Sunteți pe pagina 1din 15

TEMATICA EXAMENULUI DE ADMITERE

BIBLIOGRAFIE:
Pr. prof. dr. Isidor TODORAN, Arhid. prof. dr. Ioan ZĂGREAN, Teologia Dogmatică
(manual pentru Seminariile teologice), Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 1991 și edițiile următoare (Cluj și Galați).

BAZĂ DATE - SUBIECTE

A. Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție. Raportul dintre ele

1. Ce se înțelege prin inspirația Sfintei Scripturi?


a. dictarea de către Duhul Sfânt autorului, cuvânt de cuvânt
b. acțiunea prin care Dumnezeu luminează mintea autorului, spre a cunoaște și înțelege
cele descoperite
c. primirea conținutului Revelației prin anularea cugetării umane
d. efectul magic al unei lucrări divine

2. Aspectul dinamic al Tradiției ține:


a. de la Înălțarea Mântuitorului până la ultimul sinod ecumenic
b. de la sinodul I ecumenic până la sfârșitul veacurilor
c. de la moartea ultimului Apostol până la sfârșitul veacurilor
d. de la Cincizecime până la sfârșitul veacurilor

3. Aspectul statornic al Tradiției:


a. nu poate fi delimitat în timp
b. se referă la profețiile mesianice
c. poate fi delimitat în timp, începând cu Cincizecimea și ținând până la moartea ultimului
Apostol, fiind fixată de Biserică până în epoca Sinoadelor ecumenice
d. de la anul 100 până astăzi

4. Cărțile canonice ale Vechiului și Noului Testament sunt în număr de:


a. Vechiul Testament – 35; Noul Testament – 24
b. Vechiul Testament – 39; Noul Testament – 27
c. Vechiul Testament – 31; Noul Testament – 28
d. Vechiul Testament – 18; Noul Testament – 30

5. Sfânta Tradiție este:


a. o parte a Bibliei
b. învățătura Domnului transmisă prin viu grai, păstrată de Biserică și scrisă mai târziu
c. o carte sfântă
d. alcătuită din datini și obiceiuri ale poporului evreu

6. Cele două aspecte ale Sfintei Tradiții sunt:


a. pozitiv și negativ
b. statornic și dinamic
c. real și ireal
d. folositor și nefolositor

7. Sfânta Scriptură este alcătuită din:


a. Vechiul Testament și Noul Testament
b. Sfânta Tradiție
c. Viețile sfinților
d. Scrierile martirilor

8. Căile de transmitere ale revelației supranaturale sunt:


a. Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție
b. Sfânta Tradiție și viețile sfinților
c. Mijloacele mass-media
d. Patericul și Sfânta Scriptură

9. Cuvântul „tradiție” înseamnă:


a. predare, transmitere
b. lămurire, explicare
c. predică, cuvântare
d. caracterizare, enumerare

10. Principalii factori activi în formarea Tradiției sunt:


a. icoanele, credința, faptele bune
b. Sfântul Duh, membrii Bisericii, școlile teologice, sinoadele ecumenice
c. dreptatea, mila și iubirea față de Dumnezeu
d. Smerenia, libertatea, harul

B. Despre Sfânta Treime: temeiuri bibice și contribuții patristice la definirea acestei dogme

11. Purcederea este proprietatea personală a:


a. Tatălui
b. Duhului Sfânt
c. Fiului
d. Tatălui și a Fiului

12. Privind relația dintre Sfânta Treime și actul Întrupării, care afirmație
corespunde învățăturii de credință ortodoxe:
a. Dumnezeu-Sf. Treime și-a asumat firea umană
b. nu s-a produs nicio schimbare în Sf. Treime
c. s-a produs o schimbare în Sf. Treime
d. Se întrupează Fiul lui Dumnezeu, modificându-se astfel firea dumnezeiască a
Persoanelor Sf. Treimi

13. Sfinții Părinți, participanți la primul Sinod ecumenic de la Niceea (325), au impus
termenul homoousios, privitor la Fiul lui Dumnezeu, care semnifică:
a. născut din Fecioară
b. de o ființă cu Tatăl
c. de o ființă cu oamenii
d. născut din femeie

14. Sinodul I ecumenic (325) a combătut pe Arie, care nega:


a. dumnezeirea și egalitatea Fiului cu Tatăl
b. dumnezeirea și egalitatea Duhului cu Tatăl
c. dumnezeirea și egalitatea Fiului cu Duhul Sfânt
d. dumnezeirea și egalitatea Fiului și a Duhului Sfânt cu Tatăl

15. Dogma Sfintei Treimi se descoperă clar și deplin:


a. în Vechiul Testament
b. în Noul Testament
c. în hinduism
d. în taoism

16. Însușirile sau proprietățile speciale ale Persoanelor Sfintei Treimi sunt:
a. Tatăl – purces, Fiul – nenăscut; Duhul Sfânt – născut din Tatăl
b. Tatăl – creat; Fiul – Creat; Duhul Sfânt – inferior Tatălui și Fiului
c. Tatăl – nenăscut; Fiul – născut din Tatăl; Duhul Sfânt – purces din Tatăl
d. Tatăl – creat; Fiul – purces; Duhul Sfânt – născut

17. Lucrările personale în lume ale persoanelor Sfintei Treimi sunt:


a. Tatăl – Creatorul, Fiul – Răscumpărătorul, Sfântul Duh – Sfințitorul
b. Sfântul Duh – Creatorul, Tatăl – Răscumpărătorul, Fiul – Sfințitorul
c. Tatăl – Răscumpărătorul, Fiul – Creatorul, Sfântul Duh – Sfințitorul
d. Fiul – Sfințitorul, Sfântul Duh – Creatorul, Tatăl – Răscumpărătorul

18. În Vechiul Testament dogma despre Sfânta Treime se descoperă:


a. clar și deplin
b. neclar, incomplet și cu caracter general
c. evident și deplin
d. în termeni foarte siguri

19. Care din următoarele texte, care vorbește despre numărul persoanelor divine, îl
întâlnim la Isaia 6, 3:
a. „Toate popoarele bateți din palme, strigați lui Dumnezeu cu glas de bucurie”
b. „Precum printr-un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, tot astfel moartea a
trecut la toți oamenii”
c. „Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr”
d. „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot”

20. Termenul „Filioque” înseamnă:


a. „și de la Tatăl”
b. „și de la Duhul Sfânt”
c. „și de la Fecioara Maria”
d. „și de la Fiul”

C. Crearea lumii văzute. Crearea omului


21. În ziua a șasea, Dumnezeu a făcut:
a. viețuitoarele din apă și din aer
b. toate animalele de pe uscat și omul
c. omul
d. toate animalele de pe uscat

22. Omul este constituit din:


a. trup și suflet
b. duh
c. trup
d. suflet

23. Învățătura despre durata zilelor creației este:


a. o dogmă
b. o teologumenă
c. o părere teologică
d. un consens al Bisericii

24. Conform referatului biblic despre creație, istoria celor șase zile ale creației este
următoarea:
a. ziua I – apele; a II-a zi – lumina; a III-a zi – soarele și luna; a IV-a zi – bota cerească; a
V-a zi – viețuitoarele din apă și păsările din văzduh; a VI-a zi – târâtoarele de pe uscat,
animalele sălbatice și cele domestice și omul
b. ziua I – lumina; a II-a zi – bolta cerească (“tăria”); a III-a zi – apele; a IV-a zi – soarele
și luna; a V-a zi – viețuitoarele din apă și păsările din văzduh; ; a VI-a zi – târâtoarele de
pe uscat, animalele sălbatice și cele domestice și omul
c. ziua I - viețuitoarele din apă și păsările din văzduh; a II-a zi - târâtoarele de pe uscat,
animalele sălbatice și cele domestice și omul; a III-a zi – lumina; a IV-a zi - bolta
cerească (“tăria”); a V-a zi – apele; a VI-a zi - soarele și luna
d. ziua I – apele; a II-a zi – lumina; a III-a zi – pământul; a IV-a zi – bota cerească; a V-a
zi – viețuitoarele din apă și păsările din văzduh; a VI-a zi – târâtoarele de pe uscat,
animalele sălbatice și cele domestice și omul

25. Monogenismul uman indică:


a. dihotomia naturii umane
b. legătura dintre toți oamenii
c. unitatea de origine și ființială a întregii omeniri, plecând de la prima pereche de oameni
d. recapitularea întregii omeniri în Hristos

26. Omul a fost creat de către Dumnezeu:


a. printr-un act direct și personal
b. printr-un act indirect
c. dintr-o materie preexistentă
d. cu ajutorul animalelor și păsărilor

27. Omul este alcătuit din două elemente diferite:


a. trup imaterial și suflet spiritual
b. trup material și suflet spiritual
c. corp și membre
d. suflet și spirit

28. Constituția psiho-fizică a omului este numită în teologie:


a. trihotomie
b. unire ipostatică
c. dihotomie
d. păcat originar

29. Învățătura revelată potrivit căreia întregul neam omenesc provine dintr-o singură
pereche de oameni poartă în Biserică denumirea de:
a. perihoreză
b. coadamitică
c. monogenism uman
d. monoteism

30. Cele trei teorii contrare învățăturii creștin-ortodoxe privitoare la originea


sufletelor urmașilor lui Adam sunt:
a. preexistențianismul, traducianismul și creaționismul
b. creaționismul, erezia pnevmatomahă, evoluționismul
c. preexistențianismul, erezia modalistă, creaționismul
d. dihotomie, creaționism și traducianism

D. Starea primordială a omului. Chip și asemănare. Căderea în păcat

31. Păcatul strămoșesc a adus:


a. moartea trupească și veșnică
b. moartea sufletească, trupească și veșnică
c. moartea veșnică
d. moartea sufletească

32. Ființa păcatului strămoșesc constă în:


a. nesupunere și neascultare
b. nesupunere și neascultare, neîncredere și nerecunoștință
c. neîncredere și nerecunoștință
d. mândrie.

33. Urmările păcatului strămoșesc cu privire la trup:


a. au restrâns stăpânirea omului asupra naturii
b. au condus la întunecarea rațiunii, pervertirea inimii și slăbirea voinței
c. au adus slăbiciuni, suferințe și moartea fizică
d. au determinat pierderea harului divin

34. Ce se înțelege prin expresiile: chipul lui Dumnezeu și asemănarea cu Dumnezeu:


a. chipul lui Dumnezeu se raportează la natura intelectuală și morală a omului, la rațiune și
libertate, iar asemănarea cu Dumnezeu este scopul către care tinde omul în dezvoltarea și
perfecționarea sa morală
b. chipul lui Dumnezeu exprimă faptul că omul a fost creat după expresia feței lui Dumnezeu,
iar asemănarea cu Dumnezeu arată faptul că oamenii pot face ceea ce poate face și
Dumnezeu
c. chipul lui Dumnezeu constă în faptul că omul este fiul lui Dumnezeu și asemănarea cu
Dumnezeu exprimă faptul că omul este atotputernic
d. chipul lui Dumnezeu exprimă faptul că omul a fost creat după expresia feței lui Dumnezeu,
iar asemănarea cu Dumnezeu este scopul către care tinde omul în dezvoltarea și
perfecționarea sa morală

35. Păcatul protopărinților este numit în teologie:


a. păcat originar
b. păcat strămoșesc
c. păcat împotriva Duhului Sfânt
d. păcat împotriva Bisericii

36. Realitatea păcatului strămoșesc este evidențiată în Sfânta Scriptură de unul din
următoarele texte scripturistice:
a. Psalmul 46, 1: „Toate popoarele bateți din palme, strigați lui Dumnezeu cu glas de bucurie”
b. Ioan 1, 1: „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul”
c. Romani 5, 12: „Precum printr-un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, tot astfel
moartea a trecut la toți oamenii”
d. Ioan 17, 19: „Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr”

37. Păcatul originar este:


a. particular
b. universal
c. al lui Avraam și al lui Isaac
d. al lui Moise și al lui Ilie

38. Starea paradisiacă a primilor oameni era:


a. o stare de chin și amărăciune
b. o stare imperfectă
c. o stare ideală
d. o stare caracterizată prin păcat și ură

39. Urmările păcatului strămoșesc sunt:


a. asupra sufletului și trupului
b. asupra copiilor
c. asupra femeilor
d. doar asupra trupului

40. La originea căderii în păcat a primilor oameni se află doi factori:


a. mila și iubirea
b. smerenia și ascultarea
c. diavolul și libertatea omului
d. Dumnezeu și credința
E. Unirea ipostatică și consecințele ei

41. Prin unirea ipostatică înțelegem:


a. Iisus Hristos este doar Dumnezeu, având doar fire dumnezeiască
b. Iisus Hristos este doar om, având doar fire omenească
c. Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat și om adevărat, având două firi: divină și umană
d. Iisus Hristos este născut din femeie

42. Textul scripturistic: „Iată mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii” (Ioan 1,
29) evidențiază:
a. chemarea profetică
b. slujirea arhierească
c. demnitatea împărătească
d. toate cele trei demnități

43. Numele de „Hristos” evidențiază:


a. chemarea profetică
b. slujirea arhierească
c. demnitatea împărătească
d. întreita demnitate a Mântuitorului

44. Care dintre următoarele sunt urmări ale unirii ipostatice:


a. comunicarea însușirilor, îndumnezeirea firii omenești în Iisus Hristos, lipsa de păcat sau
impecabilitatea lui Iisus Hristos
b. lui Hristos nu I se cuvine o singură închinare, Fecioara Maria este Născătoare de
Dumnezeu, comunicarea însușirilor
c. Fecioara Maria este Născătoare de om, unirea ipostatică nu rămâne în veci, în Iisus Hristos
poate exista păcatul
d. Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu, în Iisus Hristos poate exista păcatul, lui
Hristos I se cuvine o singură închinare

45. Prin Theotokos înțelegem:


a. Fecioara Maria este Născătoare de om
b. Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu
c. Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu
d. Duhul Sfânt este Dumnezeu

46. Definirea dogmatică a unirii ipostatice prin cuvintele: „În chip neîmpărțit,
nedespărțit, neamestecat, neschimbat” s-a făcut la:
a. Sinodul III ecumenic
b. Sinodul IV ecumenic
c. Sinodul VI ecumenic
d. Sinodul V ecumenic

47. Fiul lui Dumnezeu și-a asumat firea umană:


a. din iubire
b. din răzbunare
c. din necredință
d. din nedreptate

48. Unirea ipostatică se mai numește și:


a. unire legitimă
b. unire matrimonială
c. unire personală
d. unire impersonală

49. Urmările unirii ipostatice sunt în număr de:


a. 3
b. 6
c. 5
d. 8

50. Grăirea Mântuitorului în pilde evidențiază:


a. toate cele trei demnități
b. slujirea arhierească
c. demnitatea împărătească
d. chemarea profetică

F. Răscumpărarea și aspectele ei

51. Mântuirea pentru toata lumea, înfăptuită prin opera lui Iisus Hristos se
numește:
a. mântuirea obiectivă sau generală
b. mântuirea subiectivă sau personală
c. îndreptarea
d. sfințirea

52. Cele trei aspecte ale răscumpărării sunt:


a. calitativ, cantitativ, comunicativ
b. de jertfă, ontologic, recapitulativ
c. ontologic, gnoseologic, patologic
d. ontologic, cantitativ, gnoseologic

53. Opera de răscumpărare înfăptuită de Iisus Hristos are o direcție îndreptată spre firea
Sa umană, reprezentată prin:
a. aspectul recapitulativ
b. aspectul ontologic
c. aspectul de jertfă
d. aspectul gnoseologic

54. Direcția îndreptată spre oameni din cadrul răscumpărării înfăptuite de Iisus Hristos
este reprezentată prin:
a. aspectul pozitiv
b. aspectul recapitulativ
c. aspectul subiectiv
d. aspectul ontologic

55. Iisus Hristos a realizat în trupul Său îndumnezeit întreaga iconomie a mântuirii
obiective:
a. prin Întrupare
b. prin Înviere
c. prin Înălțare
d. prin Întruparea, Moartea pe cruce, Învierea și Înălțarea Sa la cer

56. Prin Întrupare:


a. Dumnezeu – Sfânta Treime și-a asumat firea umană
b. nu s-a produs nicio schimbare în Sf. Treime
c. s-a produs o schimbare în Sf. Treime
d. Se întrupează Fiul lui Dumnezeu, modificându-se astfel firea dumnezeiască a
Persoanelor Sf. Treimi

57. Prin „recapitulare” înțelegem calitatea prin care Iisus Hristos, datorită firii umane,
repetă cu toți oamenii:
a. drumul neascultării
b. drumul răscumpărării
c. drumul lepădării de Dumnezeu
d. drumul trufiei

58. Deoarece în Hristos toți oamenii sunt recapitulați, El este numit:


a. „Adam cel nou”
b. „Cel vechi de zile”
c. Creatorul
d. Sfințitorul

59. Învățătura romano-catolică cuprinde doar unul din aspectele răscumpărării.


Precizați care este acesta:
a. aspectul ontologic
b. aspectul de jertfă
c. aspectul recapitulativ
d. aspectul ființial

60. Dumnezeu vestește trimiterea unui Mântuitor, după căderea în păcat a


protopărinților, conform textului?
a. Facere 2, 14: „Și râul al treilea este Tigrul; acesta curge prin fața Asiriei; iar râul al
patrulea este Eufratul”
b. Facere 2, 25: „Adam și femeia lui erau amândoi goi și nu se rușinau”
c. Facere 3, 15: „Dușmănie voi pune între tine și femeie, între seminția ta și seminția ei;
Acela îți va ținti ție capul, iar tu îi vei ținti ei călcâiul”
d. Facere 4, 26: „Lui Set, de asemenea, i s-a născut un fiu și i-a pus numele Enos. De atunci
au început oamenii să cheme numele Domnului Dumnezeu”?

G. Mântuirea subiectivă
61. Etapele îndreptării sunt:
a. harul
b. faptele bune
c. chemarea și pregătirea omului, renașterea și progresul duhovnicesc
d. păcatul

62. Harul divin este:


a. energia divină necreată
b. energia creată de Dumnezeu
c. energia sufletelor sfinților
d. o lucrare omenească

63. Harul este lucrarea divină a:


a. celor trei persoane ale Sfintei Treimi
b. Tatălui
c. Duhului Sfânt
d. Fiului

64. Cele trei teorii catolice privitoare la raportul dintre grație și libertate sunt:
a. augustiniană, apolinaristă și molinistă
b. tomistă, molinistă și congruistă
c. congruistă, tomistă și calcedoniană
d. eutihianistă, ariană, molinistă

65. Care dintre următorii termeni este sinonim cuvântului mântuire:


a. Îndumnezeire
b. transfigurare
c. limitare
d. cădere

66. Relația dintre credință și fapte bune este evidențiată de către Sf. Apostol Pavel în
versetul:
a. Romani 12, 15: „Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng”
b. Galateni 5, 6: „Căci în Hristos Iisus, nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea
împrejur, ci credința care este lucrătoare prin iubire”
c. Efeseni 5, 1: „Fiți dar următori ai lui Dumnezeu, ca niște fii iubiți”
d. II Tesaloniceni 2, 15: „Drept aceea, fraților, stați neclintiți și țineți predaniile pe care le-ați
învățat, fie prin cuvânt, fie prin epistola voastră”

67. Textul: „Credința fără fapte moartă este” se află la:


a. Romani 3, 25
b. Galateni 5, 6
c. Iacov 2, 17
d. Romani 10, 9

68. Îndemnul Sf. Ap. Pavel: „Lucrați cu frică și cu cutremur mântuirea voastră”
(Filipeni 2, 12) se referă la:
a. mântuirea subiectivă
b. mântuirea obiectivă
c. răscumpărare
d. mântuirea prin credință

69. Învățătura categorică a întregului protestantism este că omul se îndreptează numai


prin:
a. fapte bune
b. credință
c. credință și fapte bune
d. har

70. Condițiile mântuirii subiective sunt:


a. har, credință și fapte bune
b. har și fapte bune
c. credință și iubire
d. fapte bune și credință

H. Biserica, întemeierea, constituția și însușirile ei

71. Însușirile Bisericii sunt:


a. teandria, aspect văzut, nevăzut
b. una, sfântă, sobornicească și apostolească
c. instituție, așezământ juridic
d. nevăzută, pământească teandria

72. Iisus Hristos este cap al Bisericii pentru că este:


a. Arhiereul suprem
b. născut din Fecioara Maria
c. locuitor al Țării Sfinte
d. fiu al Fecioarei Maria

73. Autoritatea supremă în Biserică este:


a. sinodul ecumenic
b. patriarhul
c. ierarhia bisericească
d. preotul

74. Unitatea Bisericii se exprimă prin:


a. unitatea în credință
b. unitatea în conducere
c. unitatea credincioșilor
d. unitatea în credință și unitatea în conducerea ei

75. Biserica Ortodoxă aduce sfinților un cult de:


a. adorare
b. preacinstire
c. venerare
d. supravenerare
76. Sfințenia Bisericii este mărturisită în textul scripturistic de la:
a. Efeseni 5, 25-27: „Bărbaților, iubiți pe femeile voastre, după cum și Hristos a iubit
Biserica, și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, curățind-o cu baia apei prin cuvânt,
și ca s-o înfățișeze Sieși, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest
fel, ci ca să fie sfântă și fără de prihană”
b. I Corinteni 1, 13: „Oare s-a împărțit Hristos? Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi? Sau
fost-ați botezați în numele lui Pavel?”
c. Efeseni 4, 4-6: „Este un trup și un Duh, precum și chemați ați fost la o singură nădejde a
chemării voastre”
d. I Corinteni 15, 1-3: „Vă aduceți aminte, fraților, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe
care ați și primit-o, întru care și stați. Prin care și sunteți mântuiți; cu ce cuvânt v-am
binevestit – dacă o țineți cu tărie, afară numai dacă n-ați crezut în zadar”

77. Conform Sfintei Scripturi, una din definițiile Bisericii este:


a. o organizație socială
b. „trupul tainic al lui Hristos”
c. un așezământ social
d. o clădire

78. Ce se înțelege prin afirmația: „Biserica este un organism teandric”:


a. se constituie din unirea divinului cu umanul
b. se constituie din unirea a doi oameni
c. este un organism care se conduce după legi civile pământești
d. este un așezământ filantropic

79. Ce se înțelege prin infailibilitatea Bisericii


a. greșește de cele mai multe ori
b. fiind călăuzită de Duhul Sfânt la tot adevărul nu poate greși
c. greșește de puține ori
d. este o instituție civilă

80. Ce se înțelege prin „Biserică luptătoare” și „Biserică triumfătoare”:


a. Biserica pământească și biserica cerească
b. Biserica oamenilor
c. Biserica celor păcătoși
d. Biserica exclusiv a îngerilor

I. Sfintele Taine, considerații generale și particulare

81. Partea văzută a Sfintelor Taine cuprinde:


a. materia, actele și cuvintele rostite de săvârșitor
b. materia și actele făcute de săvârșitor
c. slujba săvârșită de preot sau episcop
d. lucrarea Duhului Sfânt

82. Săvârșitorul nevăzut al Sfintelor Taine este:


a. Hristos
b. Duhul Sfânt
c. harul divin
d. preotul

83. Sfintele Taine care se repetă sunt:


a. Euharistia, Spovedania, Maslul
b. Botezul, Mirungerea, Preoția, Nunta
c. Euharistia, Mirungerea, Spovedania
d. Nunta, Euharistia, Maslul

84. Prin toate Sfintele Taine se împărtășește primitorului:


a. pâine și vin
b. apă sfințită
c. harul divin nevăzut
d. untdelemn sfințit

85. Săvârșitorii văzuți ai Sfintelor Taine sunt:


a. credincioșii
b. diaconii
c. episcopii și preoții
d. preoții

86. Ce se produce prin Taina Sfântului Botez?


a. iertarea păcatelor personale
b. moartea omului vechi și renașterea lui la viața adevărată a lui Hristos
c. iertarea păcatului strămoșesc și primirea calității de creștin
d. căderea în păcat

87. Materia Tainei Mirungerii este:


a. Sfântul și Marele Mir sfințit în Joia Mare
b. Untdelemnul sfințit
c. Apă sfințită
d. Harul divin necreat

88. Taina Preoției se mai numește:


a. hirotonie
b. caterisire
c. cuminecare
d. ierurgie

89. Care sunt Tainele de inițiere creștină:


a. Maslu, Căsătorie, Preoție
b. Botez, Mirungere, Euharistie
c. Spovedanie, Maslu, Mirungere
d. Euharistie, Maslu, Preoție

90. Care dintre cele șapte Sfinte Taine este considerate o taină special, fiind condiția
celorlalte Taine
a. Spovedania
b. Botezul
c. Preoția
d. Maslul

J. Sfânta Euharistie: caracterul de taină și cel de jertfă

91. Taina Euharistiei nu este numai anamneză și comemorare a morții lui Hristos pentru
răscumpărarea neamului omenesc, ci și Jertfă pentru că:
a. prin prefacere darurile de pâine și vin devin Trupul și Sângele lui Hristos
b. trebuie să aducem jertfă două perechi de porumbei
c. amintește de jertfele ritual
d. există elementele – pâine și vin

92. Textul scripturistic prin care a fost instituită Taina Împărtășaniei îl aflăm la:
a. Fapte 3, 7: „Și apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat și îndată gleznele și tălpile
picioarelor lui s-au întărit”;
b. Matei 26, 26-28: „Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine și binecuvântând, a frânt și,
dând ucenicilor, a zis: Luați, mâncați, acesta este trupul Meu. Și luând paharul și
mulțumind, le-a dat, zicând: Beți dintru acesta toți. Că acesta este Sângele Meu, al Legii
celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor”
c. I Corinteni 2, 3: „Și eu întru slăbiciune și cu frică și cu cutremur mare am fost la voi”
d. II Corinteni 4, 1: „De aceea, având această slujire, după cum am fost miluiți, nu ne
pierdem nădejdea”

93. Sfânta Euharistie se săvârșește numai:


a. în cadrul Tainei Botezului
b. în cadrul Tainei Căsătoriei
c. în cadrul Sfintei Liturghii
d. în cadrul ierurgiilor

94. Elementele materiale fără de care nu se poate săvârși Euharistia sunt:


a. pâinea de grâu dospită și vinul de struguri
b. pâinea de grâu nedospită și vinul de struguri
c. untdelemnul
d. apa

95. Jertfa euharistică este:


a. Jertfa de pe Golgota actualizată pe Sfintele Altare
b. Jertfa omului păcătos
c. Jertfa preotului
d. Jertfa tuturor credincioșilor

96. Actul prin care se săvârșește Taina euharistică este:


a. sfințirea sau consacrarea darurilor euharistice (pâinea și vinul)
b. vorbirea cu Dumnezeu
c. rugăciunea preoților
d. rugăciunea credincioșilor
97. În Sfânta Euharistie este prezent real:
a. Dumnezeu-Tatăl
b. Sfântul Duh
c. Iisus Hristos, Dumnezeu întrupat
d. Avraam

98. Cărui eveniment din viața pământească a lui Iisus Hristos corespunde întemeierea
Sfintei Euharistii ca Taină:
a. Nunta din Cana Galileii
b. Cina cea de Taină
c. Vindecarea orbului din naștere
d. Schimbarea la Față

99. Cărui eveniment din viața pământească a lui Iisus Hristos corespunde întemeierea
Sfintei Euharistii ca Jertfă:
a. vindecare soacrei lui Petru
b. botezul în râul Iordan
c. Jertfa de pe Golgota
d. învierea lui Lazăr

100. Prefacerea pâinii și a vinului în Trupul și Sângele Domnului are loc prin:
a. lucrarea preotului
b. rugăciunea credincioșilor
c. lucrarea Sfântului Duh
d. ascultarea cuvântului Evangheliei