Sunteți pe pagina 1din 10

CURS 3

Leziuni ale sistemului de sustinere a dintelui

1. contuzia
2. subluxatia
3. extruzia
4. luxatia laterala – vestibulara / palatinala
5. intruzia
6. avulsia

► Forme clinice:
1. Contuzia
→ reprezinta un traumatism minor al ligamentului dento parodontal (LPD)
si al pulpei, care poate determina edem si inflamatie al LPD, facand dintele
dureros la percutie verticala si laterala la masticatie;
→ totusi, deoarece fibrele LPD sunt intacte dintele nu este mobil si nu exista
sangerare din santul gingival;
→ Radiologic nu apar modificari;
→ testele de vitalitate sunt de obicei normale; vascularizatia si inervatia
pulpei nu sunt de obicei afectate;
2. Subluxatia
→ impactul asupra dintelui a determinat leziuni mai grave, o parte din
fibrele LPD fiind rupte;
→ dintele este mobil, dar nu este deplasat;
→ frecvent apare o discreta sangerare din santul gingival;
→ dintele este dureros la percutie si masticatie;
→ Radiologic – nu pune in evidenta modificari la nivelul spatiului
periodontal;
3. Extruzia
→ se produce o lezare combinata a pulpei si a parodontiului;
→ dpdv clinic – dintele extruzat este deplasat axial in afara alveolei si este
extrem de mobil, fiind mentinut numai de cateva fibre gingivale palatinale
intacte;
→ Radiologic :
– sunt necesare expuneri din incidente excentrice pt a putea evidentia
deplasarile produse
– se observa largirea spatiului periodontal

4. Luxatia laterala – vestibulara / palatinala

1
→ impactul are o directie orizontala , deplaseaza coroana spre palatinal si
apexul spre vestibular sau invers;
→ ambele deplasari pot duce la aparitia contuziei sau fracturi ale peretilor
alveolari;
→ in luxatia laterale se produc atat compresie cat si ruptura la nivelul
diferitelor zone ale LPD, pulpei si osului;
→ clinic – coroana dintelui luxat lateral este de obicei deplasata in plan
orizontal, dintele fiind imobilizat in noua pozitie si prezentand un sunet
metalic in percutie [ca la anchiloza];
→ radiologic :
– expunerea mai ocluzala sau orientata excentric evidentiiaza natura
reala a traumatismului
– pe radiografia obisnuita dintele pare mai scurt
5. Intruzia
→ s-au produs maximul de afectari ale pulpei si tesuturilor de sustinere
datorate unui impact axial direct;
→ urmarile traumatismului depind de varsta pacinetului;
→ diagnosticul este mai dificil deoarece un dinte intrudat poate fi confundat
cu un dinte in eruptie;
→ diagnosticul diferential se face prin percutie: in cazul unui dinte in
eruptie sunetul este mat, iar in cazul unui dinte intrudat sunetul este metalic,
ascutit, patognomonic pentru luxatie si intruzie;
→ Radiologic: pune in evidenta deplasarea dintelui si disparitia sau
micsorarea spatiului periodontal; la dintele matur se poate observa
modificarea pozitie joctiunii smalt-dentina (JSD);
→ vindecarea este asociata cu instalarea complicatiilor, datorita afectarii
LPD si al pulpei;
→ pot aparea complicatii majore - rezorbtia radiculara inflamatorie externa
si interna → se constata ca radacina se subtiaza pana dispare ...;
6. Avulsia
→ consta in indepartarea totala a dintelui din alveola sa si ruperea tuturor
fibrelor LPD si a pachetului vasculo nervos apical;
→ se poate produce mai frecvent la dintii imaturi, in urma unui impact
orizontal;
→ radiologic: alveola goala;
→ clinic: dintele lipseste din alveola sa ce contine un cheag de sange;

2
TRATAMENTUL PREVENTIV AL TRAUMATISMELOR DENTO-
PARODONTALE
• încălţăminte, covoare antiderapante,
• mobile cu colţuri rotunjite, să încuie sertarele
• oferirea copilului permanent a unui sprijin pt evitarea căderii copilului
mic (1-11/2 ani) pe scări, în casă, afară
• să supravegheze permanent copilul când iese afară sau în timpul mesei
deoarece frecvent au tendinţa să muşte tacâmurile
• copilul preşcolar să se joace fără a se împinge sau a se bătea cu alţi
copii
• scaun de maşină plasat pe bancheta din spate a autoturismului şi
centură de siguranţă,
• să le interzică: deschiderea capacelor sticlelor cu dinţii, cățărarea pe
scaune, scări, în pomi, leagăne,
• să mănânce sau să bea în alte locuri decât aşezat la masă pe scaun, să
le interzică consumul de alimente tari (ex. floricele, pâine prăjită),
muşcarea pe obiecte dure (ex. creioane, pixuri),
• dacă scrâşneşte din dinţi - să aplice o mască de protecție pentru prev.
uzurii şi a traum. dinţilor,
• să poartă o mască dentară, facială şi cască când practică diferite
sporturi periculoase,
• să urmeze tratament ortodontic pentru d. protrudaţi

Tipuri de măști de protecţie


• Gutiera preformată (stock mouthguard) este prefabricată din
cauciuc / plastic, are diferite dimensiuni (mică, medie, mare).
Avantaje: necesită ajustări minore pe dinţi (cu foarfeca / cuţitul), cea
mai ieftină gutieră. Dezavantaje: retenţie redusă fiind menţinută pe
dinţi doar pr
 Gutiera confecţionată în gură („boil-and-bite”) folii din mat.
termoplastic (etilenă-acetat de vinil)
Avantaje: cea mai utilizată pt că oferă protecţie mulţumitoare, are o tehnică
de adaptare relativ simplă şi un preţ convenabil
Dezavantaje: confort și retenție relativ mai mici față de gutiera individuală,
gamă restrânsă de dimensiuni, grosimea după adaptare poate să difere de cea
optimă (V3mm, P2mm şi Oc3mm).
muşcare pe ea.
• Gutiera individuală confecţionată pe model (custom-made
mouthguards) de dentist / tehnician

3
Avantaje: prezintă o adaptare precisă pe dinţi, oferă un confort crescut şi
deformare neglijabilă. Se ia o amprentă a arcadei dentare cu alginat după
care se toarnă un model pe care va fi confecţionată gutiera prin două tehnici:
prin presiune (pressure laminated custom made mouthguard) sau în vacuum
(vacuum custom made mouthguard).

TRATAMENTUL CURATIV AL TRAUMATISMELOR DENTO-


PARODONTALE LA DINTII PERMANENTI
♠ Factorii care influenteaza alegerea tratamentului:

○ Factori locali:
- forma clinica de traumatism
- stadiul dezvoltaii dintelui
- starea pulpei
- timpul scurs de la traumatism
- asocierea diferitelor forma clinice
- starea anterioara a dintelui

○ Factori generali:
- starea generala de sanatate a copilului, eventuale leziuni in alte regiuni
ale corpului
♠ Etapele tratamentului traumatismelor dentitiei permanente

1. Tratament de urgenta
 toaleta plagilor, profilaxie antitetanica, antibioterapie, antalgice
si antiinflamatorii
 reducerea si imobilizarea fracturilor osoase si sutura plagilor
 extractia dintilor irecuperabili
 reducerea si imobilizarea luxatiilor dentare
 protectia plagii dentinare si ... pulpectomie
 restaurare provizorie
2. Tratament intermediar
 urmarirea si aplicarea tratamentelor eventualelor complicatii,
tratamente ortodontice / protetice;
3. Tratament final
 conservator odontal: obturatii, fatetari
 protetic: RCR, coroane, punti

♠ Tratamentul leziunilor coronare ale smaltului la dintii permanenti:

4
1). Fisurile smaltului
→ fluorizare
→ lacuri adezive (flow)
→ evitarea alimentelor reci sau fierbinti
→ dispensarizare
2). Fracturile smaltului
→ netezirea zonei si fluorizare
→ refacerea cu compozite cu sau fara bizou

3). Fracturi ale smaltului si dentinei nepenetrante


→ depinde de apropierea liniei de fractura de camera pulpara si de varsta
copilului;
→ tratamentul plagii dentinare – protectia acesteia de invazia microbiana pt
a pastra vitalitatea pulpara si mentinerea spatiului pt refacerea coronara;
→ linia de fractura la distanta de camera pulpara: Ca(OH)2 si protectie 4-6
saptamani, apoi refacere coronara cu compozit;
→ linia de fractura aproape de camera pulpara: Ca(OH)2, protectie preferabil
cu coroane 6 – 8 saptamani, apoi refacere cu compozit cu bizou sau
aplicarea stifturilor parapulpare in axul lung al dintelui;
→ daca s-a gasit fragmentul fracturat, se poate reatasa imediat sau dupa 4 –
8 saptamani in functie de nivelul liniei de fractura;

4). Tratamentul fracturilor smaltului si dentinei penetrante


○ Obiectivul tratamentul este pastrarea cel putin partiala a vitalitatii
pulpare:
 coafaj direct
 pulpotomie partiala
 pulpotomie
 pulpectomie partiala

○ Criterii de alegere a metodei de tratament:


 timpul scurs de la accident
 dimensiunile orificiului de descgidere al camerei pulpare
 starea pulpei anterior / ulterior traumatismului
 asocierea unor leziuni parodontale
 starea anterioara a dintelui
 posibilitatea de refacere coronara
 posibilitatea pacientului de a reveni periodic la tratament si controale

♠ Coafajul direct

5
○ Indicatii:
 fracturi recente: 1 – 6 ore
 orificiu mic de deschidere: 1 mm
 pulpa vitala, sanatoasa: roz, rosiatica
 posibilitatea inchiderii etanse
 lipsa leziunilor parodontale
○ Urmarirea 4- 8 saptamani

♠ Pulpotomia partiala
○ Indicatii:
 fracturi vechi de peste 6 ore → 2 zile
 orificiu de deschidere de 1- 2 mm
 pulpita ireversibila, pulpita hiperplazica strict in jurul orificiului de
deschidere
 esec al coafajului direct
○ Tehnica:
 anestezie, izolare, toaleta
 largirea orificiului si indepartare a 2 mm din pulpa coronara din
dreptul cornului pulpar
 spalaturi, hemostaza
 aplicare Ca(OH)2
 inchiderea etansa cu CIS, capa
♠ Pulpotomia
○ Indicatii:
 fracturi vechi de peste 2 zile
 orificiu de deschidere al CP mai mare de 1 – 2 mm
 pulpita partiala
 esec al coafajului direct si al pulpotomiei partiale
○ Tehinica:
 anestezie, izolare, toaleta
 largirea orificiului de deschidere al CP si indepartarea pulpei coronare
 spalaturi, hemostaza
 aplicarea de Ca(OH)2
 inchiderea etansa cu CIS, capa
♠ Pulpectomia partiala
○ Indicatii:
 fracturi mai vechi de 2 zile

6
 orificiu de deschidere al CP larg
 pulpita ireversibila
 asocierea cu leziuni parodontale
 la dintii cu carii si obturatii
 in esecuri ale pulpotomiei
○ Tehnica:
 anestezie, izolare, indepartarea tavanului CP
 indepartarea pulpei coronare si partial a pulpei radiculare cu ac ac
Hedström cu varf aplatizat, hemostaza
 obturatia canalului cu pasta pe baza de Ca(OH)2
 obturatia coronara
 refacerea obturatiei de canal la 3 – 4 luni pana la inchiderea apexului
 obturatia definitiva a canalului si refacerea coronara definitiva
♠ Apexificare – apexogeneza
Indicatii:
 dinte devital cu apexul imatur
Obiectiv:
 aigurarea continuarii cresterii radacinii si inchiderii apexului =
apexogeneza sau formarea unei bariere dure apicale = apexificare ,
care sa permita obturarea definitiva a canalului
Tehnica:
 indepartarea continutului canalului, tratament mecanic bland
 sterilizare
 obturatia canalului cu pasta pe baza de Ca(OH)2
 obturatia coronara
 refacerea obturatiei de canal la 3 – 4 luni pana la inchiderea apexului
sau formarea barierei apicale
 obturatia definitiva ...
► Modalitati de protectie a plagii dentinare in fracturile coronare
 banda in T

 inel ortodontic

 coroanele prefabricate din otel, acrilice

 capele acrilice confectionate in cabinet

 acoperirea cu rasini, compozite

 acoperirea cu CIS

 realipirea fragmentului fracturat

► Tratamnetul fracturilor corono radiculare la dintii permanenti


→ indepartarea fragmentului coronar urmata de refacerea coronara
supragingivalaş

7
→ indepartarea fragmentelor coronare asociata cu gingivectomie si
osteotomie, urmata de refacere coronara;
→ indepartarea fragmentelor coronare si extruzia chirurgicala a radacinii;
→ indepartarea fragmentelor coronare si extruzia ortodontica a radacinii;
→ mentinerea in situ a fragmentelor radacinii pana la sfarsitul pubertatii,
dupa care se extrag si se aplica un implant; aceasta solutie considera ca
pastrarea radacinii in situ nu permite mentinerea osului alveolar;
→ aplicarea imediat dupa extractie a unui implant osteointegrat; in aceasta
situatie extractia trebui sa fie atraumatica;

► Tratamentul fracturilor radiculare:


→ dupa unii autori s-ar vindeca in proportie de 50%, indiferent daca sunt
sau nu tratate;
→ tratamentul are menirea de a favoriza tendinta naturala spre vindecare, de
aceea indepartarea pulpei si efectuarea tratamentului endodontic sunt
contraindicate, daca nu exista semne clare de necroza;
→ pt a usura vindecarea pulpara si a LPD este considerat ca esentiala
repozitionarea optima a fragmentului coronar deplasat; de asemenea este
importanta mentinerea imobilizarii rigide pe o perioada de 3 – 4 luni pt a
permite o stabilitate maxima a calusului format de os;

► Tratamentul leziunilor de sustinere al dintilor temporari:

1. contuzia → alimente moi, 7 – 10 zile


2. subluxatia → alimente moi, +/- imobilizare 2-3 sapt
3. extruzia → reducerea + imobilizare semielastica 14 zile
4. luxatia laterala → reducere + imobilizare elastica 3 – 8 saptamani
5. intruzia
 expectativa la dintii imaturi

 tratament endodontic, ortodontic, chirurgical + imobilizare 6-8

saptamani la dintii cu apex inchis


6. avulsia → replantare + imobilizare elastica 7-10 zile

► Replantarea:
○ Reguli:
 Nu se atinge radacina
 Dintele se spala cu apa curenta 10 sec doar daca a fost contaminat
 Nu se freaca
 Daca nu poate fi replantat imediat se pastreaza in lapte, ser fiziologic,
saliva

8
 Se transporta imediat copilul la spital
○ Recomadari dupa replantare:
 Antibioterapie, antalgice, antiinflamatoare
 Igiena orala, clatiri cu clorhexidina
○ Tratament endodontic:
 Dintii imaturi nu se face, decat cand exista semne si simptome sigure
de complicatie pulpara. Se supravegheaza dintele si in functie de tipul
si gravitatea complicatiei pulpare se realizeaza pulpotome,
pulpectomie partiala vitale sau pulpectomie non vitala
( revascularizarea / apexificarea
 La dintii cu apexul inchis se face pulpectomie vitala / nonvitala dupa
imobilizare

► Metode si tehnici de imobilizare a traumatismelor dento-perodontale:


→ Atele de imobilizare
 = dispozitiv rigid sau flexibil pt a sprijini si imobiliza dintii ce au
devenit mobili;
 scop: favorizeaza vindecarea LPD, regenerarea fibrelor parodontale
sau formarea unui calus
► Cerintele unui sistem de imobilizare:
 sa poata fi aplicat in cavitatea bucala fara ajutorul laboratorului
 sa nu traumatizeze dintii
 sa favorizeze readucerea dintelui in pozitia initiala si sa il fixeze pe
toata perioada imobilizarii
 sa nu lezeze tesuturile gingivale
 sa nu favorizeze aparitia cariilor
 sa poata fi usor curatate
 sa fie estetice
 sa nu modifice ocluzia
 sa permita efectuarea testelor de vitalitate si eventualelor tratamente
endodontice
 in cazul dintilor replantati sa permita o usoara mobilitate a lor pt a
favoriza reorientarea functionala a fb LPD

► Metode si tehnici de imobilizare a traumatismelor dento-parodontale


 ligaturi interdentare
 barele vestibulare
 gutierele acrilice confectionate in cabinet/laborator
 sinele colate cu compozite

9
► Timpul de mentinere al imobilizarii
 replantare: 7 – 10 zile
 extruzie: 2 – 3 saptamani
 luxatii laterale: 3 – 8 saptamani
 fracturi radiculare: 3 – 4 luni
► Tipuri de imobilizare:
 replantare → elastica imobilizarea elastica /
semielastica
 luxatii laterale, extruzii → semielastica este data de grosimea
sarmei
 fracturi radiculare → rigide

10