Veniţi creştini la rugăciune

Veniţi creştini la rugăciune

În casa Domnului cel Sfânt,
Veniţi creştini, plecaţi genunchii
Şi fruntea voastră la pământ.

Când clopotele-ncep să sune

În zori cu glasul lor duios,
Răsună-n undele lor tainic
Chemarea Domnului Hristos.

Aş vrea să mă-ntâlnesc cu Domnul

Să-L văd, în faţă să-L privesc
Şi să-i spun că-n lumea asta
Mai mult pe El îl preţuiesc.

Aş vrea să-L văd faţă în faţă

Căci ştiu că m-ar primi cu drag
Şi să-I spun, în lumea asta
Eu sunt un călător pribeag.

Veniţi cei osteniţi la Mine,

Cei osteniţi şi-mpovăraţi
Odihnă, pacea Mea cea Sfântă
Şi alinare să luaţi.

Aş vrea să-I spun tot ce mă doare

Şi să-I spun necazul meu
Şi să-I spun că n-am pe nimeni
Să-mi-mângâie sufletul meu.

Aş vrea să-I fiu o slugă bună

Să-L iubesc neîncetat
Şi cu cei drepţi împreună
Să-L slujesc cu adevărat.

Masa Domnului stă-ntinsă,

Dar cei poftiţi nu vin la ea
Ei n-aud glasul ce îi strigă:
Veniţi, creştini la masa Mea!

Veniţi, veniţi cu umilinţă

În faţa Sfântului Altar,
Veniţi să dezbrăcăm păcatul,
Şi să ne înnoim în har!