Sunteți pe pagina 1din 5

Migrațiile în perspectiva păcii

Mesajul Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea


cu ocazia Zilei Mondiale a Migrantului și a Refugiatului
15 decembrie 2003
1. Ziua Migrantului și Refugiatului, cu tema „Migrațiile în perspectiva păcii„,
oferă în acest an oportunitatea de a reflecta asupra unui argument mai
important ca oricând. Tema, de fapt, atrage atenția opiniei publice asupra
mobilității umane forțate, focalizând câteva aspecte problematice ale acesteia
de mare actualitate din cauza războaielor și a violenței, a terorismului și a
oprimării, a discriminării și a nedreptății, care din păcate sunt mereu prezente
în cronica cotidiană. Mijloacele de comunicare socială aduc în casele
oamenilor imagini de suferință, de violență și de conflicte armate. Sunt
tragedii care implică țări și continente, și nu rareori zonele pe care le lovesc
mai mult sunt și cele mai sărace. Astfel, la o dramă se adaugă altele.
Cu toate acestea, ne-am obișnuit să privim peregrinarea deznădăjduită a celor
evacuați, fuga disperată a refugiaților, debarcarea prin orice mijloace a
migranților în țările cele mai bogate în căutarea de soluții pentru multele lor
nevoi personale și familiare. Iată atunci întrebarea: cum să vorbim de pace,
când se înregistrează constant situații de tensiune în destul de multe regiuni
de pe pământ? Și cum poate contribui fenomenul migrațiilor la construirea
păcii între oameni?

2. Nimeni nu poate nega faptul că aspirația la pace este în inimile multor


oameni. Tocmai aceasta este dorința arzătoare care îndeamnă la căutarea unei
căi de realizare a unui viitor mai bun pentru toți. Ne convingem tot mai mult
că este necesar să combatem răul războiului de la rădăcină, deoarece pacea nu
este doar absența conflictelor, ci un proces dinamic și participativ pe termen
lung, care implică fiecare categorie a societății, de la familie la școală, la
diferite Instituții și Organisme naționale și internaționale. Împreună putem și
trebuie să construim o cultură a păcii, capabilă să prevină recurgerea la arme
și la orice formă de violență. De aceea trebuie încurajate acele gesturi și
eforturi concrete de iertare și de reconciliere; este necesar să se depășească
diferențele și diviziunile, care altfel s-ar putea perpetua fără perspectiva
soluționării. Apoi, trebuie subliniat cu putere că nu poate exista pace
adevărată fără dreptate și fără respectarea drepturilor omului. Există, de fapt,
o legătură strânsă între dreptate și pace, așa cum a evidențiat deja profetul în
Vechiul Testament: „Opus iustitiae pax” (Is 32,17).
3. A construi condiții concrete de pace, în ce-i privește pe migranți și refugiați,
înseamnă a ne angaja cu seriozitate pentru a salvgarda înainte de toate dreptul
la a nu emigra, adică de a trăi în pace și demnitate în propria patrie. Printr-o
prudentă administrare locală și națională, printr-un comerț echitabil și printr-
o colaborare internațională solidară, fiecare țară trebuie să fie în stare să
asigure propriilor locuitori, pe lângă libertatea de expresie și de mișcare,
posibilitatea de a satisface necesități fundamentale precum hrana, sănătatea,
munca, locuința, educația, a căror frustrare pune mulți oameni în situația de a
fi nevoiți să emigreze.
Există desigur și dreptul de a emigra. La baza acestui drept, amintește Fericitul
Ioan al XXIII-lea în Enciclica Mater et magistra, se află distincția universală a
bunurilor acestei lumi (cf. nr. 30 și 33). Este desigur de datoria guvernelor să
reglementeze fluxul migrațiilor respectând pe deplin demnitatea persoanelor
și nevoile familiilor lor, ținând cont de exigențele societăților care primesc
imigranții. În acest sens, există deja acorduri internaționale care îi tutelează pe
cei care emigrează, precum și pe cei care caută într-o altă țară refugiu sau azil
politic. Sunt acorduri care pot fi mereu perfecționate ulterior.
4. Nimeni să nu rămână insensibil în fața condițiilor în care se află mulțimi de
migranți! Este vorba de oameni aflați în voia evenimentelor, care au în spatele
lor situații adesea dramatice. Mass-media transmit despre astfel de persoane
imagini impresionante și uneori înspăimântătoare. Sunt copii, tineri, adulți și
bătrâni cu chipul istovit și cu ochii plini de tristețe și de singurătate. În
lagărele unde sunt primiți trăiesc uneori grave restricții. Însă, în acest sens,
este obligatoriu să se recunoască efortul lăudabil făcut de destul de multe
organizații publice și private pentru a ușura situațiile îngrijorătoare create în
multe regiuni de pe glob.

Nici nu se poate trece cu vederea denunțarea traficului practicat de


exploatatori lipsiți de scrupule care abandonează în mare, pe ambarcațiuni
precare, persoane aflate în căutarea disperată a unui viitor mai puțin nesigur.
Cine se află în condiții critice are nevoie de ajutoare imediate și concrete.

5. În ciuda problemelor pe care le-am amintit, lumea migranților este în


măsură să ofere o contribuție importantă la consolidarea păcii. Migrațiile pot
ușura, într-adevăr, întâlnirea și înțelegerea dintre civilizații, pe lângă
întâlnirea și înțelegerea dintre persoane și comunități. Acest dialog
intercultural care îmbogățește constituie, așa cum am scris în Mesajul pentru
Ziua Mondială a Păcii din 2001, un „drum necesar pentru construirea unei
lumi reconciliate”. Acest lucru are loc atunci când imigranții sunt tratați cu
respectul cuvenit demnității fiecărei persoane; când este favorizată prin orice
mijloc cultura primirii și a păcii, care armonizează diferențele și caută
dialogul, chiar fără a ceda în fața formelor de indiferentism atunci când sunt
în discuție valorile. Această deschidere solidară devine ofertă și condiție de
pace.

Dacă se favorizează o integrare treptată printre toți migranții, respectând


identitatea lor, salvgardând în același timp patrimoniul cultural al popoarelor
care îi primesc, există mai puțin riscul ca imigranții să se concentreze formând
adevărate „ghetouri”, unde să se izoleze de contextul social, sfârșind uneori
prin a alimenta chiar dorința de a cuceri treptat teritoriul.
Atunci când „diversitățile” se întâlnesc integrându-se, dau viață unei
„conviețuiri a diferențelor”. Sunt redescoperite valorile comune oricărei
culturi, capabile să unească și nu să despartă; valori care își adâncesc
rădăcinile în același humus uman. Acest lucru ajută la desfășurarea unui dialog
rodnic pentru a construi un drum de toleranță reciprocă, realistă și care să
respecte particularitățile fiecăruia. În aceste condiții, fenomenul migrațiilor
contribuie la cultivarea „visului” unui viitor de pace pentru întreaga omenire.
6. Fericiți făcătorii de pace! Așa spune Domnul (cf. Mt 5,9 a). Pentru creștini,
căutarea unei comuniuni fraterne între oameni își află izvorul și modelul în
Dumnezeu, Unul prin natură și Întreit în persoane. Doresc din inimă ca
fiecare comunitate eclezială, alcătuită din migranți și refugiați și din cei care îi
primesc, luând imbolduri din izvoarele harului, să se angajeze neobosit să
construiască pacea. Nimeni să nu se resemneze în nedreptate, și nici să nu se
lase copleșit de dificultăți și de necazuri!
Dacă „visul” unei lumi de pace este împărtășit de mulți, dacă este valorificat
aportul migranților și al refugiaților, omenirea poate deveni tot mai mult
familia tuturor și planeta noastră poate deveni o adevărată „casă comună”.

7. Prin viața sa și mai ales prin moartea sa pe cruce, Isus ne-a arătat care este
drumul de parcurs. Prin învierea sa ne-a asigurat că binele triumfă mereu
asupra răului și că fiecare efort al nostru și fiecare suferință a noastră, oferită
Tatălui ceresc în comuniune cu Pătimirea lui, contribuie la realizarea planului
universal de mântuire.

Cu această certitudine, îi invit pe cei care sunt implicați în vastul sector al


migrațiilor să fie făuritori de pace. Asigur pentru aceasta o amintire specială în
rugăciune și, în timp ce invoc mijlocirea maternă a Mariei, Maica Unicului Fiu
al lui Dumnezeu făcut om, trimit tuturor și fiecăruia Binecuvântarea mea.

Din Vatican, 15 decembrie 2003


Ioan Paul al II-lea