Sunteți pe pagina 1din 5

Terapia de grup ofera fiecarui participant sansa de a produce schimbarile dorite in viata

sa in prezenta altor oameni care se confrunta cu dificultati asemanatoare si care au o


atitudine sustinatoare. Sunt nenumarate beneficiile care decurg din prezenta atat a
grupului, cat si a unuia sau a doi psihoterapeuti, in asistarea persoanei sa depaseasca
dificultatile pe care le intampina in viata de zi cu zi.

Multe persoane afectate de probleme de natura emotionala, fie ca este vorba de stres, de
incredere scazuta in sine sau de un impas existential, sufera de pe urma faptului ca se
simt deconectate de ceilalti, ca nu stiu cum sa interactioneze adecvat, ca nu pot mentine o
relatie satisfacatoare de cuplu s.a.m.d.

Nicio terapie nu isi propune sa-i schimbe pe ceilalti, care nu sunt prezenti, scopul este ca
schimbarea sa se produca in modul cum persoana aflata in terapie se raporteaza la cei din
jur. In acest context, grupul faciliteaza primirea unui feedback obiectiv legat de propria
atitudine si de modul cum este ea primita de ceilalti. Se creeaza prilejul testarii realitatii
in acest microunivers. Grupul reprezinta un sistem de suport si o oglinda care permite
constientizarea blocajelor personale si depasirea lor.

Un beneficiu major al terapiei de grup este sentimentul de a fi inteles si acceptat. In grup,


persoana descopera ca nu este singura care trece printr-o situatie grea sau care are ganduri
inspaimantatoare. Ceilalti impartasesc la randul lor experiente similare, ceea ce determina
sentimentul de normalitate si de universalitate.

Gratie acestui fenomen, sentimentul de insingurare de tipul "De ce eu?”, "De ce mi se


intampla tocmai mie si doar mie?” este inlocuit cu unul reconfortant, de apartenenta.

Altruismul, o calitate umana atat de necesara pentru cultivarea si mentinerea unor relatii
sociale si personale armonioase, este o latura care se dezvolta in cadrul grupului la fiecare
dintre participanti. In grupul de terapie, oamenii, care initial au venit cu o problema si cu
nevoia de a fi ajutati, descopera sentimentul minunat de a le putea fi de folos celorlalti,
prin impartasirea propriei situatii sau prin oferirea de informatii. Astfel, membrii grupului
au ocazia sa experimenteze, in schimbul sentimentului de vulnerabilitate, senzatia de
putere personala care decurge din insotirea celorlalti in rezolvarea framantarilor
personale.

Terapia de grup este o forma de psihoterapie în care 7–8 persoane se intâlnesc


saptamânal, sub îndrumarea unui lider de grup, de obicei un psiholog cu pregatire în
terapia de grup, pentru a discuta despre anumite probleme, comune tuturor participantilor
(depresie, anorexie, divort, alcoolism, dependenta de droguri, dificultati interpersonale,
abuz fizic si sexual, decesul partenerului, etc.). De ce ar alege cineva sa participe la o
terapie de grup în locul unei psihoterapii individuale, în care se întâlneste doar el/ea cu un
psihoterapeut? In primul rând pentru ca e mai ieftin, taxa de participare într-un grup fiind
în general pe jumatatea celei percepute pentru o terapie individuala. Apoi, pentru ca
terapia de grup este o modalitate terapeutica de sine statatoare care are propriile avantaje,
unele dintre ele inaccesibile terapiei individuale. Cum reuseste terapia de grup sa ajute?
Care ar fi "factorii terapeutici" implicati în ameliorarea psihologica? Potrivit lui Irvin
Yalom, autorul celei mai populare carti despre terapia de grup (am numit aici "Teoria si
practica psihoterapiei de grup"), acesti factori sunt în numar de unsprezece. Iata-i
prezentati aici, nu neaparat în ordinea importantei lor.

• Inducerea sperantei. Oamenii aleg sa participe la o terapie de grup pentru ca spera ca


viata lor sa se îmbunatateasca. Ei vin de-acasa cu un dram de speranta iar terapia de grup
îi ajuta sa tina în viata aceasta flacaruie si, mai mult, sa o faca sa creasca. Cum? În primul
rând, pentru ca au facut ceva pentru ei însisi: si-au luat inima în dinti si s-au inscris într-
un grup terapeutic. Nu poti sa faci ceva pentru tine fara ca speranta de mai bine sa nu
prinda aripi. În al doilea rând, într-un grup terapeutic, compus în general din oameni cu
probleme similare, exista indivizi care deja fac fata unei situatii mai bine decât ceilalti, iar
exemplul lor este datator de speranta pentru acestia din urma. "Daca altii au reusit, poate
voi reusi si eu" rasuna în mintea celor care învata sa spere.

• Universalitate . Multi dintre cei care intra în terapie sunt covinsi ca sunt unici din punct
de vedere al inadecvarii lor, ca numai ei au anumite probleme, gânduri si sentimente care
îi tortureaza si le fac viata mizerabila. Dar, vorba unei reclame inteligente, "nu uita ca esti
unic, la fel ca toti ceilalti." Suntem unici si totusi atât de asemanatori. Nu exista
sentiment, fie el cât de greu de definit si de pus în cuvinte, pe care numai un singur om
sa-l fi avut. Ceea ce ne aseamana este mult mai consistent decât ceea ce ne separa si ne
diferentiaza. La urma urmei, suntem toti oameni. Si nicaieri nu se vede mai bine acest
adevar decât într-un grup terapeutic. Atunci când constatam ca si altii se confrunta cu
aceleasi probleme, ne simtim parca mai usurati si mai capabili sa le facem fata caci, nu-i
asa, "suntem cu totii în aceeasi barca".

• Informarea inlude instruirea didactiva referitoare la anumite conditii, sfaturi si sugestii


din partea terapeutului sau a celorlalti membri ai grupului. Uneori procesul educational
este implicit, membrii grupului învatând direct din activitatea grupului despre dinamica
proceselor interpersonale, despre semnificatia unor simptome si metode de a le face fata,
despre viata psihica în general. De exemplu, în cadrul unui grup pentru cei care sufera de
atacuri de panica, se pot dispensa informatii despre aspectele fiziologice ale unui atac de
panica, despre ciclul vicios indus de interpretarea catastrofica a simptomelor corporale,
despre natura benigna a conditiei si despre modalitatile de a ameliora si apoi de a preveni
astfel de atacuri de panica.

• Altruismul . "Daca vrei sa ajuti un om, lasa-l sa te ajute" a spus cândva un celebru
prizonier american. Prin partile noastre, se spune ca "daruind, vei dobândi". Cei care intra
în terapia de grup se simt adesea demoralizati si simt ca nu au nimic valoros de daruit
celorlalti. Atunci când descopera ca pot fi totusi de ajutor, se simt revigorati si stima lor
de sine creste. Oamenii se pot ajuta unii pe altii ascultându-se, oferind confort si sfaturi,
încurajându-se reciproc, împartasind cu ceilalti experientele lor similare sau prin simpla
lor prezenta lipsita de criticism si prejudecati.

• Recapitularea corectiva a relatiilor din familia de origine . Cei mai importanti oameni
în viata oricarui om sunt membrii familiei în care s-a nascut. Modul în care
interactioneaza cu acestia va ramâne "sapat" în mintea viitorului adult pentru tot restul
vieti sale ca un model de interactiune cu toti ceilalti oameni. Atunci când fac parte dintr-
un grup, oamenii au tendinta de a se raporta la ceilalti membri ai grupului într-un mod
oarecum asemanator cu modul în care se raportau la parinti si frati. Ceea ce, în sine, nu e
nimic deosebit care sa merite a fi subliniat. Numai ca relatiile unora cu membrii familiei
din care provin nu au fost tocmai în regula si atunci exista posibilitatea, sau chiar
certitudinea, ca aceste relatii sa se repete cu actualul partener de viata, cu colegii de
munca, cu copiii, prieteniii, etc. Ce e de facut? Grupul terapeutic este ca un mic laborator
fotografic în care modul defectuos de a te raporta la ceilalti se developeaza în fata
propriilor ochi. Când devii constient de felul în care îi tratezi pe ceilalti, de modul în care
te raportezi la ei sau de modul în care te folosesti de ei, atunci întelegi de unde provin
multe din necazurile prezente în relatiile cu acestia si, în consecinta, poti schimba ceva.

• Îmbunatatirea aptitudinilor de socializare . Un grup terapeutic este, înainte de toate, un


grup social, în care mai multi indivizi interactioneaza respectând niste norme. Spre
deosebire însa de alte grupuri sociale de care poate apartine cineva (de exemplu, grupul
colegilor de munca), grupul terapeutic are niste reguli clare stabilite de la început, menite
a facilita interactiunea onesta. Cea mai importanta dintre aceste reguli este oferirea
de feedback , adica oferirea unei pareri oneste despre afirmatiile sau comportamentul
celuilalt, ceea ce în alte grupuri se întâmpla arareori. De exemplu, daca cineva are
tendinta de a-i privi de sus pe ceilalti, de a-i trata cu superioritate, e putin probabil ca
vreunul dintre colegii de munca (mai ales daca îi sunt subalterni), sa îi spuna "Vezi ca ai
tendinta sa ne privesti de sus." În schimb, într-un grup terapeutic, e foarte posibil si chiar
de dorit ca un astfel de feedback sa aiba loc. Astfel, "arogantul" are ocazia sa învete ceva
despre sine si eventual sa corecteze ceea ce este de corectat pentru a-si îmbunatati
aptitudinile de socializare.

• Comportamentul imitativ . Se spune adesea despre copii ca îi imita pe adulti. Ceea ce se


spune mai rar este ca si adultii învata prin imitatie. Observându-i pe altii cum vorbesc,
cum se comporta, cum îsi rezolva anumite probleme, noi toti putem învata de la ceilalti.
Învatam de la cei care au mai mult succes în viata personala sau în interactiunile cu
ceilalti, învatam de la cei pe care îi respectam, fie ei membri ai grupului sau
psihoterapeutul care conduce grupul respectiv. Nu subestimati niciodata puterea
exemplului!

• Învatarea interpersonala . E un factor deosebit de complex si de aceea dificil de


explicat în câteva cuvinte. S-a spus ca omul este un animal social. Adica, ceea ce ne
deosebeste esentialmente de animale este capacitatea de a avea relatii sociale. Mai mult,
aceste relatii sociale, care le includ pe cele cu familia din care provenim, ne formeaza si
ne transforma în permanenta. Cazurile de copii crescuti de animale demonstreaza faptul
ca fara o ambianta umana, fara contact cu alte fiinte umane, un copil nu poate deveni un
om în sensul cel mai larg al cuvântului si dezvoltarea acestuia se opreste la un nivel
subuman. Nu realizam importanta relatiilor cu cei din jurul nostru, si în primul rând cu
membrii familiei în care ne-am nascut, asa cum nu realizam cât de multa nevoie avem de
oxigenul pe care îl respiram. Specialistii spun ca jumatate din ceea ce suntem se
datoreaza zestrei genetice si jumatate modului în care am fost crescuti. Si acesta
componenta educativa se refera nu numai la aspectele evidente cum ar fi "cei sapte ani de
acasa", ci si la acelea mai subtile ale modului în care cei din jur se raporteaza la noi si noi
la ei. De exemplu, orice copil are nevoie de un sentiment de securitate si obtine acest
lucru prin cultivarea si accentuarea acelor trasaturi sau aspecte ale sinelui care sunt
apreciate de ceilalti si prin negarea sau transformarea acelora care sunt dezaprobate de
ceilalti. În cele din urma, individul îsi va forma un concept de sine bazat foarte mult pe
aprecierile celorlalti. Acest proces de învatare interpersonala este un proces continuu, ale
carui baze se pun în copilarie, dar care continua de-a lungul intregii vieti. În terapia de
grup, oamenii descopera modul în care obisnuiesc sa se raporteze la ceilalti,
constientizeaza asteptarile pe care le au de la ceilalti si învata sa relationeze într-un mod
mai realist si mai echilibrat, în care avantajele si dezavantajele relationale sunt mai
echitabil distribuite.

• Coeziunea grupului . Multi oameni se simt izolati de semenii lor, incapabili sa


stabileasca niste relatii cu adevarat semnificative, care sa treaca dincolo de o interactiune
de suprafata. Asa cum spuneam mai sus, avem nevoie de ceilalti, sa ne simtim intelesi si
apreciati si, în egala masura, sa învatam de la ei. Dar acest lucru nu este posibil decât în
mica masura în cadrul unor relatii superficiale, cum ar fi discutiile de cinci minute la o
cafea cu colegii de serviciu. Pentru multi, prietenii sunt cei care reusesc sa suplineasca
aceasta nevoie de comunicare ceva mai profunda. Din pacate însa, sunt mult prea multi
oameni lipsiti de prieteni. Si mai avem nevoie de ceva, pe lânga aceasta legatura mai
adânca: avem nevoie de sentimentul de apartenenta, care înseamna sentimentul de bine si
de siguranta pe care îl avem atunci când ne stim parte a unui grup care ne protejeaza si ne
valorizeaza. Aceasta nevoie sta la baza tuturor asociatiilor profesionale, sindicatelor,
cluburilor, cercurilor sportive etc. si chiar la baza ideii de natiune si de tara. Pentru cei
care se simt deprivati de o comunicare umana cu adevarat semnificativa si pentru cei
lipsiti de sentimentul de apartenenta, grupul terapeutic poate suplini exact ceea ce le
lipseste. Coeziunea grupului nu se refera numai la suportul si incurajarile pe care un
membru al grupului le poate primi din partea celorlalti participanti, ci si la feedback -ul
onest pe care îl primeste si, în general, la toate acele aspecte care contribuie la
sentimentul ca "celorlalti le pasa."

• Catarsisul . E bine stiut ca adesea confesarea necazurilor noastre catre prieteni, doctor
sau preot, ne ajuta sa ne simtit mai bine. Acesta este catarsisul si despre asta este vorba, în
principiu, si în terapia de grup. Numai ca aceasta forma de terapie nu ne ajuta numai sa
scapam de "piatra de pe suflet", dându-ne un sentiment de eliberare momentana, ci ne
mai învata ceva, un ingredient crucial pentru un beneficiu de durata: ca a exprima ceea ce
simtim ne apropie de ceilalti, ceea ce duce la cresterea sentimentului de coeziune si la
îmbogatirea relatiilor noastre interpersonale. Cu alte cuvinte, a spune ceea ce avem pe
suflet ne face sa ne simtim mai liberi dar si mai apropiati de ceilalti. Si asta numai într-un
grup se poate învata.

• Factorii existentiali . Se refera la acceptarea de catre membrii grupului a unor


adevaruri nu intotdeauna evidente, cum ar fi faptul ca durerea si moartea sunt inevitabile,
ca indiferent cât de mult as încerca sa ma apropii de ceilalti sunt practic singur, ca viata
nu are un sens daca nu îi dau eu un sens, ca am libertatea sa dau vietii mele orice sens
doresc, ca eu si numai eu sunt responsabil pentru viata mea indiferent cât de mult ajutor
cer si primesc de la ceilalti, etc. Acesti factori existentiali joaca un rol important în terapia
de grup, ca si în cea individuala, întrucât reusesc, sau cel putin ajuta în acest sens, sa
împace omul cu datele inexorabile ale existentei sale.

Nu toti avem nevoie de toti acesti factori pentru a ne bucura de beneficiile terapiei de
grup. Pentru unii cele mai importante aspecte sunt învatarea interpersonala, catarsisul si
factorii existentiali, iar pentru altii altruismul, universalitatea si cultivarea sperantei.
Probabil acesti factori curativi actioneaza în functie de nevoile fiecaruia. Un lucru este
însa cert: ca terapia de grup, indiferent de factorii terapeutici pe care îi pune în joc, este
benefica tuturor celor care considera ca mai au înca ceva de învatat de la viata si de la
oamenii din jurul lor.