Sunteți pe pagina 1din 133

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2 0 0 9


Editură acreditată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării
prin Consiliu} Naţional al Cercetării Ştiinţifice din învăţământul Superior.
Conf. univ. dr. EMANUEL ALBU

D e s c r i e r e a C I P a Bibliotecii N a ţ i o n a l e a R o m â n i e i
ALBU, EMANUEL
D e o n t o l o g i a funcţiei p u b l i c e / E m a n u e l Albu, Editura
Fundaţiei România de Mâine, B u c u r e ş t i , 2 0 0 9
ISBN 978-973-163-438-8

174:35.08(498)(094)
DEONTOLOGIA
FUNCŢIEI PUBLICE
9

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin


orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform
legii.

Răspunderea pentru conţinutul şi originalii atea textului revine


exclusiv autorului/autorilor.

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE


Bucureşti, 2009
CUPRINS

CAPITOLUL I

INTRODUCERE ÎN DEONTOLOGIA FUNCŢIEI PUBLICE

Secţiunea 1. N o ţ i u n i g e n e r a l e 9

L I . Noţiunea de deontologie 9
1.2. Elica, m o r a l a şi dreptul 11

S e c ţ i u n e a a 2-a. Relaţiile d i n t r e d r e p t şi m o r a l ă 18

2 . 1 . Evoluţia relaţiilor dintre drept şi m o r a l ă 18


2.2. Interferenţe între drept şi morală. Principii morale şi principii juridice 21
2 . 3 . A s e m ă n ă r i şi deosebiri între drept şi m o r a l ă 24

Secţiunea a 3-a. N o ţ i u n e a de d e o n t o l o g i e a funcţiei p u b l i c e 28

3 . 1 . Consideraţii g e n e r a l e 28
3.2. Izvoarele deontologiei funcţiei p u b l i c e 33

C A P I T O L U L II

F U N C Ţ I A P U B L I C Ă ŞI F U N C Ţ I O N A R I I P U B L I C I

Secţiunea 1. F u n c ţ i a p u b l i c ă 35

1.1. N o ţ i u n e a de funcţie publică, în general 35


1.2. I m p o r t a n ţ a definirii noţiunii funcţiei p u b l i c e administrative . . . . 36
1.3. N o ţ i u n e a funcţiei p u b l i c e administrative 39
1.4. Trăsăturile caracteristice ale funcţiei p u b l i c e 41
1.5. Principiile exercitării funcţiei p u b l i c e ( a d m i n i s t r a t i v e ) 42
1.6. Clasificarea funcţiilor p u b l i c e din administraţia publică 44

5
S e c ţ i u n e a a 2-a. F u n c ţ i o n a r i i p u b l i c i 46 Secţiunea a 3-a. D e o n t o l o g i a funcţiei p u b l i c e a p l i c a b i l ă u n o r
categorii s p e c i a l e de f u n c ţ i o n a r i p u b l i c i şi salariaţi 128
2 . 1 . N o ţ i u n e a d e funcţionar p u b l i c 46
2.2. Categorii de funcţionari publici 50 3 . 1 . Personalul contractual din autorităţile şi instituţiile p u b l i c e 128
3.2. C o d u l de etică şi d e o n t o l o g i e al poliţistului 131
S e c ţ i u n e a a 3-a. C a r i e r a funcţionarilor publici 53 3 . 3 . C o d u l d e o n t o l o g i c al personalului din sistemul administraţiei
penitenciare 136
3 . 1 . Principiile organizării şi dezvoltării carierei în funcţia publică .. 53
3.4. C o d u l d e o n t o l o g i c al j u d e c ă t o r i l o r şi procurorilor 141
3.2. Condiţiile de a c c e s la funcţiile publice din administraţia
3.5. D e o n t o l o g i a funcţiei de p a r l a m e n t a r 145
publică. Incompatibilităţi şi conflicte de interese 56
3.6. Alte r e g l e m e n t ă r i cu caracter d e o n t o l o g i c 148
3.3. R e c r u t a r e a funcţionarilor publici 59
3.4. N u m i r e a funcţionarilor publici. F u n c ţ i o n a r u l public d e b u t a n t . . . 61
CAPITOLUL IV
3.5. E v a l u a r e a , p r o m o v a r e a şi a v a n s a r e a funcţionarilor publici 67
EXERCITAREA ABUZIVĂ A FUNCŢIEI PUBLICE
S e c ţ i u n e a a 4~a. R a p o r t u l j u r i d i c de serviciu al f u n c ţ i o n a r i l o r
publici 76 Secţiunea 1. Corupţia, risc major pentru exercitarea deontologică
a funcţiei p u b l i c e 165
4.1. C o n d u i t a funcţionarilor publici şi raportul de serviciu 76
4.2. Drepturile funcţionarilor publici 78 1.1. Consideraţii generale privind riscurile exercitării funcţiei publice 165
4.3. îndatoririle funcţionarilor publici 81 3.2. Corupţia. I m p o r t a n ţ a p r o b l e m e i 167
4.4. C o n d u i t a profesională şi formarea profesională a funcţionarilor 1.3. Corupţia de-a lungul istoriei 169
publici 84 1.4. N o ţ i u n e a de corupţie 171
1.5. C a u z e l e corupţiei 181
C A P I T O L U L III
1.6. F o r m e l e corupţiei în E u r o p a şi în R o m â n i a 184
EXERCITAREA DEONTOLOGICĂ 1.7. Efectele corupţiei 186
A FUNCŢIEI PUBLICE 1.8. R e m e d i i ale f e n o m e n u l u i corupţiei 187

S e c ţ i u n e a 1. Principiile g e n e r a l e ale d e o n t o l o g i e i funcţiei publice 90 Secţiunea a 2-a. A l t e infracţiuni în l e g ă t u r ă cu e x e r c i t a r e a


funcţiei p u b l i c e 205
1.1. Consideraţii g e n e r a l e privind exercitarea d e o n t o l o g i c ă
a funcţiei p u b l i c e 90 2 . 1 . Consideraţii generale 205
1.2. Principiile constituţionale şi legale ale exercitării deontologice a 2.2. Infracţiuni săvârşite de funcţionari în exercitarea funcţiei publice .... 206
funcţiei publice 92 2 . 3 . Infracţiuni săvârşite de alte p e r s o a n e , care î m p i e d i c ă
1.3. R e g i m u l j u r i d i c al incompatibilităţilor şi al conflictului exercitarea în b u n e condiţii a funcţiei p u b l i c e 216
de interese în exercitarea funcţiei p u b l i c e 95
CAPITOLUL V
S e c ţ i u n e a a 2-a. C o d u l de c o n d u i t ă a funcţionarilor publici 107
RĂSPUNDEREA FUNCŢIONARILOR PUBLICI
2 . 1 . Preocupări de r e g l e m e n t a r e a conduitei funcţionarilor p u b l i c i . . . 107
2 . 2 . C o d u l de c o n d u i t ă a funcţionarilor p u b l i c i 110 Secţiunea 1. R e s p o n s a b i l i t a t e şi r ă s p u n d e r e în e x e r c i t a r e a
2 . 3 . Principiile g e n e r a l e ale conduitei funcţionarilor publici 112 funcţiei p u b l i c e 221
2.4. Normele generale de conduită profesională a funcţionarilor publici... 116
1.1. N o ţ i u n i l e de responsabilitate şi r ă s p u n d e r e 221
2 . 5 . C o o r d o n a r e a , m o n i t o r i z a r e a şi controlul aplicării n o r m e l o r
1.2. R ă s p u n d e r e a titularului unei funcţii p u b l i c e 223
de conduită profesională 124
6 7
Secţiunea a 2-a. R ă s p u n d e r e a funcţionarilor p u b l i c i 227

2.1. A s p e c t e g e n e r a l e p r i v i n d r ă s p u n d e r e a funcţionarilor publici .... 227


2.2. R ă s p u n d e r e a disciplinară a funcţionarilor p u b l i c i 229 CAPITOLUL 1
2.3. R ă s p u n d e r e a c o n t r a v e n ţ i o n a l ă a funcţionarilor publici 232
INTRODUCERE ÎN DEONTOLOGIA
2.4. R ă s p u n d e r e a civilă a funcţionarilor publici 233
2.5. R ă s p u n d e r e a penală a funcţionarilor p u b l i c i 234 FUNCŢIEI PUBLICE

CAPITOLUL VI

PREOCUPĂRI DEONTOLOGICE EUROPENE Secţiunea l

NOŢIUNI GENERALE
Secţiunea 1. P r e o c u p ă r i la nivelul Consiliului E u r o p e i 238

1.1. Consideraţii g e n e r a l e 238 1.1. Noţiunea de deontologie


1.2. R e c o m a n d a r e a nr. R ( 2 0 0 0 ) 10 a C o m i t e t u l u i Miniştrilor
Consiliului Europei p r i v i n d codurile de conduită pentru Din punct de vedere etimologic, termenul general de
funcţionarii publici 239 deontologie îşi are originea în două cuvinte greceşti: cuvântul
1.3. Principiile generale ale C o d u l u i m o d e l de c o n d u i t ă pentru deon, -ontos, care înseamnă ceea ce trebuie făcut, ceea ce se
funcţionarii publici 241
1.4. Reguli n e c e s a r e p e n t r u r e s p e c t a r e a principiilor codului 243
cuvine, datorie şi cuvântul logos, care înseamnă cuvânt, dar şi
teorie, studiu, astfel că deontologia ne apare ca fiind teoria
Secţiunea a 2-a. P r e o c u p ă r i la nivelul Uniunii E u r o p e n e 251 generală a datoriei.
2 . 1 . Preocupările Uniunii E u r o p e n e p e n t r u instituirea unui drept în limba română, termenul de deontologie a intrat prin
la o b u n ă administraţie 251 intermediul limbii franceze, cu înţelesul de doctrină privitoare la
2.2. Dreptul la o bună administraţie şi instituţia Mediatorului European .. 255 normele de conduită şi la obligaţiile etice ale unei profesii, mai
2.3. Codul bunei conduite administrative şi principiile bunei administraţii 256
ales a celei medicale. 1

ANEXE Intra-adevăr, la începutul secolului trecut, în Franţa era


folosită expresia de deontologie medicală {deolologie medicale),
H o t ă r â r e nr. 3 2 8 / 2 0 0 5 271 care desemna ansamblul regulilor ce guvernau conduita
L e g e nr. 7/2004 277
medicului în relaţiile cu bolnavii, cu colegii şi confraţii săi,
H G nr. 991 din 2 5 a u g u s t 2 0 0 5 291
L e g e nr. 4 7 7 / 2 0 0 4 303
precum şi cu societatea în ansamblul ei. 2

Bibliografie 319

1
Dicţionarul explicativ al limbii române - D E X , Editura U n i v e r s
Enciclopedic, ediţia a Il-a. Bucureşti, 1998, p. 2 7 8 .
2
Larousse de la langue frangaise, Librairic Larousse, Paris, 1997,
p. 498.
8
Astfel, deontologia s-a conturat ca fiind doctrina, teoria, 1.2. Etica, morala şi dreptul
ştiinţa datoriilor morale, dar şi legale specifice exercitării
oricărei profesii. Alături de ontologie, gnoseologie, logică, axiologie,
epistemologie, estetică, filozofia ştiinţei, filozofia culturii,
Ca ştiinţă, deontologia este o ştiinţă particulară, desprinsă
filozofia socială şi antropologia filozofică, etica reprezintă o
din etică, axată pe morală şi moralitate, antrenând şi elemente de
ramură a filozofiei moderne.
legalitate, acoperind cadrul de investigare şi interpretare a drep­
turilor şi îndatoririlor, precum şi a etaloanelor de acţiune, de Etica este una dintre principalele ramuri ale filozofiei şi
apreciere şi comportare într-un anumit domeniu al vieţii poate fi numită ştiinţa realităţii morale, care încearcă elucidarea
sociale. 3 problemelor morale printr-un demers cognitiv şi poate fi
înţeleasă de asemenea ca o filozofie asupra moralei, a binelui şi
Deontologia, prin specificul obiectului său de cercetare se
a răului, a datoriei. Etica este ştiinţa care se ocupă cu studiul
află la graniţa dintre drept şi morală, fiind astfel o ştiinţă
teoretic al valorilor şi condiţiei umane din perspectiva
inter/disciplinară, având ca obiect de studiu ansamblul normelor
principiilor morale şi a rolului lor în viaţa socială a comunităţii.
care conturează un anumit tip de comportament profesional dar
şi privat. Din punct de vedere etimologic, termenul de etică este
originar din grecescul ethos, care înseamnă cutumă, obicei,
Deontologia a fost totodată definită ca reprezentând
morav, caracter, comportament.
ansamblul normelor care conturează un anumit tip de compor­
în filozofia contemporană, etica se prezintă sub mai multe
tament profesional, astfel că vom regăsi o deontologie a medi­
tipuri, ramuri: etica normativă, etica prescriptivă, etica
cului, a avocatului, a judecătorului, a jurnalistului, a salariatului,
explicativă şi etica aplicată.
a funcţionarului public etc. 4

Astfel, etica normativă are în vedere prescrierea de norme


Unele dintre aceste norme sunt consacrate juridiceşte,
pentru comportamentul individual al omului, dar şi pentru orga­
respectarea lor putând fi deci impusă prin intervenţia forţei de
nizarea morală a vieţii sociale, în timp ce etica aplicată este for­
coerciţie a organelor statului, în timp ce altele pot fi sancţionate
mată dintr-un mănunchi de discipline care încearcă să analizeze
doar de oprobriul opiniei publice, înscriindu-se în categoria
filozofic cazuri, situaţii, dileme relevante pentru lumea reală.
normelor etice.
Printre disciplinele eticii aplicate se numără etica
Astfel, deontologia se află în relaţii deosebite atât cu etica
tehnologiei informaţiei, etica în afaceri, bioetica, etica medicală,
şi morala, cât şi cu dreptul, cu legalitatea care guvernează
etica mediului, etica cercetării ştiinţifice, etica în politicile
domeniile vieţii sociale.
publice, etica relaţiilor internaţionale, etica mijloacelor de
informare.
Morala, la rândul său, este obiectul de studiu al eticii, dar
este considerată şi ca fiind o ramură a eticii.
J
M o n a - M a r i a Pivniceru ş.a., Deontologia profesiei de magistrat. Din punct de vedere etimologic, termenul de morală vine
Repere contemporane, E d i t u r a H a m a n g i u , B u c u r e ş t i , 2 0 0 8 , p . 3 . din latinescul mos, moris, care se traduce, îndeobşte, prin:
4
V e r g i n i a V e d i n a ş , Deontologia vieţii publice, Editura U n i v e r s u l morală, moralitate, etică.
Juridic, Bucureşti, 2 0 0 7 , p . 1 2 2 .
10 11
Aşa cum s-a arătat în literatura de specialitate, termenii de si într-un sens restrâns, când termenul de morală reprezintă
etică şi morală sunt folosiţi adesea ca fiind sinonimi, deşi, în numai ceea ce este pozitiv din punct de vedere etic.
realitate, după cum s-a văzut, nu este aşa, morala fiind obiectul Termenul de morală nu se confundă cu termenul de
de studiu al eticii. 5
moravuri / bune moravuri care este adesea utilizat în actele
Unii autori definesc morala ca fiind un ansamblu de norme juridice, de regulă cu caracter normativ, moravurile desemnând
de reglementare a comportamentului, fundate pe valorile de loialitatea obiceiurilor şi deprinderilor care au o semnificaţie
bine/rău, moral/imoral, cinste, corectitudine, sinceritate, res­ morală care contribuie la corectarea comportamentului
ponsabilitate, larg împărtăşite în cadrul unei colectivităţi, norme indivizilor într-o colectivitate.
caracterizate printr-un grad ridicat de interiorizare şi impuse atât Oricum, scopul esenţial al moralei rezidă în funcţia sa
de propria conştiinţă (conştiinţa morala), cât şi de presiunea socială, de formulare a principiilor de judecată şi de conduită
atitudinilor celorlalţi (opinia publică) . 6
care sunt impuse conştiinţei individuale sau de grup, cu privire
Morala se referă la comportamentul uman văzut prin la valori fundamentale precum: bine-rău, corect-incorect,
prisma valorilor (de bine şi rău, drept-nedrept) iar etica se referă bunătate-răutate, dreptate-nedreptate, frumos-urât, etc.
la studiul a ceea ce intră în această arie a valorilor şi normelor Deci, morala are ca scop să impună în comportamentul
morale în acţiune. 7
uman individual sau colectiv doar ceea ce este pozitiv, util şi
Deci, cu alte cuvinte, etica este o disciplină filozofică ce plăcut, benefic, drept, corect, just, adică, ceea ce este „moral",
are ca obiect de studiu problemele teoretice şi practice ale ceea ce este „bine", morala constituind astfel un fel de ghid al
moralei, principiile şi normele care stau la baza conduitei sociale alegerii deciziilor umane.
a oamenilor. Specific valorilor promovate de morală este faptul că
Morala reprezintă, astfel, ansamblul normelor de convie­ normele moralei sunt doar recomandări care nu pot fi
ţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii, în primul rând impuse nici individului şi nici colectivităţii prin forţa de
şi faţă de colectivitate, în acelaşi timp. constrângere a statului, ci prin forme de influenţare specifice
Termenul de morală este folosit într-un dublu sens: într-un opiniei publice: oprobriul public, desconsiderarea, margina-
sens larg, când în morală se includ atât valorile, cât şi lizarea, excluderea etc.
nonvalorile, atât aspectele pozitive, cât şi cele negative, în Spre deosebire de normele morale, care au valoarea unor
funcţie de care este judecat comportamentul uman şi prin recomandări, normele juridice pot fi impuse, atunci când nu sunt
raportare la care se realizează modelarea şi reglementarea etică respectate benevol, prin forţa de constrângere a statului, urmând
ca, astfel, conduita umană să se conformeze obligatoriu valorilor
5
V e r g i n i a V e d i n a ş , op. cit., p. 15. promovate prin drept, iar în caz contrar se va supune
6
D o m T o m p e a , Etică, morala şi putere, Editura P o l i r o m , Iaşi, 2000, sancţiunilor aplicate de organele statului.
p. 15.
Valorile etice fundamentale care sunt unanim recunoscute,
V a s i l e M o r a r , Etica în afaceri şi în politică. Editura Universităţii din
7

Bucureşti, Bucureşti, 2 0 0 6 , p . 11.


cel puţin la nivel teoretic şi declarativ, sunt, de la Socrate şi până
8
Ivan Vasile Ivanoff. Deontologia funcţiei publice, Editura la filozofii contemporani, aşa-numitele „virtuţi cardinale":
Bibliotheca, T â r g o v i ş t e , 2 0 0 8 , p . 9 9 . înţelepciunea, cumpătarea, dreptatea, curajul, credinţa, speranţa,
12 13
mila, iertarea, iubirea, datoria, libertatea, responsabilitatea, interiorizat, implicând adeziunea de conştiinţă a subiectului, a
utilitatea, solidaritatea, respectul de sine şi de altul, grija, funcţionarului implicat.
binefacerea şi nonvătămarea, întrajutorarea, fidelitatea, recunoş­ ' Fundamentată în gândirea filozofilor antici, datoria s-a
tinţa, reparaţia morală, autocontrolul, prudenţa, bunătatea, impus în filozofia modernă prin aportul deosebit al lui Immanuel
bărbăţia, spiritul de disciplină şi de sacrificiu, eroismul, omenia, Kant - cel care a consacrat, de altfel, doctrina deontologistă,
cinstea, corectitudinea şi principialitatea, modestia, prietenia, dându-i o primă sistematizare şi conferindu-i acesteia o valoare
onoarea, demnitatea ş.a. absolută şi universală.
Valorile etice fundamentale constituie o parte majoră a Cu o mare încredere în om - fiinţă înzestrată cu raţiune şi
ceea ce generic se înţelege prin „cultura morală a societăţii", cu bună voinţă, Kant insistă asupra necesităţii ca omul să facă
care vine în sprijinul omului în lămurirea sa asupra problemelor efortul de a se depăşi pe sine ca individualitate şi de a-şi afirma
existenţiale esenţiale: încotro să se îndrepte şi care să-i fie tăria de voinţă, respectiv, de a-şi depăşi simţurile şi înclinaţiile
idealul în viaţă? Cum să se îndrepte către idealul de viaţă şi cel egoiste, dat fiind că dispune de privilegiul raţiunii. Astfel, omul
profesional pentru care a optat? Cum să echilibreze raportul poate şi trebuie să se conducă după „legea morală", ca lege
dintre ceea ce trebuie, vrea şi poate, ca individ, în funcţie şi de supremă a libertăţii: „pentru voinţa oricărei fiinţe raţionale
exigenţele şi oportunităţile mediului social? Cum să se comporte finite, o lege a datoriei, a constrângerii morale şi a determinării
în domeniul profesional? Căror imperative de ordin moral se acţiunilor ei prin respect pentru lege şi din veneraţie faţă de
cade a se supune, tocmai pentru a avea şansa reuşitei şi a datoria sa" . 9

satisfacţiei profesionale? ş.a. în sec. al XX-lea, un important gânditor deontologist,


De aceea, este de dorit ca accesarea şi însuşirea valorilor W.D. Ross a dezvoltat concepţia filosofului german, formulând
etice fundamentale să se impună în dobândirea profesionalis­ o clasificare în 3 grupe, a şapte datorii principale, astfel:
mului în orice domeniu al vieţii sociale şi în formarea oricărei 1. Datorii către alţii bazate pe actele noastre anterioare:
conduite profesionale, pentru buna desfăşurare a mecanismelor a) datoria fidelităţii, b) datoria reparaţiei morale, c) datoria
implicate în exercitarea profesiei. gratitudinii;
Pentru un funcţionar public, de conducere sau de execuţie 2. Datorii către alţii care nu se bazează pe actele noastre
în egală măsură, competenţa profesională centrată pe principiul anterioare: a) datoria binefacerii, b) datoria nevătămării,
respectării drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor este c) datoria conformării la cerinţele dreptăţii;
de neconceput în afara unui set de valori etice fundamentale, în 3. Datorii către noi înşine, care în fapt este o singură
raport cu care funcţionarul public îşi va câştiga stima şi respectul datorie, dar este cea mai importantă datorie: a) datoria autoper-
comunităţii, dar, în acelaşi timp, îi va fi angajată şi răspunderea. fecţionării. 10

Datoria este valoarea de bază a eticii profesionale, în


general, dar şi a oricărei conduite din sfera serviciilor publice.
Datoria desemnează modalitatea de realizare a necesităţii în 9
Immanuel Kant, Critica raţiunii practice. întemeierea metafizicii
sferă morală, este expresia lui „trebuie", a imperativului moravurilor, Editura 1R1, B u c u r e ş t i , 1995, p. 1 1 1 .
1 0
W . D R o s s , The Right and the Good, Indianapolis, 1988, p. 2 1 - 2 2 .
14 15
Conştiinţa datoriei etice, care este o necesitate şi pentru „bunătăţii", „bunăvoinţei", „nevătămării", „protecţiei", „grijii",
profesionistul din domeniul funcţiei publice, se centrează în „respectului", „iubirii" din partea omului faţă de toţi ceilalţi cu
primul rând pe înţelegerea importanţei respectării dreptului, în care vine în contact, fiind totodată şi expresia necesităţii de a
relaţia omului cu sine, dar şi în cadrul relaţiilor sale sociale, acorda cele cuvenite şi a refuzului „de a produce suferinţă, de a
necesitate care intră, în timpurile noastre, tot mai mult sub distruge fară să fie nevoie, de a pustii". 14

incidenţa reglementării etice şi chiar juridice, pentru a contribui Dreptul este definit ca fiind ansamblul regulilor asigurate
la slujirea binelui general. şi garantate de către stat, care au ca scop organizarea şi
La rândul său, orice conduită profesională a funcţionarilor disciplinarea comportamentului uman în principalele relaţii din
publici se centrează pe datoria esenţială a acestora de a contribui societate, într-un climat specific manifestării coexistenţei liber­
prin activitatea lor la realizarea binelui general şi la satisfacerea tăţilor, apărării drepturilor esenţiale ale omului şi statornicirii
drepturilor şi a intereselor legitime ale beneficiarilor serviciilor spiritului de dreptate. 15

publice. în limbajul juridic, termenul de drept este utilizat în două


Nerespectarea datoriei în cadrul oricărei conduite sensuri:
profesionale, deci şi în cazul exerciţiului unei funcţii publice va - drept pozitiv (obiectiv), care reprezintă totalitatea
constitui întotdeauna şi o încălcare a drepturilor sau intereselor normelor obligatorii, elaborate de autorităţile competente ale
legitime ale celor care ar fi trebuit să fie beneficiarii exercitării statului sau ale administraţiei publice locale, norme a căror res­
funcţiei respective. pectare poate fi impusă, la nevoie, prin intermediul coerciţiei
Aşa cum s-a observat de către clasicii filozofiei moralei, statale;
datoria „este deci un act a cărei simplă omisiune din partea mea - drept subiectiv care semnifică acel atribut care
îi cauzează altuia o daună, adică îi face o injustiţie". 11
conferă unui subiect posibilitatea de a-şi valorifica sau de a-şi
în ciuda tentativelor de a imprima epocii noastre marca apăra împotriva terţilor un interes legalmente protejat, prin care
„postdatoriei" - aşa cum se prefigurează într-o viziune pretins se evocă puterea individului de a pretinde unei alte persoane un
„postmoralistă" , conştiinţa datoriei trebuie cultivată pe temeiul
12
anumit comportament, care constă în a da, a face sau a nu face
conştiinţei binelui moral pentru că, dacă datoria îşi pierde ceva, putând apela la nevoie la ajutorul organelor statului.
legitimitatea, în afara reglementării morale, ce şansă mai rămâne Dreptul este un proces complex al societăţii iar normele
omului, decât declinul pe scara umanului?! 13
sale intervin în toate domeniile vieţii sociale, stabilind reguli
Datoria, în esenţă, sintetizează marile afirmaţii generale pentru actul repetat al produceri i, repartiţiei şi
fundamentale - atât din filozofie, cât şi din religie, ale schimbului de produse şi activităţi. 16

" A r t h u r S c h o p e n h a u e r , Fundamentele moralei, Antet, O r a d e a , 1994, A n d r e C o m t e - S p o n v i l l e , Mic tratat al marilor virtuţi, Editura
1 4

p . 114. Univers, Bucureşti, 1998, p. 2 0 8 .


1 2
Cf. Gilles L i p o v e t s k y , Amurgul datoriei. Etica nedureroasă a noilor
1 5
N i c o l a e P o p a , Teoria generală a dreptului, Editura A c t a m i ,
timpuri democratice, E d i t u r a B a b e i , Bucureşti, 1996. Bucureşti, 2 0 0 0 , p . 9 7 .
1 3
M o n a - M a r i a Pivniceru ş.a., op. cit., p. 16. Idem, p. 5 9 .
16

16 17
Potrivit definiţiei date de Kant, dreptul este totalitatea coerciţie a organelor statului, în timp ce altele pot fi sancţionate
condiţiilor, conform cărora liberul arbitru al unui om se poate doar de oprobriul opiniei publice, înscriindu-se în categoria
uni cu liberul arbitru al altui om, conform unei legi universale a normelor etice.
libertăţii . 17
De aceea, considerăm necesar să prezentăm în continuare
Unii autori francezi definesc dreptul ca reprezentând evoluţia şi natura relaţiilor dintre drept şi morală, dar şi
ansamblul regulilor de conduită umană edictate şi sancţionate de consecinţele influenţelor lor reciproce.
către autoritatea statală şi destinate să asigure domnia ordinii şi Romanii au început prin a defini dreptul prin referire la
libertăţii în relaţiile sociale . 1S
categorii ale moralei: ,jus est ars boni et aequi" , unde atât
în literatura juridică actuală, dreptul a mai fost definit ca binele cât şi echitatea erau categorii etice. Această concepţie era
reprezentând sistemul normelor de conduită, elaborate sau consecinţa firească a faptului că dreptul s-a născut sub tutela
recunoscute de puterea de stat, care orientează comportamentul moralei, având ca mijloc de afirmare doar reglementarea în
uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective, norme juridice a principiilor morale ale vremii şi ca scop
stabilind drepturi şi obligaţii juridice a căror respectare realizarea binelui moral.
obligatorie este asigurată, la nevoie, de forţa coercitivă a Deci, urmărind evoluţia istorică a dreptului ca fenomen
statului. 19
social şi istoric, se constată cu uşurinţă că dreptul s-a desprins
treptat din normele de morală şi din obiceiuri, astfel că morala
este cea care precede dreptului şi împrumută acestuia multe
Secţiunea a 2-a dintre principiile sale: responsabilitatea, buna-credinţă, să nu
RELAŢIILE DINTRE DREPT Şl MORALĂ vatămi pe altcineva, interzicerea îmbogăţirii Iară justă cauză etc.
Multe dintre normele juridice au început prin a iniţial
2.1. Evoluţia relaţiilor dintre drept şi morală norme morale, în egală măsură în care multe dintre normele
juridice sunt şi continuă să rămână şi norme morale, iar uneori şi
Când am definit deontologia, am afirmat că, prin specificul
norme religioase.
obiectului său de cercetare, aceasta se află la graniţa dintre drept
Astfel, preceptul biblic „să nu ucizi" are şi astăzi o triplă
şi morală, fiind astfel o ştiinţă interdisciplinară, având ca obiect
natură: religioasă, morală şi juridică şi va rămâne mereu actual,
de studiu ansamblul normelor morale şi juridice care conturează
atâta timp cât va dăinui o formă de organizare socială a
un anumit tip de comportament profesional dar şi privat.
umanităţii.
Astfel, unele din aceste norme sunt consacrate juridiceşte,
Acesta este şi motivul pentru care, credem, s-a afirmat că
respectarea lor putând fi impusă prin intervenţia forţei de
dreptul nu este în esenţă altceva decât morala recunoscută şi
sancţionată juridiceşte . 21

1 7
I. K.ant, Scrieri maral-politice. Introducere în teoria dreptului,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, p. 87.
1 8
Jean G i c q u e l , A n d r e Hăuri ou, Droit constitutionnel et institutions Dreptul este arta binelui şi a echităţii.
poîitiques, Editions M o n t c h r e s t i e n , Paris, 1985, p. 18. 2 1
Ion D e l e a n u , Instituţii şi proceduri constituţionale - în dreptul
1 9
V e r g i n i a V e d i n a ş , op. cit, p. 8 5 . comparat şi în dreptul român, Editura Servo-Sat, Arad, 2 0 0 3 , p. 9.
18 19
Influenţa moralei asupra dreptului s-a manifestat nu numai aşa cum s-a întâmplat în cazul Germaniei naziste sau a Rusiei
în procesul creării dreptului, dar continuă să se manifeste şi în bolşevice .
procesul aplicării normelor juridice, care este influenţat în
proporţii variabile de principiile şi conduita morală a celor 2.2. Interferenţe între drept şi morală. Principii morale
chemaţi să aplice în concret dreptul. şi principii juridice
La rândul lor, normele juridice reprezintă un important
mijloc de educaţie morală, deoarece legile influenţează, puţin Despre deontologie, s-a spus că este o ştiinţă particulară,
câte puţin, mentalităţile celor asupra cărora sunt aplicate, astfel desprinsă din etică, axată pe morală şi moralitate, dar care
că, în proporţii diferite morala fiecăruia va suferi transformări. antrenează şi elemente de legalitate, acoperind cadrul de
Nu trebuie să uităm că scopul esenţial al dreptului este investigare şi interpretare a drepturilor şi îndatoririlor, precum şi
înfăptuirea justiţiei, în sensul de dreptate care, aşa cum am spus, a etaloanelor de acţiune, de apreciere şi comportare într-un
este un concept moral. anumit domeniu al vieţii sociale.
De altfel, Henri Bergson, referindu-se la conceptele Astfel deontologia ne apare ca fiind un domeniu în cadrul
morale, afirma că toate noţiunile morale se întrepătrund, dar căruia se manifestă interferenţele dintre morală şi drept, dintre
niciuna nu este mai instructivă decât aceea de dreptate, mai întâi, principiile morale şi cele juridice, ceea ce ne determină ca, la fel
pentru că ea cuprinde în sine majoritatea celorlalte noţiuni şi ca şi alţi autori, să acordăm atenţie deosebită acestor aspecte. 24

apoi pentru că dreptatea a evocat întotdeauna idei de egalitate, Principiile sunt acele elemente fundamentale, acele idei
de proporţie şi compensaţie. 22 sau legi de bază, pe care se întemeiază o teorie ştiinţifică, un
Totuşi, dreptul şi morala sunt două sfere care nu se sistem filozofic, politic, juridic etc. 25

suprapun, astfel că nu toate regulile şi principiile morale se vor Despre normele morale s-a spus că reprezintă standarde
regăsi reglementate prin normele juridice, după cum nu toate ale comportamentului uman care impun, interzic sau permit
reglementările juridice sunt conforme sau izvorăsc din princi­ anumite comportamente, în timp ce principiile morale sunî
piile morale. standarde mult mai generale, folosite pentru a evalua adecvarea
De aceea, s-a afirmat că există anumite situaţii în care politicilor noastre sociale şi a instituţiilor, precum şi a
unele modele sociale de comportament sunt în conflict cu comportamentului uman. 26

normele etice şi se poate chiar întâmpla ca o întreagă societate Principiile morale, care stau la baza eticii şi a
să urmeze nişte modele de comportament considerate legitime, deontologiei, au fost prezentate în literatura de specialitate ca
fiind consacrate prin norme legale edictate de un anumit tip de fiind următoarele:
stat, dar acea societate să fie coruptă din punct de vedere moral,
2 3
D a n C r ă c i u n , V a s i l e M o r a r , V a s i l e M a c o v i c i u c , Erica afacerilor,
Editura Paideia, Bucureşti, 2 0 0 5 , p . 13.
Pentru detalii, V e r g i n i a V e d i n a ş , op. cit, p. 8 8 - 1 1 2 ; Ivan Vasile
2 4

Ivanoff, op. cit., p. 5 3 - 7 5 .


2 2
Henri B e r g s o n , Cele două surse ale moralei şi religiei. Editura DEX,op. cit, p. 850.
2 5

Institutul European, 1998, p. 9 0 . Vasile Morar, op. cit., p.82


2 6

20 23
a) Un prim principiu care este recunoscut de specialişti, Din perspectiva lucrării de faţă, prezintă importanţă doar
este principiul egalităţii în faţa normelor morale, oamenii acele principii care încorporează şi valori morale şi deontolo­
fiind egali în faţa prescripţiilor morale, în egală măsură în care gice, pe care le vom prezenta succint în continuare.
sunt egali în faţa l e g i i , aşa cum postulează şi articolul 16 alin.
21
a) Principiile juridice care definesc esenţa morală a
(1) din Constituţia României. dreptului, enumerate de jurisconsultul roman Ulpian, potrivit
b) Un alt principiu reţinut în literatura de specialitate este căruia dreptul înseamnă a trăi onest, a nu dăuna altuia şi a-i da
cel al clarităţii şi clarificării. 28
- - 30

c) Principiul aplicabilităţii limitate a normelor deonto­ I lecăruia ce î se cuvine .


logice, conform căruia regulile de natură deontologică au aplica­ b) Principiile juridice care definesc esenţa etică a
bilitate numai asupra membrilor profesiei pe care o vizează, dar dreptului, aşa cum au fost formulate în definiţia jurisconsultului
cetăţeanul cu care intră în contact funcţionarul public care a roman Celsius, potrivit căruia, dreptul este arta binelui şi a
încălcat o normă prevăzută de Codul de conduită a funcţio­ echităţii . 31

narilor publici, poate să sesizeze autorităţile competente să c) Principiul juridic potrivit căruia legea pedepseşte
constate şi să sancţioneze încălcarea respectivă. II u numai pe cel care a păcătuit, ci şi pentru ca să nu se mai
d) Principiul independenţei normelor deontologice ale păcătuiască . 2

unei profesii de normele aparţinând unei alte profesii. d) Principiul juridic potrivit căruia nimeni nu poate
Totuşi, normele deontologice ale unor profesii diferite se pot invoca în apărarea sa propria josnicie . 33

întâlni în situaţia în care aceeaşi persoană are mai multe e) Principiul juridic al echităţii, potrivit căruia o soluţie
activităţi şi când persoana respectivă este obligată să respecte de interpretare şi aplicare a dreptului, trebuie să îndeplinească
normele caracteristice fiecărei profesii, precum în cazul unui cerinţele echităţii, care este şi un principiu moral, potrivit căruia
profesor universitar care este, totodată, şi judecător la înalta orice comportament trebuie să se bazeze pe respectarea
Curte de Casaţie şi Justiţie, obligat să respecte normele riguroasă şi reciprocă a drepturilor şi obligaţiilor şi pe satisface­
deontologice specifice celor două activităţi. rea în mod egal a intereselor fiecăruia.
Principiile juridice sunt acele idei generale care stau la f) Principiul bunei-credinţe, aflat la baza exercitării
baza întregului sistem de drept dintr-o ţară, orientând drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor de către toţi titularii
reglementările juridice şi aplicarea dreptului, fiind expresia acestora, care trebuie să acţioneze cu cinste şi cu încredere.
valorilor promovate şi apărate de drept. 29 g) Principiul respectării cuvântului dat şi al
angajamentelor luate , care trebuie să guverneze executarea
34

obligaţiilor contractuale asumate de părţi.


Juris praecepta sunt haec: honeste vivere; alterum non laedere; sum
Mihaela Miroiu, Gabriela B l e b e a N i c o l a e , Introducere în etica t -uique tribuere.
profesională, Editura T r e i , Bucureşti, 2 0 0 1 , p . 2 1 . 3 1
Jus est ars boni et aequi
2 8
Idem. 3 2
Lex punit non solum, quia peceatur, sed non peceatur.
2 9
loan Ceterchi, Ton C r a i o v a n , Introducere în teoria generală a 3 3
Nemo auditur propriam iurpitudinem allegans .
dreptului, Editura A I I , Bucureşti 1996, p. 2 6 . 3 4
Pacta sunt servanda.
22 23
h) Principiul responsabilităţii, care presupune respec­ individual sau colectiv, cu scopul modelării acestuia în sensul
tarea conştientă şi benevolă a conduitei prescrise de normele asigurării unei bune convieţuiri a membrilor unei comunităţi.
morale şi de normele juridice, fară a mai fi necesară intervenţia Norma morală reprezintă o regulă de comportament însuşită,
forţei de coerciţie a statului. (raită de individ, ca impuls lăuntric spiritual în vederea promovării
i) Principiul egalităţii în faţa legii, ca temei al dreptăţii binelui în conformitate cu valorile morale unanim admise. 36

de care trebuie să se bucure toţi destinatarii normelor juridice. 35


Norma juridică este definită ca prezentând o regulă
Prezentarea principiilor de mai sus permite concluzia că generală şi obligatorie de conduită, al cărei scop este acela de a
foarte multe dintre principiile juridice au preluat şi contribuie la asigura ordinea socială, regulă ce poate fi dusă la îndeplinire pe
impunerea unor valori morale care trebuie să se regăsească în cale statală, la nevoie prin constrângere. 37

mod obligatoriu în conduita umană. Normele morale pot fi grupate în trei categorii:
De asemenea, principiile prezentate mai sus demonstrează - interdicţiile - sunt normele prin care se interzic
că justiţia, ca finalitate ultimă a dreptului, are o componentă anumite acte sau atitudini, iar încălcarea lor atrage anumite
juridică, dar, totodată, şi una morală, ca rezultat şi ca dovadă a sancţiuni;
interferenţelor dintre drept şi morală. - recomandările - sunt normele care se referă la acte
sau atitudini dezirabile, a căror realizare este recomandabilă;
2.3. Asemănări şi deosebiri între drept şi morală - prescripţiile - sunt normele prin care se instituie
Am definit dreptul ca fiind ansamblul regulilor asigurate şi unele obligaţii, cum ar fi aceea de a-ţi respecta părinţii.
garantate de către stat, care au ca scop organizarea şi discipli­ - Normele juridice, în funcţie de caracterul conduitei
narea comportamentului uman în principalele relaţii din socie­ pe care o prescriu, se clasifică, la rândul lor, în trei categorii:
tate, într-un climat specific manifestării coexistenţei libertăţilor, - onerative - sunt normele cu caracter imperativ, care
apărării drepturilor esenţiale ale omului şi statornicirii spiritului impun subiectului de drept să săvârşească o anumită acţiune, să
de dreptate. îndeplinească o anumită sarcină;
Despre morală am afirmat că este un ansamblu de norme - prohibitive - sunt normele cu caracter imperativ, care
de reglementare a comportamentului uman, fundate pe valorile impun subiectului de drept să se abţină de la săvârşirea unor acţiuni;
de bine/rău, moral/imoral, cinste, corectitudine, sinceritate, - permisive - sunt acele norme care nici nu obligă,
responsabilitate etc., larg împărtăşite în cadrul unei colectivităţi, nici nu interzic o anumită acţiune, lăsând la aprecierea
norme caracterizate printr-un grad ridicat de interiorizare şi subiectului alegerea unei anumite conduite.
impuse atât de propria conştiinţă (conştiinţa morala), cât şi de Tn ceea ce priveşte modul de aplicare şi sancţiunea ce poate
presiunea atitudinilor celorlalţi (opinia publică). li aplicată în cazul încălcării lor, între normele juridice şi
Deci, atât dreptul, cât şi morala sunt constituite din norme, normele morale există cea mai importantă deosebire.
care sunt reguli, prescripţii adresate comportamentului uman,
G h e o r g h e C. M i h a i , R a d u I. M o t î c a , Fundamentele dreptului,
Optima Justiţia, Editura All B e c k , B u c u r e ş t i . 2 0 0 1 , p . 1 2 .
" Verginia V e r d i n a ş , op. cit., p. 9 3 . N i c o l a e Popa, op. cit., p. 159.
3 7

24 25
Astfel, normele juridice sunt edictate de către stat prin O deosebire importantă între normele juridice şi normele
organele sale competente, după o procedură şi în forme stabilite, morale se manifestă în ceea ce priveşte întinderea în timp a
în timp ce normele morale sunt adoptate de către comunitate în efectelor pe care le produce fiecare dintre ele.
cursul existenţei sale, tară respectarea unei proceduri sau după Astfel, normele juridice şi în special cele care aparţin
forme prestabilite. dreptului public, au o existenţă limitată în timp, pe când normele
Pe de altă parte, aplicarea şi respectarea normelor juridice morale se bucură de o stabilitate cu mult mai mare, având o
sunt asigurate de stat prin organele sale competente, precum sunt longevitate milenară sau, chiar, multimilenară, deoarece valorile
organele administraţiei şi autorităţile puterii judecătoreşti, care, pe care le consacră şi le apără sunt valori eterne precum:
în cazul încălcării lor, vor recurge la angajarea răspunderii dragostea, binele, cinstea, respectul, corectitudinea, sinceritatea,
juridice a persoanelor vinovate şi vor trece la aplicarea unor responsabilitatea etc.
sancţiuni penale, civile sau administrative, după caz. In ceea ce priveşte existenţa unor criterii de ierarhizare,
In ceea ce priveşte normele morale, acestea vor fi aplicate normele juridice se deosebesc de normele morale pentru că, în
de către comunitate prin mijloace informale şi vor fi respectate cazul normelor morale nu există nicio ierarhie, fiecare având o
în mod benevol de către membrii comunităţii, Iară intervenţia forţă egală în raport cu celelalte, care nu sunt situate pe diverse
organelor de constrângere ale statului, singura constrângere trepte ale unei scări ierarhice.
venind din partea opiniei publice, care va putea exercita diverse In schimb, normele juridice au forţă juridică diferită, în
forme de presiune, constând în manifestarea oprobriului, a funcţie de forma în care sunt încorporate şi de poziţia în sistemul
blamului, a dispreţului sau în marginalizarea sau izolarea celor puterii a organului de la care acestea emană, în vârful acestei
care au încălcat normele morale validate de comunitate. ierarhii aflându-se Constituţia, care este legea fundamentală şi
Hans Kelsen afirma, în această privinţă, că dreptul poate fi supremă a statului, după care urmează legile, ordonanţele,
diferenţiat în profunzime de morală doar atunci când este înţeles hotărârile guvernului, decretele prezidenţiale, actele normative
ca ordine coercitivă, deci ca ordine normativă care caută să ale organelor administraţiei centrale şi locale etc.
provoace un anumit comportament uman legând de contrariul De asemenea, în funcţie de caracterul lor, între normele
acestui comportament un anumit act de constrângere organizat juridice şi normele morale sunt unele deosebiri.
din punct de vedere social, în timp ce morala este o ordine Astfel, în cazul normelor juridice, întâlnim atât norme cu
socială care nu statuează asemenea sancţiuni, ale cărei sancţiuni caracter normativ care se adresează unui număr nedefinit de
constau doar în aprobarea comportamentului corespunzător persoane, având aptitudinea de a produce efecte juridice erga
normei şi în respingerea celui contrar normei, astfel că folosirea omnes, dar întâlnim şi norme juridice cu caracter individual care
forţei fizice nici nu intră în discuţie. 38
se adresează unei singure persoane sau unui număr determinat
de persoane, ca în cazul unei hotărâri a guvernului prin care se
dispune numirea unei persoane în funcţia de prefect.

Hans Kelsen, Doctrina pură a dreptului, Editura Humanitas,


Bucureşti, 2 0 0 0 , p . 86. N i c o l a e Popa, op. cit., p. 170.
26 27
în schimb, normele morale vor avea întotdeauna un Din acest punct de vedere, există o deontologie a
caracter normativ, neexistând niciodată norme morale care să fie profesiilor libere, dar, totodată, există şi o deontologie a funcţiei
aplicabile în cazul unei singure persoane, caracteristică ce publice.
subzistă şi în cazul normelor deontologice care se aplică unui Astfel, în cadrul categoriei largi a deontologiei profesiilor
întreg ordin profesional şi relaţiilor în care membrii acestui libere, vor putea fi incluse: deontologia profesiei de avocat,
ordin intră cu beneficiarii serviciului public realizat de acel deontologia profesiei de medic, deontologia profesiei de
ordin profesional. arhitect, deontologia medicului dentist, deontologia farmacistu­
lui etc.
Pe de altă parte, aşa cum arătam mai sus, există totodată şi
Secţiunea a 3-a o deontologie a funcţiei publice.
NOŢIUNEA DE D E O N T O L O G I E A FUNCŢIEI PUBLICE Pentru a vorbi de o deontologie a funcţiei publice, este
necesar să precizăm că prin funcţie publică înţelegem o profesie,
3.1. Consideraţii generale o activitate exercitată în legătură cu treburile statului, în baza
unei învestiri obţinute prin alegeri, numire, desemnare etc., al
Din cele spuse anterior rezultă, între altele, că termenul de cărei statut este stabilit de stat prin organele sale competente,
deontologie defineşte, pe de o parte, doctrina privind normele de aspecte asupra cărora vom reveni când ne vom ocupa de
conduită şi obligaţiile etice ale unei profesii şi pe de altă parte, noţiunea de funcţie publică.
teoria datoriei, a obligaţiilor morale. Din acest punct de vedere, putem vorbi de o deontologie a
în concepţia unor autori deontologia este definită ca fiind funcţiei de parlamentar, de o deontologie a funcţiei de judecător
„ansamblul normelor care conturează un anumit comportament sau procuror, după cum vorbim, cel mai adesea, de o
profesional şi privat". 40

deontologie a funcţionarului public, dar, peste toate acestea, se


Deci, deontologia include astfel norme de comportament poate vorbi şi se vorbeşte de o deontologie a funcţiei publice, în
care privesc atât relaţiile de serviciu de toate tipurile, ceea ce general, care include un set de principii şi norme care rămân
poate fî evocat prin sintagma de „comportament profesional", general valabile.
cât şi cele care privesc viaţa privată a celui care exercită o Astfel, considerăm că principii şi norme precum;
funcţie, deoarece aşa cum observa un alt autor „omul nu este un supremaţia Constituţiei şi a legii, apărarea şi sporirea presti­
robinet pe care să-1 porneşti când se află în societate şi să-1 giului autorităţii sau instituţiei publice în cadrul sau în numele
închizi când ajunge acasă şi consideră că nu mai este obligat la i-ăreia exercită funcţia încredinţată, prioritatea interesului public,
un comportament special". 4 i

asigurarea egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor şi


instituţiilor publice, exercitarea cu profesionalism şi bună
credinţă a funcţiei încredinţate, imparţialitatea şi independenţa în
4 0
C o n s t a n ţ a C ă l i n o i u , V e r g i n i a V e r d i n a ş , Teoria funcţiei publice exercitarea funcţiei, integritatea profesională şi morală în
comunitare, E d i t u r a « L u m i n a L E X », B u c u r e ş t i , ] 9 9 9 , p. 166.
exercitarea funcţiei, cinstea şi corectitudinea în exercitarea
4 1
Letiţia B a l d r i g e , Codul manierelor în afaceri. B u s i n e s s T e c h
International Press S R L , Bucureşti, 1996, p . 7 8 . hincţiei etc., trebuie considerate ca fiind principii şi norme
28 29
comune deontologiei funcţiei publice, în general, chiar dacă, - relaţii stabilite cu ceilalţi funcţionari publici, în
alături de alte principii şi norme le vom regăsi în deontologia cadrul cărora funcţionarul public trebuie să dea dovadă de
oricărei categorii de titulari ai unei funcţii publice. colegialitate, respect, cooperare şi colaborare;
In accepţiunea specială, cu referire la funcţionarii publici, - relaţii stabilite cu restul personalului contractual din
prin deontologie a funcţionarului public din sfera activităţii cadrul instituţiei sau serviciului public, care trebuie să se bazeze
executiv-administrative, se înţelege „ansamblul atribuţiilor, pe colaborare şi respect reciproc.
obligaţiilor morale şi juridice ale funcţionarilor publici necesare Relaţiile care se realizează în afara instituţiei sau a
pentru îndeplinirea misiunilor ce incumbă acestora, considerate serviciului public sunt relaţiile care se stabilesc între funcţionarii
ca îndatoriri în slujba societăţii, în scopul înfăptuirii raţionale, publici şi beneficiarii serviciului public, ori cu diferite orga­
eficiente, operative şi legale a sarcinilor administraţiei publice şi nizaţii nonguvernamentale care colaborează cu administraţia.
a satisfacerii drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor Or, în cazul acestei categorii de relaţii, caracteristica
fizice şi juridice". 42
normelor deontologice este aceea că prescriu funcţionarului
Deontologia funcţionarului public a fost definită şi ca public adoptarea unei conduite de servire a interesului general şi
reprezentând totalitatea normelor care guvernează comporta­ a beneficiarilor serviciilor publice, ceea ce nu înseamnă că acest
mentul profesional şi privat al funcţionarului public, în virtutea lucru se şi întâmplă întotdeauna şi în realitate.
statutului său de detentor al autorităţii publice. 3
Un alt autor defineşte deontologia funcţionarului public ca
Acelaşi autor consideră că normele deontologice sunt reprezentând „ansamblul normelor juridice şi morale aferente
structurate în funcţie de faptul dacă relaţiile sociale la care se funcţiei publice statuate obiectiv, la un moment dat, de către
referă sunt relaţii din interiorul instituţiei sau serviciului public, legiuitor, care conturează comportamentul profesional şi privat
ori sunt relaţii care s-au stabilit între funcţionarii publici şi al funcţionarului public, ca expresie a celui învestit cu autoritate
persoane situate în afara instituţiei sau serviciului public. publică în scopul eflcientizărîi serviciului public" . 44

Astfel, în cazul relaţiilor realizate în interiorul instituţiei Din definiţiile date mai sus se pot desprinde următoarele
sau serviciului public, sunt: trăsături caracteristice deontologiei funcţiei publice, în raport cu
- relaţii stabilite între funcţionarii publici şi şefii lor deontologia altor categorii profesionale:
ierarhici, în cadrul cărora funcţionarul public are datoria - deontologia funcţiei publice reprezintă un ansamblu
generală de a executa ordinul funcţionarului ierarhic superior, de norme juridice şi morale, constituind, deci, o îmbinare a
iar acesta, la rândul său, are obligaţia generală de apreciere şi dreptului cu morala şi punând în evidenţă în mod special
motivare a funcţionarilor ierarhic inferiori; relaţiile privilegiate ale dreptului cu morala;
- normele deontologice menţionate sunt aferente func­
ţiei publice exercitate ca element intrinsec serviciului public;

M i h a i T. O r o v e a n u , Tratat de drept administrativ, Editura C E R M A


S R L , Bucureşti, 1998, p . 3 5 5 . Ivan Vasile IvanofY, Deontologia funcţiei publice, Editura
V e r g i n i a V e r d i n a ş , op.cit., p . 128.
4 1
University Press, Târgovişte, 2 0 0 4 , p . 8 0 .
30 31
- statuarea obiectivă a acestor norme de către societate Siatutului funcţionarilor publici, a regulilor de comportament
face referire în primul rând la un cadru legal, ştiut fiind că legea potrivit Codului de conduită al funcţionarilor publici, a
are caracter general şi impersonal, fapt ce permite o abordare exercitării corecte, dar şi a exercitării abuzive a funcţiei publice,
obiectivă deontologiei funcţiei publice; precum şi a răspunderii juridice a funcţionarilor publici.
- aprecierea deontologiei funcţiei publice trebuie
făcută ţinând seama de caracterul istoric şi geografic al evoluţiei 3.2. Izvoarele deontologiei funcţiei publice
sociale a dreptului şi moralei. Astfel, o anumită abordare avea în literatura de specialitate au fost identificate şi prezentate
deontologia funcţiei publice într-o anumită orânduire şi o cu izvoarele deontologiei funcţiei publice, ca şi în cazul altor
totul altă abordare are în momentul de faţă, după cum aceasta va ramuri ale dreptului, urmând să subliniem că vor avea calitatea
45

cunoaşte abordări diferite de la o ţară la alta, în fiecare epocă de izvoare ale raporturilor juridice numai acele norme juridice
istorică, dar şi în prezent. care reglementează drepturi şi obligaţii sau conduita unor titulari
- scopul deontologiei este circumstanţiat serviciului de funcţii publice, cum sunt, între alţii, funcţionarii publici, ori
public, având un caracter nu numai teoretic, ci şi unul practic unele categorii speciale de funcţionari publici.
foarte bine determinat. Constituţia reprezintă principalul izvor al deontologiei
Spre deosebire de celelalte categorii profesionale, funcţiei publice, ca lege fundamentală în care se regăsesc norme
deontologia funcţionarului public prezintă specificul că el ^ principii privind statutul şi conduita persoanelor cărora le sunt
acţionează în numele puterii publice, reprezentând instrumentul încredinţate funcţii publice.
de a acţiona al autorităţii, prin care impune astfel suveranitatea Astfel, la art.73 alin.(3) lit.j) se precizează că statutul
legii, dar cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale funcţionarilor publici este reglementat prin lege organică, la
particularilor, persoane fizice şi juridice. art. 16 alin.(l) şi (2) sunt consacrate principiile egalităţii în faţa
Pentru că funcţionarii publici sunt purtătorii puterii legii şi al respectării necondiţionate a legii, la art.54 alin.(l) şi
discreţionare a administraţiei publice şi adesea se pot corupe sau (2) este consacrat principiul fidelităţii faţă de ţară şi obligaţia
manifesta abuziv prin încălcarea drepturilor şi intereselor depunerii jurământului de credinţă de către titularii de funcţii
cetăţenilor, este necesar ca normele ce privesc comportamentul publice etc.
profesional şi moral al funcţionarului public, deontologia Legea, organică sau ordinară, este al doilea izvor
acestuia, să se refere atât la relaţiile sale în interiorul serviciului, important al deontologiei funcţiei publice, pe scara ierarhiei
cu şefii ierarhici, cu subalternii, cu întregul personal, cât şi cu actelor normative.
beneficiarii activităţii sale, cu celelalte persoane juridice, în primul rând, este vorba de Legea nr. 188/1999 privind
inclusiv cu celelalte instituţii ale statului, de fapt cu societatea în Statutul funcţionarilor publici, care constituie reglementarea
ansamblul său. cadru a regimului juridic al funcţiei publice şi al drepturilor şi
Aşa după cum vom vedea în cursul acestor prelegeri,
deontologia funcţionarului public se va contura pe deplin odată
cu prezentarea şi analizarea drepturilor şi obligaţiilor potrivit V e r g i n i a V e r d i n a ş , op.cit., p . 1 3 1 ; Ion P o p e s c u Slâniceanu, Teoria
funcţiei publice, Editura Evrika, Brăila, 1999, p. 3 7 5 .
32 33
obligaţiilor funcţionarilor publici, dar este vorba şi de alte legi
care reglementează statutele unor categorii speciale de
funcţionari publici, precum şi de Legea nr.7/2004 privind Codul C A P I T O L U L II

de conduită a funcţionarului public. FUNCŢIA PUBLICĂ ŞI FUNCŢIONARII PUBLICI


Codul muncii, poate fi izvor al deontologiei funcţiei
publice, deoarece, potrivit art.l 17 din Legea nr.188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici, republicată, dispoziţiile prezentei
legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, în măsura
în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice. Secţiunea 1
Alte acte normative, precum ordonanţe sau hotărâri ale FUNCŢIA PUBLICĂ
Guvernului, alte acte administrative cu caracter normativ, prin
care se prescriu norme speciale privind drepturile şi obligaţiile 1.1. Noţiunea de funcţie publică, în general
unor titulari de funcţii publice, ale funcţionarilor publici sau ale
unor categorii speciale de funcţionari publici, ori norme de Definirea conceptului de funcţie publică presupune ca, mai
conduită ale acestora. intâi, să se procedeze la definirea noţiunii generale de funcţie.
Spre exemplu, Hotărârea nr.328/2005 a consiliului Din punct de vedere etimologic, termenul de funcţie
Superior al Magistraturii, prin care a fost adoptat Codul deon­ provine din cuvântul francez fonction, unde intrase, în jurul
tologic al judecătorilor şi procurorilor, Ordinul nr.2794/2004 al anului 1500, din limba latină, de la cuvântul funcîio, care
Ministrului Justiţiei, prin care a fost aprobat Codul deontologic însemna executare, săvârşire a ceva, pentru cineva.
al personalului din sistemul administraţiei penitenciare etc. Astfel, în limba franceză, dar şi în limba română, termenul
Izvoare indirecte ale deontologiei funcţiei publice pot fî tie funcţie desemnează profesia, meseria, activitatea unei
jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti, precum şi doctrina, în persoane în cadrul societăţii sau a unui grup social, termenul de
măsura în care conţin soluţii sau interpretări de principiu în funcţie devenind, în limbajul comun, sinonim cu slujbă, post,
• ' - • 46
materia drepturilor, obligaţiilor şi conduitei funcţionarilor
carieră, munca, activitate .
publici.
Astfel, există funcţii publice şi funcţii private, după cum
activitatea specifică funcţiei respective se desfăşoară în sectorul
public sau în sectorul privat al vieţii economico-sociale.
O altă caracteristică, de natură să facă diferenţa între
funcţiile private şi funcţiile publice este aceea că funcţiile
publice presupun realizarea activităţilor specifice prin
exercitarea, în acelaşi timp, a unor prerogative de putere publică.

Larousse de la langue francaise, Librairie Larousse, Paris, 1997,


p. 7 3 3 .
34 35
Dar, în raport de prerogativele de putere publică exer­ acordarea unei atenţii sporite acestei categorii de titulari ai
citate, după cum aceste prerogative aparţin puterii legislative sau funcţiei publice.
puterii executiv-administrative ori puterii judecătoreşti, vom în literatura de specialitate, atunci când sunt prezentate
avea o funcţie publică legislativă sau o funcţie publică executiv- părţile componente ale unei autorităţi a administraţiei publice, în
administrativă ori o funcţie publică judecătorească, ceea ce sensul de instituţie publică, se prezintă, alături de competenţă şi
corespunde, de altfel, şi cu ramurile puterii statului, precum şi cu de resursele materiale şi financiare, ca un element esenţial,
funcţiile statului. personalul sau resursele umane, care formează compartimentele
Din punctul de vedere al lucrării de faţă şi al conceptului de lucru, organizate pe grupe de atribuţii şi responsabilităţi. 49

de deontologie a funcţiei publice, considerăm că există şi trebuie Componenţa personalului este variată, categoriile de
definită o noţiune a funcţiei publice, în general, pe care o găsim personal care formează colectivul organelor administraţiei
exercitată în legătură cu toate treburile statutului. publice având statute juridice diferite.
în literatura juridică administrativă din a doua parte a Astfel, o primă categorie de personal, întâlnită atât în
secolului trecut, se vorbea de funcţia de stat ca fiind acel razul organelor administraţiei publice centrale, cât şi al orga­
complex de drepturi şi obligaţii cu care este învestită o persoană nelor administraţiei publice locale o constituie demnitarii.
fizică ce face parte din cadrul unui organ al statului, care are Componenţa acestei categorii de personal şi noţiunea de
caracter de continuitate şi care se exercită pentru realizarea demnitar sunt delimitate şi definite prin O.G. nr.32/1998 şi 50

puterii de stat, pentru îndeplinirea sarcinilor acelui organ al legea nr.154/1998 . 51

statului . 47
O altă categorie de personal este formată din membrii
în aceiaşi termeni, defineau şi alţi autori funcţia de stat, ca cabinetului demnitarului, care au un statut juridic propriu,
fiind instituţia juridică a persoanei fizice legal învestită cu diferit de cel al funcţionarilor publici, cât şi de cel al restului de
atribuţii în realizarea competenţei unui organ de stat, ce constă personal.
în ansamblul drepturilor şi obligaţiilor ce formează conţinutul Categoria personalului contractual este o altă parte a
raportului juridic complex dintre persoana fizică respectivă şi personalului organelor administraţiei publice care, potrivit art.6
organul care a învestit-o . 48

1.2. Importanţa definirii noţiunii funcţiei publice administrative E m a n u e l A l b u ( c o o r d o n a t o r ) , Drept administrativ, P a r t e a I, Editura
Inundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2 0 0 8 , p . 4 6 - 4 9 .
Din punctul de vedere al lucrării de faţă, în cadrul căreia 5 0
O.G. n r . 3 2 / 1 9 9 8 privind o r g a n i z a r e a cabinetului d e m n i t a r u l u i din
prezentarea conduitei profesionale a funcţionarului public ;itJininistraţia publică centrală, publicată în Monitorul Oficial al R o m â n i e i ,
l'artea I, n r . 4 2 din 30 ianuarie 1998, a p r o b a t ă cu modificări şi c o m p l e t ă r i prin
administrativ ocupă locul principal, este pe deplin justificată
Legea n r . 7 6 0 / 2 0 0 1 , a suferit m a i m u l t e modificări şi c o m p l e t ă r i , ultimele
•ninse prin L e g e a n r . 1 9 8 / 2 0 0 5 .
' R o m u l u s l o n e s c u , Drept administrativ, Editura D i d a c t i c ă şi A n e x e l e 2/1 şi 2/2 la L e g e a n r . 1 5 4 / 1 9 9 8 p r i v i n d sistemul de stabilire
3 1

P e d a g o g i c ă , Bucureşti, 1970, p . 179. .1 salariilor de bază în sectorul b u g e t a r şi a indemnizaţiilor pentru p e r s o a n e


4
A n t o n i e I o r g o v a n , V a l e n t i n a Gilescu, Drept administrativ şi ştiinţa • are o c u p ă funcţii de d e m n i t a t e publică, e n u m e r a funcţiile de d e m n i t a t e
administraţiei, Bucureşti, 1986, p. 3 2 2 . publică alese şi n u m i t e .
36 37
lit.a) din Legea nr.188/1999, republicată, desfăşoară activităţi de preocuparea legiuitorului, dar şi a celorlalte autorităţi
secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreţinere, competente ale statului de a reglementa şi supraveghea conduita
reparaţii şi de deservire. profesională a funcţionarilor publici, precum şi preocuparea
Funcţionarii publici formează categoria cea mai 11 istituţiilor specializate de învăţământ de a contribui la
importantă, mai numeroasă şi mai diversă a personalului dobândirea de către viitorii funcţionari publici a unei conduite
organelor administraţiei publice, ceea ce impune o abordare profesionale adecvate, aspecte care prezintă o importanţă
specială a aspectelor juridice legate de funcţia publică, de deosebită din perspectiva temei lucrării de faţă.
statutul funcţionarilor publici şi de managementul acestora, dar
mai ales a aspectelor legate de conduita lor profesională. 1.3. Noţiunea funcţiei publice administrative
Exercitarea unei funcţii publice reprezintă un act social cu
o importanţă maximă, atât din punctul de vedere al funcţio­ De regulă, autorii de drept administrativ au susţinut ideea
narului public, în calitatea sa de titular al funcţiei respective şi al caracterului legal al funcţiei publice, actul de numire fiind un act
unor prerogative de putere publică, cât şi pentru cei vizaţi de unilateral de voinţă, de drept public şi anume de drept
exerciţiul funcţiei publice respective sau pentru beneficiarii administrativ, nicidecum un contract de drept comun.
serviciului public în cadrul căruia se exercită acea funcţie. Funcţia publică a fost definită, în primul rând de literatura
Astfel, funcţionarul public va acţiona întotdeauna ca dc specialitate, aceasta constituind o preocupare constantă a
reprezentant sau delegat al statului şi, prin actele sale, va pune în doctrinei vechi şi actuale, dar a fost definită şi de Legea privind
joc nu numai reputaţia sa profesională şi socială, dar şi prestigiul Statutul funcţionarilor publici.
autorităţii sau instituţiei din care face parte sau în numele căreia Astfel, în doctrina veche, profesorul Paul Negulescu^ 2

a acţionat, ceea ce face ca întreaga sa conduită, profesională dar spunea că „funcţiunea publică este complexul de puteri şi
şi privată, să se afle sub spectrul unor acute exigenţe, competenţe, organizat de lege pentru satisfacerea unui interes
manifestate atât din partea organelor competente ale statului, cât general, în vederea de a fi ocupată în chip temporar, de un titular
şi din partea celor care sunt beneficiarii activităţii sale sau sunt (sau mai mulţi), persoană fizică, care, exercitând puterile, în
vizaţi de activitatea sa. limitele competenţei, urmăreşte realizarea scopului pentru care a
Deci, cei vizaţi de activitatea funcţionarilor publici, de lost creată funcţiunea".
aplicare în concret a legii, sau cei care sunt beneficiarii unui în doctrina contemporană, profesorul Alexandru Negoiţă 53

serviciu public în cadrul căruia este exercitată funcţia respectivă, II arătat că „funcţia în cadrul organelor administraţiei publice
de cele mai multe ori, înţeleg în mod diferit aplicarea legii ori au poate fi definită ca un ansamblu de atribuţii stabilite prin lege
interese care vin în contradicţie cu interesul general şi cu marja sau prin actele juridice emise pe baza şi în executarea legii,
de apreciere pe care o are administraţia publică. atribuţii pe care le îndeplineşte o persoană fizică angajată într-un
în aceste condiţii pot apărea abuzuri, neglij enţă sau
indolenţă, însoţite sau nu de acte de corupţie din partea
funcţionarilor publici de execuţie sau de conducere, ori chiar a
Paul N e g u l e s c u , op.cit., p . 5 3 1 .
5 2

înalţilor funcţionari publici, ceea ce justifică pe deplin ^ A l e x a n d r u Negoiţă, op.cit, 1998, p. 9 5 .


38 39
organ al administraţiei publice şi care are abilitatea legală de a Remarcăm faptul că definiţiile date de prof. Paul
îndeplini acele atribuţii ale administraţiei publice". Negulescu şi prof. Antonie Iorgovan au un grad de generalitate
Profesorul Antonie Iorgovan înţelegea prin funcţia 54
i are le permite să fie aplicabile în cazul oricărei funcţii publice,
publică o situaţie juridică a persoanei fizice - învestită, legal, cu ui timp ce definiţiile date de prof. Alexandru Negoiţă,
atribuţii în realizarea competenţei unei autorităţi publice - ce prof. Rodica Narcisa Petrescu, prof. Valentin I. Prisăcaru şi
constă în ansamblul drepturilor şi obligaţiilor care formează definiţia legală se referă doar la funcţia publică administrativă.
conţinutul juridic complex dintre persoana juridică respectivă şi Am făcut această remarcă pentru a pune în evidenţă că
organul care l-a învestit". noţiunea de funcţie publică este susceptibilă de două sensuri:
Pentru profesoara Rodica Narcisa Petrescu funcţia publică - într-un sens larg, noţiunea de funcţie publică include
reprezintă complexul drepturilor şi obligaţiilor de interes general luncţia publică exercitată în cadrul oricărui organ al statului,
stabilite potrivit legii în scopul realizării competenţei unei indiferent cărei puteri îi aparţine: legislativă, executiv-
autorităţi publice, instituţii publice au regii autonome, de către .ulministrativă sau judecătorească;
persoane legal învestite. ^ 5
- într-un sens restrâns, noţiunea de funcţie publică se
De asemenea, pentru profesorul Valentin I. Prisăcaru, H'feră în mod exclusiv la funcţia publică administrativă.
funcţia publică este acea grupare de atribuţii, puteri şi Funcţia publică administrativă se exercită preponderent în
competenţe, stabilite potrivit legii, din cadrul unui serviciu activitatea organelor administraţiei publice centrale şi locale, dar
public, înfiinţat în scopul satisfacerii, în mod continuu şi IMKtte fi identificată şi în activitatea organelor legislative şi a
permanent, de către funcţionarii publici, numiţi sau aleşi în ţiganelor de justiţie în cazul realizării unor atribuţii executiv-
aceste funcţii, a intereselor generale ale societăţii. 36
administrative legate de organizarea şi funcţionarea acestor
Definiţia legală a funcţiei publice este dată de art.2 autorităţi publice.
alin.(l) din Legea nr.188/1999, republicată , potrivit căruia 57

„funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsa­ 1.4. Trăsăturile caracteristice ale funcţiei publice
bilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării preroga­
tivelor de putere publică de către administraţia publică centrală, Din analiza aspectelor sintetizate în abordările conceptului
administraţia publică locală şi autorităţile administrative de funcţie publică, prezentate mai sus, rezultă că trăsăturile
caracteristice ale acesteia sunt următoarele:
autonome".
a) Funcţia publică este o situaţie juridică reglementată
legal, în sensul că atât drepturile cât şi obligaţiile care formează
conţinutul acesteia sunt prestabilite pe cale unilaterală, prin
A n t o n i e I o r g o v a n , op.cit., 2 0 0 1 , vol.I, p . 5 6 1 .
norme juridice, de către organele administraţiei publice.
5 5
R o d i c a N a r c i s a Petrescu, Drept administrativ, Editura C o r d i a l L e x ,
Cluj N a p o c a , 2 0 0 1 , p . 4 1 3 . b) Funcţia publică reprezintă un ansamblu complex de
V a l e n t i n I. Prisăcaru, Tratat de drept administrativ. Partea generală,
5 6
drepturi şi obligaţii conferite titularului ei, care capătă un
ed. a Il-a r e v ă z u t ă şi adăugită, Editura AU, B u c u r e ş t i , 1996, p. 160. adevărat statut propriu şi participă la realizarea competenţei
5 7
R e p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea 1, n r . 3 6 5 din organului administraţiei publice din care face parte.
29 mai 2007.
40 41
c) Funcţia publică are un caracter propriu, în sensul că Astfel, art.3 din Legea nr.188/1999, republicată, enumera
aparţine numai celui anume învestit în cadrul unui organ al in iiicipiile care stau la baza exercitării funcţiei publice:
statului. Caracterul propriu al funcţiei publice nu împiedică a) principiul legalităţii funcţiei publice, potrivit căruia
organele administraţiei publice să-şi realizeze competenţa prin noţiunea de funcţie publică este definită de lege, iar funcţiile
îndeplinirea unor funcţii identice sau similare de către mai multe publice sunt prevăzute în anexa legii;
persoane, cu delimitarea materială a activităţii fiecăreia. b) principiul imparţialităţii, în sensul că funcţia publică
d) Funcţia publică are un caracter continuu în sensul că v,i Irebui să fie exercitată fară părtinire faţă de toţi participanţii
existenţa drepturilor şi obligaţiilor care formează conţinutul său li raporturile juridice de drept administrativ;
durează atâta timp cât durează competenţa organului de stat pe c) principiul obiectivitătii, în sensul că exercitarea
care funcţionarul public o realizează, fară intermitenţe. inucţiei publice trebuie făcută cu respectarea adevărului şi a
e) Funcţia publică are un caracter obligatoriu în sensul i >i o vederilor legale aplicabile în cauza aflată spre soluţionare;
că exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor care d) principiul transparenţei, potrivit căruia exercitarea
formează conţinutul său nu reprezintă o facultate sau o Inucţiei publice implică furnizarea, către cetăţeni şi asociaţiile
posibilitate la aprecierea titularului funcţiei, care este obligat să Kj'iile constituite, a tuturor informaţiilor de interes public legate
intervină, din oficiu sau la cerere, potrivit competenţei sale. di- procesul decizional, potrivit prevederilor generale ale Legii
f) Drepturile şi obligaţiile care formează conţinutul i u . 5 2 / 2 0 0 3 privind transparenţa decizională în administraţia

funcţiei publice sunt exercitate în regim de putere publică. publică ; 58

Astfel, în cadrul unui organ al statului, în care există o e) principiu] eficienţei şi eficacităţii, potrivit căruia
multitudine de funcţii, vor putea fi diferenţiate funcţiile publice funcţia publică trebuie exercitată cu respectarea limitelor
care sunt exercitate în regim de autoritate, de putere publică, de bugetului alocat organului respectiv şi, totodată, cu urmărirea
funcţiile nepublice, care sunt exercitate la nivelul comparti­ celui mai bun rezultat social pentru cetăţean şi/sau colectivitate;
mentelor funcţionale (secretariat, registratură, juridic, conta­ f) principiul responsabilităţii în conformitate cu legea,
bilitate etc.). Aceste din urmă funcţii sunt exercitate în baza unor iu sensul că funcţia publică trebuie exercitată în conformitate cu
contracte de muncă şi nu sunt legate de exerciţiul puterii prevederile legale, iar încălcarea acestora atrage răspunderea
publice. blidarului funcţiei publice;
g) principiul orientării către cetăţean, în sensul că exer-
1.5. Principiile exercitării funcţiei publice (administrative) cilarea funcţiei publice trebuie să aibă ca scop satisfacerea drep­
turilor legale şi intereselor legitime ale membrilor colectivităţii;
Consacrarea legală a principiilor pe baza cărora se
h) principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice,
realizează exercitarea funcţiei publice şi prezentarea acestora are
potrivit căruia titularii funcţiei publice nu pot fi eliberaţi sau
o deosebită importanţă deoarece o mare parte din drepturile şi
destituiţi decât în condiţiile legii;
obligaţiile funcţionarilor publici se întemeiază pe aceste
principii, dar şi pe normele de conduită a acestora.
Legea n r . 5 2 / 2 0 0 3 , publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea
l . n r . 7 0 din 3 februarie 2 0 0 3 .
42 43
i) principiul subordonării ierarhice a titularului funcţiei diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite
publice, care este obligat la executarea întocmai şi la timp a cu diplomă de licenţă sau echivalentă;
tuturor dispoziţiilor legale ale superiorilor săi. - clasa a O-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror
ocupare se cer studii superioare de scurtă durată, absolvite cu
1.6. Clasificarea funcţiilor publice din administraţia publică diplomă;
în literatura de specialitate , funcţiile publice în general
59
- clasa a IlI-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror
sunt clasificate după diverse criterii: al importanţei funcţiei, al ocupare se cer studii liceale, respectiv studii medii liceale,
gradului de disciplină, al regimului juridic, după modul de llnatizate cu diplomă de bacalaureat.
desemnare a titularilor, după nivelul studiilor cerute, după durata în funcţie de criteriul teritorial al exercitării atribuţiilor
de exercitare, după gradul de acces etc. iitularului, funcţiile publice se împart în funcţii publice de stat,
Economia cursului de faţă ne determină să ne referim doar Iii neţii publice teritoriale şi funcţii publice locale.
la clasificarea făcută de legislaţia în materie ® potrivit căreia, 6
Funcţiile publice de stat sunt funcţiile publice stabilite şi
funcţiile publice se clasifică, în primul rând, în funcţii publice .ivizate, potrivit legii, în cadrul ministerelor, organelor de
generale şi funcţii publice specifice. specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi în
Funcţiile publice generale sunt definite ca reprezentând cadrul autorităţilor administrative autonome.
ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter general şi Funcţiile publice teritoriale sunt funcţiile publice stabilite
comun tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, în vederea şi avizate, potrivit legii, în cadrul instituţiei prefectului,
realizării competenţelor lor generale. serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte
Funcţiile publice specifice reprezintă ansamblul atribu­ organe ale administraţiei publice centrale din unităţile admi-
ţiilor şi responsabilităţilor cu caracter specific unor autorităţi şi uistrativ-teritoriale.
instituţii publice, stabilite în vederea realizării competenţelor lor Funcţiile publice locale sunt funcţiile publice stabilite şi
specifice sau care necesită competenţe şi responsabilităţi spe­ avizate, potrivit legii, în cadrul aparatului propriu al unităţilor
cifice. administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice
De asemenea, în raport cu nivelul studiilor necesare subordonate acestora.
ocupării lor, funcţiile publice se împart în trei clase: După nivelul atribuţiilor titularului, funcţiile publice se
- clasa I cuprinde funcţiile publice pentru a căror împart în trei categorii:
ocupare se cer studii universitare de licenţă absolvite cu - funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor
funcţionari publici;
- funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţio­
Ion P o p e s c u S l ă n i c e a n u , op.cit., p . 1 3 4 şi u r m .
narilor publici de conducere;
A n t o n i e I o r g o v a n , op. cit, 2 0 0 1 , vol.I p . 5 6 7 şi u r m . - funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţio­
R o d i c a N a r c i s a Petrescu, op. cit, 2 0 0 1 , p . 4 2 1 . narilor publici de execuţie.
6 0
L e g e a nr. 188/1999, republicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i ,
Partea I, nr.365 din 29 m a i 2 0 0 7 .
44 45
Funcţiile publice de execuţie sunt structurate pe grade administrative din cadrul facultăţilor juridice, am considerat
profesionale: necesar să punem accent şi să ne referim în cadrul acestei
a) superior, ca nivel maxim; lucrări, în mod prioritar, la funcţionarii publici administrativi şi
b) principal; la Codul de conduită a acestora, chiar dacă vom continua să
c) asistent; folosim doar terminologia consacrată de funcţionarii publici
d) debutant. pentru desemnarea acestei categorii de titulari de funcţii publice.
La rândul lor, fiecare din primele trei grade profesionale - La fel ca şi noţiunea funcţiei publice, noţiunea de
superior, principal şi asistent - include câte trei trepte de funcţionar public a fost definită atât de literatura de specialitate,
salarizare: treapta 3, treapta 2 şi treapta 1, ca nivel maxim. rât şi de legislaţia în materie.
Trebuie menţionat că prevederile Statutului aprobat prin Astfel, prof. Anibal Teodorescu defineşte funcţionarul
61

Legea nr. 188/1999 se aplică doar funcţionarilor publici din public ca fiind „persoana care, în schimbul unei remuneraţiuni,
administraţia publică şi nu se aplică personalului contractual, îndeplineşte sau colaborează în mod permanent la îndeplinirea
personalului salarial încadrat pe baza încrederii personale, la unui serviciu public depinzând de autoritatea administrativă a
cabinetul demnitarului, corpului magistraţilor, cadrelor didac­ siatului, judeţelor sau comunelor".
tice, persoanelor numite sau alese în funcţii de demnitate Prof. Alexandru Negoiţă , referindu-se la noţiunea funcţiei
62

publică. publice, pe care o defineşte aşa cum am arătat mai sus, afirmă că
funcţionarul public este „persoana care îndeplineşte aceste
Secţiunea a 2-a atribuţii" ale administraţiei publice, în baza unei abilitări legale.
FUNCŢIONARII PUBLICI Noţiunea de funcţionar public este definită de art.2 alin.(2)
din Legea nr.188/1999, republicată, ca fiind „persoana numită,
2.1. Noţiunea de funcţionar public in condiţiile prezentei legi, într-o funcţie publică". Deci, potrivit
în secţiunea precedentă, analizând funcţia publică, în raport Slatutului, funcţionarul public este titularul unei funcţii publice,
cu prerogativele care formează conţinutul funcţiei publice, am aliată în statul de funcţii al unei autorităţi sau instituţii publice.
identificat existenţa unor funcţii publice exercitate de deputaţi şi Deci, am putea spune că funcţionarul public este persoana
r a r e este învestită în mod legal, prin actul unilateral de voinţă al
senatori în cadrul autorităţilor legislative, a unor funcţii publice
exercitate de judecători şi procurori în cadrul autorităţilor unei autorităţi sau instituţii publice cu exercitarea pe un timp
judecătoreşti, precum şi o categorie de funcţii publice care sunt limitat sau nedeterminat a unei funcţii publice în vederea
exercitate de funcţionarii publici din cadrul puterii executiv- u-alizării competenţei autorităţii sau instituţiei din structura
administrative. căreia face parte funcţia respectivă.
Având în vedere ponderea majoră a funcţionarilor publici
administrativi, în ansamblul deţinătorilor, titularilor de funcţii
publice, precum şi faptul că Deontologia funcţiei publice se 6 1
Anibal T e o d o r e s c u , Tratat de drept administrativ, vol. 1, B u c u r e ş t i ,
studiază la specializarea de administraţie publică sau ştiinţe l'»29, p. 2 6 1 .
6 2
Alexandrul N e g o i ţ ă , op.cit., 1998, p . 9 5 .
46 47
Deci, aflându-se într-o situaţie legală, funcţionarului între funcţia publică şi funcţionarul public există
public îi sunt stabilite coordonatele funcţiei sale prin lege, iar mmeroase legături, dar şi aspecte care le diferenţiază.
atribuţiile ce îi sunt încredinţate sunt de ordin general, prevăzute Astfel, funcţia publică este o situaţie juridică obiectivă şi
de lege, nu în interesul său, ci în interesul serviciului public, impersonală, reglementată de lege, ce există independent de
astfel că situaţia juridică a funcţionarilor publici trebuie socotită ttularul său, care se poate schimba în condiţiile legii.
o situaţie juridică obiectivă şi, ca urmare, raportul dintre Dar, nicio funcţie publică nu se poate manifesta în afara
funcţionar şi funcţia publică este un raport juridic obiectiv, unui titular care să fi fost învestit legal cu realizarea ei, cu
funcţionarul public exercitând o putere legală şi nu un drept excepţia funcţiei publice exercitate prin delegare.
subiectiv. 63
De asemenea, funcţionarul va exercita funcţia publică
Analizând definiţiile date de reglementările legale şi de numai în baza unei învestiri legale şi în limitele atribuţiilor
literatura de specialitate noţiunii de funcţionar public au fost conferite.
observate următoarele trăsături : 64
învestirea şi exerciţiul funcţiei publice se fac, de regulă, pe
- funcţionar public nu poate fi decât o persoană fizică, o perioadă nedeterminată, fară a fi exclusă, însă, posibilitatea
nu şi o persoană juridică, persoană care trebuie să fie cetăţean modificării sau încetării raportului de funcţie, a raportului de
român şi să aibă domiciliul în ţară; serviciu.
- învestirea într-o funcţie publică se face cu respectarea Totodată, funcţionarul public va primi pentru activitatea
prevederilor legale, printr-un act de numire, de regulă precedat depusă un salariu, care reprezintă echivalentul bănesc al funcţiei
de un concurs şi urmat de depunerea jurământului; publice exercitate.
- persoana numită într-o funcţie publică trebuie să Funcţionarilor publici li se aplică reglementările cuprinse
desfăşoare o activitate continuă şi permanentă pe o durată în Legea privind Statutul funcţionarilor publici, nr. 188/1999,
nedeterminată; republicată, adoptată ca lege organică, prin angajarea răspun­
- funcţionarul public îndeplineşte atribuţiile funcţiei derii Guvernului, în condiţiile art. 114 alin.(l) din Constituţie.
publice în scopul realizării competenţei autorităţii publice din Terminologia folosită, anume aceea de Statul al
care face parte funcţia; funcţionarilor publici, relevă faptul că această lege grupează
pe întreaga perioadă a ocupării funcţiei publice, principalele probleme legate de situaţia juridică a funcţionarilor
funcţionarul are anumite drepturi şi obligaţii, expres prevăzute publici şi include normele juridice aplicabile acestora în
de dispoziţiile legale în materie. raporturile de serviciu (raporturile de funcţie), care se realizează
in baza prevederilor Statutului, iar nu al unor contracte colective
sau individuale de muncă, specifice personalului contractual.
De menţionat că, potrivit art.5 alin.(l) din lege, pot
beneficia de statute speciale proprii, funcţionarii care îşi
D a n a A p o s t o l Tofan, Drept administrativ, vol. I, Editura ATI Beck,
desfăşoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice:
Bucureşti, 2003, p. 283.
6 4
l o a n A l e x a n d r u , Tratat de administraţie publică, Editura U n i v e r s u l
a) structurile de specialitate ale Parlamentului României;
J u r i d i c , Bucureşti, 2 0 0 8 , p . 5 I 3 . b) structurile de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale;
48 49
c) structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ; - secretar general din ministere şi secretar general din
d) serviciile diplomatice şi consulare; alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
e) autoritatea vamală; - prefect;
f) poliţia şi alte structuri ale Ministerului Internelor şi - secretar general adjunct din ministere şi secretar
Reformei Administrative; general adjunct din alte organe de specialitate ale administraţiei
g) alte servicii publice stabilite prin lege. publice centrale;
Ca o consecinţă, aşa după cum vom vedea, există diferite - subprefect;
categorii de funcţionari publici care au coduri deontologice sau - inspector guvernamental.
coduri de conduită proprii, distincte de Codul de conduită a Categoria funcţionarilor publici de conducere cuprinde
funcţionarilor publici aflaţi sub regimul Statutului funcţionarilor persoanele numite în una dintre următoarele funcţii publice:
publici adoptat prin Legea nr. 188/1999.
- director general şi director general adjunct, din apa­
ratul autorităţilor administrative autonome, al ministerelor şi al
2.2. Categorii de funcţionari publici celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice cen­
Potrivit aceleiaşi legi, o primă clasificare este aceea în trale, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acestora;
funcţionari publici debutanţi şi funcţionari publici definitivi. - director şi director adjunct din aparatul autorităţilor
Pot fi numite funcţionari publici debutanţi persoanele administrative autonome, al ministerelor şi al celorlalte organe
care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcţii publice ale administraţiei publice centrale, precum şi în funcţiile publice
de grad profesional debutant. specifice asimilate acestora;
Pot fî numiţi funcţionari publici definitivi: - secretara] unităţii administrativ-teritoriale;
- funcţionarii publici debutanţi, care au efectuat - director executiv şi director executiv adjunct al
perioada de stagiu prevăzută de lege şi au obţinut rezultatul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte
corespunzător la evaluare; organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din
- persoanele care intră în corpul funcţionarilor publici unităţile administrativ-teritoriale, în cadrul instituţiei prefectului,
prin concurs şi care au vechimea în specialitatea studiilor în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice
necesare ocupării de minimum 12 luni, 8 luni şi, respectiv, 6 locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora, precum şi
luni, în raport cu nivelul studiilor absolvite. în funcţiile specifice asimilate acestora;
O altă clasificare a funcţionarilor publici este aceea în - şef de serviciu, precum şi în funcţiile specifice asi­
înalţi funcţionari publici, funcţionari publici de conducere şi milate acesteia;
funcţionari publici de execuţie. - şef de birou, precum şi în funcţiile specifice asimilate
Categoria înalţilor funcţionari publici cuprinde persoa­ acesteia.
nele care sunt numite în una dintre următoarele funcţii publice: Din categoria funcţionarilor publici de conducere, face
- secretar general şi secretar general adjunct al parte şi arhitectul-şef, care deţine, potrivit anexei la Legea
Guvernului; nr.188/1999, republicată, o funcţie publică specifică.
50 51
De menţionat că funcţionarii publici de conducere orga­ De asemenea, în categoria funcţionarilor publici de
nizează, coordonează, îndrumă şi controlează activităţile care i-seculie care deţin o funcţie publică specifică intră, potrivit
implică exercitarea prerogativelor de putere publică numai sub aceleiaşi anexe şi managerul public.
autoritatea unui funcţionar public ierarhic superior sau a unui De menţionat că funcţii publice specifice, altele decât cele
demnitar, după caz. la care ne-am referit mai sus, se pot stabili de autorităţile şi
Categoria funcţionarilor publici de execuţie, care exerci­ instituţiile publice, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
tă o funcţie publică generală, se împarte în clase, astfel că: Publici.
- în clasa I sunt incluse persoanele numite în funcţii In ceea ce priveşte categoria înalţilor funcţionari publici
publice generale de consilier, consilier juridic, auditor, expert, mai trebuie menţionat că aceştia sunt numiţi după reguli stricte
inspector, precum şi în âincţiile specifice asimilate acestora; de competenţă:
- în clasa a Il-a se includ persoanele numite în funcţie - guvernul numeşte secretarul general, secretarul
publică generală de referent de specialitate, precum şi în i'.cneral adjunct al Guvernului, prefecţii şi subprefecţii;
funcţiile specifice asimilate acesteia; - pri mu l-ministru numeşte secretarii generali şi secre-
- în clasa a IlI-a sunt incluse persoanele numite în i.nii generali adjuncţi din ministere şi din celelalte organe ale
funcţia publică generală de referent, precum şi în funcţiile administraţiei publice centrale, precum şi inspectorii guverna­
specifice asimilate acesteia. mentali.
în ceea ce priveşte funcţionarii publici de execuţie, Numirea funcţionarilor de conducere şi a funcţionarilor de
potrivit anexei la Legea nr. 188/1999, republicată, aceştia sunt: f\ocuţie este reglementată în actele normative de organizare şi
- consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector; funcţionare a fiecărui organ al administraţiei publice, regula
- referent de specialitate; liiud că aceştia sunt numiţi de către şeful structurii respective,
- referent. personal sau prin delegarea acestei competenţe.
Potrivit aceleiaşi anexe, funcţiile publice generale, altele
decât cele menţionate mai sus, se pot stabili cu avizul Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici. S e c ţ i u n e a a 3-a

în ceea ce priveşte funcţionarii publici de execuţie, care CARIERA FUNCŢIONARILOR PUBLICI


potrivit anexei la Legea nr.188/1999, republicată, exercită o
funcţie publică specifică, aceştia sunt: 3 . 1 . Principiile organizării şi dezvoltării carierei în
- inspector de concurenţă; lunclia publică
- inspector vamal; Cariera funcţionarilor publici este formată din ansamblul
- inspector de muncă; a (naţiilor juridice şi efectele produse în timpul evoluţiei
- controlor delegat; laponului de serviciu, de la naşterea acestuia şi până la încetarea
- expert în tehnologia informaţiilor şi a telecomunicaţiilor; potrivit legii.
- comisar.
52 53
Dezvoltarea carierei reprezintă evoluţia ansamblului situa­ • '. a/.ia recrutării şi selectării, evaluării, promovării în funcţii sau
ţiilor juridice şi efectelor produse, prin mobilitate, promovare i\misării în trepte de salarizare a funcţionarilor publici, va
într-o funcţie publică superioară şi avansare în treptele de induce în rândul acestora un climat de neîncredere în valorile
salarizare, care intervin de la data naşterii raportului de serviciu iin>rale şi legale, ceea ce va atrage, în acelaşi timp, neîncrederea
al funcţionarului public şi până în momentul încetării acestui in buna funcţionare a autorităţilor şi instituţiilor statului.
raport; lată de ce am considerat necesar să facem o prezentare a
Dezvoltarea carierei în funcţia publică se realizează prin noţiunilor generale privind cariera funcţionarilor publici în
următoarele modalităţi: « "Irul lucrării de faţă.
- mobilitate în funcţia publică; Principiile care stau la baza organizării şi dezvoltării
- promovarea într-o funcţie publică superioară; i .11 icrei în funcţia publică sunt următoarele : 65

- avansarea în treptele de salarizare. - principiul competenţei, potrivit căruia persoanele


Evoluţia carierei funcţionarilor publici se află în strânsă, • . i n - doresc să acceadă sau să promoveze într-o funcţie publică
legătură cu evoluţia conduitei lor profesionale. Mai mult, se inimic să deţină şi să confirme cunoştinţele şi aptitudinile
poate afirma că dezvoltarea carierei funcţionarilor publici este, ucresare exercitării funcţiei publice respective;
în ultimă instanţă, consecinţa conduitei lor profesionale, pentn - principiul competiţiei, potrivit căruia confirmarea
că o bună conduită profesională va atrage, în majoritatea • inioştinţelor şi aptitudinilor necesare exercitării unei funcţii
cazurilor, şi o evoluţie pozitivă a carierei în funcţia respectivă. publice se face prin concurs sau examen;
De asemenea, asumarea de către funcţionarii publici a une: - principiul egalităţii de şanse, potrivit căruia se
conduite profesionale în conformitate cu normele deontologice i' cunoaşte vocaţia la carieră în funcţia publică oricărei persoane
este influenţată de modul de organizare şi gestionare a carierei • n e îndeplineşte condiţiile stabilite potrivit legii;
funcţionarilor publici de către autorităţile şi instituţiile publice - principiul profesionalismului, potrivit căruia
competente. • Micitarea funcţiei publice se face cu respectarea principiilor
Astfel, respectarea cu rigoare, de către autorităţile ş l-icvăzute de lege;
instituţiile publice competente, a condiţiilor legale şi a criteriiloi - principiul motivării, potrivit căruia, în vederea
profesionale, cu ocazia recrutării şi selectării funcţionarilo! dezvoltării carierei, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia
publici, precum şi cu ocazia evaluării, promovării în funcţii sai -l identifice şi să aplice, în condiţiile legii, instrumente de
avansării în trepte de salarizare a acestora, va favoriza adoptarea înnulare morală şi materială a funcţionarilor publici, precum şi
şi cultivarea de către funcţionarii publici a unei conduit* ..î sprijine iniţiativele privind dezvoltarea profesională
deontologice, precum şi crearea unui climat de încredere într-( individuală a acestora;
astfel de conduită.
Dimpotrivă, cultivarea favoritismului şi a nepotismului
precum şi nerespectarea de către autorităţile şi instituţiile publics H . G . n r . 6 1 1 / 2 0 0 8 pentru a p r o b a r e a n o r m e l o r privind o r g a n i z a r e a şi
competente, a condiţiilor legale şi a criteriilor profesionale, ci iV/voltarea carierei funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al
I'.-mâniei. Partea I, n r . 5 3 0 din 14 iulie 2 0 0 8 .
54 55
- principiul transparenţei, potrivit căruia autorităţile Iiistiţiei, de fals, ori a unor fapte de corupţie sau a unei infrac-
şi instituţiile publice au obligaţia de a pune la dispoziţie tuturor II II ni săvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu
celor interesaţi informaţiile de interes public referitoare la «•xercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a
carieră în funcţia publică. intervenit reabilitarea;
- nu a fost destituită dintr-o funcţie publică sau nu i-a
3.2. Condiţiile de acces la funcţiile publice din încetat contractul individual de muncă pentru motive discipli­
administraţia publică. Incompatibilităţi şi conflicte de interese. nare în ultimii 7 ani;
Aşa cum am arătat mai sus, modalitatea prin care o - nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel
persoană poate deveni funcţionar public este numirea sa într-o cum este definită prin lege.
funcţie publică. Dar, pentru ca o persoană să poată fi numită La aceste condiţii generale se adaugă condiţiile specifice
într-o funcţie publică trebuie să îndeplinească o serie de condiţii liecărei categorii de funcţionari publici şi, respectiv, fiecărei
generale referitoare la cetăţenie, domiciliu, capacitatea de III neţii publice.
exerciţiu, starea sănătăţii, antecedente penale, precum şi o serie în plus, pentru ocuparea şi exercitarea unei funcţii publice,
de condiţii speciale, referitoare la vârstă, aptitudini, susţinerea persoana nu trebuie să se afle în vreuna dintre incompatibilităţi le
unui examen sau participarea la un concurs, efectuarea unui •-numerate de art.94 din Legea nr.161/2003.
stagiu de specialitate etc. Respectarea interdicţiilor legale privind incompatibili tăţile
Condiţiile cerute unei persoane de art.54 din Legea' ••\ conflictul de interese reprezintă aspecte esenţiale ale modului
nr.l88/1999, republicată, pentru ocuparea unei funcţii publice d e realizare a conduitei funcţionarilor publici, iar adoptarea unei
sunt următoarele: i unduite conforme cu normele deontologice presupune întotdeauna
observarea cu atenţie şi respectarea cu stricteţe a reglementărilor
- are cetăţenie română şi domiciliul în România;
legale privind regimul juridic al incompatibilităţilor şi conflictului
- cunoaşte limba română, scris şi vorbit;
de interese.
- are vârsta de minim 18 ani împliniţi;
Astfel, calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu
- are capacitatea deplină de exerciţiu; orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum
- are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publi­ ,.i cu funcţiile de demnitate publică.
ce pentru care candidează, atestată pe bază de examen medical De asemenea, funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii
de specialitate; Vi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate,
- îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute de lege d u p ă cum urmează:
pentru funcţia publică; a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice;
- îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în
funcţiei publice; • are funcţionarul public este suspendat din funcţia publică, în
- nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei condiţiile legii, pe durata numirii sale;
infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau autorităţii, de^
serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea
56 57
c) în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori b) participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituite conform
în alte unităţi cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, în legii, cu funcţionari publici care au calitatea de soţ sau rudă de
cadrul unei asociaţii familiale sau ca persoană fizică autorizată; j-radul 1;
d) în calitate de membru al unui grup de interes economic. c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale
Este de menţionat faptul că, potrivit alin.(2') al aceluiaşi de gradul 1 pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în
articol, introdus prin Legea nr. 171/2004, nu se află în situaţie de exercitarea funcţiei publice.
incompatibilitate, în sensul prevederilor alin.(2) lit.a) şi c),
funcţionarul public care este desemnat printr-un act 3.3. Recrutarea funcţionarilor publici
administrativ, emis în condiţiile legii, să reprezinte sau să
Potrivit art.56 din Legea nr. 188/1999, republicată, ocu­
participe în calitate de reprezentant al autorităţii ori instituţiei
parea funcţiilor publice vacante se poate face prin promovare,
publice în cadrul unor organisme sau organe colective de
iiansfer, redistribuire, recrutare şi alte modalităţi prevăzute de lege.
conducere constituite în temeiul actelor normative în vigoare.
Recrutarea este ansamblul proceselor şi procedurilor
Funcţionarii publici care, în exercitarea funcţiei publice, au
aplicate de autorităţile şi instituţiile publice, conform competen­
desfăşurat activităţi de monitorizare şi control cu privire la
ţelor prevăzute de lege în organizarea şi desfăşurarea concur­
societăţi comerciale sau alte unităţi cu scop lucrativ de natura
surilor, destinate identificării şi atragerii de candidaţi în vederea
celor prevăzute la alin.(2) lit.c) nu pot sa-şi desfăşoare
ocupării posturilor vacante sau, după caz, temporar vacante.
activitatea şi nu pot acorda consultanţă de specialitate la aceste
Recrutarea în vederea intrării în corpul funcţionarilor
societăţi timp de 3 ani după ieşirea din corpul funcţionarilor
publici se face, potrivit art. 57 din aceeaşi lege, prin concurs, în
publici.
limita funcţiilor publice vacante rezervate în acest scop prin
Totodată, funcţionarii publici nu pot fi mandatari ai unor
planul de ocupare a funcţiilor publice elaborat de Agenţia
persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu
Naţională a Funcţionarilor Publici, pe baza propunerilor făcute
funcţia publică pe care o exercită.
dc autorităţile şi instituţiile publice.
Tot Legea nr. 161/2003 reglementează şi conflictul de
Concursurile de recrutare pentru funcţiile vacante din
interese în care s-ar afla o persoană care exercită o funcţie
autorităţile şi instituţiile publice centrale se organizează:
publică ce are un interes de natură patrimonială în realizarea
- pentru recrutarea înalţilor funcţionari publici, de
atribuţiilor sale de serviciu.
eătre o comisie permanentă, independentă, formată din 7 mem­
Astfel, potrivit art.79 alin.(l) din această lege, funcţionarul
bri numiţi prin decizie a primului-ministru;
public este în conflict de interese dacă se află în una dintre
următoarele situaţii: - de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici,
pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere generale şi
a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să
participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi specifice;
juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial; - de către autorităţi şi instituţii publice, cu avizul
Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, pentru ocuparea
funcţiilor publice de execuţie generale şi specifice.
58 59
Concursul de recrutare pentru funcţiile publice vacante din Concursul constă în 3 etape, după cum urmează:
autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică locală - selectarea dosarelor de înscriere în raport de îndepli­
este organizat, în condiţiile legii: nirea condiţiilor legale şi specifice;
- de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, pentru - proba scrisă, care constă în redactarea unei lucrări
funcţiile publice de conducere din domeniile privind protecţia \au rezolvarea unor teste grilă;
copilului, evidenţa informatizată a persoanei, audit public intern, - interviul . 66

financiar-contabilitate, urbanism şi arhitectură, resurse umane, Rezultatul final al concursului poate fi contestat în termen
integrare europeană, pentru secretarii unităţilor administrativ- «Ic 5 zile de la afişare, la comisia de soluţionare a contestaţiilor,
teritoriale, precum şi pentru funcţiile publice din domeniul • Ic către unul sau mai mulţi candidaţi interesaţi.
auditului public intern; Soluţia comisiei de soluţionare a contestaţiilor poate fi
. - de către autorităţi şi instituţii publice, pentru ocupa­ aincată la instanţa de contencios administrativ în condiţiile Legii
rea funcţiilor publice vacante, altele decât cele enumerate mai i n . 5 5 4 / 2 0 0 4 a contenciosului administrativ, cu modificările şi
sus. completările ulterioare.
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate delega
autorităţilor sau instituţiilor publice, în condiţiile legii, compe­ 3.4. Numirea funcţionarilor publici. Funcţionarul
tenţa de a organiza concursuri de recrutare pentru ocuparea public debutant
funcţiilor publice de conducere generale şi specifice.
După selectare, prin promovarea concursului organizat în
în vederea organizării şi desfăşurării concursurilor pentru
.«cest scop, funcţionarul public va fi învestit în funcţia publică
ocuparea funcţiilor publice şi pentru recrutarea funcţionarilor
pentru care a candidat.
publici se constituie comisii de concurs şi, respectiv, comisii de
Numirea funcţionarilor publici se face prin actul adminis-
soluţionare a contestaţiilor, prin act administrativ al şefului
hativ emis de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice.
autorităţii sau instituţiei publice organizatoare.
Aşa cum am arătat anterior, funcţionarii publici sunt debu­
Comisia de concurs este un organ colegial special
tanţi sau definitivi.
constituit în vederea luării unei decizii, conform legii, asupra Pot fi numiţi funcţionari publici debutanţi persoanele
rezultatelor desfăşurării procedurilor de recrutare şi selecţie, care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcţii publice
precum şi de promovare a funcţionarilor publici. de grad profesional debutant.
Comisia de sol uţionare a contestaţiilor este un organ Pot fi numiţi funcţionari publici definitivi:
colegial special constituit în vederea luării unei decizii, conform a) funcţionarii publici debutanţi, care au efectuat perioada
legii, în urma solicitării primite din partea unuia sau mai multor tic stagiu prevăzută de lege şi au obţinut rezultat corespunzător
candidaţi la ocuparea unei funcţii publice, prin recrutare ori la evaluare;
promovare, asupra menţinerii sau, după caz, modificării
Pentru detalii asupra organizării, desfăşurării şi stabilirii rezultatului
rezultatelor stabilite de comisia de concurs.
• niicursului, a se v e d e a H . G . n r . 6 1 1 / 2 0 0 8 pentru a p r o b a r e a n o r m e l o r p r i v i n d
i>ii',;mizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, p u b l i c a t ă în
Monitorul Oficial al R o m â n i e i , Partea 1, n r . 5 3 0 din 14 iulie 2 0 0 8 .
60 61
b) persoanele care intră în corpul funcţionarilor publici prin - să sprijine funcţionarul public debutant în identi-
concurs şi care au vechimea în specialitatea studiilor necesare lu area celor mai bune modalităţi de rezolvare a lucrărilor repar-
ocupării funcţiei publice, de minimum 12 luni, 8 luni şi, 11 /.ate acestuia;
respectiv, 6 luni, în funcţie de nivelul studiilor absolvite. - să supravegheze modul de îndeplinire a atribuţiilor
în cazul funcţionarilor publici debutanţi, evoluţia carierei ilr serviciu de către funcţionarul public debutant;
lor cunoaşte o primă etapă denumită perioadă de stagiu care, - să propună conducătorului compartimentului cursu-
potrivit art.60 alin.(l) din Legea nr.188/1999, republicată, are ca ii Ic de perfecţionare profesională la care trebuie să participe
obiect verificarea aptitudinilor profesionale în îndeplinirea luiicţionarul public debutant;
atribuţiilor şi responsabilităţilor unei funcţii publice, formarea - să întocmească un referat în vederea evaluării
practică şi cunoaşterea specificului activităţii, organizării şi lniicţionarului public debutant, la finalizarea perioadei de stagiu.
exigenţelor administraţiei publice. Evaluarea activităţii funcţionarului public debutant constă
Perioada de stagiu este etapa din cariera funcţionarului in aprecierea nivelului cunoştinţelor teoretice şi a deprinderilor
public cuprinsă între data numirii ca funcţionar public debutant practice dobândite, necesare îndeplinirii atribuţiilor aferente unei
şi data numirii ca funcţionar public definitiv şi este de 12 luni luncţii publice, a cunoaşterii specificului activităţii autorităţii
pentru funcţionarii publici din clasa I, 8 luni pentru cei din clasa au instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea şi a
a Il-a şi 6 luni pentru cei din clasa a III-a, calculată de la data exigenţelor administraţiei publice în general.
numirii ca funcţionar public debutant. Evaluarea activităţii funcţionarilor publici debutanţi se face
Perioada de stagiu se desfăşoară pe baza unui program pe baza raportului de stagiu întocmit de funcţionarul public
aprobat de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, iar debutant, a referatului întocmit de îndrumătorul acestuia, pre­
activitatea funcţionarului public debutant se desfăşoară sub l u m şi a interviului de evaluare cu funcţionarul public debutant.
îndrumarea unui funcţionar public definitiv, care va întocmi un La terminarea perioadei de stagiu, funcţionarul public
referat în vederea evaluării funcţionarului public debutant, la debutant completează raportul de stagiu care cuprinde descrierea
terminarea perioadei de stagiu. .iilivităţii desfăşurate de funcţionarul public debutant pe
îndrumător este funcţionarul public definitiv desemnat de parcursul perioadei de stagiu, prin prezentarea atribuţiilor de
conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, de regulă din \crviciu, a modalităţilor de îndeplinire a acestora, precum şi
cadrul compartimentului în cadrul căruia urmează a-şi desfăşura eventualele dificultăţi întâmpinate în timpul perioadei de stagiu.
activitatea funcţionarul public debutant, cu atribuţii în stabilirea Referatul îndrumătorului trebuie să cuprindă descrierea
programului de desfăşurare a perioadei de stagiu şi în activităţii desfăşurate de funcţionarul public debutant,
coordonarea activităţii funcţionarului public debutant pe toată aptitudinile pe care le-a dovedit funcţionarul public debutant în
perioada de stagiu. modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, conduita
îndrumătorul are ca atribuţii: lniicţionarului public debutant în timpul serviciului, precum şi
- să coordoneze activitatea funcţionarului public concluzii privind desfăşurarea perioadei de stagiu.
debutant pe parcursul perioadei de stagiu;
62 63
Referatul, astfel întocmit, se înaintează conducătorului Imală este între 1,00-3,00 sau va ft „corespunzător", dacă nota
compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul inială este între 3,01-5,00.
public debutant, care se numeşte evaluator. In raportul de evaluare, evaluatorul formulează propunerea
Deci, evaluator este persoana din cadrul autorităţii sau plivind numirea funcţionarului public debutant într-o funcţie
instituţiei publice cu atribuţii de conducere a compartimentului imblică definitivă, în situaţia în care calificativul de evaluare
în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public i-sie „corespunzător", sau formulează propunerea de eliberare
evaluat sau, după caz, care coordonează activitatea respectivului din funcţie, în condiţiile legii, în situaţia în care funcţionând
funcţionar public. public debutant a obţinut calificativul „necorespunzător".
Interviul de evaluare cu funcţionarul public debutant se Funcţionarul public debutant nemulţumit de rezultatul
susţine, cu evaluatorul, anterior finalizării raportului de evaluare. • -valuării poate contesta calificativul de evaluare, în termen de
După realizarea interviului, evaluatorul va întocmi raportul • /ile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă, la funcţionarul
de evaluare notându-1 pe funcţionarul debutant pe baza public ierarhic superior evaluatorului.
următoarelor criterii de evaluare: Funcţionarul public debutant nemulţumit de modul de
- gradul de cunoaştere a reglementărilor specifice dome­ "lnţionare a contestaţiei sale se poate adresa instanţei de
niului de activitate; «oniencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu
- gradul de cunoaştere a specificului şi a principiilor care |
modificările şi completările ulterioare.
guvernează administraţia publică şi a raporturilor administrative In baza propunerii formulate de evaluator, conducătorul
din cadrul autorităţii sau instituţiei publice; nilorităţii sau instituţiei publice va dispune, printr-un act admi-
- capacitatea de îndeplinire a atribuţiilor; nisirativ corespunzător, numirea în funcţia publică de asistent a
- gradul de adaptabilitate şi flexibilitate în îndeplinirea] Imilionarului public debutant care a obţinut calificativul de
atribuţiilor; • \aluare „corespunzător".
- aptitudinea de a distinge corect între caracteristicile,! Numirea în funcţia publică reprezintă un act de drept
diverselor opţiuni în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi de ij .nlministrativ cu caracter unilateral şi individual, provenind de la
identifica cea mai bună variantă de acţiune; >> aducătorul autorităţii sau instituţiei publice, prin care o
- capacitatea de transmitere a ideilor, în scris şi verbal l»-isoană este învestită cu exercitarea unei funcţii publice în
fluenţă în scris, inclusiv capacitatea de a scrie clar şi concis; • adrul autorităţii sau instituţiei respective.
- capacitatea de a lucra în echipă, respectiv capacitatea de] Actul administrativ de învestire are formă scrisă, având
a se integra într-o echipă, de a-şi aduce contribuţia prii diwrse denumiri în practica administrativă, precum ordin,
participare efectivă, de a sprijini activitatea echipei în realizare! d' i/ie, dispoziţie etc., şi va trebui să conţină temeiul legal al
(

obiectivelor acesteia. n u m i r i i , numele funcţionarului public, denumirea funcţiei


Fiecare criteriu de evaluare se notează de la 1 la 5, se fac^J l'iildice, data de la care şi locul unde se exercită aceasta şi
media aritmetică a notelor acordate pentru fiecare criteriu dţ drepturile salariale.
evaluare şi se obţine o notă finală în funcţie de care se acorc La intrarea în corpul funcţionarilor publici, funcţionarul
calificativul de evaluare, care va fi „necorespunzător" dacă not£ piiUie depune jurământul de credinţă, în termen de 3 zile de la
64 65
emiterea actului de numire în funcţia publică definitivă, în faţa - să îl consulte pe îndrumător pentru realizarea lucrărilor
conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, în prezenţa a n-partizate de conducătorul compartimentului;
doi martori, dintre care unul va fi şeful compartimentului în care - să participe la manifestări ştiinţifice şi profesionale, în
este numit, iar celălalt va fi un alt funcţionar public definitiv din * >dorea completării pregătirii profesionale;
cadrul autorităţii sau instituţiei respective. - să participe la formele de pregătire organizate pentru
Refuzul depunerii jurământului atrage revocarea actului de iiiucţionarii publici debutanţi;
numire în funcţie. - să îşi organizeze o evidenţă proprie a pregătirii
Având în vedere că perioada de stagiu are o importanţă pi * •lesionale pe care o efectuează potrivit programului de stagiu.
deosebită în evoluţia ulterioară a carierei unui funcţionar public
şi mai ales în dobândirea unei conduite profesionale corecte, 3.5. Evaluarea, promovarea şi avansarea funcţionarilor
considerăm necesar să amintim faptul că funcţionarul public publici
debutant are o serie de drepturi specifice, dar şi o serie de
în carieră, funcţionarul public beneficiază de dreptul de a
obligaţii specifice, în raport cu funcţionarii publici definitivi.
pumiova în funcţia publică şi de a avansa în treptele de
Astfel, funcţionarul public debutant are următoarele
.ilarizare, pe baza rezultatelor stabilite în urma evaluării
drepturi specifice:
performanţelor profesionale individuale care se realizează anual.
- să fie sprijinit şi îndrumat în îndeplinirea atribuţiilor de
Evaluarea performanţelor profesionale individuale repre-
serviciu pe parcursul perioadei de stagiu;
-nilă ansamblul proceselor şi procedurilor implementate anual,
- să i se stabilească atribuţii de serviciu al căror nivel de
pun aplicarea criteriilor de performanţă la gradul de îndeplinire
dificultate şi complexitate să crească gradual pe parcursul
,i obiectivelor profesionale individuale, stabilite în baza
perioadei de stagiu;
atribuţiilor prevăzute în fişa postului.
- să i se asigure timpul necesar pregătirii individuale, în
Potrivit art.69 din Legea nr.188/1999, republicată,
scopul dobândirii cunoştinţelor teoretice a deprinderilor practice
< va luarea performanţelor profesionale individuale ale funcţio­
necesare exercitării unei funcţii publice şi să participe la formele
narilor publici se face anual iar calificativele obţinute sunt avute
de pregătire profesională organizate pentru funcţionarii publici
in vedere la:
debutanţi;
- avansarea în treptele de salarizare;
- să i se asigure, prin grija autorităţii sau instituţiei publice,
- promovarea într-o funcţie publică superioară;
accesul la sursele de informare utile perfecţionării sale;
- eliberarea din funcţia publică;
- să participe la formele de pregătire organizate pentru
Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale
funcţionarii publici debutanţi.
huicţionarilor publici se face în conformitate cu normele privind
De asemenea, funcţionarul public debutant are următoarele
i>ii>anizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici,
îndatoriri specifice:
aprobate prin H.G. nr.611/2008, evaluarea având ca scop un
- să îşi perfecţioneze pregătirea profesională teoretică şi să
i o r p profesionist de funcţionari publici şi, totodată, stabilirea
îşi însuşească deprinderile practice necesare exercitării unei
n u l i i cadrul general pentru:
funcţii publice;
66 67
- corelarea obiectivă dintre activitatea funcţionarului
public şi cerinţele funcţiei publice; Procedura de evaluare se realizează în trei etape:
- aprecierea obiectivă a performanţelor profesionale indivi­ - completarea raportului de evaluare de către evalua­
duale ale funcţionarilor publici, prin compararea gradului de tor, după analizarea îndeplinirii obiectivelor individuale şi nota­
îndeplinire a obiectivelor individuale stabilite cu rezultatele u-a criteriilor de performanţă, stabilirea calificativului final şi
obţinute în mod efectiv; - onsemnarea rezultatelor deosebite şi a observaţiilor relevante;
- asigurarea unui sistem motivational, prin recompensarea - interviul, care se realizează ca un schimb de infor­
funcţionarilor publici care au obţinut rezultate deosebite, care sa m a ţ i i între evaluator şi funcţionarul public, în cadrul căruia se
determine creşterea performanţelor profesionale individuale; Mununică rezultatul evaluării şi calificativul final, iar
- identificarea necesităţilor de instruire a funcţionarilor luiicţionarul public semnează raportul de evaluare;
publici pentru îmbunătăţirea rezultatelor activităţii desfăşurate în - contrasemnarea raportului de evaluare de către
scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite. luiicţionarul public ierarhic superior evaluatorului, care poate
Evaluarea performanţelor profesionale individuale se ' on firma sau modifica raportul de evaluare.
realizează de către un evaluator care poate fi, după caz: Funcţionarul public nemulţumit de rezultatul evaluării
- funcţionarul public de conducere care coordonează poate să îl conteste la conducătorul autorităţii sau instituţiei
compartimentul în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea publice. Contestaţia se formulează în termen de 5 zile calenda-
funcţionarul public de execuţie sau care coordonează activitatea ustice de la luarea la cunoştinţă de către funcţionarul public
acestuia; t-valuat a calificativului acordat şi se soluţionează în termen de
- funcţionarul public de conducere ierarhic superior I s zile de la data expirării termenului de depunere a contestaţiei,
potrivit structurii organizatorice a autorităţii sau instituţiei iar rezultatul contestaţiei se comunică funcţionarului public în
publice, pentru funcţionarul public de conducere; icrmen de 5 zile calendaristice de la soluţionarea contestaţiei.
- înaltul funcţionar public, pentru funcţionarii publici de Funcţionarul public nemulţumit de modul de rezolvare a
conducere din subordine sau pentru funcţionarii publici de contestaţiei se poate adresa instanţei de contencios administrativ
execuţie, atunci când aceştia îşi desfăşoară activitatea în cadrul in condiţiile Legii nr.554/2004, cu modificările şi completările
unor compartimente care nu sunt coordonate de un funcţionar ulterioare.
public de conducere, cu excepţia cazului în care există un raport De menţionat că instanţa de contencios administrativ este
direct de subordonare cu demnitarul; competentă să verifice doar respectarea prevederilor legale şi
- primarul^ pe baza propunerii consiliului local, pentru metodologice privind evaluarea şi soluţionarea contestaţiei
secretarul comunei, oraşului şi al subdiviziunii administrativ- funcţionarului public, dar nu va putea să se substituie organului
teritoriale a municipiilor; competent şi să procedeze la reevaluarea proprie a perfor­
- demnitarul, pentru funcţionarii publici care sunt în manţelor profesionale individuale ale funcţionarului public
subordînea directă a acestuia. nemulţumit.

68 69
Promovarea în funcţie a funcţionarilor publici consti­ - să fi obţinut cel puţin calificativul „bine' la evaluarea 1

tuie modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei performanţelor individuale în ultimii 2 ani;
funcţii publice de nivel superior celei deţinute, ca urmare a - să nu aibă în cazierul administrativ o sancţiune
îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege şi a promovării disciplinară neradiată în condiţiile acestei legi.
concursului sau examenului organizat în vederea promovării. Promovarea într-o funcţie publică de conducere se poate
Promovarea reprezintă modalitatea de dezvoltare a carierei lealiza numai pe bază de examen sau de concurs şi numai pe o
funcţionarilor publici prin ocuparea, în condiţiile legii, a unei: iinicţie publică de conducere vacantă.
- funcţii publice cu grad profesional superior celui deţinut Potrivit art.66 din Legea nr.188/1999, republicată, pentru a
anterior promovării; participa la concursul de promovare într-o funcţie publică de
- funcţii publice dintr-o clasă superioară, ca urmare a • onducere, funcţionarii publici trebuie să îndeplinească
obţinerii unei diplome de nivel superior şi promovării exame­ • uniulativ următoarele condiţii:
nului sau concursului organizat în acest sens; - să fie absolvenţi de masterat sau de studii postuniver-
- funcţii publice de conducere ca urmare a promovării .Mare în domeniul administraţiei publice, management sau în
examenului sau concursului organizat în acest sens. •pccialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice;
Promovarea poate fi definitivă, când funcţia publică - să fie numiţi într-o funcţie publică din clasa I;
superioară se ocupă prin concurs sau examen şi poate fi tempo­ - să îndeplinească cerinţele specifice prevăzute în fişa
rară, când se ocupă prin delegare pe o perioadă determinată, în postului;
condiţiile legii. - să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 57 alin. (6);
Funcţionarii publici pot promova într-un grad profesional - să nu aibă în cazierul administrativ o sancţiune disci­
superior pe bază de examen sau concurs, în limita funcţiilor plinară neradiată în condiţiile acestei legi.
publice rezervate promovării din planul de ocupare a funcţiilor Promovarea în clasă a funcţionarilor publici se realizează
publice şi în limita fondurilor bugetare, care se organizează pc bază de examen la care pot participa funcţionarii publici
anual, până la data de 15 august a fiecărui an, de către încadraţi pe funcţii publice cu nivel de studii inferior, care au
autoritatea sau instituţia publică în al cărei stat de funcţii se află absolvit o formă de învăţământ superior de lungă sau de scurtă
funcţiile publice. durată în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea, iar
Potrivit art.65 alin.(2) din Legea nr.188/1999, republicată, examenul se organizează de autoritatea sau instituţia publică
pentru a participa la examenul de promovare în gradul icspectivă.
profesional imediat superior celui deţinut, funcţionarul public Sistemul de promovare rapidă în funcţia publică a fost
trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: 111 trodus p r i n Legea nr.251 /2006 ', d e care pot beneficia:
6

- să aibă cel puţin 4 ani vechime în gradul profesional ai


funcţiei publice din care promovează;
- să aibă cel puţin 2 ani vechime în treapta de salarizare L e g e a n r . 2 5 1 / 2 0 0 6 pentru modificarea şi c o m p l e t a r e a Legii
din care avansează; nr.188/1999 a fost p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I,
I U . 5 7 4 din 4 iulie 2 0 0 6 .
70 71
- persoanele care au absolvit programe organizate, în con­ Astfel, autorităţile şi instituţiile publice pot asigura instru-
diţiile legii, pentru obţinerea statutului de manager public; i u. iitele de dezvoltare a carierei funcţionarilor publici prin
- funcţionarii publici care au promovat concursul mobilitate pentru dezvoltarea carierei în funcţia publică.
prevăzut la art. 65 alin. (3); Mobilitatea funcţionarilor publici din cadrul unei autorităţi
- funcţionarii publici care îndeplinesc cumulativ urmă­ ni instituţii publice se realizează, în principal, în vederea asigu-
toarele condiţii: t ani:

a) au cel puţin 1 an vechime în gradul profesional al - protecţiei funcţionarilor publici din sectoarele vulne-
funcţiei publice din care promovează; iii'ile la corupţie, prin exercitarea periodică a unor atribuţii
b) au obţinut calificativul „foarte bine" la evaluarea • lili-rite ori prin utilizarea mutării temporare în cadrul unui alt
performanţelor profesionale individuale din ultimul an; ipartiment al autorităţii sau instituţiei publice;
c) nu au în cazierul administrativ o sancţiune disciplinară - dezvoltării cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor
neradiată în condiţiile prezentei legi; funcţionarilor publici prin realizarea unor stagii practice în
d) au urmat cel puţin o formă de perfecţionare • u l i u l altor autorităţi sau instituţii publice, în condiţiile legii, ori

profesională în ultimul an. I utilizarea mutării temporare în cadrul unui alt compartiment
Potrivit art.70 alin.(3) din Legea nr. 188/1999, republicată, il autorităţii sau instituţiei publice.
concursul pentru promovarea rapidă prevăzut la art. 65 alin. (3) In mod general, potrivit art.87 din Legea nr.188/1999,
se organizează anual, de către Agenţia Naţională a n publicată, mobilitatea în cadrul corpului funcţionarilor publici
Funcţionarilor Publici, în limita numărului de funcţii publice .i' realizează prin modificarea raporturilor de serviciu, fie pentru
rezervate promovării rapide, pe baza unui regulament emis de • -heientizarea activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice, fie în
către această agenţie. i i i i c i e s public, fie în interesul funcţionarului public, pentru

Avansarea în trepte de salarizare reprezintă un alt • K /.voltarea carierei în funcţia publică, aspecte la care ne-am
eveniment care, potrivit art.63 din Legea nr. 188/1999, republi­ u l c i i t în lucrări anterioare în care am abordat teme privind
cată, poate surveni în evoluţia carierei funcţionarului public. funcţia publică şi funcţionarii publici. 68

La fel ca şi în cazul promovării în clasă şi a promovării în Mobilitatea înalţilor funcţionari publici este
grade profesionale, nici avansarea în trepte de salarizare nu este n i'.lcmentată prin H.G. nr. 341/2007privind intrarea în categoria
condiţionată de existenţa unui post vacant, urmând să se înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobili-
realizeze în condiţiile legii privind sistemul unitar de salarizare a lau-a înalţilor funcţionari publici.
funcţionarilor publici. Mobilitatea înalţilor funcţionari publici se realizează în
Mobilitatea funcţionarilor publici implică evenimente < alegoria înalţilor funcţionari publici prin modificarea
care pot surveni în cariera funcţionarilor publici, cu importante i.i| unturilor de serviciu pentru efîcientizarea activităţii
consecinţe juridice în evoluţia acesteia.
Potrivit reglementărilor actuale, distingem între mobili­
E m a n u e l Albu(coorckmator), op.cit., 2 0 0 8 , p . 2 2 8 - 2 7 8 .
6 8

tatea generală a funcţionarilor publici şi mobilitatea înalţilor E m a n u e l Albii, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, Partea I,
funcţionari publici. I diiiira f u n d a ţ i e i România de Mâine, B u c u r e ş t i , 2 0 0 5 , p . 2 6 9 - 3 2 3 .
72 73
autorităţilor şi instituţiilor publice, în interes public sau în - prin hotărâre a Guvernului, pentru funcţiile publice de
interesul funcţionarului public. ' notar general al Guvernului şi secretar general adjunct al
Mobilitatea înalţilor funcţionari publici se realizează cu < -iivcrnului;
respectarea principiilor privind legalitatea, imparţialitatea, - prin decizie a primului-ministru, la solicitarea motivată a
obiectivitatea şi transparenţa şi poate fi dispusă numai în condi­ • •-lulucătorului autorităţii sau instituţiei publice în al cărei stat de
ţiile legii, în scopul şi limitele expres prevăzute de lege, sub iimcţii se regăseşte funcţia publică respectivă, pentru funcţiile
sancţiunea nulităţii acestei măsuri, care poate fi invocată în faţa publice de secretar general şi secretar general adjunct;
instanţei de contencios administrativ competente, în condiţiile - prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată a
Legii nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. listrului internelor şi administraţiei publice, pentru funcţiile
înalţii funcţionari publici prezintă disponibilitate la numi­ publice de prefect si subprefect; 69

rile în funcţiile publice corespunzătoare categoriei înalţilor • prin decizie a primului-ministru, pentru funcţiile publice
funcţionari publici, prin mobilitate, în condiţiile Legii nr. 188/1999, <!•• inspector guvernamental.
republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Mobilitatea în interes public se poate dispune în mod
Mobilitatea pentru eficientizarea activităţii autorităţilor si individual, prin act administrativ al persoanei care are
instituţiilor publice se dispune atunci când există o funcţie < unipetenţa de numire sau pe baza unui plan de mobilitate
publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici ipiobat prin hotărâre a Guvernului.
vacantă sau temporar vacantă, în cazuri excepţionale, care Mobilitatea în interesul funcţionarului public poate fî
necesită coordonarea unor situaţii complexe de natura celor care n.ili/ată numai în cazul în care cererea înaltului funcţionar
intră în atribuţiile înalţilor funcţionari publici şi atunci când este public se face pentru o funcţie publică corespunzătoare
necesară coordonarea unor activităţi de către un înalt funcţionar • alegoriei înalţilor funcţionari publici vacantă sau temporar
public cu o anumită calificare, specializare şi experienţă. '. K antă, pentru care îndeplineşte condiţiile stabilite.
Mobilitatea în interes public se dispune pentru realizarea
unui interes care vizează satisfacerea nevoilor comunitare sau
realizarea competenţei autorităţilor şi instituţiilor publice şi
atunci când este necesară coordonarea la nivel central, regional,
teritorial sau local a unor proiecte, programe sau activităţi. 1
Prin D e c i z i a n r . 4 3 7 5 din 27 n o i e m b r i e 2 0 0 8 , pronunţată de Secţia de
Mobilitatea în interesul funcţionarului public poate fi > Hiiieitcios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost
> iiMliimatâ soluţia de anulare a Deciziei nr.208 din 1 a u g u s t 2 0 0 7 e m i s ă de
aprobată de persoana care are competenţa numirii în funcţia
r u m u l M i n i s t r u al G u v e r n u l u i R o m â n i e i prin care se decisese mobilitatea
publică, la cererea înaltului funcţionar public, formulată în scris imm înalt funcţionar public, din funcţia de prefect în funcţia de inspector
şi motivat, pentru dezvoltarea carierei în funcţia publică. 1'iivi.Tnamental. în m o t i v a r e a soluţiei, Instanţa S u p r e m ă a reţinut, în esenţă şi
Mobilitatea pentru eficientizarea activităţii autorităţilor si IM principal, că primul-ministru a emis decizia respectivă cu depăşirea
• oinpetenţei sale legale, d e o a r e c e , potrivit art, 19 a l i n . ( l ) din L e g e a
instituţiilor publice se dispune:
ut I S 8 / 1 9 9 9 , republicată, numirea, modificarea, suspendarea sau încetarea
i M i l u i t u r i l o r de serviciu, p r e c u m şi s a n c ţ i o n a r e a disciplinară, în cazul
pi'-li'clului ca înalt funcţionar p u b l i c , se fac de către G u v e r n . ( n e p u b l i c a t ă ) .
74 75
pairilor (instituţie publică - persoană fizică), ne aflăm în faţa
Secţiunea a 4-a u n o r relaţii de autoritate.

RAPORTUL JURIDIC DE SERVICIU în cazul salariatului, aflat într-un raport juridic de muncă
AL FUNCŢIONARILOR PUBLICI nu heiat între angajat şi angajator, care este guvernat de normele
ilu'ptului comun şi anume de dreptul muncii, părţile se află pe
4.1. Conduita funcţionarilor publici şi raportul de serviciu i>o/iţii de egalitate juridică.
Conduita profesională a funcţionarilor publici se află într-o Deosebiri de regim juridic aplicabil sunt şi în privinţa
legătură foarte strânsă cu raporturile de serviciu ale acestora, .'încetului şi conţinutului raporturilor juridice.
normele de conduită profesională venind în continuarea şi Astfel, obiectul raportului juridic de serviciu vizează
completarea drepturilor şi obligaţiilor care formează conţinutul • \crcitarea de către funcţionarul public, în numele autorităţii sau
unui astfel de raport juridic. nisittuţiei publice, a unei părţi din drepturile şi obligaţiile care
De altfel, întreaga conduită profesională a unui funcţionar niirâ în conţinutul competenţei autorităţii sau instituţiei
public este determinată de drepturile şi obligaţiile legale ale' n-spective, ceea ce face ca funcţionarul public să acţioneze în
acestuia care formează conţinutul raportului juridic în cadrul i u ;-im de putere publică pentru realizarea atribuţiilor şi sarcinilor
căruia îşi va exercita funcţia publică cu care a fost învestit legal, ..ile de serviciu.
astfel încât conduita sa profesională va fi consecinţa drepturilor] Pe de altă parte, obiectul raportului juridic de muncă
şi îndatoririlor sale legale. u/cază realizarea unor prestaţii de către angajat în beneficiul
De aceea, mai înainte de a prezenta şi analiza normele del angajatorului pentru care angajatul primeşte un salariu
conduită profesională care au fost stabilite prin Codul del i itrespunzător cantităţii, calităţii şi importanţei muncii depuse.
conduită a funcţionarilor publici, considerăm necesară! în ceea ce priveşte conţinutul raportului de funcţie publică,
prezentarea şi analizarea conţinutului raportului juridic del .n-csta este format din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor ce
serviciu în cadrul căruia orice funcţionar public îşi exercit n-vin părţilor, riguros stabilite prin Legea nr.188/1999 privind
funcţia în care a fost numit. M a tutui funcţionarilor publici şi de la care nu se poate deroga,
Această prezentare se impune şi ca urmare a legăturii carej |M- când în conţinutul raportului juridic de muncă părţile sunt
există între natura conduitei profesionale a funcţionarilor publici! libere să stabilească drepturi şi obligaţii pe baza acordului de
v o i n ţ ă , cu respectarea doar a normelor imperative prevăzute de
şi regimul juridic al raportului de serviciu, care este un regim de,]
Ici'.e.
drept public şi anume de drept administrativ, spre deosebire de
un raport juridic de muncă obişnuit care are un regim juridic d< Raportul juridic de serviciu îşi are izvorul în actul
drept comun şi anume de dreptul muncii, de unde rezull administrativ de numire, care este un act administrativ de
poziţiile diferite pe care se află funcţionarii publici faţă d* autoritate cu caracter unilateral, pe când raportul juridic de
ceilalţi salariaţi. muncă îşi are izvorul în contractul individual de muncă, act
Astfel, în cazul funcţionarului public, subiect al unui rapoi ;|K'cific dreptului muncii, fiind un act juridic bilateral de natură
juridic de drept public, caracterizat prin inegalitatea juridică i oiitractuală.

76 77
4.2. Drepturile funcţionarilor publici i.-nnen de 15 zile de la alegerea în organele de conducere ale
..n'.anizaţiilor sindicale să opteze pentru una dintre cele doua
Drepturile recunoscute de lege în favoarea funcţionarilor
Inncţii. în cazul în care funcţionarul public optează pentru desta-
publici constituie, totodată, elemente importante care conturează
conduita profesională a acestora, precum şi conduita lor privată .marea activităţii în funcţia de conducere în organizaţiile
şi socială. .indicate, raporturile de serviciu ale acestuia se suspendă pe o
p a ioadă egală cu cea a mandatului în funcţia de conducere din
Drepturile pe care funcţionarii publici le au corelativ cu
mp.anizaţia sindicală.
obligaţiile autorităţii sau instituţiei publice la care îşi exercită
funcţia publică în care au fost numiţi sunt enumerate la art.27 - Dreptul de asociere profesională este garantat tuturor
42 din Statut. linieţionariloT publici, care se pot asocia în organizaţii profe-
.lonale sau în alte organizaţii având ca scop reprezentarea
Dreptul la opinie este o particularizare a libertăţii
constituţionale de conştiinţă şi de exprimare, în virtutea căruia mk-reselor proprii, promovarea pregătirii profesionale şi
jtinicjarea statutului lor.
este interzisă orice discriminare pe criterii politice, de aparte­
nenţă sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare Dreptul la grevă este recunoscut funcţionarilor publici şi
sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă poale fi exercitat în condiţiile Legii nr. 168/1999 privind
asemenea natură. - olulionarea conflictelor de muncă , care la art.6 enumera cate-
70

r.niile de personal excluse de la exerciţiul acestui drept:


Dreptul de a nu fi discriminat în raport cu ceilalţi
l »t (K-urorii, judecătorii, personalul Ministerului Apărării
funcţionari publici pe criterii politice, de apartenenţă sindicală,
! lalionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi al
convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuală, stare
mulaţilor din subordinea acestora, personalul Serviciului Român
materială, origine socială sau de orice alta natură.
iii- Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de
Dreptul funcţionarului public de a fi informat cu privire
ii-lecomunicaţii Speciale, personalul militar din Ministerul
la deciziile care se iau în aplicarea statutului şi care îl vizează în
iir.liliei, precum şi din unităţile aflate în subordinea acestuia.
mod direct, autoritatea sau instituţia publică fiind obligată să-i
De menţionat, totuşi, că funcţionarii publici care se află în
comunice funcţionarului public toate actele administrative care
i-u-vâ nu beneficiază de salariu şi alte drepturi salariate pe durata
se referă la situaţia sa profesională şi juridică.
rirvei.
Dreptul de asociere sindicală este garantat, în principiu,
Dreptul la salariul pe care funcţionarul public îl primeşte
tuturor funcţionarilor publici. Fac excepţie înalţii funcţionari
pi-ntru activitatea desfăşurată, salariul fiind compus din salariul
publici, funcţionarii publici de conducere, precum şi acele
• li* bază, sporuri, premii şi alte drepturi salariate prevăzute, de
categorii de funcţionari publici cărora, datorită specificului
u-i'.iilă, într-o ordonanţă de urgenţă anuală care reglementează
activităţii (apărare naţionale, siguranţă naţională, ordine
ilu-plurile salariate şi alte drepturi ale funcţionarilor publici
publică), le este interzis acest drept prin statutele lor speciale.
p i - M i r u anul în curs sau pentru anul următor.
Astfel, în situaţia în care înalţii funcţionari publici sau
funcţionarii publici de conducere sunt aleşi în organele de
conducere ale organizaţiilor sindicale, aceştia au obligaţia ca în 7 0
Legea nr. 168/1999, publicată îu Monitorul Oficial al R o m â n i e i ,
l'.n lea 1, nr.582 din 29 n o i e m b r i e 1999.
78 79
Dreptul Ia uniformă gratuită al funcţionarilor publici Dreptul funcţionarilor publici de a fi aleşi sau numiţi
obligaţi să poarte uniformă în timpul serviciului, precum mir-o funcţie de demnitate publică, în condiţiile legii, cu
militarii, poliţiştii, vameşii etc. menţiunea că înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de
Dreptul la protecţie socială, recunoscut în favoarea . imducere pot candida pentru funcţii de demnitate publică sau
funcţionarilor publici include: pd fi numiţi în funcţii de demnitate publică numai după
- dreptul la durata legală de lucru, care este de regulă de im darea, în condiţiile legii, a raporturilor de serviciu.
8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână, cu posibilitatea plăţii Dreptul funcţionarilor publici de a beneficia de
orelor suplimentare lucrate din dispoziţia conducătorului i M o l c c ţ i a legii în exercitarea atribuţiilor, autoritatea sau
autorităţii sau instituţiei peste durata normală a timpului de lucru iii'.iituţia publică fiind obligată să asigure protecţia acestora
sau în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare; împotriva ameninţărilor, violenţelor, faptelor de ultraj cărora le-
- dreptul de acordare a concediului de odihnă, de plată a ,ii putea fi victimă în exercitarea funcţiei publice sau în legătură
concediilor medicale, de maternitate, de îngrijire a copilului sau • ii aceasta.
de alte concedii. De menţionat că, funcţionarul public are De asemenea, Guvernul este obligat ca, la propunerea
dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu V.enţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici să stabilească prin
salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se i< ie normative măsuri speciale de protecţie pentru funcţionarii
impozitează separat. De asemenea, ca un corolar al acestor publici cu atribuţii de control şi inspecţie, executare silită a
drepturi, în perioada concediilor de boală, a concediilor de ueanţelor bugetare, precum şi pentru alte categorii de
maternitate şi a celor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, limcţionari publici care desfăşoară activităţi cu grad ridicat de
raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât i isc profesional.
din iniţiativa funcţionarului public în cauză: Dreptul funcţionarului public de a fi despăgubit de
- dreptul de a beneficia de condiţii normale de muncă şi de auioritatea sau instituţia publică din culpa căreia a suferit un
igienă la locul de muncă, autorităţile şi instituţiile publice având piejudiciu material în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.
obligaţia să le ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi. Dreptul şi obligaţia funcţionarului public de a-şi
psihică; îmbunătăţi continuu abilităţile şi pregătirea profesională şi
- dreptul de a beneficia de asistenţă medicală, proteze şi de a participa la forme de perfecţionare profesională organizate
medicamente în condiţiile legii; la iniţiativa sau în interesul autorităţii sau instituţiei publice, care
- dreptul de a beneficia de pensii şi de celelalte drepturi de r i d c obligată să-i asigure drepturile salariale pentru perioada

asigurări sociale, potrivi legii; icspectivă.


- de asemenea, în caz de deces al funcţionarului public,
membrii familiei, care au, potrivit legii, dreptul la pensie de 4 . 3 . îndatoririle funcţionarilor publici
urmaş, primesc pe o perioada de 3 luni echivalentul salariului de
Dacă drepturile recunoscute de lege în favoarea
bază din ultima lună de activitate a funcţionarului public
111 ucţionarilor publici constituie elemente importante care
decedat.
conturează conduita profesională a acestora, obligaţiile
80 81
prevăzute de lege în sarcina lor reprezintă adevărate borne care - obligaţia de a răspunde, potrivit legii, de îndeplinirea
conturează şi delimitează în mod esenţial conduita lor profe­ atribuţiilor de serviciu ce le revin din funcţia publică pe care o
sională, în funcţie de care este exercitată funcţia publică şi sunt ilrlin, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate;
realizate relaţiile cu particularii, persoane fizice şi juridice, cu - obligaţia de a se conforma dispoziţiilor primite de la
care intră în contact, dar şi relaţiile cu colegii sau cu şefii •.uperiorii ierarhici, având, însă, dreptul să refuze, în scris şi
ierarhici. motivat, dispoziţiile pe care le consideră nelegale, cu obligaţia
îndatoririle, pe care funcţionarii publici le au, sunt di' a-1 informa pe superiorul ierarhic celui care i-a dat dispoziţia
enumerate la a r t . 4 3 - 49 din Statut: H-spectivă. Dacă cel care a emis dispoziţia o formulează în scris,
- obligaţia să-şi îndeplinească atribuţiile şi sarcinile de iiincţionarul public este obligat să o execute, cu excepţia cazului
serviciu cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu in care aceasta este vădit ilegală, funcţionarul public având
legea; îndatorirea să-1 înştiinţeze pe superiorul ierarhic celui care i-a
- obligaţia să se abţină de la orice fapte care ar putea dai dispoziţia respectivă.
aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului - obligaţia de a păstra secretul de stat, secretul de ser-
Corpului funcţionarilor publici; vidu, precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele,
- obligaţia funcţionarilor publici de conducere de a documentele şi informaţiile de care iau cunoştinţă în exercitarea
sprijini propunerile şi iniţiativele motivate ale personalului din iii ibuţiilor de serviciu, cu excepţia celor de interes public;
subordine, în vederea îmbunătăţirii activităţii autorităţii sau - obligaţia de a nu solicita sau accepta daruri sau orice
instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi a avantaj, direct sau indirect, pentru el sau pentru alţii, în legătură
calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor; »ii exercitarea atribuţiilor de serviciu;
- obligaţia de a respecta normele de conduită profe­ - obligaţia de a depune declaraţia de avere şi declaraţia
sională şi civică, prevăzute de lege, în relaţiile de serviciu; «Ic interese, la numirea în funcţia publică sau la încetarea rapor­
- obligaţia de a nu ocupa funcţii de conducere în struc* tului de serviciu, precum şi de a le actualiza anual, potrivit legii;
turile sau organele de conducere ale partidelor sau - obligaţia de a rezolva întocmai şi în termenele
organizaţiilor politice sau ale fundaţiilor ori asociaţiilor cars stabilite lucrările repartizate de către superiorii ierarhici;
funcţionează pe lângă partidele politice; - obligaţia funcţionarilor publici de a se conforma
- obligaţia înalţilor funcţionari publici de a nu 0 mem­ inlerdicţiei de a nu primi direct cereri care intră în
bri ai partidelor sau organizaţiilor politice sau ai fundaţiilor ori competenţa lor sau să discute direct cu petenţii, cu excepţia celor
asociaţiilor care funcţionează pe lângă acestea; ;•• i-arora le sunt stabilite asemenea atribuţii, precum şi să intervină
- obligaţia tuturor funcţionarilor publici ca, în exer­ pentru soluţionarea acestor cereri;
citarea atribuţiilor ce le revin, să se abţină de la exprimarea - obligaţia de a respecta întocmai regimul juridic al
sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinţelor conflictului de interese şi al incompatibilităţilor, stabilite
politice şi să nu favorizeze vreun partid politic sau vreo potrivit legii.
organizaţie căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca ş
partidelor politice; i
82 83
4.4. Conduita profesională şi formarea profesională a •u 11vitatea de formare profesională a funcţionarilor publici fiind
funcţionarilor publici «•încet de reglementare specială , scopul acestei reglementări
71

Conduita profesională a funcţionarilor publici este caracte­ lutul asigurarea, în conformitate cu dispoziţiile legale, a cadrului
rizată şi definită nu numai de elementele de moralitate şi :
i'« iieral necesar derulării procesului de îmbunătăţire continuă a
legalitate, dar şi de aspectele care ţin de competenţa profesională l'ier.ătirii profesionale, abilităţilor şi competenţelor necesare
a acestora, care interacţionează şi se condiţionează reciproc. • licitării prerogativelor de putere publică, în vederea dezvol-
De altfel, este de domeniul evidenţei că un funcţionar i-n II unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient
public ce are o bună pregătire şi bune abilităţi profesionale are, i imparţial, în interesul cetăţenilor, precum şi al autorităţilor şi
de regulă, şi o conduită morală şi legală corespunzătoare. m ,ii(uţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală.
Pe de altă parte, lipsa unei bune pregătiri profesionale sau, Formarea profesională a funcţionarilor publici reprezintă
altfel spus, lipsa de profesionalism este prima condiţie a slugăr-: l'M.cesul de instruire de tip formare continuă, destinat dezvoltării
niciei şi, deci, primul pas spre imoralitate în conduita profe­ >lt competenţe şi abilităţi profesionale, în vederea îmbunătăţirii
sională a oricărui funcţionar public. • •iliiaţii activităţilor profesionale individuale desfăşurate în
Este adevărat că administraţia publică, în general, şi exer­ ' .iei tarea funcţiei publice.
citarea funcţiei publice, în special, se realizează inclusiv pe baza] Sistemul de formare profesională a funcţionarilor publici
principiului ordonării şi subordonării ierarhice a structurilor! • .»n:.lă în dezvoltarea de competenţe şi aptitudini specifice prin
componente ale sistemului administraţiei publice, precum şi aj • licitarea repetată, sistematică, a unor acţiuni determinate în
funcţionarilor publici din cadrul acestor structuri, dar subordo­ l' i'.iiură cu activitatea curentă, necesare exercitării unor atribuţii
narea ierarhică manifestată în baza şi în limitele legii nu] i II rrad mai ridicat de complexitate şi diversitate, comparativ cu
presupune, ci, am putea spune, chiar o exclude. ' «-le existente în fişa postului.
Deci, cu alte cuvinte, slugărnicia nu este o formă de mani­ Principiile aplicabile sistemului de formare profesională a
festare a subordonării ierarhice care caracterizează exercitarea] funcţionarilor publici sunt:
funcţiei publice, ci este o maladie care afectează negaţii a) principiul eficienţei, potrivit căruia autorităţile şi institu-
exercitarea deontologică a oricărei funcţii publice. l u l e publice au obligaţia de a asigura atingerea obiectivelor

Or, aşa cum afirmam mai sus, apariţia unei conduita I î ă r i i cu un consum raţional de resurse;

slugarnice la un funcţionar public este condiţionată, de cele mal b) principiul eficacităţii, potrivit căruia beneficiarii de
multe ori, de o pregătire profesională slabă, incompletă, necores­ fmmare au dreptul de a obţine rezultate superioare resurselor
punzătoare etc., ceea ce constituie un suficient motiv pentru ca,] itliicale;

în cadrul acestei lucrări, să acordăm o importanţă corespun­ c) principiul coerenţei, potrivii căruia regulile instituite
zătoare problemei pregătirii şi formării profesionale a funcţioJ niiii general aplicabile în cadrul procesului de asigurare a
narilor publici.
Formare profesională a funcţionarilor publici constituie H.G. nr. 1066/2008 pentru a p r o b a r e a n o r m e l o r privind f o r m a r e a
preocupare constantă a autorităţilor şi instituţiilor publice] t ' H t l r s i o n a l ă a funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial a]
M M I H . m i e i , P a r t e a 1. nr. 665 din 2 4 s e p t e m b r i e 2 0 0 8 .
84 85
respectării dreptului şi îndeplinirii obligaţiei de formare ş| d) alte forme de pregătire profesională prevăzute de lege.
perfecţionare profesională a funcţionarilor publici; Recunoaşterea statutului de absolvent sau, după caz, de
d) principiul egalităţii de tratament, potrivit căruia, în con^ l'iiiiripant la programele de formare se face pe baza
tractarea serviciilor de formare, părţile contractante au obligaţii • U nmentului prin care se atesta absolvirea ori participarea la
de a nu face discriminări între categoriile de beneficiari, reţj 1'H.fiamul în cauză.
pectiv între categoriile de furnizori de formare; Diploma, certificatul de participare sau, după caz, adeve-
e) principiul gestiunii descentralizate a procesului de foi H i i i a trebuie să conţină, de regulă, cel puţin următoarele ele­
mare, potrivit căruia autorităţile şi instituţiile publice au deplini ni, nie:
competenţă în planificarea formării, achiziţionarea serviciilor a) însemnele oficiale ale organizatorului: denumire, siglă,
formare, monitorizarea şi evaluarea formării funcţionările-^ •md-i şi alte elemente oficiale de identificare;
publici; b) denumirea documentului;
f) principiul liberului acces la servicii de formare, potrivij c) seria şi numărul documentului sau, în cazul adeve-
căruia furnizorii de formare au acces liber în procedura i inielor, numărul de înregistrare la emitent;
achiziţie a serviciilor de formare, în condiţii de concurenţă ş| d) denumirea completă a programului pentru care se atestă
egalitate de tratament în relaţia cu beneficiarii de formare; •ib .oIvirea sau participarea, tipul programului, durata şi perioada
g) principiul planificării, potrivit căruia autorităţile ){ 'l' derulare a acestuia;
instituţiile publice au obligaţia de a iniţia anual procesul d( c) datele de identificare ale persoanei pentru care se atestă
identificare a nevoilor de formare a funcţionarilor publici şi de 1

ii' olvirea sau participarea;


stabili priorităţile în achiziţionarea serviciilor de formare, () data eliberării documentului;
baza nevoilor de formare identificate şi a resurselor disponibil©'^ g) certificarea prin ştampila furnizorului de formare şi
h) principiul transparenţei, potrivit căruia autorităţile n mătura conducătorului sau reprezentantului legal al acestuia;
instituţiile publice au obligaţia de a pune la dispoziţia tutuit h) certificarea prin semnătură a primirii documentului de
celor interesaţi informaţiile de interes public referitoare • me persoana pentru care se atestă absolvirea sau participarea
formarea profesională a funcţionarilor publici. H I i .Ic către împuternicitul acesteia.
Modalităţile folosite pentru realizarea formării profesioni Prin program de formare se înţelege ansamblul activităţilor
a funcţionarilor publici sunt: >ir .însurate de un furnizor de formare în vederea realizării
a) programe de formare organizate şi desfăşurate de cat "bu-ctivelor de formare de competenţe pentru un grup-ţintă
furnizorii de formare profesională, finalizate cu certificat i l r i c i minat.
participare sau, după caz, diplomă de absolvire; Serviciile de formare sunt acele servicii furnizate de către
b) programe de formare organizate şi desfăşurate sau, duj mi furnizor de formare şi care au ca finalitate organizarea şi
caz, aprobate de angajatori în cadrul autorităţilor şi instituţiile il« nilarea unui program de formare destinat unei categorii de
publice; luueţionari publici determinate.
c) programe de formare organizate şi desfăşurate în cac. Furnizorul de formare poate fi o organizaţie publică sau
implementării de proiecte cu finanţare externă; p n \ ată legal înfiinţată care are prevăzute în obiectul principal de
86 87
activitate organizarea şi derularea de activităţi de formai Astfel, funcţionarii publici participanţi la programele de
profesională, indiferent de natura acestora. Mimare au următoarele drepturi specifice:
Beneficiaail de formare poate fi orice autoritate sau a) să fie consultaţi în stabilirea domeniilor programelor de
instituţie publică ce alocă resurse financiare, umane, informa-' i u r i n a r e profesională individuală la care vor participa şi să li se
ţionale şi de timp în scopul achiziţionării de servicii de formare i ii-ure dreptul la contestarea deciziilor care se iau în acest sens;
profesională a funcţionarilor publici, dar pot fi şi funcţionarii b) să li se aducă la cunoştinţă informaţiile relevante privind
publici participanţi la forme de realizare a formării profesionale. im marea profesională individuală, precum şi condiţiile de
în relaţia cu funcţionarii publici participanţi la programele 1
tli'slăşurare a programelor de formare la care aceştia participă;
de formare, autorităţile şi instituţiile publice au următoarele c) să li se permită participarea la programele de formare,
obligaţii specifice: m condiţiile legii, cu diminuarea corespunzătoare a volumului
a) să planifice corespunzător şi să asigure participarea • li- muncă pe perioada derulării acestora;
funcţionarilor publici la programe de formare conform planificării; d) să li se recunoască competenţele şi abilităţile obţinute în
b) să asigure formarea funcţionarilor publici în mod M i m a participării la programe de formare;

echitabil, prioritar, în conformitate cu obiectivele postului şi ;


e) să li se elibereze documentele sau, după caz, copii de pe
activităţile din fişa postului, dar şi cu luarea în considerare a documentele justificative ori doveditoare ale participării la
opiniilor exprimate de funcţionarul public la momentul evaluării piograme de formare.
performanţelor profesionale individuale; Funcţionarii publici participanţi la programele de formare
c) să aducă la cunoştinţa funcţionarilor publici toate .MI următoarele obligaţii specifice:
informaţiile relevante privind formarea profesională individuală; a) să participe la toate activităţile din cadrul programului
d) să aducă la cunoştinţa funcţionarilor publici care parti­ • Ic formare, conform cerinţelor acestuia;
cipă la un program de formare anterior derulării acestuia toate b) să participe la toate formele de evaluare a programului
informaţiile privind condiţiile de desfăşurare şi obligaţiile ilr formare, respectiv a competenţelor şi abilităţilor obţinute;
furnizorului de formare; c) să sesizeze autoritatea sau instituţia publică din ale cărei
e) să asigure întocmirea, conform legii, a tuturor docu­ iiHiduri este finanţată participarea la programul de formare
mentelor şi actelor administrative la baza respectării drepturilo plivind neregulile şi abaterile constatate în derularea contrac­
şi asumării obligaţiilor funcţionarilor publici în domeniul tului în ceea ce priveşte obligaţiile furnizorului de formare;
formării profesionale; d) să restituie, în condiţiile legii, sumele cheltuite cu
f) să elibereze documente care să ateste, dacă este cazulj participarea la programele de formare, în situaţia în care nu îşi
competenţa funcţionarilor publici în domenii care nu sunt îndeplineşte obligaţiile asumate;
prevăzute în mod expres în fişa postului. e) să utilizeze în activitatea curentă cunoştinţele dobândite,
Ca urmare a situaţiei în care se află pe durata participării, la ii-spectiv competenţele obţinute sau abilităţile dezvoltate şi,
programele de formare profesională, cât şi ca urmare a absolvirii după caz, să asigure transferul de cunoştinţe către ceilalţi colegi
unor astfel de programe, funcţionarii publici au o serie d din compartimentul în care îşi desfăşoară activitatea.
drepturi şi obligaţii specifice.
88 89
- obligaţia de consacrare a activităţii acestora în slujba
•ulministraţiei;
C A P I T O L U L III - obligaţia subordonării funcţionarilor publici faţă de
ai perioral ierarhic;
EXERCITAREA DEONTOLOGICĂ A FUNCŢIEI - obligaţia păstrării secretului în legătură cu problemele de
PUBLICE • • 72
•orviciu.
Ulterior, în literatura de specialitate, obligaţiile deonto­
logice ale funcţionarilor publici au fost clasificate în obligaţii
morale şi obligaţii legale şi prezentate ca atare. 73

Astfel, sunt prezentate ca obligaţii morale ale funcţio-


Secţiunea 1 itarului public:
PRINCIPIILE GENERALE ALE DEONTOLOGIEI - obligaţia funcţionarului să-şi consacre activitatea sa
FUNCŢIEI PUBLICE administraţiei, ceea ce face ca funcţionarul să nu poată cumula
m a i multe funcţii sau exercita alte profesii, cu excepţia
1.1. Consideraţii generale privind exercitarea deontologică îndeletnicirilor literare sau ştiinţifice, sau obşteşti şi acestea, în
a funcţiei publice afara orelor de serviciu;
- obligaţia funcţionarului de subordonare faţă de superiorul
Exercitarea deontologică a funcţiei publice reprezintă acea
inamic rezultată din atitudinea funcţionarilor ierarhic inferiori
situaţie în care funcţionarul public îşi îndeplineşte atribuţiile
«le a executa ordinele funcţionarului ierarhic superior;
legale şi sarcinile de serviciu în spiritul respectării datoriei şi
- obligaţia funcţionarului administraţiei de a păstra secretul
satisfacerii drepturilor şi intereselor legitime ale particularilor,
profesional şi discreţia în legătură cu problemele de serviciu;
persoane fizice şi juridice, în calitatea lor de beneficiari ai
- obligaţia de respect faţă de funcţia exercitată, în sensul ca
serviciilor publice.
«xercitarea acesteia să se facă în limitele competenţelor legale;
Datoria va fi cea care îl va obliga pe funcţionarul public
- obligaţia de probitate care, pe lângă demnitate, impar­
să-şi formeze conduita profesională pe baza constrângerii mo­
ţialitate, fidelitate şi respectul faţă de funcţie, formează practic
rale şi a respectului pentru lege.
„coloana vertebrală" a deontologiei funcţionarului public;
Deci, exercitarea deontologică a funcţiei publice va - obligaţia de exercitare a funcţiei publice cu demnitate,
implica, pe de o parte, obligaţia funcţionarului public de a demnitatea fiind acea trăsătură morală, comportamentală care
respecta îndatoririle morale şi, pe de altă parte, respectarea i e s e cel mai mult în evidenţă în cazul funcţionarului public şi
prevederilor legale care reglementează conduita sa profesională înglobează întreaga educaţie şi instruire a funcţionarului public,
şi exercitarea funcţiei respective.
în literatura de specialitate anterioară adoptării Legii
A l e x a n d r u N e g o i ţ ă , Ştiinţa administraţiei, Editura Didactică şi
privind Statutul funcţionarului public, erau identificate trei i v d a g o g i c ă , Bucureşti, 1977, p . 1 0 4 .
principale obligaţii care reveneau funcţionarilor publici: 7 3
I v a n Vasile Ivanoff, op. cit, p . 7 8 - 9 9 .
90 91
•e se câştigă foarte greu, se păstrează şi mai greu, dar se pierde exercitată iar funcţionarii publici trebuie să acţioneze în
mai uşor; 74
exercitarea funcţiilor publice cu care au fost învestiţi, pe baza
- obligaţia de neutralitate şi imparţialitate a funcţionarului m i o r adevărate principii diriguitoare.

blic, care este consacrată şi din punct de vedere legal. Astfel, Astfel, au fost prezentate ca fiind principii constituţio­
. 43 din Legea nr. 188/1999, republicată, consacră „imparţia- nale:
ttea", în mod expres, iar neutralitatea, ca obligaţie morală, - principiul egalităţii de tratament faţă de toţi bene-
:ultă implicit din formularea art. 44 alin.(3) din aceeaşi lege, heiarii serviciului public, care se regăseşte în art.4 şi în art. 16
-e se referă la necesitatea abţinerii de la exprimarea sau iii ii Constituţie, care, în esenţă, obligă funcţionarul public la un
mifestarea publică a convingerilor şi preferinţelor sale eomportament echilibrat şi nediscriminatoriu faţă de toţi cei care
litice; e adresează pentru rezolvarea diferitelor probleme;
- obligaţia funcţionarului public de a avea un compor- - principiul supremaţiei Constituţiei şi al respectării le-
nent profesional corespunzător, obligaţie care este o chinte- i-ilor, care trebuie respectat de funcţionarul public în exercitarea
îţă a probităţii şi demnităţii şi care priveşte funcţionarul pu- imicţiei publice, consacrat de art.l din Constituţie, constituind
c nu numai în activitatea sa de la serviciu, ci şi în viaţa sa imidamentul activităţii tuturor funcţionarilor publici;
vată. - principiul apărării şi respectării de către funcţionarul
O a doua categorie de obligaţii o formează îndatoririle public a demnităţii beneficiarilor serviciului public, a vieţii
tale ale funcţionarului public, care sunt enumerate la art.43-50 m i i me, familiale şi private a acestora, care rezultă din art. 26
î Legea nr. 188/1999, republicată şi care au fost deja pre- eoroborat cu art.l alin.(3) din Constituţie;
itate în secţiunea consacrată conţinutului raportului juridic de - principiul exercitării funcţiei publice cu credinţă şi
•viciu, astfel că reluarea acestora în cadrul secţiunii de faţă a Inlelitate faţă de ţară, aşa cum apare consacrat la art.54 alin.(l)
venit superfluă. «lin Constituţie, care instituie obligaţia depunerii jurământului.
într-o altă abordare, obligaţiile deontologice principale Principiile legale rezultă, în principal, din prevederile
*e trebuie să determine şi să limiteze, în acelaşi timp, conduita I i-gii privind Statutul funcţionarilor publici:
rfesională a funcţionarilor publici, au fost abordate ca - principiul potrivit căruia funcţionarii publici au înda­
ncipii de bază ale deontologiei funcţiei publice. 75

torirea de a respecta normele de conduită profesională şi civică


prevăzute de lege, consacrat la art.43 alin.(3) din Legea
1.2. Principiile constituţionale şi legale ale exercitării ni.[88/1999, republicată;
ontologice a funcţiei publice - principiul care îi obligă pe funcţionarii publici ca, în
într-adevăr, din normele constituţionale şi din dispoziţiile lelivitatea lor, să nu prejudicieze persoanele fizice sau juridice şi
^ale la care ne-am referit, rezultă că funcţia publică trebuie a apere prestigiul corpului funcţionarilor publici, consacrat la
.a 1.43 alin.(l) din aceeaşi lege;
- principiul care îl obligă pe funcţionarul public să
Idem, p. 8 3 . manifeste discreţie profesională cu privire la informaţiile de care
V e r g i n i a V e d i n a ş , op. cit., p . 1 3 2 - 1 4 6 .
93
ia cunoştinţă în exerciţiul funcţiei publice, consacrat la art.46 din a profesională, consacrat la art.47 alin.(l) din Legea
Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit căruia funcţionarii n i . 188/1999, republicată, potrivit căruia funcţionarilor publici le
publici au obligaţia să păstreze secretul de stat, secretul de ser­ este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru
viciu, precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei lor publice, daruri sau
informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exer­ -11le avantaje. Consacrarea acestui principiu nu se limitează la
citarea funcţiei publice, în condiţiile legii, cu excepţia dispoziţiile din Statutul funcţionarilor publici, faptele de
informaţiilor de interes public; încălcare fiind incriminate ca infracţiuni de corupţie, de care ne
- principiul care îl obligă pe funcţionarul public ca, în vom ocupa în mod special într-o secţiune separată, consacrată
activitatea prestată să manifeste supunere faţă de superiorul său exercitării nedeotologice a funcţiei publice;
ierarhic, consacrat la art.45 alin.(2) din Legea nr. 188/1999, - principiul care îi obligă pe funcţionarii publici să
republicată, potrivit căruia funcţionarul public este obligat să se i cspecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al
conformeze dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici; mcompatibilităţilor, stabilite potrivit legii, consacrat la art.49 din
- principiul care îl obligă pe funcţionarul public ca, în I egea nr. 188/1999, republicată, principiu care are nu doar o
exercitarea funcţiei publice, să aibă un comportament neutru din natură morală, dar şi legală, primind o reglementare distinctă
punct de vedere politic, consacrat la art.44 alin.(3) din Legea prin Legea nr. 161/2003 şi căruia îi vom acorda o abordare
nr. 188/1999, republicată, potrivit căruia funcţionarii publici sunt ••parată.
obligaţi ca, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, să se abţină de
la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi 1.3. Regimul juridic al mcompatibilităţilor şi al
preferinţelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic conflictului de interese în exercitarea funcţiei publice
sau vreo organizaţie căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic
Regimul juridic al incompatibilităţilor şi al conflictului de
ca şi partidelor politice;
interese în exercitarea oricărei funcţii publice a fost reglementat,
- principiul care îl obligă pe funcţionarul public de aşa cum am precizat deja, prin Legea nr. 161/2003 privind unele
conducere să dea curs şi să folosească propunerile şi iniţiativele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
funcţionarilor publici de execuţie care pot contribui la demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,
îmbunătăţirea activităţii din cadrul autorităţii sau instituţiei prevenirea şi sancţionarea corupţiei. 76

publice, consacrat la art.43 alin.(2) din Legea nr. 188/1999,


Titlul IV din Partea I a legii reglementează conflictul de
republicată, potrivit căruia funcţionarii publici de conducere sunt
interese şi regimul incompatibilităţilor ce pot interveni în
obligaţi să sprijine propunerile şi iniţiativele motivate ale
exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice, dispoziţiile
personalului din subordine, în vederea îmbunătăţirii activităţii
::ale aplicându-se persoanelor care exercită următoarele dem­
autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea,
nităţi publice şi funcţii publice:
precum şi a calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor;
- principiul care îl obligă pe funcţionarul public să
exercite funcţia publică în condiţii de cinste şi probitate morală Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I, nr. 2 7 9 din 21
• iprilie 2 0 0 3 .
94 95
a) Preşedinte al României; legiuitorul continuând să limiteze conflictul de interese la
b) deputat şi senator; noţiunea de folos material.
c) consilier prezidenţial şi consilier de stat din Administraţia Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de
Prezidenţială; mlerese în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice
d) prim-ministru, ministru, ministru delegat, secretar de sunt, potrivit legii, imparţialitatea, integritatea, transparenţa
stat, subsecretar de stat şi funcţiile asimilate acestora, prefect şi deciziei şi supremaţia interesului public.
subprefect; Astfel, potrivit art. 72 din lege, persoana care exercită
e) magistraţi; funcţia de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de
f) aleşi locali; slat sau funcţii asimilate acestora, prefect ori subprefect este
g) funcţionari publici. ' 'bligată să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act
Deci, cu alte cuvinte, legea are în vedere toate persoanele 111ridic ori să nu ia sau să nu participe la luarea unei decizii în
care ocupă o funcţie sau o demnitate publică într-una din exercitarea funcţiei publice de autoritate, care produce un folos
autorităţile prin care se exercită cele trei puteri ale statului. material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I.
Noţiunea de conflict de interese este definită ca fiind acea încălcarea acestor obligaţii constituie abatere administra-
situaţie în care persoana ce exercita o demnitate publică sau o livă, dacă nu este o faptă mai gravă, potrivit legii, iar actele
funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, administrative emise sau actele juridice încheiate prin încălcarea
care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor acestor obligaţii sunt lovite de nulitate absolută.
care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative. La fel, primarii şi viceprimarii, primarul general şi vicepri-
Limitarea conflictului de interese doar la situaţia existenţei marii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act
unui interes personal de natură patrimonială reprezintă o soluţie administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o
criticabilă a legii, fiind evident că obiectivitatea unei persoane dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material
care deţine o demnitate publică sau o funcţie publică poate fi pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I, iar actele
influenţată la fel de uşor, dacă nu chiar mai uşor şi de interese de administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispoziţiile
natură politică, ori de altă natură, care, în mod inexplicabil, au • anise cu încălcarea acestor obligaţii sunt lovite de nulitate
fost ignorate de legiuitor. absolută.
Totuşi, nu a fost vorba de o simplă omisiune, ci de o Conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii
adevărată filozofie a legii, ceea ce rezultă cu evidenţă din • o n s i l i i l o r judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt
dispoziţiile art. 72 alin.(l), potrivit cărora, persoana care exercită prevăzute în art. 47 din Legea administraţiei publice locale
funcţia de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de ni 215/2001, potrivit cărora, aceştia nu pot lua parte la
stat sau funcţii asimilate acestora, prefect ori subprefect este deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul dacă, fie
obligată să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al
juridic ori să nu ia sau să nu participe la luarea unei decizii în patrulea inclusiv, au un interes patrimonial în problema supusă
exercitarea funcţiei publice de autoritate, care produce un folos • I./baterilor consiliului local sau judeţean, după caz. Hotărârile
material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I, adoptate de consiliul local sau de consiliul judeţean, după caz,
96 97
cu încălcarea acestor interdicţii, sunt nule de drept, nulitatea Termenul general de incompatibilitate a intrat în limba
urmând a se constata de către instanţa de contencios adminis­ i oi nană prin intermediul limbii franceze, unde s-a format, prin
trativ, ca urmare a unei acţiuni care poate fi introdusă de orice • onipunere, din cuvântul compatible, format la rândul său din
persoană interesată. • II vântul latin comparo, compati, care însemna a pune alături, a
în ceea ce îl priveşte pe funcţionarul public administrativ, i ' i u i e faţă în faţă.
acesta este în conflict de interese dacă, potrivit art.79 din lege, se Astfel, în limba franceză, prin termenul incompatibilite, în
află în una dintre următoarele situaţii: •• u s juridic, se înţelege situaţia în care două funcţii sau două
- este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să .".ii vi taţi nu pot fi exercitate, în mod legal, de către una şi
participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi i' <-i-aşi persoană, înţeles pe care îl regăsim întocmai şi în limba
juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial; • - 77

- participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituite conform i"in;ma.

legii, cu funcţionari publici care au calitatea de soţ sau rudă de Potrivit art. 80 din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi
gradul I; "•inpletările ulterioare, incompatibilităţile privind demnităţile
i'iiUice şi funcţiile publice sunt cele reglementate de Constituţie,
- interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale
legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice în care
de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în
i- oanele ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică
exercitarea funcţiei publice.
i ' desfăşoară activitatea, precum şi de dispoziţiile Titlului IV
Astfel, în cazul existenţei unui conflict de interese,
•im aeeastă lege.
funcţionarul public este obligat să se abţină de la rezolvarea
Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă
cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi
ii exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, potrivit
să-1 informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este 1
"nsiituţiei, cu excepţia celei de membru al Guvernului.
subordonat direct. I )upă cum se observă, legea preia, prin excepţia la care se
La rândul său, şeful ierarhic căruia îi este subordonat dired " i' ' a , o incompatibilitate care şi-a găsit consacrare constitu-
funcţionarul public, este obligat să ia măsurile care se impun i ' o n . i h i (art.71 alin.(2) din Constituţie), deşi principiul separaţiei
pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen i'in. nlor în stat ar fi trebuit să constituie suficient temei pentru
de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă, iar conducătorul • ' timcţiile de membru al guvernului şi de parlamentar să nu
autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea şefului ierarhii' l-o-'ia li cumulate în mâinile aceleiaşi persoane.
căruia îi este subordonat direct funcţionarul public în cauză, vil Aşa după cum am mai spus, reamintim că instituirea
desemna un alt funcţionar public, care are aceeaşi pregătire $1 !»' ii'iliiăţii ca un membru al Guvernului să fie şi deputat sau
nivel de experienţă. • H n o i , ori invers, ca un deputat sau senator să fie şi membru al
în ceea ce priveşte incompatibilităţile, înainte de a vetloii inului, constituie, cel puţin, o încălcare a principiului
care este regimul juridic al acestora, aşa cum este el reglementul ' l ' - n a i i c i puterilor în stat, fiind necontestat că parlamentarii
de dispoziţiile Legii nr. 161/2003, cu modificările şi completării* • i | ' i n I m puterii legislative, iar membrii Guvernului aparţin puterii
ulterioare, considerăm necesar să prezentăm înţelesul noţiunii de
incompatibilitate, care nu este definit de lege. I arousse, op.cit., p . 3 6 5 ; D E X , op.cit., p . 4 8 3 .
98 99
executive, iar argumentul că puterile statului trebuie să teritoriale şi din aparatul propriu şi serviciile publice ale
colaboreze nu este în măsură să justifice cumulul celor două e o n s i l i i l o r judeţene şi consiliilor locale, precum şi funcţiile care,
funcţii de către aceeaşi persoană. potrivit legii, nu permit persoanelor care le deţin să candideze în
în acest sens, este edificatoare soluţia Constituţiei Franţei degeri.
care a prevăzut că funcţiile membrilor Guvernului sunt incom­ De asemenea, calitatea de deputat şi senator este incompa­
patibile cu exercitarea oricărui mandat parlamentar, a oricărei tibilă cu:
funcţii de reprezentare profesională şi a oricărui serviciu public - funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general,
sau activităţi profesionale, ceea ce demonstrează că soluţiile director, administrator, membru al consiliului de administraţie
legale sunt întotdeauna consecinţele voinţei puterii politice. iu cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte
Aceeaşi soluţie, a incompatibilităţilor funcţiei de membru instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare,
al Guvernului cu aceea de parlamentar se regăseşte şi în SUA, p i e c u m şi la instituţiile publice;
precum şi în alte 25 de state ceea ce ne întăreşte convingerea
78
- funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor
că soluţia Constituţiei şi legislaţiei subsecvente acesteia este •encrale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale
conformă cu interesele puterii politice din România, iar nu cu [nevăzute mai sus;
experienţa statelor cu cea mai avansată democraţie din lume. 79
funcţia de reprezentant al statului în adunările generale
în sensul Legii nr. 161/2003, prin funcţii publice de ile societăţilor comerciale prevăzute mai sus;
autoritate, incompatibile cu calitatea de deputat sau de senator, - funcţia de manager sau membru al consiliilor de
se înţelege funcţiile din administraţia publică asimilate celor de -idministraţie ale regiilor autonome, companiilor şi societăţilor
ministru, funcţiile de secretar de stat, subsecretar de stat şi naţionale;
funcţiile asimilate celor de secretar de stat şi subsecretar de stat - calitatea de comerciant persoană fizică;
din cadrul organelor de specialitate din subordinea Guvernului - calitatea de membru al unui grup de interes economic;
sau a ministerelor, funcţiile din Administraţia Prezidenţială, din - o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu
aparatul de lucru al Parlamentului şi al Guvernului, funcţiile de • \eepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la
conducere specifice ministerelor, celorlalte autorităţi şi instituţii • n e România este parte.
publice, funcţiile de consilieri locali şi consilieri judeţeni, de Totuşi, deputaţii şi senatorii pot exercita funcţii sau acti­
prefecţi şi subprefecţi şi celelalte funcţii de conducere din v a ţ i în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei
aparatul propriu al prefecturilor, funcţiile de primar, viceprimar iiterar-artistice, iar cei care sunt avocaţi, au posibilitatea să
şi secretar al unităţilor administrativ-teritoriale, funcţiile de • ercite şi profesia de avocat, fără a putea însă să acorde
conducere şi execuţie din serviciile publice descentralizate ale rastenţă juridică învinuiţilor sau inculpaţilor în cauzele penale
ministerelor şi celorlalte organe din unităţile administrativ- pi ivind:
- infracţiunile de corupţie, infracţiunile asimilate infrac-
!nulilor de corupţie, infracţiunile în legătură directă cu
l o a n M u r a m , Drept constituţional
7 8
şi instituţii politice, Bucureşti,
1998,p.437. ni li acţiunile de corupţie, precum şi infracţiunile împotriva
E m a n u e l A l b u , op.cit., 2 0 0 5 , p . 1 0 8 .
7 9
intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prevăzute în
100 101
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţio­ i-omerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi
narea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările de asigurare sau financiare, companii naţionale, societăţi
ulterioare; naţionale ori regii autonome;
- infracţiunile prevăzute în Legea nr. 143/2000 privind - să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin per­
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu soane interpuse;
modificările şi completările ulterioare; - să aibă calitatea de membru al unui grup de interes eco­
- infracţiunile privind traficul de persoane şi infracţiunile nomic;
în legătură cu traficul de persoane, prevăzute în Legea - să facă parte din partide politice ori să desfăşoare acti-
nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de \ i taţi cu caracter politic;
persoane, cu modificările şi completările ulterioare; - să îşi exprime sau să-şi manifeste convingerile lor po-
- infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută în Legea nr. 111 ice;

656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, cu - orice manifestare contrară demnităţii funcţiei pe care o
modificările ulterioare; o c u p ă ori de natură să afecteze imparţialitatea sau prestigiul

- infracţiunile contra siguranţei statului, prevăzute în aeesteia;


art. 155-173 din Codul penal; - să participe la judecarea unei cauze, în calitate de jude-
- infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei, e a t o r sau procuror:
prevăzute în art. 259-272 din Codul penal; a) dacă sunt soţi sau rude până la gradul IV inclusiv între
- infracţiunile contra păcii şi omenirii, prevăzute în
art. 356-361 din Codul penal. b) dacă ei, soţii sau rudele lor până la gradul IV inclusiv
De asemenea, deputatul sau senatorul avocat nu poate să au vreun interes în cauză.
pledeze în cauzele civile sau comerciale împotriva statului, a Judecătorul care devine avocat nu poate pune concluzii la
autorităţilor sau instituţiilor publice, a companiilor naţionale ori instanţa unde a funcţionat, timp de 2 ani de la încetarea calităţii
a societăţilor naţionale în care acestea sunt părţi şi nici în .le judecător.
procese intentate statului român, în faţa instanţelor Procurorul care devine avocat nu poate acorda asistenţă
internaţionale. imidică la organele de urmărire penală din localitatea unde a
Funcţia de judecător şi procuror este incompatibilă, Inncţionat, timp de 2 ani de la încetarea calităţii de procuror.
aşa cum a statuat foarte clar şi concis legiuitorul, la art. 101 din încălcarea interdicţiilor de mai sus constituie abateri
Legea nr. 161/2003, cu orice altă funcţie publică sau privată, cu disciplinare şi se sancţionează, în raport cu gravitatea abaterilor,
excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. eu:
De asemenea, magistraţilor le este interzis: - suspendarea din funcţie pe timp de maximum 6 luni;
- să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile, - îndepărtarea din magistratură.
comerciale sau de altă natură; Sancţiunile disciplinare se aplică de către Consiliul
- să aibă calitatea de asociat, membru în organele de 'aiperior al Magistraturii, potrivit procedurii stabilite în Legea
conducere, administrare sau control Ia societăţi civile, societăţi n i . 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu
102 103
modificările şi completările ulterioare, iar judecătorul sau Nu se află în situaţie de incompatibilitate funcţionarul
procurorul sancţionat cu îndepărtarea din magistratură nu poate public care este desemnat printr-un act administrativ, emis în
ocupa nicio funcţie de specialitate juridică timp de 3 ani. condiţiile legii, să reprezinte sau să participe în calitate de
Totuşi, magistraţii pot participa la elaborarea de publicaţii i' prezentam al autorităţii ori instituţiei publice în cadrul unor
sau studii de specialitate, a unor lucrări literare ori ştiinţifice sau organisme sau organe colective de conducere constituite în
la emisiuni audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic şi i'-meiul actelor normative în vigoare.
pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de elaborare a De asemenea, funcţionarii publici care, în exercitarea
unor proiecte de acte normative, a unor documente interne sau luncţiei publice, au desfăşurat activităţi de monitorizare şi
internaţionale. ' outrol cu privire la societăţi comerciale sau alte unităţi cu scop
Incompatibilităţile incidente în cazul funcţionarilor lucrativ, nu pot să-şi desfăşoare activitatea şi nu pot acorda
publici sunt reglementate în mod separat de dispoziţiile • onsultanţă de specialitate la aceste societăţi timp de 3 ani după
art. 9 4 - 96 din Legea nr. 161/2003, care consacră ca principiu "-şirea din corpul funcţionarilor publici.
faptul că statutul de funcţionar public este declarat incompatibil De asemenea, funcţionarii publici nu pot fi mandatari ai
cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, cu unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în
publice, precum şi cu orice funcţie privată, remunerată sau l«-;',ătură cu funcţia publică pe care o exercită.
neremunerată. Potrivit art. 95 nu sunt permise raporturile ierarhice directe
Astfel, calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu ni cazul în care funcţionarii publici respectivi sunt soţi sau rude
orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum <lc gradul I, interdicţie care se aplică şi în cazul în care şeful
şi cu funcţiile de demnitate publică. i e r a r h i c direct are calitatea de demnitar, situaţie în care,
Mai mult, funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi persoanele în cauză va trebui să opteze, în termen de 60 de zile,
nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, în pentru încetarea raporturilor ierarhice directe sau renunţarea la
cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, în cadrul cabinetului • ilitatea de demnitar.
demnitarului, cu excepţia cazului în care funcţionarul public este Totuşi, potrivit art. 96 din lege, funcţionarii publici pot
suspendat din funcţia publică, în condiţiile legii, pe durata • ercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării
numirii sale, în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale lunţifice şi al creaţiei literar-artistice.
ori în alte unităţi cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, De asemenea, funcţionarul public poate candida pentru o
în cadrul unei asociaţii familiale sau ca persoană fizică auto­ luticţie eligibilă sau poate fi numit într-o funcţie de demnitate
rizată sau în calitate de membru al unui grup de interes publică, situaţie în care raportul de serviciu al funcţionarului
economic. public se suspendă, pe durata campaniei electorale, până în ziua
Potrivit art.l 18 din lege, grupul de interes economic ulierioară alegerilor, dacă nu este ales sau până la încetarea
reprezintă o asociere între două sau mai multe persoane fizice luncţiei eligibile sau a funcţiei de demnitate publică, în cazul în
sau juridice, constituită pe o perioadă determinată, în scopul ' ue funcţionarul public a fost ales sau numit.
înlesnirii sau dezvoltării activităţii economice a membrilor săi, Potrivit art. 98 din lege, funcţionarilor publici le este
precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor activităţii respective. inierzis să fie membri ai organelor de conducere a partidelor
104 105
politice şi să exprime sau să apere în mod public poziţiile unui
Secţiunea 2
partid politic.
CODUL DE CONDUITĂ A FUNCŢIONARILOR PUBLICI
De asemenea, funcţionarii publici care, potrivit legii, fac
parte din categoria înalţilor funcţionari publici nu pot fi membri
ai unui partid politic, sub sancţiunea destituirii din funcţia 2.1. Preocupări de reglementare a conduitei funcţionarilor
iuil>lici
publică respectivă.
în vederea asigurării exercitării funcţiilor şi demnităţilor Aşa cum s-a spus, pe drept cuvânt, realizarea deciziilor
publice în condiţii de imparţialitate, integritate, transparenţă şi a politice, ca şi obţinerea unor rezultate cât mai bune în domeniul
verificării conflictelor de interese, precum şi de sesizare a ' onomic şi social sunt dependente, într-o mare măsură, de
1

incompatibilităţilor, a fost adoptată Legea nr. 144/2007 privind • iliiatea administraţiei. 81

înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Având în vedere că performanţele administraţiei sunt
Integritate . . ondiţionate, în primul rând, de profesionalismul şi moralitatea
Potrivit competenţelor legale, Agenţia începe verificarea i-'-rsonalului care activează în cadrul structurilor administrative,
conflictelor de interese, precum şi a incompatibilităţilor, dacă în •M'.n'e ca fiind absolut justificată şi necesară preocuparea privind
urma verificării prealabile rezultă probe sau indicii temeinice • nnoaşterea, studierea şi influenţarea comportamentului perso-
referitoare la încălcarea prevederilor legale şi întocmeşte un aci "-i Iu lui administrativ, în general, şi a comportamentului funcţio­
de constatare dacă, în urma probelor aflate la dosar, rezultă că* n a l i l o r publici, în special, în scopul îmbunătăţirii activităţii
una dintre persoanele supuse dispoziţiilor legale privind •i'liiiinistrative. 82

conflictele de interese a emis un act administrativ, a încheiat un In România, după evenimentele revoluţionare din 1989,
act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii, i n u n e l e preocupări privind conduita profesională a funcţio-
cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese, ii.iiilor publici s-au concretizat în H.G. nr.667/1991 privind
precum şi atunci când una dintre persoanele prevăzute de lege se iin.-le măsuri pentru asigurarea prestigiului social al funcţio-
află în stare de incompatibilitate. n-ii ilor publici. 3

în cazul unui conflict de interese sau al unei stări de După cum s-a afirmat încă din titlul acestei hotărâri, scopul
incompatibilitate, toate actele juridice sau administrative ui m ă r i t de Guvern a fost acela de asigurare a prestigiului social
încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea •tl iimcţionarilor publici şi al autorităţilor administraţiei publice,
dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite tio in lila cetăţenilor ca beneficiari ai serviciilor publice.
nulitate absolută.

"' loan Alexandru, Administraţia publică. Teorii. Realităţi.


>'•• < i'.-rtive, E d i t u r a L u m i n a L e x , Bucureşti, 1999, p. 4 2 6 .
8 0
P u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I, n r . 3 5 9 din ?S
Mihai T. O r o v e a n u , Tratat de ştiinţa administraţiei, E d i t u r a C e r m a ,
mai 2 0 0 7 , m o d i f i c a t ă prin O r d o n a n ţ a de u r g e n ţ ă a G u v e r n u l u i nr. 49/2007,
lt şli,1996, p . 4 7 7 .
O r d o n a n ţ a de u r g e n ţ ă a G u v e r n u l u i nr. 138/2007, a p r o b a t ă p r i n LcgoM
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , P a r t e a I, nr. 2 0 5 din
n r . 1 0 5 / 2 0 0 8 şi L e g e a nr. 9 4 / 2 0 0 8 .
" »i.niibrie 1 9 9 1 .
106
107
Astfel, se preciza că autorităţile administraţiei publice - Funcţionarii publici erau supuşi, totodată, unor interdicţii
ministere, agenţii guvernamentale, departamente, secretariate şi nicte, pentru ca, prin întregul lor comportament, să se arate
subsecretariate, alte structuri, prefecturi şi primării, fiecare în • k-înni de consideraţia şi de încrederea pe care o impune poziţia
domeniul lor de activitate, sunt în serviciul cetăţenilor, pentru lor oficială şi să se abţină de la orice acte de natură să
satisfacerea cerinţelor vieţii sociale prin aplicarea corectă a c o m p r o m i t ă prestigiul funcţiei cu exercitarea căreia fuseseră
legilor şi a celorlalte dispoziţii legale sau, după caz, prin investiţi.
organizarea aplicării lor, în scopul realizării politicii stabilite de în acest scop, funcţionarilor publici le era interzis:
Guvern potrivit programului său de guvernare. - să accepte, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea
Referitor la funcţionarii publici, se afirmă că sunt obligaţi, iluaţiei lor oficiale, daruri sau alte avantaje sau să facă să li se
în conformitate cu atribuţiile ce revin autorităţilor administraţiei IMomită asemenea daruri sau avantaje;
publice, să-şi îndeplinească cu fidelitate şi în mod conştiincios - să primească cereri a căror rezolvare nu este de
îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice fapt care ar < ompetenţa lor şi care nu le sunt repartizate de şefii ierarhici ori
putea sa aducă un prejudiciu instituţiei în care îşi desfăşoară A intervină pentru soluţionarea unor asemenea cereri;
activitatea, funcţionarii publici fiind datori, totodată, să-şi - să fie mandatarii unei persoane în ce priveşte efectuarea
consacre activitatea profesională pentru exercitarea atribuţiilor m i o r acte în legătură cu funcţia pe care o îndeplinesc;
funcţiei în care au fost numiţi, în vederea realizării obiectivelor - să facă activităţi de comerţ, să ia lucrări în antrepriză sau
instituţiei şi servirii binelui public. pământ în arendă.
De asemenea, această hotărâre consacra din punct de încălcarea acestor obligaţii şi interdicţii atrăgea răspun­
vedere legal primele îndatoriri ale funcţionarilor publici, care, în derea disciplinară a funcţionarilor publici, iar în cazul în care
conformitate cu statutul lor juridic şi social, erau obligaţi: lapta funcţionarului public îl făcea incompatibil cu funcţia pe
- să aducă la îndeplinire, în termen şi în mod corect, ..ne o deţinea sau era de natură să compromită încrederea de
sarcinile încredinţate, cu respectarea strictă a dispoziţiilor legale; c a r e trebuia să beneficieze, urma să se dispună îndepărtarea sa
- să păstreze secretul profesional, fiindu-le interzis să • Im funcţie.
divulge probleme de serviciu care, prin natura lor sau potrivit După cum am constatat atunci când am prezentat obliga­
unei dispoziţii legale exprese, trebuie să rămână secrete, precum ţii le şi îndatoririle statutare ale funcţionarilor publici, cea mai
şi să dea dovadă de discreţie profesională în legătură cu faptele, mare parte dintre obligaţiile şi îndatoririle consacrate de
informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în 11 G. nr. 667/1991 au fost preluate de Legea nr. 188/1999 privind
exercitarea sau cu ocazia exercitării funcţiei lor; bătutul funcţionarilor publici, ceea ce a justificat pe deplin
- să furnizeze publicului, în cadrul serviciului, informaţiile ' 84
cerute, cu respectarea prevederilor de la alineatul de mai sus; . 11 > rogarea acestei hotărâri a Guvernului .
- să se ajute între ei în aducerea la îndeplinire a
obligaţiilor de serviciu şi să se suplinească în serviciu, în cadrul 8 4
H . G . nr. 6 6 7 / 1 9 9 1 a fost a b r o g a t ă prin H . G . nr. 2 3 3 / 2 0 0 4 p r i v i n d
specialităţii lor.
ili-i-lararea ca a b r o g a t e a u n o r acte n o r m a t i v e , p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial
ii României, Partea I , nr. 1 9 1 din 4 m a r t i e 2 0 0 4 .
108 109
2.2. Codul de conduită a funcţionarilor publici < oucursurilor, organizarea perioadei de stagiu, evaluarea
performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici. 86

După intrarea în vigoare a Legii nr. 188/1999 privind


Totuşi, Codul de conduită a funcţionarilor publici avea să
Statutul funcţionarilor publici, una dintre preocupările principale
h e adoptat abia în anul următor, prin Legea nr.7/2004 , care a 87

ale Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, a constituit-o


II ferit importante modificări şi completări, fiind republicată în
adoptarea unui Cod de conduită a funcţionarilor publici, prin
.mul 2007. 88

care să se consacre principiile etice minimale după care să se


Codul de conduită a funcţionarilor publici cuprinde
ghideze funcţionarii publici în realizarea activităţii lor profe­
n o i mele de conduită profesională a funcţionarilor publici, care
sionale.
u n t obligatorii pentru persoanele care ocupă o funcţie publică în
Prin Recomandarea nr. R (2000) 10, Comitetul Miniştrilor
< ulmi autorităţilor şi instituţiilor publice ale administraţiei
Consiliului Europei a recomandat guvernelor Statelor membre
publice centrale şi locale, precum şi în cadrul autorităţilor admi­
să promoveze, respectând legislaţia naţională şi principiile care
nistrative autonome.
guvernează administraţia publică, adoptarea unor coduri
Obiectivele urmărite de legiuitor sunt ca acest cod de
naţionale de conduită pentru funcţionarii publici, inspirându-se
< onduită să asigure creşterea calităţii serviciului public, o bună
din Codul model de conduita pentru funcţionarii publici anexat
idiiiinistrare în realizarea interesului public, precum şi să
la această recomandare şi a însărcinat „Grupul Statelor contra
• ontribuie la eliminarea birocraţiei şi a faptelor de corupţie din
corupţiei - GRECO" să urmărească punerea ei în practică. "
i<Imînistraţia publică, prin:
Despre existenţa unor norme de «conduită civică» sau
- reglementarea normelor de conduită profesională nece-
«conduită morală şi profesională» se face deja vorbire în
• IIe realizării unor raporturi sociale şi profesionale corespun-
legislaţia aplicabilă funcţionarilor publici prin art.l pct.5 lit. g)
iloare creării şi menţinerii la nivel înalt a prestigiului instituţiei
din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei
luncţiei publice şi al funcţionarilor publici;
Naţionale a Funcţionarilor Publici, aprobat prin
- informarea publicului cu privire la conduita profesională
H.G. nr.624/2003, care, în domeniul monitorizării şi controlului
l i care este îndreptăţit să se aştepte din partea funcţionarilor
activităţii referitoare la funcţia publică şi la funcţionarii publici,
pul >lici în exercitarea funcţiilor publice;
avea ca atribuţii să coordoneze metodologic, să monitorizeze, să
- crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între
verifice şi să controleze aplicarea şi respectarea prevederilor
• c i a ţ e n i şi funcţionarii publici, pe de o parte şi între cetăţeni şi
legale privind normele de conduită morală şi profesională a
nilorităţile administraţiei publice, pe de altă parte.
funcţionarilor publici, organizarea şi funcţionarea comisiilor
paritare şi a comisiilor de disciplină, organizarea şi desfăşurarea
H . G . n r . 6 2 4 / 2 0 0 3 , p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial Al R o m â n i e i ,
i'.uiea I, nr. nr. 4 1 0 din 11 iunie 2 0 0 3 .
8 /
L e g e a n r . 7 / 2 0 0 4 p r i v i n d C o d u l de c o n d u i t ă a funcţionarilor publici,
i'nlilicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n e i , Partea 1, nr. 157 din 23 februarie
8 5
R e c o m m a n d a t i o n N° R ( 2 0 0 0 ) 10 du C o m i t e des M i n i s t r e s a u x Etats 'iiii-l.
m e m b r e s sur Ies c o d e s de c o n d u i t e p o u r Ies a g e n t s p u b l i c s ( a d o p t e e par le Republicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 525 din
8 8

C o m i t e d e s M i n i s t r e s le 11 m a i 2 0 0 0 â sa 1 0 6 Session); w w w . c o e . i n t .
e
' iiijaist 2 0 0 7 .
110 111
2.3. Principiile generale ale conduitei funcţionarilor H-cunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi
publici * ultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice; 89

- principiul profesionalismului, conform căruia funcţio­


Conduita profesională a funcţionarilor publici este guver­
narii publici au obligaţia de a îndeplini atribuţiile de serviciu cu
nată de următoarele principii consacrate în mod expres de irsponsabilitate, competenţă, eficienţă, corectitudine şi conştiin-
această lege: < aozitate, ceea ce constituie, sau ar trebui să constituie, singura
- principiul supremaţiei Constituţiei şi a legii, conform ".aranţie a stabilităţii funcţionarilor publici pe funcţiile publice
căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a respecta I ic care au fost numiţi, indiferent de modificările care pot surve-
Constituţia şi legile ţării. ni la nivelul politic de conducere a structurilor administrative;
Acest principiu general este urmarea firească a acţiunii - principiul imparţialităţii şi independenţei, conform
principiului general ai legalităţii, care trebuie să guverneze < aruia funcţionarii publici sunt obligaţi să aibă o atitudine
activitatea întregii administraţii publice, Constituţia, ca lege obiectivă, neutră faţă de orice interes politic, economic, religios
fundamentală şi legea, în sens larg, constituind temeiul, dar şi ni de altă natură, în exercitarea funcţiei publice.
limita oricărei acţiuni administrative într-un stat de drept. Acest principiu va funcţiona numai împreună cu celălalt
- principiul priorităţii interesului public, conform mare principiu la care ne-am referit deja, principiul asigurării
căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a considera interesul nulităţii de tratament al cetăţenilor în faţa autorităţilor şi
public mai presus decât interesul personal, în exercitarea funcţiei II islituţiilor publice, fără nicio discriminare.
publice, ceea ce constituie însăşi filozofia existenţei şi funcţio­ - principiul integrităţii morale, conform căruia
nării administraţiei publice, în general, şi a oricărui serviciu luncţionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte,
public, în special; • încet ori indirect, pentru ei sau pentru alţii, vreun avantaj ori
- principiul asigurării egalităţii de tratament a beneficiu în considerarea funcţiei publice pe care o deţin, sau să
cetăţenilor în faţa autorităţilor şi instituţiilor publice, principiu abuzeze în vreun fel de această funcţie.
conform căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a aplica Acest principiu al moralităţii, alături de principiul
acelaşi regim juridic în situaţii identice sau similare, fără nicio i'iolesio-nalismului, constituie cei doi piloni pe care trebuie să
discriminare. •c construiască sau, mai bine spus, să se reconstruiască funcţia
Prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, publică în ţara noastră. 90

restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, - principiul libertăţii gândirii şi a exprimării, principiu
limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare .onform căruia funcţionarii publici pot să-şi exprime şi să-şi
sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare
HIV, apartenenţa la o categorie defavorizată, precum şi orice alt
criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea
O.G. nr. 1 3 7 / 2 0 0 0 p r i v i n d p r e v e n i r e a şi s a n c ţ i o n a r e a tuturor
recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a
i'Miiidor d e d i s c r i m i n a r e , p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i ,
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor i' mea I, nr. 4 3 1 din 2 s e p t e m b r i e 2 0 0 0 .
V e r g i n i a V e d i n a ş , op. cit., p . 1 6 3 .
, 0

112 113
fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept şi a Transparenţa administrativă fusese deja reglementată prin
bunelor moravuri. I egea nr.52/2003, care a stabilit regulile procedurale minimale
Totuşi, aşa după cum vom vedea când ne vom ocupa de aplicabile pentru asigurarea transparenţei decizionale în cadrul
normele de conduită a funcţionarilor publici, libertatea acestora, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, alese sau
de a-şi exprima gândurile şi opiniile, cunoaşte anumite limitări, numite, precum şi al altor instituţii publice care utilizează
existând chiar o obligaţie de rezervă de care funcţionarii publici resurse financiare publice, în raporturile stabilite între ele cu
trebuie să dea dovadă în exerciţiul acestei libertăţi fundamentale. cetăţenii şi asociaţiile legal constituite ale acestora.
- principiul cinstei şi corectitudinii, conform căruia în Scopul acestei legi este tocmai acela:
exercitarea funcţiei publice şi în îndeplinirea atribuţiilor de - să sporească gradul de responsabilitate a administraţiei
serviciu funcţionarii publici trebuie să fie de bună-credinţă. publice faţă de cetăţean, ca beneficiar al deciziei administrative;
Din punct de vedere filozofic, buna-credinţă nu - să stimuleze participarea activă a cetăţenilor în procesul
este altceva decât iubire de adevăr, după cum afirma Andre" de luare a deciziilor administrative şi în procesul de elaborare a
Comte- Sponville . 91 actelor normative;
Buna-credinţă, în plan juridic, se manifestă prin patru - să sporească gradul de transparenţă la nivelul întregii
elemente : 92 administraţii publice.
- intenţia dreaptă, ca rezultantă a loialităţii sau probi­ Transparenţa activităţii funcţionarilor publici şi a struc-
tăţii, care implică totdeauna absenţa dorului şi a fraudei, precum iurilor administrative impune respectarea unor principii care
şi fidelitatea în angajamente; presupun:
- diligenta, corespondentă a valorii morale a prudenţei, - informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra
determină săvârşirea de acte sau fapte cu prevederea rezultatului problemelor de interes public care urmează să fie dezbătute de
lor, circumscris în limitele legii; autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi
- sinceritatea, reprezintă latura juridică a ordinii cu asupra proiectelor de acte normative;
valoare morală; - consultarea cetăţenilor şi a asociaţiilor legal constituite,
- abţinerea de la vătămarea sau de la păgubirea altuia, la iniţiativa autorităţilor publice, în procesul de elaborare a
care este echivalentul preceptului roman: alterum non laedere. proiectelor de acte normative;
- principiul deschiderii şi transparenţei, conform căruia - participarea activă a cetăţenilor la luarea deciziilor admi­
activităţile desfăşurate de funcţionarii publici în exercitarea nistrative şi în procesul de elaborare a proiectelor de acte
normative.
funcţiei lor sunt publice şi pot fi supuse monitorizării
cetăţenilor. După cum vom vedea, evident, există şi o parte a acti-
\ «lăţii administraţiei şi a funcţionarilor publici supusă confi­
denţialităţii, dar, dincolo de aceste aspecte, publicul trebuie să
9 1
Andre Comte-Sponville, Mic tratat al marilor virtuţi, Editurii ului posibilitatea legală de a cunoaşte şi monitoriza activitatea
U n i v e r s , Bucureşti, 1998, p . 2 2 9 .
luiicţionarilor, ceea ce impune asigurarea caracterului ei
9 2
Dimitrie G h e r a s i m , Buna-credinţă în raporturile juridice civili ,
1

eminamente public.
E d i t u r a Ştiinţifică, Bucureşti, 1 9 8 1 , p . 2 4 .
114 115
Principiile enumerate mai sus constituie pilonii conduitei în acelaşi timp, funcţionarii publici trebuie să se confor­
profesionale a funcţionarilor publici, obligaţiile şi îndatoririle m e z e dispoziţiilor legale privind restrângerea exerciţiului unor
stabilite de lege fiind materializarea concretă a acestor principii 'liepturi, ca o consecinţă a naturii funcţiilor publice deţinute.
fundamentale ale deontologiei funcţiei publice, astfel cum vor fi Această normă generală este urmarea firească a acţiunii
prezentate în continuare. I>I incipiului general al legalităţii, care trebuie să guverneze acti-
\ iiatea întregii administraţii publice, legea constituind temeiul,
2.4. Normele generale de conduită profesională a • In şi limita oricărei acţiuni administrative.
funcţionarilor publici O altă normă importantă a conduitei profesionale a
Normele generale ale Codului de conduită includ reguli luiicţionarilor publici este aceea care îi obligă la loialitate faţă
care privesc atât conduita profesională a funcţionarilor publici, >l<- autorităţile şi instituţiile publice.
cât şi reguli care privesc conduita extraprofesională a acestora. Astfel, funcţionarii publici au obligaţia de a apăra în mod
l o i a l prestigiul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi
Prima normă generală a conduitei profesionale a funcţio­
narilor publici este aceea care statuează că scopul principal al desfăşoară activitatea, precum şi de a se abţine de la orice act ori
activităţii funcţionarilor publici este acela de a asigura i-i|)i care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale
realizarea unui serviciu public de calitate cât mai bună. • li - acesteia.
Astfel, funcţionarii publici au obligaţia de a asigura un în scopul asigurării premizelor, pentru ca activitatea să se
serviciu public de calitate în beneficiul cetăţenilor, prin parti­ i'.ilizeze în condiţii de loialitate, funcţionarilor publici le este
iniiTzis:
ciparea activă la luarea deciziilor şi la transpunerea lor în
practică, în scopul realizării competenţelor autorităţilor şi ale - să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea
instituţiilor publice. i n legătură cu activitatea autorităţii sau instituţiei publice în care
în exercitarea funcţiei publice, funcţionarii publici au i i desfăşoară activitatea, cu politicile şi strategiile acesteia ori
obligaţia de a avea un comportament profesionist, precum şi de • a proiectele de acte cu caracter normativ sau individual;
a asigura, în condiţiile legii, transparenţa administrativă, pentru - să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile
a câştiga şi a menţine încrederea publicului în integritatea, i d i l e în curs de soluţionare şi în care autoritatea sau instituţia

imparţialitatea şi eficacitatea autorităţilor şi instituţiilor publice. iml>lică în care îşi desfăşoară activitatea are calitatea de parte;
A doua normă generală a conduitei profesionale a - să dezvăluie informaţii care nu au caracter public, în alte
funcţionarilor publici este aceea care statuează obligaţia de di ţii decât cele prevăzute de lege;
loialitate a funcţionarilor publici faţă de Constituţie şi lege. - să dezvăluie informaţiile la care au acces în exercitarea
i n i i c l i e i publice, dacă această dezvăluire este de natură să atragă
Astfel, funcţionarii publici au obligaţia ca, prin actele şi
faptele lor, să respecte Constituţia, legile ţării şi să acţioneze i' uiiaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile
pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor legale, în conformităţii i n hluţiei ori ale unor funcţionari publici, precum şi ale
cu atribuţiile care le revin, cu respectarea eticii profesionale. l" i • ;oanelor fizice sau juridice;
să acorde asistenţă şi consultanţă persoanelor fizice sau
i i i i n l i c e în vederea promovării de acţiuni juridice ori de altă
116 117
natură împotriva statului sau autorităţii ori instituţiei publice în O altă normă se referă la conduita funcţionarilor publici
care îşi desfăşoară activitatea. .dlaţi în exerciţiul funcţiei publice, în raport cu activităţile
De asemenea, dezvăluirea informaţiilor care nu au caracter politice.
public sau remiterea documentelor care conţin asemenea Astfel, legea interzice funcţionarilor publici:
informaţii, la solicitarea reprezentanţilor unei alte autorităţi ori - să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea
instituţii publice, este permisă numai cu acordul conducătorului partidelor politice;
autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionarul public - să furnizeze sprijin logistic candidaţilor la funcţii de
respectiv îşi desfăşoară activitatea. demnitate publică;
O altă normă se referă la principiul respectării - să colaboreze, în afara relaţiilor de serviciu, cu
libertăţii opiniilor, care trebuie să se manifeste în întreaga persoanele fizice sau juridice care fac donaţii ori sponsorizări
activitate şi conduită a funcţionarilor publici. partidelor politice;
Astfel, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, funcţionarii - să afişeze, în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice,
publici au obligaţia de a respecta demnitatea funcţiei publice însemne ori obiecte inscripţionate cu sigla sau denumirea
deţinute, corelând libertatea dialogului cu promovarea intere­ partidelor politice ori a candidaţilor acestora.
selor autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară O altă normă reglementează interdicţia folosirii
activitatea. imaginii proprii în diverse activităţi sau scopuri.
De asemenea, în activitatea lor, funcţionarii publici au Astfel, funcţionarilor publici le este interzis ca, în consi­
obligaţia de a respecta libertatea opiniilor şi de a nu se lăsa derarea funcţiei publice deţinute, să permită utilizarea numelui
influenţaţi de considerente personale sau de popularitate, fiind au imaginii proprii în acţiuni publicitare pentru promovarea
necesar ca, în exprimarea opiniilor, funcţionarii publici să aibă o m i c i activităţi comerciale, precum şi în scopuri politice.
atitudine conciliantă şi să evite generarea conflictelor cauzate de Această interdicţie este materializarea principiului
schimburi de păreri. imparţialităţii şi independenţei care trebuie să caracterizeze
Altă normă se referă la conduita funcţionarilor publici a> iivitatea şi conduita funcţionarilor publici, nu numai în
când participă la activităţi sau dezbateri publice, în cadrul exercitarea propriu-zisă a funcţiei publice, dar şi în acţiunile şi
cărora, aceştia au o obligaţie de rezervă şi echilibru. opurile care au în vedere faptul exercitării funcţiei publice,
Astfel, funcţionarii publici desemnaţi să participe lu m a i exact au în vedere imaginea şi renumele persoanei
activităţi sau dezbateri publice, în calitate oficială, trebuie sit ii-spective ca titular al unei funcţii publice.
respecte limitele mandatului de reprezentare încredinţat dc Este, totuşi, de observat şi de remarcat că, această
conducătorul autorităţii ori instituţiei publice în care îşi nilerdicţie se referă numai la faptul de a permite folosirea de
desfăşoară activitatea, iar atunci când nu sunt desemnaţi în acest < aire altcineva a numelui sau imaginii proprii a funcţionarului
sens, funcţionarii publici pot participa la activităţi sau dezbateri public, în acţiuni publicitare pentru promovarea unei activităţi
publice, având obligaţia de a face cunoscut faptul că opiniu • oinerciale, precum şi în scopuri politice.
exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al autorităţii Interdicţia nu are în vedere utilizarea personală de către
ori instituţiei publice în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea. luncţionarul public, a numelui sau imaginii proprii în acţiuni
118
119
publicitare pentru promovarea unei activităţi comerciale, - promovarea unor soluţii similare sau identice raportate la
deoarece, o astfel de activitate, este incompatibilă cu calitatea de aceeaşi categorie de situaţii de fapt;
funcţionar public. - eliminarea oricărei forme de discriminare bazată pe
în ceea ce priveşte utilizarea numelui sau imaginii proprii a s p e c t e privind naţionalitatea, convingerile religioase şi politice,
în scopuri electorale, considerăm că, acest lucru, nu este interzis larea materială, sănătatea, vârsta, sexul sau alte aspecte.
funcţionarului public aflat în postura de candidat la o demnitate Alte norme reglementează obligaţia funcţionarului
publică accesibilă pe cale electorală, la care acesta poate candida public să promoveze o imagine favorabilă ţării şi autorităţii
în condiţiile legii. ,:m instituţiei publice pe plan internaţional.
O altă serie de reguli se referă la cadrul relaţiilor de Astfel, funcţionarii publici care reprezintă autoritatea sau
exercitare propriu-zisă a funcţiei publice, unde funcţionarii instituţia publică în cadrul unor organizaţii internaţionale,
publici sunt obligaţi să aibă un comportament bazat pe respect, instituţii de învăţământ, conferinţe, seminarii şi alte activităţi cu
bună-credinţă, corectitudine şi amabilitate, atât în relaţiile cu • aracter internaţional au obligaţia să promoveze o imagine
personalul din cadrul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi favorabilă ţării şi autorităţii sau instituţiei publice pe care o
desfăşoară activitatea, cât şi cu persoanele fizice sau juridice din n prezintă, iar în relaţiile cu reprezentanţii altor state, le este
afara acesteia. micrzis să exprime opinii personale privind aspecte naţionale
Astfel, funcţionarii publici au obligaţia de a nu aduce a u dispute internaţionale, fiind obligaţi să aibă o conduită
atingere onoarei, reputaţiei şi demnităţii persoanelor din cadrul i orespunzătoare regulilor de protocol şi să respecte legile şi
autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, obiceiurile ţării gazdă.
precum şi persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea O categorie aparte de norme este cea care are drept
funcţiei publice, prin: ><op transpunerea principiului integrităţii morale a
- întrebuinţarea unor expresii jignitoare; in acţionarilor publici, care trebuie să guverneze ansamblul
- dezvăluirea unor aspecte ale vieţii private; ' unduitei profesionale a acestora.
- formularea unor sesizări sau plângeri calomnioase. Astfel, funcţionarii publici nu trebuie să solicite ori să
Cu alte cuvinte, întreaga conduită a funcţionarului public şi it eepte cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj,
relaţiile sale de serviciu cu persoanele din cadrul autorităţii sau • a r e le sunt destinate personal, familiei, părinţilor, prietenilor ori
instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi cu Persoanelor cu care au avut relaţii de afaceri sau de natură
persoanele cu care intră în legătură în exercitarea funcţiei politică, avantaje care le pot influenţa imparţialitatea în
publice, trebuie să se realizeze pe baza principiului respectului M-rcitarea funcţiilor publice deţinute ori pot constitui o
reciproc. u compensa în raport cu aceste funcţii.
De asemenea, funcţionarii publici trebuie să adopte o De asemenea, este interzisă folosirea de către funcţionarii
atitudine imparţială şi justificată pentru rezolvarea clară şi publici, în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, a
eficientă a problemelor cetăţenilor. Funcţionarii publici au pu rogativelor funcţiei publice deţinute.
obligaţia să respecte principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii Pe de altă parte, funcţionarilor publici le este interzis ca,
şi a autorităţilor publice, prin: pun activitatea de luare a deciziilor, de consiliere, de elaborare a
120 121
proiectelor de acte normative, de evaluare sau de participare la imparţial, fiindu-le interzis să promită luarea unei decizii de
anchete ori acţiuni de control, să urmărească obţinerea de i atre autoritatea sau instituţia publică, de către alţi funcţionari
foloase sau avantaje în interes personal ori producerea de publici, precum şi îndeplinirea atribuţiilor în mod privilegiat.
prejudicii materiale sau morale împotriva altor persoane. Totodată, funcţionarilor publici le este interzis să
într-o altă ordine de idei, dar tot în scopul asigurării res­ lolosească poziţia oficială pe care o deţin sau relaţiile pe care le­
pectării principiului integrităţii, participarea funcţionarilor an stabilit în exercitarea funcţiei publice, pentru a influenţa
publici la achiziţii, concesionări sau închirieri, este serios anchetele interne ori externe sau pentru a determina luarea unei
limitată. anumite măsuri.
Astfel, orice funcţionar public poate achiziţiona, conce­ Funcţionarilor publici le este interzis să impună altor
siona sau închiria un bun aflat în proprietatea privată a statului luncţionari publici să se înscrie în organizaţii sau asociaţii, indi-
sau a unităţilor administrativ-teritoriale, supus vânzării, conce­ liaent de natura acestora, ori să le sugereze acest lucru, promi-
sionării sau închirierii, în condiţiile legii, cu excepţia urmă­ landu-le acordarea unor avantaje materiale sau profesionale,
toarelor cazuri: interdicţie care are în vedere, în primul rând, activităţile politice
- când a luat cunoştinţă, în cursul sau ca urmare a înde­ «le racolare de noi membri ai unor partide sau organizaţii
plinirii atribuţiilor de serviciu, despre valoarea ori calitatea politice, ori cu caracter politic.
bunurilor care urmează să fie vândute, concesionate sau Altă categorie de reguli se referă la conduita
închiriate; iu acţionarilor publici în privinţa utilizării resurselor publice
- când a participat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pe care le au la dispoziţie pentru exercitarea funcţiei publice,
la organizarea vânzării, concesionării sau închirierii bunului lată de care trebuie să se comporte ca un bun gospodar,
respectiv; indiferent de natura resurselor respective.
- când poate influenţa operaţiunile de vânzare, conce­ Astfel, funcţionarii publici sunt obligaţi să asigure
sionare sau închiriere, ori când a obţinut informaţii la care ocrotirea proprietăţii publice şi private a statului şi a unităţilor
persoanele interesate nu au avut acces. administrativ-teritoriale, să evite producerea oricărui prejudiciu,
De asemenea, funcţionarilor publici le este interzisă furni­ acţionând în orice situaţie ca un bun proprietar.
zarea informaţiilor referitoare la bunurile proprietate publică sau De asemenea, funcţionarii publici au obligaţia să
privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, supuse lolosească timpul de lucru, precum şi bunurile aparţinând
operaţiunilor de vânzare, concesionare sau închiriere, în alte autorităţii sau instituţiei publice, numai pentru desfăşurarea
condiţii decât cele prevăzute de lege. activităţilor aferente funcţiei publice deţinute, precum şi să
Principiul integrităţii morale a funcţionarilor publici asigure, potrivit atribuţiilor care le revin, folosirea utilă şi
trebuie respectat şi în activitatea de participare a acestora la eficientă a banilor publici, în conformitate cu prevederile legale.
procesul de luare a deciziilor. O categorie aparte de reguli sunt cele care se referă la
Astfel, în procesul de luare a deciziilor, funcţionarii obligaţia de obiectivitate a funcţionarilor publici de
publici au obligaţia să acţioneze conform prevederilor legale şi conducere în realizarea activităţii de evaluare.
să îşi exercite capacitatea de apreciere în mod fundamentat şi
122 123
Astfel, în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiilor icleritoare la funcţia publică şi la funcţionarii publici, această
publice de conducere, funcţionarii publici au obligaţia să asigure autoritate are, între altele, şi atribuţii de monitorizare, verificare
egalitatea de şanse şi tratament cu privire la dezvoltarea carierei .1 control privind aplicarea şi respectarea prevederilor legale
în funcţia publică pentru funcţionarii publici din subordine. cue vizează normele de conduită a funcţionarilor publici,
în acest scop, funcţionarii publici de conducere au obli­ organizarea şi funcţionarea comisiilor paritare şi a comisiilor de
gaţia să examineze şi să aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare disciplină, organizarea şi desfăşurarea concursurilor, organizarea
a competenţei profesionale pentru personalul din subordine, atunci perioadei de stagiu, evaluarea performanţelor profesionale ale
când propun ori aprobă avansări, promovări, transferuri, numiri sau funcţionarilor publici.
eliberări din funcţii, ori acordarea de stimulente materiale sau Autorităţile şi instituţiile publice, la rândul lor au
morale, excluzând orice formă de favoritism ori discriminare. dobândit un rol important în implementarea şi respectarea dispo­
ziţiilor Codului de conduită a funcţionarilor publici, ca urmare a
2.5. Coordonarea, monitorizarea şi controlul aplicării <i carii postului de consilier etic, în cadrul compartimentului de
normelor de conduită profesională resurse umane.
Consilierul etic exercită următoarele atribuţii:
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, este auto­
- acordarea de consultanţă şi asistenţă funcţionarilor
ritatea competentă să coordoneze, monitorizeze şi să controleze
publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice cu privire la
aplicarea normelor prevăzute de prezentul Cod de conduită a
respectarea normelor de conduită;
funcţionarilor publici.
- monitorizarea aplicării prevederilor prezentului cod de
In acest scop, potrivit art.20 din Lege nr.7/2004, repu­
eonduită în cadrul autorităţii sau instituţiei publice;
blicată, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici exercită
- întocmirea de rapoarte trimestriale privind respectarea
următoarele atribuţii:
normelor de conduită de către funcţionarii publici din cadrul
- urmăreşte aplicarea şi respectarea, în cadrul autorităţilor
autorităţii sau instituţiei publice.
şi instituţiilor publice, a prevederilor Codului de conduită;
Rapoartele transmise de autorităţile şi instituţiile publice
- elaborează studii şi analize privind respectarea
sunt centralizate la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în
prevederilor Codului de conduită;
scopul:
- colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care au
- identificării cauzelor care determină încălcarea normelor
ca scop promovarea şi apărarea intereselor legitime ale
de conduită profesională, inclusiv a constrângerilor sau ame­
cetăţenilor în relaţia cu funcţionarii publici.
ninţărilor exercitate asupra unui funcţionar public pentru a-1
De asemenea, potrivit art.7 din H.G.nr. 1000/2006 privind
determina să încalce dispoziţii legale în vigoare ori să le aplice
organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
necorespunzător;
Publici , în domeniul monitorizării şi controlului activităţii
93

- identificării modalităţilor de prevenire a încălcării


normelor de conduită profesională;
; 3
H.G.nr. 1 0 0 0 / 2 0 0 6 p u b l i c a t ă în Monitorul Oficial al României,
- adoptării măsurilor privind reducerea şi eliminarea
Partea I, n r . 6 8 9 din 15 august 2 0 0 6 . cazurilor de nerespectare a prevederilor legale.
124 125
La rândul său, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici - lipsa de profesionalism în relaţia cu subalternii;
întocmeşte un raport anual cu privire la managementul funcţiei - neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
publice şi al funcţionarilor publici, care trebuie să cuprindă şi 2. Sesizări referitoare la încălcări ale Codului de
următoarele date: conduită de către funcţionarii publici de execuţie:
- numărul şi obiectul sesizărilor privind cazurile de - neîndeplinirea cu profesionalism şi imparţialitate a
încălcare a normelor de conduită profesională; alribuţiilor de serviciu;
- categoriile şi numărul de funcţionari publici care au - comportament neprofesionist în relaţiile cu personalul
încălcat normele de conduită morală şi profesională; 'lin cadrul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară
- cauzele şi consecinţele nerespectării prevederilor activitatea, precum şi cu persoanele fizice sau juridice.
Codului de conduită a funcţionarilor publici; Pentru anul 2007, în urma analizei datelor primite de la
- evidenţierea cazurilor în care funcţionarilor publici li s-a autorităţile şi instituţiile publice, cu privire la încălcarea
cerut să acţioneze sub presiunea factorului politic. prevederilor Legii nr. 7/2004 republicată şi a Legii nr. 161/2003
Astfel, în Raportul privind managementul funcţiei publice <u modificările şi completările ulterioare, din administraţia
şi al funcţionarilor publici pe anul 2007, la Cap.II, pct.2.3.3. au centrală şi locală, pe baza machetelor transmise, au rezultat
fost consemnate aspectele privind monitorizarea şi evaluarea următoarele informaţii:
Codului de conduită a funcţionarilor publici, respectiv regimul - sub aspect numeric general, la nivelul autorităţilor şi
incompatibilităţilor şi conflictului de interese. instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală
Din totalul petiţiilor monitorizate de ANFP în anul 2007 • au înregistrat un număr total de 378 de sesizări adresate
un număr de 68 de petiţii s-au referit la modul de aplicare la comisiei de disciplină, dintre care 70 împotriva funcţionarilor
nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice a normelor de publici de conducere şi 308 împotriva funcţionarilor publici de
conduită prevăzute de Legea nr. 7/2004, republicată. execuţie;
Cercetarea analitică a speţelor prezentate Agenţiei - din numărul total de sesizări adresate comisiei de
Naţionale a Funcţionarilor Publici, circumscrise domeniului disciplină, în 240 de cazuri s-au aplicat sancţiuni disciplinare,
Codului de conduită a funcţionarilor publici, a permis identi­ 14 sancţiuni fiind aplicate unor funcţionari publici de conducere,
ficarea următoarelor încălcări ale normelor prescrise de acesta, i a r 226 funcţionarilor publici de execuţie;
rezultate din: - sub aspectul actului normativ încălcat, 363 de sesizări au
1. Sesizări referitoare la încălcări ale Codului do vizat încălcarea prevederilor Legii nr. 7/2004, republicată, iar
conduită de către funcţionarii publici de conducere, vizând: 15 au vizat sesizări privind încălcarea prevederilor Legii
- lipsa de obiectivitate în evaluare; i u . 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare -
- favorizarea accesului în funcţia publică pe criterii de ru­ incompatibilităţi şi conflict de interese;
denie; - în cazul categoriei funcţionarilor publici de conducere au
- încălcarea obligaţiei de a asigura ocrotirea proprietăţii lost identificate următoarele cauze: lipsa de profesionalism în
publice şi private a statului şi a unităţilor administrativ- iclaţia cu subalternii, neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, lipsa
teritoriale; obiectivitate în evaluare, atitudine necorespunzătoare, atingere
126 127
adusă imaginii instituţiei, nerespectarea atribuţiilor de serviciu, adoptată Legea nr.477/2004 privind Codul de conduită a
comportament neprofesionist; personalului contractual din autorităţile şi instituţiile publice . 94

- în cazul categoriei funcţionarilor publici de execuţie au La adoptarea acestei legi, au fost avute în vedere şi
fost identificate următoarele cauze: comportament neprofe­ prevederile Recomandării (2000)10 a Comitetului Miniştrilor al
sionist în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, nerespectarea < onsiliului Europei, care, de altfel, a fost avut în vedere şi la
termenelor de soluţionare a lucrărilor repartizate, nerespectarea adoptarea Legii nr.7/2004 privind Codul de conduită a funcţio­
programului normal de lucru, neglijenţă în efectuarea lucrărilor, narilor publici.
absenţe nemotivate. Aşa cum se precizează în expunerea de motive a legii,
adoptarea Codului de conduită a personalului contractual din
autorităţile şi instituţiile publice a fost determinată şi de faptul
Secţiunea a 3-a < a s-au identificat fapte generatoare de lipsă de integritate în
DEONTOLOGIA FUNCŢIEI PUBLICE APLICABILĂ i a udul consilierilor încadraţi la cabinetul demnitarului, precum
UNOR CATEGORII SPECIALE DE FUNCŢIONARI PUBLICI a în cazul personalului din cadrul compartimentelor adminis-
ŞI S A L A R I A Ţ I hative din autorităţile şi instituţiile publice.
Codul de conduită a personalului din autorităţile şi
3.1. Personalul contractual din autorităţile şi instituţiile instituţiile publice, reglementează normele de conduită profe-
publice aonală a personalului contractual, încadrat în baza prevederilor
în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, alături de l egii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările ulterioare, cu
funcţionarii publici, îşi desfăşoară activitatea şi o altă categorie excepţia persoanelor alese sau numite politic.
de salariaţi, anume personalul contractual salariat care realizează Obiectivele acestui cod de conduită urmăresc să asigure
activităţi de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, creşterea calităţii serviciului public, o bună administrare în
întreţinere-reparaţii şi de deservire, pază, precum şi alte categorii i ealizarea interesului public, precum şi eliminarea birocraţiei şi a
de personal care nu exercită prerogative de putere publică, care Iaptelor de corupţie din administraţia publică, prin:
nu au calitatea de funcţionar public şi cărora nu li se aplică - reglementarea normelor de conduită profesională nece­
Statutul funcţionarilor publici, ci li se aplică legislaţia muncii. sare realizării unor raporturi sociale şi profesionale corespun­
Pe cale de consecinţă, personalului contractual nu i se zătoare creării şi menţinerii la nivel înalt a prestigiului instituţiei
aplică nici Codul de conduită al funcţionarilor publici, adoptat publice şi a personalului contractual;
prin Legea nr.7/2004, republicată, şi, cum s-a constatat nevoia - informarea publicului cu privire la conduita profesională
ca şi această categorie de personal să beneficieze de prevederile la care este îndreptăţit să se aştepte din partea personalului
Codului de conduită a funcţionarilor publici, ca lege-cadru contractual în exercitarea funcţiei;
pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice, a fost

9 4
L e g e a n r . 4 7 7 / 2 0 0 4 , p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial, Partea I nr. 1105
iii ii 26 n o i e m b r i e 2 0 0 4 .
128 129
- crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între i l>u zi vă a atribuţiilor funcţiei deţinute, utilizarea resurselor
cetăţeni şi personalul contractual din administraţia publică, pe de publice, limitarea personalului contractual în privinţa participării
o parte şi între cetăţeni şi autorităţile administraţiei publice, pe l.i achiziţii, concesionări sau închirieri.
de altă parte. Spre deosebire de Codul de conduită a funcţionarilor
După cum se observă, obiectivele acestui cod sunt similare publici, a cărui aplicare este coordonată şi controlată de Agenţia
cu cele ale Codului de conduită a funcţionarilor publici, formu­ Naţională a Funcţionarilor Publici, în cazul Codului de conduită
late fiind, însă, din perspectiva conduitei profesionale a persona­ i personalului contractual, acest rol este jucat de Ministerul
lului contractual, care îşi desfăşoară activitatea alături de \dministraţiei şi Internelor, care exercită următoarele atribuţii:
funcţionarii publici, în cadrul aceloraşi autorităţi sau instituţii - urmăreşte aplicarea şi respectarea în cadrul autorităţilor
publice. a instituţiilor publice a prevederilor prezentului cod de
Aceeaşi este situaţia şi în cazul principiilor care guver­ ' unduită;
nează conduita profesională a personalului contractual, care - soluţionează petiţiile şi sesizările primite privind
sunt: încălcarea prevederilor prezentului cod de conduită sau le
- prioritatea interesului public; iiansmite spre soluţionare organului competent, conform legii;
- asigurarea egalităţii de tratament al cetăţenilor în faţa - formulează recomandări de soluţionare a cazurilor cu
autorităţilor şi instituţiilor publice; < are a fost sesizat;
- profesionalismul; - elaborează studii şi cercetări privind respectarea
- imparţialitatea şi nediscriminarea; prevederilor prezentului cod de conduită;
- integritatea morală; - colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care au
- libertatea gândirii şi a exprimării; ca scop promovarea şi apărarea intereselor legitime ale
- cinstea şi corectitudinea; cetăţenilor în relaţia cu personalul din administraţia publică, cu
- deschiderea şi transparenţa. e x c e p ţ i a funcţionarilor publici.
Aceste principii, stau la baza normelor generale de
conduită profesională a personalului contractual, care, ca şi în 3.2. Codul de etică şi deontologie al poliţistului
cazul funcţionarilor publici, au în vedere: asigurarea unui
Potrivit dispoziţiilor generale ale Legii nr.360/2002 privind
serviciu public de calitate, respectarea Constituţiei şi a legilor,
Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, 95

loialitatea faţă de autorităţile şi instituţiile publice, libertatea


poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat,
opiniilor, activitatea publică, activitatea politică şi respectiv,
cc poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite
folosirea imaginii proprii a personalului contractual, cadrul
pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a
relaţiilor în exercitarea atribuţiilor funcţiei, conduita perso­
latului.
nalului contractual în cadrul relaţiilor internaţionale, interdicţia
privind acceptarea cadourilor, serviciilor şi avantajelor, partici­
parea la procesul de luare a deciziilor, obiectivitatea
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 4 4 0 din
personalului contractual de conducere în evaluare, folosirea ' I iunie 2 0 0 2 .
130 131
Ca orice funcţionar public, poliţistul este învestit cu publice, prevenirea, descoperirea şi combaterea actelor şi
exerciţiul autorităţii publice, pe timpul şi în legătură cu îndepli­ faptelor infracţionale, asigurarea ordinii şi siguranţei publice.
nirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele compe­ Activitatea poliţiei constituie serviciu public specializat
tenţelor stabilite prin lege, desfâşurându-şi activitatea profesio­ care se realizează în interesul persoanei şi comunităţii, precum şi
nală în interesul şi în sprijinul persoanei, comunităţii şi î n sprijinul instituţiilor statului, în conformitate cu legislaţia
instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, cu internă şi internaţională aplicabilă în domeniu.
respectarea principiilor imparţialităţii, nediscriminării, pro- Conduita poliţistului, ca funcţionar public civil, cu statut
porţionalităţii şi gradualităţii. special, este guvernată de o serie de principii, dintre care,
De asemenea, poliţistul este obligat să respecte drepturile unele, se regăsesc şi în cazul conduitei generale a oricărui
şi libertăţile fundamentale ale omului, Constituţia şi legile ţării, funcţionar public:
jurământul de credinţă faţă de România, prevederile regulamen­ a) principiul legalităţii, potrivit căruia, în exercitarea
telor de serviciu şi să îndeplinească ordinele şi dispoziţiile legale atribuţiilor sale, poliţistul este obligat să respecte legea, precum
ale şefilor ierarhici privind activitatea sa profesională, răspun­ şi drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanelor;
zând, în condiţiile legii, pentru modul în care îşi execută atribu­ b) principiul egalităţii, imparţialităţii şi nediscri­
ţiile de serviciu. minării, potrivit căruia, în îndeplinirea atribuţiilor profesionale,
Regulile de conduită pe care, pe de o parte, poliţistul are poliţistul aplică tratamente egale tuturor persoanelor, luând
obligaţia să le respecte în exercitarea atribuţiilor profesionale şi aceleaşi măsuri pentru situaţii similare de încălcare a normelor
pe care, pe de altă parte, orice persoană este în drept să le protejate de lege, fără a fi influenţat de considerente etnice, de
pretindă poliţistului în raporturile sale cu acesta, au fost regle­ naţionalitate, rasă, religie, opinie politică sau de orice altă
mentate prin Codul de etică şi deontologie al poliţistului, opinie, vârstă, sex, orientare sexuală, avere, origine naţională,
aprobat prin H.G. nr. 438/2004 , înlocuit ulterior de Codul de
%
socială sau decurgând din orice altă situaţie;
etică şi deontologie al poliţistului, aprobat prin c) principiul transparenţei, care constă în deschiderea pe
H.G. nr. 991/2005 . 97
care poliţistul trebuie să o manifeste faţă de societate în limitele
Normele de conduită profesională a poliţistului, instituite stabilite de reglementările poliţieneşti;
prin Codul de etică şi deontologie al poliţistului, au avut în d) principiul capacităţii şi datoriei de exprimare, care
vedere funcţiile principale ale Poliţiei Române, precum şi reprezintă posibilitatea poliţistului de a analiza situaţiile
calitatea activităţii de poliţie, ca serviciu public specializat. profesionale pe care le întâlneşte şi de a-şi exprima punctul de
Astfel, funcţiile principale ale poliţiei sunt apărarea vedere, potrivit pregătirii şi experienţei sale, pentru a îmbunătăţi
drepturilor şi libertăţilor persoanei, a proprietăţii private şi calitatea şi eficacitatea serviciului poliţienesc cu privire la acestea;
e) principiul disponibilităţii, care presupune intervenţia
poliţistului în orice situaţie în care ia cunoştinţă despre atingerea
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 3 1 4 din
adusă vreuneia dintre valorile apărate de lege, indiferent de
9 aprilie 2 0 0 4 .
P u b l i c a t ă în M o n i t o r u l
9 7
Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 813 din
momentul constatării acesteia, capacitatea de a asculta şi de a
7 septembrie 2005. rezolva problemele celor aflaţi în dificultate ori de a îndruma
132 133
către alte autorităţi cazurile care se situează în afara competenţei prezumţiei de nevinovăţie, asigurând fiecărei persoane care face
ori atribuţiilor sale; obiectul cercetării exercitarea deplină şi efectivă a drepturilor
f) principiul priorităţii interesului public, care se mani­ sale, în condiţiile prevăzute de lege.
festă prin aceea că, pentru îndeplinirea atribuţiilor funcţionale, poli­ De asemenea, pe timpul îndeplinirii atribuţiilor profesio­
ţistul acordă prioritate realizării serviciului în folosul comunităţii; nale, poliţistul trebuie să acţioneze în parteneriat cu populaţia şi
g) principiul profesionalismului, care presupune apli­ să acorde persoanelor protecţie, asistenţă de specialitate pe care
carea corectă şi responsabilă a cunoştinţelor teoretice şi a aceştia sunt îndreptăţiţi să o primească şi servicii, conform
deprinderilor practice pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu; misiunilor şi atribuţiilor poliţiei.
h) principiul confidenţialităţii, care determină obligaţia In ceea ce priveşte utilizarea forţei, poliţistul poate executa
poliţistului de a garanta securitatea datelor şi informaţiilor acţiuni în forţă numai ca măsură excepţională, în strictă confor­
obţinute în exercitarea autorităţii conferite de lege; mitate cu prevederile legale şi numai în situaţii de absolută
i) principiul respectului, care se manifestă prin consi­ necesitate, fiind obligatoriu ca acţiunile în forţă desfăşurate de
deraţia pe care poliţistul o acordă persoanelor, colegilor, supe­ poliţie să fie subordonate principiilor necesităţii, gradualităţii şi
riorilor, subordonaţilor, drepturilor şi libertăţilor acestora, insti­ proporţionalităţii.
tuţiilor, legilor, valorilor sociale, normelor etice şi deontologice; O parte importantă a Codului de etică şi deontologie al
j) principiul integrităţii morale, care presupune adop­ poliţistului este consacrată normelor de conduită profesională a
tarea unui comportament conform normelor etice acceptate şi poliţistului, dar se referă şi la conduita generală şi la comporta­
practicate în societate; mentul acestuia, precum şi la răspunderea poliţiştilor.
k) principiul independenţei operaţionale, care constă în Astfel, conduita generală a poliţistului constă în aceea că
îndeplinirea atribuţiilor şi misiunilor potrivit competenţelor acesta va trebui să răspundă la orice solicitare privind exer­
stabilite pentru nivelul ierarhic pe care îl ocupă în cadrul poliţiei, citarea profesiei, să evite comportamentul care ar putea afecta
fără imixtiunea ilegală a altor poliţişti, persoane sau autorităţi; încrederea populaţiei, să fie disciplinat şi să apere prestigiul
1) principiul loialităţii, care se exprimă prin ataşamentul instituţiei şi profesiei, exercitând toate prerogativele şi îndato­
faţă de instituţie şi valorile promovate de aceasta, adeziunea ririle specifice funcţiei publice pe care o deţine.
conştientă manifestată de către poliţist, din proprie iniţiativă, Comportamentul poliţistului trebuie să fie unul civilizat,
faţă de obiectivele instituţiei, respectul faţă de ierarhia instituţiei, poliţistul fiind dator să dea dovadă de amabilitate şi solicitudine,
onestitate în relaţiile interpersonale, respectul faţă de adevăr şi adoptând o atitudine politicoasă, dar şi ferma, în acelaşi timp.
dreptate, conştiinciozitate în îndeplinirea atribuţiilor, respectarea De asemenea, poliţistul trebuie să dovedească stăpânire de
angajamentelor asumate, asigurarea confidenţialităţii informa­ sine, capacitate de comunicare, abilităţi de gestionare a
ţiilor obţinute în procesul muncii. situaţiilor conflictuale, dezvoltându-şi prin sistemul de formare
Exercitarea atribuţiilor de către poliţişti trebuie să se continuă puterea de înţelegere a problemelor sociale, culturale şi
realizeze în conformitate cu dreptul intern, convenţiile şi educaţionale specifice colectivităţii în care îşi exercită profesia,
acordurile internaţionale la care România este parte, iar în activi­ precum şi, după caz, capacităţile manageriale.
tatea de aplicare a legii, poliţistul trebuie să respecte principiul
134 135
Poliţistul este obligat să respecte demnitatea umană, l>i"in activitatea desfăşurată, contribuie la apărarea ordinii publice
fiindu-i interzis să aplice, să încurajeze şi să tolereze actele de ,i siguranţei naţionale, precum şi a drepturilor şi libertăţilor
tortură, tratamente şi pedepse inumane sau degradante, constrân­ lundamentale ale cetăţenilor.
geri fizice ori psihice. Normele de conduită, valorile şi principiile morale pe care
în ceea ce priveşte atitudinea faţă de corupţie, poliţistului funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare are
îi este interzis să tolereze actele de corupţie şi să utilizeze abuziv obligaţia să le respecte în viaţa socială, pe timpul cât deţine
autoritatea publică pe care i-o conferă statutul său. •u castă calitate, sunt stabilite în Codul deontologic al perso­
Astfel, poliţistului îi este interzis să pretindă sau să accepte nalului din sistemul administraţiei penitenciare, aprobat prin
bani, bunuri ori valori în scopul de a îndeplini sau de a nu « Mdinul nr. 2.794 din 8 octombrie 2004 al Ministrului Justiţiei. 99

îndeplini atribuţiile profesionale şi să primească sarcini, misiuni Principiile care guvernează conduita profesională a
sau lucrări care sunt în afara competenţelor stabilite prin fişa iimcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare
postului, fiindu-i interzis şi să uzeze de calitatea sau de funcţia unt enumerate la art.2 din Codul deontologic:
îndeplinită pentru rezolvarea unor interese de ordin personal. - supunerea deplină faţă de lege;
Pentru acţiunile, inacţiunile şi omisiunile sale, poliţistul - respectarea drepturilor persoanelor private de libertate, în
răspunde personal, în condiţiile legii, iar măsurile disciplinare se • ondiţiile prevăzute de lege;
stabilesc şi se aplică numai după efectuarea cercetării prealabile, - egalitatea şanselor;
în cursul căreia poliţistul îşi poate exercita şi valorifica dreptul la - responsabilitate şi imparţialitate;
apărare, beneficiind de prezumţia de nevinovăţie. - eficacitate în serviciul intereselor generale ale societăţii;
De menţionat că, normele Codului de etică şi deontologie - eficienţa în utilizarea resurselor;
al poliţistului se aplică atât personalului aflat sub incidenţa - ierarhia organizatorică şi funcţională.
prevederilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cât Conduita profesională a funcţionarilor publici din cadrul
şi personalului Jandarmeriei Române aflat sub incidenţa preve­ a sternului administraţiei penitenciare este definită de un set de
derilor Legii nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea oUigaţii, restricţii şi prescripţii, după cum urmează:
Jandarmeriei Române, indiferent de structura în care este
9 8
- să cunoască şi să respecte Constituţia şi legile ţării şi să
încadrat şi de funcţia pe care o deţine. aplice dispoziţiile legale în conformitate cu atribuţiile ce le
u-vin, cu respectarea eticii profesionale;
3.3. Codul deontologic al personalului din sistemul - să se comporte civilizat şi demn în toate împrejurările, să
administraţiei penitenciare manifeste stăpânire de sine, amabilitate, politeţe şi să vorbească
H-spectuos şi decent, într-o manieră potrivită cu funcţia pe care o
O categorie importantă de funcţionari publici o reprezintă
• le-ţin;
funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare care,

P u b l i c a t ă în M o n i t o r u l
9 8
Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 1175 din Publicat în M o n i t o r u l
9 9
Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 1.098 din
13 d e c e m b r i e 2 0 0 4 . "• noiembrie 2 0 0 4 .
136 137
- să constituie exemple pentru subordonaţi, colegi şi iclaţiile cu persoanele private de libertate, în cadrul realizării
persoanele private de libertate, să creeze un climat corespun­ cărora funcţionarii au obligaţii specifice, precum:
zător de muncă şi să contribuie la realizarea şi menţinerea unei - să respecte şi să protejeze drepturile şi libertăţile
imagini pozitive a instituţiei; fundamentale ale persoanelor private de libertate, precum şi
- să execute, cu profesionalism şi în termenul stabilit, viaţa, sănătatea şi demnitatea acestora;
atribuţiile ce îi revin şi să dovedească, în toate împrejurările, - să prevină şi să se abţină de la orice acţiune care
cinste, corectitudine, disciplină şi respect faţă de şefii ierarhici, presupune discriminarea persoanelor private de libertate sau a
colegi şi subalterni; oricărei alte persoane pe temei de etnie, rasă, naţionalitate, sex şi
- să se prezinte la serviciu într-o stare corespunzătoare, să orientare sexuală, religie, limbă, opinie sau alte temeiuri;
respecte întocmai programul de muncă şi să folosească timpul - să manifeste înţelegere faţă de problemele persoanelor
de lucru, resursele materiale şi financiare ale instituţiei în mod private de libertate şi respect pentru dreptul acestora la
eficient şi raţional, numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de exprimarea opiniilor, in limitele regulilor de ordine şi disciplină
serviciu; stabilite în penitenciar;
- să asigure ocrotirea bunurilor instituţiei şi să prevină - să acţioneze pentru influenţarea pozitivă a comporta­
producerea oricărui prejudiciu, acţionând în orice situaţie ca mentului persoanelor private de libertate, atât prin exemplul
buni gospodari; personal, cât şi prin încurajarea acestora de a-şi asuma răspun­
- să respecte prevederile legale referitoare la incom­ derea pentru faptele comise şi de a participa la activităţi spe­
patibilităţi şi interdicţii; cifice astfel încât, la punerea în libertate, să se poată reintegra în
- să nu interzică sau să nu împiedice exercitarea libertăţilor societate;
publice şi a drepturilor sindicale ale funcţionarilor publici din - să primească şi să soluţioneze, cu imparţialitate şi în
sistemul administraţiei penitenciare; termen legal, cererile, sesizările şi plângerile persoanelor private
- să se abţină de la exprimarea sau manifestarea con­ <lc libertate sau ale altor persoane;
vingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu; - să sprijine persoanele private de libertate, în limita com­
- să respecte jurământul de credinţă depus cu ocazia petenţelor profesionale, pentru rezolvarea legală a problemelor
numirii în funcţie; iu ridice, sociale şi familiale pe care le au pe timpul executării
- să nu manifeste toleranţă faţă de abateri şi să informeze pedepselor pronunţate de instanţele de judecată, dovedind
autorităţile abilitate cu privire la infracţiunile de care au luat la solicitudine şi înţelegere.
cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură De asemenea, funcţionarilor publici din sistemul adminis-
cu serviciul, îndeosebi a actelor de corupţie; i raţiei penitenciare le este interzis:
- să informeze şeful ierarhic despre existenţa unui conflict - să dispună, să exercite, să instige ori să tolereze actele de
de interese privind exercitarea atribuţiilor de serviciu, în ioi tură sau orice formă de tratament inuman ori degradant
condiţiile legii. asupra persoanelor private de libertate;
O componentă importantă a conduitei funcţionarilor - să primească, să solicite ori să accepte, direct sau
publici din sistemul administraţiei penitenciare o formează indirect, pentru sine sau pentru alte persoane, în considerarea
138 139
calităţii oficiale, cadouri, bani, împrumuturi, orice alte valori sau 3 . 4 . Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor
servicii;
- să uzeze de calitatea sau de funcţia pe care o îndeplinesc Deşi în activitatea pe care o desfăşoară potrivit compe­
pentru rezolvarea unor interese de ordin personal ori pentru a tenţelor legale, judecătorii şi procurorii exercită prerogative de
constrânge, a intimida sau a înşela alte persoane în scopul putere publică, ei nu au statutul şi nici calitatea de funcţionari
obţinerii unor privilegii, bunuri ori servicii; publici în sensul Legii nr. 188/1999, republicată, deoarece prero­
- să stabilească relaţii de afaceri ori de altă natură cu gativele de putere publică nu provin din ramura execuţiv-admi-
persoanele private de libertate, cu persoane din lumea interlopă nistrativă a puterii statului, ci provin din ramura jurisdicţională a
sau cunoscute a fi implicate în activităţi ilegale; puterii statului, după cum nici deputaţii şi senatorii nu sunt
- să intervină pentru soluţionarea unor cereri sau lucrări funcţionari publici, deşi exercită prerogative de putere publică,
care nu sunt de competenţa lor ori nu le-au fost. repartizate de tocmai pentru că aceste prerogative aparţin ramurii legislative a
conducătorii ierarhici; puterii statului.
- să exercite activităţi cu scop lucrativ care au legătură cu Deci, în concepţia Legii nr. 188/1999, republicată, are
atribuţiile funcţiei publice pe care o deţin şi să fie mandatari ai calitatea de funcţionar public doar persoana titulară a unei
unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în funcţii publice care are în conţinutul său prerogative de putere
legătură cu funcţia pe care o îndeplinesc; publică ce aparţin puterii executiv-administrative a statului, pe
- să deţină orice altă funcţie publică sau privată pentru care le exercită pentru organizarea executării legilor şi aplicarea
care sunt retribuiţi, cu excepţia funcţiilor didactice din cadrul in concret a acestora.
instituţiilor de învăţământ, a activităţilor de cercetare ştiinţifică Or, deputaţii, senatorii, judecătorii şi procurorii nu exercită
şi creaţie literar-artistică; prerogativele de putere publică pentru organizarea executării
- să recurgă la forţa sau la folosirea mijloacelor de legilor şi aplicarea în concret a acestora, ci pentru realizarea
imobilizare împotriva persoanelor private de libertate, în alte funcţiei legislative a statului, în cazul parlamentarilor şi,
condiţii decât cele expres prevăzute de lege. respectiv, pentru realizarea funcţiei jurisdictional a statului, în
Caracteristica specială a acestui cod constă în faptul că şi cazul magistraţilor, astfel că aceştia sunt titularii demnităţii
persoanele din afara sistemului administraţiei penitenciare, care publice, iar nu ai unor funcţii publice în sensul Legii
participă sau derulează activităţi specifice cu persoanele private nr.188/1999, republicată.
de libertate, au obligaţia să respecte principiile sale deonto­ Totuşi, aceste demnităţi, ca orice alte activităţi umane, au
logice, precum şi faptul că dispoziţiile sale se aplică şi un set de principii, precum şi norme legale, morale etc., care
funcţionarilor publici cu statut special din Ministerul Justiţiei, conturează conduita deţinătorilor acestor demnităţi, astfel că s-ar
care au atribuţii de coordonare şi control al activităţii din putea vorbi despre o deontologie a parlamentarului, după cum se
sistemul administraţiei penitenciare sau alte atribuţii în legătură vorbeşte şi există o deontologie a magistratului, a judecătorilor
cu activitatea administraţiei penitenciare. şi procurorilor.
In ceea ce-i priveşte pe demnitarii parlamentari, în
literatura de specialitate s-a afirmat că, având în vedere
140
141
Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor şi 100
- se pot adresa Consiliului Superior al Magistraturii pentru
Regulamentele Camerei Deputaţilor şi, respectiv, ale Senatului orice faptă de natură să le afecteze independenţa, imparţialitatea
se poate vorbi, astfel, despre un soi de codificare a statutului sau reputaţia profesională;
juridic şi etic al parlamentarului român. 101
- nu trebuie sa fie influenţaţi de doctrine politice în
De altfel, judecătorii şi procurorii au un statut special, îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
adoptat separat prin Legea nr.303/2004 privind statutul jude­ - nu pot participa la colectarea fondurilor pentru
cătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi 102
formaţiunile politice şi nu pot permite folosirea prestigiului sau
completările ulterioare, care reglementează drepturile şi obli­ a imaginii lor în astfel de scopuri;
gaţiile acestora. - nu pot să acorde niciun fel de sprijin unui candidat la o
Din acest punct de vedere, considerăm că prezintă funcţie publică cu caracter politic;
importanţă pentru lucrarea de faţă şi prezentarea Codului - nu se pot servi de actele pe care le îndeplinesc în
deontologic al judecătorilor şi procurorilor, pentru a analiza nor­ exercitarea atribuţiilor de serviciu pentru a-şi exprima sau
mele şi regulile profesionale şi morale pe baza cărora se desfă­ manifesta convingerile politice;
şoară activitatea şi relaţiile colegiale, sociale etc., ale acestora. - nu pot participa la reuniuni publice cu caracter politic.
In anul 2001 Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat în al doilea rând, judecătorii şi procurorii au
Codul deontologic al magistratului, iar acum este în vigoare îndatorirea să promoveze supremaţia legii, statul de drept şi
Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin să apere drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor
Hotărârea nr. 328 din 24 august 2005 a Plenului Consiliului şi, în acest scop, sunt obligaţi să respecte egalitatea cetăţenilor în
Superior al Magistraturii , fiind astfel stabilite standardele de
103
faţa legii, asigurându-le un tratament juridic nediscriminatoriu,
conduită a acestora, conforme cu onoarea şi demnitatea să respecte şi să apere demnitatea, integritatea fizică şi morală a
profesiei. tuturor persoanelor care participă, în orice calitate, la procedurile
în primul rând, judecătorii şi procurorii sunt datori să judiciare.
apere independenţa justiţiei şi, în acest scop: O altă categorie de norme au ca scop asigurarea
- trebuie să-şi exercite funcţia cu obiectivitate şi imparţialităţii judecătorilor şi procurorilor, care trebuie să fie
imparţialitate, având ca unic temei legea, fără a da curs imparţiali în îndeplinirea atribuţiilor profesionale, fiind obligaţi
presiunilor şi influenţelor de orice natură; să decidă în mod obiectiv, liberi de orice influenţe şi să se abţină
de la orice comportament, act sau manifestare de natură să
altereze încrederea în imparţialitatea lor, astfel că, în caz de
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 3 8 0 din incompatibilitate, judecătorii şi procurorii sunt datori să se
3 mai 2006. abţină, potrivit legii.
1 0 1
V e r g i n i a V e d i n a ş , op. cit., p . 1 8 8 . De asemenea, relaţiile de familie şi sociale ale
1 0 2
R e p u b l i c a t ă în Monitorul Oficial al R o m â n i e i , Partea I n r . 8 2 6 din
judecătorilor şi procurorilor nu trebuie să influenţeze
13 s e p t e m b r i e 2 0 0 5 .
P u b l i c a t ă în M o n i t o r u l
1 0 3
Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 8 1 5 din
soluţiile pe care le adoptă în exercitarea atribuţiilor de serviciu,
8 septembrie 2005. iar, pe de altă parte, judecătorilor şi procurorilor le este interzis
142 143
să intervină pentru soluţionarea unor cereri, să pretindă ori să funcţia acestora, fiindu-le interzis să îşi exprime părerea cu
accepte rezolvarea intereselor personale sau ale membrilor fa­ privire la probitatea profesională şi morală a colegilor lor.
miliei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal. Pe de altă parte, judecătorii şi procurorii nu pot desfăşura
O altă categorie de obligaţii sunt cele care privesc, în acţiuni care, prin natura lor sau modul de finanţare ori executare
mod direct, exercitarea îndatoririlor profesionale specifice ar putea, în orice formă, să impieteze îndeplinirea cu
funcţiei de judecător şi, respectiv, de procuror. imparţialitate, corectitudine şi în termenele legale a obligaţiilor
Astfel, judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să-şi profesionale.
îndeplinească cu competenţă şi corectitudine îndatoririle Având în vedere calitatea lor de magistraţi, o serie întreagă
profesionale, să respecte îndatoririle cu caracter administrativ de activităţi sunt incompatibile cu funcţia de judecător sau
stabilite prin legi, regulamente şi ordine de serviciu. procuror, astfel că, judecătorii şi procurorii nu pot cumula
De asemenea, judecătorii şi procurorii sunt datori să această calitate cu nicio altă funcţie publică sau privată, cu
depună diligenta necesară în vederea îndeplinirii lucrărilor excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
repartizate, cu respectarea termenelor legale şi să impună ordine
şi solemnitate în timpul soluţionării cauzelor şi să adopte o 3.5. Deontologia funcţiei de parlamentar
atitudine demnă şi civilizată faţă de părţi, avocaţi, martori,
Aşa cum am arătat mai sus, în literatura de specialitate, s-a
experţi, interpreţi ori alte persoane şi să le solicite acestora un
afirmat că Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi
comportament adecvat.
senatorilor şi Regulamentele Camerei Deputaţilor şi, respectiv,
Judecătorii şi procurorii au, totodată, obligaţia de a nu
Senatului reprezintă un soi de codificare a statutului juridic şi
dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de
etic al parlamentarului român.
exercitarea profesiei, informaţiile pe care le-au obţinut în această
Dacă îi vom da crezare lui Machiavelli, care spunea că un
calitate, iar atunci când, potrivit legii, lucrările au un caracter
conducător înţelept nu poate şi nici nu trebuie să-şi ţină cuvântul
confidenţial, judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să păstreze
atunci când motivele care l-au făcut să promită un lucru au
materialele respective în incinta instanţei sau a parchetului şi să
încetat de a mai exista , atunci ne va fi greu să acceptăm că ar
104

nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege şi de


putea exista o deontologie a omului politic.
regulament.
Acceptând, însă, că şi activitatea politică trebuie să aibă un
O preocupare deosebită trebuie să manifeste pentru
set de reguli care să determine conduita omului politic, în
apărarea şi ridicarea demnităţii şi onoarei profesiei de
general, şi a parlamentarului, în cazul de faţă, considerăm că
judecător sau procuror, sens în care, judecătorii şi procurorii
este necesar să prezentăm aceste reguli şi norme, aşa cum sunt
sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să
instituite în reglementările actuale.
compromită demnitatea lor în funcţie şi în societate.
De asemenea, relaţiile judecătorilor şi procurorilor în
cadrul colectivelor din care fac parte trebuie să fie bazate pe
respect şi bună-credinţă, indiferent de vechimea în profesie şi de 104
Niccolo Machiavelli, Măştile puterii, Institutul European, 1996,
p. 9 9 - 1 0 0
144 145
Astfel, legea reglementează ca principii şi reguli de Astfel, ca incompatibilităţi cu caracter general, putem
conduită: enumera:
- principiul interesului naţional, potrivit căruia deputaţii - nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, deputat şi senator;
şi senatorii au îndatorirea de a acţiona în interesul întregii - calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu
naţiuni şi al locuitorilor din circumscripţiile electorale pe care le exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia
reprezintă; celei de membru al Guvernului.
- principiul legalităţii şi al bunei-credinţe, potrivit O altă categorie de incompatibilităţi sunt în raport cu
căruia, deputaţii şi senatorii, în calitatea lor de reprezentanţi funcţii din economie, calitatea de deputat sau de senator fiind
aleşi ai poporului român, îşi îndeplinesc îndatoririle şi îşi incompatibilă cu următoarele funcţii:
exercită drepturile în conformitate cu Constituţia, legile ţării şi - preşedinte, vicepreşedinte, director general, director,
regulamentele Camerei Deputaţilor şi Senatului, pe toata durata administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor
mandatului pe care îl deţin; la societăţi comerciale, inclusiv la bănci ori la alte instituţii de
în acest sens, deputaţilor şi senatorilor le este interzis să îşi credit, la societăţi de asigurare şi la cele financiare, precum şi în
asume faţă de persoanele fizice sau juridice obligaţii financiare instituţii publice;
ori de alt tip, menite să influenţeze exercitarea mandatului cu - preşedinte sau secretar al adunărilor generale ale
bună-credinţă, potrivit propriei conştiinţe. acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale enumerate
- principiul transparenţei, potrivit căruia, deputaţii şi mai sus;
senatorii trebuie să dea dovadă de transparenţă în activitatea - reprezentant al statului în adunările generale ale
parlamentară, având obligaţia menţinerii unui dialog permanent societăţilor comerciale de mai sus;
cu cetăţenii pe problemele care îi interesează şi care rezultă din - manager sau membru al consiliilor de administraţie ale
asumarea şi exercitarea mandatului de parlamentar; regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;
- principiul fidelităţii, potrivit căruia, deputaţii şi senatorii - comerciant persoană fizică;
sunt datori să manifeste pe durata exercitării mandatului - membru al unui grup de interes economic, definit
fidelitate faţă de România şi popor şi respect faţă de oameni; conform legii.
- respectarea regulamentelor, deputaţii şi senatorii fiind De asemenea, calitatea de deputat sau de senator este
obligaţi să respecte prevederile regulamentelor, să se supună incompatibilă cu funcţiile şi activităţile persoanelor care
normelor de conduită civilizată, de curtoazie şi de disciplină conform statutului lor nu pot face parte din partide politice, cu
parlamentară şi să nu aibă atitudini sau să folosească expresii ori calitatea de membru cu drepturi depline in Parlamentul
cuvinte injurioase, ofensatoare sau calomnioase. I European, cu o funcţie publică încredinţată de un stat străin
Ca şi Legea nr. 161/2003 şi Legea nr. 96/2006 consacră un Totodată, este interzisă folosirea numelui însoţit de
întreg capitol regimului incompatibilităţilor, interdicţiilor şi calitatea de deputat sau de senator în orice acţiune publicitară
conflictului de interese, care reprezintă, în acelaşi timp, privitoare la orice societate comercială, financiară ori industrială
importante aspecte deontologice în conturarea şi determinarea sau altele asemenea cu scop lucrativ.
unei anumite conduite parlamentare pentru deputaţi şi senatori.
146 147
în ceea ce priveşte participarea la şedinţă, legea statuează mirării în vigoare, prevederile art. 4 (art.5 după republicare) din
1

că această îndatorire reprezintă pentru deputaţi şi senatori o legea nr. 47/1994, introduse prin art. I pet. 4 din OUG
obligaţie legală, morală şi regulamentară. ni. 1/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1994,
precum şi cele ale art. II din această ordonanţă, au făcut obiectul
3.6. Alte reglementări cu caracter deontologic mior excepţii de necostituţionalitate.
106

A. Personalul Administraţiei Prezidenţiale Curtea Constituţională a constatat că introducerea unor noi


Potrivit art.5 alin.(l) din Legea nr.47/1994 privind < i Sterii de selectare, încadrare şi menţinere a personalului din
serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicată, Administraţia Prezidenţială sunt constituţionale, atât în ceea ce
personalul Administraţiei Prezidenţiale este alcătuit din persoane priveşte condiţiile în sine, şi anume „numai pe baza încrederii
detaşate, la cererea Preşedintelui României, din ministere şi alte acordate de Preşedintele României" şi „semnarea unui
autorităţi publice, precum şi din persoane încadrate direct pc angajament de loialitate", precum şi cu privire la efectele
funcţiile sau posturile pe care urmează să le îndeplinească. lelragerii încrederii, cât şi sub aspectul neretroactivităţii acestor
Acest personal de la Administraţia Prezidenţială, pe lângă dispoziţii în ceea ce priveşte aplicarea lor, inclusiv î n cazul
calităţile excepţionale de profesionalism pe care ar trebui să Ic personalului aflat în funcţie, ordonanţa de urgenţă prevăzând
satisfacă, trebuie să îndeplinească două condiţii speciale de < liiar că urma să se aplice la 15 zile de la data intrării în vigoare.
fidelitate şi loialitate, introduse prin OUG nr. 1/2001, care a Rezultă, astfel, că încrederea este un element fundamental
modificat şi completat Legea nr.47/1994. .il statutului juridic aplicabil personalului din cadrul
Astfel, potrivit art.5 alin.(2) din Legea nr.47/1994, Administraţiei prezidenţiale, iar fidelitatea şi loialitatea perso­
republicată, personalul de la Administraţia Prezidenţială poate fi nalului faţă de Preşedintele României, reprezintă elemente
încadrat numai pe baza încrederii acordate de Preşedintele lundamentale ale conduitei deontologice a acestui personal.
României şi cu condiţia semnării unui angajament de loialitate, Deci, încrederea acordată de Preşedintele României, pe de
iar retragerea încrederii are ca efect revocarea încadrării, precum " parte, şi loialitatea asumată prin semnarea unui angajament
şi încetarea detaşării, eliberarea sau destituirea din funcţie ori s c r i s de către personalul respectiv, care reprezintă în mod

desfacerea contractului de muncă, după caz. o l i i ş n u i t valori morale, pe de altă parte, au fost transformate de

Referitor la introducerea celor două condiţii noi, care urma ' a i r e legiuitor în valori juridice, acestea devenind astfel condiţii

să fie satisfăcute inclusiv de personalul aflat în funcţie la data de naştere şi, respectiv, de menţinere a raportului de serviciu
care, aşa cum am arătat, au fost considerate ca fiind
<•< instituţionale de către Curtea Constituţională.
R e p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 2 1 0 din
25 aprilie 2 0 0 1 , în t e m e i u l art. III din O r d o n a n ţ a de urgenţă a Guvernului
nr. 1 din 4 ianuarie 2 0 0 1 p e n t r u modificarea şi c o m p l e t a r e a Legii nr. 47/1994 Decizia nr. 2 8 8 din 5 n o i e m b r i e 2 0 0 2 p u b l i c a t ă în Monitorul Oficial
p r i v i n d o r g a n i z a r e a şi funcţionarea Preşedinţiei R o m â n i e i , p u b l i c a t ă în • ii României, Partea I, nr. 836 din 20 n o i e m b r i e 2 0 0 2 ; Decizia nr. 46 din
M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2 0 0 1 , aprobaţii I februarie 2 0 0 3 publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I, nr. 180
prin L e g e a nr. 124 din 3 aprilie 2 0 0 1 , p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al • Im 21 martie 2 0 0 3 ; D e c i z i a nr. 218 din 3 iunie 2 0 0 3 publicată în M o n i t o r u l
R o m â n i e i , Partea I, nr. 170 din 4 aprilie 2 0 0 1 . < Hicial al R o m â n i e i , Partea I, nr. 4 0 5 din 10 iunie 2 0 0 3 .
148 149
B. Personalul Corpului de Control al Primului Ministru evita paralelismele şi pentru creşterea exigenţei şi responsa­
Prin OUG nr.3/2009 Departamentul de Control al bilităţii în actul de control;
Guvernului, structură fără personalitate juridică în cadrul - verifică modul în care s-a exercitat de către prefect
aparatului de lucru al Guvernului, a fost desfiinţat, fiind înfiinţat controlul de legalitate asupra actelor administrative ale autori­
Corpul de Control al primului-ministru, ca departament fără tăţilor administraţiei publice locale;
personalitate juridică, în subordinea prim-ministrului şi în - exercită controlul administrativ intern privind respectarea
coordonarea, din punct de vedere administrativ-fmanciar, a prevederilor legale în cadrul aparatului de lucru al Guvernului,
secretarului general al Guvernului, preluând toate reprezentările la solicitare, în ministere, în celelalte organe de specialitate ale
şi competenţele fostului Departament de Control al Guvernului administraţiei publice centrale, precum şi la regiile autonome,
din cadrul aparatului de lucru al Guvernului. 107
companiile şi societăţile naţionale sau la societăţile comerciale
Această ordonanţă de urgenţă nu face referiri la statutul cu capital integral ori majoritar de stat;
personalului Corpului de Control al primului-ministru, dar - verifică eficienţa şi transparenţa activităţii administraţiei
observând atribuţiile stabilite pentru această structură a publice locale;
administraţiei ministeriale, putem lesne trage concluzia că aceşti - exercită controlul asupra activităţii autorităţilor şi
salariaţi au statutul de funcţionari publici, exercitând în instituţiilor publice centrale, stabilit prin sarcină de Guvern sau
activitatea lor importante prerogative de putere publică. dispus de primul-ministru;
Astfel, potrivit art.VII alin.(5), Corpul de Control al - urmăreşte implementarea politicilor şi strategiilor în
primului-ministru îndeplineşte, printre altele, următoarele domeniul controlului;
atribuţii purtătoare de prerogative de putere publică: - îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de actele
- în vederea realizării funcţiei de autoritate a Guvernului, normative în vigoare, cu excepţia Legii nr. 477/2004 privind
controlează şi urmăreşte activitatea ministerelor, agenţiilor, Codul de conduită a personalului contractual din autorităţile şi
autorităţilor administraţiei locale, serviciilor deconcentrate instituţiile publice şi dispuse de primul-ministru.
instituţiilor publice, oficiilor, departamentelor, comisiilor, Deci, după cum se observă, cea mai mare parte dintre
regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor şi atribuţiile exercitate de Corpul de Control al primului-ministru,
societăţilor naţionale, instituţiilor financiar-bancare, cu capital prin personalul de control numit prin decizia primului-ministru,
de stat integral sau majoritar; sunt atribuţii care includ prerogative de putere publică, ceea ce
- urmăreşte îmbunătăţirea modalităţilor de efectuare şi justifică pe deplin afirmaţia că membrii acestui personal au
corelare a activităţilor de control la nivel naţional pentru a se calitatea de funcţionari publici administrativi, fiind titulari ai
unor funcţii publice administrative pe care le exercită în scopul
realizării prerogativelor de putere publică de către această
structură a administraţiei guvernamentale.
1 0 7
O U G n r . 3 / 2 0 0 9 p e n t r u m o d i f i c a r e a ş i c o m p l e t a r e a u n o r acte
n o r m a t i v e referitoare la o r g a n i z a r e a şi funcţionarea u n o r structuri din cadrul
Având în vedere statutul de funcţionari publici pe care îl
aparatului de lucru al G u v e r n u l u i , p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al au membrii personalului de control din Corpul de Control al
R o m â n i e i , Partea I, nr.84 din 11 februarie 2 0 0 9 . primului-ministru, este evident că aceştia va trebui să se
150 151
conformeze, din punct de vedere deontologic, principiilor şi Astfel, criterii bazate pe valori morale au devenit, în cazul
normelor Codului de conduită a funcţionarilor publici adoptai personalului Corpului de Control al primului-ministru, elemente
prin Legea nr.7/2004, republicată, precum şi normelor speciale decisive în recrutarea, numirea, menţinerea sau eliberarea, desti­
din OUG nr.3/2009, deoarece această ordonanţă de urgenţă con­ tuirea ori desfacerea contractului de muncă, după caz, fiind
ţine unele reglementări speciale şi derogatorii privind condiţiile transformate de legiuitor în criterii legale determinante şi elimi­
de recrutare, numire, menţinere, eliberare din funcţie etc. natorii pentru conduita profesională a acestei categorii speciale
Astfel, potrivit art.VII alin.(12)-(17) din OUG nr.3/2009, <le personal, în general şi de funcţionari publici, în mod special.
personalul Corpului de Control al primului-ministru este
C. Auditorul intern - Codul privind conduita etică a
încadrat numai pe baza încrederii acordate de primul-ministru şi
< uiditorului intern
cu condiţia semnării unui angajament de loialitate, iar retragerea
în cadrul Ministerului Finanţelor Publice funcţionează
încrederii are ca efect revocarea încadrării, precum şi eliberarea
i initatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern
sau destituirea din funcţie ori desfacerea contractului de muncă,
(l ICAAPI), structurată pe compartimente de specialitate, în
după caz.
•ubordinea directă a ministrului finanţelor publice, condusă de
Deci, ca şi în cazul personalului Administraţiei
un director general, care este funcţionar public, numit de
Prezidenţiale, în cazul personalului Corpului de Control al
ministrul finanţelor publice.
primului-ministru, încrederea acordată de Primul-Ministru
Auditul public intern este o activitate funcţional-
Guvernului României, pe de o parte, şi loialitatea asumată prin
ii dependentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere
semnarea unui angajament scris de către personalul respectiv,
conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor
care reprezintă în mod obişnuit valori morale pe de altă parte,
publice.
au fost transformate de către legiuitor în valori juridice, acestea
Auditorii interni sunt funcţionari publici care, potrivit
devenind astfel condiţii de naştere şi, respectiv, de menţinere a
a r t . 18 din Legea nr.672/2002, cu modificările şi completările
108

raportului de serviciu.
ulterioare, au drepturile, obligaţiile şi incompatibilităţile prevă­
Pe lângă aceste condiţii, personalul Corpului de Control al
zute de Statutul funcţionarilor publici, dar au un Cod de etică
primului-ministru cu atribuţii de control trebuie să îndeplinească
distinct de Codul de conduită a funcţionarilor publici.
condiţiile prevăzute de lege, să aibă o bună reputaţie, precum şi
Astfel, prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice
recomandare de la ultimul loc de muncă şi este obligat să aibă
nr.252/03.02.2004 a fost adoptat Codul privind conduita etică
109

un comportament decent, moral şi legal.


a auditorului intern, care reprezintă un ansamblu de principii şi
Referitor la personalul fostului Departament de Control al
i eguli de conduită ce se aplică salariaţilor care ocupă funcţia de
Guvernului se prevede că se preia în cadrul noii structuri
auditor intern în cadrul entităţilor publice care au obligaţia de a
înfiinţate, în limitele numărului de posturi alocat prin decizie a
primului-ministru, pe baza îndeplinirii condiţiilor prevăzute de
[ m
L e gea n r . 6 7 2 / 2 0 0 2 privind auditul public intern, publicată î n
lege, precum şi a bunului său renume şi a încrederii acordate de
Monitorul Oficial al R o m â n i e i , Partea I, nr. 9 5 3 din 24 d e c e m b r i e 2 0 0 2 .
primul-ministru, cu condiţia semnării unui angajament de Publicat în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I, nr. 128 din
1 0 9

loialitate faţă de primul-ministru. I.', februarie 2 0 0 4 .


152 153
organiza structuri de audit public intern conform prevederilor - credibilitatea, în sensul că informaţiile furnizate de
Legii nr. 672/2002, cu modificările şi completările ulterioare. rapoartele şi opiniile auditorilor interni trebuie să fie fidele
Necesitatea adoptării unui cod distinct de codul de realităţii şi de încredere.
conduită aplicabil celorlalţi funcţionari publici s-a impus ca In scopul realizării acestor obiective în activitatea audi­
urmare a faptului că auditorii interni sunt o categorie specială de torilor interni, Codul privind conduita etică a auditorului intern
funcţionari publici, care au misiuni speciale şi diferite de cele reglementează distinct principiile fundamentale ale conduitei,
ale funcţionarilor publici din cadrul Ministerului Finanţelor precum şi regulile de conduită instituite pe baza principiilor.
Publice, pe care le desfăşoară supraveghind respectarea legisla­ Astfel, în desfăşurarea activităţii, auditorii interni sunt
ţiei financiare şi fiscale de către şi în cadrul autorităţilor şi obligaţi să respecte următoarele principii fundamentale:
instituţiilor publice. - principiul integrităţii, potrivit căruia auditorul intern
Adoptarea şi implementarea Codului privind conduita trebuie să fie corect, onest şi incoruptibil, integritatea fiind
etică a urmărit ca, în activitatea auditorului intern, să fie suportul încrederii şi credibilităţii acordate raţionamentului audi­
realizate următoarele obiective principale: torului intern;
- performanţa, în sensul că profesia de auditor intern - principiul independenţei şi obiectivităţi, potrivit căruia
presupune desfăşurarea activităţii în scopul îndeplinirii cerin­ auditorii interni trebuie să depună toate eforturile pentru a fi
ţelor interesului public, în condiţii de economicitate, eficacitate independenţi în tratarea problemelor aflate în analiză, iar
şi eficienţă; independenţa auditorilor interni nu trebuie să fie afectată de
- profesionalismul, în sensul că profesia de auditor intern interese personale sau exterioare;
presupune existenţa unor capacităţi intelectuale şi experienţe - principiul obiectivitătii, potrivit căruia, în activitatea lor
dobândite prin pregătire şi educaţie şi printr-un cod de valori şi auditorii interni trebuie să manifeste obiectivitate şi
conduită comun tuturor auditorilor interni; imparţialitate în redactarea rapoartelor, care trebuie să fie
- calitatea serviciilor, în sensul că auditorii interni trebuie precise şi obiective, iar concluziile şi opiniile formulate în
să-şi realizeze sarcinile ce le revin cu obiectivitate, respon­ rapoarte trebuie să se bazeze exclusiv pe documentele obţinute
sabilitate, sârguinţă şi onestitate; şi analizate conform standardelor de audit;
- încrederea, în sensul că, în îndeplinirea sarcinilor de - principiul confidenţialităţii, potrivit căruia auditorii
serviciu, auditorii interni trebuie să promoveze cooperarea şi interni sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea în legătură cu
bunele relaţii cu ceilalţi auditori interni, deoarece încrederea faptele, informaţiile sau documentele despre care iau cunoştinţă
publică şi respectul de care se bucură un auditor intern repre­ în exercitarea atribuţiilor lor, fiindu-le interzis să utilizeze în
zintă rezultatul realizărilor cumulative ale tuturor auditorilor interes personal sau în beneficiul unui terţ informaţiile dobândite
interni; în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
- conduita, în sensul că auditorii interni trebuie să aibă o - principiul competenţei profesionale, potrivit căruia
conduită ireproşabilă atât pe plan profesional, cât şi personal; auditorii interni sunt obligaţi să îşi îndeplinească atribuţiile de
serviciu cu profesionalism, competenţă, imparţialitate şi la

154 155
standarde internaţionale, aplicând cunoştinţele, aptitudinile şi Respectarea principiului confidenţialităţii interzice
experienţa dobândită; folosirea de către auditorii interni a informaţiilor obţinute în
- principiul neutralităţii politice, potrivit căruia auditorii cursul activităţii lor în scop personal sau într-o manieră care
interni trebuie să fie neutri din punct de vedere politic, să îşi poate fi contrară legii ori în detrimentul obiectivelor legitime şi
menţină independenţa faţă de orice influenţe politice şi să se etice ale entităţii auditate.
abţină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor Pentru respectarea principiului competenţei:
politice, în exercitarea atribuţiilor ce le revin. a) auditorii interni trebuie să se comporte într-o manieră
Regulile de conduită prevăzute de Codul de conduită etică profesională în toate activităţile pe care le desfăşoară, să aplice
sunt norme de comportament pentru auditorii interni pe care standarde şi norme profesionale şi să manifeste imparţialitate în
aceştia sunt obligaţi să le aplice în scopul respectării principiilor îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
prezentate mai sus. b) auditorii interni trebuie să se angajeze numai în acele
Astfel, respectarea principiului integrităţii, are ca reguli: misiuni pentru care au cunoştinţele, aptitudinile şi experienţa
necesară;
a) exercitarea profesiei cu onestitate, bună-credinţă şi res­
ponsabilitate; c) auditorii interni trebuie să utilizeze metode şi practici de
cea mai bună calitate în activităţile pe care le realizează; în
b) respectarea legii şi acţionarea în conformitate cu cerin­
desfăşurarea auditului şi în elaborarea rapoartelor, auditorii
ţele profesiei;
interni au datoria de a adera la postulatele de bază şi la
c) respectarea şi contribuţia la obiectivele etice legitime standardele de audit general acceptate;
ale entităţii; d) auditorii interni trebuie să îşi îmbunătăţească în mod
d) se interzice auditorilor interni să ia parte cu bună ştiinţă continuu cunoştinţele, eficienţa şi calitatea activităţii lor; şeful
la activităţi ilegale şi angajamente care discreditează profesia de compartimentului de audit public intern, respectiv conducătorul
auditor intern sau entitatea publică din care fac parte. entităţii publice, trebuie să asigure condiţiile necesare pregătirii
Pentru respectarea principiului independenţei şi obiecti­ profesionale a auditorilor interni, perioada alocată în acest scop
vitătii: fiind de minimum 15 zile lucrătoare pe an;
a) se interzice implicarea auditorilor interni în activităţi e) auditorii interni trebuie să aibă un nivel corespunzător
sau în relaţii care ar putea să fie în conflict cu interesele entităţii de studii de specialitate, pregătire şi experienţă profesională
publice şi care ar putea afecta o evaluare obiectivă; e locventă;
b) se interzice auditorilor interni să asigure unei entităţi f) auditorii interni trebuie să cunoască legislaţia de
auditate alte servicii decât cele de audit şi consultanţă; specialitate şi să se preocupe în mod continuu de creşterea
c) se interzice auditorilor interni, în timpul misiunii lor, să nivelului de pregătire, conform standardelor internaţionale;
primească din partea celui auditat avantaje de natură materială sau g) se interzice auditorilor interni să îşi depăşească
personală care ar putea să afecteze obiectivitatea evaluării lor; atribuţiile de serviciu.
d) auditorii interni sunt obligaţi să prezinte în rapoartele Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public
lor orice documente sau fapte cunoscute de ei, care în caz Intern (UCAAPI) sau organul ierarhic superior verifică
contrar
156 ar afecta activitatea structurii auditate. 157
respectarea prevederilor Codului privind conduita etică a - promovarea funcţionării corecte şi transparente a
auditorului intern de către compartimentele de audit public pieţelor reglementate;
intern şi poate iniţia măsurile corective necesare, în cooperare cu - prevenirea manipulării pieţei şi a fraudei şi asigurarea
conducătorul entităţii publice în cauză, fiind aplicabile integrităţii pieţelor reglementate;
dispoziţiile legale ale Statutului funcţionarilor publici. - stabilirea standardelor de soliditate financiară şi de
D. Codul de etică şi conduită a membrilor şi personalului practică onestă pe pieţele reglementate;
Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare - adoptarea măsurilor necesare pentru evitarea apariţiei
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare- C.N.V.M.- este riscului sistemic pe pieţele reglementate;
o autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, - prevenirea afectării egalităţii de informare şi tratament al
având competenţa de a reglementa şi supraveghea piaţa de investitorilor sau al intereselor acestora.
capital, pieţele reglementate de mărfuri şi instrumente financiare Celălalt personal al C.N.V.M. are statutul de personal
derivate, precum şi instituţiile şi operaţiunile specifice acestora, contractual, fiind angajat conform prevederilor Codului muncii.
competenţă pe care o exercită pe întregul teritoriu al României, Având în vedere statutul şi atribuţiile exercitate în scopul
fiind subordonată Parlamentului, căruia îi prezintă rapoarte de realizării obiectivelor legale, C.N.V.M. a adoptat Regulamentul
activitate. nr. 5/1995 privind Codul de etică şi conduită a membrilor şi
C.N.V.M. este compusă din 7 membri, dintre care un personalului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. 111

preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi 4 comisari, numirea şi revocarea Toţi salariaţii Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare au
acestora fiind făcută de către Parlament în şedinţa comună a obligaţia de a nu face afirmaţii denigratoare la adresa acesteia,
celor două Camere. susţinând în mod loial prestigiul instituţiei şi, ca funcţionari într-
un serviciu public, toţi salariaţii Comisiei trebuie să dovedească
Membrii C.N.V.M. au un statut special, exercitând
profesionalism şi conştiinciozitate, fiind obligaţi a nu desfăşura
prerogative de putere publică în scopul realizării obiectivelor
niciun fel de activitate politică în cadrul instituţiei.
prevăzute la art.2 din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor
Mobiliare, şi anume:
110 Membrii Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare au
- stabilirea şi menţinerea cadrului necesar dezvoltării obligaţia de a dovedi în permanenţă o conduită ireproşabilă, nu
pieţelor reglementate; vor accepta cadouri sau favoruri de la persoane care sunt subiec­
- promovarea încrederii în pieţele reglementate şi în te ale supravegherii comisiei sau de la reprezentanţi ai acestora.
investiţiile în instrumente financiare; Calitatea de membru sau de angajat al C.N.V.M. implică o
- asigurarea protecţiei operatorilor şi investitorilor serie de incompatibilităţi instituite de dispoziţiile Statutului
împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase; Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, precum şi de cele ale
Codului de etică şi conduită a membrilor şi personalului
Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

1 1 0
A p r o b a t prin O U G n r . 2 5 / 2 0 0 2 p u b l i c a t ă î n M o n i t o r u l Oficial a l Publicat în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I, nr.
1 1 1
2 1 3 din
R o m â n i e i , Partea I, nr. 2 2 6 din 4 aprilie 2 0 0 2 . 19 septembrie 1995.
158 159
Astfel, membrii C.N.V.M.: De asemenea, fiecare membru şi angajat al Comisiei
- nu pot fi soţi şi nici rude ori afini până la gradul al treilea Naţionale a Valorilor Mobiliare va întocmi şi va depune o
cu Preşedintele României, preşedinţii Camerelor Parlamentului, declaraţie ce va deţine date privind:
membrii Guvernului, guvernatorul Băncii Naţionale a României, - valorile mobiliare deţinute de către acesta, de către soţul
preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi nu se sau soţia, ori de către alte persoane care locuiesc împreună cu
pot înrudi între ei; acesta;
- nu pot fi membri ai vreunui partid politic; - soţul (soţia) sau rudele până la gradul al treilea sau afinii
- nu pot exercita o altă funcţie remunerată, publică sau până la gradul al doilea care sunt acţionari sau angajaţi în cadrul
privată, cu excepţia celor de cadru didactic universitar şi de unei persoane juridice, subiect al supravegherii Comisiei
consultant sau expert al autorităţilor publice ori al organismelor Naţionale a Valorilor Mobiliare;
internaţionale; - alte informaţii prevăzute prin regulamente ale Comisiei
- nu pot fi membri în consiliile de administraţie, directori Naţionale a Valorilor Mobiliare.
executivi, cenzori sau auditori ai persoanelor juridice subiecte Un angajat al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare,
ale supravegherii C.N.V.M., Comisiei de Supraveghere a care în cursul exercitării atribuţiilor sale are sarcina să
Asigurărilor sau Băncii Naţionale a României ori acţionari desfăşoare activităţi legate de societăţi implicate în piaţa de
semnificativi la astfel de persoane juridice; capital în care acesta deţine valori mobiliare sau are un interes
- nu trebuie să fi fost declaraţi faliţi; personal, a fost angajat în ultimii 5 ani, client sau acţionar
- nu trebuie să aibă cazier judiciar. semnificativ al acesteia, are obligaţia să aducă de îndată această
De asemenea, conduita ireproşabilă cerută membrilor situaţie la cunoştinţă şefului ierarhic imediat superior, care, în
C.N.V.M., precum şi conduita exemplară cerută celuilalt condiţiile constatării unui conflict de interese, va lua decizia de
personal, impune evitarea conflictelor de interese în exercitarea recuzare a angajatului respectiv.
atribuţiilor legale, respectiv în îndeplinirea sarcinilor de serviciu. încălcarea cu vinovăţie a dispoziţiilor Codului de etică şi
Astfel, membrii şi angajaţii Comisiei Naţionale a Valorilor conduită a membrilor şi personalului Comisiei Naţionale a
Mobiliare nu pot recomanda sau sugera niciunei persoane Valorilor Mobiliare, se sancţionează disciplinar de către
vânzarea sau cumpărarea de valori mobiliare, iar efectuarea de Comisie.
către membrii sau angajaţii Comisiei a oricărei tranzacţii cu E. Enumerarea altor reglementări deontologice
valori mobiliare este interzisă, cu excepţia valorilor mobiliare In momentul de faţă, în România există şi alte categorii de
cumpărate în scop de investiţie. funcţionari publici a căror conduită profesională a fost
Membrii şi angajaţii Comisiei Naţionale a Valorilor reglementată, după cum sunt şi ordine profesionale care au
Mobiliare nu pot cumpăra valori mobiliare ale emitenţilor sau considerat necesar să recurgă la soluţia reglementării conduitei
deţinute de societăţi de intermediere care fac obiectul unei membrilor lor prin coduri de deontologie, dintre care enumerăm,
inspecţii sau anchete în curs de desfăşurare de către Comisie şi cu titlu de exemplu:
nici ale unei societăţi comerciale care se află într-una dintre
fazele procedurii reorganizării şi lichidării judiciare.
160 161
- Codul privind Conduita Etică profesională şi disci­ - Codul de etică şi deontologie al personalului cu atribuţii
plină al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din <le inspector din Agenţia Naţională a Medicamentului;
România; - Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor
- Codul privind conduita etică şi profesională în do­ din România.
meniul consultanţei fiscale; Am menţionat în finalul acestei enumerări Codul de
- Codul de conduită al Asociaţiei Române de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România, nu
Marketing Direct cu privire la prelucrarea datelor cu caracter pentru că acesta ar fi locul unui astfel de cod, ci pentru a face o
personal în marketing direct; scurta observaţie referitoare la o situaţie surprinzătoare.
- Codul privind conduita etică şi profesională în Astfel, analizând codurile de deontologie, deontologice
domeniul auditului financiar, elaborat de Federaţia s a u de conduită ale diverselor categorii de profesii, a rezultat că
Internaţională a contabililor (IFAC); o preocupare importantă a legiuitorului sau a conducerii dife­
- Codul conduită al Asociaţiei Societăţilor de Leasing ritelor ordine profesionale a fost aceea de a impune în conduita
din România cu privire la prelucrarea datelor cu caracter profesională a funcţionarilor publici sau a membrilor ordinelor
personal; profesionale respectarea principiului integrităţii morale care
- Codul de conduită pentru activităţile de recreere din iiebuie să guverneze ansamblul conduitei profesionale a
zona costieră; acestora.
- Codul de conduită a participanţilor la piaţa angro de în acest scop, în fiecare cod există norme exprese care
energie electrică; interzic funcţionarilor sau membrilor diferitelor ordine profe­
- Codul privind Conduita Etică şi Profesională a experţilor sionale, după caz, să solicite ori să accepte cadouri, servicii,
contabili şi contabililor autorizaţi din România; favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj, care le pot influenţa într-
- Codul deontologic al profesiei de geodez; un fel sau altul exercitarea funcţiilor ori desfăşurarea activităţilor
specifice statutului lor.
- Codul deontologic al farmacistului;
- Codul deontologic al medicului dentist; Or, în cazul medicilor aparţinând ordinului profesional
- Codului deontologic al personalului auxiliar de specia­ condus de Colegiul Medicilor din România nu a existat o astfel
• le preocupare şi nu există astfel de interdicţii, ceea ce ar putea
litate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă
lustifica opinia că, în cazul medicilor, pretinderea sau primirea
acestea;
<le avantaje de orice natură pentru sau în legătură cu exercitarea
- Codul deontologic al membrilor Comisiei Naţionale de
actului medical, ar putea fi atitudini conforme cu deontologia
Evaluare şi Acreditare a învăţământului Preuniversitar, respectiv
profesiei de medic, în situaţia în care mai mult de 85% dintre
ai comisiilor de evaluare şi acreditare a învăţământului
medici activează în sectorul public, fiind salarizaţi din surse
preuniversitar judeţean şi al municipiului Bucureşti;
bugetare.
- Codul de deontologie medicală veterinară;

162 163
Este adevărat că, la art. 3 5 din Codul de deontologie
medicală al Colegiului Medicilor din România, având denu­
mirea marginală Integritatea si imaginea medicului se CAPITOLUL IV

precizează că medicul trebuie să fie model de comportament EXERCITAREA ABUZIVĂ A FUNCŢIEI PUBLICE
etico-profesional, contribuind la creşterea nivelului său
profesional şi moral, a autorităţii şi prestigiului profesiunii
medicale pentru a merita stima şi încrederea pacienţilor şi a
colaboratorilor, ceea ce este de apreciat, dar insuficient pentru a
aprecia caracterul moral/imoral şi legal/ilegal al acţiunii de a
pretinde sau accepta avantaje de orice natură pentru sau în Secţiunea 1
legătură cu exercitarea actului medical.
CORUPŢIA, RISC MAJOR PENTRU EXERCITAREA
DEONTOLOGICĂ A FUNCŢIEI PUBLICE

1.1. Consideraţii generale privind riscurile exercitării


funcţiei publice
Aşa cum am precizat, deontologia funcţiei publice poate
li definită ca fiind ansamblul normelor etice şi legale, care
conturează un anumit comportament profesional şi privat, în
cadrul exercitării sau în legătură cu exercitarea unei funcţii
publice, în una dintre ramurile puterilor statului.
Din acest punct de vedere, se poate vorbi de o deontologie
a funcţiei de parlamentar, de o deontologie a funcţiei de
judecător sau procuror, după cum vorbim, cel mai adesea, de o
deontologie a funcţionarului public.
Având în vedere conceptele de bună administraţie(bună
administrare) şi respectiv, de proastă administraţie(proastă
administrare), putem afirma că deontologia funcţiei publice
112

reprezintă, în ultimă instanţă, un ansamblu de norme etice şi


legale care au ca scop şi, de dorit, ca rezultat, buna exercitare a
l'uncţiei publice, în timp ce lipsa unei deontologii a funcţiei

v. R e c o m a n d a r e a R e c . C M ( 2 0 0 7 ) 7 a C o m i t e t u l u i Miniştrilor
( onsiliului E u r o p e i , p r i v i n d b u n a administraţiefbuna administrare).
164 165
publice sau încălcarea deontologiei funcţiei publice va fi, în Actele şi faptele care constituie exercitarea abuzivă a
acelaşi timp, şi o proastă exercitare a funcţiei publice. luncţiei publice pot fi clasificate în raport de împrejurarea dacă
După ce am analizat diverse reglementări ale normelor acestea sunt sancţionate sau nu de legea penală, deci, după cum
deontologice aplicabile conduitei diferiţilor titulari de funcţii acestea constituie sau nu infracţiuni.
publice şi am văzut, astfel, care sunt cerinţele şi condiţiile pentru Astfel, actele sau faptele care constituie infracţiuni sunt
o bună exercitare a funcţiei publice, considerăm necesar să incriminate de dispoziţiile Codului penal, dar şi de unele legi
prezentăm şi să analizăm care sunt riscurile şi provocările pentru speciale, constituind cele mai grave cazuri de exercitare abuzivă
exercitarea funcţiei publice, care vor conduce, cu alte cuvinte, la a funcţiei publice şi angajând răspunderea penală a funcţiona­
o proastă exercitare a funcţiei publice. rilor publici vinovaţi.
Potrivit unor autori care s-au ocupat de această problemă, Pe de altă parte, sunt actele şi faptele care nu sunt
funcţia publică este periclitată în momentul de faţă de: sancţionate de legea penală, care au un grad de pericol social
- corupţie, care reprezintă una dintre problemele cele mai mai redus, constituind abateri disciplinare care vor atrage
discutate din România zilelor noastre, existentă, la alţi parametri răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici vinovaţi sau
şi cu alte conotatii, şi în alte state, inclusiv la nivelul unor rare constituie abateri de la normele de morală, situaţie în care
' • 113 acestea vor atrage dezaprobarea opiniei publice.
structuri europene sau internaţionale; Dintre acestea, aşa cum am precizat, considerăm necesar
- birocraţie, politizare şi slugărnicie, ca fenomene să acordăm atenţie şi să ne ocupăm de faptele care sunt incluse
patologice ale funcţiei publice; 114

in noţiunea şi fenomenul de corupţie, care reprezintă riscul


- exercitarea abuzivă a funcţiei publice, care trebuie major pentru exercitarea deontologică a funcţiei politice, dar şi
adăugată, de asemenea ca risc, ca pericol care afectează buna «le celelalte infracţiuni prevăzute de Codul penal, care sunt, de
exercitare a funcţiei publice. asemenea, încălcări brutale ale normelor deontologice de
Dintre acestea, considerăm că trebuie acordată o atenţie exercitare a funcţiei publice.
mai mare, având în vedere şi tema lucrării de faţă, aspectelor
privind exercitarea abuzivă a funcţiei publice (corupţia fiind cea 1.2. Corupţia. Importanţa problemei.
mai gravă şi periculoasă formă de exercitare abuzivă a funcţiei
publice), care constituie, de altfel, dovezi şi rezultate ale proastei în România, după 1990, problemele legate de corupţia
exercitări a funcţiei publice şi încălcării normelor morale şi generalizată la toate nivelurile şi, în special, corupţia la nivel
legale ale deontologiei funcţiei publice. înalt, au constituit temele stringente ale dezbaterilor publice, ale
De fapt, exercitarea abuzivă a funcţiei publice reprezintă mijloacelor de comunicare în masă, ale campaniilor electorale,
exercitarea funcţiei publice cu neobservarea sau cu încălcarea ale monitorizării organismelor europene.
voită a dispoziţiilor legale care reglementează condiţiile, Astfel, Raportul intermediar al Comisiei Europene către
formele, scopul şi limitele acestei reglementări. Parlamentul European şi Consiliul European, privind progresele
realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare şi
1 1 3
V e r g i n i a V e d i n a ş , op.cit., p . 1 9 2 . verificare, dat publicităţii la Bruxelles, la data de 12 februarie
1 1 4
Ivan V a s i l e Ivanoff, op. cit., p . 2 6 9 şi u r m .
166 167
2009, a consemnat că „ritmul progreselor consemnat în raportul exercitări a funcţiei publice, prin vicierea normelor deontologice
Comisiei din iulie 2008 nu a fost menţinut şi, cu toate că au fost ale funcţiei publice.
câteva semnale pozitive în reforma judiciară, rezultatele suni
dificil de demonstrat. 1.3. Corupţia de-a lungul istoriei
Guvernul a finalizat proiectul de modificare a Codului
Fenomenul corupţiei, care a apărut încă din Antichitate, a
civil, un proiect de Cod penal şi proiectele de Coduri de
lost considerat întotdeauna ca fiind una dintre cele mai rele tare
procedură penală şi de procedură civilă, însă acestea nu au fosl
ale societăţii şi, în acelaşi timp, cea mai răspândită formă de
încă adoptate.
comportament care perverteşte administrarea treburilor publice
Intenţiile Consiliului Superior al Magistraturii de a accepta
de către funcţionarii publici şi de către reprezentanţii aleşi ai
să-şi asume într-o mai mare măsură reforma sistemului de
comunităţii.
justiţie sunt încurajatoare, dar acestea trebuie transpuse în fapte.
Nu există nicio definiţie exactă a corupţiei care să
Agenţia Naţională de Integritate şi-a constituit un istorie
cuprindă toate formele, toate tipurile sau toate gradele corupţiei
operaţional de cazuri, care trebuie menţinut.
sau'care să fie universal admisă şi care să includă toate actele
în majoritatea celorlalte domenii, deficienţele identificate
calificate drept corupţie în fiecare jurisdicţie naţională.
de Comisie în iulie 2008 sunt încă de actualitate.
Considerate, în unele timpuri şi în anumite împrejurări, ca
Cu toate că, recent, Curtea Constituţională a respins
fiind fapte de corupţie, în alte timpuri şi în alte împrejurări,
modificările aduse Codului de procedură penală care ar res­
aceleaşi fapte au fost apreciate ca fiind conduite licite, dacă nu
trânge în mod grav competenţele organelor de urmărire penală,
chiar lăudabile.
situaţia legislativă rămâne nerezolvată şi ambiguă.
De-a lungul timpului, în mod firesc, moravurile, fluctua­
Anchetarea anumitor cazuri la nivel înalt este în conti­
ţiile istoriei cât şi configuraţiile geografice au influenţat în mod
nuare blocată de Parlamentul român.
substanţial percepţia opiniei publice cu privire la acest
în plus, sunt aşteptate în continuare îmbunătăţiri semni­
comportament, adică importanţa şi atenţia care trebuie acordate
ficative în domenii care privesc: accesul la jurisprudenţă şi unifi­
comportamentului respectiv. în funcţie de această percepţie,
carea acesteia, o mai mare răspundere a magistraţilor, deficitul
iratamentul rezervat acestui comportament în textele legislative
de personal şi deficienţele de gestionare ale sistemului judiciar.
şi în alte reglementări a fost, la rândul său, profund diferit.
Este important ca autorităţile române să se reîncadreze pe
Astfel, în trecut, au existat unele fapte de corupţie care
linia dinamică a reformării sistemului judiciar şi a luptei împo­
erau considerate ca fiind acceptabile, precum primirea de
triva corupţiei, astfel încât să contrabalanseze regresele din
foloase, favoruri de către funcţionarii publici, ca recunoştinţă
ultimele luni".
pentru acte care nu aveau o legătură evidentă cu îndatoririle lor,
Concluziile acestui raport pun în evidenţă, o dată în plus, sau erau pedepsite cu sancţiuni, care fie erau aplicate doar
că problema corupţiei în sistemul activităţii publice din România formal, fie în general nu erau aplicate.
rămâne una dintre cele mai stringente probleme pentru
Altădată, singurele fapte de corupţie care erau incriminate
autorităţile publice, ceea ce demonstrează că aceasta este şi
şi sancţionate ca atare, erau actele comise de deţinătorii unei
principala cauză şi rezultatul cel mai evident al unei proaste
168 169
funcţii publice, fie că era vorba de membri ai legislativului, ai 1.4. Noţiunea de corupţie
executivului sau ai puterii judiciare, ceea ce nu mai este valabil
Dreptul nu prezintă şi nici nu abordează noţiunea de
şi în prezent când, aşa după cum vom vedea ulterior, regle­
corupţie la nivel empiric, ci preferă să-1 analizeze în contextul
mentările juridice au căutat să acopere cât mai multe dintre
acelor activităţi care antrenează şi, deci, au ca urmare coruperea
actele care au ca scop sau ca rezultat deturnarea exerciţiului
bunei funcţionări a sectorului public, a sectorului privat, precum
funcţiei publice de la satisfacerea interesului general către
si a autorităţilor care guvernează şi administrează problemele
interesul privat.
comunităţii, problemele ţării.
în mod efectiv, reglementările juridice aplicabile în
Analiza fenomenului corupţiei permite să se observe că
materia corupţiei, fac parte dintre cele care au ca scop aplicarea
acesta are mai multe faţete care pot fi privite din mai multe
şi perfecţionarea acelor reguli şi norme pe care societatea le
unghiuri, ajungându-se astfel la diferite definiţii ale conceptului
consideră ca fiind necesare pentru buna sa funcţionare la un
de corupţie. Astfel, corupţia poate fi definită ca fenomen social
moment dat.
sau din perspectiva şi unghiul ştiinţelor politice, sau al teoriei
în Europa, odată cu adoptarea de către Franţa a Codului
economice şi organizaţionale, ori din punctul de vedere al
napoleonian din 1810, când au fost prevăzute pedepse grele
dreptului penal şi civil.
pentru lupta împotriva corupţiei, au fost vizate nu numai actele
în limba română, termenul de corupţie are sensul general
care aveau o legătură directă cu îndatoririle de serviciu, când era
de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie , 115

vorba de corupţia propriu-zisă, dar au fost vizate şi actele care


provenind din limba latină, prin intermediul limbii franceze. în
nu aveau o legătură directă cu obligaţiile de serviciu, când era
limba franceză, cuvântul corruption^ a intrat în jurul anilor
vorba de corupţia în sens general.
1000-1100, cu sensul de alterare (a moravurilor), depravare,
în zilele noastre, conştientizarea şi interesul din ce în ce
pervertire (a sufletelor), viciere (a unei judecăţi), cumpărare (a
mai mare cu privire la aceste aspecte, au suscitat aproape peste
bunăvoinţei cuiva), provenind din cuvântul latin corruptio, -onis , ] 17

tot reacţii naţionale şi internaţionale, astfel că, în presa celor mai


care însemna stricare, alterare, falsificare.
multe ţări, mai ales după 1990, corupţia a ţinut prima pagină a
în limbajul comun, termenul de corupţie este folosit într-o
tuturor mijloacelor de comunicare în masă, iar scandalurile de
accepţiune mai generală, care include toate activităţile şi actele
corupţie au zguduit ţări din Europa Occidentală, Centrală şi
prin care se urmăreşte, se mijloceşte sau se realizează în concret
Orientală, corupţia fiind considerată ca fiind o ameninţare
denaturarea şi vicierea funcţiei publice, prin deturnarea sa de la
serioasă la adresa sistemelor democratice şi economice.
scopul satisfacerii interesului general şi realizarea drepturilor şi
Din păcate, niciun sistem de guvernare sau administraţie
intereselor legitime, către satisfacerea unor scopuri şi interese
nu se află la adăpost în faţa acestui flagel care îi tentează în mod
particulare.
egal pe toţi cei care sunt atraşi de exercitarea abuzivă a puterii în
general.
Toate acestea demonstrează că flagelul corupţiei este un U5
DEX, op. cit.,p. 2 3 0 .
fenomen şi o problemă pe care guvernele şi parlamentele trebuie
L a r o u s s e , op. cit., p. 4 1 4 .
1 1 6

să o trateze cu maximum de seriozitate. 117


Dicţionar latin-român, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1973, p . 1 4 6 .
170 171
Astfel, în accepţiunea generală a corupţiei vor fi incluse şi cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o
fapte care, deşi nu se vor regăsi incriminate şi sancţionate ca respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia
infracţiuni de corupţie în Codul penal sau în legile penale îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau
speciale, rezultatul corupător asupra unui funcţionar public sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se
deţinător al unei alte funcţii în stat este evident, iar persoana pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor
respectivă, chiar dacă nu va suferi o condamnare la o sancţiune drepturi, iar atunci când fapta a fost săvârşită de un funcţionar cu
penală, aceasta va suferi în mod inevitabil oprobriul opiniei atribuţii de control, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani şi
publice, ca sancţiune morală, ori o sancţiune politică etc. interzicerea unor drepturi;
Totuşi, pentru a identifica şi determina esenţialul, trebuie - infracţiunea de dare de mită, prevăzută la art.255 din
subliniat că, prin corupţie nu se înţelege orice furtişag sau Codul penal, potrivit căruia promisiunea, oferirea sau darea de
pagubă, comis sau produsă, după caz, de către un titular de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate la art. 254,
funcţie publică sau în legătură cu exercitarea oricărei funcţii se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani;
publice, ci trebuie să fie avut în vedere, ca element definitoriu, - infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută
abuzul de putere şi lipsa de probitate în procesul de luare a unei !a art.256 din Codul penal, potrivit căruia, primirea de către un
decizii în cadrul exercitării prerogativelor funcţiei publice. funcţionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după
Deci, noţiunea generală de corupţie este cu mult mai largă ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era
decât noţiunea de corupţie penală, corupţie infracţională, iar obligat în temeiul acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6
această distincţie este necesară şi îşi are importanţa sa, deoarece luni la 5 ani;
strategiile globale de luptă împotriva corupţiei nu se rezumă şi - infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută la art.257
nici nu trebuie să fie limitate doar la corupţia penală. din Codul penal, potrivit căruia, primirea ori pretinderea de bani
în concluzie, corupţia, oricare ar fi forma şi nivelul la care sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct
se produce, slăbeşte în mod substanţial şi grav valorile sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o
fundamentale ale societăţii, distrugând noţiunea de bună- persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influentă
credinţă care este indispensabilă unei corecte funcţionări a asupra unui funcţionar pentru a-1 determina să facă ori să nu facă
autorităţilor şi instituţiilor statului, politice, legislative, juridice, un act ce intră in atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu
administrative, comerciale etc., prin instaurarea arbitrariului şi închisoare de la 2 la 10 ani.
incertitudinii, precum şi prin negarea şi dispreţuirea legii, a După cum se observă, doar infracţiunile de luare de mită şi
preeminenţei dreptului. de primire de foloase necuvenite sunt infracţiuni care pot fi
în România, într-o accepţiune strict juridică, noţiunea de comise de către un funcţionar public, în timp ce pentru celelalte
corupţie include, în primul rând, faptele pe care Codul penal le două infracţiuni, de dare de mită şi, respectiv, trafic de influenţă,
califică drept infracţiuni de corupţie, după cum urmează: Codul penal nu cere ca autorul să aibă calitatea de funcţionar
- infracţiunea de luare de mită, prevăzută la art.254 din public, ceea ce nu înseamnă că acestea nu pot fi comise şi de
Codul penal, potrivit căruia, fapta funcţionarului care, direct sau funcţionari publici, evident că nu în exercitarea funcţiei publice
indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se pe care o deţin.
172 173
De asemenea, trebuie menţionat că, în accepţiunea Această lege a instituit măsuri de prevenire, descoperire şi
Codului penal, noţiunea de funcţionar public este diferită faţă de sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică persoanelor:
aceea folosită de Legea nr. 188/1999, republicată, fiind cu mult - care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în
mai largă. care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau
Astfel, potrivit art. 147 alin.(l) din Codul penal, prin instituţiilor publice;
funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită - care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii,
permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost o funcţie sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea
învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice,
serviciul unei unităţi precum autorităţile publice, instituţiile regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor naţio­
publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, nale, societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau al altor
sau care se ocupă cu administrarea, folosirea sau exploatarea agenţi economici;
bunurilor proprietate publică, ori serviciile de interes public, la - care exercită atribuţii de control, potrivit legii;
care se referă art. 145 din acelaşi cod. - care acordă asistenţă specializată unităţilor prevăzute
De asemenea, noţiunea de funcţionar este şi mai largă mai sus, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot
decât aceea de funcţionar public, art. 147 alin.(2) din Codul influenţa;
penal, precizând că prin funcţionar se înţelege persoana - care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează
menţionată la art. 147 alin.(l), precum şi orice salariat care sau acordă asistenţă specializată, în măsura în care participă la
exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice, luarea deciziilor sau le pot influenţa, cu privire la: operaţiuni
decât cele prevăzute în acel alineat. care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de banca, de
Cu alte cuvinte, în sensul art. 147 alin.(2) din Codul penal, schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse,
noţiunea de funcţionar include atât funcţionarii publici, în sensul în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare
art. 147 alin.(l), cât şi funcţionarii privaţi, care exercită o şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi
însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice, decât cele internaţionale;
prevăzute în acel alineat. - care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o
De asemenea, în accepţiune strict juridică, noţiunea de formaţiune politică, într-un sindicat, într-o organizaţie patronală
corupţie include, în al doilea rând, faptele pe care alte legi ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie;
speciale le califică drept infracţiuni de corupţie şi avem în - alte persoane fizice decât cele prevăzute mai sus, în
vedere, în special, Legea nr.78/2000, privind prevenirea, condiţiile prevăzute de lege.
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările Legea nr.78/2000 extinde sfera infracţiunilor de corupţie
şi completările ulterioare. 118
pe care le incriminează şi le sancţionează, clasificându-le în
infracţiuni de corupţie, infracţiuni asimilate faptelor de corupţie,
infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie sau cu
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , P a r t e a I nr. 2 1 9 din
cele asimilate acestora şi infracţiuni împotriva intereselor
18 mai 2 0 0 0 . financiare ale Comunităţii Europene.
174 175
Astfel, sunt considerate ca infracţiuni de corupţie: - promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de
- infracţiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 din bani sau alte foloase unui funcţionar al unui stat străin ori al unei
Codul penal, de dare de mită - prevăzută la art. 255 din Codul organizaţii publice internaţionale, pentru a îndeplini sau a nu
penal, de primire de foloase necuvenite prevăzută la art. 256 din îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, în scopul
Codul penal şi de trafic de influenţă prevăzută la art. 257 din obţinerii unui folos necuvenit în cadrul operaţiunilor economice
Codul penal, care se pedepsesc potrivit acelor texte de lege; internaţionale, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 7 ani.
- promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte Separat, sunt prevăzute infracţiunile asimilate infrac­
foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau ţiunilor de corupţie:
lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru - sunt infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie
a-1 determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru
sale de serviciu, care se pedepseşte cu închisoare de la 2 la sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:
10 ani; a) stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate, faţă de
- constituie infracţiunile prevăzute mai sus şi faptele valoarea comercială reală, a bunurilor aparţinând operatorilor
săvârşite de manageri, directori, administratori, cenzori sau alte economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice
persoane cu atribuţii de control la societăţile comerciale, locale este acţionar, comisă în cadrul acţiunii de privatizare ori
companiile şi societăţile naţionale, regiile autonome şi la orice de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu
alţi agenţi economici; ocazia unei operaţiuni comerciale, ori a bunurilor aparţinând
- infracţiunile enumerate mai sus, atunci când sunt săvâr­ autorităţii publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni
şite de: de vânzare a acestora sau de executare silită, săvârşită de cei
care au atribuţii de conducere, de administrare, de gestionare, de
a) funcţionari sau persoane care îşi desfăşoară activitatea
executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară;
pe baza unui contract de muncă ori persoane care exercită
atribuţii similare în cadrul unei organizaţii publice internaţionale b) acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii
la care România este parte; sau a normelor de creditare, neurmărirea, conform legii sau
b) membrii adunărilor parlamentare ale organizaţiilor normelor de creditare, a destinaţiilor contractate ale creditelor
internaţionale la care România este parte; sau subvenţiilor ori neurmărirea creditelor restante;
c) funcţionari sau persoane care îşi desfăşoară activitatea c) utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri
pe baza unui contract de muncă ori persoane care exercită decât cele pentru care au fost acordate.
atribuţii similare în cadrul Comunităţilor Europene; - fapta persoanei care, în virtutea funcţiei, a atribuţiei ori a
d) persoane care exercită funcţii judiciare în cadrul instan­ însărcinării primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla
ţelor internaţionale a căror competenţă este acceptată de sau de a lichida un agent economic privat, de a îndeplini pentru
România, precum şi funcţionari de la grefele acestor instanţe; acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a înlesni
e) funcţionarii unui stat străin; efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare de către
agentul economic privat ori de a participa cu capital la un
f) membrii adunărilor parlamentare sau administrative ale
asemenea agent economic, dacă fapta este de natură a-i aduce
unui stat străin;
177
176
direct sau indirect foloase necuvenite, constituie infracţiune Sunt infracţiuni împotriva intereselor financiare ale
asimilată infracţiunilor de corupţie, chiar şi atunci când a fosl < omunităţilor Europene:
săvârşită într-un interval de 5 ani de la încetarea funcţiei, atri - folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii
buţiei ori însărcinării; lalse, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe
- sunt infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor
următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru I uropene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele
sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: lor;
a) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, - omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit
incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al
îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, < 'omunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea
utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau ori în numele lor, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept
însărcinării sale; a acestor fonduri;
b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de infor­ - schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a desti­
maţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului naţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Comunităţilor
unor persoane neautorizate la aceste informaţii. I uropene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele
- fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere lor;
într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei - schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a desti­
persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori naţiei unui folos legal obţinut, dacă fapta are ca rezultat dimi­
autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de nuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Comunităţilor
bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, constituie infracţiune I iuropene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele
asimilată infracţiunilor de corupţie; lor;
- infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor pu­ - folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii fal­
blice, infracţiunea de abuz in serviciu contra intereselor se, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat diminuarea ile­
persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea gală a resurselor din bugetul general al Comunităţilor Europene
unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor;
pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial constituie - omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit
infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie; legii, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor
- infracţiunea de şantaj, prevăzută la art. 194 din Codul din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele
penal, în care este implicată o persoana dintre cele cărora le sunt administrate de acestea ori în numele lor;
aplicabile prevederile Legii nr.78/2000, enumerate anterior, - încălcarea din culpă, de către director, administrator sau
constituie infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie. persoana cu atribuţii de decizie sau de control în cadrul unui
agent economic, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea
acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă a avut ca
rezultat săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute mai sus
178 179
sau săvârşirea unei infracţiuni de corupţie ori de spălare a g) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru
banilor în legătură cu fondurile Comunităţilor Europene, de combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, săvâr­
către o persoană care se află în subordinea sa şi care a acţionat în şite în legătură cu infracţiuni de corupţie sau asimilate cu o
numele acelui agent economic. infracţiuni de corupţie;
Infracţiunile în legătură directă cu infracţiunile de h) infracţiunea de bancrută frauduloasă şi celelalte
corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infrac­ infracţiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990 privind societăţile
ţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioa­
Europene sunt, potrivit art. 17 din Legea nr. 78/2000, re, săvârşite în legătură cu infracţiunile de corupţie sau asimilate
următoarele: cu o infracţiuni de corupţie;
a) tăinuirea bunurilor provenite din săvârşirea unei infrac­ i) traficul de droguri, traficul de substanţe toxice şi
ţiuni enumerate mai sus în cadrul celor trei categorii de infrac­ nerespectarea regimului armelor de foc şi al muniţiilor, săvârşite
ţiuni, precum şi favorizarea persoanelor care au comis o astfel în legătură cu o infracţiune de corupţie sau asimilată cu o
de infracţiune; infracţiune de corupţie;
b) asocierea în vederea săvârşirii unei infracţiuni de mai j) infracţiunile de trafic de persoane, prevăzute în Legea
sus; nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de
c) falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde persoane, săvârşite în legătură cu o infracţiune de corupţie sau
comiterea uneia dintre infracţiunile de mai sus sau săvârşite în asimilată cu o infracţiune de corupţie;
realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune; k) infracţiunea prevăzută în OUG nr. 159/2001 pentru
d) abuzul în serviciu contra intereselor publice, abuzul în prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în
serviciu contra intereselor persoanelor şi abuzul în serviciu prin scopul finanţării de acte de terorism, aprobată prin Legea
îngrădirea unor drepturi, săvârşite în realizarea scopului urmărit, nr. 466/2002, săvârşită în legătură cu o infracţiune de corupţie
printr-o infracţiune dintre cele prevăzute mai sus; sau asimilată cu o infracţiune de corupţie.
d ) şantajul, săvârşit în legătură cu infracţiunile prevăzute
1

mai sus; 1.5. Cauzele corupţiei


e) infracţiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea
Cauzele corupţiei sunt o problemă complexă a acestui
nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, fenomen social care, în forme şi grade diferite, s-a manifestat şi
atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârşirea se va manifesta în toată existenţa statului, fiind urmarea
unei infracţiuni de corupţie sau asimilată cu o infracţiune de interacţiunii unor factori subiectivi, dar şi a unor factori
corupţie; obiectivi.
f) contrabanda cu bunuri provenite din săvârşirea unei Factorii subiectivi care, în opinia noastră, constituie
infracţiuni de corupţie sau asimilată cu o infracţiune de corupţie, adevărate cauze ale fenomenului de corupţie, sunt, în primul
ori săvârşită în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea rând, cei care îl caracterizează pe titularul funcţiei publice, pe
infracţiune;

180 181
care îl conturează ca pe o persoană cu un sistem de valori străine cele subiective, la manifestarea fenomenului de corupţie, sunt,
de valorile morale şi legale ale deontologiei funcţiei respective. de asemenea, multiple şi imputabile statului.
Astfel, titularul corupt al unei funcţii publice sau predispus Programul de acţiune împotriva corupţiei, adoptat de
la o acţiune coruptibilă, are o conduită profesională străină de < omitetul Miniştrilor Consiliului Europei enumera, drept cauze
valorile morale fundamentale ale integrităţii, cinstei şi corectitu principale, care contribuie la corupţie, următorii factori: concen-
dinii, precum şi de valorile legale ale conduitei profesionale I rărea puterii, a bogăţiei şi prestigiului social, regimurile
precum supremaţia legii, prioritatea interesului public, asigura nedemocratice şi autocratice, birocraţia apăsătoare, excesul de
rea egalităţii de tratament al cetăţenilor în faţa autorităţilor şi controale administrative şi de restricţii comerciale, monopo­
instituţiilor publice etc. lurile, nepotismul, concesionarea autorităţii cu titlu de
La toate acestea se adaugă incapacitatea titularului funcţiei dezvoltare economică, industrială şi infrastructurală, proasta
publice de a-şi construi buna reputaţie în societate, în raport cu organizare şi insuficienta salarizare a funcţionarilor publici şi
devotamentul manifestat pentru o bună exercitare a funcţiei slăbiciunea sistemului judiciar.
publice, iar nu în raport cu cantitatea de bunuri materiale într-adevăr, o astfel de cauză o reprezintă şi salarizarea
dobândite pe căi evident nelegale, chiar dacă nu şi dovedite, insuficientă şi incoerentă practicată de stat, existând funcţionari
întotdeauna, ca fiind nelegale. cu venituri foarte reduse în raport cu nevoile vieţii de zi cu zi şi,
Pe de altă parte, beneficiarii serviciilor publice, la rândul pe de altă parte, categorii de funcţionari cu venituri de invidiat
lor, manifestă importante tare de conduită socială, comporta­ pentru cei mai mulţi funcţionari.
mentul lor social fiind marcat de o mare neîncredere în Totuşi, în opinia noastră, nivelul de salarizare a
autorităţile şi instituţiile statului şi, în principal, în forţa legii, dar funcţionarilor publici nu poate fi şi nici nu trebuie să fie
şi de un nemărginit dispreţ faţă de principiul egalităţii cetăţenilor considerată o cauză obiectivă ci, mai degrabă, o condiţie
în faţa legii, a autorităţilor şi a instituţiilor statului, pe care va lavorizantă a fenomenului de corupţie, pentru că, dacă ar fi cu
încerca să-1 surmonteze prin obţinerea favorurilor funcţionarului adevărat o cauză, ar trebui să acceptăm ca aproape toţi
public prin acordarea avantajelor corupătoare. funcţionarii publici să fie corupţi, deoarece aproape toţi sunt
De altfel, chiar şi în Programul de acţiune împotriva nemulţumiţi de salariile primite, or, din fericire, acest lucru nu
corupţiei, adoptat de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei, este adevărat, majoritatea funcţionarilor publici fiind persoane
se menţionează că o concepţie materialistă cu privire la reuşită oneste, cinstite şi cu o conduită axată pe probitate morală.
sau putere, bani, poziţie socială şi lipsă de modestie, joacă un rol Dar, pe de altă parte, existenţa unei legislaţii efervescente,
major, dacă nu chiar primordial, între cauzele corupţiei. 119
stufoase şi incoerente, adeseori creează un cadru deosebit de
Factorii obiectivi ai fenomenului corupţiei care, în opinia permisiv în privinţa încercărilor de fraudare şi ocolire a căilor
noastră, reprezintă de asemenea cauze care concură, alături de normale şi legale de recunoaştere şi valorificare a drepturilor şi
intereselor legitime, constituindu-se, astfel, într-o condiţiona-
litate extrem de favorizantă.
P r o g r a m m e (Paction contre l a corruption
1 1 9
adopte p a r l e C o m i t e des De asemenea, lipsa unor politici, pe termen mediu şi lung,
Ministres, Strasbourg, 14-17 o c t o b r e 1996. de recâştigare a încrederii cetăţenilor faţă de autorităţile şi
182 183
instituţiile statului ca promotoare a bunei administraţii şi a - spălarea banilor murdari, inclusiv prin repunerea în
servirii interesului general al comunităţii locale sau naţionale, va circulaţie, sub formă de mită, a unor fonduri dobândite ilicit sau
favoriza în continuare manifestarea unor opţiuni corupţionale în prin reciclarea sau refolosirea de către funcţionarii corupţi a
conduita a din ce în ce mai multor beneficiari ai serviciilor sumelor de bani primite cu titlu de mită;
publice. - comercializarea ilegală a alcoolului;
Existenţa unor proceduri administrative greoaie şi - falsificarea cărţilor de credit;
stufoase, precum şi a unei birocraţii tergiversante, se va constitui - transferurile frauduloase de bani prin mijloace electro­
în tot atâtea condiţii, chiar cauze suplimentare de favorizare, nice (inclusiv prin Internet);
respectiv de producere, a fenomenului de corupţie. - traficul de deşeuri şi infracţiunile asupra mediului încon­
De asemenea, nu în ultimul rând, lipsa unei reacţii jurător, cu consecinţe dezastroase şi ireversibile asupra mediului
prompte şi exemplare din partea organelor statului cu înconjurător, care au loc şi cu complicitatea unor funcţionari
competenţe în investigarea, cercetarea şi judecarea infracţiunilor corupţi;
de corupţie, nu va face altceva, decât să încurajeze manifestările - traficul de arme, materiale nucleare, droguri sau fiinţe
acestui fenomen infracţional, faţă de care nu este nemulţumită umane, generează profituri mari şi, de cele mai multe ori, sunt
doar populaţia, ci sunt îngrijorate, aşa cum am arătat, şi realizate şi cu concursul funcţionarilor corupţi;
organismele europene. - deturnarea şi schimbarea destinaţiilor subvenţiilor, cu
referire specială la finanţările comunitare, care se realizează, de
1.6. Formele corupţiei în Europa şi în România cele mai multe ori, cu concursul funcţionarilor corupţi, în pofida
legislaţiei specifice adoptate pentru protejarea intereselor
în ţările europene, domeniile în care activităţile infrac­
financiare ale Comunităţilor Europene.
ţionale au loc pe fondul unor acte de corupţie sunt următoarele:
în România au fost identificate următoarele forme de
- activitatea antreprizelor, unde, pe lângă acţiunile de
corupţie:
intimidare, mita este folosită pentru „cucerirea" întreprinderii,
- corupţia administrativă, care priveşte activitatea admi­
prin influenţarea factorilor de decizie iar, pe de altă parte, după
nistraţiei publice centrale şi locale şi, în mod predilect, auto­
dobândirea controlului întreprinderii respective, profiturile obţi­
rităţile vamale, sănătatea şi asistenţa socială, cultura şi învăţă­
nute sunt utilizate pentru comiterea unor noi acte de corupţie;
mântul, instituţiile din domeniul apărării, ordinii publice şi
- contrabanda cu ţigări, efectuată prin sustragerea de la
siguranţei naţionale;
regimul de tranzit şi prin întocmirea unor documentaţii false
- corupţia în justiţie, cu referire la autorităţile judecă­
aferente importurilor de ţigări însoţită de coruperea unor
toreşti: instanţe, parchete, Consiliul Superior al Magistraturii, dar
funcţionari vamali cu atribuţii de inspecţie;
şi la auxiliarii justiţiei: avocaţi, experţi, executori judecătoreşti;
- evaziunea fiscală, realizată prin utilizarea unor firme
- corupţia economică, manifestată, în special, în domeniul
fantomă organizate pe mai multe paliere şi prin coruperea
financiar-bancar, în agricultură, silvicultură şi în unele ramuri
funcţionarilor;
ale industriei, precum şi în prelucrarea şi comercializarea
petrolului;
184 185
- corupţia politică, manifestată, în special, în legătură cu 1.8. Remedii ale fenomenului corupţiei
activitatea parlamentară şi a partidelor politice, influenţarea
A. Aspecte generale
iniţiativelor legislative, finanţarea partidelor politice şi a
Gravitatea efectelor fenomenului corupţiei impune
campaniilor electorale.
identificarea, adoptarea şi folosirea unor mijloace cât mai
eficiente pentru a preveni, combate şi elimina corupţia, de toate
1.7. Efectele corupţiei felurile şi nu numai corupţia penală.
Efectele corupţiei sunt multiple şi, întotdeauna, negative. Parametrii care constituie sau ar trebui să constituie ceea
Dintre aceste, vom enumera, cu titlu de exemplu: c e numim corupţia penală sunt cu certitudine mai vizibili şi mai
- afectarea demnităţii, a probităţii profesionale şi a uşor de atins, în raport cu cei care determină sau ar trebui să
credibilităţii tuturor categoriilor de titulari de funcţii publice, iar determine corupţia înţeleasă în sens general.
nu numai a funcţionarului public care are o conduită coruptă; în cazul corupţiei penale, metodele generale folosite
- prejudicierea gravă a prestigiului şi credibilităţii pentru prevenirea şi combaterea actelor de corupţie vizează, în
autorităţilor şi instituţiilor publice; primul rând, descoperirea, cercetarea, urmărirea, judecarea şi
- diminuarea şi, chiar, pierderea încrederii cetăţenilor în sancţionarea realizată împotriva autorului.
autorităţile şi instituţiile statului; însă, în cazul luptei împotriva corupţiei în sens general,
- alterarea activităţii serviciilor publice, în special prin este necesară o altă stare de spirit, o nouă abordare a valorilor,
deturnarea fondurilor destinate realizării obiectivelor de interes precum şi a criteriilor etice, pentru că, vigilenţa, transparenţa,
public, în scopul realizării unor interese private; publicitatea şi structurile instituţionale adaptate scopului
- agravarea sărăciei în rândul celor care ar trebui să fie urmărit, sunt instrumente şi mijloace utile şi necesare, dar
beneficiarii serviciilor publice şi slăbirea sistemului de servicii acestea trebuie să pătrundă mult mai profund. în acest caz,
publice; trebuie găsită o modalitate de a denunţa la lumina zilei partea
- corupţia poate constitui, prin efectele sale, un risc pentru vicioasă şi periculoasă a fenomenului corupţiei, precum şi
siguranţa naţională a statului; efectele sale dezastruoase pentru societate, în general şi pentru
- corupţia afectează, în multe situaţii, însuşi procesul fiecare din majoritatea membrilor acesteia, în particular.
legislativ pe care îl deturnează şi îl aserveşte anumitor interese De asemenea, este necesar să se demonstreze viabilitatea
private etc. unei societăţi curate, care respectă valorile morale fundamentale
Aşa cum spuneam mai sus, corupţia slăbeşte în mod bazate pe dreptate şi ataşate criteriilor etice, punându-se accent
substanţial şi grav valorile fundamentale ale societăţii, pe transparenţă, măsuri de încurajare, pe responsabilitatea
distrugând noţiunea de bună-credinţă care este indispensabilă individuală şi pe obligaţia fiecăruia de a răspunde pentru faptele
unei corecte funcţionări a autorităţilor şi instituţiilor statului, sale.
politice, legislative, juridice, administrative, comerciale etc., Lupta împotriva corupţiei presupune folosirea unor măsuri
prin instaurarea arbitrariului şi incertitudinii, precum şi prin negative, precum sunt cele represive, dar sunt necesare, în egală
negarea şi dispreţuirea legii, a preeminenţei dreptului. măsură, şi metodele pozitive, pentru că, edificarea unei culturi
186 187
anticorapţie, bazată pe morală şi educaţie civică, este fără îndoială Astfel, lupta pentru prevenirea şi combaterea corupţiei
cea mai bună abordare a luptei pentru prevenirea şi combaterea constituie obiectul multor acţiuni şi documente ale organismelor
corupţiei, statul fiind obligat să inoculeze cetăţenilor săi înaltele europene, urmând ca, în continuare, să ne referim la cele mai
valori morale şi etice, pentru a fi determinaţi să respingă corupţia importante.
ca pe un lucru rău şi detestabil, fiind unanim acceptat că, dobân­ Declaraţia adoptată cu ocazia Summitului şefilor de state
direa de valori morale şi etice solide, creează rezistenţă la rău. şi de guverne, care a avut loc la Strasbourg, în perioada zilelor
De asemenea, nu trebuie pierdut din vedere şi nici ignorai de 10 şi 11 octombrie 1997 , a însemnat nu numai un nou elan
120

efectul descurajant al pedepselor în cauzele de corupţie care pentru activităţile Consiliului Europei care ca scop susţinerea
ajung să fie descoperite, urmărite şi judecate, astfel că aceste eforturilor statelor membre pentru a face faţă schimbărilor socie­
pedepse trebuie să fie exemplare şi inhibitoare, iar confiscarea tăţii în pragul unui nou secol şi mileniu, dar a însemnat şi adop­
bunurilor şi valorilor, care au fost folosite sau obţinute pentru tarea Planului de acţiune pentru întărirea stabilităţii democratice
sau prin comiterea infracţiunilor de corupţie, trebuie să în statele membre.
contribuie la înţelegerea faptului că infracţiunea nu aduce profit. Planul de acţiune, la Secţiunea a IlI-a, paragraful 2, a
Problema principală pe care o pun toate formele de stabilit, în scopul cooperării între statele membre, măsurile con­
corupţie şi din care îşi trag forţa, este aceea a secretului şi tăcerii crete necesare în domeniul luptei împotriva corupţiei şi a
cu care se înconjoară orice faptă sau act de corupţie, pentru că infracţionalităţii organizate:
niciuna dintre părţile implicate nu este interesată să dezvăluie - adoptarea, înainte de sfârşitul anului, a principiilor
ceea ce a făcut şi nici să consemneze în documente, sau în alte directoare care trebuie să conducă la dezvoltarea legislaţiei şi
forme de înregistrare, faptele comise. Tocmai de aceea, corupţia practicilor naţionale;
a ajuns un fenomen despre care toată lumea vorbeşte sau este - finalizarea rapidă a lucrărilor de elaborare a
gata să vorbească, dar nimeni nu este dispus să contribuie la instrumentelor juridice internaţionale, conform Programului de
probarea, la dovedirea lui. acţiune a Consiliului Europei împotriva corupţiei;
în ceea ce priveşte domeniul administraţiei publice, - stabilirea imediată a unui mecanism corespunzător şi
vorbind în termeni de volum al capitalurilor implicate şi rulate, eficace pentru a veghea la respectarea principiilor directoare şi
cel mai expus corupţiei este sectorul achiziţiilor publice şi de la aplicarea instrumentelor juridice menţionate.
aceea prevenirea şi combaterea corupţiei în acest domeniu Rezoluţia (97) 24 a Comitetului Miniştrilor Consiliului
trebuie să fie axul motorului luptei împotriva corupţiei. lîuropei privind cele 20 de principii directoare pentru lupta
121
B. Remedii stabilite în documentele europene împotriva corupţiei , adoptată pentru aducerea la îndeplinire a
Deşi România ocupă în statisticile internaţionale privind
L a D e c l a r a t i o n adoptee lors d u D e u x i e m e S o m m e t des Chefs d ' E t a t
corupţia un loc de neinvidiat, problema corupţiei nu este o el de G o u v e r n e m e n t , reuni â S t r a s b o u r g Ies 10 et 11 o c t o b r e 1997;
problemă doar pentru ţara noastră, ci şi pentru alte ţări din vvcd.coe.int.
Europa şi de pe mapamond, motiv pentru care este o preocupare R e s o l u t i o n (97) 24 portant Ies vingt principes directeurs p o u r la
1 2 1

esenţială a organismelor europene. lutte contre la corruption adoptee p a r le C o m i t e des M i n i s t r e s le 6 n o v e m b r e


1997, lors de la 101-e session du C o m i t e des Ministres; wcd.coe.int.
188 189
Declaraţiei adoptate cu ocazia Summitului şefilor de state şi de 8. asigurarea ca legislaţia fiscală şi autorităţile respon­
guverne, care a avut loc la Strasbourg, în perioada zilelor de 10 sabile de implementarea acesteia să contribuie la combaterea
şi 11 octombrie 1997, a confirmat cele 20 de principii directoare corupţiei într-un mod cât mai eficient şi coordonat, în special
pentru lupta împotriva corupţiei, elaborate în cadrul Grupului prin neacordarea deductibilităţii fiscale, nici în drept şi nici prin
Multidisciplinar pentru Corupţie (GMC). practici administrative, în ceea ce priveşte comisioanele oculte
Prin acest document, Comitetul Miniştrilor s-a obligat la: sau alte cheltuieli legate de infracţiunile de corupţie;
1. luarea măsurilor celor mai eficace pentru prevenirea 9. vegherea ca organizarea, funcţionarea şi procesul de
corupţiei şi, în acest sens, să contribuie la educaţia opiniei pu­ luare a deciziilor în administraţia publică să ţină seama de
blice şi la promovarea unor conduite conforme cu normele etice; necesitatea stringentă a combaterii corupţiei, în special prin
2. asigurarea unei incriminări adecvate a corupţiei naţio­ stabilirea unei cât mai mari transparenţe compatibilă cu nevoia
nale şi internaţionale; de a asigura mai multă eficienţă acţiunii lor;
3. să se asigure că toţi cei responsabili de prevenirea, 10. asigurarea ca reglementările care privesc drepturile şi
investigarea, urmărirea şi judecarea cazurilor de corupţie să se îndatoririle funcţionarilor publici să se inspire şi să ia în
bucure de gradul necesar de autonomie şi independenţă, consideraţie cerinţele generale cunoscute pentru lupta împotriva
necesare pentru a-şi putea îndeplini funcţiile lor corespun­ corupţiei, asigurând o serie de măsuri disciplinare adecvate şi
zătoare, urmând să fie feriţi de orice imixtiuni şi influenţe efective; promovarea elaborării instrumentelor juridice
nepotrivite şi să aibă la dispoziţie mijloace efective pentru corespunzătoare, precum Codurile de conduită, care să prevadă
obţinerea probelor necesare, asigurând protejarea persoanelor dinainte comportamentul aşteptat de la funcţionarii publici;
care vor ajuta autorităţile în vederea combaterii corupţiei şi 11. folosirea procedurilor corespunzătoare de audit,
păstrării confidenţialităţii investigaţiilor; aplicabile tuturor activităţilor din domeniul administraţiei
4. luarea unor măsuri potrivite pentru identificarea şi publice şi al sectorului public;
confiscarea produselor actelor de corupţie; 12. sublinierea rolului esenţial pe care-1 au procedurile de
5. asigurarea de măsuri adecvate pentru prevenirea audit în ceea ce priveşte prevenirea şi descoperirea corupţiei în
utilizării persoanelor juridice în scopul acoperirii contravenţiilor afara administraţiilor publice;
legate de corupţie; 13. asigurarea că sistemul răspunderii administraţiilor
6. limitarea imunităţii, în cazul anchetelor, urmăririlor şi publice va ţine seama de consecinţele actelor de corupţie comise
judecării infracţiunilor de corupţie până la nivelul considerat a fi de către funcţionarii publici;
drept minim pentru o societate democratică; 14. adoptarea procedurilor referitoare la achiziţiile publice,
7. promovarea specializării persoanelor sau a organelor cu asigurarea unei transparenţe necesare să asigure o concurenţă
responsabile de lupta împotriva corupţiei şi acordarea mijloa­ loială şi să descurajeze tentaţia pentru corupţie;
celor adecvate şi instruirea corespunzătoare, pentru exercitarea 15. încurajarea adoptării, de către reprezentaţii aleşi, a
funcţiilor lor; diferitor coduri de conduită şi promovarea de reguli stricte
pentru finanţarea partidelor politice şi de organizare a
campaniilor electorale, care să prevină corupţia;
190 191
16. garantarea ca mijloacele de comunicare în masă să Corupţiei -GRECO, prin care reprezentanţii Comitetului de
aibă libertatea de a obţine şi de a difuza informaţiile privind Miniştri din Belgia, Bulgaria, Cipru, Estonia, Finlanda, Franţa,
cauzele de corupţie, sub rezerva unor restricţii sau limitări numai Germania, Grecia, Islanda, Irlanda, Lituania, Luxemburg,
în limitele necesare pentru o societate democratică; România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, recunoscând că
17. asigurarea că legislaţia civilă ia în consideraţie ridicarea conştiinţei publice şi promovarea valorilor etice sunt
necesitatea luptei împotriva corupţiei şi, în particular, să ofere măsuri efective în prevenirea corupţiei şi referindu-se la cele 20
remedii eficiente pentru a proteja drepturile şi interesele care de Principii directoare în lupta contra corupţiei, adoptate de
sunt afectate de corupţie; Comitetul Miniştrilor la 6 noiembrie 1997, au stabilit fondarea
18. încurajarea cercetărilor privind fenomenul corupţiei; Grupului de State împotriva Corupţiei - GRECO.
19. asigurarea că în orice aspect al luptei împotriva Potrivit Statutului, Grupul de State contra Corupţiei -
corupţiei, orice legături posibile cu infracţionalitatea organizată GRECO, are ca scop ameliorarea capacităţii membrilor săi de a
şi spălarea de bani să fie luate în consideraţie; lupta contra corupţiei, urmărind implementarea angajamentelor
20. dezvoltarea, cât mai mult posibil, a cooperării pe care şi le-au asumat în acest domeniu pe calea procesului
internaţionale în toate domeniile luptei împotriva corupţiei. dinamic de evaluare şi de constrângere mutuală.
Prin Rezoluţia (97) 24, Comitetul Miniştrilor Consiliului Funcţiile Grupului de State contra Corupţiei - GRECO,
Europei a invitat autorităţile naţionale să aplice cele 20 de necesare realizării obiectului de activitate arătat mai sus, sunt:
principii în cadrul legislaţiei lor interne, dar şi în cadrul - să urmărească aplicarea Principiilor directoare în lupta
practicilor pe care le formulează, recomandări care au fost avute contra corupţiei, adoptate de Comitetul Miniştrilor Consiliului
în vedere, aşa cum vom vedea şi de autorităţile competente ale Europei la 6 noiembrie 1997;
României. - să urmărească implementarea instrumentelor juridice
Rezoluţia (98)7 a Comitetului Miniştrilor Consiliului internaţionale care vor fi adoptate în aplicarea Programului de
Europei privind autorizarea creării acordului parţial şi lărgit acţiune contra corupţiei, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse
pentru stabilirea Grupului de State împotriva Corupţiei - în aceste instrumente.
GRECO , prin care statele membre ale Consiliului Europei, cât
122

şi statele nemembre, au fost invitate să devină membre ale C. Remedii stabilite în documentele interne
Acordului GRECO. La semnalele primite, deopotrivă din partea organismelor
Rezoluţia (99)5 a Comitetului Miniştrilor Consiliului internaţionale dar şi din rândul societăţii româneşti, Guvernul
Europei privind Fondarea Grupului de State pentru combaterea României a elaborat mai multe programe şi strategii pe baza
cărora a fost, sau ar fi trebuit să fie organizată şi implementată
lupta împotriva corupţiei, dar, după cum este precizat în
majoritatea rapoartelor de monitorizare a luptei anticorupţie din.
1 2 2
R e s o l u t i o n (98)7 p o r t a n t a u t o m a t i o n d e creer l ' A c c o r d pârtiei e t
elargi etablissant le « G r o u p e d ' E t a t s contre la C o r r u p t i o n - G R E C O » , R e s o l u t i o n (99) 5 instituant Le G r o u p e d ' E t a t s contre la C o r r u p t i o n
a d o p t e e p a r le C o m i t e des Ministres le 5 m a i 1998; wcd.coe.int. G R E C O adoptee p a r le C o m i t e des Ministres le Ier m a i 1999; wcd.coe.int.
192 193
România, problema nu este atât lipsa aparatului instituţional sau Prin HG nr. 1065/2001 a fost aprobat Programul
125

legislativ, cât dificultatea cu care acesta este utilizat sau aplicat. naţional de prevenire a corupţiei şi Planul naţional de
Astfel, o prezentare a eforturilor guvernamentale este acţiune împotriva corupţiei, care constituia o prioritate a
necesară, dar de la programe şi strategii până la punerea acestora Programului de guvernare a noului executiv instalat la sfârşitul
în aplicare cu succes s-a dovedit că este un drum foarte lung şi anului 2000.
anevoios şi, oricum, cu rezultate mult sub aşteptări. Acest document afirmă că fenomenul corupţiei constituie
La începutul anului 1997, la iniţiativa Preşedintelui o ameninţare pentru democraţie, pentru supremaţia dreptului,
României, a fost înfiinţat Consiliul Naţional de Acţiune echităţii sociale şi a justiţiei, erodează principiile unei
împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate (CNAICCO), ca administraţii eficiente, subminează economia de piaţă şi pune în
organism consultativ aflat în subordinea Consiliului Suprem de pericol stabilitatea instituţiilor statale.
Apărare a Ţării(CSAT), care avea structuri şi la nivel judeţean, Pentru definirea corupţiei, s-au avut în vedere concluziile
dar activitatea acestuia s-a rezumat la primirea şi înregistrarea de obţinute de Grupul Multidisciplinar privind Corupţia (GMC),
plângeri, sesizări, denunţuri etc. de la cetăţeni. înfiinţat de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei în anul
Activitatea acestui organism a fost contestată încă de la 1994, care a adoptat provizoriu următoarea definiţie: „Corupţia
început pe motiv că nu exista un temei constituţional pentru cuprinde comisioanele oculte şi toate celelalte demersuri care
înfiinţarea şi funcţionarea unei asemenea structuri executive în implică persoane învestite cu funcţii publice sau private, care şi-
subordinea Preşedintelui României, care se imixtiona în sfera au încălcat obligaţiile care decurg din calitatea lor de funcţionar
unei alte puteri constituite în stat, încălcând astfel principiul public, de angajat privat, de agent independent sau dintr-o altă
separaţiei puterilor în stat. relaţie de acest gen, în vederea obţinerii de avantaje ilicite,
De altfel, în toamna anului 1998, Preşedintele României a indiferent de ce natură, pentru ele însele sau pentru alţii."
anunţat desfiinţarea acestui organism, fără ca în scurta sa de în viziunea acestui program, corupţia implică utilizarea
activitate să fi fost înregistrat vreun succes notabil. abuzivă a puterii publice în scopul obţinerii, pentru sine ori
în ceea ce priveşte participarea pe plan european la lupta pentru altul, a unui câştig necuvenit obţinut prin:
împotriva corupţiei, prin OG nr.46/1999 a fost aprobată
124
- abuzul de putere în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
participarea României la Grupul de state împotriva - frauda (înşelăciunea şi prejudicierea unei alte persoane
corupţiei (GRECO), instituit prin Rezoluţia Consiliului sau entităţi);
Europei nr. (99)5 din 1 mai 1999, la care ne-am referit deja mai - utilizarea fondurilor ilicite în finanţarea partidelor
sus. politice şi a campaniilor electorale;
- favoritismul;
- instituirea unui mecanism arbitrar de exercitare a puterii
în domeniul privatizării sau al achiziţiilor publice;

1 2 4
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 4 0 1 din Publicată în Monitorul Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 728 din
24 a u g u s t 1999. 15 n o i e m b r i e 2 0 0 1 .
194 195
- conflictul de interese (prin angajarea în tranzacţii sau în perioada următoare, prin Legea nr.27/2002 a fost 126

dobândirea unei poziţii ori a unui interes comercial care nu este ratificată Convenţia penală privind corupţia, adoptată la
compatibil cu rolul şi îndatoririle oficiale). Strasbourg la 27 ianuarie 1999, iar prin Legea nr. 147/2002 127

Filozofia acestui program a fost dezvoltată plecând de la a fost ratificată Convenţia civilă asupra corupţiei, adoptată la
ideea că fenomenul corupţiei este o disfuncţie de sistem şi, deci, Strasbourg la 4 noiembrie 1999, care fuseseră adoptate,
îşi are provenienţa şi afectează cadrul normativ, sistemul luându-se în considerare Rezoluţia (97) 24 cu privire la cele 20
instituţional şi relaţiile interumane specifice instituţiilor sociale. de principii directoare în lupta împotriva corupţiei, adoptată de
Astfel, referitor la cadrul normativ s-a reţinut că Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei în noiembrie 1997, cu
influenţează în mod determinant fenomenele antisociale prin: prilejul sesiunii 101, Rezoluţia (98) 7 cu privire la autorizarea
- excesul normativ, fetişizarea legislativă multiplică, dato­ creării Acordului parţial şi lărgit pentru stabilirea „Grupului de
rită incoerenţei şi redundanţei, oportunităţile pentru corupţie; state împotriva corupţiei - GRECO", adoptată de Comitetul
- lipsa reglementărilor legale alimentează, într-un spaţiu Miniştrilor Consiliului Europei în mai 1998, cu prilejul sesiunii
de vid normativ, factorii de risc pentru corupţie. sale 102, şi Rezoluţia (99) 5 pentru înfiinţarea GRECO, adoptată
Pornind de la această concluzie, s-a prevăzut ca programul la 1 mai 1999, documente europene la care ne-am referit deja.
să cuprindă componenta normativă care să urmărească: Totuşi, în Raportul periodic asupra progreselor înregistrate
- simplificarea normativă; de România în vederea aderării la UE din 6 octombrie 2004 s-a
- corelarea normativă şi eliminarea paralelismelor; reţinut că studiile şi evaluările întreprinse atât de organizaţiile
- codificarea; naţionale cât şi de cele internaţionale confirmă faptul că
- adoptarea unor acte nonnative care să reglementeze: fenomenul corupţiei rămâne o problemă serioasă şi răspândită în
România, care afectează aproape toate aspectele societăţii.
a) cadrul legal al activităţilor de prevenire a corupţiei;
In acelaşi raport, s-a mai reţinut şi că nu au fost
b) instrumentele procedurale care să permită descoperirea înregistrate reduceri ale nivelului de percepere a corupţiei iar
şi anchetarea operativă a cazurilor de corupţie. numărul condamnărilor a rămas scăzut, mai ales în ceea ce
Referitor la cadrul instituţional, care cuprinde structurile priveşte corupţia la nivel înalt, iar lupta împotriva corupţiei este
care au atribuţii de prevenire şi control al corupţiei, s-a prevăzut împiedicată de probleme de integritate chiar în cadrul
în program că prin stabilirea clară a competenţelor şi prin instituţiilor care sunt implicate în aplicarea legii şi în lupta
cooperare, potrivit dispoziţiilor legale, se vor crea condiţiile unei împotriva corupţiei.
eficiente instituţionale sporite.
De asemenea, s-a prevăzut că programul de selecţie,
recrutare, perfecţionare şi control al resurselor umane trebuie să
asigure funcţionarea instituţiilor în condiţii de eficienţă şi 126
legalitate. Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 65 din
W ianuarie 2 0 0 2 .
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 2 6 0 din
1 2 7

I K aprilie 2 0 0 2 .
196 197
Referitor la măsurile conţinute în Strategia Naţională - principiul responsabilităţii, care impune obligaţia
Vnticorupţie şi în Planul de acţiune aferent, s-a reţinut că, Guvernului de a formula politici publice şi de a răspunde pentru
cestea au avut până la data respectivă un impact limitat. eficienţa şi implementarea acestora, de a accepta şi suporta
Următorul guvern, la rândul său, a avut propria lui consecinţele neîndeplinirii acestei obligaţii;
Itrategie naţională anticorupţie pe perioada 2005-2007 şi - principiul prevenirii săvârşirii actelor de corupţie,
iropriuî Plan de acţiune, adoptate prin HG nr.231/2005, ca 128
conform căruia identificarea anticipată şi înlăturarea în timp util
eHectare a angajamentului politic necondiţionat, în ceea ce a premiselor de apariţie a faptelor de corupţie sunt prioritare şi
niveşte lupta împotriva corupţiei, după cum se afirma. imperative;
Potrivit acestei strategii, prin corupţie se înţelege devierea - principiul eficienţei în combaterea corupţiei, care se
istematică de la principiile de imparţialitate şi echitate care bazează pe evaluarea continuă a activităţii PNA, atât din punctul
rebuie să stea la baza funcţionării administraţiei publice şi care de vedere al rezultatelor concrete, cât şi al managementului
nesupun ca bunurile publice să fie distribuite în mod universal, instituţional;
chitabil şi egal, prin substituirea acestor principii cu practici - principiul cooperării şi coerenţei în baza căruia
are conduc la atribuirea către unii indivizi sau grupuri a unei instituţiile implicate în prevenirea şi combaterea corupţiei
lărţi disproporţionate a bunurilor publice în raport cu contribuţia trebuie să coopereze îndeaproape, asigurând o concepţie
;>r. coerentă asupra obiectivelor ce trebuie îndeplinite şi a măsurilor
Totodată, actele de corupţie au fost definite ca fiind acele ce urmează a fi luate;
lemersuri care lezează această distribuţie universală şi echitabilă - principiul transparenţei, consultării societăţii civile şi
u scopul de a aduce profit unor persoane sau grupuri de al dialogului social, care impune, pe de o parte, transparenţa
iersoane. procesului decizional, iar pe de altă parte, consultarea membrilor
De asemenea, au fost enumerate şi definite principiile care societăţii civile în cadrul acestui proces;
onstituiau baza luptei împotriva corupţiei: - principiul parteneriatului public-privat, care
- principiul statului de drept, pe baza căruia este recunoaşte importanţa cooptării societăţii civile în activităţile
onsacrată supremaţia legii, toţi cetăţenii fiind egali în faţa concrete de implementare a măsurilor de prevenire a corupţiei.
cesteia, care are la bază respectarea drepturilor omului şi Au fost stabilite în mod expres obiectivele principale ale
>resupune separaţia puterilor în stat; luptei împotriva corupţiei ca fiind:
- principiul bunei guvernări, conform căruia Guvernul - creşterea transparenţei şi integrităţii în administraţia pu­
rebuie să-şi stabilească acţiuni clare, eficiente, pe baza unor blică;
'biective bine stabilite şi de calitate şi să aibă capacitatea şi - prevenirea corupţiei în mediul de afaceri;
lexibilitatea de a răspunde rapid necesităţilor sociale; - campanii de informare şi măsuri educative;
- creşterea integrităţii şi a rezistenţei la corupţie a sistemu­
lui judiciar;
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 2 7 2 din
- reducerea numărului de structuri cu atribuţii în lupta
aprilie 2 0 0 5 . împotriva corupţiei;
98 199
- întărirea capacităţii instituţionale a Parchetului Naţional publice locale situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de
Anticorupţie (PNA); cetăţean şi care dispune de capacitatea administrativă necesară;
- creşterea celerităţii în urmărirea penală şi în procesul - principiul profesionalismului, principiu potrivit căruia
penal; funcţionarii publici au obligaţia de a îndeplini atribuţiile de
- combaterea corupţiei prin mijloace administrative; serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă şi corectitu­
- coordonarea şi monitorizarea implementării Strategiei şi dine.
a Planului de acţiune; De asemenea, au fost stabilite obiectivele prioritare pentru
- implementarea completă a tuturor instrumentelor lupta împotriva corupţiei în noua perioadă:
anticorupţie ale UE, ONU, CoE şi OECD. - creşterea gradului de informare a publicului cu privire la
Acelaşi guvern a adoptat şi Strategia naţională antico­ consecinţele actelor de corupţie;
rupţie privind sectoarele vulnerabile şi administraţia publică - creşterea gradului de responsabilizare a personalului
locală pe perioada 2008-2010, aprobată prin HG nr.609/2008, 129
propriu asupra riscurilor asociate corupţiei;
ceea ce a însemnat reformularea principiilor generale directoare - eliminarea barierelor administrative;
ale luptei împotriva corupţiei, iar la principiile stabilite prin - utilizarea tehnologiilor informatice în cadrul serviciilor
strategia anterioară, au fost adăugate: publice;
- principiul participării, prin care se instituie asigurarea - sprijinirea administraţiei publice în vederea evaluării
consultării şi participării reprezentanţilor actorilor interesaţi în dimensiunii fenomenului de corupţie;
faza de concepţie, elaborare şi implementare a politicilor publice - adaptarea cadrului legislativ şi a politicilor publice
şi a actelor normative. Actorii interesaţi pot fi atât din cadrul conform recomandărilor studiilor, analizelor şi auditurilor inde­
societăţii civile, cât şi de la nivelul instituţiilor sau autorităţilor pendente;
publice; - creşterea transparenţei în sistemul de management al
- principiul simplificării procedurilor administrative, resurselor umane;
care presupune facilitarea şi simplificarea formalităţilor adminis­ - gestionarea corectă a fondurilor publice;
trative, pe care un solicitant (persoană fizică sau juridică) este - susţinerea campaniilor de prevenire a fenomenului co­
obligat să le execute în vederea respectării regulilor impuse de rupţiei;
către autorităţi; - combaterea fenomenului corupţiei prin întărirea colabo­
- principiul calităţii serviciilor, care presupune definirea rării intra şi interinstituţionale şi prin monitorizarea aplicării
unor norme calitative şi cantitative, adaptate nevoilor actuale ale prevederilor legale.
societăţii; Actualul Guvern al României, instalat după alegerile din
- principiul subsidiarităţii, potrivit căruia exercitarea toamna anului 2008, are în Programul de guvernare 2009-2012,
competenţelor se va face de către autoritatea administraţiei între altele, două capitole care sunt consacrate, unul reformei
administraţiei publice şi altul justiţiei şi politicilor de luptă
P u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 5 1 4 din
1 2 9 anticorupţie, la care ne vom referi succint, fiind în legătură
8 iulie 2 0 0 8 . directă cu tema acestei lucrări.
200 201
Astfel, în ceea ce priveşte reforma administraţiei publice, să asigure un echilibru între protejarea drepturilor şi libertăţilor
Guvernul şi-a fixat ca obiective de guvernare: individuale şi asigurarea eficienţei urmăririi penale.
- continuarea reformei în administraţia publică bazată pe în ceea ce priveşte rezultatele concrete de reprimare a
creşterea autonomiei colectivităţilor locale prin realizarea atât a faptelor de corupţie, aşa cum rezultă din Raportul de activitate
autonomiei decizionale, cât şi a celei financiare şi patrimoniale, pe anul 2008, Direcţia Naţională Anticorupţie a finalizat
concomitent cu declanşarea reală a procesului de descentra­ urmărirea penală prin rechizitorii, în cazul infracţiunilor
lizare, cu respectarea principiului subsidiarităţii; incriminate de Legea nr.78/2000, pentru:
- restructurarea profundă a administraţiei publice centrale - 3 1 0 infracţiuni de corupţie;
şi locale; - 193 infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie;
- reducerea birocraţiei şi eficientizarea serviciilor publice.
- 191 infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de
Referitor la gestiunea resurselor umane, actualul Guvern
corupţie;
şi-a propus să contribuie la ameliorarea imaginii funcţiei publi­
- 93 infracţiuni împotriva intereselor financiare ale C E .
ce, prin creşterea transparenţei actului administrativ şi luarea
Totuşi, rezultatele obţinute nu au fost pe măsura
unor măsuri anticorupţie mai ferme, vizibile pentru opinia pu­
programelor şi a strategiilor întocmite şi, cu atât mai puţin, pe
blică.
măsura aşteptărilor, aşa cum rezultă şi din Raportul intermediar
Un capitol important al Programului de guvernare îl
al Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind
reprezintă cel consacrat politicilor privind Justiţia şi lupta
progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de
împotriva corupţiei, Guvernul fixându-şi ca obiective:
cooperare şi verificare, din 12 februarie 2009.
- obţinerea de rezultate în lupta împotriva corupţiei;
Astfel, se menţionează că, ritmul progreselor consemnat
- asigurarea stabilităţii şi coerenţei legislative;
în raportul Comisiei din iulie 2008 nu a fost menţinut, iar în ceea
- îmbunătăţirea politicii de resurse umane în magistratură;
ce priveşte reforma judiciară, rezultatele sunt dificil de
- reducerea duratei proceselor.
demonstrat, cu toate că au fost câteva semnale pozitive, precum:
Ca direcţii de acţiune în lupta împotriva corupţiei şi pentru
- Guvernul a finalizat proiectul de modificare a Codului
asigurarea integrităţii profesionale a magistraţilor se vor urmări:
civil, un proiect de Cod penal şi proiectele de Coduri de
- consolidarea instituţională şi funcţională a Direcţiei
procedură penală şi de procedură civilă, care, însă, nu au fost
Naţionale Anticorupţie şi a Agenţiei Naţionale de Integritate;
încă adoptate;
- întărirea capacităţii instituţionale, a rolului şi a
- intenţiile Consiliului Superior al Magistraturii de a
independenţei Inspecţiei Judiciare din cadrul CSM;
accepta să-şi asume într-o mai mare măsură reforma sistemului
- continuarea formării profesionale a personalului implicat
de justiţie sunt încurajatoare, dar acestea trebuie transpuse în
în soluţionarea cauzelor de corupţie, criminalitate organizată şi
fapte;
criminalitate economico-financiară;
- Agenţia Naţională de Integritate şi-a constituit un istoric
- stabilizarea şi perfecţionarea cadrului legislativ, astfel
operaţional de cazuri, care trebuie menţinut.
încât să nu impieteze asupra anchetelor în curs de desfăşurare şi

202 203
In rest, în majoritatea celorlalte domenii, deficienţele europene în ceea ce priveşte funcţionarea sistemului de justiţie şi
identificate de Comisie în iulie 2008, au rămas încă de lupta împotriva corupţiei.
actualitate, iar anchetarea anumitor cazuri la nivel înalt este în
continuare blocată de Parlamentul român. în plus, sunt aşteptate
în continuare îmbunătăţiri semnificative în domenii care privesc: Secţiunea a 2-a
accesul la jurisprudenţă şi unificarea acesteia, o mai mare
ALTE INFRACŢIUNI ÎN LEGĂTURĂ CU EXERCITAREA
răspundere a magistraţilor, deficitul de personal şi deficienţele FUNCŢIEI PUBLICE
de gestionare ale sistemului judiciar.
în finalul capitolului privind reforma sistemului judiciar şi 2.1. Consideraţii generale
lupta împotriva corupţiei, se menţionează că este important ca
autorităţile române să se reîncadreze pe linia dinamică a Aşa după cum am menţionat anterior, exercitarea abuzivă
reformării sistemului judiciar şi a luptei împotriva corupţiei, a funcţiei publice reprezintă exercitarea funcţiei publice cu
astfel încât să contrabalanseze regresele din ultimele luni. neobservarea sau cu încălcarea voită a dispoziţiilor legale care
reglementează condiţiile, formele, scopul şi limitele acestei
Astfel, se subliniază în raport următoarea evaluare a
reglementări.
progreselor, efectuată de Comisie în vara anului 2009, ce va
arăta măsura în care România a fost capabilă să remedieze cu Actele şi faptele care constituie exercitarea abuzivă a
succes deficienţele identificate în cadrul reformei sistemului funcţiei publice pot fi clasificate în raport de împrejurarea dacă
judiciar şi să obţină rezultate convingătoare şi concrete în lupta acestea sunt sancţionate sau nu de legea penală, deci, după cum
împotriva corupţiei, fiind crucial ca România să realizeze acestea constituie sau nu infracţiuni.
progrese semnificative şi ireversibile până la acea dată. Astfel, actele sau faptele care constituie infracţiuni sunt
De aceea, se atenţionează că România trebuie să de­ incriminate de dispoziţiile Codului penal, dar şi de unele legi
monstreze existenţa unui sistem judiciar stabil, care funcţionează speciale, constituind cele mai grave cazuri de exercitare abuzivă
autonom şi care este capabil să identifice şi să sancţioneze a funcţiei publice şi angajând răspunderea penală a funcţio­
cazurile de corupţie şi să menţină statul de drept. Aceasta narilor publici vinovaţi.
înseamnă, în special, adoptarea legislaţiei restante, necesare în secţiunea anterioară, am acordat o atenţie deosebită
pentru a moderniza sistemul juridic şi pentru a demonstra - prin fenomenului corupţiei, analizând aspectele privind noţiunea de
instrumentarea rapidă a cazurilor de corupţie la nivel înalt - că corupţie, cauzele, formele de manifestare, efectele, precum
sistemul juridic este capabil să pună în aplicare legile într-un problemele privind lupta pentru prevenirea şi combaterea
mod independent şi eficient. fenomenului corupţiei, iar în această secţiune ne vom ocupa de
celelalte infracţiuni prevăzute în Codul penal, care au ca subiect
Cu alte cuvinte, tocmai rezultatele incerte obţinute în
activ funcţionarii publici sau funcţionarii în sensul legii penale şi
materia reformei sistemului judiciar şi a luptei împotriva corup­
ţiei au impus Comisiei Europene să apeleze la instrumentul care constituie la fel de grave cazuri de exercitare abuzivă a
Mecanismului de cooperare şi verificare, în scopul stimulării funcţiei publice şi angajând răspunderea penală a celor vinovaţi.
Statului român în efortul său de apropiere de standardele
204 205
In cadrul infracţiunilor săvârşite de funcţionarii publici încălcării normelor deontologice care prescriu pentru conduita
sau de funcţionari, de care ne vom ocupa în cadrul acestei funcţionarilor publici acţiuni de bun gospodar şi de bun proprietar.
secţiuni, amintim: infracţiunile de serviciu sau în legătură cu ' Potrivit art. 215 din Codul penal, însuşirea, folosirea sau
1

serviciul, infracţiuni privind patrimoniul, infracţiuni care împie­ traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru
dică înfăptuirea justiţiei, infracţiuni contra autorităţii, infracţiuni altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le
de falsuri, infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind administrează, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.
convieţuirea socială. în cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de
De asemenea, la categoriile de infracţiuni enumerate mai grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi
sus care afectează în mod grav buna exercitare a funcţiei interzicerea unor drepturi.
publice, credem că ar trebui amintit şi faptul că, separat, există şi Deci, obiect al acestei infracţiuni îl constituie banii,
alte infracţiuni care afectează exercitarea în bune condiţii a valorile sau alte bunuri aflate în domeniul public sau privat, pe
funcţiei publice, care sunt săvârşite de alte persoane decât care funcţionarul public sau funcţionarul le gestionează sau
funcţionarii publici. administrează.
Menţionăm că, potrivit art. 147 din Codul penal, prin în ceea ce priveşte subiectul acestei infracţiuni, trebuie
funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită perma­ spus că acesta trebuie să fie funcţionar public sau funcţionar şi,
nent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, în acelaşi timp, trebuie să fie gestionarul sau administratorul
o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei banilor, valorilor sau bunurilor pe care le-a însuşit, folosit sau
autorităţi publice, instituţii publice, instituţii sau alte persoane traficat.
juridice de interes public sau servicii de interes public. De menţionat că, această infracţiune este comisă cu
Prin funcţionar se înţelege persoana menţionată mai sus, intenţie, iar răspunderea funcţionarului public sau a funcţio­
precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul narului va fi angajată atât penal, în raport cu pedeapsa închisorii,
unei alte persoane juridice decât cele prevăzute mai sus. cât şi civil, în raport cu paguba pe care a produs-o prin
săvârşirea infracţiunii de delapidare.
2.2. Infracţiuni săvârşite de funcţionari în exercitarea
funcţiei publice B. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor
în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin.(3) din Codul de
A. Delapidarea conduită a funcţionarilor publici, funcţionarii publici trebuie să
Aşa cum am arătat, potrivit art. 18 din Codul de conduită a adopte o atitudine imparţială şi justificată pentru rezolvarea clară
funcţionarilor publici, aceştia sunt obligaţi să asigure ocrotirea şi eficientă a problemelor cetăţenilor, prin promovarea unor
proprietăţii publice şi private a statului şi a unităţilor admi- soluţii similare sau identice raportate la aceeaşi categorie de
nistrativ-teritoriale, să evite producerea oricărui prejudiciu, situaţii de fapt.
acţionând în orice situaţie ca un bun proprietar. Rezolvarea clară şi exactă a problemelor cetăţenilor, adică
Astfel, incriminarea faptelor care formează conţinutul a drepturilor şi intereselor legale ale acestora, a impus
infracţiunii de delapidare, reprezintă corolarul sancţionatoriu şi al
206 207
incriminarea ca infracţiune a încălcării cu ştiinţă a acestor norme
;le conduită profesională. D. Abuzul în serviciu contra intereselor publice
Potrivit art.246 din Codul penal, fapta funcţionarului Din coroborarea dispoziţiilor art.7 şi 18 din Codul de
uiblic care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, conduită a funcţionarilor publici, rezultă că funcţionarii publici
ui îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin sunt datori ca, în exercitarea funcţiei publice, să se abţină de la
iceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau
•e pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. intereselor legale ale autorităţii sau instituţiei publice, să asigure
ocrotirea proprietăţii publice şi private a statului şi a unităţilor
C. Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi administrativ-teritoriale şi să evite producerea oricărui preju­
Revenind la dispoziţiile art. 12 alin.(3) din Codul de con- diciu, acţionând în orice situaţie ca un bun proprietar.
uită a funcţionarilor publici, amintim că, funcţionarii publici Aceste norme urmăresc îndeplinirea cu corectitudine a
ebuie să adopte o atitudine imparţială şi justificată pentru îndatoririlor de serviciu de către funcţionarii publici sau funcţio­
jzolvarea clară şi eficientă a problemelor cetăţenilor şi prin nari, în scopul apărării intereselor legale ale autorităţii sau
liminarea oricărei forme de discriminare bazate pe aspecte instituţiei publice, a patrimoniului acesteia, precum şi asigurarea
rivind naţionalitatea, convingerile religioase şi politice, starea bunei funcţionări.
îaterială, sănătatea, vârsta, sexul sau alte aspecte. De asemenea, prin art. 248 din Codul penal, a fost
Realizarea acestui scop al normelor deontologice este incriminată fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul
figurată şi de incriminarea ca infracţiune a faptelor de încălcare atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori
acestor norme. îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o
Astfel, potrivit art. 247 din Codul penal, îngrădirea de tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei
itre un funcţionar public a folosinţei sau a exerciţiului instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă
epturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei art. 145, sau aduce o pagubă patrimoniului acesteia; aceasta se
luaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacă faptele au
nbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de
>titică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
»ală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA, se De menţionat că, în cazul acestei infracţiuni, funcţionarul
•depseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. public sau funcţionarul trebuie să acţioneze cu intenţie, atât în
Prin această incriminare şi prin mijloacele dreptului penal cazul îndeplinirii în mod defectuos a atribuţiilor sale de serviciu,
asigură realizarea principiului constituţional prevăzut la cât şi în cazul neîndeplinirii acestora, indiferent dacă urmarea
. 16 alin.(l), potrivit căruia toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii produsă va fi o pagubă sau o tulburare a bunului mers al
a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. activităţii unităţii respective.

209
Ameninţarea săvârşită de către un funcţionar public, în
E. Neglijenţa în serviciu condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani
Spre deosebire de infracţiunea de abuz în serviciu contra sau cu amendă.
intereselor publice, care, din punct de vedere al formei de Lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite de către un
vinovăţie cu care acţionează funcţionarul public sau funcţio­ funcţionar public, în condiţiile alin.l, se pedepseşte cu
narul, este săvârşită cu intenţie, în cazul infracţiunii de închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
neglijenţă în serviciu, funcţionarul public sau funcţionarul va Vătămarea corporală săvârşită de către un funcţionar
acţiona din culpă. public, în condiţiile alin.l, se pedepseşte cu închisoare de la
Astfel, potrivit art. 249 din Codul penal, încălcarea din 6 luni la 6 ani.
culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, Vătămarea corporală gravă săvârşită de către un funcţionar
prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, public, în condiţiile alin.l, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la
dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ 12 ani.
sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care
se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o G. Neglijenţa în păstrarea secretului de stat
vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se Codul de conduită a funcţionarilor publici prevede la art.7
pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amenda, iar alin.(2) lit.c) că funcţionarilor publici le este interzis să
atunci când a avut consecinţe deosebit de grave, fapta se dezvăluie informaţii care nu au caracter public, în alte condiţii
pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani. decât cele prevăzute de lege, iar potrivit art. 252 din Codul penal,
neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea
F. Purtarea abuzivă sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat,
Codul de conduită a funcţionarilor publici prevede la precum şi neglijenţa care a dat prilej altei persoane să afle un
art. 12 alin.(2) şi faptul că funcţionarii publici au obligaţia de a asemenea secret, dacă fapta este de natură să aducă atingere
nu aduce atingere onoarei, reputaţiei şi demnităţii persoanelor cu intereselor statului, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
care intră în legătură în exercitarea funcţiei publice, prin Aceste norme de conduită şi penale urmăresc exercitarea
întrebuinţarea unor expresii jignitoare, obligându-1 să aibă un în bune condiţii a funcţiei publice în scopul păstrării secretului
comportament civilizat şi cuviincios. de serviciu şi a secretului de stat, în raport cu care funcţionarul
încălcarea acestor norme va atrage şi răspunderea penală public trebuie să aibă o atitudine profesională exemplară din
a funcţionarului public sau a funcţionarului, în raport cu punctul de vedere al vigilenţei şi grijii faţă de asemenea valori
gravitatea faptelor comise şi urmările produse. importante pentru funcţionarea autorităţii sau instituţiei publice
Astfel, potrivit art.250 din codul penal, întrebuinţarea de în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea.
expresii jignitoare faţă de o persoană, de către un funcţionar
H. Conflictul de interese
public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu
Conflictul de interese este reglementat în capitolul II din
închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
Titlul V al Cărţii I din Legea nr. 161/2003, iar pentru eficienţa

210 211
regimului conflictului de interese, legiuitorul a preferat să respecta Constituţia şi legile ţării, precum şi principiul priorităţii
reglementeze acest regim pentru fiecare categorie în parte de interesului public, conform căruia funcţionarii publici au
titulari ai unor funcţii publice, ţinând cont de specificul îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât
fiecăreia, pornind de la structurile administraţiei publice centrale interesul personal, funcţionarii publici, în exercitarea funcţiei
şi terminând cu structurile administraţiei publice locale. publice, nu pot şi nici nu li se permite să rămână indiferenţi la
In lucrarea de faţă am prezentat pe larg problema acte sau fapte nelegale care se petrec în cadrul autorităţii sau
conflictului de interese în general şi in cazul funcţionarilor instituţiei în care activează.
publici, în special, astfel că nu vom relua aspectele respective, Tocmai de aceea, o astfel de atitudine a fost incriminată şi,
subliniind doar că regimul conflictului de interese a fost instituit potrivit art. 263 din codul penal, fapta funcţionarului public
de legiuitor pentru a asigura îndeplinirea cu corectitudine, de eare, luând cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură
către funcţionarii publici, a îndatoririlor de serviciu, ceea ce eu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, omite
presupune respectarea de către aceştia a principiilor legalităţii, sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire
imparţialităţii, obiectivitătii, integrităţii, transparenţei deciziei şi penală, potrivit legii de procedură penală, se pedepseşte cu
supremaţiei interesului public în exercitarea funcţiei publice cu închisoare de la 3 luni la 5 ani, iar dacă fapta este săvârşită de
care au fost învestiţi. eatre un funcţionar public cu atribuţii de conducere sau de
Dar, pentru ca respectarea regimului conflictelor de eontrol, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 7 ani.
interese să fie efectivă, legiuitorul a incriminat la art. 253'din Deci, orice funcţionar public are obligaţia ca, luând
Codul penal fapta funcţionarului public care, în exerciţiul
130
cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul
atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea in cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, să procedeze la
unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire
material pentru sine, soţul sau o rudă ori un afin până la penală, potrivit legii de procedură penală, dar, în ceea ce-1
gradul ÎI inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în priveşte pe funcţionarul cu funcţie de conducere, obligaţia este şi
raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea m a i imperioasă, sancţiunea prevăzută în cazul lui fiind cu mult
căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice mai aspră.
natură, se pedepseşte cu închisoare de ia 6 luni la 5 ani şi interzi­
cerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durata maximă. J. Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri
Potrivit art. 242 din codul penal, sustragerea ori
1. Omisiunea sesizării organelor judiciare distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris
Având în vedere principiul supremaţiei Constituţiei şi a < are se află în păstrarea ori în deţinerea unui organ sau unei
legii, potrivit căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a instituţii de stat ori a unei alte unităţi, din cele îa care se referă
.ni. 145 se pedepseşte cu închisoare de ).a 3 luni la 5 ani.
Distrugerea din culpă a vreunuia dintre înscrisurile de mai
Art. 2 5 3 ' a fost introdus prin art. I din L e g e a nr. 2 7 8 din 4 iulie
2 0 0 6 , p u b l i c a t ă in M o n i t o r u l Oficial ai R o m â n i e i , Partea I, nr. 601 din • ms, care prezintă o valoare artistică, ştiinţifică, istorică,
12 iulie 2 0 0 6 .
212 213
arhivistică sau o altă asemenea valoare, se pedepseşte cu adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Dacă faptele de mai sus sunt săvârşite de un funcţionar Deci, niciunui cetăţean nu-i este permis să atenteze la
public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, maximul pedepselor încrederea şi prezumţia de veridicitate de care trebuie să se
prevăzute se majorează cu un an. bucure orice înscris oficial, dar pentru un funcţionar public
Deci, orice cetăţean are obligaţia să fie vigilent să nu se interdicţia aceasta este şi mai categorică, faptele sale fiind
producă şi, respectiv, să se abţină de la orice faptă care ar avea sancţionate mult mai aspru, fapta funcţionarului public fiind cu atât
ca efect afectarea securităţii înscrisurilor sau documentelor mai gravă cu cât el, în calitatea sa de titular al unei funcţii publice
aflate în deţinerea sau păstrarea unui organ sau unei instituţii de şi de reprezentant al autorităţii, trebuie să contribuie la menţinerea
stat, sau a unei alte unităţi din cele la care se referă şi sporirea încrederii cetăţenilor în organele şi instituţiile publice şi
art. 145 C.pen., dar, în cazul funcţionarilor publici, aceaslă in activitatea acestora, care trebuie să se desfăşoare în baza legii şi
obligaţie este chiar mai mare, astfel că maximul pedepsei m conformitate cu prevederile acesteia.
închisorii este majorat cu un an.
L. Instigarea publică şi apologia infracţiunilor
K. Falsul material în înscrisuri oficiale şi falsul intelectual Potrivit art.324 din Codul penal, fapta de a îndemna
Unul dintre principiile care guvernează activitatea publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu
funcţionarilor publici este cel al cinstei şi corectitudinii, conform respecta legile, ori de a săvârşi fapte ce constituie infracţiuni, se
căruia, în exercitarea funcţiei publice şi în îndeplinirea pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, iar dacă fapta este
atribuţiilor de serviciu, funcţionarii publici trebuie să fie de săvârşită de un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce
bună-credinţă, iar fapta de falsificare a unui înscris oficial, implică exerciţiul autorităţii de stat ori de către o persoană dintre
comisă de un funcţionar public, constituie şi o încălcare a cele prevăzute la art. 160, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5
acestor norme deontologice. ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru
Astfel, potrivit art. 288 din Codul penal, falsificarea unui infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.
înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează lăudarea în public a
alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe celor care au săvârşit infracţiuni sau a infracţiunilor săvârşite de
juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, iar aceştia.
când falsul a fost săvârşit de un funcţionar în exerciţiul în ceea ce-i priveşte pe funcţionarii publici la care se
atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni referă textul de mai sus, trebuie menţionat că este vorba de un
la 5 ani. funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exer­
De asemenea, potrivit art.289 din Codul penal, falsificarea ciţiul autorităţii de stat ori de către o persoană dintre cele prevă­
unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un zute la art. 160, adică o persoană care îndeplineşte o activitate
funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin importantă de stat sau altă activitate publică importantă.
atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare Sancţionarea mai aspră a acestor funcţionari publici este
justificată de faptul că sunt titularii unor funcţii publice care
214 215
implică exerciţiul autorităţii de stat sau este vorba de persoane care comise împotriva funcţionarilor publici aflaţi în realizarea unei
îndeplinesc o activitate importantă de stat sau altă activitate publică funcţii publice care implică exerciţiul autorităţii de stat.
importantă, având astfel obligaţia să subordoneze activitatea Potrivit art. 239 din Codul penal, ameninţarea săvârşită
interesului general şi să contribuie la menţinerea şi apărarea nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui
ordinii de drept, necesară realizării unei bune convieţuiri sociale. funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori
2.3. Infracţiuni săvârşite de alte persoane, care pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu
împiedică exercitarea în bune condiţii a funcţiei publice închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Lovirea sau orice acte de violenţă, săvârşite împotriva
După cum am mai afirmat, buna administraţie (administrare)
unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
în realizarea interesului public depinde în mare măsură de buna
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori
exercitare a funcţiilor publice de către titularii acestora.
pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu
La rândul său, buna exercitare a unei funcţii publice
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
depinde în principal de exercitarea deontologică a acesteia, ceea
Vătămarea corporală, săvârşită împotriva unui funcţionar
ce nu este, însă, suficient, în condiţiile în care buna exercitare a
public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de
unei funcţii publice se află în corelaţie şi cu atitudinea celor
stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exer­
vizaţi de exerciţiul funcţiei publice sau, după caz, a celor care
sunt beneficiarii serviciului public în cadrul căruia este ciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.
exercitată acea funcţie. Vătămarea corporală gravă, săvârşită împotriva unui
funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
Deci, cu alte cuvinte, exerciţiul unei funcţii publice va fi
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori
cu atât mai performant, cu cât acesta se va baza pe respectarea
pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu
normelor deontologice de către titularul acelei funcţii, dar va fi
închisoare de la 3 la 12 ani.
şi mai performant dacă publicul vizat sau beneficiar, după caz,
îşi va da concursul în sensul respectării prevederilor legale şi Incriminarea acestor fapte ca infracţiuni şi sancţionarea lor
sprijinirii realizării interesului general. cu pedepse substanţiale au ca scop direct protejarea prestigiului
funcţionarului public şi siguranţa acestuia, dar şi un scop mai
Din păcate însă, realitatea socială demonstrează existenţa a
larg, care vizează, pe de o parte, prestigiul autorităţii sau
numeroase acte şi fapte comise de către persoanele vizate de
exerciţiul deontologic al funcţiei publice, săvârşite împotriva instituţiei publice în cadrul căreia acesta îşi desfăşoară
funcţionarilor publici sau împotriva exercitării legale a funcţiei activitatea şi, pe de altă parte, buna exercitare a funcţiei publice
publice, ceea ce a impus incriminarea ca infracţiuni a unor şi realizarea interesului general în cadrul unei ordini sociale
asemenea fapte şi acte. bazate pe ordinea de drept.

A. Infracţiunile de ultraj B. Darea de mită


Exercitarea deontologică a funcţiei publice este de
Astfel, unele dintre cele mai grave fapte care afectează
neconceput în cazul în care asupra funcţionarilor publici se
buna exercitare a funcţiei publice sunt infracţiunile de ultraj
216 217
exercită presiunea unor fapte de corupere a comportamentului D. Uzurparea de calităţi oficiale
acestora, din partea celor care sunt vizaţi sau sunt beneficiarii Exercitarea unei calităţi oficiale, în general sau a unei
activităţii administrative. funcţii publice, în special, este permisă exclusiv celor care au
De fapt, din punct de vedere moral, fapta de corupere a fost învestiţi în mod legal în acest scop, iar respectarea cu
comportamentului unui funcţionar public este la fel de stricteţe a acestei reguli este în măsură să contribuie la menţine­
reprobabilă ca şi fapta funcţionarului public care a acceptat să se rea prestigiului şi credibilităţii autorităţilor şi funcţiilor publice.
lase corupt sau a pretins foloasele respective în schimbul De aceea, uzurparea oricărei calităţi oficiale va duce la
exercitării sau neexercitării funcţiei publice, după caz. afectarea prestigiului de care trebuie să se bucure acea calitate
Din acest motiv, legiuitorul a considerat necesar să incrimi­ oficială, precum şi la diminuarea încrederii publicului în
neze şi fapta de dare de mită, nu numai pe aceea de luare de mită. autorităţile şi instituţiile publice, ceea ce a impus incriminarea
Astfel, potrivit art. 255 din Codul penal, promisiunea, unor astfel de fapte.
oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi Astfel, potrivit art. 240 din Codul penal, folosirea fără
scopurile arătate la art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la drept a unei calităţi oficiale, însoţită sau urmată de îndeplinirea
6 luni la 5 ani, ceea ce reprezintă o sancţiune substanţială şi vreunui act legat de acea calitate, se pedepseşte cu închisoare de
demonstrează existenţa unui grav pericol social pentru buna la 6 luni la 3 ani.
exercitare a funcţiei publice şi comportamentul deontologic al Deci, uzurparea unei funcţii publice, însoţită sau urmată de
funcţionarului public. îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, reprezintă, nu
numai o infracţiune împotriva autorităţii, dar reprezintă,
C. Traficul de influenţă
totodată, şi un act de împiedicare a exercitării corecte a funcţiei
Nici în cazul acestei infracţiuni nu se cere să fie comisă de
publice respective.
funcţionari publici (deşi poate fi comisă şi de aceştia, dar nu în
legătură cu exerciţiul funcţiei lor, ci în legătură cu o funcţie E. Ruperea de sigilii şi sustragerea de sub sechestru
exercitată de către un alt funcţionar public), dar şi săvârşirea Ruperea de sigilii şi sustragerea de sub sechestru sunt, de
traficului de influenţă afectează grav buna exercitare a funcţiei asemenea, două infracţiuni împotriva autorităţii, care pot avea ca
publice, ceea ce a impus incriminarea sa ca fiind o infracţiune efect afectarea prestigiului şi credibilităţii autorităţilor şi
foarte gravă. instituţiilor publice, precum şi buna exercitare a funcţiei publice,
Astfel, potrivit art. 257 din Codul penal, primirea ori ceea ce a impus incriminarea acestor fapte ca infracţiuni.
pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, Astfel, potrivit art. 243 din Codul penal, înlăturarea ori
de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepseşte cu închisoare
săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se de la o luna la 1 an sau cu amendă, iar când fapta a fost săvârşită
creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-1 de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau
determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale amendă.
de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani. De asemenea, potrivit art. 244 din Codul penal,
sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseşte cu
218 219
închisoare de ia o lună ia 1 an sau cu amendă, iar când fapta a
fost săvârşită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 iuni CAPITOLUL V
la 2 ani sau amendă.
RĂSPUNDEREA FUNCŢIONARILOR PUBLICI
F. Falsul privind identitatea
Buna desfăşurare a relaţiilor sociale impune ca persoanele
aflate în contact cu reprezentanţii autorităţilor şi instituţiilor
publice să se prezinte sub o identitate reală, fiind necesar ca
deciziile acestora să aibă la bază fapte şi identităţi adevărate, Secţiunea 1
orice situaţie contrară fiind de natură să afecteze grav prestigiul RESPONSABILITATE ŞI RĂSPUNDERE ÎN EXERCITAREA
şi credibilitatea autorităţii sau instituţiei publice respective. FUNCŢIEI PUBLICE
Pe de altă parte, orice faptă de prezentare sub o identitate
1.1. Noţiunile de responsabilitate şi răspundere
falsă în scopul producerii unor consecinţe juridice reprezintă, în
acelaşi timp, şi o împiedicare a bunei exercitări a unei funcţii în limba română, termenii de răspundere şi respon­
publice, ceea ce constituie un grav pericol pentru relaţiile sociale sabilitate, precum şi cei de răspunzător şi responsabil, sunt
care au ca scop menţinerea încrederii publice în adevărul privind prezentaţi ca fiind sinonimi. Astfel, termenul de răspundere este
identitatea sub care se prezintă o persoană în faţa unei autorităţi prezentat, din punct de vedere juridic, ca fiind consecinţa
sau instituţii publice. rezultată din neîndeplinirea unei obligaţii legale; responsabi­
Astfel, potrivit art.293 din Codul penal, prezentarea sub o litate, iar termenul de responsabilitate este prezentat ca fiind
identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei obligaţia de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta
persoane, pentru a induce sau a menţine în eroare un organ sau o şi suporta consecinţele; răspundere. ' 13

instituţie de stat sau o altă unitate dintre cele la care se referă în literatura juridică de specialitate există autori care
art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine prezintă cei doi termeni ca fiind purtătorii unor încărcături
ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. juridice diferite, responsabilitatea fiind cea care „precede
Tuturor acestor infracţiuni, deşi sunt săvârşite de alte răspunderii şi o poate elimina", responsabilitatea presupunând
132

persoane decât funcţionarii publici, am considerat necesar să ie respectarea benevolă de către individ a valorilor acceptate de
facem o prezentare sumară deoarece, prin efectele lor afectează către o comunitate, iar atunci când sistemul de valori este negat,
buna exercitare a funcţiei publice, prestigiul de care trebuie să se omul încetează să mai fie responsabil şi, astfel, ei devine
bucure funcţionarii publici, precum şi încredea publicului în răspunzător pentru comportamentul său ilicit.
autorităţile şi instituţiile publice ca piloni ai bunei administraţii.

131
D E X , o / ? . « X , p . 891 şi 919.
1 3 2
V e r g i n i a V e d i n a ş , op.cit., p. 169. . .
1 3 3
Mihai Florea, Responsabilitatea acţiunii sociale, Editura A c a d e m i e i
Bucureşti, 1976, p . 7 8 . 2 21
220
Aşa cum arată un autor, distincţia dintre responsabilitate şi deosebire de responsabilitate (care este o răspundere în abstract,
răspundere a fost construită pe distincţia făcută în sfera cerce­ o capacitate, o vocaţie la răspundere), răspunderea juridică este
tării fenomenului răspunderii sociale, unde s-a teoretizat existen­ răspunderea concretă stabilită după o anumită procedură de
ţa unei relaţii dialectice între responsabilitatea socială şi autoritatea competentă (instanţă sau autoritatea administrativă)
răspunderea socială. 134
finalizată într-o sancţiune, însoţită sau nu de anularea actului
Cu alte cuvinte, termenul de responsabilitate desemnează ilegal, restabilirea situaţiei anterioare, fixarea despăgubirii
ceea ce se înţelege în literatura juridică franceză prin responsa­ pentru actul sau faptul ce a cauzat daunele constatate, luarea
bilitate morală {responsabilite morale), în timp ce termenul măsurilor de siguranţă aplicate sau acordate conform unei
răspundere desemnează ceea ce se înţelege în literatura juridică proceduri prevăzute de lege. 136

franceză prin responsabilitate juridică(responsabilite juridique). Răspunderea titularului unei funcţii publice intervine
într-adevăr, responsabilitatea morală constă în capacitatea numai după ce acesta a comis o faptă prin care se va situa în
unei persoane de a lua în mod voluntar şi conştient o hotărâre afara reglementărilor juridice, situaţie în care va interveni una
fără să se raporteze, în prealabil, la o autoritate superioară care sau mai multe dintre formele răspunderii juridice.
să-i confere motivele actelor sale şi fără să fie judecat pentru Tradiţional, specialiştii în drept administrativ, atunci când
acestea. se ocupă de formele răspunderii titularilor de funcţii publice,
Astfel, în cazul unui titular al unei funcţii publice, în tratează doar aspectele legate de răspunderea juridică a acestora.
general, şi în cazul unui funcţionar public, în special, responsa­ Având însă în vedere tema lucrării de faţă, am considerai
bilitate înseamnă existenţa unei atitudini pline de solicitudine necesar să punem în evidenţă distincţia dintre responsabilitate şi
faţă de problemele cetăţenilor, implicarea lor cu obiectivitate şi răspundere, cele două noţiuni regăsindu-se în cadrul conduitei
profesionalism în realizarea sarcinilor funcţiilor lor, funcţii deontologice a titularilor de funcţii publice.
înţelese ca adevărate misiuni sociale. Pentru un funcţionar
public caracterizat de un înalt spirit de responsabilitate nu există 1.2. Răspunderea titularului unei funcţii publice
o valoare mai importantă decât îndeplinirea, cu o convingere
Formele răspunderii titularilor funcţiilor publice sun
reieşită din înţelegerea raţională a fenomenelor, a sarcinilor
clasificate după diverse criterii, cel mai important fiind acela a
funcţiei sale. Un asemenea tip de funcţionar este stăpânit de un
naturii reglementării juridice a acesteia.
sentiment de vinovăţie când ceva nu a fost în ordine în munca
Astfel, din acest punct de vedere, avem răspundere politic;
sa, chiar dacă e vorba de un aspect mai puţin important, care
135 ' sau constituţională, răspundere penală, răspundere civilă
pentru un ochi neavizat nu este sesizabil. răspundere administrativă, răspundere de dreptul muncii etc.
Un alt autor, susţinând existenţa deosebirii dintre în cadrul lucrării de faţă, am clasificat funcţiile publice, îi
responsabilitatea juridică şi răspunderea juridică, afirmă că, spre raport de prerogativele de putere publică aflate în conţinutul loi

1
A n t o n i e I o r g o v a n , Tratat de drept administrativ, E d i t u r a All B e c k
Bucureşti, 2 0 0 1 , vol. I, p . 612. 1 3 6
Valerică Dabu, Răspunderea juridică a funcţionarului public
Idem, op. cit., p. 6 1 3 .
1 3 5

Editura G l o b a l L e x , Bucureşti, p . 3 9 .
222 22
în funcţii publice legislative, funcţii publice aparţinând autori­ percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu
tăţilor judecătoreşti şi, respectiv, funcţii publice executiv-admi- încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, iar
nistrative, ajungând astfel, şi la concluzia existenţei unei în caz de infracţiune flagrantă, Consiliul Superior al
deontologii a parlamentarilor, o deontologie a judecătorilor şi Magistraturii va fi informat de îndată de către organul care a
procurorilor şi, respectiv, o deontologie a funcţionarilor publici dispus reţinerea sau percheziţia.
administrativi. De asemenea, potrivit art.96 din Legea nr.303/2004
138
Din această cauză, formele răspunderii juridice vor
privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată,
prezenta anumite aspecte specifice, în raport cu domeniul în care
statul este cel care va răspunde patrimonial pentru prejudiciile
este exercitată funcţia publică respectivă.
cauzate prin erorile judiciare şi numai după ce prejudiciul a fost
Astfel, numai în cazul funcţiilor publice legislative, acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile statul se poate
precum şi în cazul anumitor funcţii publice executive,
îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau
denumite şi demnităţi publice, poate interveni răspunderea
procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit
politică a titularilor acestor funcţii, sub forma suspendării sau
eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.
destituirii şefului statului, suspendării, revocării sau destituirii
Judecătorii şi procurorii răspund disciplinar pentru
unui membru al Guvernului, în condiţiile dispoziţiilor constitu­
abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele
ţionale sau ale Legii nr. 115/1999 privind răspunderea
ministerială . 137 care afectează prestigiul justiţiei, fiind considerate abateri
disciplinare:
Deci, cu alte cuvinte, legislaţia actuală face distincţie între
- încălcarea prevederilor legale referitoare la declaraţiile
răspunderea unui om politic şi răspunderea unui judecător sau
procuror ori a unui funcţionar public, omul politic fiind expus nu de avere, declaraţiile de interese, incompatibilităţi şi interdicţii
numai unei răspunderi juridice, ca orice titular de funcţie privind judecătorii şi procurorii;
publică, ci este expus şi unei răspunderi politice, care poate - intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea
acţiona separat sau împreună cu răspunderea juridică. sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor
La fel, în cazul judecătorilor şi a procurorilor, răspunderea familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului
acestora prezintă unele aspecte caracteristice, în raport cu legal reglementat pentru toţi cetăţenii, precum şi imixtiunea în
răspunderea parlamentarilor şi a celorlalţi demnitari publici, dar activitatea altui judecător sau procuror;
şi în raport cu funcţionarii publici administrativi. - desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau
Astfel, judecătorii şi procurorii răspund civil, manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de
disciplinar şi penal, ca orice alt titular al unei funcţii publice, serviciu;
dar judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi - nerespectarea secretului deliberării sau a confi­
denţialităţii lucrărilor care au acest caracter;
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 3 0 0 din 28
1 3 8
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , P a r t e a I nr. 5 7 6 din 29
iunie 1999, republicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr 3 3 4 din iunie 2 0 0 4 , republicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 826 din
20 mai 2002. 13 s e p t e m b r i e 2 0 0 5 .
224 225
- nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dacă este vorba de un judecător sau de Secţia pentru procurori a
dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a Consiliului Superior al Magistraturii, dacă este vorba de un
cauzelor; procuror, potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 317/2004
- refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, con­ privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată . 139

cluziile, memoriile sau actele depuse de părţile din proces;


- refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de
serviciu; Secţiunea a 2-a
- exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, RĂSPUNDEREA FUNCŢIONARILOR PUBLICI
dacă fapta nu constituie infracţiune;
- efectuarea cu întârziere a lucrărilor, din motive 2.1. Aspecte generale privind răspunderea funcţionarilor
imputabile;
publici
- absenţele nemotivate de la serviciu, în mod repetat;
- atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuţiilor de Având în vedere că în economia acestei lucrări am acordat
serviciu faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori sau justiţiabili; o atenţie mai mare deontologiei funcţionarilor publici, în raport
- neîndeplinirea obligaţiei privind transferarea normei de cu deontologiile celorlalţi titulari de funcţii publice, considerăm
bază la instanţa sau parchetul la care funcţionează; firesc ca, şi în cazul răspunderii juridice, să ne ocupăm în special
- nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a de răspunderea funcţionarilor publici, ceea ce vom şi face în
cauzelor; continuare.
- participarea directă sau prin persoane interpuse la Funcţionarul public, la fel ca orice alt cetăţean, are
jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii obligaţia să respecte normele juridice, cuprinse în legi şi în alte
pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor în condiţiile acte normative, iar în caz contrar va fi atrasă răspunderea sa
legii. juridică.
Sancţiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor şi Dar, având în vedere calitatea şi statutul său de funcţionar
procurorilor, proporţional cu gravitatea abaterilor, sunt: public, spre deosebire de celelalte subiecte de drept, răspunderea
- avertismentul; sa juridică va putea fi angajată în raport cu două categorii de
- diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunară brută cu fapte, după cum acestea au fost săvârşite sau nu, în legătură cu
până la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni; calitatea sa sau în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
- mutarea disciplinară pentru o perioadă de la o lună la 3 Astfel, pentru faptele săvârşite în afara exercitării
luni la o instanţă sau la un parchet, situate în circumscripţia atribuţiilor de serviciu şi fără ca acestea să aibă legătură cu
aceleiaşi Curţi de apel ori în circumscripţia aceluiaşi parchet de calitatea sa sau să aducă atingere prestigiului autorităţii sau
pe lângă aceasta;
- excluderea din magistratură. 1 3 9
Publicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 5 9 9 din
Sancţiunile disciplinare prezentate mai sus se aplică de
2 iulie 2 0 0 4 , republicată în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , Partea I nr. 8 2 7
Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii,
din 13 s e p t e m b r i e 2 0 0 5 .
226 227
instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, funcţionarul 2.2. Răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici
public va răspunde în condiţiile dreptului comun, potrivit Răspunderea disciplinară intervine în cazul încălcării d
principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
către un funcţionar public, cu vinovăţie, a îndatoririlor c
Dar, faptele care fac parte din conduita sa profesională şi serviciu şi a normelor de conduită profesională şi civi
au fost comise de acesta în exercitarea atribuţiilor de serviciu prevăzute de lege, fapte care constituie abateri disciplinare
sau în legătură cu acestea, ori care aduc atingere prestigiului
atrag sancţionarea disciplinară a acestuia.
autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea,
vor angaja răspunderea funcţionarului public în forme specifice. a) Abaterile disciplinare
Având în vedere această din urmă categorie de fapte, art.75 Art. 77 alin.(2) din Legea nr. 188/1999, republicat
din Legea nr.188/1999, republicată, prevede că încălcarea de enumera limitativ faptele care constituie abateri disciplinare:
către funcţionarii publici, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu - întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
atrage răspunderea disciplinară, răspunderea contravenţională, - neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;
răspunderea civilă sau răspunderea penală, după caz, în raport cu - absenţe nemotîvate de la serviciu;
faptele săvârşite. - nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;
De asemenea, potrivit art. 23 din Legea nr.7/2004, - intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea un
republicată, încălcarea dispoziţiilor Codului de conduită atrage cereri în afara cadrului legal;
răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici, în condiţiile - nerespectarea secretului profesional sau a confide
legii, iar comisiile de disciplină au competenţa de a cerceta
ţialităţii lucrărilor cu acest caracter;
încălcarea prevederilor acestui cod şi de a propune aplicarea
- manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii s;
sancţiunilor disciplinare, în condiţiile legii, în cazurile în care
faptele săvârşite întrunesc elementele constitutive ale unor instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea;
infracţiuni, vor fi sesizate organele de urmărire penală - desfăşurarea în timpul programului de lucru a un
competente. activităţi cu caracter politic;
Totodată, potrivit aceloraşi dispoziţii legale, funcţionarii - refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu;
publici răspund potrivit legii în cazurile în care, prin faptele - încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatori
săvârşite cu încălcarea normelor de conduită profesională, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite pj
creează prejudicii persoanelor fizice sau juridice. lege pentru funcţionarii publici;
După cum am menţionat mai sus, răspunderea juridică a - alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele n<
funcţionarilor publici poate îmbrăca mai multe forme: răspun­ mative din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici.
derea disciplinară, răspunderea contravenţională, răspunderea b) Condiţiile răspunderii disciplinare sunt, în genei
civilă şi răspunderea penală, urmând ca în continuare să ne cele ale oricărei forme de răspundere juridică, dar cu anum
ocupăm de fiecare în parte. particularităţi:
- trebuie să existe o abatere disciplinară, adică o faj
ilicită prevăzută de lege, comisivă sau omisivă, care să adi
228
atingere relaţiei sociale protejate - buna activitate a autorităţii - principiul legalităţii, în sensul că răspunderea
sau instituţiei publice; disciplinară nu poate opera decât în cazurile prevăzute în mod
- urmarea săvârşirii faptei ilicite trebuie să constea într-o expres de lege şi anume cele reglementate la art. 77 alin.(2) din
perturbare a desfăşurării normale a activităţii autorităţii sau Legea nr.188/1999, republicată;
instituţiei publice ori o atingere adusă prestigiului acesteia; - principiul prezumţiei de nevinovăţie, în sensul că
- între fapta ilicită săvârşită şi urmarea produsă trebuie să autoritatea sau instituţia publică este obligată să efectueze o
existe o legătură de cauzalitate, în sensul că rezultatul pertur­ cercetare administrativă prealabilă asupra faptei imputate şi
bator al activităţii este efectul faptei ilicite cauzatoare a acestuia; funcţionarului public vizat;
- autorul faptei ilicite trebuie să fie funcţionarul public le­ - principiul unicităţii răspunderii disciplinare, ca o
gal învestit, care a acţionat în exercitarea atribuţiilor de serviciu consecinţă a regulii non bis in idem, în sensul că pentru o faptă
sau în legătură cu acesta; ilicită există o singură sancţiune. Dar, ca excepţie, o faptă ilicită
- funcţionarul public trebuie să fi acţionat cu vinovăţie, sub poate încălca norme juridice de natură diferită, astfel că o
forma intenţiei sau a culpei, iar în favoarea acestuia nu operează condamnare penală a funcţionarului public se va putea cumula
un caz de exonerare de răspundere (cazul fortuit, stare de cu obligarea sa la plata unor despăgubiri civile şi cu destituirea
necesitate etc.). din funcţia publică;
- principiul proporţionalităţii răspunderii, potrivit
c) Sancţiunile disciplinare
căruia, la individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine
In situaţia în care sunt întrunite cumulativ toate elementele
seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările
răspunderii disciplinare, funcţionarului public i se va aplica una
în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi
dintre sancţiunile disciplinare enumerate la art.77 alin.(3) din
consecinţele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului
Legea nr. 188/1999, republicată:
a funcţionarului public, precum şi de existenţa în antecedentele
- mustrare scrisă;
acestuia a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate în
- diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă condiţiile Legii nr. 188/1999, republicată;
de până la 3 luni;
- principiul celerităţii şi operativităţii tragerii la răs­
- suspendarea dreptului de avansare în gradele de
pundere disciplinară, ceea ce înseamnă că autoritatea sau insti­
salarizare sau, după caz, de promovare în funcţia publică pe o
tuţia publică, prin termenele prevăzute de lege, este obligată ca
perioadă de la 1 la 3 ani;
aplicarea sancţiunii să fie cât mai apropiată de momentul comi­
- retrogradarea în treptele de salarizare sau retrogradarea în
terii abaterii disciplinare, în scopul sporirii rolului educativ-pre-
funcţia publică pe o perioadă de până la un an;
ventiv al sancţiunii;
- destituirea din funcţia publică.
- principiul garantării dreptului la apărare care obligă
d) Principiile răspunderii disciplinare autoritatea sau instituţia publică, în cadrul cercetării administra­
Răspunderea disciplinară, ca formă a răspunderii juridice, tive prealabile, să procedeze la audierea funcţionarului public
este guvernată de următoarele principii de drept: cercetat, care poate fi asistat de un avocat sau de un reprezentant
şi să ceară administrarea de probe;
230 231
în principiu, constatarea şi aplicarea sancţiunii contraven­
- principiul contradictorialităţii procedurii de cercetare ţionale se fac de către şefii de servicii şi de direcţii împuterniciţi
prealabilă, în sensul că funcţionarul public cercetat are dreptul de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice.
să ia cunoştinţă de toate actele dosarului, cu privire la care îşi împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi
poate exprima punctele de vedere proprii. de aplicare a sancţiunii, funcţionarul public se poate adresa cu
De menţionat că aceste principii stau şi la baza activităţii plângere la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are sediul
comisiilor de disciplină care funcţionează în cadrul autorităţii autoritatea sau instituţia publică în care este numit funcţionarul
sau instituţiei publice potrivit H.G. nr. 1344/2007 , aspecte de 140
public sancţionat.
care ne-am ocupat pe larg în lucrări anterioare consacrate, Plângerea formulată împotriva procesului-verbal de consta­
parţial, dreptului funcţiei publice. 141
tare şi sancţionare a contravenţiei suspendă executarea sancţiunii
contravenţionale.
2.3. Răspunderea contravenţională a funcţionarilor în această materie, prevederile Legii nr. 188/1999,
publici republicată, se completează cu prevederile generale ale
Răspunderea contravenţională a funcţionarilor publici este O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor . 142

angajată în cazul în care aceştia au săvârşit o contravenţie în


2.4. Răspunderea civilă a funcţionarilor publici
timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu.
Faptele care constituie astfel de contravenţii nu mai sunt Răspunderea civilă a funcţionarilor publici este o formă de
enumerate în Statutul funcţionarilor publici sau în Statutele unor răspundere specifică acestei categorii de subiecte de drept pentru
categorii speciale de funcţionari publici, ele fiind reglementate care se cere îndeplinirea cumulativă, pe lângă condiţiile
prin legi, ordonanţe, hotărâri ale Guvernului, ale consiliilor prevăzute de dreptul comun, a celor două condiţii speciale:
locale şi judeţene. - fapta trebuie să reprezinte o încălcare a îndatoririlor de
Aşa cum rezultă din art. 83 alin.(l) din Legea nr. 188/1999, serviciu;
republicată, aceste contravenţii trebuie săvârşite de o persoană - persoana trebuie să aibă calitatea de funcţionar public.
care are calitatea legală de funcţionar public, nu de simplă Această formă de răspundere stabilită în sarcina
persoană angajată, precum şi să fi fost săvârşită în timpul funcţionarilor publici este o formă specifică a răspunderii
exercitării şi în legătură cu atribuţiile şi sarcinile de serviciu. delictuale prevăzută de art. 998 din Codul civil, potrivit căruia
orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă
pe acela din a cărui greşeală s-a produs, să-1 repare.

H . G . nr. 1 3 4 4 / 2 0 0 7 p r i v i n d n o r m e l e de organizare şi funcţionare a


comisiilor de disciplină, p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i , P a r t e a I,
nr. 768 din 13 o c t o m b r i e 2 0 0 7 . O.G. nr.2/2001 a fost p u b l i c a t ă în M o n i t o r u l Oficial al R o m â n i e i ,
1 4 2

1 4 1
E m a n u e l A l b u , op.cit., 2 0 0 5 ; E m a n u e l A l b u ( c o o r d o n a t o r ) , op.cit., Partea I, n r . 4 1 0 din 25 iulie 2 0 0 1 şi a suferit mai m u l t e modificări şi
2007. completări, ultimele prin L e g e a n r . 5 2 6 / 2 0 0 4 .
232 233
public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau
Potrivit art. 84 din Legea nr. 188/1999, republicată, temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o
răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează: însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei
- pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului unităţi dintre cele la care se referă art. 145 (autorităţi publice,
autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează; instituţii publice, instituţii sau alte persoane juridice de interes
- pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au public, servicii de interes public)", precum şi de noţiunea de
acordat necuvenit; funcţionar definită de alin. 2 al aceluiaşi articol, potrivit căruia
- pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, „prin funcţionar se înţelege persoana menţionată în alin. 1,
în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul
hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat".
Repararea pagubelor produse în dauna autorităţii sau Faptele comise în această calitate specială sunt infracţiuni
instituţiei publice se dispune prin emiterea de către şeful acesteia de serviciu sau în legătură cu serviciul (luarea de mită, abuzul
a unui act administrativ, în termen de 30 de zile de la constatarea sau neglijenţa în serviciu etc.) ori alte categorii de infracţiuni
pagubei sau prin asumarea unui angajament de plată al specifice exercitării sau în legătură cu exercitarea unei funcţii
funcţionarului public. publice (delapidarea, falsul intelectual, falsul material, insubor­
In cazul pagubelor provenite din daunele plătite de donarea etc.).
autoritatea sau instituţia publică în calitate de comitent unor De asemenea, există reglementări speciale vizând funcţio­
terţi, repararea pagubei se va face pe baza hotărârii judecătoreşti narii publici, altele decât Codul penal, precum Legea
definitive şi irevocabile. nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
Emiterea actului administrativ de recuperare a pagubei se faptelor de corupţie, Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al
prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei. României etc. 143

împotriva actului administrativ de recuperare a pagubei, Alăturat sancţiunii penale se mai pot aplica şi pedepse
funcţionarul public vizat se poate adresa instanţei de contencios complementare care se execută după executarea pedepsei
administrativ competente. principale, constând în interzicerea uneia sau unora dintre
următoarele drepturi:
2.5. Răspunderea penală a funcţionarilor publici - dreptul de a alege şi de a fi ales în organele puterii sau pe
Răspunderea penală a funcţionarului public pentru infrac­ funcţii echivalente;
ţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu atribu­ - dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul
ţiile funcţiei publice pe care o ocupă se angajează potrivit legii autorităţii publice;
penale.
Noţiunea de funcţionar public în sensul Legii nr. 188/1999,
republicată, diferă de noţiunea de funcţionar public definită de
art. 147 alin.(l) din Codul penal, potrivit căruia, „prin funcţionar 1 4 3
L e g e a n r . 8 6 / 2 0 0 6 , publicată î n M o n i t o r u l Oficial a l R o m â n i e i ,
Partea I, n r . 3 5 0 din 19 aprilie 2 0 0 6 .
234 235
- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie Dacă însă, funcţionarul public este condamnat definitiv
de natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea pentru o faptă prevăzută de art. 54 lit.h) din Legea nr. 188/1999,
infracţiunii. republicată, măsura suspendării din funcţie se transforma in
Legea nr. 188/1999, republicată, s-a ocupat de clarificarea măsura încetării de drept a raportului de serviciu, potrivit art. 98
situaţiei funcţionarului public în faza cercetării penale şi alin.(l)lit.f)din lege.
judecătoreşti, până la intervenirea unei hotărâri definitive. Această măsură va atrage şi eliminarea dm Corpul
funcţionarilor publici şi pierderea tuturor drepturilor dobândite
Astfel, potrivit art. 86 alin.(2) din Legea nr. 188/1999, în carieră.
republicată, în cazul în care funcţionarul public este trimis în
judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor
prevăzute la art. 54 lit. h) (contra umanităţii, contra statului sau
contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care
împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de
corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care l-ar face
incompatibil cu exercitarea funcţiei publice), persoana care are
competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune
suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o
deţine.
Dacă instanţa judecătorească dispune achitarea sau
încetarea procesului penal, suspendarea din funcţia publică
încetează, iar funcţionarul public respectiv îşi va relua
activitatea în funcţia publică deţinută anterior şi îi vor fi achitate
drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.
în situaţia în care nu sunt întrunite condiţiile pentru
angajarea răspunderii penale, iar fapta funcţionarului public
poate fi considerată abatere disciplinară, va fi sesizată comisia
de disciplină competentă.
De la momentul începerii urmăririi penale, în situaţia în
care funcţionarul public poate influenţa cercetarea, persoana
care are competenţa numirii în funcţia publică are obligaţia să
dispună mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul
altui compartiment sau altei structuri fără personalitate juridică a
autorităţii ori instituţiei publice.

23
236
De asemenea, adoptarea Recomandării nr.R(2000)10 s-a
CAPITOLUL VI impus ca urmare a faptului că fenomenul corupţiei reprezintă o
ameninţare serioasă împotriva statului de drept, a democraţiei, a
PREOCUPĂRI DEONTOLOGICE EUROPENE
drepturilor omului, a echităţii şi justiţiei sociale, precum şi că
acest fenomen împiedică dezvoltarea economică, pune în pericol
stabilitatea instituţiilor democratice şi a fundamentelor morale
ale societăţii.
Secţiunea 1 Totodată, la adoptarea acestei recomandări, Comitetul
Miniştrilor Consiliului Europei şi-a manifestat convingerea că
PREOCUPĂRI LA NIVELUL CONSILIULUI EUROPEI sensibilizarea opiniei publice şi promovarea valorilor etice
constituie mijloace importante pentru prevenirea, combaterea şi
1.1. Consideraţii generale limitarea corupţiei.
Aşa după cum am arătat, adoptarea Codului de conduită a
funcţionarilor publici, prin Legea nr. 7/2004, precum şi a 1.2. Recomandarea nr. R (2000) 10 a Comitetului
Codului de conduită a personalului contractual din autorităţile şi Miniştrilor Consiliului Europei privind codurile de conduită
instituţiile publice, prin Legea nr. 477/2004, au fost consecinţe pentru funcţionarii publici
ale Recomandării nr. R(2000)10 a Comitetului Miniştrilor La adoptarea acestei recomandări, Comitetul Miniştrilor a
Consiliului Europei, care a recomandat statelor membre să
avut în vedere o serie de alte documente, precum:
promoveze adoptarea unor coduri naţionale de conduită pentru
funcţionarii publici, urmând să se inspire din Codul model de - recomandările Conferinţelor a 19-a şi a 21-a ale
conduită pentru funcţionarii publici, anexat la recomandarea miniştrilor europeni ai Justiţiei (La Valette, 1994, şi respectiv
respectivă. Praga, 1997);
De altfel, în expunerile de motive ale celor două legi, se - programul de acţiune contra corupţiei adoptat de Comitetul
Miniştrilor în 1996;
menţionează în mod expres că acestea au fost adoptate în
conformitate cu prevederile Recomandării nr. 10/2000 a - recomandarea Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei
Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei. Adoptarea nr. R(81) 19 privind accesul la informaţie deţinut de autorităţile
Recomandării nr.R(2000)10 s-a impus ca urmare a faptului că publice;
scopul Consiliului Europei este de a realiza o unitate mai mare - recomandarea Comitetului Miniştrilor al Consiliului
între membrii săi, iar administraţiile publice joacă un rol esenţial Europei nr. R(2000) 6 privind Statutul funcţionarilor publici din
în societăţile democratice şi funcţionarii publici sunt elementul EUROPA;
cheie al administraţiei publice, fiind necesar să dispună de un
- declaraţia finală şi Planul de acţiuni adoptate de şefii de sta!
cadru juridic şi material corespunzător pentru a putea să se
şi de Guvern din Consiliul Europei la cea de a 2-a întâlnire la vâri
achite de sarcinile lor într-un mod adecvat.
care s-a ţinut la Strasbourg, în zilele de 10 şi 11 octombrie 1997;
238 23 (
1.3. Principiile generale ale Codului model de conduită
- rezoluţia (97) 24 referitoare la cele 20 de principii j>entru funcţionarii publici
directoare în lupta contra corupţiei;
- rezoluţiile (98) 7 şi (99) 5 privind autorizarea şi respectiv Codul model de conduită pentru funcţionarii publici
adoptarea Acordului parţial lărgit care stabileşte „Grupul de trasează un set de principii generale care trebuie să se regăsească
State contra corupţiei - GRECO", instituţie care are ca scop in codurile de conduită elaborate şi adoptate de statele membre
îmbunătăţirea capacităţii membrilor săi de a lupta contra ale Consiliului Europei, astfel că este necesară o succintă
corupţiei prin vegherea asupra punerii în practică a angajamen­ prezentare a acestora.
telor lor în acest domeniu. Conformitatea cu legea, cu celelalte reglementări legale
Scopul declarat al adoptării Codului model de conduită şi cu normele deontologice, este primul principiu consacrat la
pentru funcţionarii publici a fost unul triplu, şi anume: art.4 pgf.l, unde se precizează că funcţionarul public trebuie să
- precizarea regulilor privind integritatea şi conduita pe se achite de toate îndatoririle sale în respectul legii, al
care funcţionarii publici trebuie să le respecte; instrucţiunilor legale şi al regulilor deontologice referitoare la
- ajutarea funcţionarilor publici în cunoaşterea, înţelegerea funcţia sa.
şi respectarea acestor norme; Neutralitatea funcţionarului public este un alt principiu
- informarea publicului asupra conduitei la care acesta este pe care îl găsim statuat la art.4, la pgf.2, care statuează că
îndreptăţit să se aştepte din partea funcţionarilor publici. funcţionarul public trebuie să acţioneze de o manieră politică
Domeniul de aplicare a Codului model de conduită pentru neutră, astfel încât să nu contracareze politicile, deciziile sau
funcţionarii publici este prezentat la art. 1, unde se precizează că acţiunile legitime ale autorităţilor publice.
acest cod se aplică tuturor funcţionarilor publici {agents publics, Loialitatea funcţionarului public îl obligă pe acesta să
în limba franceză), dar trebuie menţionat că, în documentele servească în mod loial autorităţile naţionale, locale sau regionale
europene, noţiunea de funcţionar public are accepţiune mult mai constituite conform legii.
largă decât în legislaţia română. Principiul probităţii, imparţialităţii şi eficacităţii, îl
Astfel, tot la art. 1 se precizează că, în sensul acestui cod, obligă pe funcţionarul public să fie cinstit, imparţial şi eficient,
termenul de „funcţionar public" include orice persoană aflată în să-şi îndeplinească îndatoririle sale la cel mai înalt nivel de
serviciul unei autorităţi publice, precum şi că dispoziţiile capacitate al său, cu competenţă, echitate şi înţelegere, neluând
prezentului cod pot fi, de asemenea, aplicate oricărei persoane în considerare decât interesul public şi circumstanţele pertinente
aflate în serviciul unor instituţii private care efectuează servicii ale problemei.
publice, fiind excluşi reprezentanţii publici aleşi, membrii Natura curtenitoare şi politicoasă a comportamentului
guvernului şi persoanele care exercită funcţii judecătoreşti.
trebuie să caracterizeze relaţiile funcţionarului public cu
cetăţenii pe care îi serveşte, precum şi relaţiile sale cu superiorii,
colegii şi subordonaţii.
Principiul obiectivitătii şi al tratamentului egal îl obligă
240 pe funcţionarul public să nu acţioneze în mod arbitrar şi nici în
241
detrimentul vreunei persoane, grup de persoane sau entităţi, 1.4. Reguli necesare pentru respectarea principiilor
oricare ar fi ele, fiind necesar să ţină cont de drepturile, obliga­ codului
ţiile şi interesele legitime ale celorlalţi. în procesul de luare a Alături de principiile la care ne-am referit succint mai sus,
deciziilor, funcţionarul public trebuie să acţioneze conform cu Codul model de conduită pentru funcţionarii publici prescrie o
legea şi să-şi exercite puterea sa de apreciere în mod imparţial, serie de reguli instituite în scopul asigurării efectivităţii
ţinând cont numai de circumstanţele pertinente. principiilor respective în comportamentul oricărui funcţionar
Principiul evitării conflictului de interese îl obligă pe public, pe care le vom prezenta în continuare.
funcţionarul public să evite ca interesele sale personale să intre Regula întocmirii unui raport către superiorul ierarhic,
în conflict cu funcţiile sale publice, fiind în responsabilitatea sa de obicei, este prevăzută în următoarele situaţii de la art. 12 din
să evite asemenea conflicte, indiferent dacă sunt reale, potenţiale Codul model:
sau aparente. - funcţionarul public care consideră că i se cere să
Interdicţia de a cere sau primi foloase trebuie să acţioneze într-un mod ilegal, imoral sau contrar eticii, putând să
caracterizeze în permanenţă întregul comportament al funcţio­ provoace încălcarea jurământului sau care este în contradicţie în
narului public, care este obligat ca, prin poziţia sa oficială, să nu oricare alt mod cu prezentul cod, trebuie să semnaleze acest fapt
accepte avantaje necuvenite, în interesul său personal sau pentru conform legii;
alţii. - funcţionarul public trebuie să semnaleze autorităţilor
Loialitatea faţă de autoritatea sau instituţia publică îl competente, conform legii, orice violare a prezentului cod de
obligă pe funcţionarul public să se comporte astfel încât să către alţi funcţionari publici despre care el sau ea a aflat;
păstreze şi să întărească încrederea publicului în integritatea, - funcţionarul public care a semnalat autorităţilor
imparţialitatea şi eficacitatea autorităţilor publice. competente, conform legii, un caz precum cel prevăzut mai sus
Principiul subordonării ierarhice prevede că funcţio­ şi care consideră că răspunsul nu este satisfăcător, poate să
narul public este răspunzător în faţa superiorului său ierarhic informeze acest lucru în scris şefului răspunzător de funcţia
imediat, cu excepţia unor dispoziţii contrare ale legii, ceea ce îl publică;
obligă ca, în activitatea sa, să execute dispoziţiile acestuia, cu - atunci când un caz nu poate fi rezolvat de o manieră
excepţia unor cazuri de nelegalitate flagrantă. acceptabilă pentru funcţionarul în cauză prin procedurile şi căile
Confidenţialitatea este un alt principiu care trebuie să de recurs prevăzute de legislaţia privind funcţia publică,
ghideze conduita funcţionarilor publici, care, ţinând cont în mod funcţionarul trebuie să execute instrucţiunile legale pe care le-a
corect de dreptul de acces la informaţiile oficiale, trebuie să primit;
prelucreze în mod adecvat, cu toată confidenţialitatea necesară, - funcţionarul public trebuie să semnaleze autorităţilor
toate informaţiile şi toate documentele obţinute în exercitarea, competente orice dovadă, afirmaţie sau bănuială de activitate
sau cu ocazia exercitării atribuţiilor sale. ilegală sau criminală privind funcţia publică despre care are
cunoştinţă în sau cu ocazia exercitării funcţiilor sale;

242 243
:... - Administraţia publică trebuie să vegheze ca funcţionarul - funcţionarul public care ocupă o poziţie în care
public care semnalează un caz prevăzut mai sus, în baza unor interesele sale personale sau private ar putea fi afectate de către
bănuieli rezonabile şi de bună credinţă, să nu sufere niciun îndatoririle sale oficiale, trebuie să declare conform legii, din
prejudiciu. momentul numirii sale, apoi la intervale regulate şi atunci când
Regulile pentru evitarea sau rezolvarea unui conflict de are loc orice schimbare a situaţiei, care este natura şi
interese sunt prevăzute la art. 13-15 din Codul model de dimensiunea acestor interese;
conduită, astfel: - funcţionarul public nu are dreptul să se ocupe de nicio
- conflictul de interese se naşte în situaţia în care un activitate sau tranzacţie şi nici să ocupe vreun post sau funcţie,
funcţionar public are un interes personal de natură să influenţeze remunerată sau nu, incompatibilă cu buna exercitare a funcţiilor
sau să pară a influenţa exercitarea imparţială şi obiectivă a sale publice sau care aduce prejudiciu acestora, iar atunci când
funcţiilor sale oficiale; nu-i este clar dacă o activitate este compatibilă, trebuie să ceară
- interesul personal al funcţionarului public cuprinde orice părerea superiorului;
avantaj pentru sine sau în favoarea familiei sale, a părinţilor, - sub rezerva legislaţiei aplicabile, funcţionarul public este
prietenilor sau persoanelor apropriate, sau a persoanelor sau dator să informeze şi să obţină aprobarea angajatorului său în
organizaţiilor cu care a avut relaţii de afaceri sau politice, funcţia publică înainte de a exercita anumite activităţi,
precum şi orice obligaţie financiară sau civilă la care este remunerate sau nu, sau de a accepta anumite posturi sau funcţii,
constrâns funcţionarul public; oricare ar fi ele, exterioare postului său în cadrul funcţiei
- ţinând cont că funcţionarul este singurul care poate să publice;
ştie dacă se află în această situaţie, există obligaţia personală: - funcţionarul public trebuie să se conformeze oricărei
- să fie atent la orice conflict de interese real sau po­ obligaţii legale de declarare a filiaţiei sau apartenenţei la
tenţial; organizaţii susceptibile de a dăuna funcţiei sale sau exerciţiului
- să ia măsuri pentru a evita un asemenea conflict; corect al atribuţiilor ca funcţionar public.
- să informeze superiorul său ierarhic despre orice con­ Regulile privind activitatea politică sau publică a
flict de interese din momentul în care a luat cunoştinţă de acesta; funcţionarului public prevăd că:
- să se conformeze la orice decizie finală care îi pre­ - funcţionarul public care trebuie să se conformeze
tinde să se retragă din situaţia în care se găseşte sau să renunţe la respectării drepturilor fundamentale şi constituţionale, trebuie să
avantajul care se afla la originea conflictului; vegheze ca participarea sa la activităţi politice sau implicarea sa
- atunci când i se cere, funcţionarul public trebuie să în dezbateri publice sau politice să nu altereze încrederea
declare dacă el sau ea are sau nu are un conflict de interese; publicului sau a celor care l-au angajat, referitor la capacitatea sa
- orice conflict de interese declarat de către un candidat la de a se achita de misiunea sa cu imparţialitate şi loialitate;
administraţie sau la un nou post în funcţia publică trebuie - funcţionarul public, aflat în exercitarea atribuţiilor de
rezolvat înainte de numire; serviciu, nu trebuie să ofere ocazia utilizării sale în scopuri
politice partizane;

244 245
- funcţionarul public trebuie să se conformeze oricărei - să redacteze, în cel mai scurt timp, un document despre
restricţii, impusă în conformitate cu prevederile legale, anumitor această tentativă, de preferinţă într-un registru oficial;
categorii de funcţionari publici, în ce priveşte exercitarea unei - să semnaleze imediat ce este posibil acesta tentativă către
activităţi politice datorate poziţiei lor sau naturii atribuţiilor lor. superiorul său ierarhic sau direct la autorităţile competente în
Regulile privind cadourile, influenţele şi reacţia materie de aplicare a legii;
necesară în faţa oferirii de foloase necuvenite, reprezintă o - să continue să lucreze normal, în special la lucrarea în
preocupare separată a codului model de conduită pentru funcţio­ legătură cu care avantajul necuvenit i-a fost oferit.
narii publici:
- funcţionarul public nu trebuie să se lase pus sau să pară
- funcţionarul public nu trebuie nici să solicite nici să că a fost pus într-o situaţie care să-1 oblige să acorde în schimb o
accepte cadouri, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj care îi favoare unei persoane sau unei entităţi oricare ar fi ea. De
este destinat lui sau familiei sale, părinţilor săi sau prietenilor asemenea, comportamentul său, atât public, cât şi privat, nu
apropiaţi, sau unor persoane sau organizaţii cu care funcţionarul trebuie să-1 facă vulnerabil la influenţa nepotrivită a altuia.
public are sau a avut relaţii de afaceri sau politice, care pot
Reguli privind abuzul de poziţie oficială şi prelucrarea
influenţa imparţialitatea cu care îşi exercită atribuţiile sale sau
informaţiilor sunt, la rândul lor, prevăzute la art.21-22 din Codul
pot constitui sau par a constitui o recompensă în raport cu
model de conduită:
acestea, fără ca aici să fie inclusă ospitalitatea convenţională şi
- funcţionarul public nu trebuie să ofere avantaje legate în
nici cadourile minore;
niciun mod de situaţia sa de funcţionar public, atâta timp cât nu
- atunci când funcţionarul public nu ştie dacă poate a fost autorizat în mod legal în acest sens;
accepta un cadou sau un gest de ospitalitate, trebuie să ceară
- funcţionarul public nu trebuie să încerce să influenţeze
părerea superiorului său ierarhic;
în scopuri personale nicio persoană sau entitate oricare ar fi
- dacă funcţionarul public se află în situaţia în care i s-a aceasta, inclusiv alţi funcţionari publici, folosindu-se de poziţia
propus un avantaj necuvenit, trebuie să ia măsurile următoare, sa oficială, sau propunându-le acestora avantaje personale;
astfel încât să-şi asigure protecţia: - funcţionarul public, ţinând cont de cadrul general al
- să refuze avantajul respectiv, fiind interzis să-1 accepte în legislaţiei naţionale privind accesul la informaţiile deţinute de
scopul de a-1 utiliza ca probă; autorităţile publice, nu va comunica informaţii decât cu respec­
- să încerce să identifice persoana care a făcut oferta; tarea reglementărilor şi exigenţelor aplicabile autorităţii anga­
- să evite contactele prelungite, cu toate că şi cunoaş-terea jatoare;
motivului ofertei ar putea să-i fie utilă într-o depoziţie; - funcţionarul public trebuie să ia măsurile corespun­
- în cazul în care cadoul nu poate fi nici refuzat nici zătoare pentru a garanta securitatea şi confidenţialitatea informa­
înapoiat expeditorului, el trebuie păstrat manipulându-1 cât mai ţiilor care sunt în responsabilitatea sa sau despre care are cunoş­
puţin posibil; tinţă;
- să încerce să aibă martori, de exemplu colegi care - funcţionarul public nu trebuie să caute să aibă acces la
lucrează în apropiere; informaţiile care nu-i sunt atribuite şi nu-i este permis să

246 247
utilizeze în mod neadecvat informaţii pe care le poate obţine în - funcţionarul public însărcinat cu controlul sau condu­
sau cu ocazia exercitării atribuţiilor sale; cerea altor funcţionari publici trebuie să ia măsurile necesare
- funcţionarul public nu trebuie să procedeze la reţinerea pentru a împiedica subordonaţii săi de a se angaja în acte de
de informaţii oficiale care pot fi sau vor deveni în mod legitim corupţie care au legătură cu serviciul lor. Aceste măsuri pot fi:
transmise public, şi nici să difuzeze informaţii despre care ştie atragerea atenţiei şi aplicarea legii şi reglementărilor, asigurarea
sau are motive rezonabile să creadă că sunt inexacte sau înşe­ unei instruiri adecvate contra corupţiei, să fie atenţi la difi­
lătoare. cultăţile financiare sau altele pe care le poate întâmpina
Regulile privind conduita în raport cu resursele personalul său şi să dea prin comportamentul său personal, un
autorităţilor sau instituţiilor publice prevăd că, în exercitarea exemplu de integritate.
puterii sale discreţionare, care îi conferă un drept de apreciere a Regulile privind unele incompatibilităţi speciale,
oportunităţii acţiunilor sale, funcţionarul public trebuie să constituie pentru funcţionarul public interdicţii suplimentare,
vegheze ca, pe de o parte personalul şi pe de altă parte bunurile, după cum urmează:
instalaţiile, serviciile şi resursele financiare, care îi sunt - funcţionarul public nu are voie să profite în mod abuziv
încredinţate, să fie administrate şi folosite în mod util, eficace şi de funcţia sa publică pentru a obţine o posibilitate de angajare în
economic, fiind strict interzis ca acestea să fie utilizate în afara funcţiei publice;
scopuri private, cu excepţia cazurilor când există o autorizaţie - funcţionarul public nu trebuie permită ca perspectiva
legală în acest sens. unei alte angajări să-i creeze un conflict de interese real,
Regulile privind responsabilităţile şefilor ierarhici, potenţial sau susceptibil de a apărea ca atare, fiind obligat să
prevăzute de Codul model de conduită pentru funcţionarii semnaleze imediat superiorului său ierarhic orice ofertă de
publici, prescriu următoarele: angajare concretă susceptibilă de a crea un astfel de conflict,
- funcţionarul public care are responsabilităţi în ceea ce precum şi acceptarea oricărei oferte de angajare;
priveşte recrutarea, promovarea sau numirea, trebuie să vegheze - fostul funcţionar public, conform dispoziţiilor legale^ în
la faptul ca verificările privind integritatea candidatului să fi fost timpul unei perioade corespunzătoare, nu trebuie să acţioneze în
efectuate conform legii, iar atunci când nu este sigur în legătură favoarea niciunei persoane sau entităţi, oricare ar fi aceasta,
cu decizia care trebuie luată, este necesar să ceară sfaturi într-o problemă pentru care a intervenit în numele funcţiei
corespunzătoare; publice sau pe care a consiliat-o şi care ar putea să procure un
- funcţionarul public însărcinat cu controlul sau condu­ anumit avantaj pentru această persoană sau entitate;
cerea altor funcţionari publici trebuie să realizeze aceste - fostul funcţionar public nu trebuie să utilizeze sau să
activităţi în conformitate cu politicile şi obiectivele autorităţii divulge informaţii confidenţiale obţinute în calitatea sa de
publice angajatoare, urmând să răspundă de actele şi omisiunile funcţionar public, cu excepţia cazului în care a fost autorizat să
subordonaţilor care sunt contrare acestor politici şi obiective, facă aceasta conform legii;
dacă nu a luat măsurile pe care promptitudinea normală le - funcţionarul public trebuie să se conformeze tuturor
pretinde de la o persoană în poziţia sa, pentru a împiedeca astfel regulilor stabilite potrivit legii în ceea ce priveşte acceptarea
de acte sau omisiuni; unor angajamente atunci când încetează atribuţiile sale publice.
248 249
Regulile referitoare la caracterul obligatoriu al acestui Secţiunea a 2-a
cod şi la respectarea normelor sale sunt prevăzute în finalul PREOCUPĂRI LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE
reglementărilor sale, prevăzându-se că:
- acest cod va fi publicat sub autoritatea ministrului sau 2.1. Preocupările Uniunii Europene pentru instituirea
şefului funcţiei publice; unui drept la o bună administraţie
- funcţionarul public este dator să se comporte conform
Dreptul la o bună administraţie (administrare) nu a
codului şi trebuie, în consecinţă, să ia cunoştinţă de dispoziţiile
cunoscut în România o consacrare constituţională şi nici legală,
şi de toate modificările acestuia, iar atunci când nu este sigur în
iar conceptele de „bună administraţie" (bonne administration)
ce priveşte modul de a proceda, va trebui să ceară sfatul unei
şi, respectiv, „proastă administraţie" (mauvaise administration)
persoane competente;
reprezintă preocupări de dată recentă pentru doctrina adminis-
- dispoziţiile codului de conduită trebuie să facă parte din • w 1 • - 144
contractul de angajare al funcţionarului public, iar încălcarea lor trativa din ţara noastră.
poate duce la sancţiuni disciplinare; în literatura de specialitate s-a făcut, în mod just, legătura
- funcţionarul public care negociază condiţiile de angajare dintre deontologia funcţionarului public european şi dreptul la o
ale altor funcţionari publici trebuie să includă în contract o bună administraţie, respectiv, Codul bunei conduite adminis­
dispoziţie, precizând că prezentul cod trebuie să fie respectat şi trative. 145

că acesta face parte din aceste condiţii; într-adevăr, deontologia funcţionarului public european
- este în sarcina funcţionarului public însărcinat cu este şi parte a Codului bunei conduite administrative, iar acesta
controlul sau conducerea altor funcţionari publici de a veghea ca din urmă, la rândul său, este materializarea şi concretizarea
aceştia din urmă să respecte prevederile codului şi să ia sau să principiilor şi regulilor dreptului la o bună administraţie în
propună măsuri disciplinare corespunzătoare pentru a sancţiona spaţiul Uniunii Europene, ceea ce justifică pe deplin prezentarea
orice încălcare a acestor dispoziţii;
- Administraţia publică, la intervale regulate, va recon­ loan Alexandru ş.a., Drept administrativ european, E d i t u r a L u m i n a
sidera dispoziţiile acestui cod, urmând să le adapteze în funcţie Lex, Bucureşti, 2 0 0 5 , p . l 2 0 , 124, 164.
de modificările şi transformările sociale. Emil Bălan, Dreptul la o bună administrare şi impactul său asupra
procedurilor administraţiei publice, comunicare prezentată la W O R K S H O P - u l
Aşa după cum am spus deja, dispoziţiile Codului model de
organizat de S N S P A la data de 28 martie 2008, având tema: Dreptul
conduită pentru funcţionarii publici, adoptat prin Recomandarea administrativ contemporan, spre o concepţie unitară în doctrina şi practica
nr.R(2000)10 a Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei, a românească.
constituit modelul şi pentru Codul de conduită a funcţionarului Pentru detalii a se v e d e a şi Em. Albu, Recomandarea
public, adoptat prin Legea nr.7/2004, precum şi pentru Codul de C M / R E C ( 2 0 0 7 ) 7 a C o m i t e t u l u i Miniştrilor din statele m e m b r e ale
Consiliului E u r o p e i şi dreptul la o b u n ă administraţie, în R e v i s t a de D r e p t
conduită a personalului contractual din autorităţile şi instituţiile
C o m e r c i a l nr. 10/2007, p r e c u m şi Dreptul la o bună administraţie în
publice, adoptat prin Legea nr.477/2004, în vigoare în România. jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în „ C u r i e r u l J u d i c i a r "
nr. 12/2007.'
1 4 5
V e r g i n i a V e d i n a ş , op.cit., p . 2 2 3 şi u r m .
250 251
acestor aspecte împreună, în raport şi de ultimul document funda­ cetăţean al Uniunii şi a oricărei persoane fizice sau juridice
mental pentru evoluţia spaţiului european: Tratatul de la Lisabona. rezidentă sau având sediul social într-unui din statele membre,
Evoluţia dreptului la o bună administraţie, recunoscut de a sesiza Mediatorul Uniunii în caz de proastă administraţie în
iniţial în favoarea societăţii, a fost îndelungată, dar cel mai activitatea instituţiilor sau organelor comunitare, cu excepţia
important moment 1-a constituit adoptarea Cartei drepturilor Curţii Europene de Justiţie şi a Tribunalului de Primă Instanţă,
fundamentale a Uniunii Europene care, la art.41, denumeşte 146
în ceea ce priveşte exerciţiul funcţiilor lor jurisdicţionale.
in terminis dreptul la o bună administraţie, ca un drept Un rol deosebit de important în conturarea elementelor
fundamental, detaliind şi conţinutul acestuia. dreptului la o bună administraţie, precum şi a noţiunilor de
Astfel, potrivit art.41.1., orice persoană are dreptul ca „bună administraţie" şi, respectiv „proastă administraţie" l-au
problemele sale să fie rezolvate în mod imparţial, corect şi avut jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie de la Luxemburg
într-un termen rezonabil de către instituţiile şi organele Uniunii. şi instituţia Mediatorului European.
Conform art.41.2. acest drept cuprinde, în special: Astfel, Curtea Europeană de Justiţie şi Tribunalul de
- dreptul fiecărei persoane de a fi ascultată înainte de primă instanţă, respectiv de mare instanţă, au avut şi au un rol
luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să o afecteze în important în soluţionarea contenciosului administrativ comu­
mod nefavorabil; nitar, acestea acţionând ca veritabile tribunale administrative în
- dreptul de acces al fiecărei persoane la dosarul propriu, examinarea cererilor persoanelor fizice şi juridice şi, respectiv, a
cu respectarea intereselor legitime legate de confidenţialitatea şi recursurilor introduse de funcţionarii instituţiilor europene.
de secretul profesional şi al afacerilor; în jurisprudenţa celor două instanţe ale Uniunii Europene,
- obligaţia pentru administraţie de a-şi motiva deciziile. chiar înainte de adoptarea Cartei drepturilor fundamentale a
De asemenea, în temeiul art. 41.3., orice persoană are dreptul Uniunii Europene, principiile bunei administraţii şi ale dreptului
să ceară Comunităţii repararea prejudiciilor produse de instituţiile, la o bună administraţie au constituit temeiuri pentru pronunţarea
organismele sau agenţii acestora, aflaţi în exerciţiul funcţiilor lor, unor soluţii, la care ne-am referit într-o lucrare anterioară. 147

potrivit principiilor comune generale de drept din statele membre. Dreptul la o bună administraţie (administrare), alături de
Totodată, potrivit art. 41.4., orice persoană se poate adresa celelalte drepturi enunţate în Carta Europeană a drepturilor
instituţiilor Uniunii într-una din limbile tratatelor şi are dreptul fundamentale, s-a regăsit şi în conţinutul Tratatului de instituire a
să primească răspunsul în aceeaşi limbă. unei Constituţii pentru Europa care, în Titlul V „Drepturile
In strânsă legătură cu dreptul la o bună administraţie, la cetăţenilor", la art. 11-101, a preluat integral conţinutul art. 41 din
care ne-am referit mai sus, la art. 43 din Carta drepturilor Cartă. 148

fundamentale a Uniunii Europene, este prevăzut dreptul oricărui

E m . A l b u , Dreptul la o bună administraţie în jurisprudenţa Curţii


1 4 7

' C a r t a drepturilor fundamentale a Uniunii E u r o p e n e ( 2 0 0 0 / C 3 6 4 / 0 1 ) Europene a Drepturilor Omului, în „Curierul Judiciar" nr. 12/2007.
a d o p t a t ă de P a r l a m e n t u l E u r o p e a n , Consiliul U n i u n i i E u r o p e n e şi C o m i s i a 1 4 8
Tratatul de instituire a unei Constituţii p e n t r u E u r o p a , adoptat la
E u r o p e a n ă , prin p r o c l a m a ţ i a s o l e m n ă din data de 7 dec. 2 0 0 0 , la N i s a , editată R o m a , la 29 o c t o m b r i e 2 0 0 4 , varianta finală fiind publicată în JO
de Albrecht Weber, Munchen, 2002. nr.C310/16.12.2004.
252 253
După eşuarea procesului de ratificare a Tratatului de 2007, la Strasbourg, Tratatul de la Lisabona recunoaşte în mod
instituire a unei Constituţii şi abandonarea acestui proiect al unei explicit şi dreptul la o bună administraţie (administrare).
Constituţii pentru Europa, o problemă care s-a pus a fost aceea a
situaţiei drepturilor fundamentale consfinţite în Carta Europeană, 2.2. Dreptul la o bună administraţie şi instituţia
ce fuseseră preluate în Tratat, problemă care şi-a găsit rezolvarea Mediatorului European
odată cu semnarea Tratatului de la Lisabona.
In strânsă legătură cu dreptul la o bună administraţie, la
Astfel, potrivit art. 6, Titlul I, din versiunea consolidată a
care ne-am referit mai sus, la art.43 din Carta drepturilor
Tratatului privind Uniunea Europeană, aşa cum a fost modificat
fundamentale a Uniunii Europene, este prevăzut dreptul oricărui
prin Tratatul de la Lisabona:
cetăţean al Uniunii şi a oricărei persoane fizice sau juridice
„(1) Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile
rezidentă sau având sediul social într-unui din statele membre,
prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
de a sesiza Mediatorul Uniunii în caz de proastă administraţie în
din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie
activitatea instituţiilor sau organelor comunitare, cu excepţia
2007, la Strasbourg, care are aceeaşi valoare juridică cu cea a
Curţii Europene de Justiţie şi a Tribunalului de Primă Instanţă,
tratatelor.
în ceea ce priveşte exerciţiul funcţiilor lor jurisdicţionale.
Dispoziţiile cuprinse în Cartă nu extind în niciun fel
Aşa cum arătam mai sus, un rol deosebit de important în
competenţele Uniunii astfel cum sunt definite în tratate.
conturarea elementelor dreptului la o bună administraţie, precum
Drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Cartă se
şi a noţiunilor de „bună administraţie" şi, respectiv „proastă
interpretează în conformitate cu dispoziţiile generale din Titlul
administraţie" l-au avut jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie
VII al Cartei privind interpretarea şi punerea sa în aplicare şi cu
de la Luxemburg, dar şi instituţia Mediatorului European.
luarea în considerare în mod corespunzător a explicaţiilor
în ceea ce priveşte rolul Mediatorului European, trebuie
menţionate în Cartă, care prevăd izvoarele acestor dispoziţii.
precizat că această instituţie, cu competenţe proprii, distincte de
(2) Uniunea aderă la Convenţia europeană pentru apărarea
competenţele jurisdicţionale ale Tribunalului şi Curţii Europene
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Competenţele
de Justiţie, a avut de asemenea o contribuţie majoră în contu­
Uniunii, astfel cum sunt definite în tratate, nu sunt modificate de
rarea elementelor dreptului la o bună administraţie şi a princi­
această aderare.
piilor noţiunii de bună administraţie în activitatea instituţiilor şi
(3) Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin
organelor Uniunii Europene, precum şi a funcţionarilor acestora.
Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a
Instituţia Mediatorului European exercită un mecanism de
libertăţilor fundamentale şi astfel cum rezultă din tradiţiile
control administrativ asemănător cu cel exercitat la nivel naţio­
constituţionale comune statelor membre, constituie principii
nal asupra autorităţilor şi instituţiilor publice de către Ombudsman,
generale ale dreptului Uniunii".
în unele ţări sau de Avocatul Poporului, în ţara noastră.
Deci, recunoscând drepturile, libertăţile şi principiile
Mediatorul este numit de Parlamentul European şi are
prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
competenţa de a efectua anchete, la cererea oricărui cetăţean al
din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie
Uniunii, ori persoană fizică sau juridică rezidentă sau cu sediul
254 255
social într-un stat membru, cu privire la cazurile de administraţie De altfel, la art. 1 se specifică în mod expres că instituţiile
defectuoasă în activitatea instituţiilor şi organelor Uniunii sau europene şi funcţionarii lor au obligaţia ca, în relaţiile cu
agenţiilor acestora, cu excepţia Curţii Europene de Justiţie şi publicul, să respecte principiile Codului bunei conduite adminis­
Tribunalului de Primă Instanţă, aflate în exercitarea funcţiilor lor trative. Deci, în câmpul de aplicare a codului, intră funcţionarii
jurisdicţionale . 149 şi alţi angajaţi ai Comunităţilor Europene, instituţiile şi serviciile
La 6 septembrie 2001, Parlamentul European a adoptat lor având obligaţia să ia măsurile necesare pentru ca dispoziţiile
hotărârea prin care a aprobat un Cod al bunei conduite adminis­ Codului să fie aplicate în mod egal şi altor persoane care
trative, textul acestuia fiind redactat de Mediatorul European, lucrează în serviciul lor, fie cu contracte de drept privat, fie
care a pornit de la art. 41 şi art. 43 din Carta drepturilor detaşate din funcţii publice naţionale, fie ca stagiari.
fundamentale a Uniunii şi explicând într-un mod amănunţit ceea Potrivit Codului, prin „instituţie" se înţelege o instituţie sau
ce reprezintă în practică dreptul la o bună administraţie un organ comunitar, iar prin „public" se înţelege persoanele
menţionat în Cartă. fizice sau juridice, care au ori nu au domiciliul/reşedinţa sau
Totodată Parlamentul European, aprobând Codul bunei sediul social într-unui din statele membre ale Uniunii Europene
conduite administrative, a adoptat şi o rezoluţie prin care a cerut în timp ce, prin „funcţionar" se înţelege un funcţionar sau un alt
Mediatorului European să-1 aplice în soluţionarea cauzelor în angajat al Comisiei Europene.
care este sesizat pentru existenţa unor aspecte de proastă De menţionat că principiile şi regulile enunţate de Codul
administraţie în activitatea instituţiilor şi organelor Uniunii. bunei conduite administrative, pe care le vom prezenta în
Definiţia „proastei administraţii" a fost propusă de continuare, nu se aplică în privinţa relaţiilor dintre instituţiile
Mediatorul European în Raportul anual pentru 1995, însuşită de Uniunii Europene şi funcţionarii acestora, care sunt guvernate de
Parlamentul European odată cu aprobarea raportului respectiv. Statutul funcţionarilor Uniunii Europene, ci se aplică exclusiv
Potrivit acestei definiţii, există o proastă administraţie atunci relaţiilor dintre instituţiile comunitare şi funcţionarii acestora, pe
când un organism public al Uniunii nu acţionează în confor­ de o parte şi persoanele fizice şi juridice care au sau nu au
mitate cu o regulă sau un principiu care are forţă obligatorie domiciliul/reşedinţa sau sediul social într-unui din statele
pentru acel organism comunitar. membre, pe de altă parte.

2.3. Codul bunei conduite administrative şi principiile 2.3.1. Principiul legalităţii


bunei administraţii
Potrivit acestui principiu, funcţionarul trebuie să acţioneze
Rolul Codului bunei conduite administrative constă, pe de în conformitate cu legea, fiind obligat să aplice regulile şi
o parte, în promovarea transparenţei şi coerenţei acţiunii admi­ procedurile reglementate de legislaţia comunitară.
nistrative şi, pe de altă parte, în asigurarea aplicării uniforme a In acest scop, va trebui să vegheze ca deciziile care
regulilor şi principiilor pe care le conţine, în activitatea tuturor afectează drepturile sau interesele persoanelor să aibă o bază
instituţiilor şi organelor Uniunii Europene. juridică, iar conţinutul lor să fie conform cu dreptul.

l o a n A l e x a n d r u ş.a., op. cit., p . 1 2 3 .


257
256
Principiul proporţionalităţii impune funcţionarului ca, la
luarea deciziilor, să respecte un echilibru corect între interesele
2.3.2. Principiul nediscriminării şi al egalităţii de tratament
particularilor, persoane fizice sau juridice şi interesul public
în virtutea acestui principiu, funcţionarul instituţiilor general.
comunitare este dator ca, la rezolvarea cererilor formulate de
)ersoanele fizice sau juridice şi la luarea deciziilor, să acţioneze 2.3.4. Principiul evitării abuzului de putere
:u respectarea principiului egalităţii de tratament în sensul că
Acest principiu impune ca din conduita administrativă să
)ersoanele aflate în aceeaşi situaţie să fie tratate într-o manieră
lipsească abuzul de putere, în sensul că funcţionarul comunitar
iimilară.
va trebui să-şi exercite prerogativele doar în scopul pentru care
în mod special, funcţionarul va trebui să evite orice
acestea i-au fost conferite, urmând să evite, în mod special, folo­
liscriminare pe motive de naţionalitate, sex, rasă, culoare,
sirea acestora fără un temeinic fundament juridic sau pentru rea­
>rigine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie
lizarea unor scopuri care nu sunt justificate de un interes public.
;au convingeri, opinii politice sau orice altă opinie, apartenenţă
Deci, dacă în cazul încălcării principiului proporţionalităţii
a o minoritate naţională, avere, naştere, handicap, vârstă sau
este vorba de un exces de putere în folosirea dreptului de
>rientare sexuală.
apreciere din partea funcţionarului comunitar, în cazul abuzului
Prin această enumerare exhaustivă, Codul european al
de putere este vorba de o deturnare a prerogativelor ce i-au fost
)unei conduite administrative a căutat să includă orice motiv de
conferite, acţiunea sa administrativă fiind lipsită de orice
liscriminare, precum şi orice formă de discriminare directă sau
fundament juridic şi străină de realizarea unui interes public . 151

iisimulată, având în vedere şi contribuţiile jurisprudenţei Curţii


europene de Justiţie, la care ne-am referit mai s u s . 150

2.3.5. Principiul imparţialităţii şi independenţei


2.3.3. Principiulproporţionalităţii Potrivit art. 8 din Codul european al bunei conduite
administrative, funcţionarul comunitar trebuie să fie imparţial şi
Atunci când acţionează pentru luarea unor decizii,
independent, în sensul că trebuie să se abţină de la orice acţiune
îuncţionarul instituţiilor şi organelor comunitare va trebui să
arbitrară care să vatăme persoanele fizice sau juridice, precum şi
/egheze ca măsurile luate să fie proporţionale cu scopul urmărit.
de la orice tratament preferenţial.
En acest sens, va căuta să evite, în mod special, restrângerea
Astfel, conduita funcţionarului comunitar nu trebuie să fie
Irepturilor cetăţenilor sau să le impună constrângeri, atunci când
condusă de interese personale, familiale sau naţionale, ori de
-estrângerile sau constrângerile respective sunt disproporţionate
presiuni politice şi nici de interese financiare proprii sau ale
ii raport cu scopul acţiunii angajate.
apropriaţilor săi.

Pentru detalii p r i v i n d contribuţia j u r i s p r u d e n ţ e i Curţii la conturarea P e n t r u detalii p r i v i n d acest principiu general al acţiunii
;onceptelor de egalitate şi nediscriminare, a se v e d e a : l o a n A l e x a n d r u ş.a., administrative, a se v e d e a : D a n a A p o s t o l Tofan, Puterea discreţionară şi
>p. cit., p . 2 4 9 şi u r m . excesul de putere al autorităţilor publice, Editura All B e c k , Bucureşti, 1999.
>58 259
2.3.6. Principiul obiectivitătii 2.3.9. Regula amabilităţii
Principiul obiectivitătii obligă pe funcţionarul comunitar In relaţiile cu persoanele fizice şi juridice care i se adre­
;a, la luarea deciziilor administrative, să aibă în vedere doar sează, funcţionarul comunitar trebuie să fie serios, corect, curte­
clementele şi împrejurările pertinente şi să le aprecieze în mod nitor şi primitor, iar în răspunsurile pe care le dă la cores­
obiectiv, excluzând orice factor străin de fondul cauzei avută pondenţă, la apelurile telefonice sau la curierul electronic,
spre rezolvare. trebuie să se străduiască să fie serviabil pe cât posibil şi să răs­
Cu alte cuvinte, decizia funcţionarului nu trebuie să fie pundă cât mai complet şi exact la întrebările care i-au fost puse.
afectată, influenţată de elemente de subiectivitate, ci să fie con­ In situaţia în care problema pusă nu este de competenţa sa,
secinţa unei conduite nepărtinitoare, imparţiale, astfel că prin­ funcţionarul trebuie să-1 îndrume pe petiţionar către funcţionarul
cipiul obiectvităţii completează principiul precedent al impar­ competent.
ţialităţii. De asemenea, în cazul unei erori care afectează în mod
negativ drepturile sau interesele unei persoane fizice sau
2.3.7. Principiul aşteptării legitime, coerenţei şi solicitudinii juridice, funcţionarul este dator să prezinte scuze şi să se
străduiască să înlăture urmările negative ale greşelii sale, într-o
Potrivit acestui principiu este necesar ca funcţionarul
modalitate cât mai potrivită şi să-1 informeze pe cel interesat în
comunitar să fie coerent şi previzibil în conduita sa adminis­
legătură cu căile de atac prevăzute la art. 19 din Cod.
trativă, precum şi cu acţiunea administrativă şi practicile admi­
nistrative obişnuite ale instituţiei din care face parte, pe care nu
le poate ignora decât în cazuri speciale şi temeinic justificate 2.3.10. Regula răspunsului în limba în care s-a formulat
scrisoarea
juridic.
Astfel, funcţionarul comunitar va trebui să răspundă Potrivit art. 13 din Cod, funcţionarul trebuie să vegheze ca
aşteptărilor legitime şi rezonabile ale persoanelor fizice şi fiecare cetăţean al Uniunii sau oricare membru al publicului,
juridice, în virtutea conduitei instituţionale anterioare. care a scris unei instituţii europene într-una din limbile
Ori de câte ori este necesar, funcţionarul trebuie să dea tratatului, să primească răspunsul în aceeaşi limbă, regulă care
dovadă de solicitudine şi să îndrume persoana fizică sau juridică se aplică, în măsura posibilităţilor, şi în cazul persoanelor
atât în legătură cu modalitatea sesizării, cât şi a procedurii de juridice, precum ONG-urile şi societăţile.
urmat pentru rezolvarea unei probleme aflate în domeniul său de
competenţă. 2.3.11. Regula confirmării primirii şi indicării funcţionarului
responsabil
2.3.8. Principiul corectitudinii Potrivit acestei reguli, orice scrisoare sau cerere adresată
Principiul corectitudinii îl obligă pe funcţionarul comunitar unei instituţii europene trebuie să facă obiectul unei confirmări
să acţioneze cu imparţialitate şi, în acelaşi timp, într-o manieră de primire într-un termen de două săptămâni, în afară de
echitabilă şi rezonabilă, echilibrată. situaţiile când, în această perioadă, se trimite un răspuns
referitor la soluţionarea cererii.
260 261
în ambele situaţii, persoanei interesate i se va comunica 2.3.14. Principiul termenului rezonabil pentru luarea unei decizii
numele şi numărul de telefon al funcţionarului căruia i s-a
Existenţa unui termen rezonabil este o cerinţă impusă şi
repartizat lucrarea, precum şi serviciul de care acesta aparţine.
activităţii administrative a instituţiilor şi organelor comunitare.
Nu va fi necesară transmiterea unei confirmări de primire
Astfel, potrivit art. 17 din Cod, funcţionarul instituţiilor şi
sau a unui răspuns în cazul în care scrisorile sau reclamaţiile
organelor comunitare este obligat să vegheze ca orice decizie
sunt abuzive prin numărul excesiv al acestora sau prin natura
referitoare la o cerere sau plângere adresată instituţiei să fie luată
repetitivă sau inutilă a acestora.
într-un interval de timp rezonabil şi fără întârziere dar, în niciun
caz, mai târziu de două luni de la data înregistrării.
2.3.12. Regula transferării dosarului la serviciul competent
Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul scrisorilor trimise de
al instituţiei
orice persoană, precum şi notelor de serviciu prin care un
Această regulă impune obligaţia transmiterii neîntârziate funcţionar comunitar cere instrucţiuni şefilor săi ierarhici cu
către serviciul competent al instituţiei, a dosarului privind privire la deciziile de luat.
scrisoarea sau cererea adresată unei direcţii generale sau unei Totuşi, dacă din cauza complexităţii problemelor indicate,
direcţii sau unităţi necompetente să o soluţioneze. instituţia nu este în măsură să hotărască în termenul
în această situaţie, serviciul care a primit iniţial scrisoarea sus-menţionat de două luni, funcţionarul îl va informa pe
sau cererea îl va informa pe autor despre transmiterea dosarului petiţionar despre această situaţie, urmând ca decizia să-i fie
la serviciul competent şi va indica numele şi numărul de telefon comunicată în cel mai scurt timp posibil.
al funcţionarului căruia i-a fost încredinţat dosarul pentru
rezolvare. 2.3.15. Principiul motivării deciziilor
De asemenea, funcţionarul este dator să-1 informeze pe
Obligaţia instituţiilor şi organelor comunitare de a-şi
cetăţean în legătură cu erorile sau omisiunile care ar fi putut să
motiva deciziile administrative este o consecinţă a faptului că
se strecoare în documente şi să-i dea posibilitatea să procedeze
Uniunea Europeană este, între altele, un sistem administrativ pe
la rectificările necesare.
baze juridice „în care deciziile sunt luate în cel mai mare respect
* 152
2.3.13. Dreptul de a fi audiat şi de a da declaraţii posibil faţă de principiile deschiderii şi apropierii de cetăţeni" .
Curtea Europeană de Justiţie a statuat în nenumărate cauze
In cazurile referitoare la drepturile sau interesele cetăţe­
că deciziile emise de funcţionarii comunitari trebuie să fie
nilor, funcţionarul este dator să vegheze ca dreptul la apărare să
motivate într-o manieră suficientă, care să permită părţilor sa-şi
fie respectat în fiecare etapă a procedurii de luare a deciziei
apere drepturile şi interesele şi, totodată, Curţii să-i permită să-şi
administrative.
exercite funcţia de control judiciar . 153

în cazul când trebuie luată o decizie care afectează


drepturile sau interesele, orice persoană are dreptul să depună A r t . l alin(2) din Tratatul asupra Uniunii E u r o p e n e s e m n a t la
note scrise şi, dacă este necesar, să prezinte observaţii orale mai Mastricht la 7 februarie 1992.
C a u z e l e C - 2 6 9 / 9 0 , C - 2 2 1 / 9 8 , T - 1 2 6 / 9 7 , T-96/95 ş.a. disponibile pe
1 5 3

înainte de adoptarea deciziei administrative. www.curia.eu.int.


262 263
Astfel, potrivit art. 18 din Cod, orice decizie a unei instituţii 2.3.17. Reguli de comunicare a deciziilor
europene, de natură să aducă atingere drepturilor şi interesele în conformitate cu art.20 din Cod, funcţionarul comunitar
unei persoane particulare, trebuie să indice motivele pe care se este dator să vegheze ca deciziile care afectează drepturile sau
întemeiază, precizând faptele relevante şi temeiul juridic al interesele cetăţenilor să fie comunicate în scris persoanei sau
deciziei. persoanelor vizate, imediat ce au fost luate.
De aceea, funcţionarul va trebui să evite luarea unor decizii
Pe de altă parte, funcţionarul va trebui să se abţină de la
care se bazează pe motive succinte sau imprecise, ori care nu
comunicarea deciziei către alte surse, atâta timp cât persoana sau
conţin raţionamente individuale.
persoanele vizate nu au fost informate.
Dacă, din cauza numărului mare de persoane vizate prin
decizii asemănătoare, este imposibilă comunicarea într-o 2.3.18. Obligaţia protecţiei datelor personale
manieră detaliată a motivelor deciziei, fiind astfel transmis un
răspuns standard, funcţionarul va trebui să asigure transmiterea Funcţionarul european care procesează datele personale ale
ulterioară a unui răspuns motivat individual fiecărei persoane unui cetăţean este obligat să respecte viaţa privată şi integritatea
care va cere în mod expres acest lucru. persoanei, în conformitate de dispoziţiile Regulamentului (CE)
nr.45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului European
2.3.16. Regula indicării căilor de atac din 18 dec. 2000 referitor la protecţia persoanei fizice în privinţa
prelucrării datelor cu caracter personal de către instituţiile şi
Regula indicării căilor de atac completează principiul organele comunitare şi a liberei circulaţii a datelor. 154

prezentat mai sus, al motivării deciziei şi constituie o garanţie a


în mod special, funcţionarul trebuie să se abţină de la
respectării dreptului la apărare al particularilor, persoane fizice
procesarea datelor personale în scopuri nelegitime, precum şi de
sau juridice în relaţiile lor cu instituţiile şi organele comunitare.
la transmiterea acestora către persoane neautorizate.
Astfel, conform art. 19 din Cod, orice decizie emisă de o
instituţie europeană, de natură să aducă atingere drepturilor sau
2.3.19. Rezolvarea cererilor de furnizare a informaţiilor
intereselor unei persoane particulare, trebuie să conţină o
publice
prevedere care să indice căile de atac existente, în vederea
contestării acestei decizii. în mod special, va trebui indicată Atunci când funcţionarul este competent în cauza
natura căii de atac, organele înaintea cărora va putea fi exercitată respectivă, el va furniza informaţiile cerute de persoanele vizate
şi termenul de exercitare. şi, dacă este cazul, el va da şi îndrumări în legătură cu
în mod special, deciziile trebuie să se refere la posibilitatea modalitatea de declanşare a unei proceduri administrative în
declanşării unui recurs jurisdictional şi de transmitere a domeniul său de competenţă, având grijă ca informaţiile
plângerilor către Mediatorul European în condiţiile specificate la comunicate să fie clare şi inteligibile pentru solicitant.
art.230 şi 195 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.

Regulamentul (CE) nr.45/2001


1 5 4
din 8 d e c e m b r i e 2 0 0 0 a fost
publicat în J O L 8 / 1 , 1 2 . 0 1 . 2 0 0 1 .
264 265
în situaţia în care cererea verbală de informaţii ar fi dificil cetăţeană a Uniunii Europene, precum şi orice persoană fizică
de procesat, ori ar necesita un timp mai îndelungat, funcţionarul sau juridică, rezidentă sau cu sediul social în unul dintre statele
va cere persoanei respective să-şi formuleze cererea în scris. membre, are dreptul să sesizeze Mediatorul European în caz de
Dacă, din motive de confidenţialitate, un funcţionar nu va proastă administraţie în acţiunea administrativă a instituţiilor sau
putea divulga informaţiile cerute, va fi necesar ca aceste motive organelor comunitare.
să-i fie comunicate persoanei care a cerut informaţiile Având în vedere definiţia dată de Mediatorul European
respective. noţiunii de proastă administraţie, pe care am prezentat-o mai
în cazul în care cererea de furnizare a unor informaţii nu a sus, considerăm că, în sens larg, orice încălcare a regulilor şi
fost adresată funcţionarului competent, acesta va trebui să-1 principiilor enunţate de Codul bunei conduite administrative va
îndrume pe solicitant către funcţionarul competent şi să-i indice reprezenta, nu doar o încălcare a normelor deontologice, dar va
numele şi numărul de telefon al acestuia. Dacă cererea adresată reprezenta, în acelaşi timp, şi un caz de proastă administraţie.
priveşte o altă instituţie sau un alt organ comunitar, funcţionarul Tocmai de aceea, aşa cum rezultă din art.26 din Cod, orice
va trebui sa-1 îndrume pe solicitant către instituţia sau organul nerespectare de către o instituţie sau un funcţionar a principiilor
competent. stabilite de prezentul Cod, va putea face obiectul unei reclamaţii
în raport cu obiectul cererii, funcţionarul va trebui să adresate Mediatorului European în conformitate cu prevederile
îndrume persoana solicitantă la serviciul instituţii competente art. 195 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi ale
pentru transmiterea informaţiilor către public. Statutului Mediatorului European.
Am considerat necesară această prezentare a celor două
2.3.20. Solicitarea accesului publicului la documente documente europene având în vedere impactul pe care acestea
Funcţionarul va trebui să rezolve cererile de acces la l-au avut şi îl vor mai avea şi pe viitor, în ceea ce priveşte
documente potrivit regulilor stabilite de către instituţia sau evoluţia abordărilor deontologice asupra conduitei adminis­
organul comunitar şi în conformitate cu principiile şi limitele trative a diferitelor categorii de funcţionari publici, asupra
enunţate în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 . 155 eforturilor de implementare a principiilor şi regulilor bunei
în cazul în care funcţionarul nu poate da curs unei cereri administraţii în activitatea tuturor autorităţilor şi instituţiilor
verbale de acces la documente, el va cere solicitantului să-şi publice, care este, în ultimă instanţă, suma activităţii tuturor
formuleze cererea în scris. funcţionarilor publici.

2.3.21. Dreptul de a formula plângere la Mediatorul European


Aşa cum am precizat anterior, potrivit art.43 din Carta
europeană a drepturilor fundamentale, orice cetăţean sau

R e g u l a m e n t u l ( C E ) nr. 1049/2001 a
1 5 5
fost publicat în JO L 1 4 5 / 4 3 ,
31.05.2001.
266 267