CURS 4 an V

ANOMALII DENTARE DE DEZVOLTARE

Definiţie
- Anomaliile dentare de dezvoltare apar pe dinte, de obicei, ca rezultat al unei
perturbări a procesului normal de odontogeneză și care se evidenţiază după
erupţia dintelui.
- Procesul de odontogeneză este unul de lungă durată (săpt.5 viu odată cu formarea
mugurilor incisivilor temporari până la 14-15 ani odată cu închiderea apexurilor
molarilor 2 şi 3 permanenţi)
- Procesul de odontogeneză poate fi perturbat în toate etapele lui
- Diferitele grupe dentare se formează având o cronologie specifică (la anume
momente în timp) dar urmând toate aceleaşi etape iniţierea, proliferarea,
histodiferenţierea, morfodiferenţierea, apoziţia matricilor organice, mineralizarea,
erupţia
- Intesitatea şi caracterul perturbărilor precum şi aspectul clinic depind de:
momentul, durata, intensitatea acţiunii factorului etiologic, oricare ar fi acesta (în
general nu există modificări specifice care să caracterizeze un anume factor
etiologic).
Factori etiologici
- apar prin acţiunea a variaţi factori etiologici care intercepteză etapele odontogenezei.ce
se desfășoară pe o perioadă lungă de timp
- factorii etiologici determinanţi implicaţi în apariţia anomaliilor de dezvoltare sunt:
 factori genetici
 factori de mediu
o generali ca de ex. afecţiuni ale mamei / copilului
o locali ca de ex. traumatismele DT generează defecte locale ale DP:
dinţii dilaceraţi.
- factorii favorizanţi
Clasificare
1. după faza formatoare interceptată
 iniţiere: distrofii de număr
 proliferare: distrofii de număr şi unele de formă (d dubli)
 histodiferenţiere:
- afecteză celulele formatoare de dentină şi smalţ: ameloblastul şi odontoblastul
- distrofii de structură de cauză genetică: amelogeneză imperfectă, dentinogeneză
imperfectă, displazia dentinară, odontodisplazia regională
 morfodiferenţiere: distrofii de formă şi dimensiune
 depunerea matricilor organice
- hipoplazii de smalţ
- displazii dentinare
 mineralizarea
- hipomineralizări

2. Clasificarea lui Majito: după momentul producerii (primare şi secundare)

 ANOMALII DE DEZVOLTARE PRIMARE
- sunt evidente la erupţia dintelui sau apar la scurt timp după aceasta
 - există o legătură între factorul cauzal şi efect.
- Anomaliile de dezvoltare (distrofiile) primare se clasifică în: neevolutive şi
evolutive

 NEEVOLUTIVE, CICATRICIALE, STABILE

I. Anomalii dentare de număr
A. În minus
Anodonţia-dinţi lipsă
1). Anodonţie totală–când lipsesc toţi dinţii
2). Anodonţie parţială-când lipsesc 1 sau mai mulţi dinţi
a) anodonţie redusă 1-2 dinţi
b) hipodonţie–1-5 dinţi lipsă
c). oligodonţie–6 sau mai mulţi dinţi lipsă
1). Anodonţie adevărată–dintele nu s-a format
2). Anodonţie falsă–dintele s-a format dar a fost extras
3). Pseudoanodonţie–dintele pare a fi lipsă dar este inclus

B. În plus
Hiperdonţie-dinţi prea mulţi
1). Dinţi supra numerari : dinţi în plus de dimensiuni normale (mesiodens,
distomolarii)
2). Dinţi accesorii : dinţi în plus dar mai mici decât ne-am putea aştepta
normal (paramolari)

II. Anomalii dentare de dimensiune

A. În minus
1. Microdonţia
1). Generalizată-toţi dinţii sunt mai mai mici
a). adevărată–dinţii sunt reduşi ca dimensiune
b). relativă–maxilare mari şi dinţi normali
2). Localizată-afectează dinţi izolaţi
B. În plus
1. Macrodonţia
1). Generalizată
a). adevărată
b). relativă
2). Localizată

III. Anomalii dentare de formă

A. Coronare
1. formă de lopată
2. cuspizi accesorii–pot afecta unii dinţi
a. Cuspidul lui Carabelli- pe faţa palatinală a M1 permanet
b. Talon cusp-pe faţa palatinală a incisivilor superiori
c. Cuspidul lui Doak-pe faţa V a molarilor
d. Dinte evaginat-cuspid accesoriu în foseta centrală a PM de obicei
 3. Geminaţia-un mugure divizat apare ca un dinte dublu
4. Fuziune-doi dinţi uniţi apare tot ca un dinte dublu
5. Dens invaginatus (dens in dente)
a. dens in dente coronar
b. dens in dente corono-radicular
c. dens in dente radicular (vezi la rădăcină)
6. Dilacerarea
a. coronară
b. corono-radiculară
c. radiculare
B. Radiculare
1. rădăcini accesorii (rădăcini supranumerare)
2. dilacerare- angulare neobişnuită a rădăcinii
3. perle de smalţ
4. taurodonţie
5. concrescenţa-fuziunea dinţilor prin cement în timpul odontogenezei
6. hipercementoză-producerea de cement în exces
7. dens invaginatus radicular

IV. Anomalii de structură

A. Smalţ
a. hipoplazia de smalţ de cauză locală (trauma sau inflamaţia localizată) (dintele
Turner)
b. hipoplazia de smalţ de cauză generală : factori sistemici de mediu ca de ex.
infecţii bacteriene/virale sifilis, scarlatină, inflamaţie, carenţe nutriţionale (Vit. A,C,D
calciu), intoxicaţii chimice (fluoroza), traume etc.
- incisivii Hutchinson,
- molarii Mulberry,
- smalţ pătat prin fluoroză dentară
- modificări de culoare dentară date de boli sistemice

B. Dentină
a. displazia dentinei de cauză locală
b. displazia dentinei de cauze sistemice
- rahitism,
- rahitism rezistent la vitaminaD,
- hipoparatiroidism,
- administrarea de medicament ca de ex. tetraciclina)
C. Cement
- hipofosfatazia deficienţă în producerea fosfatazei cu dispariţia cementului

 EVOLUTIVE, ACTIVE
- se evidenţiază puţin după erupţie
- evoluează în suprafaţă şi profunzime fiind greu de stopat prin tratament,
- de cauză genetică
1. care afecteză smalţul
 Amelogeneza Imperfectă
a. tip hipoplazic: matricea organică este deficitară
b. tip hipocalcificat: mineralizarea matricii este deficitară
c. tip hipomaturat: maturarea smalţului este deficitară
d. tipul hipoplazic / hipomaturat cu taurodonție
2. care afecteză dentina
 Dentinogeneza Imperfectă (Dentina opalescentă ereditară)
a. Shilds tip I asociată cu osteogeneză
b. Shilds tip II de sine stătătoare
c. Shilds tip III (Brandywine)
 Displazia dentinară
a. Tip I: displazie dentinară radiculară (“dinţi fără rădăcină”)
b. Tip II: displazie dentinară coronară
3. care afecteză smalţul şi dentina
 Odontodisplazia regională (dinţii fantomă)

 ANOMALII DE DEZVOLTARE SECUNDARE

- se evidenţiază la multă vreme după erupţie fiind greu de făcut legătura între
defecte şi perioada formativă:
- ex. caria circulară la DT, caria circulară a frontalilor superiori permanenţi
(sindromul Dubreuil-Chambardel).
- acestea sunt carii rampante care nu se dezvoltă întotdeauna pe un teren distrofic.
- evoluează fără semne clinice subiective şi nu răspund la tratament.
- lipseşte transmiterea ereditară dar există o vulnerabilitate excesivă la factorii
externi.

MODIFICĂRILE DE NUMĂR

- Apar în etapa de iniţiere şi proliferare

1. Număr mai mic de dinţi (anodonţie, agenezie)
Forme clinice
a. anodonţia totală
b. anodonţia parţială
- anodonţie redusă 1-2 dinţi
- anodonţie întinsă : hipodonţie 1-5 d. şi oligodonţie peste 5 dinţi
Frecvenţă
- este afectat frecvent ultimul dinte dintr-un grup de dinţi (Ilat., PM2,
M3) iar la Dt apare la Ilat. şi la Ic.
- apare mai frecvent la DP 1,5-20% fără M3
- anodonţia M3 apare la 25-30% dintre cazuri
- popoare: australieni 1%, japonezi 3%, caucazieni 10-20%
Etiologie
- reducere filogenetică ca semn de evoluţie
 - sindroame: displazia ectodermală, sindrom Down, sindrom Hurler,
displazia condroectodermală, incontinenţia, pigmentii, sindromul
Reinger.
- factori locali: DLMP-oprit în evoluţie, radioterapie.
Clinic
- dinţi absenţi de pe arcadă mult după termenul de erupţie
- cu/fără persistenţa DT
- cu/fără menţinerea spaţiului pe arcadă
- anodonţia poate fi simetrică interesind dinţii simetrici şi omologi
- anodonţia poate fi asimetrică asociindu-se cu omolog nanic, conic
(ţăruş)
- Rx confirmă dg. prin absenţa d. (anodonţie adevărată) sau prin
prezenţa lui (anodonţie falsă sau pseudoanodonţie).
Tratament
- refacerea fizionomiei şi masticaţiei
- închiderea spaţiului prin tratament orthodontic
- tratament protetic de refacere
- la pseudoanodonţie- tratament chirurgical de extracţie a d.
supranumerari pt. favorizarea erupţiei DP.
2. Număr mai mare de dinţi (d supranumerari)
Frecvenţă
- mai frecvent la maxilar peste 90% dintre supranumerari apar la
maxilar
- mai frecvent la DP 3%, DT 0,3-1,7%
- băieţii sunt afectaţi de două ori mai frecvent
- japonezii au mai frecvent
- mai frecvent în zona frontală (meziodens), în zona PM
(parapremolarii), în zona molarilor (para şi distomolarii)
Clasificare
- unici sau multipli
- erupţi sau incluşi
- în zona frontală, PM, M
- formă normală, conici, tuberculaţi etc
- nanici, normali, macrodonţi
Etiologie
- involuţie filogenetică (atavism)
- genetici: displazia cleido-craniană, sindromul Gardner (polipoza
intestinală), sindrom Down, disostoza cranio-facială (sindrom
Crouzon), angiomatoza Stuge Weber
- locali : scindarea mugurilor normali ex. DLMP, reactivarea şi
hiperproducţia lamei dentare datorată unor factori locali
Clinic
Meziodensul
- dinte erupt între cei 2 Ic de obicei palatinal, care de obicei nu poate
atinge planul de ocluzie
- formă de ţăruş, nanic, tuberculat, sau normal ca formă şi dimensiune
 - dinte supranumerar inclus
- rădăcină de obicei mai scurtă
- Probleme : provoacă incluzia DP, provoacă deplasarea DP, provoacă
înghesuirea DP, dilacerări dentare, resorbţii radiculare ale vecinilor,
necroze ale DP vecini, chiste dentigene, tulburări de ocluzie.
Paramolarii sau parapremolarii sau distomolarii
- formă de PM, M mai mici sau normali ca dimensiune, cu formă
normală sau modificată (cuspizi suplimentari)
- plasaţi în zona laterală lângă PM, M sau distal de M
- pot fi erupţi/incluşi
- tulburări de ocluzie
Anastroficii (inversați)
- pot fi dinţi supranumerari sau normali care sunt răsturnaţi şi au
plasată rădăcina spre arcadă.
- cu modificări de formă (ţăruş) şi dimensiune (nanici)
- apar mai frecvent în zona incisivilor, premolarilor
- se descoperă întâmplător pe RX
- pot perturba erupţia DP provocând ectopii dentare
- extracţia pune probleme pt. că poate afecta DP
Tratament
- îndepărtarea d. supranumerar în caz de complicaţii în funcţie de starea dintelui
permanent şi a celui supranumerar, urmat de tratament ortodontic
- expectativă dacă erupţia DP este satisfăcătoare.

MODIFICĂRILE DE DIMENSIUNE
- apar în etapa de morfodiferenţiere
Clasificare:
 macro/microdonţie,
 localizată/generalizată
 adevărată/falsă în funcţie de relaţia dinte- proces alveolar.
Etiologie
- afecţiuni genetice cu microdonţie: sindrom Down, displazia
ectodermală, displazia condroectodermală (sindr. Ellis van Creveld),
microsomia hemifacială (sindr. Goldenhar)
- afecţiuni genetice cu macrodonţie: sindromul otodentar, macrosomia
hemifacială.
- afecţiuni hormonale (hipofiza: gigantism sau nanism)
- factori locali (dinţii dublii).
Clinic
Macrodonţia adevărată generalizată
- toţi dinţii sunt mai mari
- cauza: gigantism hipofizar
- suma incisivă este mai mare de 35 mm
- incongruenţă dento-alveolară cu înghesuire
- incluzii şi ectopii dentare
- bombări ale proceselor alveolare
 - perturbări ocluzale şi funcţionale
Microdonţia adevărată generalizată
- toţi dinţii sunt mai mici
- cauza: nanism hipofizar
- suma incisivă este mai mică de 28 mm
- spaţieri dentare
- perturbări funcţionale

Macrodonţia adevărată localizată

- macrodonţia se manifestă la un grup dentar (frontal, lateral)
- poate fi afectat dor 1-2 dinţi
- procesul alveolar bombează în zona respectivă
- I lateral superior, M3, dinţi supranumerari.

Microdonţia adevărată localizată

- microdonţia se manifestă la un grup dentar (frontal, lateral)
- poate fi afectat doar 1-2 dinţi
- procesul alveolar este excavat în zona respectivă
- dinţii sunt conici
- I lateral superior, M3, dinţi supranumerari
- Rădăcinile sunt scurte şi subţiri
- Valoare protetică redusă
Tratament
- extracţie
- tratament ortodontic
- remodelări coronare cu composite
- tratament protetic