Sunteți pe pagina 1din 4

La inceputul verii in vacanta

Veniți și odihniți-vă puțin! (Mc 6,31)


În cartea lui Qohelet întâlnim una dintre paginile cele mai realiste și impresionante
despre realitatea vieții omului pe pământ: Dumnezeu a fixat un timp pentru toate
(cf. Qoh 3,1-8), iar el ne cere, spre sănătatea noastră trupească și spirituală, să știm să
alternăm și să folosim activitățile intense ale muncii cu momentele de odihnă și de
refacere a puterilor. În Sfânta Scriptură nu citim nicăieri că timpul ar fi fost fixat în
întregime doar pentru muncă, trudă și sudoare până la extenuare. Dumnezeu însuși, cu
repausul pe care și l-a luat după cele șase zile ale creației (cf. Ex 31,13-17), ne dă un
exemplu clar pentru a înțelege că nu trebuie să uităm să ne programăm un timp și
pentru odihnă.

Este semnificativ faptul că despre lene nu găsim cuvinte de laudă nici în Sfânta
Scriptură, nici în normele dintre oameni. Ei nu i-a fost fixat niciun timp. La fel de
adevărat este că nici muncii fără măsură ori activismului exagerat nu i se poate aduce
vreun elogiu, căci, e bine știut, munca e menită să-i confere omului demnitate și
libertate, să-l îmbucure și să-l facă fericit, nu să-l conducă la înrobire sau înstrăinare
de el însuși.

În această logică, trebuie să existe spațiu destinat vacanțelor și concediilor. Munca


prestată pe parcursul celorlalte luni ale anului – fie în plan intelectual, fie în cel fizic,
în mediul școlar sau în cel al diverselor întreprinderi și fabrici – își merită răsplata,
care constă nu atât într-o suplimentară remunerare, cât mai ales într-un binemeritat
repaus. Găsim în cuvintele lui Isus o declarație îmbucurătoare îndreptată către harnicii
săi ucenici, proaspăt întorși din misiunea de evanghelizare: „Veniți deoparte, într-un
loc retras, și odihniți-vă puțin!” (Mc 6,31).
Această invitație cordială ne este adresată și nouă, cei care credem în el: „Veniți
deoparte, într-un loc retras, la un timp personal, în care să vă deconectați de muncile
cotidiene, de rutina apăsătoare și istovitoare a activităților proprii!” Ea vine din partea
lui Isus, maestrul divin care singur ne poate învăța arta de a trăi sănătos, în îmbinarea
armonioasă a muncii cu repausul. Ne luăm timp pentru revederi frumoase, pe care,
departe fiind de familie și de cei dragi, le așteptăm luni în șir cu nerăbdare.

Ne propunem să „evadăm” în natură pentru a descoperi frumusețea creației, așa cum a


conceput-o și a lăsat-o Dumnezeu. Sau ne găsim timp pentru vizitarea unor locuri
înălțătoare, de pelerinaj, spre edificarea noastră lăuntrică și refacerea energiilor
noastre spirituale. Ne detașăm de ritmul vieții noastre obișnuite, fără însă a ne detașa
de cel care ne face invitația caldă și îmbucurătoare: „Veniți deoparte să vă odihniți
puțin!” Când Isus le-a adresat ucenicilor aceste cuvinte, el i-a invitat să experimenteze
o altă formă de întâlnire cu el; le-a dat șansa unui alt tip de familiaritate cu persoana
lui.

„Vacanță” este un cuvânt atât de mult iubit și folosit de toți: copii, tineri, adulți; iar
odihna, o fericită ocazie de refacere a forțelor trupești și spirituale. Deseori se uită însă
că această ocazie este mai ales o formă de reîntâlnire cu Domnul, cu Dumnezeu, cu
cel care a „inițiat” și a intercalat în succesiunea zilelor ziua Domnului ca pe o zi de
libertate și de odihnă în favoarea omului. Se ignoră, așadar, faptul că
vacanța/concediul poate fi un prilej de a sta deoparte cu cel care binecuvântează
munca mâinilor harnice și clipele de relaxare sufletească. Se pierde din vedere că
suprapunerea vacanței cu concediul poate fi valorificată ca un timp de comuniune
intensă a părinților cu copiii, în vederea simțirii unității familiei.

Oamenii timpului nostru, tot mai absorbiți de problemele muncii, resimt necesitatea și
dreptul de a ieși din acest angrenaj pentru a-și reface forțele. Fiecare în particular are
nevoie să simtă că Dumnezeu l-a creat nu numai pentru muncă, ci și pentru
mângâierea pe care o oferă clipele de odihnă, în ele însele, și în același timp ca
precursoare ale acelei odihne care ne este rezervată în viața de după moarte.

Sfânta Scriptură, locul și sursa adevăratei noastre înțelepciuni, ne lasă să descoperim


în mai multe locuri legătura strânsă dintre odihnă și Dumnezeu. Această asociere vine
să întărească în noi convingerea că timpul dedicat odihnei își găsește finalitatea
deplină abia atunci când acesta îl implică și pe Dumnezeu. Astfel, citim: „Numai în
Dumnezeu își află odihna sufletul meu, de la el îmi vine mântuirea” (Ps 62,2); sau:
„Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, fiindcă Domnul ți-a făcut bine” (Ps 116,7).
Autorul Scrisorii către Evrei vrea să ne asigure că „cine intră în odihna lui (a lui
Dumnezeu!), se odihnește de lucrările lui, ca și Dumnezeu, de ale sale” (Evr 4,10).
Mai mult decât toate aceste referințe ne răsună în inimi invitația pe care însuși Isus ne-
o face în evanghelie: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da
odihnă!” (Mt 11,28). E același Isus: cel care ne cere să ne arătăm lucrători harnici în
via lui, dornici de a aduce roade, cu cel care vrea să nu uităm să ne rezervăm timp
pentru odihnă. Din partea noastră, așa cum îi cerem să fie alături de noi și să
sfințească toate eforturile noastre, tot așa îl rugăm să ne însoțească prin zilele noastre
libere și să ne binecuvânteze odihna.
Pentru mulți, timpul liber al verii înseamnă deconectare nu numai de la obligațiile ce
derivă din serviciul sau profesia exercitată, ci și de la participarea duminicală la sfânta
Liturghie, de la rugăciune sau de la acele practici creștine care definesc și
înfrumusețează viața sufletească. Vacanța/concediul înseamnă ruperea unui ritm,
întreruperea anumitor activități, nu însă și întreruperea legăturii cu Dumnezeu. Mi-a
plăcut să aud o afirmație înțeleaptă: „Sufletul nu are și nu trebuie să aibă vacanță!”
Liniștea pe care o aduc odihna și vacanța reprezintă un climat fericit pentru a
descoperi minunățiile ce înalță sufletul omului la Dumnezeu.

Având bucuria de a admira frumusețile ce ne înconjoară, putem și mai mult primi


aripi pentru a ne înălța privirea spre cel care le-a creat și ni le-a oferit nouă.
Dumnezeu vrea să ne îngrijim să căutăm prezența lui, fie prin intermediul cuvintelor,
fie prin cel al tăcerilor, în singurătate sau în comuniune cu ceilalți, ca să simțim
adevărata odihnă care ne reface și ne împrospătează pentru un nou ciclu de muncă și
de angajare.

Se cuvine să îndreptăm spre Dumnezeu o rugăciune fierbinte, ca să ne însoțească în


toate zilele vieții noastre și, desigur, în frumoasele zile de vacanță și odihnă ale acestui
an. Îi cerem să ne dea bucuria muncii pe care am prestat-o până acum, spre binele
nostru și spre slava sa, și să ne binecuvânteze cu harul eliberării de tot ceea ce este
apăsător și stresant în ocupațiile noastre, ca să simțim că acolo unde ne petrecem
timpul liber, acasă ori în locuri străine, el este prezent cu noi și vrea să ne îmbucure
inimile.

Tuturor, vacanță plăcută și timp fericit de odihnă!

Autor: PS Petru Gherghel