www.referat.

ro

Amenajări şi construcţii hidrotehnice

Reţeaua hidrografică este reprezentată de totalitatea căilor de concentrare a
curenţilor de apă de suprafaţă într-un bazin dat . Este una din caracteristicile cele mai
importante ale bazinului. Se defineşte ca fiind asamblul cursurilor de apă naturale sau
artificiale, permanente sau temporare, care participă la curgere. Reţeaua temporară
(periodică) este alcătuită din totalitatea văilor, vâlcelelor, torenţilor, râpelor, şanţurilor
prin care se scurg apele după ploi sau după topirea zăpezilor.
Reţeaua hidrografică poate lua diferite forme ( figura1 ). Diferenţierea unei reţele
hidrografice ia in considerare factorii geologici, climatici, antropici şi panta terenului.

Figura 1 : Forme ale reţelelor hidrografice .

Reţeaua hidrografică, pe teritoriul ţării noastre, este dispusă radial faţă de coroana
muntoasă. Lungimea totală a râurilor (exceptând cursurile cu scurgere temporară) este de
circa 66.000 km, densitatea medie a reţelei hidrografice fiind de 0,5 km/km2. Densitatea
reţelei hidrografice prezintă zonalitate verticală, variind de la 0 km/km2 în zona de şes,
până la 1,4km/km2 în zona de munte.
În limitele de 237.500 km ale teritoriului României se individualizează mai mult de
4000 de râuri care au suprafaţa bazinului de recepţie mai mare de 10 km2. Lungimea
totală a acestor cursuri de apă este de peste 60.000 km. În totalitatea sa, reţeaua
hidrografică a României este tributară Mării Negre prin intermediul Dunării pentru cea
mai mare parte a teritoriului ţării şi direct pentru zona estică a Dobrogei. Dispoziţia
concentrică a principalelor forme de relief faţă de Munţii Carpaţi face din aceştia
cumpăna principală a apelor, compartimentată, datorită tectonicii, prin trei culoare
importante : Someş, Mureş şi Olt, care drenează cuveta internă a bazinului Transilvaniei
spre zonele exterioare ale munţilor.
Referitor la elementele reţelei hidrografice se constată că, în ţara noastră, predomină
lungimea redusă a râurilor.Predominarea râurilor scurte este consecinţa directă a etajării
verticale a reliefului, a climatului, a diferenţierilor petrografice evidente şi, îndeosebi, a
configuraţiei radiar – divergente a reţelei hidrografice. Astfel, pentru zonele montane şi
submontane, cu energie mare de relief, roci cu permeabilitate redusă şi precipitaţii bogate,
este caracteristică prezenţa unui număr mare de râuleţe cu bazine reduse, spre deosebire
de zonele de şes unde există condiţii minime de formare a unor râuri cu lungimi mai
mari.
După lungimea pe teritoriul României, cele mai mari cursuri de apă sunt : Prutul şi
Mureşul (716 km), Oltul (698 km), Siretul (592 km), Ialomiţa (414 km), Someşul (345
km), Jiul (348 km), Argeşul (339km).

Principalele tipuri de reţele hidrografice

În drumul lor spre mare, râurilor li se alătură afluenţii. Văzute de sus, sau pe o hartă,
râurile împreună cu afluenţii lor formează modele complicate şi distincte de reţele
hidrografice. În unele zone aceste modele sunt extrem de complexe, iar geomorfologii
întâmpină numeroase probleme în încercarea de a afla cum s-au format aceste reţele
hidrografice. (Geomorfologii se ocupă cu studiul formării şi modificării reliefului.)
Structura bazinelor hidrografice diferă de la o zonă la alta, datorită acţiunii combinate a
mai multor factori. Printre aceştia se numără clima, duritatea rocilor de la suprafaţă,
înclinaţia solului şi factori legaţi de evoluţia geologică a regiunii ( cutremure şi
perioadele de formare a munţilor). Geomorfologia încearcă să afle de ce în unele regiuni
se află numeroase râuri, în timp ce în zone învecinate, caracterizate de aproximativ
acelaşi nivel de precipitaţii, există puţine ape curgătoare de suprafaţă.
Există 12 tipuri de reţele hidrografice, trei dintre ele fiind mai des întâlnite - radiare,
în gratii şi dentritice. Cel mai simplu tip de reţea hidrografică se aseamănă cu coroană
unui copac (figura nr.2 ) şi a fost numit detritic, pornind de la cuvântul grec pentru copac.
Reţelele hidrografice de tip dentritic se formează atunci când râurile tranversează o
regiune în care rocile, de obicei argile, sunt de acelaşi tip, iar mişcările terestre nu au adus
reliefului modificări ( cum ar fi fisuri ale rocilor) care să influenţeze semnificativ direcţia
de curgere a râurilor.
 Figura nr. 2
Cel de-al doilea tip de reţea, numit reţea în gratii, ia naştere în zonele cu pante
abrupte. Acestea sunt caracteristice în special regiunilor cu şiruri de dealuri formate din
roci tari şi separate de văi largi în care straturile de roci moi ajung la suprafaţă. Aici
cursurile de apă mai mici ce curg de-a lungul văii, tind să se alăture râurilor mai mari, ce
curg prin spaţiile dintre dealuri, în unghi drept. Acest tip de peisaj duce la formarea unei
reţele hidrografice în gratii.

Modelul radiar

Cel de-a treilea tip de reţea hidrografică seamănă cu spiţele unei roţi, deoarece
râurile curg dintr-o zonă centrală spre exterior. Datorită formei sale, această reţea e
denumită reţea radiară sau concentrică.Aceste reţele iau naştere în munţii cu formă
cronică- cum sunt vulcanii-sau în munţii cu formă de cupolă.

Densitatea bazinului hidrografic

Densitatea reţelei hidrografice e dată de suprafaţa dintre apele curgătoare ce

alcătuiesc aceea reţea. Despre bazinele hidrografice dense se spune că au o textură fină,
iar despre cele mai puţin dense că au o textură rarefiată.
Densitatea reţelei hidrografice e influenţată de o multitudine de factori, printre care
se numără şi clima. De exemplu, în zonele ploioase o mare parte a apei de ploaie se
scurge la suprafaţa formând o reţea densă de torente, astfel luând naştere o reţea cu
textură fină.
Un alt factor de influenţă e tipul de rocă. Torentele se formează în principal în
zonele cu roci impermeabile - roci prin care apa se scurge cu greutate. Din contră, reţelele
cu textură rarefiată apar în regiuni în care calcarul, o rocă permeabilă, predomină în
straturile de la suprafaţă. În regiunile calcaroase apele ploilor se infiltreză în pământ prin
numeroase fisuri(crăpături) şi cavităţi din roci, numite puţuri de scurgere. Ca urmare a
acestui fenomen, solul rămâne uscat, în timp ce apa îşi începe călătoria prin fisurile,
pasajele şi peşterile subterane.

Captarea
 Râurile îsi erodează continuu albia, începând de la izvor până spre gura de vărsare.
De asemenea împingându-l în susul râului. Acest proces numit erodare regresivă, e în
general rezultatul creşterii debitului de apă la izvor sau dizlocării şi îndepărtării rocilor
din apropierea locului unde izvorăşte râul.
Aluviunile apar atunci când un torente subsecvent energic îşi taie cale de-a lungul
aflorimentelor de roci moi. Acest proces va deplasa înapoi cumpăna apelor dintre râul
subsecvent şi sistemul hidrografic învecinat. În cele din urmă cursul de apă subsecvent
poate să străpungă cumpăna apelor şi să intercepteze bazinul râului învecinat, ai cărui
afluenţi sunt astfel captaţi. Ulterior apele lor sunt deviate în albia râului subsecvent. Râul
separat de izvorul său va deveni un curs de apă mort, ce ocupă o vale pe care nu ar fi
putut să o creeze singur.
O modalitate de a recunoaşte bazinele hidrografice în care s-au produs captări e
căutarea afluenţilor ce se alătură râului colector în sens contrar meandrelor.
Geomorfologii numesc aceste reţele sisteme de drenaj „ghimpate”.

Ramificarea

Când râul ajunge în câmpie, depune materiale transportate, formând bancuri şi

realizând o reţea de canale continuu schimbătoare. Acest proces se numeşte ramificare.
Un exemplu caracteristic este reţeaua de canale Matanuska din Alaska. Există multe
asemenea fuvii în zona preeriilor nord-americane ( Great Plains).
Depunerile se formează într-un mod diferit dacă râul ajunge în câmpie direct din
zona montană . Aceasta se lăţeşte şi depune aluviuni în forma de evantai.O
asemenea formaţiune se numeşte depunere aluvială. Dacă suprafaţa evantaiului este
vertiginoasă atunci vorbim despre con aluvial. Când râul iese din matcă, depune
aluviunea pe mal, ridicând nivelul malului, până ce acesta ajunge până ce acesta
ajunge cu mult peste nivelul câmpiei.Malurile formate în aceasta manieră se
numesc diguri naturale.
Condiţiile care influenţează curgerea apei variază în timp, se urmăreşte definirea
caracteristicilor permanente care rezultă dintr-un echilibru considerat la scară geologică.
Topologia reţelei hidrografice : prin topologie se înţelege studiul structurii unei
reţele hidrografice, care presupune numerotarea tronsoanelor cursurilor de apă. Ordinul
cursurilor de apă reprezintă o clasificare care reflectă ramificaţia acestora. Codificarea
cursurilor de apă este utilizată pentru codificarea staţiilor de măsură ( staţii hidrometrice),
permiţând astfel o prelucare automată a datelor. Există mai multe tipuri de clasificare a
tronsoanelor cursurilor de apă şi anume :
a) Clasificarea Gravelius (1935) propune determinare ordinului reţelei pornind din
aval către amonte, astfel :
- cursul de apă principal – ordinul 1 ;
- afluentul principal – ordinul 2 ;
 - afluentul afluentului principal – ordinul 3 etc.
În Romănia conform Atlasului cadastrelor apelor din 1992, reţeaua hidrografică este
grupată şi codificată în 15 bazine de ordinul 1, cu considerarea afluenţilor până la ordinul
6 inclusiv. Sunt codificate 4864 de cursuri de apă, lungimea totală a acestora fiind de
78905 km. ( Musteaţă 2005).
b) Clasificarea Strahler (1957) : permite descrierea dezvoltării reţelei de drenaj a
unui bazin. Defineşte ordinul cursuilor de apă printr-o regulă simplă : orice curs
de apă fără afluent este de ordinul 1 .
Bazinul hidrografic sau bazinul de recepţie al unui curs de apă, este suprafaţa de pe
care este colectat debitul de apă al acelui curs de apă. Linia care delimitează bazinul
hidrografic se numeşte cumpăna apelor.
Se pot diferenţia două feluri de bazine hidrografice:
– bazinul hidrografic deschis, de suprafaţă este acela de pe care este colectată apa
scursă din precipitaţii şi care e delimitat de o linie de cotă maximă, astfel încât
precipitaţiile care cad de o parte sau de alta a acestei linii se scurg în râuri diferite;
cumpăna apelor pentru bazinul hidrografic de suprafaţă se determină cu ajutorul
planurilor topografice ;
- bazinul hidrografic închis, cu drenaj subteran corespunde alimentării subterane a
cursului de apă; cumpăna apelor subterane este mai greu de precizat, aşa încât de cele mai
multe ori în calculele hidrologice se ia în considerare bazinul hidrografic superficial,
erorile de obicei compensându-se în cazul bazinelor mari.

1. Trasarea cumpenei apelor

Am trasat cumpăna principală de ape cu o linie groasă întreruptă de culoare neagră

începând cu gura de vărsare. Cumpenele secundare le-am trasat cu o culoare neagră
întreruptă şi mai subţire, iar cursul principal al reţelei hidrografice cu o culoare albastră.
După ce am delimitat bazinul hidrografic prin cumpăna de ape principale şi prin
cumpenele secundare ale afluenţilor am obţinut numărul de bazine, care este reprezentat
în tabelul nr. 1

Tabelul nr. 1
Malu Numărul de subbazine Total
l subba
zine
Drept 2,4,6,8,10,12,14,16,18,20,22,24,26,28,30,32,34,36,38,40,42,44,46,48,50, 42
52,54,56,58,60,62,64,66,68,70,72,74,76,78,80,82,84
Stâng 1,3,5,7,9,11,13,15,17,19,21,23,25,27,29,31,33,35,37,39,41,43,45,47,49,5 41
1,53,
55,57,59,61,63,65,67,69,71,73,75,77,79,81
Total 83
subba
zine

2. Bazinul hidrografic nr. 52

2.1.Lumginea reţelei hidrografice
 Un bazin hidrografic se caracterizează prin două lungimi definite astfel :
- lungimea LG, reprezintă distanţa măsurată de-a lungul cursului de apă principal
de la ieşire până în punctul reprezentând proiecţia centrului de greutate al
bazinului hidrografic;
- lungimea cursului de apă principal, L, reprezintă distanţa de la ieşire până la
cumpăna apelor, urmând tronsonul de ordinul cel mai mare. Atunci când apare o
confluenţă , dacă cele două tronsoane sunt de acelaşă ordin , se consideră că
drenează cea mai mare suprafaţă .
Lungimea unei ramificaţii se măsoară prin distanţa desfăşurată în plan orizontal , în
km, numerotaţi de la confluenţă ; se determină pe hărţi la diferite scări , în funcţie de
gradul de precizie urmărit. Suma lungimilor tuturor ramificaţiilor formează lungimea
reţelei hidrografice ( LT) :
L   l k 1   l k  2  .......   l k ( n 1)  l n
Lungimea râurilor se poate determina pe hărţi ( cu ajutorul curbimetrului sau a unui
compas cu deschidere mică) sau direct în natură, pentru râuri mici sau în cazuri speciale
(prin măsurători topometrice) .
Lungimea măsurată se înmulţeşte cu factorul de scară SL :
L[km] = L[cm] SL
1 cm (pe plan ) = 6 km (pe teren)
Metoda care am utilizat-o pentru măsurarea lungimii este cea cu aţa umedă, care am
suprapus-o peste linia cursului principal al bazinului hidrografic, şi apoi am măsurat cu
rigla lungimea aţei obţinând următorul rezultat :
 Lungimea cursului principal :
L  9,5cm  6  57km
Pentru a determina lungimea reţelei hidrografice, am măsurat tot cu firul de aţă
umed , lungimile tuturor ramificaţiilor atât pe malul stâng cât şi pe malul drept, iar pe
urmă le-am însumat obţinând următoarele rezultate :
 Lungimea cursurilor de ordinul 2
- malul stâng : I : L1  1cm  6  6km
III : L2  2,8cm  6  16,8km
V : L3  1,2cm  6  7,2km
VII: L4  1,4cm  6  8,4km
IX: L5  1,8cm  6  10,8km
XI: L6  0,6cm  6  3,6km
XIII: L7  0,4cm  6  2,4km
XV: L8  0,7cm  6  4,2km
XVII: L9  1,1cm  6  6,6km
XIX: L10  0,8cm  6  4,8km
XXI: L11  0,7cm  6  4,2km
XXIII: L12  0,7cm  6  4,2km
- malul drept : II : L1  0,8cm  6  4,8km
IV: L2  1,9cm  6  11,4km
VI: L3  0,9cm  6  5,4km
 VIII: L4  0,8cm  6  4,8km
X: L5  1,2cm  6  7,2km
XII: L6  1cm  6  6km
XIV: L7  0,5cm  6  3km
XVI: L8  0,4cm  6  2,4km
XVIII: L9  0,6cm  6  3,6km
 Lungimea cursurilor de ordinul 3 :
I : - malulul stâng : L1  0,4cm  6  2,4km
L2  0,5cm  6  3km
L3  0,5cm  6  3km
- malulul drept : L1  0,3cm  6  1,8km
L2  0,4cm  6  2,4km
III: - malul stâng : L1  0,5cm  6  3km
L2  0,6cm  6  3,6km
L3  0,9cm  6  5,4km
L4  0,8cm  6  4,8km
- malul drept : L1  1,6cm  6  9,6km
L2  0,9cm  6  5,4km
L3  0,6cm  6  3,6km
V: - malul drept : L1  0,6cm  6  3,6km
VII : - malul drept : L1  0,8cm  6  4,8km
L2  0,6cm  6  3,6km
IX : - malul drept : L1  0,4cm  6  2,4km
- malul stâng : L1  0,4cm  6  2,4km
L2  0,5cm  6  3km
XI : - malul drept : L1  0,6cm  6  3,6km
L2  0,4cm  6  2,4km
XVII : - malul drept : L1  0,2cm  6  1,2km
L2  0,4cm  6  2,4km
- malul stâng : L1  0,5cm  6  3km
XXIII : - malul drept : L1  0,4cm  6  2,4km
- malul stâng : L1  0,3cm  6  1,8km
IV : - malul drept : L1  0,3cm  6  1,8km
- malul stâng : L1  0,7cm  6  4,2km
XII : - malul drept : L1  0,7cm  6  4,2km
L2  0,7cm  6  4,2km
- malul stâng : L1  0,4cm  6  2,4km
L2  0,5cm  6  3km
Adun lungimile tuturor ramificaţiilor şi obţin următorul rezultat :
LT  Lcursprincipal  Lcursdeordinul 2  Lcursdeordinul 3  9,5  21,3  17,4  48,2cm  6  289,2km
 2.2.Perimetrul bazinului hidrografic

Cumpăna apelor se defineşte ca linia care separă bazinele de recepţie. Lungimea

acestei linii reprezintă perimetrul bazinului hidrografic ( P). Cumpăna apelor reprezintă
linia de întretăiere a doi versanţi adiacenţi de la care apele se scurg în sensuri opuse ; prin
urmare este şi linia celor mai înalte cote ale bazinului hidrografic ; se determină pe harta
topografică cu ajutorul curbimetrului . Cumpăna apelor este evidentă când este formată
din culmi de munţi sau dealuri şi mai greu de definit în regiunile de câmpie.
Se consideră izvor al râului (i) punctul la care râul apare iniţial în mod clar sub
formă de curent de suprafaţă. Vărsarea (V) este de obicei un punct mai bine precizat ca
poziţie geografică. Perimetrul l-am măsurat cu ajutorul unui fir de aţă uned, care l-am
suprapus peste cumpăna apelor care am trasat-o în etapa anterioară, am măsurat apoi
lungimea firului cu rigla şi am obţinut astfel valoarea perimetrului :
P  23,6cm  6  141,6km

Suprafaţa bazinului hidrografic

Suprafaţa bazinului hidrografic (F) am determinat-o cu ajutorul unei foi de calc pe

care am trasat conturul bazinului , am suprapus- o pe o hârtie milimetrică pentru a
determina suprafaţa :
F  9 1cm 2  17  0,5 2 cm 2  (1  0,3  0,3 1,2  0,6  0,6  0,2 1  0,2  0,8  0,3  0,2  0,5  0,7  0,4  0,5 
 0,5  0,8  0,4  0,5  0,4  0,1  1,1 0,3  0,5  0,6  0,6  0,4  0,6  0,5  0,2 1,2  0,2  0,7  0,2  0,3 
 0,5  0,4  0,5  0,6  0,2 1  0,5  0,3  0,5  0,4  0,2  0,5  0,4  0,5  0,2  0,5  0,5  0,4  0,3  0,3  1,2  0,4 
 0,2 1,4  0,4 1,9)cm 2  9  4,25  7,5  20,75cm 2  36  747km 2
Densitatea reţelei hidrografice

Densitatea de drenaj ( colectare ), D d, exprimă capacitatea reţelei hidrografice de a

colecta un anumit volum din apele de precipitaţie şi subterane ; depinde de caracteristicile
geologice, topografice şi antropice ale bazinului. Se defineşte ca raportul din lungimea
totală a reţelei hidrografice (LT) şi suprafaţa bazinului hidrografic (F) care înscrie reţeaua
respectivă :
LT
Dd 
F
289,2km 1
Dd  2
 0,387
747km km
Densitatea hidrografică ( Dh ) reprezintă numărul cursurilor de apă , N, pe unitatea
de suprafaţă (F) :
N
Dh 
F
N = 53 – numărul cursurilor de apă
53
Dh   0,07095
747
 Coeficientul de asimetrie (a)

Fst Fdr
a  a st  adr   , unde Fst , Fdr reprezintă suprafeţele bazinelor hidrografice
F F
corespunzătoare malului stâng, respectiv drept al cursului principal, iar F – suprafaţa
totală a bazinului hidrografic. Dacă a=0 , bazinul este simetric .
Fst  2 1cm 2  22  0,5 2 cm 2  (0,1  0,7  0,3 1,2  0,4  0,5  0,2  0,6  0,5  0,2  0,4  0,5  0,2  0,6  1 0,4 
0,5 1  0,2 1,4  0,4  0,4  0,6  0,5  0,5  0,6  0,2  0,5  0,2  0,6  0,3  0,6  1 0,7  0,1  0,6  0,2  0,5 
 0,6 1,4  0,3  0,6  0,5  0,6)cm 2  2  5,5  5,69  13,19cm 2  36  474,84km 2
Fdr  1 1cm2  10  0,5 2 cm 2  (0,4 1,2  0,6 1  0,5  0,6  0,5  0,7  0,4  0,5  1  0,3  0,5  0,4  0,5 1,6 
0,5  0,7  0,5  0,6)cm 2  1  2,5  3,88  7,38cm 2  36  265,68km 2

474,84 265,68
a   0,28
747 747

2.6.Gradul de abatere de la forma circulară (β )

Reprezintă raportul dintre perimetrul cercului L c care are aceeaşi suprafaţă cu cea a
bazinului hidrografic (figura nr. 3 ) şi perimetrul bazinului, Lp :
Lc 2 F
 
Lp Lp
Pentru β = 1 , bazinul hidrografic are formă circulară .
2 3,14  747
   0,68
141,6

Figura nr. 3 : schema de calcul pentru abaterea de la forma circulară

2.7.Gradul de alungire al bazinului hidrografic (α )

 Exprimă raportul dintre lăţimea medie a bazinului b med şi lungimea cursului de apă
principal , l :
bmed F
  2
l l
747
  0,23
57 2

3. Bazinul hidrografic 64
3.1.Lungimea bazinului hidrografic

 Lungimea cursului principal ( ordinul 1)

L  6,4cm  6  38,4km
 Lungimea cursurilor de ordinul 2
- malul drept : II : L1  1,2cm  6  7,2km
IV : L2  0,5cm  6  3km
VI : L3  3,8cm  6  19,8km
VIII : L4  0,4cm  6  2,4km
X : L5  0,5cm  6  3km
XII : L6  0,3cm  6  1,8km
XIV : L7  0,2cm  6  1,2km
- malul stâng : I : L1  0,5cm  6  3km
III : L2  0,7cm  6  4,2km
V : L3  0,5cm  6  3km
VII : L4  2,3cm  6  13,8km
IX : L5  1,5cm  6  9km
XI : L6  0,6cm  6  3,6km
XIII : L7  1,9cm  6  11,4km
XV : L8  0,3cm  6  1,8km
 Lungimea cursurilor de ordinul 3
Mal stâng :
I : - mal drept : L1  0,5cm  6  3km
- mal stâng : L1  0,5cm  6  3km
L2  0,4cm  6  2,4km
L3  0,3cm  6  1,8km
L4  0,6cm  6  3,6km
L5  0,3cm  6  1,8km
III : - mal drept : L1  0,7cm  6  4,2km
L2  0,8cm  6  4,8km
L3  0,6cm  6  3,6km
L4  0,5cm  6  3km
L5  0,7cm  6  4,2km
 L6  0,5cm  6  3km
L7  0,6cm  6  3,6km
L8  0,5cm  6  3km
- mal stâng : L1  1,6cm  6  9,6km
L2  0,3cm  6  1,8km
L3  0,6cm  6  3,6km
L4  0,3cm  6  1,8km
L5  0,7cm  6  4,2km
L6  1,1cm  6  6,6km
L7  0,7cm  6  4,2km
L8  0,5cm  6  3km
Mal drept :
II : stâng : L1  0,3cm  6  1,8km
IV : - drept : L1  1,7cm  6  10,2km
L2  0,2cm  6  1,2km
- stâng : L1  0,4cm  6  2,4km
L2  0,2cm  6  1,2km
L3  0,2cm  6  1,2km
X : - drept : L1  0,1cm  6  0,6km
L2  0,2cm  6  1,2km
Adun lungimile tuturor ramificaţiilor şi obţin următorul rezultat :
LT  Lcursprincipal  Lcursdeordinul 2  Lcursdeordinul 3  6,4  15,2  16,6  38,2cm  6  229,2km

3.2.Perimetrul bazinului hidrografic

P  17,2cm  6  103,2km

Suprafaţa bazinului hidrografic

F  7 1cm 2  10  0,5 2 cm 2  (1,2  0,5  0,7  0,5  0,2  0,5  0,5  0,6  0,2 1  0,5 1  0,5 1,1  0,4 1 
 0,1 1  0,9  0,5  0,5  0,3  0,6  0,7  0,5  0,6  0,7  0,5  1  0,3  0,6  0,5)cm 2  7  2,5  5,37  14,87cm 2  36
 535,32km 2
Densitatea reţelei hidrografice

LT
Dd 
F
229,2km 1
Dd  2
 0,428
535,32km km
N
Dh 
F
N= 46 – numărul cursurilor de apă
46
Dh   0,086
535,32
 3.5. Coeficientul de asimetrie (a)

Fdr  3  1cm 2  9  0,5 2 cm 2  (1  0,6  0,5  0,2  0,7  0,5  0,3  0,6  0,5  0,7  0,4  1  0,5  0,6  0,1  0,7 
0,6  0,2  0,1  0,3  0,6  0,6  0,2  0,5  0,5 1  1  0,6  1  0,5  0,1  0,5  1  0,5)cm 2
 3  2,25  5,11  10,36cm 2  36  372,96km 2
Fst  9  0,5 2 cm 2  (0,3  0,5  0,5  0,4  0,4 1  0,3 1  0,4  0,5  0,2  0,5  0,5  0,1  0,4  0,2 
1,1 0,1  0,5  0,3  0,7  0,3)cm 2  2,25  1,95  4,2cm 2  36  151,2km 2

151,2 372,96
a   0,414
535,32 535,32

3.6.Gradul de abatere de la forma circulară (β )

2 3,14  535,32
   0,795
103,2

3.7. Gradul de alungire al bazinului hidrografic (α )

535,32
  0,363
38,4 2

4.Bazinul hidrografic 69
4.1.Lungimea bazinului hidrografic

 Lungimea cursului principal ( ordinul 1)

L  6cm  6  36km
 Lungimea cursurilor de ordinul 2
- malul drept : II : L1  0,4cm  6  2,4km
IV : L2  1cm  6  6km
VI : L3  2,1cm  6  12,6km
VIII : L4  1,9cm  6  11,4km
X : L5  0,6cm  6  3,6km
- malul stâng : I : L1  0,6cm  6  3,6km
III : L2  1,1cm  6  6,6km
V : L3  0,3cm  6  1,8km
 Lungimea cursurilor de ordinul 3
Mal stâng :
III : - mal drept : L1  0,7cm  6  4,2km
- mal stâng : L1  0,4cm  6  2,4km
Mal drept :
VI : - drept : L1  0,4cm  6  2,4km
L2  0,5cm  6  3km
 L3  0,3cm  6  1,8km
L4  0,2cm  6  1,2km
- stâng : L1  0,3cm  6  1,8km
VIII : - drept : L1  0,4cm  6  2,4km
- stâng : L1  0,6cm  6  3,6km
L2  0,7cm  6  4,2km
Adun lungimile tuturor ramificaţiilor şi obţin următorul rezultat :
LT  Lcursprincipal  Lcursdeordinul 2  Lcursdeordinul 3  6  8  4,5  18,5cm  6  111km

4.2.Perimetrul bazinului hidrografic

P  13,7cm  6  82,2km

4.3.Suprafaţa bazinului hidrografic

F  3  1cm 2  2  0,5 2 cm 2  (0,7  0,5  0,2  0,6  0,2  0,5  0,8  0,3  0,5  0,4  0,7  0,3  0,8 1  0,3  0,6 
 0,4  0,2  0,3  1,3  0,7  0,6  0,8  0,7  0,2  0,3)cm 2  3  0,5  3,71  7,21cm 2  36
 259,56km 2

4.4. Densitatea reţelei hidrografice

LT
Dd 
F
111km 1
Dd  2
 0,4276
259,56km km

N
Dh 
F
N= 19 – numărul cursurilor de apă
19
Dh   0,073
259,56

4.5. Coeficientul de asimetrie (a)

Fdr  2 1cm 2  1  0,5 2 cm 2  (0,4  0,4  1,1  0,5  0,1  0,4  0,2  0,6  0,4  0,5  0,4  0,2  0,3  0,6  0,3 1 
0,3  0,2  0,5  0,3  0,4  0,3  0,3 1  0,4  0,1  0,3  0,4)cm 2
 2  0,25  2,42  4,67cm 2  36  168,12km 2
Fst  3  0,5 2 cm 2  (0,3  0,2  0,5  0,4  0,4  0,3  0,6  0,4  0,2  0,4  0,5  0,1  0,5  0,6 
0,5  0,4  0,2  0,3  0,4  0,2  0,4  0,7)cm 2  0,75  1,67  2,42cm 2  36  87,21km 2

87,21 168,12
a   0,312
259,56 259,56
 4.6.Gradul de abatere de la forma circulară (β )

2 3,14  259,56
   0,695
82,2

4.7. Gradul de alungire al bazinului hidrografic (α )

259,56
  0,2
36 2
5. Bibliografie
www.hydrop.pub.ro