, fara sa omori animale sau plante, atunci apare o alta relatie cu propria inima si cu inima lumii.
Cand culegem fructele comestibile ale plantelor, ale arborilor si altor plante, care ne daruiesc din abundenta
roadele lor – intram in vibratia vindecatoare a respectului pentru VIATA.
Alegand sa consumam fructe ( sunt si legume “fructe” ale plantelor respective – precum tomatele, ardeii,
castravetii, dovleceii sau pastaile) – alegem sa consumam prea plinul Naturii, abundenta acesteia, darul sau
pentru oameni.
Alegand VIATA, alegand IUBIREA, alegem VINDECAREA inimii noastre si participam, fiecare, cu o
picatura, la vindecarea Mamei Natura.
Dieta de detoxifiere care foloseste fructele si legumele proaspete este o dieta care se impune din ce in ce
mai mult in ultimii zeci de ani, desi ea a fost discutata de igienisti din vechime de peste 100 de ani.
Valoarea ei a fost comentata si contestata zeci de ani de nutritionisti, de medici sau de publicul larg.
Dar cei care au incercat-o, testat-o si resimtit-o pe propria piele, sub supravegherea unei persoane avizate,
care sa cunoasca detaliile problemelor ce pot aparea la inceput, la trecerea catre aceasta dieta – sunt
persoane care raman pe aceasta dieta zeci de ani.
Pentru ca oamenii realizeaza nivelul de VINDECARE ce poate incepe odata cu fructele – odata cu mesajul
arborilor – odata cu stradania lor de a ne intoarce catre “Paradisul original” – pe care l-am pierdut din
ignoranta si necunoastere.
Pentru ca am simtit chemarea Naturii si a arborilor fructiferi inapoi catre VIATA, catre INIMA mea, catre
VINDECARE, am initial proiectul nou de pe site-ul nostru, intitulat “IUBIM FRUCTELE” – un proiect
caruia ii voi dedica tot mai mult timp, in defavoarea altor tipuri de articole.
Doar daca vreun alt subiect important apare “la orizont” voi continua dezvoltarea lui.
In schimb, voi incarca periodic informatii pe platforma noului proiect si voi realiza o baza de date cat mai
consistenta despre FRUCTE.
Pentru ca fructele reprezinta POARTA inapoi catre INIMA, inapoi catre VIATA, inapoi catre UMANUL
din fiecare din noi, si implicit, inapoi catre NATURA!

FLUORICUM ACID
Remediu homeopat indicat pentru urmatorul tip de personalitate: persoana în general materialista,
dominatoare si preocupata de îndeplinirea propriilor placeri si dorinte, mai ales sexuale. Persoana este
neglijenta si indiferenta fata de cei dragi sau familie, dar în acelasi timp se simte izolata, vulnerabila si de
multe ori anxioasa, fiindu-i teama sa nu sufere prea tare. Este grabita, face totul în viteza, vorbeste repede,
manânca repede. Nu se poate concentra, învata cu dificultate pentru ca nu are rabdare sa stea prea mult într-
un loc. Traieste pentru a se bucura de viata, fara a fi preocupata de disciplina sau vreo constientizare mai
înalta. Este insensibila, agresiva si foarte egoista. Vi se pare ca descrierea caracterizeaza multi dintre tinerii
de astazi? Nu vi se pare ca exista o „intoxicatie” cu fluorura în lumea de astazi, în lumea manelelor si a
televiziunilor de scandal? (materialism, sexualitate, egoism si superficialitate – principalele trasaturi ale
fluorului, pe care homeopatii le cunosc de peste 200 ani). Articolul urmator, preluat de pe Newsletter-ul
editurii „For You” încearca sa aduca mai multe informatii si sa sprijine opinia homeopatilor care cer
oprirea administrarii de suplimente de fluor la copii.
CONSPIRATIA FLUORURII (ii multumim Marianei Albulescu)
“Spune o minciuna suficient de tare si suficient de mult si lumea o va crede” –Adolf Hitler
“Fluorurarea este cel mai mare caz de frauda stiintifica din acest secol” – dr. Robert Carlton, primul om de
stiinta EPA, 1992
73

Istoria introducerii cu forta a fluorurii in oameni prin procesul de fluorurare a apei potabile este dominata
de minciuni, lacomie si inselaciune. Guvernele care au acceptat fluorura ca adaus in apa potabila sustin ca
aceasta este sigura, benefica si necesara, desi dovezile stiintifice arata ca fluorura nu este sigura atunci cand
este ingerata si ca zonele in care apa este fluorurata au o rata crescuta de cancer, carii dentare, fluoroza
dentara, osteoporoza si alte probleme de sanatate. Sub presiunea exercitata de industria aluminiului, de
companiile farmaceutice si de fabricile de armament, fluorura continua sa fie utilizata in tratarea apei in
toata America de Nord si, ca urmare a unor actiuni legale recente impotriva companiilor care fluorureaza
apa potabila, s-a creat un precedent care va face imposibila in viitor indepartarea fluorurarii. Exista o
rezistenta tot mai mare in ceea ce priveste adaugarea de fluorura toxica la tratarea apei, dar din pacate,
fluorura a devenit “sangele vital al economiei industriale moderne” (Bryson 2004) si cei care practica
fluorurarea apei au pus prea multi bani in joc. Minciunile legate de beneficiile fluorurarii apei vor continua
sa hraneasca publicul, nu in folosul sanatatii unui numar mare de persoane, ci pentru profitul financiar al
complexului militaro-industrial .
Povestea incepe in 1924, cand Interessen Gemeinschaft Farben (I.G.Farben) , o firma producatoare de
substante chimice, a inceput sa primeasca imprumuturi de la bancherii americani, ceea ce a condus treptat
la infiintarea unui cartel imens I.G. Farben. In 1928 Henry Ford si American Standard Oil Company
(familia Rockefeller) a fuzionat cu I.G.Farben si la inceputul anilor ’30, erau mai mult de o suta de
corporatii americane care aveau acorduri economice de cooperare in Germania. Afacerea I.G.Farben in
America era controlata de un holding, American I.G. Farben, care avea la conducere pe urmatorii: Edsel
Ford, presedinte la Ford Motor Comany, Chas E. Mitchell, presedinte al Rockefeller’s National Bank of
New York, Walter Teagle, presedinte al Standard Oil New York, Paul Warburg, presedinte al Federal
Reserve and Brother of Max Warburg, finantator al razboiului german, Herman Metz, unul din directorii de
la Banca din Manhattan, controlata de compania Warburg si un numar de alti membri, dintre care trei au
fost cercetati si condamnati ca si criminali germani de razboi pentru crime impotriva umanitatii. In 1939 ca
urmare a conventiei Alted, Compania Americana a Aluminiului (American Aluminium Comany -ALCOA),
pe atunci cel mai mare producator din lume de fluorura de sodiu si Dow Chemical Company au transferat
tehnologia lor in Germania. Colgate, Kellogg, Dupont si alte companii au semnat o conventie de infiintare a
unui cartel cu I.G. Farben, formand astfel un grup – lobby puternic numit pe drept “mafia fluorurii”.
La sfarsitul celui de-al II-lea Razboi Mondial, guvernul SUA l-a trimis pe Charles Eliot Perkins, un
cercetator din domeniul chimiei, biochimiei, fiziologiei si patologiei, sa coordoneze vastele uzine chimice
Farben din Germania. Chimistii germani i-au spus lui Perkins despre o program desfasurat in timpul
razboiului si care a fost acceptat de conducerea germana. Ei au prezentat incercarea lor de a controla
populatia din indiferent ce zona prin tratarea apei potabile cu fluorura de sodiu, o tactica folosita in
Germania si Rusia pe campul de lupta pentru a-i face pe prizonierii de razboi “prosti si docili” (Stephen,
1995). Farben a dezvoltat in timpul razboiului un proiect de fluorurare a apei in tarile ocupate deoarece s-a
descoperit ca fluorurarea produce distrugeri usoare intr-o anumita zona din creier facand astfel, pentru cel
afectat, dificila apararea libertatii, individul devenind mai docil in fata autoritatilor. Fluorura ramane una
dintre cele mai puternice substante anti-psihotice cunoscute si reprezinta circa 25% din majoritatea
tranchilizantelor. S-ar putea sa nu para surprinzator faptul ca regimul lui Hitler a practicat conceptul de
control al mintii prin intermediul substantelor chimice, dar armata americana a continuat cercetarile naziste
cautand tehnici ce produc incapacitatea inamicului sau a intregii natiuni. Asa cum se arata in raportul
Rockefeller, o directiva prezindentiala privind activitatea CIA, “programul medicamentelor a fost o parte
dintr-un program CIA mult mai larg de cercetare privind controlul comportamentului uman” (Stephen,
1995).
Mitul “prevenirii cariei dentare” asociat cu fluorura, provine din 1939 cand in Statele Unite un chimist cu
numele Gerald J. Cox, angajat la ALCOA – cel mai mare producator de deseuri toxice cu fluorura si care la
vremea respectiva a fost acuzat pentru daunele provocate de aceste deseuri, a tratat cu fluorura niste cobai
de laborator, a concluzionat ca fluorura reduce cariile dentare si a sustinut ca poate fi introdusa in reteaua
nationala de apa potabila. In 1947, Oscar E Ewing, care timp indelungat a fost avocatul ALCOA, a fost
desemnat ca sef al Agentei Federale de Securitate (Federal Agency Security), o pozitie care l-a plasat sub
controlul Serviciului Public pentru Sanatate (Public Health Service – PHS). In urmatorii trei ani, 87 de
orase americane au inceput fluorurarea apei potabile, incluzand aici si studiul din Michigan privind
fluorurarea apei, eliminandu-se astfel cercetarile stiintifice privind beneficiul si siguranta utilizarii fluorurii
inainte de a fi complet finalizate.
74

Programul american “educatie si cercetare” a fost fondat de industriile aluminiului, ingrasaminetelor si


armelor in cautarea unui debuseu pentru cantitatile din ce in ce mai mari de deseuri industriale de fluorura
paralel cu cresterea profiturilor. “Descoperirea” conform careia fluorura este benefica pentru dantura a fost
platita de aceste industrii care trebuiau sa se apere de “procesele cu muncitorii si comunitatile otravite de
emisiile industriale de fluoruri” (Bryson, 1995) si sa transforme responsabilitea intr-o afacere. Fluorura, un
deseu rezultat din industria explozivivilor, a fertilizatorilor si a altor produse “necesare” a fost considerata
toxica si cu factor de risc pana ce i s-a gasit o “utilizare” in America, in tratarea apei potabile. Printr-o
reeducare publica vicleana, fluorura, considerata mai demult un deseu toxic, a devenit un ingredient activ in
pesticidele fluorurate, fungicide, rodenticide, anestezice, tranchilizante, produse farmaceutice fluorurate
precum si intr-un numar mare de produse industriale si de uz casnic, geluri dentare cu fluoruri, produse de
clatire si paste de dinti. Fluorura este in asemenea masura parte a industriilor multibilionare si a castigurilor
farmaceutice, incat orice retragere a “pro-fluorurarii” este financiar imposibila, de neconceput pe cale
legala si cu efect devastator pentru cariera si reputatia industriilor amintite mai sus.
Edward Bernays, cunoscut ca “doctorul cu mai multe fete” si ca parinte al PR, organizatie infiintata de
industriasii americani in incercarea de a convinge publicul sa accepte fluorurarea, a inceput o campanie de
inselaciune pentru convingerea opiniei publice. Barnays explica cum “orice idee poate fi practic acceptata
daca doctorii sunt de acord. Publicul este dispus sa o accepte pentru ca doctorul este o autoritate pentru cei
mai multi oameni, indiferent de ceea ce stie sau nu stie” (Bryson, 2004). Doctorii care au acceptat fluorura
nu stiau ca cercetarea care discrediteaza fluorurarea a fost suprimata sau ca nu a fost facuta asa cum era
normal la inceput. Fluorura a fost egalata cu progresul stiintific si de atunci a fost prezentata publicului ca
si substanta care intareste sanatatea, a fost adusa in mediul inconjurator spre binele copiilor iar cei care s-au
opus au fost inlaturati fiind considerati excentrici, excroci, sarlatani sau nebuni. Ca urmare a ofensivei
necrutatoare a PR dar si ca urmare a toxicitatii moderate, fluorura a devenit imperturbabila la orice critica.
Documentele Armatei Americane recent deconspirate cum ar fi Proiectul Manhattan, indica fluorura ca si
substanta chimica cheie la fabricarea bombei atomice fiind necesare milioane de tone pentru obtinerea
bombelor cu uraniu si plutoniu. Otravirea cu fluorura, nu datorita radiatiilor, a reiesit ca factor de risc
important atat pentru muncitori cat si pentru comunitatile invecinate. Oamenii de stiinta, specialisti in
bombe nucleare au primit ordinul de a furniza probe utile pentru aparare in caz de litigiu, asa incat au
inceput sa testeze in secret fluorura in spitale ascunse sau, rusinos, pe copiii retardati mental. Journal of
American Dental Association in numarul din august 1948 arata cum dovezile privind efectele adverse ale
fluorurii au fost cenzurate de Comisia Americana pentru Energie Atomica (US Atomic Energy
Commission) din motive de “securitate nationala” (Griffiths, 1998). Singura “usurare” a raportului este
faptul ca in doze mici fluorura este netoxica pentru om.
In perioada Razboiului Rece, Dr. Harold C. Hodge, care a fost toxicologul Proiectului Manhattan al armatei
SUA, a fost principalul promotor al fluorurarii apei. In timp ce Dr. Hodge asigura Congresul privind
siguranta fluorurarii apei, a condus unul dintre primele experimente publice nationale privind fluorurarea
apei in Newburgh, New York, studiind in secret probe biologice ale cetatenilor din Newburgh in
laboratorul sau de la Universitatea Rochester. Deoarece nu exista constrangeri legale privind suprimarea
unor date stintifice, singura concluzie publicata in urma acestor experimente a fost aceea ca fluorura este
netoxica in doze mici, un verdict de mare ajutor pentru armata americana care se temea de procese de
vatamare din partea muncitorilor din instalatiile nucleare sau din fabricile de munitie. Poluarea cu fluorura
a fost una din cele mai mari probleme legale ale sectorului industrial din Statele Unite in perioada
razboiului rece. Un grup secret al unei coorporatii de avocati, cunoscut sub numele Fluorine Lawyers
Commitee si care include ca membri US Steel, ALCOA, Kaise Auminum si Reynolds Metals, au initiat
cercetari la Kettering Laboratory de la Universitatea din Cincinnati, pentru a “furniza arme” (Bryson, 2004)
de aparare a coorporatiilor care se luptau cu valuri de revendicari ale cetatenilor pentru vatamari aduse de
fluorura. Fluorine Lawyers Commitee si ambasadorii lor medicali au fost in contact personal si frecvent cu
oficialii federali ai Institutul National de Cercetari Dentare (National Institute for Dental Research) si au
fost implicati in “inmormantarea” celor 40 de ani de studii facute la Kettering Laboratory, care aratau, in
testele pe animalele de laborator, ca fluorura otraveste plamanii si nodulii limfatici. Nu s-au gasit si daca au
fost nu s-au publicat niciodata lucrari private, date privind cenzurarea acelor informatii care indica un dubiu
stiintific in ceea ce priveste siguranta fluorurii.
In perioada anilor 1990, cercetarile conduse de Phillis Mullenix, toxicologul de la Harvard, au aratat ca
fluorura in apa poate conduce la scaderea IQ-ului si produce in cobai simptome ce pot fi asemanate cu
hiperactivitatea si deficitul de atentie (ADHD). Cu cateva zile inainte ca cercetarea ei sa fie acceptata spre
75

publicare, Mullenix a fost concediata din functia de sef a departamentului de toxicologie de la Forsyth
Dental Center din Boston. Apoi aplicatia ei pentru un grant de continuare a cercetarilor legate de fluorura si
sistemul nervos central a fost respinsa de Institutul National de Sanatate din SUA (NIH) spunandui-se ca
“fluorura nu are efecte asupra sistemului nervos central” (Griffiths, 1998).
In ciuda dovezilor din ce in ce mai multe privind efectul daunator al fluorurii asupra sanatatii publice,
agentiile federale si publice de sanatate si organizatiile dentare si medicale mari cum ar fi American Dental
Association (ADA), continua sa promoveze fluorura. Fluorurarea apei continua, in ciuda cercetatorilor de
la Agentia de Protectia Mediului (EPA), care impreuna, in capitolul 280 al Uniunii Nationale a Angajatilor
Trezoreriei au luat pozitie impotriva Dr. William Hirzy, afirmand ca “fluorura (care se adauga in apele
municipale) este un deseu periculos pentru care exista dovezi evidente privind efectele adverse asupra
sanatatii si, contrar perceptiei publice, nu exista dovezi privind efecte benefice semnificative” (Mullenix,
1998). Desi fluorura este de 50 de ori mai toxica decat dioxidul de sulf, inca nu exista norme de limitare ca
si poluant in Actul American pentru Puritatea Aerului. De cand mii de tone de deseuri industriale cu
fluorura au fost introduse ca adaus in apele potabile din toata America de Nord, pentru un “suras stralucitor
al copiilor”, marea industrie din SUA a beneficiat de emiterea in mediu a unor cantitati imense de deseuri
dupa bunul plac, fara nici o cerinta privind controlul emisiilor toxice si fara a da nici o socoteala pentru
otravirea populatiei, animalelor si vegetatiei.
In august 2003, EPA solicita Consiliului National de Cercetare (National Research Council), ramura a
Academiei Nationale de Stiinte (National Academy of Science – NAS), reevaluarea standardelor de
siguranta pentru fluorura prin trecerea in revista a literaturii recente, deoarece ultimul review din 1993 a
evidentiat lipsuri majore in cercetare. “Nici Administratia SUA pentru Alimente si Medicamente (FDA),
nici Institutul National pentru Cercetari Dentare (NIDR), nici Academia Americana de Dentristica
Pediatrica nu au avut vreo dovada privind siguranta si eficacitatea fluorurii” (Sterling 1993). Academia
Internationala de Medicina Orala si Toxicologie a clasificat fluorura ca fiind un medicament pentru uz
dentar neaprobat datorita toxicitatii ridicate si Institutul American de Cancer in cadrul programului de
Toxicologie a gasit fluorura “probabil cancerigena”.
In prezent guvernul SUA foloseste in continuare programul de fluorurare peste tot in tara, inclusiv Actul
Privind Apa (Water Act) acceptat in 2003 care a facut imposibila trecerea unei companii pentru apa printr-o
audiere civila sau criminala ca urmare a introducerii fluorurii in apa potabila.
Intr-o societate in care produse ce contin azbest, plumb, beriliu si multe alte substante cancerigene au fost
retrase de pe piata, este surprinzator faptul ca fluorura este tinuta de-a binelea si orbeste in brate. Pare
absurd faptul ca noi platim industria chimica sa rezolve problema deseurilor toxice, prin introducerea lor in
apa noastra potabila. Ascunderea fata de public a pericolelor poluarii cu fluorura este o afacere de tip
capitalist de proportii epice cauzata de dorinta puternica de manipulare a opiniei publice in vederea
protejarii propriilor intereselor financiare.
”Cei ce manipuleaza acest mecanism ascuns al societatii reprezinta un guvern invizibil care detine puterea
in tara noastra… mintile noastre sunt modelate, gusturile noastre sunt formate, ideile ne sunt sugerate, in
general de catre oameni de care nu am auzit niciodata” (Bernays 1991).
articol preluat de pe siteul http://www.informat ionliberation. com/index. php?id=14949
Related Video on Edward Bernays and Mass manipulation: The Century of the Self: The untold History Of
Controlling The Masses Through The Manipulation Of Unconscious Desires: http://www.informat
ionliberation. com/?id=839

SOS DE USTUROI RAW VEGAN


O rețetă pentru o masă de seară de la Silvia Soescu, tânăra noastră artistă, care a mai creat un ”tablou
culinar” din ingrediente naturale.
Rețeta se prepară extrem de rapid – fiind indicată pentru persoane active, dinamice și având un program
aglomerat.
Necesită:
– un avocado
– o jumătate de lămâie
– 3-4 căței de usturoi
76

– o jumătate de roșie
– mărar (după gust).
Toate ingredientele se amestecă într-un blender. Dacă se adaugă și puțină făină de muștar (semințe de
muștar râșnite în râșnița de cafea) acest sos se aseamănă cu sosul de maioneză cu usturoi (dar fără mărar și
roșie).
Se poate consuma cu bucăți de ardei, gogoșari, roșii, castraveți sau tulpini de apio (în varianta raw vegan) –
dar în serile friguroase de toamnă-iarnă, se poate consuma și cu cartofi copți, cu dovleac copt, cu castane
coapte sau cu patate (cartofi dulci) copți, ori cu dovlecei, conopidă, brocolli sau varza de Bruxelles la abur
(varianta vegană).
Alte variante posibile de sos:
– avocado, mango, zeamă de lămâie, opțional ceapă verde și/sau chives
– avocado, zeamă de portocale, roșie și busuioc
– avocado, zeamă de lămâie, făină de muștar, praf de turmeric
Vă puteți crea propriile sosuri, funcție de ingredientele pe care le aveți în casă și funcție de gusturile pe care
le agreeați.
Dieta raw-vegană si varianta vegana de detoxifiere include de multe ori rețete extrem de simple – și
modalități foarte ușoare de consum.
Doar bucăți de legume, ca atare – cu un sos gustos.
Sau doar o legumă la abur ori ”amidonoase” la cuptor – și un sos gustos.
Atât de SIMPLĂ poate fi o masă consistentă și satisfăcătoare.
Iar cantitatea pe care o veți găti – va fi funcție de apetit și de numărul de persoane cu care împărtășiți masa.
Poftă bună!

ÎNGHETATĂ ”SĂNĂTOASĂ” RAW VEGAN


Dintotdeauna mi-a plăcut înghețata.
A fost dulcele preferat al copilăriei mele – și cauza celor mai multe dintre problemele de sănătate ale vieții
mele.
Explicația tuturor a fost că ”recele” dăunează gâtului meu.
Ulterior – după ce am studiat mult – am aflat că problema cu înghețata nu este atât ”recele”, cât mai ales
compoziția acesteia – în care sunt adunate la un loc multe ingrediente nesănătoase – ouă, lactate, smântână,
unt sau alte grăsimi, iar la înghețatele moderne – coloranți, emulgatori, îndulcitori și multe alte substanțe
chimice dăunătoare.
Înghețatele din magazine nu sunt decât amestecuri de prafuri chimice. Advărate bombe toxice – în care nu
se mai regăsesc decât amintiri ale gusturilor vechilor înghețate (nici acelea foarte sănătoase, dar măcar nu
atât de ”otrăvitoare”!).
Gătitul creativ a venit cu o mulțime de variante de înlocuitori de înghețată – pe care fiecare persoană le
poate adapta și mai mult gusturilor și preferințelor fiecăruia.
Două rețete foarte bune de la doamna Daniela Sorina Barbu din Ploiești.

Înghetată de cacao raw-vegan


Principalele ingrediente: semințe de cânepă, un avocado (copt, moale), miere (după gust), pudră de carob
(roșcove) și esență de migdale.
Toate aceste componente se combină într-un blender, până când pasta devine omogenă și cremoasă.
Se ține la congelator 1-2 ore și se decorează cu mugurii de pin și frunze de mentă, înainte de servire.

Înghetată din fructe, caju și cocos


Baza acesteia este formată dintr-o crema obtinuta amestecand in blender caju hidratat (1-2 ore în apă),
pulpă de nucă de cocos și o linguriță de ulei de cocos (se poate folosi și o păstaie de vanilie pentru aromă).
77

Toate aceste componente se vor mixa până se obține o pastă omogenă, care poate fi turnată în diferite
forme.
Peste această bază se poate pune un strat de ananas tăiat bucăți sau alte fructe preferate de fiecare.
Iar peste fructe, se va pune un al doilea strat din caju hidratat și zmeură, blenduite împreună, cu miere sau
sirop de agave, în compoziție.
Ca decor se folosesc coacăze, zmeură și părți din baza de caju și cocos.

Pe fotografie s-a ilustrat cu mierea turnată la final, la servire (dupa ce a fost tinuta la congelator 1-2 ore)
În continuare, vom prezenta alte posibile rețete de înghețată raw-vegan (din experienta Silviei și a mea din
această vară)

Înghetată dietetică de fructe


Se vor amesteca într-un blender 2-3 banane foarte coapte, un avocado, 1-2 piersici/caise/sau câteva fructe
de pădure (afine, mure, zmeură) ori căpșuni, kiwi și câteva lingurițe de miere (sau sirop de agave, pentru
îndulcire).
Uneori, am folosit pentru îndulcire curmale (sau bomboane din curmale si cocos, cumpărate de la
Carrefour, raionul bio) pe care le-am pus în amestecul de fructe.
Se obține o pastă consistentă care se poate ține în frigider 2-3 ore și servi ușor dezghețată.
Se pot face 2-3 variante diferite, cu fructe diferite – care vor oferi culoare diferită amestecului (roșu, verde,
mov/albastru, portocaliu etc) și apoi se pot combina pe farfurie sau într-un vas de servire.

Înghetată dietetică de cacao


Se vor amesteca într-un blender 2-3 banane foarte coapte, un avocado, 1-2 lingurițe de cacao bio (sau pudră
de carob) și 1-2 lingurițe de semințe susan, semințe cânepă, semințe chia, sau muguri de pin.
Se pune totul în blender și se mixează, apoi la final se adaugă și nuci sau alone crude, mărunțite, înainte de
a se pune în frigider, pentru 2-3 ore.
Consistența și aroma acestui amestec va semăna mult cu cel al unei înghețate cu alune din magazine.
Baza pentru înghețate este reprezentată de ”substanțele grase” (grăsimi), care în varianta raw-vegan – sunt:
– avocado – acest fruct deosebit, numit și ”untul vegetal”, care ne va permite să preparăm multiple rețete de
fructe și/sau legume.
– laptele de cocos, pulpa de la un cocos proaspăt sau fulgi de cocos rehidratați – a doua sursă naturală de
grăsimi ”sănătoase”
– semințele și nucile în stare crudă – rehidratate – și amestecate la blender în compoziție (semințe mici
precum cele de cânepă, in, susan sau chia – sau semințe mai mari, precum cele de pin, floarea soarelui,
dovleac, sâmburi de caise, migdale sau fistic) sau nuci și alune (toate variantele existente).
Această ”bază” se combină cu diferite ingrediente – cu diferite arome (vanilie, cardamon, scorțișoară,
mentă, coriandru, anason, fenicul etc după gust) și cu diferite alte fructe – funcție de gustul final dorit.
Fructele consistente – precum curmale, smochine, stafide și banane, alături de mierea de cea mai bună
calitate – asigură ”dulceața” înghețatei.
Iar un blender bun (precum un Vitamix, dar și oricare alt blender) reprezintă un instrument indispensabil în
bucătăria raw-vegană.
Și partea cea mai bună din această prezentare este că puteți mânca oricâtă înghețată raw-vegană, în fiecare
zi din vară – fără probleme.
Corpul dv va regla ”natural” dorința și plăcerea consumului de înghețată naturală – pentru că la un moment
dat – nu va mai dori un anumit gust, o anumită consistență sau o anumită aromă.
Se va ”sătura” de ea.
Cu înghețata ”chimică” – simțurile noastre sunt ”păcălite” și nu mai reacționează – iar aceasta ”intră” în
cantități nelimitate – fără un semnal de ”de ajuns”.
78

Cu alimentația raw-vegană – inclusiv cu dulciurile raw – corpul ”se manifestă” când nu mai vrea (apare fie
lipsa dorinței, fie o reacție fizică tip respingere – durere, balonare sau altă tulburare).
Așa că – bucurați-vă de deliciile naturale și permiteți-i și corpului dv să beneficieze de ceva hrănitor și
sănătos!
Poftă bună!

INFORMAȚII DE LA MAEȘTRI
Nutriția omului reprezintă o preocupară CENTRALĂ a multor oameni de știință și medici – mai ales în
ultimii 100-150 de ani – în care am observat că sănătatea oamenilor s-a degradat alarmant – în condițiile
unui progres material crescător și vizibil și a ingerării unor cantități de alimente pe cap de locuitor – mai
mari decât vreodată în istorie!
Oamenii sunt entități complexe, alcătuite din multe părți.
Corpul material, care își trăiește existența în realitatea materială – este o entitate biochimică și fiziologică
care se supune legilor biologicului.
Problema noastră cea mai mare este că NU PREA ȘTIM MARE LUCRU DESPRE ACESTE LEGI
BIOLOGICE.
În afară de faptul că anumite circumstanțe sunt evident vătămătoare (focul, exploziile, cuțitele, agresiunea
etc) pentru corpul material – în rest – nu prea știm mare lucru.
Sper să nu vi se pară șocantă afirmația de mai sus, în contextual acestui secol 21 în care s-au făcut atâtea
descoperiri și cercetări științifice.
Am aflat multe lucruri despre părți ale corpului nostru. Despre celulele sale, despre receptorii din
membranele celulare, despre alte substanțe minuscule din interiorul său.
Dar încă înțelegem foarte puțin sau de loc din FUNCȚIONAREA și mai ales, din LEGĂTURILE care
există între diferitele părți ale corpului – între corpul material și hrana care intră în el, între corpul material
și energia care îl locuiește – și care reprezintă totalitatea a ceea ce suntem.
Științe diferite – precum psihologia, teologia, fizica, chimia și biologia – își dispută bucăți din totalitatea
ființei umane – pe care le studiază și disecă în amănunțime.
Și nu există nici o știință care să pună la un loc TOTALITATEA care suntem noi, ca entități vii –
înțelegând ce ni se întâmplă în existența noastră efemeră pe pământ.
Mulți medici și cercetători au lucrat și lucrează în afara sistemelor oficiale pentru descoperirea Adevărului
despre cine suntem cu adevărat.
În ultimii zeci de ani există o dezvoltare fără precedent a direcției de vindecare către INTEGRARE
HOLISTICĂ și ÎNȚELEGERE SIMPLĂ, CLARĂ – a proceselor care se petrec în interior.
Am primit de curând un mail cu informații de la dna Mihaela Walter – cea care are un blog citit mult de
”fanii” direcției raw-vegane – a alimentației vii și stilului natural de viață.
http://hrana-vie.blogspot.be/p/metode-naturale-de-tratament.html
Dumneaei ne amintește cu amabilitate de personalitățile care s-au preocupat de studierea relației dintre
alimente și starea de sănătate a ființei umane.
Este direcția ”logică” în care ajunge orice terapeut și vindecător, în cursul studiilor sale – pornind din orice
parte a medicinei. Mai devreme sau mai târziu, oricine ajunge la ALIMENTAȚIE și DIETĂ – și apoi la
STIL DE VIAȚĂ.
Citiți informațiile puse la dispoziție pe blogul dnei Walter – pentru că multe dintre ele sunt fascinante și
foarte interesante.
ȘI în măsura posibilităților și timpului – vom reveni și noi cu materiale preluate din scrierile altor
personalități marcante din domeniul naturismului – care au pus bazele unei înțelegeri și cunoașteri
extraordinare.
Iar mulțumită Internetului – colaborărilor dintre noi și comunicărilor facile oferite de conexiunea globală –
CUNOAȘTEREA TEORETICĂ ESTE ACCESIBILĂ ORICUI O CAUTĂ!
79

PARTEA CEA MAI DIFICILĂ RĂMÂNE TOT PRACTICA!


AȘA CUM VĂ MENȚIONAM ÎN MULTE ARTICOLE – SCHIMBAREA ALIMENTAȚIEI
PRESUPUNE SCHIMBAREA COMPLETĂ A VIEȚII UNEI PERSOANE.
ACEST LUCRU INCLUDE SCHIMBAREA RELAȚIILOR – CU SINE, CU CEILALȚI, CU NATURA,
CU SOCIALUL, CU ”MODA TIMPULUI”.
ORICE SCHIMBARE PRESUPUNE EXISTENȚA ENERGIEI NECESARE SCHIMBĂRII.
ENERGIA SE DUCE ȘI VINE PRIN ATENȚIA NOASTRĂ.
LA TOT CEEA CE ACORDĂM ATENȚIE NE DĂ SAU NE IA ENERGIE.
COMPETIȚIA ACERBĂ ȘI CRÂNCENĂ DIN LUMEA MODERNĂ ESTE PENTRU ENERGIE!
”ATENȚIE, VĂ ROG!” este ”comanda” auzită în școli sau în sistemele de educație.
Acolo unde îți plasezi atenția – într-acolo îți direcționezi energia.
Schimbările se fac treptat – încetul cu încetul.
Important este să începeți și să nu vă opriți, chiar dacă din loc în loc, mai poposiți să vă trageți sufletul.
Atunci este momentul să vă întoarceți către scrierile vechilor Maeștri – să vă uitați pe poveștile lor de viață
– pe toate învățăturile lor – și să vă sprijiniți de exemplele lor pentru a continua procesul.
Pentru cei care au nevoie de informație, ea este din ce în ce mai disponibilă. Lucrăm laolaltă cu toții și
încercăm să o împărtășim continuu.
Mulțumesc, doamna Mihaela Walter – și alături de dv, mulțumesc și doamnei Cristela Georgescu – care are
un blog minunat de informare și realizează conferințe și tabere minunate pentru mămici și pentru micuții
lor!
http://www.cristelageorgescu.ro/
Sunteți două doamne extraordinare – care caută în permanență Adevărul și nu sunt oprite de obstacolele de
manipulare și erori întâlnite în cale.
Pe cele două site-uri pot fi găsite informații extraordinare despre rețete, diete, terapii naturale, experiențe
personale în creșterea copiilor și multe altele.

COPIII ȘI PĂRINTI
Am primit zilele trecute o carte intitulată ”Drama copilului dotat” – scrisă de un renumit psiholog
elvențian, doamna Alice Miller (carte apărută în colecția Parentaj a editurii Herald).
Am ”sorbit” cartea în câteva ore – și m-am regăsit în repetate rânduri între paginile sale. Cartea a apărut
prima oară în 1979 și a fost retipărită 16 ani mai târziu, pentru că între timp a devenit un best-seller
internațional și deschizătoare a unui curent novator în psihanaliză și psihologie – introducerea termenului
de ”abuz emoțional”.
Toți copiii sunt ”abuzați emoțional” de adulții care îi cresc.
Dar acest abuz, spre deosebire de cel fizic, este unul INVIZIBIL – și foarte greu de dovedit.
Având în plus multe JUSTIFICĂRI morale, educaționale și sociale.
Părinții au așteptări foarte mari de la copiii – considerându-i prelungiri ale propriei lor imagini în societate.
De multe ori, proiectează asupra copiilor toate dorințele lor neîmplinite, dar și toate fricile și experiențele
lor nereușite.
Așa încât – cei mai mulți copii cresc cu idei eronate despre ei înșiși și despre lumea din jur.
Cei mai mulți dintre copiii nu sunt lăsați să fie ei înșiși.
Părinții își doresc copii cuminți, ascultători, silitori, respectuoși, politicoși, inteligenți și extrem de bine
crescuți.
Orice manifestare a unei emoții negative sau orice comportament care deviază de la ”așteptările” părinților
și ale societății – este pedepsit discret sau evident – în repetate rânduri – astfel încât majoritatea copiilor
ajung să-și inhibe și suprime orice spontaneitate și orice parte din ei înșiși care nu se conformează
așteptărilor celor din jur.
80

Îmi aduc și acum aminte de admonestările bunicii și ale mamei de ”rușine, fată mare și să faci asta!” când
era vorba de supt degetul, sau făcut pipi în pat, sau mâncat mâncare cu mâna sau orice altă ”erezie” de
comportament, făcută de un copil de 5-6 ani!
”Rușinea” a devenit un sentiment atât de familiar încât mă urmărește continuu ca adult – impunând o
cenzură comportamentală devenită un ”normal” interior!
Și-mi aduc aminte și de sentimentul de vinovăție – indus de boala și moartea bunicii (de care m-am
considerat responsabilă, ani de zile! – deși aveam doar 7 ani atunci când a murit). Îmi amintesc de
responsabilitatea gigantă de a avea grijă de bunica bolnavă și de sora mea mai mică – când eu aveam doar 6
ani și vroiam să merg la joacă – iar mama îmi spunea ”că se bazează pe mine” să am grijă de ele!
Aveam doar 6 ani – și eram și eu un copil normal – care aveam dreptul la o copilărie ”normală” – cu pozne
și aiureli – dar mi s-au impus responsabilități care uneori înconvoaie un adult.
Și pentru că – normal! – am eșuat într-o parte dintre responsabilitățile mele impuse, vinovăția a devenit un
alt sentiment familiar omni-prezent.
Cartea dnei Alice Miller a răscolit foarte multe detalii din copilăria mea.
Care a fost una ”normală” – cu o fațadă fericită și aparent lipsită de griji.
Dar cu multe episoade de ”abuz emoțional” și neînțelegere din partea unor părinți prea ocupați de serviciu
și treburile casei ca să fie disponibili pentru observarea nevoilor unui copil sensibil.
Dna Miller arată cum majoritatea problemelor emoționale ale adulților provin din abuzurile emoționale din
copilărie – care sunt supresate, inhibate, negate și nerecunoscute o viață întreagă.
Dieta de detoxifiere cu fructe deschide ușile inconștientului și acționează terapeutic – în sensul că
prilejuiește descinderea în conflictele uitate din istoria personală și trecutul nostru – răscolind tot ”mâlul” și
”mucusul” depus pe suflet și care blochează evoluția.
Probabil că în acest moment am ajuns personal la acest nivel cu lucrul interior – și am primit ghidare din
partea Universului.
”Drama copilului dotat” de Alice Miller – este o carte de referință pentru toți cei care se luptă cu golul
interior și care se simt separați de propriul Sine = o expresie elegantă pentru starea de ”depresie”.
Vorbeam la începutul articolului despre INVIZIBILITATE – inspirându-mă din discursul doamnei Melanie
Joy – promotoarea conceptului de ”carnism” și cea care pune în discuție valorile INVIZIBILE ale culturii
noastre – care ne influențează comportamentul. https://www.youtube.com/watch?v=7vWbV9FPo_Q
Melanie Joy este și autoarea cărții ”De ce iubim câinii, măncăm porcii și purtăm/ne îmbrăcăm cu
vacile” (mulțumesc Cristelei Georgescu pentru trimitere și informații).
Că vorbim despre abuzul împotriva copiilor umani sau a animalelor, de abuzul împotriva altor oameni sau
populații, altor grupuri ideologice sau altor ființe ale acestui Pământ (albine, insecte, plante, arbori etc etc)
este vorba tot despre UN ABUZ.
Iar la baza abuzurilor stă LIPSA IUBIRII.
Orice persoană care dovedește AGRESIVITATE – VIOLENȚĂ și DISPREȚ față de alte ființe – este o
persoană care strigă din răsputeri că NU S-A SIMȚIT (sau NU SE SIMTE) IUBITĂ!
În societatea noastră există multe MITURI și structuri INVIZIBILE care mențin starea de mizerie și
suferință – în fiecare om și în toată populația.
Pe măsura creșterii CONȘTIENTIZĂRII, a observării și aducerii lor la cunoștința lumii – grație
INTERNETULUI și a legăturilor extraordinare dintre oameni – reușim să facem vizibile – limitările
invizibile impuse oamenilor.
Parinții conștienți pot crește în viitor copii conștienți de Sinele lor adevărat, de totalitatea ființei lor – fără
frustrări, fără ”cosmetizări”, fără ”măști false”, fără senzație de gol interioară și fără depresii.
Doar acești copiii, care se vor simți iubiți așa cum sunt, fără ”cosmetizări” și ”așteptări” exagerate – vor
reuși să aducă IUBIREA NECONDIȚIONATĂ în lumea noastră lipsită de IUBIRE.
Informați-vă și conștientizați provocările cu care ne confruntăm!
81

SĂ NE VINDECĂM ÎMPREUNĂ – ADUCÂND ÎN LOCUL CONFUZIEI ȘI DISPREȚULUI –


IUBIREA ȘI BUCURIA DE A TRĂI PE PĂMÂNT!
CE MAI CITESC?
De vreo două săptămâni citesc și re-citesc o carte fascinantă scrisă de un fructarian – intitulată ”Destination
Eden – fruitarianism explained” autorul fiind un britanic cu pseudonimul Mango Wodzak.
https://www.facebook.com/pages/Destination-Eden-Fruitarianism-Explained/603101996413520
Mango este raw-vegan de peste 20 de ani si fructarian în ultimii 10 ani – și datorită acestei alegeri – și-a
schimbat și locul de trăit, plecând din Europa către nordul Australiei – într-o zonă abundentă în fructe și cu
o climă tropicală.
Mango împărtășește din experiența lui directă în această carte. Și aceasta este cu atât mai valoroasă cu cât
el recunoaște că nu are studii, că nu i-a plăcut să meargă la școală, așa cum este ea organizată ”oficial”. În
schimb, este autodidact, a citit foarte mult și mai ales, a trăit și experimentat foarte mult.
Câteva dintre considerațiile generale și ideile lui Mango sunt speciale și spectaculoase.
Peste jumătate din carte este dedicată demascării ipocriziei omenești cu privire la animale.
El spune la un moment dat: de ce mângâiem unele animale (câini, pisici) și avem ”poliția animalelor” care
amendează stăpânii ce se poartă urât cu ele – și băgăm cuțitul și furculița în alte animale – fără
discriminare?
Nu putem fi iubitori de animale și să mâncăm animale!
Deja simțit puternic dualitatea iubitorilor de câini și pisici – care cheltuiesc enorm pe ”protejații” lor
patrupezi, în schimb, mănâncă cu foarte multă plăcere din carnea altor patrupede (este adevărat – ucise de
alții!).
De ce ar fi diferit un porc de un câine? Sau o oaie de o pisică? Sunt tot ființe vii, sunt tot entități care au
dreptul la viață.
Ori iubim toate animalele, ori nu iubim nici unul. O poziție este nevoie să o definim – pentru că de cele mai
multe ori – ne situăm pe toate pozițiile
Și atunci devenim confuzi.
Mango discută chiar despre problema ”animalelor domestice” – care sunt animale cărora li s-a zdrobit
spiritul, li s-au tocit simțurile naturale și sunt făcute să accepte hrană procesată făcută de oameni, devin
puturoase și plictisite ca oamenii (cele mai multe animale de companie petrec ore îndelungate singure în
casă sau în curte), și capătă aceleași boli și suferințe ca oamenii – care aleg o viață artificială și sintetică –
în locul contactului cu Natura.
Un fructarian vede lucrurile dintr-o altă perspectivă – pentru că își curăță mucusul din cap și creier – care
împiedică vederea clară la cei mai mulți dintre noi.
Mărturisesc că nici eu personal, nu am văzut problemele animalelor cu claritatea și incisivitatea cu care le
descrie Mango.
Dar nu pot să nu recunosc că are mare dreptate.
Că oamenii abuzează toate ființele vii din jurul lor.
Oamenii abuzează albinele – cărora le fură hrana, obținută cu multă muncă și efort – și le dau în loc un
surogat de apă cu zahăr – astfel încât albinele devin din ce în ce mai slăbite imunitar, din ce în ce mai puțin
rezistente la frig și la boli – și treptat – depind din ce în ce mai mult de oameni (le transformăm, exact cum
ne transformăm proprii copii).
Oamenii abuzează peștii – pe care îi țin în crescătorii aglomerate, aproape lipsiți de oxigen și de spațiu de
mișcare – și îi hrănesc, la rândul lor – cu făină de oase de pește (îi fac ”canibali” pe acești pești!).
82

Oamenii abuzează vacile și caprele – cărora le iau vițeii și iezii nou-născuți (cât este de dureroasă
despărțirea unei mame de pruncul ei – nu contează că vorbim de oameni sau animale – vorbim tot de ființe
vii cu emoții și instincte!) – pentru a le putea exploata laptele!
Și noi mâncăm inconștienți lactatele de vacă sau capră – fără să știm că ele vin cu prețul suferinței atâtor
copii nevinovați!
Iar vițeii și iezii sunt hrăniți cu lapte praf (exact precum puii de oameni!) – ținuți separați de mamele lor și
cresc speriați și confuzi – precum puii de oameni în grădinițe!
Oamenii abuzează găinile – pe care le cresc înghesuite, în întuneric, în mizerie, în forțaj cu hormoni – să
producă multe ouă și să se îngrașe repede – să poată ajunge rapid în farfuriile consumatorilor lacomi!
Oamenii abuzează și de câini și pisici, de păsări sau pești, de hamsteri sau iepuri – pe care le țin în cuști
strâmte sau în case, închise, fără contact cu Natura, în singurătate (ore întregi), hrănindu-le cu alimente
procesate și condamnându-le la o viață de lene, de plictiseală și de inutilitate.
Oamenii abuzează toate animalele prin modul în care le sacrifică (dacă nu aveți curajul să vizitați abatoare
– măcar să asistați cum este omorâtă o găină sau cum este omorât un porc la țară). O crimă este o crimă –
nu contează ce ființă vie îi cade pradă. Și când accepți să consumi alimental din ființa respectivă – devii
complice la crima respectivă. Și primești toată energia suferinței acelei ființe vii – care dorea – ca orice
ființă vie – doar DREPTUL LA VIAȚĂ.

Pe el îl mâncăm în fiecare zi!


Este un subiect foarte delicat și dificil acest subiect legat de alegerile alimentare ale oamenilor. Și sunt
conștientă că poate duce la dezbateri infinite.
M-am ferit să discut despre acest subiect până acum (am discutat numai despre efectul negativ asupra
sănătății al proteinelor animale – carne, lactate, ou – care creează acidoză în corp).
Dar există și un efect ”moral” (sau energetic) – cum doriți să-l numiți – la fel de negativ și la fel de
important – la consumul de produse animale.
Cartea lui Mango Wodzak m-a răscolit foarte tare – și am realizat că mare parte din inconștiența
consumatorului confuz – este încă în mine.
Atâta timp cât încă ocazional mai consum pește sau fructe de mare, miere sau alte produse ale stupului –
sunt la fel de ipocrită ca toți cei din jurul meu – care se declară ”iubitori de animale”.
Pentru că este evident că nu sunt ”iubitoare de animale” – atâta timp cât încă abuzez, fără probleme, de
unele dintre ele.
Întrucât nu am înțeles foarte multe din modul în care lumea a fost organizată – ca să ne mențină într-o
confuzie perpetuă.
Ocazional, mai apare câte o carte care îmi dă ”peste ochi”, arătând cât de puține înțeleg din ceea ce se
înâmplă în jurul meu.
”Destination Eden” – a lui Mango Wodzak – a fost o astfel de carte.
Voi încerca să traduc câteva pasaje din carte să le încarc pe site-ul nostru, în special pentru participanții la
Școala 5D.
Experiența lui este foarte interesantă – mai ales pentru cei care se străduie să urmeze dieta de detoxifiere –
în care fructele și legumele crude – sunt o parte importantă.
Între timp – recitesc ultimele fragmente ale cărții lui Mango – în care el spune ”Iubirea este forța care mișcă
Universul – Iubirea este forța pe care avem nevoie să o accesăm pentru a găsi soluții la toate problemele
cauzate de noi înșine pe Pământ. Oamenii se trezesc și realizează că doar Iubirea pentru TOATE ființele vii
poate fi drumul înapoi către Eden”.
Un mesaj extrem de optimist și pozitiv – la o carte care zguduie bine paradigme vechi
83

POSTUL ALIMENTAR
Pentru că suntem în plin ”post ortodox” – pe care am remarcat că îl ține foarte puțină lume și cei care îl
țin, greșesc foarte tare în strategia de post – am revenit cu un mic articol de comentarii și clarificări.
Se folosesc greșit foarte multe cuvinte.
Și cuvântul ”post” este unul dintre ele.
Pentru că ”a posti” înseamnă a te abține complet de la unele alimente, a nu mânca deloc. A oprit complet
procesul digestiv.
Dacă vă uitați în Biblie și în povestiri la ”marii postitori” – veți descoperi că ”post” însemna ”oprire
completă din alimentație și din interacțiunea cu oamenii”.
Postul se poate face doar în singurătate și izolare.
Atunci – poți să oprești mâncarea – să stai numai cu apă un număr de zile (1-3-7 sau chiar 40 de zile =
perioada optimă pentru curățenie interioară și echilibrare spirituală).
Și poți să fii tu cu tine însuți, cu toate mizeriile accumulate în decursul vieții în lume – care încep să se
elimine într-un proces de detoxifiere.
Am aflat cu toții că în momentul în care se oprește procesul de digestie – corpul începe procesul de
detoxifiere. Toată energia pe care o folosea pentru a digera și elimina hrana – o folosește pentru a face
curățenie și a elibera corpul de reziduurile accumulate în timp.
Perioadele de postire sunt perioade de mare refacere, regenerare și recuperare interioară.
Există studii care indică efectul de întinerire și vindecare al posturilor de 40 de zile – atât la animale, din
toate speciile, cât și la oameni.
Nu moare nimeni dacă nu mănâncă nimic 1,3 , 7 sau 40 de zile.
Dimpotrivă.
Toți cei care au postit – au întinerit, s-au regenerat, s-au vindecat.
Nimeni nu va spune ca “a posti” este ușor.
Pentru că nu este ușor.
”Postul” nu este pentru cei ”slabi de înger”.
Pentru că în timpul lui – se răscolesc toate gunoaiele accumulate ani de zile. În corp, în suflet, în minte.
In timpul unui ”post adevărat” – adică a unei pauze alimentare complete (”Post cu apă distilată” – cum
indica Valeriu Popa în tratamentele lui anti-cancer) – corpul începe ”curățenia generală”.
Și la început – este tare, tare greu. Exact ca în casă, la începutul unei renovări sau curățenii generale.
Mizerii eliminate, mirosuri, stări de rău, stări de slăbiciune, FRICI (acestea sunt cele mai mare deșeuri ale
sufletului – și se accentuează foarte mult în posturi), îndoieli, gânduri negre – ai senzația că devii mult mai
bolnav decât ești.
De multe ori, în timpul unui post negru – ai senzația că ”ești pe moarte”.
Și te sperii foarte tare.
Și da, într-un fel este adevărat – pentru că la post ”moare” o parte din tine, acea parte pe care nu o mai vrei,
care nu ești tu, care este formata din toate reziduurile și deșeurile lumii, acumulate în corpul, sufletul și
mintea ta.
Întocmai precum în casa noastră se adună gunoaie, ambalaje și multe lucruri inutile, același lucru se
întâmplă și în corpul nostru. Iar ”porțile de ieșire” ale corpului sunt destul de înguste (intestinele, rinichii),
84

de aceea, se va recurge și la ”porți suplimentare” (pielea, căile respiratorii) – și vom fi martorii unor
cantități impresionante de mucus, de toate culorile și formele, eliminat ”pe toate orificiile”.
Precum și la multe alte simptome neplăcute – precum erupții pe piele, transpirații abundente și mirositoare,
reacții precum căderi ale părului (totul temporar) sau descuamări ale pielii.
Dacă înțelegem procesul și știm ce ni se întâmplă, nu intrăm în panică și continuăm drumul curățeniei
interioare.
Cel mai dificil este cu ”gunoaiele” sufletești.
Apar furii și frustrări, apar nemulțumiri și reproșuri nerostite – la adresa multor persoane din jurul nostru.
Apare vinovăție, rușine și neîncredere – apar o mulțime de alte trăiri intense.
Toate foarte ”normale”.
Și foarte neplăcute.
De mici, suntem învățați să ne reprimă (să ne ascundem) latura ”întunecată” – emoțiile ”nedorite” – de
părinții noștri sau educatorii noștri. Toți cei din jur ne doresc calmi, liniștiți, puternici și previzibili. Nimeni
nu ne acceptă căutările, neîncrederile, furiile sau nemulțumirile.
Când încercăm să le mai exprimăm – măcar în cuvinte – suntem repede ”corectați” și contracarați – că ”nu
este bine”.
O veste bună pentru toți postitorii care doresc să-și curățe temeinic corpul și sufletul:
NU EXISTĂ BINE ȘI RĂU – în mod absolut.
Exista – BINE PENTRU MINE, sau RĂU PENTRU MINE, sau BINE ÎN ACEST MOMENT și RĂU în
momentul următor. Totul în această lume este RELATIV. Totul se raportează la persoană, moment și
circumstanțe.
Așadar – fiecare dintre noi evaluăm și percepem diferit ce ni se întâmplă.
PERCEPȚIA noastră ne modelează realitatea.
În ceea ce privește trăirile emoționale – este util ca măcar în interiorul nostru să ne acceptăm în totalitatea a
tot ce suntem – cu toate frământările, nemulțumirile, frustrările , vinovățiile și furiile noastre.
Și de câte ori le putem exprima sau descărca – fără a face rău altor persoane – să o facem!
La fel cum fac cei mici – dar mult mai vehement și mai fără control!
Postul ne prilejuiește aceste ”descărcări” – să profităm pentru a mai ”goli” coșul de deșeuri!
Întorcând-ne la subiectul ”postului” – multă lume vorbește de ”postul fără produse animale” – care este
”postul ortodox”.
Acesta nu este un post propriu-zis.
Ci doar o dietă vegetariană.
Este greșită folosirea cuvântului ”post” – atâta timp cât persoana are 2-3 sau mai multe mese pe zi.
Acesta NU ESTE POST.
Este doar o dietă fără produse animale. O dietă vegetariană (dacă se mai consumă ocazional pește și fructe
de mare) sau vegană (dacă se consumă doar fructe și legume).
Nu este rău să se țină ocazional aceste diete.
Problema ”postului/dietei vegane ortodoxe” sunt greșelile alimentare extrem de frecvente – făcute de
majoriatea postitorilor.
1) folosirea produselor de panificație – a pâinii, biscuiților, grisinelor și altor ”patiserii” de post
85

http://www.centrulnatura.ro/pericolul-fainii-de-grau-partea-a-2-a-nou/
http://www.centrulnatura.ro/pericolul-fainii-de-grau-nou/
Vă rog sa vă informați! Făina de grâu modern ESTE O OTRAVĂ!
Consumul de făinoase în timpul postului – vă declanșează stări de slăbiciune, de leșin, lipsă de putere
(cicluri hipoglicemie – hiperglicemie) și vă agravează problemele de sănătate – dureri articulare –
creștearea tensiunii – dureri de cap – erupții pe piele – căderea părului etc etc!
2) combinații alimentare greșite – de exemplu – pâine cu hummus (piure de năut) sau fasole bătută, sau
pâine/mămăligă/cartofi/orez cu produse de soia – deci combinația de glucide cu proteine. Această
combinație stă ore întregi în stomac/tubul digestiv – chiar peste 24 de ore uneori – și produce fermentație,
gaze, dureri , disconfort etc etc
3) folosirea în exces a uleiului și sării. Alimente des folosite în ”postul ortodox” sunt salate de vinete și
zacusca, precum și murăturile – produse foarte greoaie pentru ficat și fiere. Ficatul este și așa foarte muncit
în perioada iernii – când se ocupă și de adaptarea termică, cât și de apărarea imunitară. Dacă îl chinuiți și cu
uleiuri și amestecurile imposibile din zacuscă, sau cu sărurile din murături – veți crea cu siguranță o colică
biliară sau pietre la fiere.
4) Folosirea zahărului și a dulciurilor – în toate formele și felurile ”de post”. Zahărul este o altă otravă,
alături de făina de grâu. Dulciurile preparate de gospodine slăbesc pancreasul, slăbesc ficatul și afectează
tot tractul digestiv. (Oare de ce se chinuie femeile in bucătărie cu orele – doar să confecționeze alimente tip
deșeu – care mai mult fac rău decât hrănesc corpurile? Ce tip de programare s-a făcut minții umane – de am
ajuns ca mamele și soțiile noastre să ne omoare pas cu pas, cu fiecare masă preparată ”cu iubire”?)
5) Lipsa unui meniu de ”post ortodox” echilibrat – cu multe fructe crude/sucuri de fructe – pentru mesele
de dimineață, a unei salate de crudități cu cartofi/orez/mămăligă la prânz și a unor legume gătite cu puține
leguminoase (năut, linte, fasole, mazăre, soia, bob, bame, capere, ciuperci și altele) – seara.
6) Consumul de alimente ”preparate” din conserve, cutii și ambalaje – denumite pompos ”de post” – de
fapt – ”bombe chimice” inutile și inutilizabile de corpul nostru – care are nevoie de SIMPLITATE și
ALIMENTE UȘOARE – DOAR DE FRUCTE ȘI LEGUME.
7) Lipsa hidratării cu sucuri de fructe/legume din abundență (corpul nu vrea apă în anotimpul rece –
primește mult mai bine sucurile din fructe/legume – vrea supe/crème/ciorbe – îi trebuie mult mai multe
lichide pentru spălare și curățenie).
8) Lipsa odihnei. Orice dietă cu intenție de detoxifiere trebuie combinată cu mult repaus și odihnă – pentru
a permite corpului să-și elimine reziduurile. Altfel, stârnim mizeriile în interior – și nu le permitem ieșirea
din corp (corpul nostru nu elimină decât în somn și la repaus – acizii reziduali și resturile alimentare. Pe
stres, suntem și mai constipați, și nici rinichii nu elimină bine acizii!).
Oamenii vor să țină post și să-și mențină stilul ”normal” de viață – cu alergătură de dimineața până seara.
Care nu este ”normal” – ci foarte ”anormal” – dar aici este altă discuție.
Mulți oameni sunt în stare de oboseală cronică – cu suprarenalele epuizate – și abia dacă se opresc și se
odihnesc – realizează cât sunt de obosiți.
Și nu le place ce descoperă.
Preferă să facă mereu câte ceva – să acopere reala oboseală a corpului cu stimulenți și „cârje” (cafea, tutun,
alcool, zahăr/dulciuri, mâncare, întâlniri cu ceilalți, muncă obsesivă) – până când ”cad din picioare” sau se
declanșează câte o boală care îi silește să se ”regrupeze” și să facă ceva pentru ei.
http://www.centrulnatura.ro/semne-ale-acidozei-nou/
http://www.centrulnatura.ro/informatie-importanta-epuizarea-suprarenalelor-nou/
Nu este de mirare că multă lume se simte FOARTE RĂU în timpul postului (dietei vegane – tip
detoxifiere) și-l abandonează rapid.
Pentru că multora nu le place ce descoperă despre propria stare.
Despre cât sunt de demolați și cât de mult de lucru este pe curățenia interioară.
Dacă doriți să țineți ”dieta vegană” numită post ortodox – succes!
86

Încercați să o faceți cât mai echilibrat, folosiți alimente proaspete, de câte ori aveți ocazia, odihniți-vă mai
mult, hidratați-vă (sucuri de fructe/legume proaspăt stoarse și proaspăt consumate!) și fiți buni și blânzi cu
propriile reacții care apar.
Dacă doriți să țineți ”post ortodox” (post cu apă) orice fel de număr de zile (de la una la 7 zile sau mai
mult) – aveți nevoie să vă izolați temporar de social, să vă odihniți foarte mult, să stați în liniște interioară
și să vă informați despre procesul care are loc în corpul dv – pentru a nu cădea pradă fricilor și agitației
interioare.
La ”Școala Sănătate 5D” – pe care o vom deschide în luna ianuarie 2015 – vom învăța foarte multe despre
toți pașii de detoxifiere prin dietă – și vă vom ghida către cele două posibilități – cu toate informațiile și
experiența pe care o avem.
Nici un process de curățenie nu este ușor.
Dar nici imposibil.
Ființa umană are puteri nebănuite și procesul de curățenie – de postire – le aduce la suprafață și le
antrenează – CUMPĂTAREA, TEMPERANȚA, ÎNFRÂNAREA, RĂBDAREA, PERSEVERENȚA,
CREDINȚA – toate sunt folosite la maxim în timpul postului.

NOI ȘI SOARELE Oamenii sunt ființe de LUMINĂ.


Energia care suntem noi ”luminează” la propriu – oriunde ne aflăm.
Acest lucru se vede cel mai bine la copiii noștri, care n-au apucat sa fie ”murdăriti” de zgura acestei lumi.
Ochiii copiilor sunt lumină!
Ochii unui bebeluș radiază lumină!
Nu se poate să te uiți la un copil mic sau un bebeluș – și să nu zâmbești.
Lumina din noi – partea energetică ”solară” din fiecare făptură umană – ne face atât de diferiți de restul
mamiferelor – și atât de preocupați de dezvoltarea Sufletului și a Spiritului nostru.
Lumina înseamnă Viață – și știm că atâta timp cât ochii noștri au lumină – noi trăim!
Lumina se susține cu lumină.
Un corp delicat și energetic precum corpul omenesc are nevoie de hrană de bună calitate.
De hrană plină de Lumină.
De hrană plină de Viață.

Fructele reprezintă alimentele cele mai pline de lumină!

Stând în copac, cât mai sus, către cer – aceste fructe se încarcă cu energia Soarelui (ele se coc doar sub
influența razelor Soarelui), combinată cu energia Pământului (care urcă prin seva arborilor).
Și legumele au o încărcătură de viață și lumină – dar ele cresc mai aproape de Pământ – sunt mai mult
încărcate cu energia Pământului, decât cea a Soarelui – de aceea vitalitatea pe care ne-o dau legumele nu
este atât de intensă precum cea a fructelor.
Iar legumele care cresc în sere/solarii – pe care nu le vede deloc Soarele – au ceva ”lipsă” – fotonii
luminoși, energia Soarelui.
Și cei care le consumă se simt ”nesatisfăcuți” de calitatea lor.
Ai tot manca, ai tot manca – si parcă nu te saturi.
Lipsa Soarelui de pe cer săptămâni în șir, în acest decembrie 2014 ne aduce aminte de cât de mult datorăm
Soarelui. Viața, lumina și căldura pe care ne-o dăruiește continuu, de câte ori plafonul de nori îi permite –
ne susține vibrația Luminii noastre interioare.
Câtă bucurie și câtă însuflețire resimțim în corpul nostru după o plimbare în Natură, într-o zi însorită
(indiferent de anotimp)!
87

În lipsa Soarelui din timpul iernii – putem folosi micile ”baterii solare” care sunt fructele exotice –
încărcate cu soarele tropical și cu toată vibrația Vieții.
Consumul de portocale, de mandarine, pomello și grapefruit – va ajuta corpurile noastre să depășească
cenușiul unei ierni prelungite. După o vară lipsită și ea de soare, care nu a permis fructelor din țara noastră
să se coacă și să producă destulă fructoză (și multe dintre fructele noastre nu ne satisfac, parcă la fel ca și
legumele de seră!).
Suntem recunoscători globalizării că permite ca multe dintre produsele exotice să ajungă și la noi în țară.
Da, nu sunt nici aceste fructe de prea bună calitate (unele dintre ele) – dar putem găsi și unele care să ne
satisfacă, să ne bucure corpul și să-l facă să simtă măcar în doză mică un ”răsfăț tropical”.
Da, multe fructe sunt ”stropite” și iradiate și chinuite – pentru a rămâne în viață până ajung pe rafturile
magazinelor.
Dar încă sunt în viață!
Și viața înseamnă enzime, înseamnă vitamine, înseamnă Lumină!
Așa încât – oricât de multe ”proteste” există împotriva calității fructelor de pe piață – tot sunt mai bune
decât orice fel de alte alimente ”moarte” – ”cadavre” – lipsite complet de Lumină (produsele animale,
produsele de panificație, orice fel de mâncare gătită).
Focul aragazului (focul Pământului) aduce modificări în structura alimentelor – pe care focul Soarelui nu le
aduce.
Mâncăm alimente denaturate, pe care organismul nostru le consideră de multe ori reziduuri.
Avem altă scuză – că doar acestea sunt disponbile în timpul iernii, în zona noastră climatică.
Dar de când cu Supermarket-urile și globalizarea – problema ”disponibilității” hranei nu mai este o
problemă.
Oamenii nu mai au nevoie să facă provizii – și să mănânce orice – pentru a supraviețui.
Modalitatea timpului în care trăim a schimbat această preocupare.
Acum – principala preocupară a oamenilor moderni este SĂ ALEAGĂ din miile de oferte – pe cele care
care îi plac/îi priesc și îi fac bine.
Dificultatea luării unei decizii informate în ABUNDENȚA de produse existente și în ABUNDENȚA de
informații disponibile pe Net – reprezintă principala preocupare a omului modern.
Prin experiență directă și prin studiu – am aflat că pot folosi mai multe criterii de selecție și alegere.
Dacă folosesc ”criteriile chimice” – ar exista multe discuții cu privire la fructe, calitățile lor și efectele
asupra corpului.
Dar dacă folosesc ”criteriile fizice” – cu privire la energia pe care acestea o aduc în corp – știu că nu
greșesc alegându-le ca opțiuni importante de hrană.
Iar corpul meu îmi validează alegerile – de fiecare dată.
Când mă simt bine – cu energie – cu putere și mai ales, cu limpezime mentală – după consumul fructelor –
realizez cât de importantă este Lumina Soarelui pentru corpul meu. Chiar și în forma ”concentrată” din
culorile fructelor.
Starea de optimism, de bine, de vioiciune și vitalitate pe care consumul regulat de fructe o aduce în viața
celor care și-au făcut obiceiul de a le consuma – amintește de starea de bine ce apare la plimbarea în aer
liber, într-o zi însorită.
Au mai fost ierni cenușii și ani mohorâți.
Au mai fost perioade ”întunecate” în țara noastră – la toate nivelele.
Am supraviețuit de fiecare dată – pentru că suntem puternici, rezistenți și perseverenți.
Și pentru că am avut întotdeauna aliați și parteneri de nădejde – ARBORII.
Și fructele lor.
Vă doresc o perioadă cât mai luminoasă, în care să vă bucurați de abundența culorilor și aromelor
din fructele exotice!
CUM IM CREEZ SI CUM IMI VINDEC BOALA
88

Am realizat în ultimii ani, pas cu pas, unul dintre Adevărurile care ”m-a zguduit” cel mai tare: EU SUNT
CREATORUL LUMII MELE.
AL LUMII MELE INTERIOARE – desigur.
DAR…..și al LUMII MELE EXTERIOARE!
Să mă explic puțin.
Am aflat că dintotdeauna am fost LUMINA.
Când eram bebeluș și copil mic – acea LUMINĂ care eram se vedea foarte bine.
Toți puteau privi în ochii copilului mic care eram și recunoșteau VIBRAȚIA ȘI ENERGIA SURSEI =
VIAȚA și LUMINA.
Toți cei din jur mă priveau cu admirație, cu iubire, mă protejau, încercau să mă țină în stare de siguranță,
departe de pericole.
TOȚI RECUNOȘTEAU MINUNEA CARE ERAM CA ȘI COPIL.

Și am descoperit că poți să-ți reamintești copilul care au fost în toți cei cu care te întâlnești (indiferent de
cum se manifestă ei în viață, ulterior).
Toți ne naștem LUMINĂ.
TOȚI intrăm în lumea Pământului în corpuri de copii mici, de bebeluși.
TOȚI SUNTEM AȘA în primii noștri ani de viață

Și apoi……ce se întâmplă?
Pentru că am venit pe o planetă Duală – de lumină și întuneric – începem să trăim experiența ”dualității”
cât mai complet.
Nu putem să ne dăm seama de Lumină, până când nu este Întuneric.
Dacă aprindem o lumânare în timpul zilei, cât Soarele este pe cer, nici măcar nu avem idee că ea există –
pentru că lumina Soarelui împiedică experiența luminii unei Lumânări.
În schimb, dacă aprindem o lumânare în bezna nopții – cu ajutorul ei poți lumina o încăpere, sau poți
descoperi un drum prin pădure.
Pentru a-ți putea manifesta Lumina care ești, de multe ori ai nevoie să fii înconjurat de Întunericul cel mai
profund.
De aceea, Lumina care suntem când venim pe Pământ, ca și copiii mici, începe să fie acoperită de Nori și
ceață, și ne prindem cu toată puterea în Experiența Dualității.
Trăim până la capăt tot ceea ce înseamnă ”emoții” și ”experiențe” de ÎNTUNERIC: tristețe, depresie, furie,
ură, invidie, rușine, umilință, neliniște, anxietate, frică, iritare, nervozitate, nemulțumire și multe alte stări.

Fiecare an petrecut pe Pământ este o altă ”repetiție” a unor experiențe – prin care avem nevoie să trecem iar
și iar și iar și iar ….până când învățăm ce avem de învățat, ne plictisim de ele și DECIDEM SĂ CREEM
UN JOC NOU.
La începutul vieții noastre, suntem supuși unei CONDIȚIONĂRI importante din partea părinților și a
profesorilor noștri.
MINTEA NOASTRĂ = nu este de fapt ” a noastră”.
MINTEA este un ”soft” – un program de computer – care este ”gol” la copilul mic.
COPILUL MIC ESTE DOAR LUMINA SURSEI (A VIEȚII) și IUBIREA INIMII.
ȘI ASTA SE VEDE IN OCHII LUI LUMINOȘI.
MINTEA începe să fie „încărcată” cu informații și date preluate de la părinți, profesori, prieteni, de la
televizor, de pe Internet – de peste tot.
MINTEA este un ”sistem de depozitare” ordonată a informațiilor, pe care apoi le folosim tot restul vieții, să
”comparăm” diferitele evenimente și experiențe între ele.
Treptat – MINTEA ne transformă în ROBOȚI – care avem RUTINE clare – avem PLĂCERI,
NEPLĂCERI, DORINȚE și NEVOI bine definite.
VREAU asta…..NU VREAU asta…..
Oamenii adulți au COMPORTAMENT DE ROBOȚI.
Se îmbracă previzibil, vorbesc previzibil, mănâncă ACELAȘI mâncăruri iar și iar, adoră să Sărbătoarească
ACELEAȘI tradiții, an și an, se așează în aceleași locuri, folosesc aceleași obiecte etc etc.
OAMENII TRĂIESC LA MAXIM EXPERIENȚA UITĂRII LUMINII CARE SUNT, A UITĂRII
89

PUTERII CREATOARE CU CARE AU VENIT PE PĂMÂNT – ȘI ACCEPTĂ EXISTENȚA


LIMITATIVĂ PROIECTATĂ DE ”SOFT”-UL NUMIT MINTE.
Totuși MINTEA este utilă.
Este un instrument de ”supraviețuire” în ”Jungla” numită ”Planeta Pământ”.
Fără MINTE și multe dintre instrucțiunile sale – ar fi greu de rezistat doar câteva zile aici, pe Pământ.
Dar MINTEA ar avea nevoie să fie ÎN SUBORDINEA INIMII și A LUMINII CARE SUNTEM.
MINTEA POATE FI FOLOSITĂ SĂ NE ACCELERĂM PUTERILE CREATOARE ȘI LUMINA CU
CARE SUNTEM ÎNZESTRAȚI.
MINTEA ar putea fi folosită să ne CREĂM ce avem nevoie și să ne ”DEZ-CREĂM” ce nu avem nevoie (și
ce am CREAT în mod inconștient). MINTEA ar putea deveni cel mai bun aliat al INIMII noastre, când
legătura dintre ele ar fi bună.
CÂND ȘTIM CĂ SUNTEM LUMINĂ ȘI TRĂIM FIIND LUMINĂ – DEVENIM LUMINA!
Când s-a făcut LUMINĂ în viața mea, când în mijlocul ÎNTUNERICULUI celui mai adânc am descoperit
LUMINA care am fost dintotdeauna, MINTEA m-a ajutat să înțeleg întregul proces și să aflu mai multe
despre el.
Am aflat că îmi creez singură bolile – cu STILUL MEU DE VIAȚĂ, CU MODUL MEU DE GÂNDIRE,
CU INTERACȚIUNEA UMANĂ pe care o accept, cu ALIMENTELE pe care le introduc în corp și cu
fiecare moment în care permit MINȚII să fie stăpâna mea, nu servitoarea cea bună a casei.
AM CREAT SUFERINȚE FIZICE uriașe în corpul fizic, trăind stări de îngrijorare și ”scenarii” mentale,
care de multe ori nu au devenit realitate. Mi-am ”imaginat” atât de multe ”dar dacă…..” încât am pierdut
cantități irecuperabile de energie trăgând corpul în direcții dictate de ”închipuiri” ale minții.
În loc să învăț să mă relaxez, să mă rog mai des, să meditez sau să ascult muzică care să-mi facă bine
energiei – m-am lăsat adesea în voia scenariilor minții (declanșate de ”bârfe” sau ”zvonuri” sau cuvinte
răutăcioase ale cuiva) și am pierdut zile întregi în stări emoționale deplorabile, de întuneric și angoasă.
AM CREAT SUFERINȚE URIAȘE în corp acceptând să merg la petreceri cu fum de țigară, cu mâncare de
proastă calitate și muzică tare. Am acceptat să comunic cu oameni care îmi luau din energie (pentru că erau
prea epuizați să o mai aibă pe a lor) prin agresivitatea lor, prin milogeala lor sau pur și simplu, prin
solicitarea continuă a atenției mele.
AM CREAT SUFERINȚE URIAȘE în corp acceptând gânduri ale minții despre ”nu sunt suficient de
bună”, sau ”nu sunt în stare să fac asta….sau asta…..”, sau ”sunt de vină pentru disconfortul lui cutare sau
cutare” și așa mai departe. Am preluat de la mulți dintre adulții din jur evaluări false despre cine sunt și ce
sunt – și le-am purtat cu mine ani de zile, MINTEA mea ”rulându-le” periodic – pentru a le ”împrospăta” –
la orice nou conflict și la orice nouă provocare.
MI-AM CREAT SINGURĂ BOLI – în corpul fizic – cu lipsa de mișcare, cu lipsa de oxigenare (stau prea
mult în incinte închise și prea puțin în aer liber)– cu alimente ”moarte” și lipsite de viață și de enzime – cu
ocupații care nu îmi fac plăcere și nu îmi creează o stare de bine.
Am descoperit că MI-AM CREAT o viață de suferință pentru a experimenta la maxim ÎNTUNERICUL de
pe Pământ.
Și în mijlocul celui mai adânc ÎNTUNERIC – am re-descoperit că SUNT LUMINĂ!
CĂ EU SUNT CREATORUL VIEȚII MELE.
CĂ EU SUNT CREATORUL.
Că eu pot schimba regulile JOCULUI care este VIAȚA MEA.
Că LUMINA care am fost dintotdeauna, de când am sosit pe Pământ NU A DISPĂRUT NICIODATĂ.
DOAR AM UITAT TEMPORAR DE EA.
MINTEA a reușit să creeze ILUZIA că SUNT SEPARATĂ DE INIMA MEA, DE INIMA CELORLALȚI,
DE IUBIREA ȘI LUMINA care este LUMEA PĂMÂNTULUI.
A FOST UN JOC INTERESANT – ca v-ați ascunselea din copilărie.
Atât de interesant și palpitant a fost acest joc – încât m-am pierdut cu totul în el, zeci de ani de zile.
Și când luasem jocul mai ”în serios” – am REDESCOPERIT CĂ TOTUL ESTE UN JOC.

CĂ SUNT LUMINĂ.
90

CĂ SUNT CREATORUL VIEȚII MELE.


CĂ POT REVERSA TOT CEEA CE AM CREAT în Întuneric și avea o altă experiență de LUMINĂ –
de această dată CONȘTIENTĂ și INTEGRATĂ în cunoașterea adultului care sunt în prezent.
POT SĂ-MI CREEZ SĂNĂTATE.
ȘI POT SĂ-MI CREEZ FERICIRE ÎN VIAȚA MEA.
În fiecare zi descopăr cât de frumos și pasionant este JOCUL!
Când mai apar momente de rău fizic, zile de boală, de suferință, sau zile de tristețe și melancolie – mă duc
înapoi în ”energia de Întuneric” pe care am experimentat-o din plin în ultimii zeci de ani ai vieții. Apar
îndoilelile, apar fricile, apare agitația interioară, apare senzația de neputință și vibrația energiei ”joase”.
SUNT PRIETENI VECHI aceste stări, LE CUNOSC atât de bine!!!
Doar că acum am învățat să le privesc un pic mai DETAȘAT.
Și atunci când ”mă fac bine” sau trece starea ”proastă” – SUNT FERICITĂ că nu mai am dureri, SUNT
FERICITĂ că nu mai experimentez tristețe – mă bucur de răsăritul și apusul soarelui, mă bucur de mirosul
aerului curat după ploaie – mă bucur de orice mic ”răsfăț” senzorial care îmi indică faptul că SUNT ÎN
VIAȚĂ – CĂ ÎNCĂ TRĂIESC în corp fizic – și pot EXPERIMENTA ȘI ÎNTUNERICUL, ȘI LUMINA
ÎN CORP FIZIC, PE PÂMÂNT, CU TOATĂ CONȘTIENȚA ȘI PREZENȚA ADULTULUI CARE
SUNT!
Pentru că sunt LUMINĂ – nu sunt IZOLATĂ de nimeni și nimic de pe acest Pământ, întrucât aici TOTUL
ESTE LUMINĂ.
Fotonii luminoși ai Soarelui care încălzește Planeta se regăsesc în toate entitățile acestui Pământ, mici și
mari, însuflețite și neînsuflețite, vizibile și invizibile.
Când mi-am reamintit că SUNT LUMINĂ – mi-am reamintit de LEGĂTURILE PE CARE LE AM CU
TOT ȘI CU TOATE.
Și mi-am reamintit de cât de mult pot influența (sau pot fi influențată) de totul din jur.
DACĂ TRIMIT MEREU LUMINĂ, IUBIRE ȘI BUNĂTATE – chiar dacă mai primesc și altfel de energii
– voi reuși să mențin un echiibru între LUMINA și ÎNTUNERIC în mine. Pentru că acum LE CUNOSC
BINE PE AMÂNDOUĂ.
LE POT RECUNOAȘTE, ATUNCI CÂND LE EXPERIMENTEZ.
ȘTIU CUM SĂ INTRU ÎN INTUNERIC. ȘI ȘTIU CUM SĂ IES DE ACOLO.
NU MĂ MAI ”LUPT” CU ÎNTUNERICUL.
Lupta nu mai are sens când înțeleg SENSUL la tot, inclusiv cel al ÎNTUNERICULUI.
TOTUL ARE SENS PE ACEST PĂMÂNT, ÎN VIAȚA NOASTRĂ.
De aceea v-am spus că am aflat că EU ÎMI CREEZ BOALA și EU ÎMI CREEZ VINDECAREA.
ȘI EU CREEZ SENSUL LA TOT CE EXISTĂ ÎN VIAȚA MEA.
CU AJUTORUL DIVINULUI DIN CARE AM DESCOPERIT CĂ SUNT ȘI EU O BUCĂȚICĂ!
Acesta este DRUMUL CONȘTIENT, ÎNAPOI, DE LA ÎNTUNERIC LA LUMINĂ.
ESTE DRUMUL PE CARE ÎL PARCURG DIN CE ÎN CE MAI MULȚI OAMENI ÎN ULTIMII ANI, mai
ales de când partea noastră de Galaxie trece prin centura de fotoni (care ne ajută să ne re-amintim
LUMINA ce suntem).
Încercați să vedeți în toți cei din jurul dv COPILUL care au fost, când au venit pe PĂmânt. Veți descoperi
CĂ ESTE ACOLO. ÎN ORICINE. INDIFERENT CINE ESTE ACUM ȘI CE EXPERIENȚĂ ARE ÎN
PREZENT.
ȘI mai ales, încercați să TRĂIȚI FIECARE DINTRE DV LUMINA COPILULUI CARE AȚI FOST.
PENTRU CĂ DACĂ UNUL DINTRE NOI REUȘEȘTE SĂ TRĂIASCĂ ACEASTĂ LUMINĂ ÎN
MOD CONSTANT – secundă de secundă, minut cu minut – TOȚI VOM REUȘI SĂ O FACEM.

Schimbându-ne pe noi înșine – SCHIMBĂM TOATĂ LUMEA DIN JURUL NOSTRU.


SUNTEM CREATORI ȘI NE RE-AMINTIM CONȘTIENT….CINE SUNTEM!
ȘI CREĂM UN NOU SENS EXISTENȚEI NOASTRE PE PĂMÂNT!
SĂ NE JUCĂM FRUMOS, ÎMPREUNĂ – CU BUNĂTATE ȘI IUBIRE!

ALIMENTE SAU ”OTRĂVURI”?


91

Zootehnia și agricultura modernă, în goana după profit și producție mare cu investiție minumă, au
dezvoltat folosirea de substanțe chimice – care ajută la rezultate bune, pe termen scurt, dar au efecte
dezastruoase, pe termen mediu și lung.
Astfel, toate animalele crescute în ferme (vaci, porci, oi, capre, găini etc) sunt tratate regulat și continuu cu
antibiotice, atât pentru ”prevenția” bolilor, cât mai ales pentru stimularea creșterii (în medii supra-
aglomerate, animalele își încetează în mod natural creșterea – ÎNȚELEPCIUNEA NATURII este ”păcălită”
de șiretenia umană).
În Statele Unite, în 1998 se foloseau circa 9 milioane de kilograme de antibiotice în hrana animalelor de
fermă, drept componente obișnuite ale hranei lor zilnice!
(Antibiotice din plante – Stephen Harrod Buhner, Editura Litera – 2014).
Și nu mai menționăm de hormoni, de cortizonice sau alte substanțe chimice folosite în tratamentul
animalelor!
Bacteriile, ca întotdeauna, au început să învețe și să ”se obișnuiască” repede cu aceste antibiotice, să devină
din ce în ce mai rezistente, dar și din ce în ce mai agresive. Sunt multiple studii care au arătat cum aceste
bacterii trec de la animale (și produsele obținute din acele animale) la om.
Există câteva ameninări extrem de grave pentru oamenii care consumă regulat produse ale ”industriei” de
masă:
E.coli (sau colibacilul) de la vite
Salmonella – de la găini și ouă
și Campylobacter – de la găini.
Unele bacterii au devenit FOARTE REZISTENTE la antibiotice, medicii fiind la ora actuală neputincioși în
fața lor.
Printre acestea, cele mai rezistente au devenit E. coli (sau colibacilul), Stafilococul, Streptococul și
Klebsiella.
Stafilococul auriu este ”regina” bacteriilor rezistente – medicii moderni. NU MAI AU ANTIBIOTICE care
să poată distruge această bacterie.

CUM S-A AJUNS LA ACEASTĂ SITUAȚIE?


Animalele din ferme sunt stresate, crescute înghesuit, aglomerat, fără mișcare, fără lumină naturală (de
multe ori), sunt hrănite adesea cu hrană contaminată și adăpate cu apă contaminată, expuse muștelor,
șoarecilor, șobolanilor (ce transportă o infecție de la o cireadă la alta), stau în culcușuri murdare și sunt
tratate cu antibiotice (care în mod ironic, le fac și mai vulnerabile la boli) și alte substanțe chimice.
Nicholas Fox, în cartea sa Spoiled: The Dangerous Truth about a Food Chain Gone Haywire spune:
”Fiecare condiție care presupune răspândirea bolilor de la animal la om practic s-a înrăutățit. Agricultura a
devenit mai intensivă, sacrificarea animalelor a devenit tot mai mecanizată și mai rapidă, produsele
procesate în loturi chiar și mai masive, iar distribuția a devenit mai vastă”.
Dr. Jeffrey Fisher, în cartea sa The Plague Makers, merge și mai departe:
”Bacteriile rezistente rezultate din această practică nesăbuită nu se limitează la animalele la care se
dezvoltă. Nu există ”bacterii ale vacii”, ”bacterii ale porcului” sau ”bacterii ale găinii”. La nivel de lume
microbiană, noi, oamenii, alături de restul regnului animal, suntem parte a unui imens ecosistem. Aceleași
bacterii rezistente care cresc în tractul intestinal al vacii sau al porcului pot să ajungă, în cele din urmă, și în
corpurile noastre și chiar o fac”.
Folosirea abuzivă, exagerată a antibioticelor în ultimii zeci de ani, pentru orice fleac de infecție sau răceală
(atât de către medicii umani, cât și de către medicii veterinary) – a dus la apariția acestei REZISTENȚE
fără precedent a bacteriilor împotriva medicamentelor moderne.
92

Acest pericol de infestare cu bacterii rezistente și agresive și apariția unor boli grave în populații slăbite
imunitar (pentru că și oamenii sunt tratați excesiv cu antibiotice de foarte devreme, în viețile lor) – este un
pericol real și în continuă creștere.
Alături de BOLILE INFECȚIOASE ȘI BACTERIENE GRAVE, un alt mare pericol amenință oamenii
moderni: apariția BOLILOR AUTO-IMUNE, ale căror cauze medicina modernă abia începe să le
descopere și care sunt legate – foarte strâns, tot de alimentația noastră zilnică (și mai ales, de produsele
animale).
http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/studiu-carnea-rosie-contine-o-molecula-de-zahar-responsabila-de-
aparitia-cancerului-13743395
Un grup de oameni de știință de la Universitatea San Diego, conduși de dr. Ajit Varki au investigat legătura
dintre cancer și consumul crescut de carne roșie – și au identificat molecule de carbohidrați numite
Neu5Gc.
Aceste molecule se găsesc la exteriorul celulelor corpului (la oameni și animale) – și îndeplinesc multe
funcții – printre care și cele de IMUNITATE. Celulele umane au un anumit fel de molecule (numite
Neu5Ac), la fel ca și păsările și reptilele. Toate celelalte mamifere(și unele nevertebrate tip rechini și pești
cartilaginoși) convertesc molecula de Neu5Ac în Neu5Gc. Oamenii nu pot face această coversie, pentru că
le lipsește enzima pentru transformare.
Atunci când oamenii consumă produse din animale care conțin Neu5Gc, molecula este asemănătoare cu cea
proprie de Neu5Ac și multe dintre celululele corpului o ”lipesc” de exteriorul membranei lor.
Sistemul imunitar (celulele ”paznic” ale corpului) NU recunoaște aceste molecule ca fiind proprii pentru
organism și ”le atacă” pentru a le distruge și elimina. Dar în acest proces, celulele ”paznic” distrug și
elimină ÎNTREAGA CELULĂ care a lipit de ea aceste molecule (ce nu sunt ale corpului omenesc, ci au
fost preluate din carnea animalelor consumate)!
Și asa s-ar explica (parțial) apariția BOLILOR AUTO-IMUNE sau a cancerelor, a diabetului sau bolii
Alzheimer și a alergiilor alimentare!
http://www.utsandiego.com/news/2014/dec/29/red-meat-cancer-varki-neu5Gc-sialic/
Conținutul în Neu5Gc al diferitelor alimente animale (schema Universității San Diego) ar fi următorul (cu
cât este mai mare, cu atât alimentele respective sunt mai rău de consumat pentru om!):
 Lapte de vacă = 10-22
 Lapte de capră = 43
 Carne de oaie = 14
 Carne de vacă = 25-231
 Carne de porc = 7-40
 Carne de pasăre (găină, curcan) = 0
 Pește, fructe de mare = 0
 Caviar = 445-530
 Vegetale, fructe = 0
Cu alte cuvinte – pentru om – foarte ”toxice” la consum și producătoare de ”reacții imunitare” de
respingere (și posibile boli grave) – ar fi consumul de lactate (se pare că lactatele de capră sunt chiar mai
dificil de recunoscut de corp decât cele de vacă! contrar părerii generale a multora!) și consumul de carne
de porc și vită.
Pentru om, benefice și fără reacții prea mari ar fi consumul de carne de pasăre, pește și de fructe de mare
CU CONDIȚIA ca animalele să fie crescute în stare de libertate, cu alimentație de bună calitate și fără să
fie tratate cu antibiotice sau alte substanțe chimice.
Dacă menționăm și faptul că aproape TOATE PRODUSELE INDUSTRIALE DIN VITĂ (CARNEA ȘI
LACTATELE) ȘI CELE DIN GĂINĂ (OUĂLE ȘI CARNEA) SUNT INFESTATE CU COLIBACIL ȘI
SALMONELLA (în cantități mici, este adevărat – dar uneori – în condiții greu de controlat, bacteriile se
multiplică și infecțiile sunt foarte răspândite!) – atunci aveți deja DOUĂ ARGUMENTE PUTERNICE
ÎMPOTRIVA PRODUSELOR ANIMALE TIP INDUSTRIALIZAT!
93

Dacă vă confruntați cu infecții cu Colibacil sau alte bacterii (Klebsiella, Streptoccoc, Stafiloccoc etc) – care
nu trec în ciuda tratamentelor cu antibiotice sau chiar a tratamentelor naturale – sau dacă vă luptați cu o
boală auto-imună – pe care nici medicii și nici dv nu o înțelegeți, UITAȚI-VĂ ÎN FARFURIA DV!
Dacă sunteți consumator de lactate, de ouă, carne de vită și/sau găină cumpărate din magazine și super-
market-uri – veți fi ani de zile sau toată viața afectați de infecții cu microbi diferiți și veți avea probleme de
sănătate (tip auto-imun) din ce în ce mai grave!
Doar oprirea acestor preparate și înlocuirea lor cu o dietă ”curată” – cu fructe și legume, precum și
preparate naturale din carne (pește de pescuit și păsări de casă) și deloc lactate – v-ar putea ajuta să vă
vindecați.
Se adună din ce în ce mai multe ARGUMENTE legate de sănătatea omenească în favoarea renunțării la
multe dintre produsele alimentare oferite de industria alimentară.
EVITAȚI ALIMENTELE CARE VĂ ÎMBOLNĂVESC ȘI ALEGEȚI DOAR ALIMENTELE CARE
VĂ MEȚIN ÎN STARE DE SĂNĂTATE!
COMUNICAREA CU IUBIRE
Cea mai utilă și importantă ”practică spirituală” pe care o putem face noi, ca oameni, pe acest Pământ –
este INTERACȚIUNEA INTER-UMANĂ și COMUNICAREA CU SEMENII NOȘTRI.
În vechea paradigmă și în trecut, oamenii au încercat să ”evolueze” spiritual în izolare, în retragere, în
pădure sau în deșert, în mănăstire, templu sau în ashram Indian. Și majoritatea oamenilor au descoperit că
acest drum NU LI SE POTRIVEȘTE, că trec zeci de ani și așteptata ”iluminare” și evoluție NU SE
ÎNTÂMPLĂ.
Că indiferent de unde se duc, unde se izolează, unde se ascund – se poartă cu ei, tot timpul, cu toată
”încărcătura” de gânduri, convingeri, emoții și energii preluate din social și acumulate (depozitate) în
propriul lor camp de energie.
Suntem colecții ”umblătoare” din energiile celorlalți.
Departe de a fi noi înșine, fiecare dintre noi este ”o îmbârligătură” complicată din energiile celor cu care
am interacționat în trecut.
Și fiecare ”ghem de energie” care este corpul nostru – interacționează cu alte ”ghemuri” de energii, care
sunt corpurile celorlalți.
A existat o vreme în care îmi plăcea să tricotez sau să croșetez.
Și îmi plăcea să văd cum din firele înșirate pe ghemuri apar haine, căciuli, șosete sau mănuși.
Cele mai mari provocări le aveam atunci când lucram cu mai multe culori odată și era nevoie să păstrez în
ordine ghemurile de diferite culori, care interveneau în diferite momente, în modelele pe care le selectam.
Când ghemurile se încurcau – dura foarte mult până reușeam să ”repar” încâlceala.
Așa se întâmplă și atunci când interacționăm cu oamenii din jur.
”Ne încâlcim” propria energie cu a lor și nu mai înțelegem nimic.
Nici noi, nici ceilalți.
Și fiecare dintre noi așteaptă ca celălalt ”să repare” încâlceala și să ”clarifice” situația.
Orice așteptare exagerată duce la DEZAMĂGIRE ”normală”.
Suntem permanent ”dezamăgiți” de reacțiile celor din jurul nostru – care nu răspund așa cum ne așteptăm la
tentativele noastre de contact, de comunicare, de interacțiune.
Și ne simțim RESPINȘI, RĂNIȚI, NE-apreciați – în ultimă instanță NEIUBIȚI.
”Practica spirituală” cea mai puternică despre care am aflat (și intenționez să o aplic, pentru a-i observa
direct rezultatele) este PRACTICA DE A NE TRATA PE NOI ÎNȘINE ȘI PE CEI DIN JURUL NOSTRU
CU BUNĂTATE, BLÂNDEȚE ȘI IUBIRE.
Când vă întâlniți cu cineva supărat, iritat, mânios, nervos, nemulțumit, ce se milogește sau jeluiește sau
aflat în orice altă situație de energie joasă, lăsați persoana respectivă să ”se descarce” (asta face o persoană
atunci când exprimă cuvinte grele, cuvinte supărate).
Și pentru că în acele momente SIMȚIȚI CEEA CE SIMTE PERSOANA RESPECTIVĂ (TOȚI SUNTEM
94

EMPATICI – TOȚI SIMȚIM CUM SE SIMTE CINEVA CÂND ESTE ÎN ENERGIA NEGATIVĂ!)
puneți-vă întrebarea cheie:

CE AȘ DORI EU SĂ AUD CÂND MĂ SIMT AȘA (CUM SE SIMTE PERSOANA DIN FAȚA
MEA)?
CE MI-AR PLACE MIE SĂ AUD CÂND AM STAREA RESPECTIVĂ?

ȘI SPUNEȚI-I ACELE CUVINTE PERSOANEI RESPECTIVE.


Nu contează dacă pare ciudat și în afara contextului, dacă persoana reacționează perplex sau în nici un fel.
DE FAPT, VĂ SPUNEȚI DV ÎNȘIVĂ CUVINTELE PE CARE V-AR PLACE SĂ LE AUZIȚI.
ȘI VĂ ELIBERAȚI PE DV DIN ”TELENOVELA” ÎN CARE MANIFESTAREA CELEILALTE
PERSOANE VĂ ATRAGE, ÎN MOD INVOLUNTAR.
Această ”practică spirituală” reprezintă una dintre cele mai puternice ”echilibrări” energetice posibile ale
energiei prezentului.
Să le spunem celor din jur ceea ce ne-ar place să auzim noi înșine, dacă am fi într-o situație asemănătoare.
COMUNICAREA REALIZATĂ cu compasiune și cu IUBIRE DE SINE.
În primul rând, COMUNICAREA MEA CU MINE se va îmbunătăți clar, pentru că voi repeta mereu
cuvintele pe care îmi va place MIE să le aud.
Și apoi – se va îmbunătăți relația cu ceilalți.
INDIFERENT DE REACȚIA LOR (care va fi în concordanță cu propria lor percepție interioară).
”Practica spirituală” și cea mai mare transformare a energiilor noastre se va petrece în INTERACȚIUNEA
ZILNICĂ cu oamenii – de la interacțiunile cele mai banale (la cumpărături, în autobuz, pe stradă etc) și
până la cele mai semnificative (la locul de muncă sau în familie, acasă).
Pentru omul modern, SPIRITUALITATEA este o parte din viața lui zilnică, din COMUNICAREA
continuă pe care o are CU SINE (în primul rând) și apoi, cu CEILALȚI.

TRATAȚI-VĂ CU BUNĂTATE, CU BLÂNDEȚE ȘI CU IUBIRE.


SPUNEȚI-VĂ, CU FIECARE RESPIRAȚIE, ”TE IUBESC”.
ȘI ACEASTĂ VIBRAȚIE VA DEVENI LA FEL DE ”NORMALĂ” CA AERUL PE CARE ÎL
RESPIRAȚI.
O practică spirituală mai puternică decât aceasta, propusă de Matt Kahn – unul dintre cei mai inspirați
mistici moderni – nu am întâlnit deocamdată.
Și mă bucur să o pot împărtăși cu toată lumea și să o pot propune ca EXERCIȚIU ZILNIC pentru toți.
Ce ziceți?
Schimbăm, împreună, vibrația timpului?
Chiar și o schimbare mică, înseamnă ceva extrem de important, pe ”scala Universului”!
HAIDEȚI SĂ NE JUCĂM!
SĂ FIM IUBIRE ȘI SĂ NE TRATĂM CU IUBIRE, ÎN FIECARE ÎNTÂNIRE CU CEI DIN JURUL
NOSTRU!

PUTEREA PROPRIILOR DECIZII


Una dintre lecțiile cele mai importante ale acestui început de an a fost POSIBILITATEA DE A FACE
ALEGERI.
De fapt, mai mult decât atât, a fost EXISTENȚA OPȚIUNILOR MULTIPLE între care pot fi făcute
alegerile.
Am pornit cu observarea mesei noastre de Revelion și de Crăciun – în care pentru primul an (din ultimii
peste 10 sau mai mulți de ani) am avut TOATE TIPURILE posibile de alimente posibile – raw-vegane,
vegane, vegetariene și ”carnivore”.
Și am realizat că ani de zile – NU AU EXISTAT OPȚIUNI decât limitate.
Doar AȘA. Sau DOAR AȘA. Cel mult două opțiuni între care puteam alege – dar care nici una nu-mi făcea
nici plăcere, nici bine.
95

Ridicând privirea din farfurie către viața mea – am realizat că au existat zeci de ani în viața mea în care NU
AU EXISTAT OPȚIUNI între care să pot alege. Sau au existat OPȚIUNI LIMITATE și niciuna
satisfăcătoare.
Mă refer în special la ”situația exterioară” – dar prelungesc această constatare și la situația ”interioară”.
În EXTERIOR – ceilalți mi-au spus că NU AM ALTE OPȚIUNI.
Și că TREBUIE!.
Trebuie să merg la școală.
Trebuie să merg la serviciu.
Trebuie să socializez.
Trebuie să mă îmbrac într-un anume fel.
Trebuie să mănânc anumite alimente.
Trebuie să mă comport într-un anumit fel cu anumite persoane.
TREBUIE. TREBUIE. TREBUIE – a fost ”lozinca” lipsei de opțiuni exterioare.
În INTERIOR am decis (cu ajutorul celorlalți) CĂ NU AM PREA MULTE OPȚIUNI – decât cele tip
”consolare” pe care le-am observat și la oamenii din jur: mâncatul de consolare, cititul de consolare, uitatul
la filme ”de consolare”, refugiatul în bârfă și socializare superficială la întruniri familiare, mai nou
”Internet-ul” sau Facebook-ul de consolare etc etc.
Am trăit zeci de ani ”ghidată” în direcția LIPSEI DE OPȚIUNI – la toate nivelele vieții – de la alimentație
– până la relațiile inter-umane.
Dar ceva din mine – CINEVA DIN INTERIOR – a știu totdeauna – că există o LIBERTATE a propriilor
decizii și o posibilitate de alegere.
ȘI acel ”Cineva” sau ”Ceva” m-a împins să caut. Să caut necontenit – chiar dacă mult timp nu am știut ce
căutam.
Nici măcar nu știam mult timp că pot să aleg ce să caut, când să caut, unde să caut și cum să caut.
Dar ca să alegi, ai nevoie de OPȚIUNI.
Comunicarea fără precedent pe care Internet-ul și telefonia mobilă a adus-o în ultimii zeci de ani în viețile
noastre – a reprezentat oportunitatea majoră de a intra în contact cu OPȚIUNILE existente în această lume.
Și așa am aflat, că există MULTIPLE OPȚIUNI pentru orice ființă umană.
În EXTERIOR – am aflat că se poate alege între foarte multe opțiuni.
Poți alege să mergi sau să nu mergi la școală (asta nu înseamnă să rămâi mai puțin educat, dimpotrivă!).
Poți alege să faci ”școală la domiciliu” (homeschooling) sau să mergi la școli liberale în care se încurajează
COLABORAREA copiilor de vârste diferite – și IMPLICAREA copiilor în alegerea direcției de educație.
Poți alege să nu accepți școlarizarea tip ”competiție” și ”dresaj” impusă de societatea dictatorială în care
trăim – și care intenționează obținerea de soldăței ascultători și să optezi pentru forme mult mai flexibile de
educație și învățare.
Poți alege să îți oferi timp în viața ta, în care să afli care sunt abilitățile pe care le ai și ce îți face plăcere să
faci, astfel încât munca, serviciul pe care ți-l ALEGI să-ți facă bine și ție, să-ți aducă bucurie, beneficiu
fizic, emoțional și mental, să-l faci ca pe o joacă și să te umple de energie.
Poți alege oamenii cu care să colaborezi, cu cei cu care să te întâlnești, în jurul cărora vrei să te afli, în orice
loc te-ai duce. Și poți alege să privești cu detașare atunci când incidental te afli în preajma unor persoane
sau situații negative.
Poți alege să fii diferit decât cei din jurul tău, poți alege să locuiești diferit decât majoritatea oamenilor, să
refuzi ofertele tip ”cutii” ale apartamentelor de bloc și să te orientezi spre Pământ și întoarcerea în Natură.
Poți alege să mănânci ce dorești, cum dorești, când dorești, poți alege să NU mănânci, dacă nu mai dorești
(o perioadă de timp). Poți alege ce să faci cu timpul pe care îl ai la dispoziție, cu corpul dat ție de Divin, cu
orice parte din energia din care ești compus.
Poți alege să trăiești în orice zonă geografică a acestui glob minunat și pretutindeni vei găsi oameni
minunați cu care să interacționezi și să colaborezi, dacă energia ta împrăștie Lumină și Iubire.
În INTERIOR – în trăirile sufletului și minții mele – am aflat că există INFINITE POSIBILITĂȚI.
Am descoperit că există o bogăție inestimabilă în tot ceea ce Sunt.
96

Că există o parte uimitoare și plină de resurse – că există o COMOARĂ pusă bine de Divinul care m-a
trimis pe PĂmânt – și despre care am uitat din momentul în care am ajuns în corp fizic.
Mi-am reamintit și continui să-mi reamintesc zi după zi – CINE SUNT CU ADEVĂRAT!
A fost foarte foarte dificil să trăiesc zeci de ani pe PĂmânt fără să știu CINE SUNT și CE CAUT EU PE
AICI!
Confuzia interioară a permis ca societatea să-mi impună REGULILE SALE și să-mi anuleze liberul arbitru
interior.
Pe măsură ce-mi reamintesc CINE SUNT – încep să re-așez, încetul cu încetul, paleta de posibile
interacțiune sociale cu ceilalți. Și să-mi reașez toate ALEGERILE – indiferent de nivel – pe alte
fundamente și în alte direcții
Procesul este TREPTAT.
Schimbările sunt mici, dar continue.
Mă umple de bucurie LIBERTATEA INTERIOARĂ dobândită la CUNOAȘTEREA FAPTULUI CĂ
EXISTĂ ATÂTEA POSIBILITĂȚI, ATÂTEA OPȚIUNI.
EXTERIOARE și INTERIOARE.
Din ”comoara interioară” a apărut BUNĂTATEA și BLÂNDEȚEA.
Care au existat mereu, ca și entități stinghere, ce mai apăreau când și când, mai ales în relația cu ceilalți,
niciodată în relația mea cu mine.
Și aici a început cea mai mare schimbare – odată cu modificarea energiei interioare.
TOTUL S-A SCHIMBAT DIN MOMENTUL ÎN CARE AM ÎNCEPUT SĂ MĂ PORT BINE CU
MINE.
SĂ ALEG SĂ MĂ INTRODUC ÎN PROGRAMUL MEU AGLOMERAT, CA ȘI PRIORITATE.
SĂ ALEG SĂ AM GRIJĂ DE CORPUL FIZIC.
SĂ ALEG SĂ AM GRIJĂ DE SUFLET, DE MINTE, DE SPIRIT.
PUTEREA PROPRIILOR DECIZII – cu LUAREA DCIZIILOR și SUSȚINEREA LOR (fără
răzgândire și regrete) a fost cel mai important DAR pe care l-am primit anul trecut în procesul de
detoxifiere – și care m-a însoțit la trecerea către 2015 – înspre noua ”direcție” – a BUNĂTĂȚII –
BLÂNDEȚEI și ABUNDENȚEI.
Vă transmit tuturor o vibrație de sprijin, susținere, perseverență și continuare a eforturilor DE A VĂ
PURTA BINE cu propriile persoane!
AVEȚI MULTE DE DESCOPERIT, FIECARE, DESPRE CÂT DE MINUNAȚI, DE LUMINOȘI,
DE FRUMOȘI ȘI DE SPECIALI SUNTEȚI CU TOȚII!
MĂ ÎNCLIN CU RESPECT ÎN FAȚA PERFECȚIUNII DIN INTERIORUL FIECĂRUIA DINTRE
CEI CARE A PRIMIT ACEST MESAJ!

SUNTEM MINUNAȚI, SUNTEM EXTRAORDINARI,


SUNTEM SPECIALI
Prea adesea, ne concentrăm atenția pe lucrurile pe care NU LE FACEM BINE, și neglijăm lucrurile pe care
le facem bine, sau nu le facem rău.
Logica minții spune că este nevoie să ne concentrăm pe ce nu facem bine, pentru a ne îmbunătăți
comportamentul.
Da, este logic acest lucru, dar nu este funcțional.
Vindecarea noastră, ca ființe energetice, dar și în corp fizic, va apare DOAR DACĂ NE VOM SIMȚI
BINE CU NOI ÎNȘINE.
Dacă ne vom complimenta zilnic pentru ceva ce facem bine – sau dacă nu găsim motive de acest fel, măcar
pentru ceva ce NU facem rău – atunci vom crește vibrația energiei din noi înșine la un nivel la care începe
să se producă spontan vindecarea, la toate nivelele.
Să ne complimentăm ZILNIC despre cât de speciali și frumoși suntem.
În fiecare zi când NU am făcut rău nimănui – nu am lovit pe nimeni – nu am cauzat suferința unei făpturi –
ne-am comportat foarte bine.
Să ne complimentăm!
97

În lume se petrec atâtea lucruri îngrozitoare – încât faptul de a ne comporta frumos cu cei din jurul nostru –
de a vorbi politicos și a interacționa prietenos cu oamenii pe care îi întâlnim – ne face să fim persoane
minunate!
Pentru că ALEGEM să manifestăm acea parte de BUNĂTATE din noi – față de ceilalți. Așa încât – este
important să ne simțim bine cu noi înșine.
Este de-a dreptul distractiv să ne complimentăm pentru fleacuri:
”Ce minunat am mers pe stradă, nu m-am împiedicat nici măcar o singură dată! De câte ori nu am căzut în
copilărie și iată, acum, merg singur în picioare!”
Multă lume consideră acțiunile zilnice, precum mersul sau mâncatul cu tacâmuri la masă – ceva de la sine
înțeles.
Dar atunci când am învățat aceste deprinderi, în copilărie, ne-am luptat luni bune să le stăpânim!
Sau alt compliment haios:
”Ce puternic am fost, să deschid ușa de la frigider dintr-o încercare!”
Pentru o persoană slăbită, chiar și acest efort este uneori imposibil.
Am dreptul să mă simt bine cu mine AȘA CUM SUNT, pentru că ceea ce fac, în mod spontan și natural,
este o contribuție la binele Planetei.
În prezența mea, copii sunt în siguranță.
În prezența mea, oamenii sunt sprijiniți.
În prezența mea, străinii se pot simți bine-veniți.
În prezența mea, cei singuri găsesc companie și ajutor.
Merit să mă simt extrem de împlinit de toată această contribuție.
Noua paradigmă a BUNĂTĂȚII – pe care o susținem, alături de Matt Kahn – este o paradigmă dincolo de
căutările spirituale.
Matt spune că atunci când ajungi să manifești bunătate față de tine însăți și față de cei din jur, când te simți
bine cu tine și nu ai nevoie să dovedești nimic nimănui, nu ai nevoie să-ți aperi punctele de vedere și nu te
simți atacat de opiniile altuia – în acel moment se produce rapid și spontan atât vindecarea fizică, la orice
nivel, cât și vindecarea ”spirituală”.
Vindecarea nu se face datorită căii spirituale urmate, datorită cărților citite, sau informațiilor adunate.
Câteodată, informațiile și cunoașterea sunt precum alcoolul.
Dacă iei prea mult odată – te amețești și a doua zi ești mahmur.
Alcoolul – mâncarea – și totul în lumea asta – se degustă cu doza – și se SAVUREAZĂ încetul cu încetul.
Nu vi s-a întâmplat adesea să citiți prea multe, să dobândiți prea multe informații dintr-un domeniu – până
să ajungeți să simțiți o senzație de ”greață” numai la auzul celei mai mici trimiteri la acel domeniu?
Mulți dintre cei mai ”înrăiți” cititori au perioade de timp în care pur și simplu nu mai pot deschide nici o
carte.
Pentru că deja au făcut o ”supra-doză” de expunere la cărți.
La fel se poate întâmpla cu expunerea la computer.
Sau cu orice altceva facem în MOD EXAGERAT DE MULT.
Moderația și echilibrul – precum și variația activităților – reprezintă sursa vindecării pentru cei mai mulți
dintre noi.
Când ne purtăm BINE cu noi înșine – nu ne mai facem rău cu ”supra-stimulări”.
Cu expuneri excesive la zgomote (în cluburi sau discoteci), la fum de țigară (în restaurante sau în vizite
sociale), la alcool și mâncare (în toate ocaziile sociale) – chiar și cu expuneri excesive la prea multe cursuri
de spiritualitate – și citit prea multe articole!!
CITIȚI MAI PUȚINE ȘI APLICAȚI MAI MULT.
FACEȚI-VĂ ZILNIC COMPLIMENTE și ridicați-vă vibrația interioară!
Lăudați comportamentul pozitiv sau lipsit de negativitate pe care l-ați adoptat în fiecare zi.
Și mulțumiți continuu tuturor celor care vă susțin!

BUNĂTATEA și BLÂNDEȚEA reprezintă INTENȚIILE noastre pentru anul 2015.


Să începem SĂ FIM BUNI ȘI BLÂNZI cu noi înșine.
Să ne tratăm cu bunătate corpul fizic, să-l hrănim cu mâncare ce-i va aduce energie, ce nu-i va produce
98

dureri sau disconfort și în același timp – să ne purtăm bine cu Mama Pământ și roadele sale – la care să nu
lăcomim și de care să nu abuzăm.
Să ne tratăm cu bunătate inima – să ne iubim emoțiile (să nu uităm că ORICE EMOȚIE PE CARE O
AVEM ESTE O ”ELIBERARE” A UNEI MEMORII CELULARE – ESTE O ”CURĂȚENIE” PE CARE
O FACE SUFLETUL NOSTRU!!).
Să lăsăm emoțiile să treacă, să nu ne agățăm de starea indusă de ele, să nu le interpretăm, să nu le ”învelim”
în povești și să umplem golul rămas la ”eliberarea reziduurilor emoționale” cu alte mizerii.
Să ne iubim că suntem atât de înțelepți încât să facem continuu procesul de curățenie interioară.
Să ne tratăm cu bunătate MINTEA, computerul care ni s-a implantat pentru a funcționa în Realitatea
zilnică. Să o folosim cu înțelepciune și să nu-i permitem să ne domine. Să o menținem ocupată cu activități
interesante (să învățăm o limbă străină sau un instrument muzical, de exemplu) – pentru a nu permite Mass
mediei să o umple cu ceea ce se dorește să se transmită.
TRATÂNDU-NE CU BUNĂTATE PE NOI ÎNȘINE – VOM ÎNVĂȚA SĂ-I TRATĂM CU
BUNĂTATE PE TOȚI DIN JURUL NOSTRU.
Matt Kahn spunea că spiritualitatea se învață în relațiile inter-umane.
Orice interacțiune ne învață lecții importante.
La magazin, pe stradă, în vizită sau la cursuri – orice interacțiune ne dă ocazia să ne exersăm
BUNĂTATEA, BLÂNDEȚEA, PREZENȚA, COMPASIUNEA și IUBIREA.
Aceasta înseamnă SPIRITUALITATEA MODERNĂ.
Nu Teorii.
Nu Cunoaștere complicată și Explicații interesante.
Ci Practică zilnică.
Și răspândire continuă a LUMINII care suntem cu toții.
Suntem speciali cu toții, suntem extraordinari, suntem minunați!
OAMENII SE TREZESC!
Comentariu de la Mihaela – cu privire la articolul despre ”Trezire”
Apropo de articolul tau cu trezirea din betie si de cum il tratam pe copilul interior, m-a izbit un comentariu
a lui Alphie Kohn! Cata dreptate are! Imi aduc aminte de atatea momente de lipsa de respect, de rabdare si
de consideratie fata de copil! Ei trebuie sa faca ce avem noi adultii nevoie sa faca si ne enervam cand se
misca prea incet, cand nu sunt atenti, cand nu vor sa mearga acolo unde vrem noi…
Nu în ultimul rând, reputatul psiholog american crede că o altă greşeală capitală pe care o fac dintotdeauna
părinţii este că nu-şi tratează copiii cu respect, chiar dacă au acest comportament fără să realizeze că îi
desconsideră fix pe cei pe care se presupune că îi iubesc necondiţionat şi pentru care ar face orice.
„Îi arătăm unui străin sau unui coleg mai mult respect, mai multă consideraţie decât copilului nostru. Ce se
întâmplă atunci când vezi un străin sau un coleg că se împiedică şi cade? Îl ajuţi să se ridice, îi scuturi
hainele, îl întrebi dacă a păţit ceva şi dacă are nevoie de ajutor. Nu ţi-ai permite să-i tragi una după ceafă,
să-i spui că este căscat şi că nu se uită pe unde merge, dar exact aşa reacţionează foarte mulţi părinţi în
privinţa copiilor lor“, a oferit Kohn un exemplu pentru a ilustra lipsa de respect de care vorbeşte.
Alta chestiune care m-a izbit recent, a fost o apreciere a lui Arsenie Boca:
“Postul este o luptă aspră cu însuşi trupul tău. Dacă birui, bine îţi va fi, iar dacă nu, să ştii că toate relele de
la stomac încep, iar relele sunt patimile. De aceea, postul are următorul rost: să curăţească trupul până acolo
încât să nu mai fie nici o piedică pentru suflet. Şi nu luptător nătâng, împotriva Duhului Sfânt. Căci fără
post trupul se face unealtă duhului rău. La sfârşitul veacului (şi pare că-i aproape) antihrist tot cu stomacul
va vădi pe oameni.”, spunea Arsenie Boca despre Postul Crăciunului.
De asemenea, el credea că “prin post, închisoarea de pe noi se face mai străvezie şi întru material curat va
veni Duhul lui Dumnezeu şi va avea pe ce să şadă şi El va săvârşi lucrarea. Iar lucrul pornirii e mântuirea
omului. Înţelegeţi dar, de ce cei trei – lumea, trupul şi diavolul – sunt vrăjmaşii mântuirii şi vrăjmaşii
postului. Nu postul ne mântuieşte, ci darul lui Dumnezeu. Nu osteneala ne mântuieşte, ci mila Tatălui. Dar
osteneală fă, că altfel nu vine Mila.”
99

Deci nu e fără semnificaţie că Iisus S-a născut într-un grajd. Faţă de sfinţenia Lui, lumea e un grajd, în care
oamenii au ajuns cu firea ca vitele. Iisus, chiar de la naşterea Sa, ne descoperă trista situaţie sufletească a
omului.
Nu m-am intrebat pana acum de ce povestea nasterii lui Isus a fost legata de grajd!
Imi place in special formularea
“prin post, închisoarea de pe noi se face mai străvezie şi întru material curat va veni Duhul lui Dumnezeu şi
va avea pe ce să şadă şi El va săvârşi lucrarea”
care exprima in limbajul bisericesc exact trezirea din betie!!!
—————————————————————————————————————

Mulțumesc pentru cuvintele de mai sus – MINUNATE REVELAȚII!


Când ne trezim, când începem să deschidem ochii, începem să pricepem că am avut dintotdeauna lângă
noi GHIZI, ÎNDRUMĂTORI și MAEȘTRII.
Care ne-au spus exact CE AVEM DE FĂCUT – doar că am ascultat (prin confuzia ”BEȚIEI”
EGOULUI) și n-am auzit nimic din ce ni s-a spus!
Matt Kahn, în ultima lui intervenție, spunea că este momentul să lăsăm LUPTA dintre EGO-uri la o parte.
Este momentul să reacționăm cu BUNĂTATE atunci când cineva ne abuzează.
Când cineva rostește cuvinte urâte, grele și de judecată la adresa noastră, ESTE MOMENTUL SĂ STĂM
ÎN LINIȘTE INTERIOARĂ, să privim CU COMPASIUNE copilul rănit (și foarte furios) care se
exprimă prin cealaltă persoană și SĂ-L LĂSĂM SĂ NE CRUCIFICE.
SĂ NE DISTRUGĂ cu ”agresiunea sa”.
TOT CE POATE DISTRUGE ÎN NOI ESTE DOAR EGO-UL.
Dacă ripostăm, dacă ne apărăm, TOT EGO-ul este cel care își apără integritatea.
EGO-UL SE TEME CEL MAI TARE DE DISTRUCȚIE.
DAR ODATĂ EGO-UL CRUCIFICAT – NU MAI RĂMÂNE DIN NOI DECÂT IUBIREA!

PENTRU CĂ IUBIREA NU POATE FI DISTRUSĂ DE NIMIC ȘI DE NIMENI.


IUBIREA (CARE SUNTEM) ESTE INDESTRUCTIBILĂ!
DOAR EGO-UL POATE FI CRUCIFICAT.
DAR DACĂ ACCEPTĂM ACEST LUCRU, FĂRĂ JUDECATĂ, FĂRĂ ÎMPOTRIVIRE, FĂRĂ
RIPOSTĂ (și acum înțeleg cu mult mai bine parabola biblică!) – DUPĂ CRUCIFICAREA EGO-ului –
urmează ÎNVIEREA în LUMINĂ!
ȘI din acel moment – NIMIC ȘI NIMENI nu va mai avea putere asupra noastră!
Când cineva ne abuzează, vorbește urât cu noi, ne tratează fără respect – încercați un exercițiu simplu.
Priviți persoana în ochi – cu liniște și calm și spuneți-i (la finalul ”diareei verbale” cu care vă împroașcă)
– MULȚUMESC! MULȚUMESC! MULȚUMESC!
Mulțumesc că mă ajuți să distrug închisoare care mă ține prizonier și să eliberez IUBIREA care sunt.
Mai ai insulte? Mai vreau!
Dacă dorești, te învăț eu cum să mă insulți ”eficient” (doar eu știu cel mai bine cum să-mi fac rău, am
exersat cu măiestrie acest lucru zeci de ani!). Îți mai dau eu ”muniție” dacă tu ți-ai terminat-o pe a ta!
Lovește-mă! Insultă-mă! Distruge-mă! Crucifică-mă! Eliberează-mă!
MULȚUMESC!
TRATAȚI-I CU BUNĂTATE pe cei care vă abuzează.
Amintiți-vă de comportamentul lui Iisus.
ACCEPTAȚI ȘI PRIMIȚI ”CRUCIFICAREA” prin intermediul copiilor răniți din inima celor cu care
ne confruntăm în fiecare zi.
Singurul ca va suferi va fi EGO-ul.
IUBIREA nu va fi atinsă – de nimic – IUBIREA ESTE LUMINĂ ȘI ESTE DIVIN.
Ea va fi ELIBERATĂ doar odată cu distrugerea EGO-ului
Pentru cel care vă abuzează, care își descarcă prea –plinul de furie, mânie și necazuri acumulate pe
dumneavoastră, care se așteaptă la o porție de frică și teroare, din partea dv (energie negativă de hrănire a
propriei lui furii), faptul că-i spuneți: ”MULȚUMESC” pentru abuz va fi cam înfricoșător!!
Și dacă abuzul este primit cu stare de IMPERSONALITATE și cu un ”MULȚUMESC”! este suficient să-l
TREZEASCĂ din beția EGO-ului în care a fost aruncat de propriile lui trăiri negative.
100

Pentru că în acel moment, orice persoană își va spune: ”Ce fac eu acum?”
ȘI SE VA TREZI.
Nici un om NU ESTE RĂU.
În fiecare om ESTE UN COPIL RĂNIT – ȘI RĂUTĂCIOS – PENTRU CĂ NU ȘTIE SĂ FIE ALTFEL!
ACCEPTÂND CRUCIFICAREA EGO-ULUI ȘI ACCEPTÂND ABUZURILE CELORLALȚI CU
BUNĂTATE – VĂ TREZIȚI ȘI-L AJUTAȚI ȘI PE CELĂLALT SĂ SE TREZEASCĂ!
Si să-l auzim din nou pe părintele Arsenie Boca:
”Nu este cale de mântuire, de ispășire a păcatelor, decât calea Crucii. Dacă ar fi fost alta, Dumnezeu ne-ar
fi arătat-o pe aceea. Prin Cruce, prin suferința unei răstigniri în viață se intră în Împărăția lui Dumnezeu. Și
se intră cu atât mai sigur, cu cât răbdăm o răstignire nedreaptă. Deci, cel ce vrea să se mântuiască n-are pe
nimeni de osândit pentru crucea pe care o duce. Cine s-a hotărât cu toată puterea sufletului său să vină la
Iisus, răstignirea-l așteaptă, dar acesta iubește din tot sufletul pe cei ce-l răstignesc. În necazuri se vede
iubirea omului de Dumnezeu și de oameni. În cuptorul suferințelor de tot felul se curățește sufletul omenesc
pentru Împărăția lui Dumnezeu. Și suferința smerește trufia omului și Îl face pe Dumnezeu prieten. Așa să
vă tâlcuiți crucea pe care o aveți fiecare de dus! În Cruce, Dumnezeu a ascuns o taină: taina mântuirii
fiecăruia. Vai de cel ce nu are o cruce de dus: acela n-are prin ce se mântui”
TOȚI ÎNDRUMĂTORII – DIN TOATE TIMPURILE – VORBESC DESPRE ACELAȘI LUCRU (în
cuvinte și expresii diferite).
Se spunea că în acești ani, de final de secol 20 și început de secol 21 – va reveni Hristos pe Pământ ”să ne
mântuiască!”.
Vestea cea bună este CĂ EL ESTE DEJA AICI (nu că ar fi plecat undeva, în ultimii 2000 de ani!).
Este aici în ÎNȚELEGEREA pe care începem să o avem cu privire la EVOLUȚIA noastră pe Pământ.
Dificultatea cea mai mare cu care ne confruntăm în prezent este să NE TREZIM din BEȚIA EGO-ului, în
care am fost aruncați de MATERIALISMUL și ÎMPĂMÂNTAREA în corp fizic – ale cărui reguli de
funcționare am început abia acum, după câteva mii de ani de folosire, să le cunoaștem mai bine!
Am avut întotdeauna GHIDARE, am avut mereu la îndemână ÎNDRUMARE și ÎNDRUMĂTORI.
Nu le-am văzut până în prezent.
SUNTEM NIȘTE MILIONARI CARE AM STAT PE COMORI și am uitat că stăm pe ele!
NE TREZIM!
INCEPEM SĂ ÎNȚELEGEM – fiecare dintre noi, câte puțin. Iar ÎMPREUNĂ, deja avem o imagine de
ansamblu!

TREZIREA
Am audiat recent ultima transmisie a lui Matt Kahn, misticul modern care răstoarnă complet
”spiritualitatea” așa cum o știam.
https://www.youtube.com/watch?v=9CYS6nbtdMY&feature=em-subs_digest
Și am primit câteva mesaje care m-au ”atins” în profunzime.
Unul dintre ele mi se aplica în mod special:
Trezirea din EGO este precum deșteptarea dintr-o beție ”spirituală”.
Când trăiești în EGO este ca și cum ai fi energetic BEAT!
TREZIREA ESTE CA O SOBRIETATE SPIRITUALĂ!
Și am avut o altă constatare care m-a zguduit: AM FOST ”BEATĂ” peste 40 DE ANI!
Am trăit într-o stare de ceață și confuzie mentală, în care mi-am făcut rău continuu, m-am purtat urât cu
mine însămi (și îngrozitor cu ”copilul meu interior”) și bineînțeles, m-am purtat nu foarte bine cu toți cei
din jurul meu.
Chiar și pentru faptul că le-am transmis, inconștient, energia mea de nemulțumire, morocăneală, iritare,
neplăcere, insatisfacție, neîmplinire etc etc – și tot am contribuit zilnic la stare de vibrație joasă a tuturor
celor din jurul meu și a celor cu care m-am întâlnit zilnic.
M-am purtat atât de urât cu ”copilul meu interior” și i-am ținut atâtea discursuri moralizatoare – de l-am
făcut să se închidă, să nu mai discute deloc cu mine, să stea posomorât într-un colț și să mă lase în pace.
Exact cum făceam și eu, în copilăria mea, când tata venea beat acasă și începea să-mi țină ”morală”! Știam
101

că dacă ripostez, pot să o încasez sau ”morala” lui continua timp îndelungat. Dacă tăceam din gură și-l
lăsam ”să-și facă numărul”, se termina mai repede și se ducea la culcare!

AM PROCEDAT ÎN ACELAȘI MOD CU COPILUL MEU INTERIOR.


Care s-a comportat EXACT cum făcusem și eu în copilărie.
A TĂCUT și a dispărut.
Am uitat că există!
În diferitele ateliere și întâlniri de spiritualitate – am tot încercat diferite tehnici și procedee de relaxare,
meditație, creșterea vibrației, conectarea copilului interior – etc etc.
Și de fiecare dată, reacția interioară era una tip: ”Da! Da! Bine! Bine!” – și nimic nu se întâmpla, nimic nu
se schimba.
Pentru că toate discursurile, toate tehnicile, toate ”afirmațiile pozitive” și toate ”re-programările optimiste”
– erau doar PRESIUNI UNILATERALE DE LA ADULT LA COPIL – de la un adult care ”știa el mai
bine”, la copilul ”tâmpit și necunoscător”, care trebuie ”educat” și căruia trebuia ”să-i bag mintea în cap!”.
Iar copilul interior, deja sătul de comunicarea unilaterală adult copil – și plin de resentimente pentru că a
fost atâta timp neglijat și tratat ”de sus” – răspundea doar în lehamite ”Bine! Bine!”
Cei care aveți copii știți exact cum răspund cei mici după ce le faceți o ”morală” tip adult, în care încercați
să le explicați, în multe multe cuvinte – ”de ce nu este bine și sănătos să mănânce ciocolată!”.
Politicoși, cei mici vă vor asculta (că nu vor să vă supere, nu vor să vă piardă iubirea, și mai ales, nu vor să
fie prelungită ”morala”!), desigur că nu vă vor auzi!
Și cum veți termina ce aveți de spus – vor da fuga la bunicii lor și vor face rost de cât mai multă ciocolată
cu putință – ca să vă arate care este, de fapt, POZIȚIA LOR cu privire la subiectul discuției!
Așa face și copilul nostru interior, SINELE NOSTRU înalt, INOCENȚA noastră primordială,
energia ÎNGEREASCĂ cu care am venit pe Pământ!
Când nu-l ascultăm, foarte preocupați să-i facem morală și să-i băgăm cu forța în cap idei ”sănătoase” (nu
este bine să mănânci prea mult, nu este bine să lucrezi prea mult, ar trebui să faci mai multă mișcare, ar fi
bine să nu te mai uiți atât la televizor, sau să stai atât de mult la calculator etc etc) – el ”RIPOSTEAZĂ”
împingându-ne EXACT către comportamentele pe care dorim ”să le schimbăm” sau ”să le evităm”!
Și ați observat când se întâmplă acest lucru cel mai des?
Atunci când suntem foarte foarte obosiți, și MINTEA RAȚIONALĂ (adultul exterior) nu mai funcționează
prea bine.
Atunci, energia COPILULUI interior preia frânele – și NU NE MAI PUTEM OPRI DIN MÂNCAT
DULCIURI, DIN UITAT LA TELEVIZOR, DIN JUCAT LA CALCULATOR și din multe alte
comportamente ”indezirabile”!
Cu cât ne vom trata pe noi înșine mai lipsit de BLÂNDEȚE și BUNĂTATE, cu cât ne vom purta mai urât
și mai lipsit de considerație cu copilul nostru interior, considerându-l un idiot ce trebuie fie ignorat, fie
învățat CU FORȚA ce este bine și ce este rău – cu atât el devine mai răutăcios și comportamentele auto-
agresive devin mai greu de controlat și de evitat!
Iar primele tentative de ”A FACE PACE” cu copilul interior – se lovesc de multe împotriviri din partea
acestuia.
După ani de abuzuri și comportamente necorespunzătoare, când începi să te porți frumos cu el, copilul
interior spune:
”Cu mine vorbești? Ești sigur?”
Și este foarte neîncrezător în propriile tale tentative de pace.
Un discurs util pentru re-apropierea de propria ta INOCENȚĂ INTERIOARĂ ar fi ceva de genul:
”Copilule interior –am fost BEAT ÎN EGO peste 40 de ani – MA POȚI AJUTA, TU, COPILULE
INTERIOR (SĂMÂNȚA SINELUI MEU ÎNALT) să mă înveți CUM SĂ TE IUBESC? Pentru că eu
habar nu am cum să te iubesc, cum să mă iubesc, cum să mă port frumos cu mine!
Poți să mă ierți pentru toată perioada cât te-am tratat necorespunzător și să-mi acorzi încă o șansă de a
putea comunica din nou cu tine – învățându-mă tot ceea ce eu nu am reușit să învăț în lume?
Dacă mă ajuți să te iubesc – atunci putem împreună să comunicăm și să ne învățăm reciproc cum să ne
facem viața mai frumoasă. ”
Vorbind deschis și invitând copilul interior să participe la procesul tău de ”trezire” din EGO, din beția
lui ”EU! EU! EU! MIE! MIE! MIE!” – INVIȚI INOCENȚA ÎN VIAȚA TA – inviți
vibrația ÎNGERULUI care ai fost la venirea pe Pământ să redevină o parte din realitatea ta zilnică!
Înveți să iei decizii din iubire și inocență – pentru că orice decizie vei fi nevoit să iei, în orice fel de
102

circumstanță, dacă o vei face prin filtrul BUNĂTĂȚII, BLÂNDEȚEI și IUBIRII de sine – va duce exact
la rezultatele de care ai nevoie în viața ta.
TOȚI SUNTEM ÎNGERI, trimiși pe pământ să învățăm și să ne amintim VIBRAȚIA CERULUI în timp
ce ne aflăm în CORP FIZIC.
Toți uităm acest lucru, în primii ani de viață și ne afundăm într-o BEȚIE A EGO-ULUI continuă –
susținută de întregul social din jurul nostru.
Dacă te uiți în jur, la jocurile jucate de adulți (priviți doar o întâlnire de politicieni – o oră de școală la liceu
sau în Facultate sau o consultație medicală) – realizezi că BEȚIA EGO-ului este ADEVĂRATA
BOALĂ de care suferă omenirea.

TREZIREA din BEȚIA EGO-ului este șocantă!


Ai nevoie o perioadă de timp să-ți ceri scuze tuturor celor pe care i-ai tulburat și necăjit în inconștiența
BEȚIEI TALE.
Și ai nevoie de o perioadă de timp să-ți revii din mahmureală (și să reziști tentației reînceperii beției – doar
pentru oprirea ”stării de rău” pe care o presupune mahmureala!).
Apoi ai nevoie de și mai mult timp să începi să repari ce ai stricat cât erai ”BEAT” și INCONȘTIENT.
Și abia după aceea, poți începe să lucrezi CONSTRUCTIV, pozitiv și să DĂRUIEȘTI celorlalți
DARURILE cu care ai venit înzestrat de CREATOR.
FIȚI BLÂNZI ȘI BUNI cu voi înșivă și dacă aveți șansa de a vă fi trezit – AVEȚI RĂBDARE SĂ
PARCURGEȚI PE ÎNDELETE TOATE ETAPELE!
Dacă nu ați înțeles nimic din acest articol, dar totuși l-ați citit – vă mulțumesc pentru efort și mă bucur că
propriul vostru copil interior a primit un mesaj că cineva ȘTIE de prezența lui și NU A FOST UITAT!
RĂBDARE!
Fiecare din voi va trece prin procesul de TREZIRE DIN EGO!
ESTE INEVITABIL – energia vremurilor îl indică drept drumul care urmează!
Sa faceți pace cu voi înșivă – este SINGURA MODALITATE POSIBILĂ DE RIDICARE A VIBRAȚIEI
ENERGIEI CARE SUNTEȚI!
TREZIREA DIN BEȚIA EGO-ului, ”pacea” cu copilul interior și colaborarea cu acesta în jocul vieții –
reprezintă pași importanți în EVOLUȚIA UMANITĂȚII din noi.
CU BLÂNDEȚE, AMABILITATE ȘI BUNĂTATE – vă spun ”BUNĂ DIMINEAȚA” și ”Să aveți o
călătorie interesantă!”

PRACTICA “BUNĂTĂȚII”
Am stiut dintotdeauna că trăsăturile unei persoane Ințelepte, care a depășit vârsta ”copilăriei” omenești
(indiferent de vârsta biologică, care nu este relevantă) – sunt reprezentate de BUNĂTATE,
COMPASIUNE, IUBIRE și COMPORTAMENT frumos (amabilitate) – atât cu sine, cât și cu cei din
jur.
BUNĂTATEA a reprezentat pentru mine ”măsura” după care i-am ”măsurat” (inconștient) pe toți cei pe
care i-am întâlnit (și după care m-am evaluat în continuu pe mine).
Lipsa bunătății în comportament – m-a făcut să mă îndepărtez de mulți oameni din viața mea – fără să mă
gândesc prea mult de ce am făcut-o.
Mulți dintre foștii mei profesori, sau maeștrii pe calea spirituală – au fost oamenii extrem de inteligenți,
cultivați, erudiți și mai ales, foarte experimentați. Dar de multe ori, lipsiți de BUNĂTATE în relațiile cu cei
din jur sau cu sine.
Profesorul meu de macrobiotică, cel care mi-a deschis ochii cu privire la alegerile alimentare greșite ale
oamenilor – era o persoană fascinantă, un vorbitor și lector care te ținea nemișcat, ore întregi, cu toată
cunoașterea și elocvența sa – dar NU ERA UN OM BUN. Nu se trata cu bunătate pe sine (își forța și
biciuia corpul fizic, sau limitele sale energetice) și mai ales, nu-i trata cu bunătate pe cei din jur.
La fel și prima mea profesoară mea de homeopatie, una dintre cele mai bune și inteligente doctorițe pe care
le-am întâlnit în viața mea, cunoscătoare de multe limbi străine, o persoană umblată în lume și cunoscătoare
a multor detalii ale vieții civilizate.
Dar NU O PERSOANĂ BUNĂ. Ci una plină de prejudecăți la adresa oamenilor și mai ales, o persoană
care discrimina continuu: ”acela merită / celălalt nu merită”.
103

Indiferent cât de multe mi-a oferit o circumstanță sau o anumită persoană, dacă nu regăseam ”bunătate” ca
valoare sau ca reper, mai devreme sau mai târziu, am plecat și am lăsat circumstanța / persoana respectivă
(după ce stăteam destul de mult acolo, pentru a-mi învăța și înțelege lecția).
Și când plecam, NU MĂ MAI UITAM ÎN URMĂ (mă comportam la fel de lipsită de bunătate, cum se
comportau toți ceilalți din jurul meu).
Abia târziu am înțeles ”tiparele de comportament” pe care le-am identificat și regăsit repetat în viața mea.
Am înțeles cum m-am obișnuit, din copilărie și până târziu în viața mea de adult – să accept să stau lângă
adulți LIPSIȚI DE BUNĂTATE (în relațiile cu ei înșiși sau cu cei din jur).
M-am obișnuit SĂ MĂ TRATEZ FĂRĂ BUNĂTATE – și să-i accept pe ceilalți care făceau același lucru
cu mine (și cu ei înșiși).
Chiar mi se părea CIUDAT sau NEOBIȘNUIT să fiu tratată cu COMPASIUNE, cu BUNĂTATE sau cu
IUBIRE de către cei din jur – pentru că eu NU ȘTIAM SĂ MĂ TRATEZ ÎN acest fel și nu eram obișnuită
să primesc acest lucru de la ceilalți.
Priveam cu suspiciune pe oricine mă lăuda sau îmi făcea un compliment (deși în adâncul sufletului,
așteptam cu aviditate o laudă sau un compliment!). Și mi se părea ”normal” să fiu certată, mustrată,
atenționată și să mi se spună zilnic cât sunt de neîndemânatică, de necunoscătoare și de proastă / rea.
Și mult timp am considerat ”normal” ca cei mai ”importanți” oameni (profesorii, maeștrii, ghizii mei
spirituali) să se comporte ”sever”/lipsit de bunătate față de mine.
Și am acceptat de multe ori să fiu abuzată (în toate formele – energetic, verbal, chiar și material sau fizic)
de către ceilalți – cu multă lipsă de compasiune și bunătate – fără să protestez sau să ripostez.
Mi s-a părut ”normal” ca severitatea (și abuzul) – să fie COMPORTAMENTUL ACCEPTABIL – iar
”bunătatea” să fie doar o ”ciudățenie” din cărțile cu povești.
Deși undeva, în adâncul sufletului meu, am știut dintotdeauna că semnul unei ființe MATURE cu adevărat
o constituie comportamentul cu bunătate, compasiune, iubire – față de sine și de ceilalți.
Doar în momentul în care energia mea interioară s-a schimbat, și EU AM ÎNCEPUT să mă comport cu
bunătate față de mine – să-mi aloc timp în programul meu aglomerat = timp pentru odihnă, timp pentru
relaxare, timp pentru gândire și timp pentru a-mi da seama CE MI SE ÎNTÂMPLĂ, de fapt, abia atunci și
ceilalți au început să se comporte cu BUNĂTATE față de mine.
Schimbându-mi vibrația – am atras alți oameni în preajma mea, care corespundeau acelei vibrații. Și în
același timp, am determinat ca oamenii care erau dintotdeauna în jurul meu să manifeste și ei ACEEAȘI
vibrație, în rezonanță cu cea cu care mă tratam eu!
AM SCHIMBAT COMPORTAMENTUL CELORLALȚI FAȚĂ DE MINE, DUPĂ CE AM
REUȘIT SĂ SCHIMB CEVA ÎN MINE!
Când te comporți cu bunătate față de tine, nu te mai abuzezi – la nici un nivel. Nu te mai auto-sabotezi și nu
te mai complaci în comportamente care îți distrug corpul fizic, de dragul ”integrării” în standardele impuse
de alții.
Când ești bun cu tine, nu te mai auto-agresezi cu gânduri de judecată, la adresa celorllați, și implic și la
adresa ta.
Când te comporți cu bunătate față de propria minte, de suflet și de emoțiile / sentimentele incercate –
IUBEȘTI fiecare experiență trăită și accepți fiecare lecție predată de Univers.
Când ești bun cu tine, te comporți EGAL cu toți cei din jur, nu-ți mai oglindești /modelezi atitudinea,
cuvintele și energia după interlocutor.
Bunătatea reprezintă energia caracteristică a unei PERSOANE ADULTE – care a depășit orgoliile copilului
mic și ale adolescentului și a acceptat responsabilitatea deplină a propriului destin.
Și exact atunci când cineva se poartă urât cu tine – și tu CONTINUI SĂ-I OFERI BUNĂTATE (deși
comportamentul lui ”cere” opusul bunătății) tu manifești înțelegerea adultului responsabil – care ȘTIE CĂ
UN COPIL RĂNIT – CE SE POARTĂ RĂUTĂCIOS CU CEI DIN JUR – PENTRU CĂ SUFERĂ
PE INTERIOR – ARE NEVOIE MAI MULTĂ DE IUBIRE, COMPASIUNE ȘI BUNĂTATE decât
oricine altcineva.
Am din ce în ce mai multă COMPASIUNE față de toți cei care se poartă lipsiți de BUNĂTĂTATE, cu ei
sau cu cei din jurul lor.
Justificându-și în fel și chip alegerile și ”explicând” în cuvinte ”lumești” propriile decizii.
104

Încă exersez manifestarea BUNĂTĂȚII în circumstanțe dificile (pentru că, acel copil rănit din interiorul
meu, care nu și-a vindecat complet rănile, dorește uneori să scoată lopățica și grebla și să le dea cu ele în
cap celor care îl rănesc!).
Consider o mare victorie și un mare succes fiecare circumstanță dificilă personală în care nu îmi mai dau
singură în cap cu lopățica sau grebla și nu-mi mai torn nisip în cap. Contul meu emoțional foarte negativ
(un fel de ”cont bancar” interior) – a devenit mai puțin negativ și chiar se apropie de echilibru = nivelul
zero – după multele ”depuneri” de fapte amabile și de tratament cu bunătate al propriei persoane – în toate
circumstanțele de greșeli și gafe zilnice.
Mai am puțin și intru cu contul pe ”pozitiv” și voi continua ”depunerile” în acest cont, până când îmi voi
face o rezervă consistentă de emoții pozitive la adresa mea proprie.
Cu fiecare COMPLIMENT și LAUDĂ pe care mi le aduc, cu atât mai mult cresc trăirea ”practică” a
BUNĂTĂȚII față de mine însămi.
La început este mai greu, pentru că un cont foarte negativ – nu se ”pozitivează” peste noapte. Ca atunci
când ai o datorie imensă, și chiar dacă mai achiți din ea, tot datorie rămâne, dar ceva mai mică.
Îți trebuie TIMP să achiți o datorie uriașă.
Și apoi, și mai mult TIMP, să faci economii – și să ai ceva ”pus deoparte”.
La fel și în ”practica BUNĂTĂȚII”.
Îți ia timp să devină ”NORMALUL” vieții, după ce zeci de ani ai trăit ca ”normal” LIPSA BUNĂTĂȚII.
Cineva spunea că tehnica ”gândirii pozitive” NU FUNCȚIONEAZĂ – că mulți o încearcă și rapid, o
abandonează.
Și din propria mea experiență, vin cu un mesaj de încurajare pentru toți:
FUNCȚIONEAZĂ!
ESTE DOAR NEVOIE DE TIMP!
RĂBDAREA ȘI PERSEVERENȚA sunt două virtuți importante în PRACTICA BUNĂTĂȚII (ca în
orice altă ”aplicație practică”).
SUCCES TUTUROR celor care caută drumul către STAREA DE BINE INTERIOARĂ!

IGNORANȚA SAU STÂND PE COMORI ȘI


PLÂNGÂNDU-TE DE SĂRĂCIE
Această sintagmă îmi tot vine în minte în repetate rânduri – de când am schimbat ”direcția” de investiție a
energiei din viața mea.
Schimbarea alimentației din viața noastră a indus o schimbare fundamentală în multe dintre obiceiurile,
relațiile și activitățile noastre. În ultimii ani, una dintre activitățile cele mai ”interesante” a devenit
vizitarea piețelor agro-alimentare, cu cât mai rudimentare și mai rurale, cu atât mai bine – indiferent că sunt
cele din țară sau cele din alte țări.
Chiar și călătoriile noastre „turistice” au mereu în vedere să se petreacă în locuri în care putem avea acces
la piețe de desfacere ale produselor proaspete (fructe și legume crude, în special).
Îmi place foarte tare atmosfera dintr-o piață – multitudinea produselor – mirosurilor – zgomotelor –
interacțiunea cu oamenii – mi se pare mult mai interesant și distractiv decât într-un ”parc de distracție” –
iar la final, te alegi și cu ingrediente foarte gustoase (și sănătoase) pentru câteva mese bune!
Și pentru că în ultimul timp MĂ OBSERV foarte îndeaproape și-mi evaluez reacțiile și răspunsurile la
”provocările” exterioare, fac același lucru și cu cei din jur – pe care doar încerc să-i observ, nu să-i mai și
judec (un obicei mult cultivat în școală, și pe care am nevoie să-l dezactivez – dar încă merge greu!).
Și observând oamenii din piețe, oamenii care vând fructe și legume, interacționând cu ei în diferite
circumstanțe (inclusiv în propriile lor livezi sau ferme) am ”văzut” ceea ce mulți dintre ei nu ”văd” – cum
stau cu toții ”pe comori” și se plâng de sărăcie, în mod continuu!
Dintre toți ”piețarii” pe care i-am întâlnit și dintre toți fermierii și agricultorii – producătorii și vânzătorii
de fructe se ”plâng” cel mai tare dintre toți de ”cât de grea este viața”, cât de ”prost” merg vânzările, cum
se strică marfa și cum își pierd ei banii și energia.
Iar acest ”refren” l-am auzit nu numai în România, ci și în Turcia, în Bulgaria, în Germania și mai departe,
în țări din Asia sau din America.
105

Într-o zi însorită și foarte călduroasă, ne-am oprit să bem o nucă de cocos la un stand, pe marginea
drumului, într-o țară asiatică.
Am apucat nuca de cocos uriașă, în care vânzătorul mi-a strecurat un pai, prin căpăcelul făcut deasupra – și
am savurat lichidul dulce răcoritor și cremos hrănitor, în același timp.
Am simțit că efectiv ”fac o perfuzie” cu viață și sănătate, consumând acea nucă de cocos (și însetată fiind).
Vânzătorul s-a uitat placid la fața mea extatică – și a început să bea apă dintr-o sticlă de plastic!
De câte ori am posibilitatea să dau peste nuci de cocos într-o țară asiatică, nu mă ating de apa îmbuteliată.
Folosesc ”apa de cocos”, ”apa vie”, pe post de ”sursa de rehidratare” în zilele prea călduroase de la
tropice.
În schimb, nu am văzut NICIODATĂ vânzătorii de la standul de nuci de cocos consumându-și propria
marfă. NICIODATĂ.
La fel, la toate tarabele de fructe.
Oamenii vând TOATE fructele și ei mănâncă prăjeli, orez cu carne sau diferite alte ”bunătăți”.
La tarabele cu fructe de pe varianta din Constanța, am încercat să vorbim cu cei de la care cumpărăm
regulat lăzi cu pere ori mere, sau lăzi cu portocale, mandarine și struguri.
VÂNZĂTORII nu consumă din propria marfă!
Și se uită ciudat la noi când îi chestionăm despre acest subiect și încercăm să le sugerăm că le-ar fi mult
mai bine dacă ar introduce în alimentație produsele pe care le au ”sub nas” ZILNIC.
Am văzut vânzătorii de la pere cum mâncau pâine uscată (aproape mucegăită) și se plângeau de dureri de
burtă sau spate (și stau în frig atâta timp!).
Am văzut vânzătorii de la portocale și mandarine cum mâncau pizza sau shaworma adusă la pachet, sau
cum beau bere și consumau alune și chipsuri. Una dintre vânzătoarele de la mandarine ne-a spus cum a
făcut suc din mandarine pentru prima dată de când lucra acolo, pentru că i-am spus că poate fi un remediu
bun pentru răceala care nu-i mai trecea!
OAMENII CARE STAU PE COMORI – ȘI NU AU HABAR DE EXISTENȚA LOR!
Pentru cei mai mulți dintre vânzători MARFA ESTE MARFĂ. Iar FRUCTELE sunt pentru cei mai mulți
doar o altă ”marfă”, în plus și foarte perisabilă și delicată.
De aceea, mare parte din comerț este LIPSIT DE SUFLET, lipsit de implicarea personală și acest lucru SE
SIMTE și SE TRANSMITE ÎN PRODUSE.
De aceea, mulți oameni NU VOR AVEA NICIODATA SUCCES ca și comercianți, deși toți visează ”să
facă bani”.
Vânzătorii și producătorii de fructe sunt niște oameni FOARTE BOGAȚI.
Dacă ar consuma zilnic măcar o mică cantitate din marfa pe care o comercializează – ar înțelege
ACEASTĂ BOGĂȚIE și modul lor de gândire și percepția lor S-AR SCHIMBA ATÂT DE MULT încât
întreaga lor viață se va schimba!
Câți dintre noi nu suntem EXACT PRECUM ACEȘTI OAMENI?
Stăm pe comori – și habar nu avem că o facem.
Deținem resurse inestimabile de cunoaștere, de înțelepciune, de îndrumare PENTRU ALȚII – dar nu
suntem în stare să le accesăm – și ne plângem tuturor ”ce săraci suntem” și ”În ce mari lipsuri” trăim!
Paulo Coehlo în cartea sa ”Alchimistul” – dezvoltă exact această metaforă: a celui plecat de acasă să
descopere în lumea largă COMOARA, și a descoperirii, către finalul unei complicate și pline călătorii, a
faptului că dintotdeauna COMOARA s-a aflat acasă la el!
Doar că această CĂLĂTORIE i-a deschis ochii să o poată vedea!
V-aș încuraja să folosiți DARURILE NATURII – fructele și legumele proaspete – drept instrumente
pentru ”DESCHIS OCHII” și părți importante ale ”călătoriei” de descoperire a stării de bine a corpului.
Și poate că, treptat, încetul cu încetul, fiecare dintre voi va reuși să DESCHIDĂ OCHII și să
vadă COMOARA ce a existat dintotdeauna ”sub nasul lui”, în casa lui, în corpul lui sau în mintea lui.
Și atunci, să o împărtășească cu ceilalți, dar beneficiind în același timp de ea!
NU POȚI SĂ DĂRUIEȘTI DACĂ TU NU AI!
OAMENII DĂRUIESC DIN PREA-PLIN, NU DIN PUȚINUL CARE ABIA LE AJUNGE!
ABUNDENȚA ESTE SURSA DĂRUIRII!
ABIA ATUNCI DĂRUIREA VINE DIN INIMĂ – CU INIMĂ ȘI FĂRĂ NICI O REȚINERE!
Ar fi o minune să vedem fiecare vânzător de fructe mâncând extatic din propriile produse, în timp ce le
împachetează pentru ceilalți!
Legăturile dintre noi ar fi complet diferite, în aceste circumstanțe!
106

Înlocuind IGNORANȚA cu o CUNOAȘTERE DOBÂNDITĂ PRIN EXPERIENȚE PERSONALE și


o trăire CU OCHII DESCHIȘI – vom descoperi CÂTE BOGĂȚII NEBĂNUITE AVEM FIECARE
DINTRE NOI!
ȘI CÂT DE ABUNDENTĂ ESTE VIAȚA NOASTRĂ!

MAGIA ESTE “NORMALUL” VIETII


SUNTEM ”GHIDAȚI” ÎN PERMANENȚĂ.
Ce bine ar fi dacă și am vedea continuu acest lucru!
Am citit un mic material de la ForYou, care m-a impresionat mult – despre faptul că ”nu există
coincidențe”. Este vorba despre câteva mici istorisiri ale supraviețuitorilor atacului terorist din America, din
11 septembrie.
Toți acei oameni au rămas în viață datorită unor ”fleacuri” apărute în viața lor, în acel moment (unul n-a
auzit ceasul deșteptător și a întârziat la serviciu, altul a pierdut autobuzul, altul s-a pătat pe haine cu micul
dejun și a trebuit să piardă timpul să se schimbe, altul pur și simplu și-a pus pantofi noi, care l-au bătut și s-
a oprit la o farmacie să-și cumpere plasturi – și să și-i pună!).
Acest ultim exemplu ar putea să sune chiar ”hilar” dacă l-am intitula ”salvat de bășicile făcute de pantofii
cei noi”.
Destinul nostru este ”tricotat” în moduri foarte misterioase de Creatorul Jocului în care suntem cu toții
participanți!
Exact lucrurile care ne ”enervează” mai tare, ne deranjează mai mult, ne crează disconfort și reactivitate
internă – tocmai acelea se pot dovedi indicii esențiale către oportunități neștiute.
La scurt timp (câteva ore!) după ce am citit materialul de la ForYou, Universul mi-a ”predat” o lecție
”practică” – pentru a putea ”aprofunda” teoria pe care tocmai ce mi-o trimisese (”s-a prins” de mult
Doamne Doamne că sunt o tocilară bine dresată, care lasă ca tot ceea ce citește și aude să-i intre pe o
ureche și să-i iasă pe cealaltă). Așa că mi-a trimis un ”exercițiu practic”, să nu care cumva să uit LECȚIA.
Am vizitat un oraș în străinătate, pe care îl cunoșteam de vreo 3 ani și am dorit să ajungem într-o anumită
zonă (la un stand de fructe renumite!).
Așa că am luat metroul și am coborât la stația terminală. Am ales să ieșim din Metrou pe o anumită ieșire
(erau disponibile vreo 4), pentru că ne aminteam că se afla cel mai aproape de drumul ce urma să-l
parcurgem până la standul de fructe.
Când am coborât din stație – am descoperit că ”am greșit” ieșirea de Metrou – și că nu mai cunoșteam
împrejurimile, pentru că se extinsese un șantier de lucru și acoperise drumurile cunoscute de noi. Atunci,
am luat-o de-a lungul gardurilor de protecție și am încercat să mergem tot pe drumul cunoscut. Și la un
moment dat, ne-am trezit într-o înfundătură.
Am deviat puțin și am continuat tot de-a lungul gardurilor șantierului, tot pe drumul cunoscut – și ne-am
trezit în mijlocul unui trafic infernal, imposibil de înaintat. Altă înfundătură.
Așa că am fost nevoiți să ne întoarcem de unde am plecat, și să descoperim ”UN DRUM NOU” – care s-a
dovedit până la urmă FOARTE APROAPE de gura de metrou pe unde ieșisem (care a fost ”corectă”,
totuși), dar și MAI APROAPE de destinația noastră dorită – standul de fructe.
Cu alte cuvinte – NOUL DRUM GĂSIT A FOST MULT MAI SCURT, mai plăcut și mai eficient decât
vechiul drum, pe care îl știam și-l bătusem de nenumărate ori în dățile anterioare.
Dacă nu ne-ar fi fost închis accesul la vechiul drum și în ciuda încăpățânării noastre de a-l urma (deși era
evident că era închis), nu am fi găsit NOUL DRUM – mult mai ușor și mai bun. Care fusese disponibil,
evident, dintotdeauna, dar pe care nu-l luasem până atunci în considerare – întrucât eram prea
”OBIȘNUIȚI” și familiarizați cu drumul cel vechi.
METAFORA M-A IZBIT ”ÎN MOALELE CAPULUI”. Și am zâmbit în Sus, așa cum fac din ce în ce
mai des, în ultimul timp ”IAR TE-AI JUCAT CU MINE AZI!”
Așa facem cu TOTUL ÎN VIAȚĂ.
Mergem pe ”drumuri bătătorite” – indiferent cât sunt de inconfortabile și chinuite, DOAR PENTRU CĂ
SUNT FAMILIARE.
Stăm în RELAȚII INCONFORTABILE, acceptăm LOCUINȚE NECONFORTABILE, mergem
la SERVICII INCONFORTABILE, etc DOAR pentru că SUNTEM OBȘINUIȚI CU
107

DISCONFORTUL!
Consumăm alimente care ne fac rău imediat după ce le mâncăm (și SIMȚIM asta) – DOAR pentru că ne-
am obișnuit cu ele (și nu TOATĂ LUMEA FACE LA FEL? De ce i-ar trece cuiva prin cap să schimbe
ceva?)
NE OBIȘNUIM ATÂT DE TARE CU DISCONFORTUL – că nici nu mai putem CONCEPE măcar o
secundă că am putea găsi O ALTĂ VARIANTĂ, cu mai puțin / sau deloc DISCONFORT.
Acesta este BLOCAJUL în care se găsesc MENTAL și EMOȚIONAL majoritatea oamenilor.
Mi-am învățat bine lecția ”practică” pe care mi-a dat-o Creatorul (am zâmbit către Sus și mi-am imaginat
cum s-a amuzat teribil urmărindu-ne eforturile de a ”corecta” circumstanțele PERFECTE create de el să
găsim acel DRUM EFICIENT).
DACĂ NE-AM FI OPRIT PUȚIN (și nu ne-am fi grăbit – prinși în dialogul nostru mental continuu)
– AM FI ANALIZAT CU DETAȘARE ȘI CALM SITUAȚIA – ne-am fi uitat cu răbdare în jur – nu mai
mult de 1 minut – NE-AR FI SĂRIT ÎN OCHI IMEDIAT SOLUȚIA EVIDENTĂ. Care era acolo
CONTINUU.
Dar ”orbiți” precum caii de cursă de ”varianta cunoscută” de poveste – am pornit-o exact pe ”cărarea
bătătorită” – bodogănind și căinându-ne pentru dificultățile pe care le întâmpinam!
Am realizat că la fel facem în tot procesul de detoxifiere.
În care NIMIC DIN CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ NU ESTE O COINCIDENȚĂ.
NICI UN EPISOD DE ELIMINARE – NICI O SUFERINȚĂ – NICI UN MOMENT ales de organism
să-și facă detoxifierile (desigur – atunci când aveți treabă mai multă sau trebuie să plecați la drum,
undeva!).
TOTUL FACE PARTE DIN PROCESUL DE ÎNVĂȚARE – pe care, în BUNĂTATEA SA
NEMĂRGINITĂ, CREATORUL ne ajută să-l traversăm cu toții, spre CREȘTERE și DESĂVÂRȘIRE.
Am aflat și aflu zi de zi – prin lecțiile ”teoretice” și ”practice” pe care le primesc ”întâmplător” – cât
de MINUNAT ESTE JOCUL.
Doar că acum am găsit ENERGIA și CLARITATEA MENTALĂ SĂ VĂD JOCUL destul de repede
(chiar dacă am încă tendința să mă prind în el – în virtutatea ”inerției” vechilor reacții și obșnuințe).
Când ”mă observ” și realizez că iar sunt ”în telenovelă” – mă opresc, zâmbesc sau mă apucă râsul – și
găsesc cele mai bune soluții să rezolv provocările!
Am zi de zi și minut de minut sentimental că sunt ”ghidată” exact cum trebuie, CÂND trebuie, către CINE
trebuie și CÂT trebuie.
Ca și cum CINEVA știe CÂT și CUM pot să duc – și CÂND pot să duc ce am de dus.
Trăim într-o lume EXTRAORDINARĂ și elementul de MAGIE pe care l-am căutat ca și copil în cărțile de
povești sau ca și adolescent în romanele și filmele de science-fiction – ESTE NORMALUL NOSTRU
ZILNIC – dacă am dobândi CLARITATEA MENTALĂ să-l vedem mai des și DETAȘAREA să-i urmărim
”desfășurarea”.
Darul DETOXIFIERII din cadrul Strategiei Sănătate 5D este tocmai accesarea acestei DETAȘĂRI de
care discutăm, precum și a unei DESCHIDERI mentale (sau CLARITĂȚI) fără precedent.
Care reprezintă PREMIZE importante în re-echilibrarea vieții noastre, în general (la fel cum dieta și
detoxifierea, reprezintă circumstanțe importante pentru re-echilibrarea corpului fizic).
Școala Sănătate 5D este un program educațional novator – care deschide un drum ”nou” – nemai-încercat
de alte programe educaționale = DRUMUL ÎMPUTERNICIRII oamenilor – drumul
înțelegerii SIMPLITĂȚII JOCULUI și permite MAGIEI să redevină o parte componentă a vieții noastre.
AȘA CUM ESTE, DE FAPT, ÎN MOD NATURAL.
Și am putut ”vedea” acest drum – doar atunci când toate celelalte ”au fost blocate”.
Mulțumesc că sunteți alături de noi în această Aventură de descoperire.
Împreună, suntem mai puternici și mai sănătoși!

DE CE SĂ FIU SĂNĂTOS?
Una dintre urările cele mai frecvente făcute, cu bună intenție, celor dragi este ”Multă sănătate!”.
Ne legăm atât de mult de ”sănătate” încât ne condiționăm întreaga FERICIRE a trăirii pe Pământ de
existența stării de sănătate (simțindu-ne mizerabil de câte ori experimentăm opusul sănătății – suferința).
108

Și astăzi, citind un mesaj de la ForYou, de pe Newsletter – m-a izbit un mic comentariu.


Oare de ce vreau să fiu sănătoasă, tânără și frumoasă pentru veșnicie?
Pentru ce toate eforturile de ”detoxifiere”, ”vindecare” și ”curățare” a organismului, cu regenerarea și
reîntinerirea lui?
DE CE VOR OAMENII SĂ FIE SĂNĂTOȘI ȘI FRUMOȘI?
Ce doresc eu să fac cu un organism SĂNĂTOS, VIBRANT, LUMINOS și tânăr, debordând de energie și
creativitate (precum cel pe care îl tot programez mental?)
Doar DORINȚA EGOISTĂ de a fi sănătoasă (”ca să nu mă doară”, ca să fug de suferință, ca să fiu
fericită) nu va fi suficientă să motiveze un demers de vindecare.
De aceea mă și ”sabotez” frecvent și-mi încetinesc procesul de vindecare.
Pentru că încă nu mi-am definit foarte clar – CE FAC CU SĂNĂTATEA?
Ce pot să fac atunci când sunt SĂNĂTOS, dar toți cei din jurul meu sunt încă în suferință, în lipsuri, în
dureri?
Pot eu să mențin SĂNĂTATEA într-un grup de oameni în suferință?
Mi s-au plâns mai mulți pacienți, care încearcă diete de detoxifiere și însănătoșire, în familii în care ceilalți
membrii aleg să continue aceleași obiceiuri alimentare dăunătoare, aceleași relații sociale epuizante,
aceleași ocupații plictisitoare și aceeași stare energetică lipsită de spiritualitate și bucurie.
Și toți îmi spun cât este de greu.
Aproape imposibil.
Te poți însănătoși când toți cei din jurul tău persistă în starea de suferință?
Revelația zilei de astăzi este răspunsul la această întrebare:
NU
EU NU MĂ POT VINDECA DE UNA SINGURĂ.
Pentru că nu trăiesc singură în această lume. Pentru că aparțin unui grup și unui social, pe care îl consider o
parte din mine.
Pentru că trăiesc pe un Pământ care devine mereu o parte din mine, cu fiecare masă din roadele sale.
Pentru că sunt UNA cu tot și toate în jurul meu.
NU MĂ POT VINDECA SINGURĂ.
ÎN SCHIMB, NE PUTEM VINDECA CU TOȚII – CA ȘI GRUP.
NE PUTEM ÎNSĂNĂTOȘI CU TOȚII – pentru că o persoană un pic mai sănătoasă îi poate trage pe toți
ceilalți către o nouă vibrație, mai pozitivă, mai optimistă, mai frumoasă și de ce nu? Mai aventurieră!
Și am realizat că efortul meu de împărtășire a cunoașterii și experienței cu privire la posibilitatea de
însănătoșire fizică a oamenilor este NEVOIA PROFUNDĂ de a fi înconjurată de oameni sănătoși – de
OAMENI CU VIBRAȚIE ARMONIOASĂ – de OAMENI LUMINĂ!
Am realizat că poți deveni SĂNĂTOS doar ÎNTR-UN SOCIAL SĂNĂTOS.
Și că doresc să fiu SĂNĂTOASĂ pentru a putea sprijini pe ceilalți din jur să fie mai sănătoși – astfel încât
MEDIUL SOCIAL în care îmi duc viața să fiu unul în care să-mi facă plăcere și bine să trăiesc și să mă
ajute să-mi mențin sănătatea.
Am aflat că doresc să fiu mai CREATIVĂ pentru a găsi soluții de a-i sprijini cât mai mult pe cei din jurul
meu – pentru a contribui la ÎNFRUMUSEȚAREA locului în care trăim, pentru găsirea unui sens vieții pe
care am primit-o cu toții și pentru retrezirea bucuriei de a trăi în toți cei cu care interacționez.
Doresc să fiu sănătoasă pentru copilul meu, pentru a-i oferi un model viu de POSIBILITATE
UMANĂ (deși mulți consideră utopic sau egoist efortul unei mame de a se însănătoși pe ea și APOI de a-și
însănătoși copilul – am învățat acest lucru din lecția de prim ajutor pe care am primit-o de zeci de ori la
călătoria cu avionul: în caz de nevoie, puneți-vă dumneavoastră masca de oxigen ȘI APOI, o puneți
copilului!)
Doresc să fiu sănătoasă pentru a descoperi MARELE POTENȚIAL UMAN. Am citit de curând o carte la
Editura Proxima Mundi, care are exact acest titlu și am ”sorbit” din ea cuvinte de înțelepciune universale –
dincolo de interpretările posibil limitative date sursei mesajelor.
Am realizat că POTENȚIALUL FIINȚEI UMANE ESTE MAGNIFIC.
Christos a avut dreptate.
Și noi putem face tot ce făcea el, și chiar înmiit mai mult!
LUMINA ESTE ÎN FIECARE DINTRE NOI!
Cum am putut să uităm atâta timp de existența ei?
Și doresc să fiu sănătoasă pentru a putea FII LUMINĂ, nu doar pentru A VORBI despre LUMINĂ, cum o
fac de atâta timp și cum au făcut-o atâția alți învățători și maeștri. Mi-ar place să fac economie de cuvinte,
109

să nu mai pierd energie în explicații și argumentații, să nu mai interacționez minut de minute cu toate
cârcotelile minții, cu toate argumentele sale contradictorii și cu toate subterfugiile măiestrite pe care a
învățat să le folosească în mii de ani de exersare continuă!
Mi-ar place doar să fiu undeva, doar să stau alături de cineva și această simplă apropiere să fie suficientă
pentru ca o lumină să se aprindă și ceva să se întâmple cu persoana respectivă!
Mi-am reamintit de filmul ”LA BELLE VERTE”
http://raduungureanu.blogspot.ro/2010/01/film-la-belle-verte-1996.html
în care, simpla prezență a unei persoane, schimba complet energia oamenilor, ”îi trezea” – ca un mic șoc.
Așa mi-am reprezentat, din acel moment, starea de de sănătate.
Nu neapărat ca fiind definită prin ”lipsa durerilor” sau ”absența bolilor” – ci mai ales, ca fiind prezența unei
stări de energie armonică, care re-echilibrează dizarmoniile din jur, în orice fel de entități.
O vibrație de armonie care să nu depindă de cuvintele persoanei, de gesturile sau îmbrăcămintea sa – ci
de SIMPLA SA PREZENȚĂ.
Iar viețuirea mai multor persoane ”sănătoase”, sau cu vibrație în rezonanță, poate duce la apariția unei
colaborări, a unui lucru într-un grup de făpturi cu o motivație și dorință comună, încât EVOLUȚIA spre
următoarea treaptă a POTENȚIALULUI UMAN să fie făcută ca o aventură fără final.
Și atunci, MOTIVAȚIA însănătoșirii – cu scopul COLABORĂRII cu alții, a SPRIJINIRII celorlalți și a
CREAȚIEI unui MEDIU de susținere a LUMINII – devine un motor mult mai puternic –
decât MOTIVAȚIA EGOISTĂ personală.
Și pot găsi putere de a-mi depăși percepțiile limitate și de a continua procesul, către o destinație momentan
iluzorie, ca toate visele în fază de proiect.
Dar la fel a fost și orașul DUBAI – o utopie pe hârtie a unui vizionar!
Și dacă îl vizitați în prezent, veți constata că VISELE DEVIN REALITATE atunci când PLANETA
PĂMÂNT TE SUSȚINE.
Mulțumesc tuturor celor pe care îi simt continuu aproape în procesul de însănătoșire. Fiecare mesaj, fiecare
interacțiune, fiecare împărtășire și fiecare îmbrățișare îmi amintește CÂT DE FRUMOASĂ ESTE
LUMEA OAMENILOR!

SĂRBĂTORIM VIAȚA
De foarte mici copiii, învățăm de la cei din jurul nostru ceea ce credem că reprezintă ”legile de funcționare”
ale Lumii.
Învățăm că atunci când nu obținem ceea ce dorim, trebuie SĂ NE LUPTĂM ca să căpătăm, chiar dacă
acest lucru înseamnă să facem să sufere pe cei din jur.
Uitați-vă la copii.
Ei învață foarte devreme și aplică repetat acest lucru.
Dacă un copil vrea o prăjitură sau o ciocolată, învață foarte repede cum să o obțină. Întâi cere, apoi insistă,
apoi se milogește și într-un final, învață ”să facă scandal” – din ce în ce mai tare, până o obține.
Adulții păstrează aceleași metode de a obține ceea ce-și doresc.
Dacă ei cred că un obiect, o relație, o abilitate sau orice altceva le este necesar pentru a-și îndeplini
dorințele – vor folosi exact aceleași mecanisme învățate în copilărie, să obțină ceea ce vor.
Cât timp NU obțin ceea ce consideră că le trebuie – NU se simt fericiți, NU simt că le este ”bine” și
continuă ”LUPTA” pe toate fronturile pentru a obține.
Nici unui adult nu-i trece prin cap SĂ SĂRBĂTOREASCĂ atunci când NU a obținut ceea ce-și dorea.
Nici un adult NU SĂRBĂTOREȘTE pentru că vrea să se bucure, vrea să simtă starea de bine / fericire /
împlinire, chiar și fără motiv.
SĂRBĂTORIREA este doar modalitatea prin care adultul își ”validează” împlinirea a ceea ce consideră el
că avea nevoie pentru a fi fericit.
SĂRBĂTORESC pentru că am obținut slujba pe care mi-o doream, sau SĂRBĂTORESC pentru că am
luat examenul, sau SĂRBĂTORESC pentru că am obținut relația pe care mi-o doream.
110

Pentru adulți – SĂRBĂTORIREA ESTE O ”AFACERE” CONDIȚIONATĂ.


Dacă obțin ce-mi doresc – SĂRBĂTORESC.
Dacă NU obțin ce-mi doresc – LUPT (și nu contează pe cine sau ce afectez în lupta mea).
De foarte mici suntem învățați LEGILE SOCIALE, pe care ulterior, ca adulți le urmăm și respectăm,
devenind triști, încrâncenați, nemulțumiți și nefericiți.
Nu este nevoie să blamăm nici societatea, nici familia, nici părinții sau profesorii.
Ei ne învață foarte bine (asta știu și ei!) CUM NU FUNCȚIONEAZĂ societeatea, ca noi să putem ulterior
realiza acest lucru și TRANSCENDE și TRANSFORMA aceste experiențe în altele – mai funcționale.
Vă mai spuneam într-un alt articol – despre faptul că aflăm că suntem LUMINĂ atunci când ne aflăm în cel
mai adânc ÎNTUNERIC cu putință (și la propriu, și la figurat).
Doar în stări de mare tristețe, depresie sau negură interioară găsim puterea de a descoperi LUMINA
Sufletului care suntem și de a reface drumul către IUBIREA care am fost totdeauna.
Cu toții căutăm vibrații înalte, precum BUCURIA, IUBIREA, COMPASIUNEA, EXTAZUL, PACEA
INTERIOARĂ etc etc.
Și cu toții ne spunem, undeva în mințile noastre: voi LUPTA și voi LUCRA până voi obține BUCURIA,
IUBIREA, PACEA INTERIOARĂ etc etc și APOI, VOI SĂRBĂTORI!
Și așteptăm ani, zeci de ani – răbdători și repetând aceleași practici spirituale învățate – fără să simțim cu
adevărat că SĂRBĂTORIM.
Pentru că în permanență simțim că nu avem ce sărbători, că nu merităm să sărbătorim. Ne condiționăm
trăirea unei stări tip ”celebrare” de OBȚINEREA a ceva ce credem că ne dorim – fie că acel ceva este
material, sau spiritual.
Și dacă totul ar fi ”pe dos” decât am crezut că este?
Dacă lucrurile nu ar sta așa ?
Doar până acum am văzut că NIMIC din ce ne-a învățat SOCIETATEA nu pare a se mai valida, nimic nu
este ”ADEVĂRUL” și totul este o mare ”FALSITATE” pentru menținut un SOCIAL artificial și sisteme
care ne înrobesc!
Dacă nu se întâmplă așa: obținem iubire, bucurie, pace și APOI SĂRBĂTORIM, ci complet invers –
SĂRBĂTORIM în fiecare moment faptul că suntem în viață, că respirăm, că existăm în acest PREZENT,
în acest loc – și APOI obținem iubirea, fericirea, pacea?
Dacă am SĂRBĂTORI fiecare circumstanță, oricât de neplăcută a vieții?
Cineva sau ceva mă irită, mă enervează, mă supără?
SĂRBĂTORESC!
Ceva nu merge cum doresc eu în viață?
SĂRBĂTORESC!
Sunt bolnav, am rămas fără serviciu, nu mai am bani?
SĂRBĂTORESC!
Matt Kahn, unui dintre marii mistici contemporani, s-a întrebat adesea – pe ce baze ar putea un om
sărbători orice fel de circumstanță neplăcută, sâcâitoare și dificilă din viața sa?
Iar răspunsul – revelație este SIMPLU și zguduitor.
CÂND DEVII CONȘTIENT CĂ TOTUL ÎN VIAȚA NOASTRĂ, inclusiv cea mai neînsemnată și
neplăcută circumstanță, REPREZINTĂ MANIFESTĂRI ALE DIVINITĂȚII – realizezi cum TOTUL
poate fi SĂRBĂTORIT, aici pe Pământ.
Pentru că în orice întâmplare, în orice obiect, în orice ființă, în orice secundă – noi SĂRBĂTORIM
VIAȚA!
Și când SĂRBĂTOREȘTI viața, simți / primești tot ceea ce vine ”la pachet” cu ”A TRĂI” – IUBIREA,
FERICIREA, LINIȘTEA, TRANSFORMAREA, EXTAZUL.
Fără să putem explica, fără să putem ”justifica” omenește și mental DIVINITATEA a tot ce există aici pe
Pământ (fără excepție), ȘTIM undeva în profunzime, la nivelul SUFLETULUI nostru, faptul că TOTUL
PE PĂMÂNT este VIU, este plin de VIAȚĂ și plin de LUMINĂ.
Și astfel, CELEBRĂM VIAȚA, indiferent ce orice altă ”justificare” pentru Sărbătorire am găsi!
Când încercăm ”să justificăm” rațional DIVINITATEA – gândurile și ”logica” minții ne vor duce în
capcana ”dualității”, a ”binelui și răului” și ne vom pierde în meandrele ”condiționării”.
În loc să facem acest lucru – vom putea ONORA și SĂRBĂTORI MINTEA, ca pe o altă MANIFESTARE
A VIEȚII ȘI A DIVINITĂȚII – fără a mai răspunde tuturor ”provocărilor” sale.
111

Doar acceptând-o cu toate ”mecanismele” sale de copil mic (care vrea să obțină cu orice preț ceea ce crede
că are nevoie!!).
Și să o SĂRBĂTORIM în fiecare moment drept MINUNEA care este, alături de toate celelalte minuni de
pe acest Pământ!
Există întrebări pe care le pune Mintea rațională – LA CARE NU SE POATE RĂSPUNDE – ci pot fi doar
ONORATE într-o stare de SĂRBĂTORIRE – și acceptate ca o parte din DIVINITATEA înconjurătoare
(întrebări gen: ”De ce atâta suferință pe Pământ? Atâta război? Atâtea crime? Atâtea lipsuri? Etc etc)
Gândurile și ”întrebările fără răspuns” – ne arată doar ce înseamnă să trăiești o viață în absența realizării
trăirii DIVINITĂȚII în tot și în toate.
Când trăim o viață FĂRĂ SĂRBĂTORIRE – amânând mereu acest moment pentru ”atunci când o să am
motive să sărbătoresc” – ne amânăm continuu viața în sine.
Pentru că A TRĂI înseamnă A IUBI, A FI FERICIT și A SĂRBĂTORI FIECARE MOMENT al existenței
pe acest pământ.
Judecăm tot ceea ce apare în viața noastră pe scala ”bine-rău” sau prin evaluarea vibrațională ”energie joasă
(negativă) – energie înaltă (pozitivă)”.
Când dăm la o parte ”raționalizarea” experiențelor noastră și trecem dincolo de ea, văzând DIVINITATEA
în tot ceea ce apare în viața noastră, vom SĂRBĂTORI, CELEBRA ȘI ONORA orice ne învață realitatea
prezentului: frică, tristețe, frustrare, furie, nemulțumire, laolaltă cu bucurie, împăcare, fericire.
Chiar și când ceva ”nu-mi place”, ceva ”mă enervează” – chiar și acel lucru este PERFECȚIUNE DIVINĂ
– și poate fi ONORAT și SĂRBĂTORIT.
Când întrebi un om de ce nu are motive să sărbătorească, va face o listă lungă de diferite explicații:
probleme în trecut, probleme cu familia, cu serviciul, cu banii, cu sănătatea etc etc.
Dacă ai pune toți oamenii de pe Pământ să-și scrie propriile liste cu ”justificări” pentru care NU ar sărbători
– toți ar găsi TOATE motivele cu putință imaginate de mintea rațională și în 99% dintre listele lor NU se va
găsi DIVINITATEA, ca și centrare.
ȘI ACEASTA ESTE DE FAPT – MAREA PROBLEMĂ.
Lipsa conștienței DIVINITĂȚII = VIAȚĂ din trăirile zilnice ale oamenilor.
GÂNDURILE și VORBELE sunt DOAR EXPERIENȚE OMENEȘTI comparative, filtrate prin MINTEA
educată de socialul în care am crescut.
SUFLETUL și LUMINA care suntem cu adevărat ȘTIE că dincolo de gânduri și de vorbe – TOTUL ESTE
DIVINITATE.
TOTUL ESTE VIAȚĂ.
O VIAȚĂ pe care să o ONORĂM și SĂRBĂTORIM cu orice respirație în corpul fizic.
Priviți-vă viața drept o aventură spirituală, în care vă confruntați cu toate aspectele despre care ați fost
învățați că sunt ”mai puțin” decât DIVINITATEA (VIAȚA) – și trăiți continuu SĂRBĂTORIREA
DIVINITĂȚII în orice, indiferent de manifestarea respectivă în viața voastră.
Din acel moment, veți înceta să mai fiți ”un gunoier” spiritual, care să preia trăirile și emoțiile celor din jur
și să le manifeste inconștient/conștient.
Din momentul în care începeți SĂ SĂRBĂTORIȚI VIAȚA în orice moment al său (indiferent că mintea îl
judecă drept ”bun” sau ”rău”) veți descoperi cum judecata își pierde sensul ȘI MINTEA TACE.
Și atunci veți rămâne DOAR INIMĂ PLINĂ DE LUMINĂ – CARE SĂRBĂTOREȘTE CONTINUU
VIAȚA.
https://www.youtube.com/watch?v=fp3afuIv8NE&feature=em-subs_digest
AMORTEALA
Am primit astazi un mail impresionant – care ilustreaza exact ceea ce discut in multele articole de pe Net –
NIVELUL INCREDIBIL DE EPUIZARE AL SUPRARENALELOR existent in populatie.
Care devine ”vizibil” cand oamenii se ”opresc” din alergatul in ”cusca de soareci” in care alearga (precum
soriceii pe rotitele din cusca), avand senzatia ca merg undeva.
De aceea, nimeni nu vrea ”sa se odihneasca” – pentru ca devine VIZIBIL – ”SIMTIBIL” – nivelul de
epuizare interior – precum si GOLUL interior.
112

Pe care toate persoanele il percep, intrucat socialul este tot IN EXTERIOR (si aproape deloc pentru
INTERIOR).
Nu ne place ”sa stam”, nu ne place sa ”ne odihnim”, nu ne place sa fim ”singuri” (pentru ca incep reflexiile
interioare) si mai ales, pentru ca ELIBERAM (sub forma ”emotiilor negative”) toate mizeriile emotionale si
mentale culese din social.
Multumesc minunatei doamne care a scris mesajul de mai jos, astazi, de Anul Nou Chinezesc – si de Luna
Noua (care inseamna NOU INCEPUT al unei ENERGII NOI).
Vi-l dedic tuturor care cautati, care va straduiti, care va confruntati cu toate ”mizeriile” acumulate in corp si
in minte de o viata.
Dimineata, cu soarele frumos de iarna luminandu-ne printre nori – ma intrebam ce pot darui tuturor – de
Noul An Chinezesc.
Si atunci cand te intrebi – atunci primesti raspunsul!
Va trimit – cu iubire – un dar de IUBIRE de la un suflet minunat!
Ea suntem NOI TOTI.
Si prin ea – prin vorbele ei – ne descoperim TOTI.
CU RECUNOSTINTA!
Amorteala …..
Suntem, din punctual meu de vedere, total amortiti, nu adormiti ci amortiti – ca ursii cind sunt aproape de
hibernare si abea mai cauta hrana, abea mai cauta un culcus ( desi pentru ei este vital acest lucru).
Noi nu mai cautam nimic, traim din inertie, mincam ( ce mincam ) din inertie, dormim ( nu ne odihnim cu
adevarat ) din inertie, mergem catre sau dinspre locuri din inertie – amortiti !
Nu mai savuram trairea cu adevarat, mincarea cu placere, odihna cu liniste, mersul voios – nici macar nu
mai zimbim…
Pina si iarna are zilele ei cu soare, cind cerul se deschide si razele soarelui apar spre paminat ca niste sageti
pline de lumina si energie !
Pina si animalele se bucura cind apar razele soarelui si ies sa-l intimpine odihnindu-se si incarcindu-se sub
razele lui!
Dar noi…mergem mai departe amortiti !
Daca eram adormiti ( dupa parerea mea) atunci nu ne pasa …ca dormeam…dar cind esti amortit vezi ce se
intimpla in jurul tau, parca stii ca trebuie sa intinzi o mina dar parca nu ai putere sa o faci – esti amortit !
Vezi ca un copil singur incerca sa treaca strada si stii ca in mod normal ai putea sa- l ajuti sa o faca in
singuranta ( il vezi ca este temator) , dar nu o faci. Stii ca in mod normal ai face asta – dar esti amortit…
Vezi pe jos o punga de plastic plimbata de vint, stii ca in mod normal ai putea sa o iei si sa o arunci ( cosul
de gunoi il vezi, e in drumul tau), dar nu o faci – esti amortit…
Vezi ca iese soarele astazi, stii ca in mod normal e un semn bun, ai putea sa te opresti o clipa si sa zimbesti,
sa te incarci, dar nu o faci esti grabit ( amortit)…
Vezi ca …vezi ca…. multe alte lucruri, dar tot amortit esti. Si stii ca era altfel si parca ( uneori ) ai vrea sa
faci asa cum faceai odata, sa zimbesti fara sa stii de ce, sa te opresti o clipa fara sa stii de ce ( doar pentru ca
asa simti ), sa faci o fapta buna fara nici un scop ( doar pentru ca asa iti vine ), sa simiti – sa traiesti – dar
parca nu ai forta … esti amortit…
Ma intrebam oare ce putem face sa ne trezim din aceasta amorteala???
Sun bolnava ( dupa medici ) si cica trebuie sa stau in casa sa dorm sa iau pastile sa ma fac bine… si am
stat… si am tot stat…dar nu a fost bine. A fost din ce in ce mai rau.
Leul in cusca era ca mine in casa ( da, compar leul cu mine si nu pe mine cu leul, nu din aroganta, ci din
neputinta – amorteala in care ajunsesem, deoarce leul este de departe un animal Viu ).
Nu mai munceam, dormeam cit vroiam, stateam (zaceam ) in voie, parea Rai-ul pe pamint. Dar in Acela-si
timp am devenit agresiva, irascibila, nervoasa – asta nu mai semana deloc cu Rai-ul…
Eram intr-o amorteala totala, stiam ca pot zimbi, ca stiu zimbi dar nu o mai faceam. Stiam ca pot simti ca
ma pot incarca dar nu o mai faceam. Stiam ca pot trai, dar nu o mai faceam. – nu aveam forta sa mai fac
nimic. Ironic ! sa stai sa nu faci nimic si totusi sa nu ai forta sa ridici un deget.
Nu vreau sa vorbesc despre cit bine, sau nu, iti face un tratament sau altul ( ar fi o discutie mult prea lunga
!), cert este ca eu am ajuns amortita asa cum nu cred ca am fost niciodata, nici macar atunci cind eram
bebelus si se presupune ca doar stai…
113

Bunicul meu cred ca ma privea de undeva dintr-un colt de cer si se minuna..cit mai pot sa zac amortita ?!
el, la aproape o suta de ani era mai “treaz” de cel putin o suta de ori decit mine si putea concura lejer cu
orice tinar din ziua de azi la energie, unde cu siguranta l-ar fi luat detasat !!!
Am citit, impreuna cu fiul meu, Fram ursul polar – si el a ajuns la un moment dat amortit, si desi nu
depindea de el sa se intoarca la Polul Nord, dorind si aratind cit de rau se simte, a ajuns acolo.
Asta inseamna ca macar dorinta o mai avea si el – desi era amortit…
Ei bine imi spun zilnic, de astazi incep sa citesc mai mult din manual-ul de curs ( scoala de sanatate 5D),
imi spun zilnic sa nu mai merg acasa sa ma culc dupa ce-l duc pe fiul meu la scoala, imi spun zilnic sa
reincep orele de Pilates, imi spun zilnic sa nu mai fiu asa agresiva cu cei dragi ….si totusi de patru luni sunt
amortita !
Stiu ce ar trebui sa fac, stiu ca mi-ar face foarte bine sa re-incep sa traiesc, stiu ca atunci cind o fac si sunt
incarcata maxim radiez energie si culmea o dau din plin si celor din jur…si totusi nu pot. Sunt amortita !
Parca asteptam un gest al altcuiva sa ma trezeasca, parca asteptam un semnal – gata! acum a venit timpul sa
te trezesti fa-o!, parca asteptam sa vad ceva sa ma mobilizeze – asa era odata, iar acum …Nimic !
Am scurte momente de revenire, cind intr-adevar la sfirsitul zilei ma simt minunat si imi spun ca : Gata ! a
venit momentul m-am intors…dar pic iar in amortela…
Azi e joi, e un soare minunat afara, razele lui nu incalzesc pamintul inca dar incarca atit de placut cu
energie tot ce ating incit fara sa vreau zimbesc.
Am ajutat si acel copil, temator la trecerea de pietoni sa treaca strada, am terminat si cartea Fram de citit si
cu siguranta voi ridica de jos si punga de plastic ce este azvirlita de colo-colo de vint!
Nu trebuie sa astepti nici un semn, nu trebui sa primesti nici un semnal ca tot raul s-a terminat, nu trebuie sa
vezi nici un lucru bun si sa speri ca el te va trezi – eu le-am avut pe toate si tot amortita am ramas!
Trebuie sa Vrei sa revii, trebuie sa-ti Doresti sa revii, trebuie sa Simti momentul – si pentru asta , daca-i dai
o sansa inimii si o tii deschisa , ea va sti sa se conecteze . De fapt este mereu conectata doar ca nu stim noi
sa o ascultam;- si te va ajuta sa te trezesti din amorteala neplacuta in care…zaci !
Si constati cu surprindere ce usor poti ridica mina sa ajuti, ce usor apare zimbetul pe fata (Acela din inima),
ce usor simti si vezi ca doar tu in amorteala ta vedeai ce complicat e totul, cind de fapt :
– “ai grija ce-ti doresti ca se poate indeplini!”
Si asta inseamna multe, ca putem sa ne dorim (sa proiectam) sa se intimple in viata noastra lucruri bune si
sa se intimple !
Nu e nici un semn, trebuie doar sa tii inima deschisa si sa o asculti – ea stie drumul doar noi nu o auzim…
ca de ascultat nici atit! Si surprinzator – te vei dezmorti !!!
Cu siguranta din obisnuinta amorteala va mai aparea, dar energia pozitiva si incarcarea pe care o capeti
zilnic din ce in ce mai mult nu o va mai lasa sa poposeasca prea mult !
As putea sa afirm (si asta ar fi o aroganta! ) ca de fapt amorteala este buna, te face, cind te dezmortesti sa
vezi diferenta !
Dar cum sa fie bine cind nu mai stii sa traiesti, sa vezi, sa simti, sa te bucuri, sa inveti, sa descoperi, sa
zimbesti, sa te bucuri, sa … fii acolo ! prezent !
Asa ca las aroganta deoparte si spun ca nu e bine sa fii amortit – e greu sa iesi din amorteala, daca e greu
pina si sa ridici un deget cum sa gasesti usor forta sa iesi cu totul din ea? Si apoi cind se instaleaza
confortabil in tine, sansele scad dramatic sa iesi din amorteala. Pai ce? Este bine sa stai nu? Sa nu faci
nimic!, efectiv sa stai !
Clar, bunicul meu a fost mai viu decit o suta de oameni la un loc – fara exagerare !!!
Ei bine, daca tot incepe de azi un nou an (chinezesc) de ce sa nu profit si eu si sa Incep sa ma dezmortesc?
Da’ mai repede c-am amortit tot stind amortita !
114

SI daca mi-am re-capatat simtul umorului, si daca am vazut soarele mai frumos azi si daca am facut deja o
fapta buna ( pe care cel mai bine o scrii pe nisipul marii, conform spuselor bunicului meu), atunci pot
considera ca am facut nu unul ci mai multi pasi dezmortiti spre Vindecare si Trezire !!!

DĂUNEAZĂ EXPUNEREA PRELUNGITĂ LA SOARE?


Soarele și acidoza
Dăunează expunerea prelungită la soare?
Am auzit această întrebare de foarte multe ori în ultimii ani.
”Experții” se înghesuie să ne sperie cu cât de dăunătoare au devenit razele soarelui și să sfătuiască
vânzarea ”cremelor de protecție” împotriva soarelui.
Fiecare dintre noi ”s-a ars” la propriu după o expunere prelungită la soare, în orele de maximă intensitate și
atunci, cumva, validăm prin proprie experiență sfaturile ”experților” și tragem concluzia: ”soarele este
periculos – ne arde!”
Dar chiar așa să fie?
Nu uităm ceva extrem de important?
Amintiți-vă că suntem ființe de Lumină, suntem ființe ”solare” – când este lumină afară și Soare pe cer –
”înviem” cu toții, ne simțim bine, optimiști, avem senzația că vedem mai bine, că suntem în stare să facem
orice, că regăsim forța de a merge mai departe în viață.
Toamna trecută am avut nori pe cer vreo 4 săptămâni la rând – iar starea de depresie și mohoreala care a
afectat treptat oamenii a fost fără precedent!
Lipsa soarelui ne-a arătat cât de mult depinde STAREA NOASTRĂ EMOȚIONALĂ de prezența luminii
solare.
Ne ”hrănim” cu lumina Soarelui, la fel de mult cum depindem de oxigenul arborilor și de alimentele
Pământului.
Avem ”surse” diferite de energie – fie că știm acest lucru în mod conștient sau nu.
Mâncarea și apa NU constituie singurele noastre surse de energie.
Avem multe altele – iar LUMINA SOLARĂ, alături de OXIGEN și MIȘCAREA FIZICĂ –
reprezintă SURSE VITALE de energie pentru ființa umană.
Fără oxigen, lumină solară și mișcare fizică – ne-am degrada și muri repede, chiar dacă am fi hrăniți cu cea
mai bună și ”sănătoasă” mâncare din lume.
Soarele este SURSA VIEȚII pe întreaga planetă.
Există însă o singură ”categorie” de entități care pot ”înmagazina” Soarele și transforma energia
luminoasă (fotonii de lumină) în energie chimică (substanțe chimice) = PLANTELE.
Doar plantele, prin magia frunzelor și a organitelor din interiorul acestor frunze (organite numite
cloroplaste – în care clorofila = verdele plantelor – se ocupă de reacții chimice în prezența fotonilor
luminoși) – reușesc să folosească în mod direct razele solare.
Consumând produsele PROASPETE din plante (mai ales FRUCTELE acestora – în care este ”esența”
combinației dintre lumina solară și apa/mineralele pământului) avem acces DIRECT la energia
”înmagazinată” a Soarelui.
Așadar – consumul de fructe și legume proaspete reprezintă o sursă importantă de aducere a ”luminii”
soarelui în corpul nostru.
Dar și pielea noastră, a oamenilor, poate prelucra o parte din radiațiile solare care ajung la ea – însă aici
intervine o altă problemă importantă – și anume – GRADUL DE STAGNARE LIMFATICĂ la nivelul
pielii.
Din multele articole anterioare știți deja despre piele că este considerată ”al treilea rinichi”. Cu alte cuvinte,
este un ”organ excretor accesor”, care preia funcția de eliminare a reziduurilor și deșeurilor acide
limfatice, atunci când rinichii nu mai fac față. De aceea, pe pielea multor oameni este un adevărat ”coș de
gunoi” – de erupții –de alunițe, pete maronii (hepatice) sau de depigmentare (pete de acidoză, albicioase),
negi, angioame (de culoare roșie), lipoame (depozite de grăsimi), diferite erupții (datorită prezenței unor
germeni) și diferite bube și bubițe.
Majoritatea oamenilor au pielea fie extrem de uscată (acidoză uscată+++), fie plină de grăsime și seboree
(consumatorii zilnici de uleiuri și grăsimi, animale sau vegetale).
Cu alte cuvinte, pielea majorității oamenilor este un depozit imens de reziduuri acide – care se ”chinuie” să
iasă la exterior – pentru a nu produce daune importante organelor interioare.
115

Dacă acești acizi intră în contact cu radiațiile solare (care sunt de natură ”acidă”, tip combustie, tip ”foc”)
atunci apar reacții intense.
Acid + acid = FOC (arsură).
Multe dintre ”arsurile” solare nu sunt decât reacții ”naturale” ale expunerii la razele solare a ”coșului de
gunoi” al corpului.
Iar soarele nu face decât să ajute la ”curățenia” pe care corpul o face deja.
Așadar – NU RAZELE soarelui sunt cele care ARD.
Ci propriile voastre deșeuri, din interior, propriile reziduuri acide (apărute ca urmare a consumului de
alimente acide, sau a stresurilor și suprasolicitării zilnice) – sunt cele care provoacă și susțin ARDERILE.
Dacă după o iarnă de stagnare și de consum de alimente denaturate – vă expuneți perioade prelungite la
soarele puternic din zilele calde de primăvară (cum au fost zilele sărbătorilor Pascale în România, în 2015)
– există posibilitatea să apară numeroase reacții intense pe piele – roșeață și chiar arsuri evidente!
”Protecția” cu substanțe chimice a pielii este O ILUZIE – pentru că toate aceste grăsimi și uleiuri ”cu
factori de protecție” nu fac decât să blocheze și mai tare pielea, să nu permită eliminarea de acizi (de
aceea nu apar ”arsuri” evidente – că nu există reziduuri eliminate prin piele). În schimb – gradul de blocaj
al pielii pe care îl produc aceste produse chimice – determină o afectare a rinichilor și ficatului extrem de
importantă – și în timp, efectele lor secundare sunt la fel de rele precum la orice altă substanță chimică
introdusă în organism – ca medicament, ca supliment alimentar sau ca și aliment.
Când o persoană intră pe o dietă ”naturală” de detoxifiere – cu multe fructe și legume – care au puterea de
”alcalinizare” intensivă a corpului (a limfei și sângelui) – expunerea inițială la soare poate declanșa arsuri
(fructele intensifică eliminările limfatice, la început), dar ulterior – corpul resimte o stare de ”răcorire”
interioară de la consumul intensiv de fructe. Mulți dintre cei care au consumat multe fructe în timpul iernii
au devenit brusc, foarte friguroși.
Este normal – fructele ”răcoresc” pe interior corpul, ”sting” din acidoza acestuia.
Iar expunerea la soare devine o binecuvântare pentru mâncătorii de fructe, întrucât corpul are nevoie de
căldura razelor solare pentru ”a mișca limfa” și pentru a menține căldura interioară a corpului (”răcorit”
de fructe).
Puteți încerca un experiment interesant în vară – în anotimpul pepenilor – în care și căldura și prezența
Soarelui pe cer perioade îndelungate va face tot procesul de detoxifiere mai ușor. Consumați câteva
zile DOAR pepeni (roșii și/sau galbeni) și observați gradul de adaptare la căldura de afară.
Observați dacă mai transpirați, chiar și în zilele călduroase de vară – atunci când sunteți DOAR pe pepeni.
Și într-una din zile, consumați o mâncare gătită (sau o supă de legume gătită) – și observați reacția corpului
după ea.
Trageți singuri concluziile legate de adaptarea corpului la hrana ”crudă” (în special la consumul de fructe)
și la mâncarea gătită.
Observați gradul de adaptabilitate la climatul cald, la căldura Soarelui și la radiațiile sale, în timpul dietei
cu fructe – și în timpul unei diete ”gătite” chiar și vegetariene.
Așadar – NU Soarele este dușmanul corpului și pielii noastre.
NU Soarele ne ARDE.
Ci propria noastră ACIDOZĂ interioară este cea care își face ”treaba” și favorizează apariția arsurilor
solare.
Pregătiți-vă temeinic pentru sezonul cald care urmează – începând diete din ce în ce mai ușoare – cu fructe
și legume – pe măsură ce vor apare cireșele, caisele și piersicile, fructele de pădure și toate legumele de
sezon!.
Consumați din plin fructe și salate de crudități – începeți cu expuneri treptate (de scurtă durată) la Soare –
și permiteți o creștere progresivă a timpului de ”solarizare” (fără a vă aventura să stați în Soarele miezului
zilei – mai ales dacă știți că organismul dvs nu este în cea mai bună stare de sănătate).
Precauțiile sunt importante – și exact așa cum vă sfătuiesc să faceți un proces de schimbare a dietei și
detoxifiere LENT, TREPTAT, PROGRESIV, ADAPTAT la puterea organismului de reacție – la fel vă
sfătuiesc să faceți o expunere la soareTREPTATĂ și observând continuu reațiile (FĂRĂ A FORȚA în
vreun fel organismul).
ÎMPRIETENIȚI-VĂ CU SOARELE!
Urmăriți-i răsăriturile și apusurile – în Constanța aveți parte de răsărituri de soare din mare spectaculoase și
apusuri ale soarelui în lacul Siutghiol – la fel de spectaculoase.
Ținutul dintre ape al Dobrogei este binecuvântat cu ”larghețea” peisajului și posibilitatea de observare mai
ușoară a mersului astrelor pe cer (beneficiul spațiilor plate!).
116

Stați cât mai mult în aer liber – stați cât mai mult la soare – lăsați LUMINA să vă încălzească și căldura
”să vă miște” limfa!
Procesul de detoxifiere este mult mai ușor și intensiv vara – decât iarna.
Profitați de scurta noastră vară, de 2-3 luni (uneori puțin mai lungă, dacă avem noroc) pentru a petrece cât
mai mult timp în aer liber!
Și bucurați-vă la maxim de ”depozitele” de fotoni, minerale și vitamine = FRUCTELE!
Zile frumoase tuturor și să ne vedem sănătoși, la plimbare, pe malul mării (sau în păduri ori parcuri)
– în toate zilele însorite și călduroase!

URCÂND AGALE, CU CALM ȘI LINIȘTE


Procesul detoxifierii este o CĂLĂTORIE interesantă, plină de neprevăzut și de surprize.
Întocmai ca orice călătorie într-un ținut necunoscut, procesul detoxifierii și al vindecării începe dintr-un loc
oarecum familiar și se desfășoară ca o aventură – trecând prin diferite etape, prin diferite dificultăți dar și
diferite ”revelații”.
De curând, am vizitat o zonă plină de păduri și de temple, într-o țară asiatică.
La unul dintre temple am întâlnit cel mai provocator ”test” pentru turiști, urcatul unui munte pe 1265 scări
(destul de abrupte), pentru a ajunge pe platforma de pe vârf.
Mulți oameni începeau urcușul ”în forță” la primele câteva sute de trepte. Și desigur, curând își pierdeau
suflul și începeau să se odihnească din ce în ce mai des și mai frecvent. Sau abandonau complet, nici măcar
la jumătatea drumului.
În prima zi, și eu am urcat treptele ”rapid” – pentru că mai aveam doar o jumătate de oră la dispoziție
(eram cu un grup de oameni, care se deplasa de la obiectiv la obiectiv, pentru perioade limitate de timp).
Am dorit să ajung cât mai repede în vârf și am început să ”trag” de mine. Desigur că am gâfâit înfiorător
după scara 200 încolo, și tronson după tronson, urcușul mi s-a părut o adevărată tortură. Afară era foarte
cald și soare, nu aveam sticlă de apă la mine și mă uitam mereu la ceas, să nu întârzii (să-mi rămână și timp
de coborât). Am reușit să ajung undeva la scara 930 (scările erau numerotate, așa încât știai tot timpul unde
ești, cât ai parcurs și cât mai ai!) și am constatat că nu mai am deloc putere (starea de slăbiciune era deja tip
leșin, am fost nevoită să mă așez pe scări să-mi revin, nu mai puteam face nici un pas în sus) și nu mai am
timp (în 10 minute urma să plece microbuzul). Așa că am abandonat urcușul și am coborât rapid (spre
marea tortură a mușchilor mei gambieri de la picioare) ajungând la timp și gâfâind la microbuz.
Eșecul acestei tentative de a atinge un obiectiv (vârful muntelui) m-a urmărit toată ziua. Am realizat toate
erorile pe care le-am făcut (graba, precipitarea, presiunea timpului și a circumstanțelor etc) și mi-am dorit
să pot face lucrurile diferit.
Așa că, a doua zi, am revenit la acest templu și am decis să fac totul altfel și să ating obiectivul – vârful
muntelui.
Am venit singură și mi-am ”alocat” circa 4 ore doar pentru acest traseu – începând urcușul într-un ritm lent,
pas cu pas, treaptă cu treaptă – făcând pauze dese – de câte ori se accelera respirația și consumând când și
când, puțină apă.
M-am amuzat blând de cei care treceau gâfâind pe lângă mine, într-un urcuș forțat (cum făcusem și eu ieri)
și pe care îi regăseam ulterior mai sus, leșinați, stând pe scări. Am continuat parcursul constant, în ritm
foarte lent și am constatat cum am ajuns, aproape fără forțare – pe platoul de sus – bucurându-mă la maxim
de întreaga călătorie, observând mici detalii pe care cu o zi înainte le trecusem cu vederea (plante, mici
sculpturi, detalii ale peisajului din diferite unghiuri etc).
Efectiv mi-a făcut plăcere drumul în sine – și ajungerea la vârf a fost o etapă firească (deși inițial m-am
gândit îngrozită că va fi a doua zi de urcuș și-mi va fi și mai greu decât prima oară, datorită ”anticipării”).
Totuși savurarea fiecărui pas, a fiecărui amănunt interesant întâlnit – a transformat al doilea urcuș într-o
bucurie generală și o joacă de copil.
Vederea panoramică de sus – sculpturile și clopotele de pe vârful muntelui, pe care le-am vibrat în semn de
victorie – m-au umplut de bucurie și de stare de bine.
Toți cei care ajungeau acolo sus, se felicitau pentru temeritate, pentru depășirea îndoielilor minții (care
spunea ”nu vei fi în stare”) și mai ales, pentru depășirea limitelor corpului fizic (care avea nevoie de un
tratament blând și înțelegător, pentru a nu fi biciuit și supra-solicitat).
Am realizat în cursul celor două zile de ”încercări” – cum procesul de detoxifiere și vindecare prin dietă –
se desfășoară în același mod (pe același ”tipar”).
117

Cum apar perioade de ”forțaj” în care partea mea de ”umbră” (întunecată), plină de mândrie, vanitate și
egoism spune ”EU sunt în stare, EU pot” și forțează anumite comportamente (diferite diete, post, stil de
viață mai spartan, mișcări fizice etc) și cum mă trezesc inevitabil epuizată și ”terminată” după eforturi.
Inevitabil, cedez și mă întorc la ”punctul zero” (de unde am pornit), pentru a reporni întregul proces de la
capăt, dar mult mai blând, mai agale, mai treptat, bucurându-mă de fiecare moment din el, de fiecare pas,
de fiecare mică revelație și mică descoperire. Numai atunci când manifest ”partea mea de lumină” – care
cuprinde compasiunea (față de mine și de ceilalți), respectul (față de propriul meu corp și de posibilitățile
sale) și iubirea (de Sine, în primul rând) – reușesc să obțin ceea ce-mi doresc, fără ”să mă forțez”.
Și numai așa – purtându-mă cu blândețe cu corpul meu, nefiind ”presată” de TIMP, de SOCIAL sau de
PROPRIUL MEU EGO – reușesc să obțin victorii importante și să cuceresc munți aparent de ”necucerit”.
Am realizat că toate încercările nereușite din proces sunt ETAPE IMPORTANTE de învățare, și că fără ele,
n-aș ști cum să procedez pentru a avea succes.
Așa am înțeles că atât ÎNTUNERICUL, cât și LUMINA sunt la fel de utile.
Întunericul este ”sftenicul” care mă sfătuiește cum să ”nu fac” – și fără el, n-aș învăța ”cum să fac” – în
acțiunile mele zilnice.
Și am aflat că ritmul calm, liniștit și agale al urcatului munților reprezintă cheia succesului, dacă doresc să
admir priveliștea de pe vârf și nu doar de la bază.
Perseverența, constanța, regularitatea suflului și mai ales, PAUZELE DESE, de câte ori este nevoie, au
reprezentat alte chei importante ale procesului.
Foarte mulți dintre cei care încep procesul de detoxifiere prin dietă și vindecare, se ”aruncă” cu capul
înainte (exact cum am făcut eu în prima zi), presându-se singuri și lăsându-se ”presați” de cei din jur și de
propriile așteptări – pentru a face totul ”repede” și ”intensiv”.
Și majoritatea pățesc exact ca mine, la prima escaladă – se epuizează pe parcurs – uneori chiar aproape de
final – și nu mai apucă să se bucure de absolut nimic din călătorie.
De aceea, am realizat că singura soluție fezabilă pentru o vindecare de succes o reprezintă LINIȘTEA
INTERIOARĂ, CALMUL și PERSEVERENȚA MERSULUI ÎNAINTE, pas cu pas, pauză după pauză
– în RITMUL PROPRIU, fără să faci competiție cu nimeni și mai ales, fără să ai alte așteptări de la tine –
decât să continui, de câte ori poți, cu treapta următoare a scării.
Atât avem în față, de fiecare dată – TREAPTA URMĂTOARE.
Dacă ne uităm mereu spre vârf – ni se pare atât de departe – încât ne-am descuraja de la primele scări de
urcat.
Dar dacă ne uităm DOAR la următoarele trepte din fața noastră și le vom cuceri încetul cu încetul, oprindu-
ne de câte ori avem nevoia să ne tragem suflul – ajunsul pe vârf va reprezenta o ETAPĂ NATURALĂ a
procesului și nu neapărat,SCOPUL ULTIM ȘI FINAL.
”Miza jocului” vindecării o constituie SAVURAREA și APRECIEREA fiecarui minut al călătoriei, a
fiecărei trepte urcate.
Bucurați-vă de întregul parcurs și învățați ”regulile” unui joc interesant!
Urcatul unui munte a devenit pentru mine ”metafora” acestui an 2015 plin de provocări.
Iar CLARITATEA VIZIUNII pe care am dobândit-o cu fiecare treaptă urcată îmi permite să anticipez
”vederea de ansamblu” ce mă așteaptă de pe platforma din vârf.
La templu – m-am bucurat să pot vedea întregul peisaj – pe kilometrii buni de jur împrejur – într-o zi
minunat de senină!
O adevărată răsplată Divină pentru îndrăzneala de a fi dorit ajungerea pe vârful muntelui și a de nu fi
abandonat atunci când prima tentativă nu a fost reușită.
Așa încât, în propriul proces de vindecare, pot doar ”imagina” ce mă așteaptă în stare de ”vindecare” (care
nu îmi este familiară, nu am cunoscut-o niciodată). Deocamdată, urc treaptă cu treaptă, printre suferințele
fizice, printre provocările emoționale și toate ”torturile” mentale posibile.
Mă mai opresc, îmi mai trag sufletul, uneori cobor câte o treaptă-două, când simt că am nevoie de o pauză
mai mare, dar îndată ce pot, reiau ”urcușul” agale, pas cu pas, calm și liniștit.
M-am întâlnit pe drum cu foarte mulți dintre voi – fie în sus, în fie în josul scării – și mă bucur și vă felicit
pentru toate experiențele.
Nu contează în ce direcție și cu ce viteză sunt!
Faptul că ne-am înâlnit pe ”scara” ce urcă muntele ”Vindecării” înseamnă că toți dorim să ajungem pe
platoul din vârf.
Să ne vedem cu bine acolo – în lumina Soarelui și plini de lumina propriei noastre bucurii interioare!
118

Vom împrăștia toată bucuria victoriei – către toți ceilalți – inspirându-i și ghidându-i pe toți cei care au
nevoie de sprijin!
Zile minunate de primăvară vă doresc tuturor – să vă bucurați de LUMINA Soarelui și de căldura
primăverii – ce ne inspiră să ne continuăm DRUMUL SPRE VINDECARE!

LUMINA ÎNVIERII
Copii sunt bucurie.
Pentru ei – este suficient că SUNT – că respiră, că aleargă, că explorează (un băț și o găurică sunt suficiente
”jucării” să-i țină ocupați minute bune) și că se extaziază în fața oricărei noi descoperiri (”Uite un
gândăcel! Uite o furnică!”).
Copiii au LUMINA sursei în privirea lor – au încă puritatea vederii și a ”viziunii” – totul
este PROASPĂT și NOU, în fața ochilor ”de copil”.
De ce dispare lumina?
De ce lumea vibrantă, vie și plină de aventură din jurul nostru se transformă în ”același” loc plictisitor în
care ne învârtim zi după zi?
Ce se întâmplă cu copiii în procesul creșterii?
Procesul ”de domesticire” al puilor de om se cheamă CONDIȚIONARE.
Din primele zile ale vieții – copilul este învățat ”condiționarea” de către părinții săi, care sunt ”bine
dresați” și ”condiționați”, la rândul lor.
Și nu fac decât să ”transmită” mai departe ce au primit ”cu generozitate” de la proprii lor părinți.
De zeci de generații, ne ținem prizonieri unii pe alții în capcanele condiționărilor.
Prima mare MINCIUNĂ a vieții unui copil este ”Moș Crăciun” – care vine cu ”cadouri” în iarnă – dar
DOAR dacă ai fost ”BUN”.
Fiecare adult definește noțiunea de ”bun” CONDIȚIONÂND copilul să nu se aștepte la ceva (un cadou,
eventual chiar iubire și atenție) DECÂT DACĂ A RESPECTAT ”REGULILE”.
Iar ”regulile” și definiția de ”bun” – nu sunt niciodată NEGOCIATE cu copilul.
CI SE IMPUN COPILULUI.
CU FORȚA. Fără comentarii și fără discuții (uneori, chiar cu violența – verbală și/sau fizică, doar adultul
este mai mare și mai puternic decât copilul).
De foarte devreme, copilul învață cât este de NEPUTINCIOS comparativ cu adultul care are grijă de el.
Și cum depinde de acesta în procesul său de supraviețuire.
Mâncarea sa, adăpostul său și siguranța sa – depind de adult (adulți).
De aceea, ADULȚII FAC REGULILE.
Așa cum știu și înțeleg ei ”regulile” de condiționare – primite de la proprii lor părinți (și de la socialul din
jur).
CONDIȚIONAREA transformă copiii din ENTITĂȚI LIBERE, care doar ”sunt” (SUNT FERICIȚI,
SUNT BUCUROȘI – fără nici un motiv pentru asta – doar pentru că există), în ENTITĂȚI
PRIZONIERE care au nevoie ”SĂ ÎNDEPLINEASCĂ CONDIȚII” (dacă mă port bine, dacă vorbesc
frumos, dacă îmi fac temele, dacă îmi fac activitățile etc etc – primesc ceea ce vreau – primesc ce mă face
fericit și bucuros).
Copiii ajung foarte repede, în primii ani, să-și condiționeze fericirea de ”primiri” (de cadouri) – aproape că
nu mai fac nimic – decât dacă ȘTIU că vor primi ceva (”Ce-mi aduci? Ce-mi dai? Nu mi-ai adus nimic?).
”AȘTEPTĂRILE” copiilor sunt permanent ”stârnite”, intensificate, susținute și doar parțial împlinite de
adulți – așa apar primele dezamăgiri și primele stări de bucurie intensă (care durează prea puțin, căci odată
obținut ceea ce doream, apare următoarea dorință, și suferința reîncepe).
Și așa, LUMINA din ochii lor se stinge – și apare ”ÎNCEȚOȘAREA” CONDIȚIONĂRII – care se
regăsește în ochii tuturor adulților.
Orice discuți sau ”negociezi” cu cineva (chiar și cu un străin) determină apariția unei ”așteptări” (este deja
”o condiționare”): ”mie ce-mi iese la chestia asta?”
Ca și adulți, nu mai SUNTEM bucuroși și fericiți – doar așa.
Suntem bucuroși DACĂ…..avem serviciu, casă, bani, obiecte etc etc
Suntem fericiți DACĂ…..avem carieră, familie, prieteni, relații etc etc
Ne condiționăm continuu BUCURIA și FERICIREA de ”primiri” exterioare.
”Așteptările” pe care le avem noi de la noi înșine – sunt IMENSE. Și ele ne împing continuu să FACEM,
SĂ FACEM – pentru A AVEA și A TOT AVEA – tot mai mult, și mai mult.
119

Dacă ne uităm în socialul în care trăim – acesta este construit ca o ”închisoare” în care toți ne ținem pe toți
prizonieri. Suntem și prizonieri și gardieni, în același timp.
Dacă unul dintre noi încearcă ”să evadeze” – să facă lucrurile diferit decât restul (dacă încearcă alte
”alegeri” – să zicem – să mănânce diferit, să se îmbrace diferit, să se comporte diferit, să refuze școala sau
să ”muncească” la un serviciu, să refuze banii sau obiectele etc etc) toți ceilalți din jur, în special familia
(cei apropiați, cei dragi) ”sar pe el” ”să-i bage mințile înapoi în cap” – și să-l aducă în tiparele familiare.
Dacă este nevoie – familia se ajută de ”grupurile” sociale – medici, psihologi, avocați, economiști etc etc –
care ”amenință” continuu persoana ”deviantă” cu nenorocirile cumplite care-l așteaptă pe cel ce se
îndepărtează de ”gloată”.
Cu ajutorul FRICII și AMENINȚĂRILOR, societatea și familia se auto-menține în stare de prizonierat
continuu.
Este nevoie de FOARTE MULTĂ DIPLOMAȚIE și de mult timp și strategie treptată, pentru a scăpa de
”sforile” sociale pas cu pas – fără a crea reacția de respingere și fără a ”îngrijora” prea tare ”gardienii”
din familie.
Este nevoie de foarte mult timp să identificăm CONDIȚIONAREA INTERIOARĂ, să o observăm ”în
acțiune” – să ne privim cum ne comportăm prostește, observând CUM ne comportăm prostește în mod
conștient.
Și apoi de și mai mult timp pentru a da la o parte modelul condiționării și a relua LUMINA copilului care
am fost (și care este dintotdeauna în interiorul nostru).
O boală gravă – sau o criză importantă (o pierdere mare, un accident, un traumatism) pot precipita acest
proces de ”trezire” din CEAȚA CONDIȚIONĂRII.
Unii îl numesc ”ILUMINARE”.
Poate pentru că reluăm legătura cu LUMINA care am fost dintotdeauna (dar am uitat că suntem și am trăit
orbecăind zeci de ani).
Alții îl numesc ”MATURIZARE” (un ”adult” realizeză „manipularea” la care a fost supus, ca și copil /
adolescent, și alege să treacă dincolo de ea).
Eu personal, numesc acest proces de ”recăpătare” a Sinelui Real și a Adevărului Interior – ÎNVIERE.
Pentru că asta este, de fapt.
O ”înviere” din ”moartea” în care ne ține această condiționare mentală.
Trăim precum zombie, în rotița de hamster socială, între servici și cușca ”de bloc” numită apartament,
mergem cu ”masele” de colo-colo, între ”sărbători” introduse în calendar ca prilej pentru comercianți să-și
vândă obiectele inutile și prilej pentru oamenii să se ”drogheze” cu mâncare și băutură și zile petrecute
vegetând (la ”tembelizor”, la calculator, pe tabletă sau mobil, mai nou).
Am aflat că mâncarea gătită este ”instrumentul” prin care oamenii sunt ținuți în stare de ”ceață mentală”.
Acidoza pe care mâncarea gătită o creează la fiecare masă – se acumulează zi după zi, lună de lună, an de
an și este cea din care se construiesc bolile și degradarea corpului fizic.
Mâncarea gătită, care este DENATURATĂ și improprie consumului uman – plină de cadavre de animale și
de resturi de substanțe chimice – este o otravă condiționată să fie introdusă în corp de 3 ori pe zi (minim),
în cantități mici – ca să nu se vadă prea repede efectul ”otrăvirii”.
De ce de 3 ori pe zi?
Cui îi este frică să nu cumva ”să ne trezim”, dacă sărim câteva mese?
Cei care au ținut post negru (n-au mai mâncat deloc) s-au confruntat cu stare de bine, de energie, de
claritate mentală care apare doar la 24 de ore de post – și cu atât mai mult, ulterior (dacă nu ar fi
”eliminările” de acidoză, mucus și reziduuri, care apar după primele zile de post – lumea ar descoperi mai
repede beneficiile NEMÂNCĂRII – și ar începe să-și pună multe întrebări și să aibă îndoieli despre
”mâncarea” ce ne ține ”prizonieri” într-o cușcă mentală).
Mâncarea ne ține ANCORAȚI ÎN TRECUT.
Mâncarea gătită ”dă dependență” (ca și fumatul) – odată ce ai început – vrei să continui iar și iar….ȘI
VREI GUSTUL FAMILIAR (îl cauți, iar și iar).
TRECUTUL devine mai important decât PREZENTUL.
Și așa suntem ”păcăliți” să nu mai ”fim prezenți” – să nu mai ”FIM”.
Băutura (alcoolul) alături de alte ”droguri” legale – cafea, țigări, etnobotanice etc etc – ne decuplează și
mai mult deMOMENTUL PREZENT, de AICI ȘI ACUM – singurul loc în care putem simți bucurie și
fericire.
Toate substanțele ”recreaționale” ne duc în vibrații de fantezie, în VIITOR sau în TRECUT și trăim cu
lacrimi în ochi diferite emoții – fără nici o legătură cu prezentul.
120

Prin mâncare și băutură – suntem continuu ținuți ÎN AFARA MOMENTULUI PREZENT.


Prin condiționări – suntem mereu ținuți ÎN VIITOR (”ce Sărbători minunate urmează, ce concediu minunat
vom avea, ce cadouri minunate vom primi etc etc).
Și prin ”prizonieratul” familial și social – suntem ÎNLĂNȚUIȚI în TRECUT (în tradiție, în ”așa a făcut
și mama, și bunica, așa fac și eu” etc etc).
Suntem ”morți” pentru momentul PREZENT.
Nu putem să apreciem și să acceptăm nimic din ce se întâmplă ACUM – o putem face doar MÂINE, când
vom discuta și bârfi despre IERI. Nu asta facem după toate ocaziile sociale? Ne întâlnim ”să le
discutăm”?
Sau facem ”poze” și filmăm – ca să ne uităm ulterior – ce am făcut IERI. Dar în timp ce fotografiezi sau
filmezi – NU EȘTI – așadar, momentul prezent este pierdut!
”Învierea” în momentul prezent nu este ușoară.
Chiar dacă știm că este posibilă.
Dar ”călăii” noștri sunt chiar cei apropiați nouă (familia, prietenii) – pilda lui Iisus este clară – el a fost
”trădat” de cei mai apropiați și mai iubiți, de ”familia sa”.
Și pe noi – tot aceștia ne țin în stare de ”moarte” pentru momentul prezent.
Asta spunea Iisus când propăvăduia să ”lăsăm pe mama noastră, să ne dezicem de ea” – de fapt,
să RUPEM LEGĂTURILE de condiționare cu tot ceea ce socialul ne-a ”dresat” în anii noștri de viață.
Și să vedem viața cu OCHI NOI – cu OCHI DE COPIL NOU-NĂSCUT.
O NAȘTERE se produce DOAR după O MOARTE.
Ciclul natural al ”vieții” și al ”morții” ne-a învățat bine acest lucru.
Așa că….dacă tot suntem ”morți” cu toții, ce-ar fi să alegem ”să înviem” – mai mulți odată? Nu doar unul
câte unul, la unul-două secole odată?
LUMINA este în noi – nu a dispărut niciodată.
A dispărut doar puritatea și claritatea privirilor noastre.
Ce-ar fi să ”curățați” ochii fizici printr-un mic post cu sucuri sau cu apă – 2-3 zile – și să vedeți ce se
petrece în energia voastră – acum în ”Săptămâna luminată”?
Vă urez tuturor zile interesante de primăvară și de schimbare – iar cei care aveți încă copiii mici – profitați
de LUMINA ce mai strălucește în ochii lor SĂ VĂ AMINTIȚI.

IUBIRE tuturor!

”MANCATUL – MECANISM COMPENSATOR ÎN


MOMENTE DE SCHIMBARE”
În ultimele săptămâni, foarte mulți oameni mi-au povestit de ”crizele de foame” – de fapt, adevărate crize
de acidoză (senzație de GOL în stomac / intestine / abdomen – pe care fiecare încearcă să-l umple cum
poate si cu ce știe).
Ba mai mult – apar ”pofte” de gusturi vechi – de ”alimente de consolare” din trecut (junk food).
Nevoia de SĂRAT – de DULCE sau de RONȚĂIT – face multă lume să cadă ”în ispita” mâncărurilor de
proastă calitate.
Luna aprilie este una dintre cele mai dificile luni calendaristice – fiind legată de trecerea masivă dinspre
iarnă spre primăvară.
Variațiile de temperatură și presiune atmosferică afectează corpul (și ficatul muncește ”din greu” să facă
față).
Adaptarea la ziua mai lungă, la un nou ritm (mai dinamic) al Naturii, dar și continua provocare a
”stresurilor zilnice” (să recunoaștem, destul de mari la toată lumea – pentru că societatatea are grijă să ne
pună în cârcă MULTE situații stresante) – ne epuizează de puțina energie care ne-a rămas la finalul iernii.
Și atunci – CORPUL ”CERE” ENERGIE!
Și ce SURSE mai bune de energie – dacă nu CARBOHIDRAȚII și LIPIDELE!
Corpul vrea DULCE – sau vrea GRĂSIMI – și desigur – SARE (gustul sărat stimulează suprarenalele).
Și mai ales – corpul vrea MULT – vrea senzație de SĂȚIETATE – vrea STARE DE ”PLIN” (de
plenitudine). Pentru cei mai mulți dintre noi, la care ”flotorul” interior care spune ”destul” NU
FUNCTIONEAZĂ (este ”defect” din copilărie), singura modalitate să ne simțim SĂTUI este să NE
UMPLEM până nu mai intră nimic.
121

Cum putem să trecem mai ușor prin această perioadă dificilă – fără să punem kilograme suplimentare pe
noi – fără să cedăm presiunii celor din jur (care intră COMPLET în LĂCOMIA SĂRBĂTORILOR) și fără
să ne îndepărtăm prea tare de dieta cu fructe și legume?
Sunt posibile mai multe ”trucuri” folosind ce avem ”la îndemână”!
Dintre fructele pe care le avem, în prezent, la îndemână – putem folosi perele (dulci) pe care le mai găsim
la final de sezon, pepenii galbeni de import (uneori deosebit de dulci și zemoși – cam scumpi, este
adevărat!), bananele și merele Golden (chiar și variantele Bio disponibile în marile lanțuri de supermarket).
Și putem consuma în variantă ”monofruct” (un singur fruct, odată, la o masă) CÂT DE MULT DORIM.
În zilele de aprilie din anii trecuți am consumat, uneori 3-4 kg de pere / mere într-o zi – sau 3-4 pepeni
galben (doar eu).
Dintre legumele ”zemoase” disponibile – castraveții, morcovii și uneori și tulpinile de țelină – se pot
transforma în ”bețe” de ronțăit – la care putem ”asorta” un sos de mango (mare parte din fructele de mango
de pe piață sunt necoapte, acide, de aceea sunt foarte potrivite pentru sosuri de salate de legume, sau chiar
sosuri pentru gustări).
Un sos bun de mango se poate face cu un mango, cateva roșii cherry, mărar sau pătrunjel, busuioc sau
chimen (după gust) și condimente diferite (am încercat odată cu curry, altădată cu biriany – un condiment
Indian luat de la MegaImage și altă dată cu sumac și ghimbir).
Puteți ”ronțăi” cât de mulți castraveți, morcovi sau tulpini de țelină doriți, cu tot cu sos. Până simțiți că ”nu
mai puteți”.
Frunzele verzi sunt alte posibiltăți de ”umplere” în această perioadă. O salată gigantică, cu multe frunze
verzi, eventual ceva ridichi, ceapă verde, cu sau fără castraveți sau roșii (dacă veți găsi bio) – și un dressing
de portocală, sau de mango, sau chiar de roșii cu sfeclă și mirodenii – reprezintă un fel de mâncare foarte
satisfăcător pentru seara. Iar frunzele verzi oferă senzația de ”umplere” pe care, de multe ori, nu o putem
obține de la fructe (iar gustul ușor sărat sau uneori condimentat, aduce o varianție în plus ”dulcelui” de la
fructe).
Mișcarea fizică – este ”un truc” important pentru a diminua ”foamea”. Mai ales realizată în aer liber – se
cuplează ”starea de bine” obținută din două surse importante (oxigen și mișcarea limfei).
Lucrul spiritual – ”curățenia” emoțională și eliberarea de toate emoțiile care ne iau energie – și de toate
gândurile și convingerile mentale ”limitatoare” – este una dintre direcțiile „curățeniei generale”.
Aici, avem nevoie de DESCHIDERE mentală și disponbiilitatea mentală la parcurgerea procesului.
Așadar, sunt multe posibiltăți de a ne ajuta organismul să nu ”cedeze” la valul uriaș de LĂCOMIE care
zguduie lumea cu câteva zile înainte de Paște și toată perioada Sărbătorilor Pascale.
Și dacă ”cedăm” unor pofte – SĂ NU NE JUDECĂM, să nu ne biciuim, să nu ne auto-torturăm cu gânduri
și emoții negative.
Când mâncați ceva ”interzis” faceți-o cu CEA MAI MARE PLĂCERE – de parcă mâncați cea mai mare
”bunătate” a lumii.
Măcar să vă bucurați de ORICE INTRĂ ȘI DEVINE CORPUL DUMNEAVOASTRA!
Luna plină cu eclipsa totală de lună, de pe 4 aprilie – a accentuat ceva mai tare resimțirea energiilor în
dezechilbru în majoritatea organismelor.
Asa că, veți simți ”la primă mână”, fizic, direct – tot ceea ce am discutat în ultimele articole doar la nivel
”de concept – stagnarea fizică, stagnarea limfatică, stagnarea digestivă, lipsă de energie (se ”simte” ficatul
slăbit), tulburări de somn (se simt dezechilibrele pe sistemul endocrin), lipsa de energie (suprarenalele
epuizate), durerile de cap, tulburările de atenție, memorie, concentrare – dar și diferite simptome fizice,
legate de FRICA de boală, de moarte și de singurătate.
A apărut nevoia pentru o re-definire a VIEȚII.
Pentru o re-definire a MISIUNII OMULUI PE ACEST PĂMÂNT.
A apărut nevoia pentru o VINDECARE a corpurilor fizice, și pentru o ”curățare” și împrospătare a tuturor
”mașinăriilor” și roboților care am devenit.
ORICE TRANZIT ENERGETIC ESTE TEMPORAR.
Este important să ȚINEȚI MINTE acest lucru.
TOTUL TRECE – TOTUL ”CURGE” în ritmul energiei Universului.
De multe ori, tot ce puteți face – este ”să curgeți” cu valul și cu fluxul – și atunci nu mai consumați energie
înotând împotrivă!
Vă doresc zile liniștite de primăvara – zilele dinaintea Sărbătorilor Pascale – când energia va avea un vârf
și o depresie imense (vârful ”spiritual” și depresia ”lăcomiei” și umplerii mațelor).
122

Călătorie plăcută pe mountaine-rousse-ul social!

1 APRILIE – ZIUA ”JOCURILOR”


Trăim într-un JOC numit VIAȚĂ – în care am făcut reguli serioase, de ”oameni mari” și ne-am prins atât
de tare în el – încât am uitat că este DOAR UN JOC.
Am știu asta, când am venit pe PĂmânt.
Primii ani de viață ne-am jucat cu tot și toate – cu crenguțele de pe jos, cu gândăceii, cu obiectele pe care le
găseam și cu orice pietricică de pe drum.
Treptat – educația și societatea ne-a indus și impus ”reguli serioase” – pe care cine le respectă – devine un
”roboțel” apreciat de toți.
DE 1 APRILIE – aveți ocazia să redeveniți COPIII.
JUCAȚI-VĂ!
”Păcălelile” din această zi – ne îndeamnă să nu mai luăm JOCUL atât de în serios.
Să înțelegem că dincolo de ”regulile umane” – există o LOGICĂ a Universului în care trăim, pe care o
descifrăm dacă ieșim temporar din ”cadrul uman rațional” și ne lăsăm în voia energiilor Naturii.
Pregătiți-vă pentru LUNA PLINĂ în BALANȚĂ, acompaniată de o eclipsă totală de lună, ce se va petrece
undeva pe la ora 15.00, în ziua de Sămbătă.
Presiunea apelor din Natură va fi ENORMĂ.
La fel și presiunea apelor din corpul nostru, mai ales din capul nostru.
Să nu vă sperie durerile de cap, amețelile, dificultățile de atenție, memorie și concentrare, tulburările de
vedere, de auz sau nasul înfundat – din această perioadă.
Toate sunt trecătoare – și dacă sunteți mai atenți la alimentație în aceste zile (postul ortodox sau
alimentația VEGANĂsunt salvatoare – veți depăși mai ușor aceste zile provocatoare).
Fiți DETAȘAȚI de telenovelele din jur.
Oamenii se iau foarte în serios în aceste zile.
Auzim de tragedii și drame în jurul nostru – dar analizate – ele par de multe ori parodii.
Oamenii își creează cu mâna lor suferințe și apoi urlă după ajutor pe la alții.
Este un JOC continuu.
Jucați-vă cu proprii copii!
Inventați jocuri noi – cu bucățele de hârtie sau cu fructe ori legume.
Faceți decorații din legume și fructe, astfel încât gustările pentru copiii să fie ARTISTICE!
Faceți păsări și animale și flori – cu ajutorul fructelor și legumelor.
Jucați-vă cu ARTA ÎN BUCĂTĂRIE.
Mici exemple ar fi :

sau
Mi-ar place să împărtășim fotografii cu propria noastră artă ”fructariană”!
Pot fi aranjamente de fructe – sau feluri din fructe aranjate artistic – sau sculpturi din fructe – sau orice
altceva vă puteți imagina – împreună cu copiii!
Desigur, că puteți juca în orice alt fel doriți în această zi minunată și în zilele următoare!
Glumiți!
Păcăliți pe oricine vă cade la îndemână.
Sărbătoriți ”ziua fără seriozitate” – prima zi a lunii aprilie.
Faceți din Ziua Păcălelilor – o Zi a JOCULUI și reîntoarcerii la inocența copilărească – ce există în fiecare
dintre noi!
Și până la Luna plină – continuați VIBRAȚIA JOCULUI și amintiți-vă continuu de CREATIVITATEA
INTERIOARĂ.

Mult soare și lumină vă doresc tuturor – indiferent de vremea de afară!


123

UITAREA? NESIGURANȚA? OBOSEALA?


Nu vă alarmați – este doar trecerea dinspre iarnă spre primăvară!

În fiecare anotimp, unele dintre organele noastre vitale se află în ”minim energetic” – sau funcționează
mai dificil.
Iarna – este anotimpul nefavorabil al rinichilor.
Frigul este dușmanul principal al rinichilor – de aceea, în timpul iernii – majoritatea oamenilor simt că nu
au atât de multă energie, forță și avânt.
Pentru că întreaga Natură se odihnește, se retrage în somn și refacere, și organismul nostru simte nevoia de
”reîncărcare”, de repaus, de odihnă mai multă.
Cilivizația ”modernă” și artificială în care trăim impune un ritm constant de activitate – indiferent că este
vară sau iarnă, cald sau frig.
Corpul nostru, însă, are nevoi diferite și posibilități biologice diferite.
Și chiar dacă îl biciuim și-l forțăm să reziste ani de zile la un ritm care nu îi priește, la un moment dat ”se
revoltă” și creează suferințe și boli – ce ne silesc să ne oprim.
La final de iarnă, rinichii noștri sunt mai slăbiți și mai prost funcționali.
Pentru că rinichii au multe legături și corelații în corpul nostru – cu alte sisteme și funcții importante,
această slăbire a funcției rinichilor din finalul iernii – ne afectează mult mai mult decât ne putem imagina.
Astfel, există o legătură foarte clară între rinichi și sistemul limfatic al capului, în special polipi, amigdale
și sinusuri. De asemenea, există o legătură între rinichi și urechi.
Vom descoperi la început de primăvară și final de iarnă – cum avem probleme de respirație, sau ne trezim
cu un episod acut de ”roșu în gât” sau sinuzită, otită sau rino-sinuzită – sau alte forme de ”răceală” (cu
simptome combinate).
Eventual, însoțite sau nu de dureri de cap, de ochi grei și de stare de confuzie mentală.
Sau chiar auzim mai prost (sau ascultăm mai prost – fiind mai împrăștiați și neatenți – copiii chiar nu mai
aud/ascultă ce li se spune – în această perioadă!).
Rinichii sunt corelați cu oasele, cu măduva osoasă, cu dinții și cu părul nostru.
Calitatea și cantitatea părului nostru – ne vor da indicii despre ”fericirea” rinichilor noștri. Căderea părului,
încărunțirea acestuia, păr uscat și fără fără luciu, sau păr care se încurcă ușor – ne indică slăbiciunea
funcției rinichilor.
Chelia la bărbați – indică existența unei proaste funcții renale.
Cariile dentare, problemele cu dinții (abcese, tartru, aspect neplăcut) – toate indică slăbiciune renală.
La fel, problemele cu oasele – osteopenia sau osteoporoza la adulți, dar și rahitismul și durerile osoase – la
copii – ne indică o proastă funcție a rinichilor.
Știm că rinichii ”se proiectează” ca și formă la nivelul urechilor (pavilionul urechilor seamănă la formă cu
rinichii) și la nivelul tălpilor (care și ele seamănă ca formă cu rinichii).
Umblatul desculț pe gresia rece – afectează punctele tip rinichi din mijlocul tălpii – și implicit, afectează
energia rinichilor.
În schimb, umblatul desculț pe iarbă și pe pământ ne ajută să ne ”înrădăcinăm”, să ne legăm la energia
Pământului, să ne descărcăm excesul de toxine pe care îl eliminăm cu toții la nivelul tălpilor noastre.
Faptul că toată iarna umblăm încălțați, că locuim în case izolate de Pământ, ne ”rupe” de Natura din jurul
nostru – și ne determină un sentiment interior de izolare, de singurătate, de ”ne-apartenență”.
Apariția transpirației nocturne abundente, la nivelul capului și spatelui, mai ales în prima parte a nopții –
dar și la eforturi și în timpul zilei – indică starea de slăbiciune a rinichilor. La fel și diferitele erupții pe
piele (pielea fiind considerată ”al treilea rinichi”) ne indică faptul că toxinele nu mai pot fi eliminat prin
rinichi și sunt re-direcționate prin piele.
Rinichii sunt organele care se ocupă de echilibrarea unor stări și emoții importante:
 starea de siguranță / nesiguranță – este indusă de buna funcționare a rinichilor. De câte ori energia
acestora este slăbită, se accentuează sentimentul interior de ”lipsa siguranței”, de lipsa ”plasei de
protecție” și de insecuritate (și atunci copiii se leagă obsesiv de mama sau alți adulți, iar adulții se
”agață” de orice pot – de o persoană, de un serviciu, de un obiect etc).
124

 starea de încredere în propriile puteri – din care provine VOINȚA personală – este o altă trăire
sprijinită de puterea rinichilor. Slăbiciunea funcțională a acestora determină o sub-evaluare a
propriilor calități și o părere proastă despre noi înșine.
 emoția fundamentală apărută datorită rinichilor slăbiți este FRICA. Frica de singurătate – datorită
senzației de nesiguranță pe care o induce aceasta – este una dintre cele mai importante frici umane
(alături de frica de moarte – o altă ”temă a rinichilor”).
Rinichii slăbiți permit FRICILOR să ne copleșească și să ne țină în plasa lor.
O altă frică mare a oamenilor este FRICA DE NECUNOSCUT.
Datorită acestei frici – oamenii nu se aventurează dincolo de ”zona lor de confort” și nu acceptă cu
ușurință schimbările.
Când ți-e frică – te agăți cu putere de ”tradiție”, ești fixist și conservator, pentru că te simți în siguranță cu
ceea ce îți este familiar (chiar dacă ”familiarul” presupune suferință zilnică).
Copiii care nu încearcă feluri noi de mâncare, nu explorează locuri noi, nu acceptă persoane noi – adulții
care nu schimbă nimic din ”rutinele” lor timp de zeci de ani de zile – toți au în comun slăbiciunea funcției
renale.
La final de iarnă – cu rinichii slăbiți – majoritatea oamenilor sunt copleșiți de frici, de temeri, de
neîncredere și mai ales, de nesiguranță.
Ce ne va mai aduce și anul acesta?
Ce surprize greu de procesat vor mai apare?
Altă temă importantă a rinichilor este TEMA RELAȚIILOR cu familia, mai ales cu părinții și copiii.
Prin rinichi se realizează transmiterea ”moștenirii” de la strămoși, cu însușurile, calitățile și predispozițiile
noastre, cu tot POTENȚIALUL pe care îl avem pe pământ.
Alegerile noastre zilnice sunt cele care vor permite acestui potențial să devină realitate.
În primăvară, suntem mereu ”îmboldiți” de tot ceea ce avem ”în dotare” și pe care nu am apucat să-l
manifestăm – să acționăm într-o direcție sau în alta.
Toate hobby-urile ne-puse în practică, toate pasiunile de care nu găsim niciodată timp – încep să ne
”bântuiască” cu putere și ”se cer” împlinite.
Visăm mai mult, dorim mai mult, ne propunem mai multe.
Dacă rinichii sunt slăbiți, nu reușim să găsim nici măcar una dintre calitățile cu care am fost trimiși pe
pământ. Ne mulțumim cu o existență rutinieră – casă – seriviciu – fără a putea măcar să bănuim că am
putea avea mult mai mult.
La început de primăvară – un alt organ important al corpului – FICATUL, intră în slăbiciune funcțională.
Cu alte cuvinte, primăvara este anotimpul dificil pentru ficat (acesta funcționează mai greu în primăvară,
pentru că trebuie să se adapteze și la variațiile termice, și la variațiile de presiune atmosferică și la variațiile
alimentare mari, între iarnă și primăvară – cu creșterea cantității de crudități în alimentație).
De aceea, multe dintre funcțiile ficatului încep să fie realizate cu dificultate (de exemplu, apărarea
imunitară, energia fizică a corpului sau metabolismele).
Pentru că la final de iarnă și început de primăvară – și rinichii și ficatul sunt în slăbiciune – vom înțelege
mai ușor ”epidemiile de răceli” pe care le observăm în jur, dar și ”astenia de primăvară” – stările de
oboseală fizică și lipsă de putere efectivă (atât la adulți, cât și la copiii).
Ficatul se ocupă de ”memoria de scurtă durată” (Unde mi-am pus cheile? Ce-am vrut să spun?) – așa că să
nu vă mire ”lapsus-urile” și confuzia mentală pe care o veți resimți în anumite zile (în special în zilele
ploioase din primăvară, când atât ficatul, cât și rinichii funcționează deficitar).
Tot ficatul este cel care are legături importante cu ochii – așa că multe tulburări de vedere (de aproape, la
distanță) sunt datorate slăbiciunii acestui organ. Dar și apariția de ulcioare, conjunctivite și schimbările
frecvente de dioptrii se pot produce primăvara.
Ficatul are legături și cu articulațiile corpului – genunchii, șoldurile și umerii fiind în special afectate de
slăbirea funcțiilor sale (și durerile la aceste articulații – fiind frecvent întâlnite în primăvară).
Tot ficatul are o legătură clară cu funcția tiroidei – și vom descoperi multe tulburări de metabolism tip
creștere în greutate sau scădere în greutate – în timpul primăverii. Alături de multe stări tip ”atacuri de
panică” (rinichi slăbiți = frică și palpitații = tiroidă = ficat).
Ficatul afectat de primăvară ne influențează somnul – întrucât acest organ atât de important se odihnește
DOAR între orele 1 și 3 noaptea. Dacă vă treziți la aceste ore și aveți dificultăți în re-adormire, să știți că
ficatul nu este foarte fericit. Cei care lucrează în ture de noapte își slăbesc constant ficatul, care la un
moment dat, va protesta vehement sub forma bolilor!
125

Rinichii, în schimb, se odihnesc între orele 17.00 și 19.00, de aceea, după ora 17.00-18.00 nu mai
consumați multe lichide, fructe sau legume zemoase – întrucât se vor suprasolicita rinichii (și veți avea
neplăcerea drumurilor dese la toaletă în timpul nopții, cu tulburarea somnului).
Somnul este SINGURA perioada în care rinichii se refac (se regenerează, se încarcă energetic).
Odihna și căldura patului – reprezintă cel mai bun remediu atât pentru FICAT, cât și pentru RINICHI.
De aceea recomand tuturor celor care se simt obosiți, fără inițiativă și voință (cu stare de ”lehamite”, eronat
diagnosticată drept ”lene” – nu este decât o LIPSĂ DE ENERGIE!) CÂT MAI MULTĂ ODIHNĂ la
orizontală.
Somn, relaxare, repaus – de câte ori este ocazia – în această perioadă dificilă de final de iarnă și început de
primăvară.
Ca și stări emoționale – ficatul este organul ce se ocupă de echilibrarea stărilor de FRUSTRARE și
de FURIE. Manifestarea (sau nemanifestarea) acestor emoții afectează ficatul.
Ficatul este în același timp sediul CURAJULUI și al puterii de exprimare.
Dacă ficatul și rinichii ne sunt slăbiți – pe lângă nesiguranță și neîncredere, apare și nemanifestarea
propriilor opinii.
Ne transformăm în soldăței ascultători, la cheremul oricăror ”autorități” – care se ”înghesuie” să ne spună
ce avem de făcut.
Din oameni puternici, plini de energia Divinului și a Creatorului nostru (suntem copiii DIVINI cu toții),
devenim frunze tremurătoare – care se sperie de știrile de le televizor sau de poveștile auzite pe scara
blocului.
Și atunci, luăm decizii proaste, orbiți de frici, sugrumați de furii ne-exprimate, înecați în frustrări și
nesiguranță.
Avem nevoie să ne ÎMPUTERNICIM și ÎNTĂRIM organismul, la final de iarnă și început de primăvară.
Avem nevoie să ”cultivăm” trăiri pozitive care să ne întărească rinichii și ficatul:
 aprecierea ABUNDENȚEI VIEȚII, exprimarea zilnică a RECUNOȘTINȚEI pentru ce avem (nu
judecata continuă a ce ne lipsește)
 BUNĂTATEA, BLÂNDEȚEA și TOLERANȚA față de propria persoană (să ne purtăm frumos
cu noi înșine) ȘI APOI și față de toți cei din jurul nostru
 IERTAREA și RECONCILIEREA cu noi înșine, cu familia noastră, cu părinții și strămoșii
noștri
 DESCOPERIREA și FOLOSIREA calităților, abilităților și însușirilor cu care am venit pe
Pământ și manifestarea TALENTELOR unice pe care toți le avem, potențial, la dispoziție
 Cultivarea IUBIRII DE SINE – a IUBIRII Naturii – a RESPECTULUI pentru VIAȚĂ – în
fiecare gând, emoție și acțiune.
Toate aceste acțiuni puse în practică zilnic – ne întăresc energia rinichilor și a ficatului.
La fel o face și consumul de fructe și legume proaspete de sezon.
Toate frunzele verzi (urzici, salată, spanac, ștevie, leurdă, lobodă, ceapă verde etc) tonifică energia ficatului
și au, majoritatea, efect diuretic (de curățenie renală).
Fructele primăverii – în special cireșele și vișinele – au un efect minunat asupra rinichilor.
Folosiți din plin darurile Naturii pentru a vă re-echilibra și întări rinichii și ficatul.
Și învățați cât mai multe despre propriul organism – pentru a-l înțelege mai bine și a nu-l mai ”chinui”
inutil și judeca aspru.
Apreciați rezistența uimitoare pe care o are la toate abuzurile la care este supus.
Creatorul a făcut o treabă uimitoare.
Iar Creația sa este Perfecțiune Divină, deghizată sub forma unei aparente imperfecțiuni.
Care așteaptă doar să fie privită din unghiul corect – pentru a fi apreciată la adevărata sa valoare.

O tranziție ușoară spre primăvară vă doresc tuturor – cu un final de luna martie cât mai
ușor!

AMORTEALA
Am primit astazi un mail impresionant – care ilustreaza exact ceea ce discut in multele articole de pe Net –
NIVELUL INCREDIBIL DE EPUIZARE AL SUPRARENALELOR existent in populatie.
126

Care devine ”vizibil” cand oamenii se ”opresc” din alergatul in ”cusca de soareci” in care alearga (precum
soriceii pe rotitele din cusca), avand senzatia ca merg undeva.
De aceea, nimeni nu vrea ”sa se odihneasca” – pentru ca devine VIZIBIL – ”SIMTIBIL” – nivelul de
epuizare interior – precum si GOLUL interior.
Pe care toate persoanele il percep, intrucat socialul este tot IN EXTERIOR (si aproape deloc pentru
INTERIOR).
Nu ne place ”sa stam”, nu ne place sa ”ne odihnim”, nu ne place sa fim ”singuri” (pentru ca incep reflexiile
interioare) si mai ales, pentru ca ELIBERAM (sub forma ”emotiilor negative”) toate mizeriile emotionale si
mentale culese din social.
Multumesc minunatei doamne care a scris mesajul de mai jos, astazi, de Anul Nou Chinezesc – si de Luna
Noua (care inseamna NOU INCEPUT al unei ENERGII NOI).
Vi-l dedic tuturor care cautati, care va straduiti, care va confruntati cu toate ”mizeriile” acumulate in corp si
in minte de o viata.
Dimineata, cu soarele frumos de iarna luminandu-ne printre nori – ma intrebam ce pot darui tuturor – de
Noul An Chinezesc.
Si atunci cand te intrebi – atunci primesti raspunsul!
Va trimit – cu iubire – un dar de IUBIRE de la un suflet minunat!
Ea suntem NOI TOTI.
Si prin ea – prin vorbele ei – ne descoperim TOTI.
CU RECUNOSTINTA!
Amorteala …..
Suntem, din punctual meu de vedere, total amortiti, nu adormiti ci amortiti – ca ursii cind sunt aproape de
hibernare si abea mai cauta hrana, abea mai cauta un culcus ( desi pentru ei este vital acest lucru).
Noi nu mai cautam nimic, traim din inertie, mincam ( ce mincam ) din inertie, dormim ( nu ne odihnim cu
adevarat ) din inertie, mergem catre sau dinspre locuri din inertie – amortiti !
Nu mai savuram trairea cu adevarat, mincarea cu placere, odihna cu liniste, mersul voios – nici macar nu
mai zimbim…
Pina si iarna are zilele ei cu soare, cind cerul se deschide si razele soarelui apar spre paminat ca niste sageti
pline de lumina si energie !
Pina si animalele se bucura cind apar razele soarelui si ies sa-l intimpine odihnindu-se si incarcindu-se sub
razele lui!
Dar noi…mergem mai departe amortiti !
Daca eram adormiti ( dupa parerea mea) atunci nu ne pasa …ca dormeam…dar cind esti amortit vezi ce se
intimpla in jurul tau, parca stii ca trebuie sa intinzi o mina dar parca nu ai putere sa o faci – esti amortit !
Vezi ca un copil singur incerca sa treaca strada si stii ca in mod normal ai putea sa- l ajuti sa o faca in
singuranta ( il vezi ca este temator) , dar nu o faci. Stii ca in mod normal ai face asta – dar esti amortit…
Vezi pe jos o punga de plastic plimbata de vint, stii ca in mod normal ai putea sa o iei si sa o arunci ( cosul
de gunoi il vezi, e in drumul tau), dar nu o faci – esti amortit…
Vezi ca iese soarele astazi, stii ca in mod normal e un semn bun, ai putea sa te opresti o clipa si sa zimbesti,
sa te incarci, dar nu o faci esti grabit ( amortit)…
Vezi ca …vezi ca…. multe alte lucruri, dar tot amortit esti. Si stii ca era altfel si parca ( uneori ) ai vrea sa
faci asa cum faceai odata, sa zimbesti fara sa stii de ce, sa te opresti o clipa fara sa stii de ce ( doar pentru ca
asa simti ), sa faci o fapta buna fara nici un scop ( doar pentru ca asa iti vine ), sa simiti – sa traiesti – dar
parca nu ai forta … esti amortit…
Ma intrebam oare ce putem face sa ne trezim din aceasta amorteala???
Sun bolnava ( dupa medici ) si cica trebuie sa stau in casa sa dorm sa iau pastile sa ma fac bine… si am
stat… si am tot stat…dar nu a fost bine. A fost din ce in ce mai rau.
Leul in cusca era ca mine in casa ( da, compar leul cu mine si nu pe mine cu leul, nu din aroganta, ci din
neputinta – amorteala in care ajunsesem, deoarce leul este de departe un animal Viu ).
Nu mai munceam, dormeam cit vroiam, stateam (zaceam ) in voie, parea Rai-ul pe pamint. Dar in Acela-si
timp am devenit agresiva, irascibila, nervoasa – asta nu mai semana deloc cu Rai-ul…
Eram intr-o amorteala totala, stiam ca pot zimbi, ca stiu zimbi dar nu o mai faceam. Stiam ca pot simti ca
127

ma pot incarca dar nu o mai faceam. Stiam ca pot trai, dar nu o mai faceam. – nu aveam forta sa mai fac
nimic. Ironic ! sa stai sa nu faci nimic si totusi sa nu ai forta sa ridici un deget.
Nu vreau sa vorbesc despre cit bine, sau nu, iti face un tratament sau altul ( ar fi o discutie mult prea lunga
!), cert este ca eu am ajuns amortita asa cum nu cred ca am fost niciodata, nici macar atunci cind eram
bebelus si se presupune ca doar stai…
Bunicul meu cred ca ma privea de undeva dintr-un colt de cer si se minuna..cit mai pot sa zac amortita ?!
el, la aproape o suta de ani era mai “treaz” de cel putin o suta de ori decit mine si putea concura lejer cu
orice tinar din ziua de azi la energie, unde cu siguranta l-ar fi luat detasat !!!
Am citit, impreuna cu fiul meu, Fram ursul polar – si el a ajuns la un moment dat amortit, si desi nu
depindea de el sa se intoarca la Polul Nord, dorind si aratind cit de rau se simte, a ajuns acolo.
Asta inseamna ca macar dorinta o mai avea si el – desi era amortit…
Ei bine imi spun zilnic, de astazi incep sa citesc mai mult din manual-ul de curs ( scoala de sanatate 5D),
imi spun zilnic sa nu mai merg acasa sa ma culc dupa ce-l duc pe fiul meu la scoala, imi spun zilnic sa
reincep orele de Pilates, imi spun zilnic sa nu mai fiu asa agresiva cu cei dragi ….si totusi de patru luni sunt
amortita !
Stiu ce ar trebui sa fac, stiu ca mi-ar face foarte bine sa re-incep sa traiesc, stiu ca atunci cind o fac si sunt
incarcata maxim radiez energie si culmea o dau din plin si celor din jur…si totusi nu pot. Sunt amortita !
Parca asteptam un gest al altcuiva sa ma trezeasca, parca asteptam un semnal – gata! acum a venit timpul sa
te trezesti fa-o!, parca asteptam sa vad ceva sa ma mobilizeze – asa era odata, iar acum …Nimic !
Am scurte momente de revenire, cind intr-adevar la sfirsitul zilei ma simt minunat si imi spun ca : Gata ! a
venit momentul m-am intors…dar pic iar in amortela…
Azi e joi, e un soare minunat afara, razele lui nu incalzesc pamintul inca dar incarca atit de placut cu
energie tot ce ating incit fara sa vreau zimbesc.
Am ajutat si acel copil, temator la trecerea de pietoni sa treaca strada, am terminat si cartea Fram de citit si
cu siguranta voi ridica de jos si punga de plastic ce este azvirlita de colo-colo de vint!
Nu trebuie sa astepti nici un semn, nu trebui sa primesti nici un semnal ca tot raul s-a terminat, nu trebuie sa
vezi nici un lucru bun si sa speri ca el te va trezi – eu le-am avut pe toate si tot amortita am ramas!
Trebuie sa Vrei sa revii, trebuie sa-ti Doresti sa revii, trebuie sa Simti momentul – si pentru asta , daca-i dai
o sansa inimii si o tii deschisa , ea va sti sa se conecteze . De fapt este mereu conectata doar ca nu stim noi
sa o ascultam;- si te va ajuta sa te trezesti din amorteala neplacuta in care…zaci !
Si constati cu surprindere ce usor poti ridica mina sa ajuti, ce usor apare zimbetul pe fata (Acela din inima),
ce usor simti si vezi ca doar tu in amorteala ta vedeai ce complicat e totul, cind de fapt :
– “ai grija ce-ti doresti ca se poate indeplini!”
Si asta inseamna multe, ca putem sa ne dorim (sa proiectam) sa se intimple in viata noastra lucruri bune si
sa se intimple !
Nu e nici un semn, trebuie doar sa tii inima deschisa si sa o asculti – ea stie drumul doar noi nu o auzim…
ca de ascultat nici atit! Si surprinzator – te vei dezmorti !!!
Cu siguranta din obisnuinta amorteala va mai aparea, dar energia pozitiva si incarcarea pe care o capeti
zilnic din ce in ce mai mult nu o va mai lasa sa poposeasca prea mult !
As putea sa afirm (si asta ar fi o aroganta! ) ca de fapt amorteala este buna, te face, cind te dezmortesti sa
vezi diferenta !
Dar cum sa fie bine cind nu mai stii sa traiesti, sa vezi, sa simti, sa te bucuri, sa inveti, sa descoperi, sa
zimbesti, sa te bucuri, sa … fii acolo ! prezent !
Asa ca las aroganta deoparte si spun ca nu e bine sa fii amortit – e greu sa iesi din amorteala, daca e greu
pina si sa ridici un deget cum sa gasesti usor forta sa iesi cu totul din ea? Si apoi cind se instaleaza
confortabil in tine, sansele scad dramatic sa iesi din amorteala. Pai ce? Este bine sa stai nu? Sa nu faci
nimic!, efectiv sa stai !
128

Clar, bunicul meu a fost mai viu decit o suta de oameni la un loc – fara exagerare !!!
Ei bine, daca tot incepe de azi un nou an (chinezesc) de ce sa nu profit si eu si sa Incep sa ma dezmortesc?
Da’ mai repede c-am amortit tot stind amortita !
SI daca mi-am re-capatat simtul umorului, si daca am vazut soarele mai frumos azi si daca am facut deja o
fapta buna ( pe care cel mai bine o scrii pe nisipul marii, conform spuselor bunicului meu), atunci pot
considera ca am facut nu unul ci mai multi pasi dezmortiti spre Vindecare si Trezire !!!