UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ARTE

BUCUREȘTI

CRUZIMEA CA PLĂCERE ÎN FILMUL LUI STANLEY KUBRICK

„PORTOCALA MECANICĂ”

DOBREA D. SABINA – FACULTATEA DE ARTE PLASTICE

SECȚIA SCULPTURĂ AN II

1
 Cruzimea ca plăcere în filmul lui S. Kubrick „Portocala mecanică”

În acest eseu, doresc să realizez paralela între filmul lui Stanley Kubrick “Portocala mecanică”
și viziunea lui Friedrich Nietzsche asupra conceptelor de plăcere și cruzime. În urma
documentării, am observat că viziunea lui Nietzsche asupra cruzimii este una foarte complexă și
este departe de a fi cumulată în două-trei fraze. Tema pe care o consider cea mai importantă
pentru înțelegerea poziției lui Nietzsche față de cruzime este distincția pe care o face între sclav
și stăpân. Mai departe voi sintetiza această viziune a lui Nietzsche despre relația cruzime-plăcere,
atât la modul general cât și în legătură cu tema aleasă.

 Genealogia moralei. Conceptul de cruzime și conceptul de plăcere.

În pasajul The Twofold Early History of Good and Evil, Nietzsche sugerează că încă de la
începutul istoriei omenirii, au existat două tipuri de oameni: cei puternici și cei slabi. Cei
puternici sunt capabili de a compensa, fie prin a se răzbuna pe cei care le-au greșit, fie prin a
plăti prețul corect pentru orice serviciu le-a fost prestat. Așadar, cei ce au această putere se referă
la ei înșiși ca fiind buni, automat numindu-i pe ceilalți răi.
Nietzsche explică aceste doua concepte (cruzime și plăcere) printr-un exemplu simplu: relația
dintre creditor și datornic, creditorul având puterea de a-i produce datornicului suferință,
manifestând cruzime, neîndurare. Această manifestare de cruzime îi poate produce creditorului
plăcere, deoarece puterea este în mâinile sale, dar, și datornicul acceptă această pedeapsă cu
ușurință, considerând că este bine meritată (“i se acordă creditorului, în loc de rambursare sau
compensație, un fel de satisfacție- satisfacția de a-și putea exercita liniștit puterea față de un
neputincios, voluptatea de faire le mal pour le Plaisir de le faire 1”). Această plăcere a omului
puternic este direct proporțională cu gradul de suferință a omului slab, conferindu-i celui puternic
un sentiment de superioritate. Această plăcere este suficientă pentru a considera generarea de

1
Fr. A face rău pentru plăcerea de a o face.

2
durere o compensație adecvată pentru promisiunile neonorate ([t]he compensation, then, consists
in a warrant for and title to cruelty2.)
Termenul de „voință de putere” apare pentru prima oară la Nietzsche în Genealogia moralei și
se referă la dorința omului de a se afla în control, la satisfacția pe care omul o simte când are
putere asupra cuiva/ceva. Această voință de putere se leagă cu conceptul de cruzime, omul
puternic care exercită cruzime asupra omului slab, are un sentiment de putere, care, generează
mai departe plăcere. Această putere înseamnă și libertate, omul având nevoie constantă de a se
simți liber în alegerile sale. De asemenea, Nietzsche susține că voința de putere este mecanismul
de motivare din spatele tuturor acțiunilor umane.

 Filmul lui Stanley Kubrick, Portocala mecanică

Necesitatea răului în natura umană

Importanța răului și a binelui în natura umană este tema centrală a filmului Portocala
mecanică. Alex, personajul principal este vrednic de dispreț deoarece își manifestă liber
impulsurile violente, însă, tot această libertate pe care el și-o asumă este ceea ce îl face
uman. Spre deosebire de celelalte personaje din film, Alex este singurul care „trăiește” în
exuberanța sa. După ce Metoda Ludovico elimină răul din Alex, acesta nu mai reprezintă
o amenințare pentru societate, însă, filmul sugerează că nu mai este nici la fel de vivace.
El nu este cu adevărat bun deoarece nu a ALES să fie bun, liberul arbitru fiind ceea ce te
face să fii o ființă umană completă.

În filmul său, Kubrick sugerează că impulsurile violente fac parte din natura umană. Această
distructivitate și dorință de putere nu dispar cu ajutorul niciunul tratament „potrivit”, mai puțin
atunci când acest tratament elimină ceea ce îl face pe om să fie om.
În Portocala mecanică observăm o societate creativă și liberă, care își exprimă această
creativitate și libertate prin variate forme de brutalitate și ilustrarea ambelor extreme: exprimare
și suprimare.
Alex, personajul principal se folosește de muzică, film și artă pentru a se exprima și a-și
înțelege viața, creând o imagine complexă și contradictorie a interacțiunii dintre artă și viața

2
En. Compensația, in cazul acesta, constă intr-o garanție și un titlu pentru cruzime.

3
reală. Într-una din scenele filmului, protagonistul își manifesta violența asupra lui Mr. Alexander,
pregătindu-se să o violeze pe soția acestuia în timp ce cântă Singing in the rain și dansează pe
ritmul melodiei, distanțându-se de suferința ce o provoacă.

Sexualitatea
Sexul în această peliculă nu exprimă dragoste sau intimitate, ci, mai de grabă, etalarea
puterii și a violenței. Majoritatea relațiilor interumane, mai ales cele sexuale din film se
învârt în jurul întrebării cine va domina și cine va fi dominat?

Alex își demonstrează dominanța atât asupra victimelor crimelor sale, cât și asupra
anturajului său de prieteni. În această lume depersonalizată a celor folosiți și a celor ce
se folosesc de alții, sexul încetează să fie un act intim și devine în schimb un act de
brutalitate și de demonstrație de putere.

 Asocierea filosofiei cu filmul. Legături și concluzii.

Aceste fapte fiind expuse, legătura filmului cu filosofia Nietzscheana este evidentă.

Pe tot parcursul filmului regăsim în personalitatea personajului principal simboluri și aspecte

filosofice clar delimitate. Mai mult, întreaga lume creată de Kubrick prezintă clișee ale
tipologiilor oamenilor slabi și puternici.

Făcând referire la teoria lui Nietzsche privind relația creditor-datornic, în film, victimele
abuzurilor (datornicii), nu sunt propriu-zis datori personajului principal, cât sunt pioni în jocul de
dominație al celui din urmă, fiind reprezentări clișeice de slăbiciune, ușor manipulabili. Păcatul
pentru care aceste victime trebuie să plătească este slăbiciunea și lipsa de factor uman, având
personalități simple și neutre. Pe de altă parte, Alex, are un caracter complex, este în control total
al vieții sale, dând frâu liber impulsurilor ce îl fac om, manifestându-și voința de putere în
căutarea plăcerii. După cum spune și Oscar Wilde „in every pleasure, cruelty has its place.3”

Interesant este faptul că, după dezumanizarea lui Alex în urma tratamentului, rolurile de

3
En. În orice plăcere, cruzimea are locul ei.

4
dominant si dominat se inversează. Protagonistul devine omul slab, pierzându-și liberul arbitru și
deci puterea. Oamenii care au suferit de pe urma violentei sale, au devenit oamenii puternici,
alegând să se răzbune, au căpătat controlul și au ales să facă rău la rândul lor, această răzbunare
aducându-le plăcere. În acest caz, Alex, devenit datornic, le datora oamenilor față de care a
greșit, șansa de a se răzbuna.

Filmul pune totuși aceste evenimente într-o lumină ironică și amuzantă. Când Alex este
eliberat este atacat de oamenii străzii pe care în trecut i-a agresat, apoi intervine un polițist: unul
din baieții din fostul său anturaj, care, văzut acum într-o pozitie superioară, alege să se răzbune
pe fostul său lider pentru toate nedreptățile pe care acesta le-a cauzat lui și grupului.

Toate actele de violență din film, din oricare parte ar veni (fie din partea protagonistului, fie
din partea celorlalți) au legătură strictă cu dorința de a domina, dorința de a arăta putere și de a-i
pune pe cei slabi la locul lor. Plăcerea este motorul care pune în mișcare societatea, fie ea
plăcerea de a face rău, fie plăcerea de răzbunare. În ambele cazuri se resimte puternic lipsa
empatiei și a milei.

Tratamentul pe care protagonistul filmului trebuie să îl urmeze reprezintă plata pentru

comportamentul său. În acest caz, Alex este datornicul, creditorul fiind societatea, care, are un
set de legi ce trebuie respectate, iar respectarea lor este datoria morală și civică a cetățenilor
acestei societăți, pe care personajul principal le-a ignorat cu aroganță și nepăsare. În această
situație relația creditor-datornic este una metaforică, nu literală.
Foarte interesant este prezentată ideea lui Nietzsche despre satisfacția celor păgubiți, care dacă
nu își exercită ei răzbunarea, măcar au ocazia să asiste la pedepsirea păgubitorului („-sau, în
cazul în care puterea propriu-zisă de a pedepsi și executarea pedepsei au trecut în mâna
„autorităților”, cel puțin de a vedea această ființă disprețuită și brutalizată. Compensarea
constă deci într-o îndrumare și un drept la cruzime-4”) spre finalul filmului, când înaintea
eliberării lui Alex din închisoare, acesta este prezentat în fața unei mulțimi de oameni, așezati pe
scaune ca la spectacol, urmând să privească umilirea delincventului (demonstrația eficienței
Metodei Ludovico).

4
F. Nietzsche-Genealogia moralei

5
 Filmul lui Stanley Kubrick Portocala mecanică este nu doar o capodoperă cinematografică, ci
și o demonstrație filosofică redată într-o combinație complexă de stări și concepte, toate puse
într-o lumină ironică și amuzantă.
Aceast film cuprinde numeroase subiecte de dezbatere filosofică, precum: valoarea morale,
nihilismul, morala de sclav și de stăpân, cruzimea, ș.a.

În concluzie, cruzimea face parte din natura umană, impreună cu voința de putere, dorința de
superioritate, toate în căutarea neîncetată a plăcerii.

As dori să închei cu un citat concludent din Genealogia moralei : „A vedea suferinta îți face
bine, a provoca suferință îți face și mai bine – iată un principiu dur dar important, străvechi,
adânc înrădăcinat, omenesc – prea omenesc”.

6
Bibliografie

Genealogia moralei – F. Nietzsche

M.A. Thesis – C. Padgett: On Nietzsche’s Genealogy of cruelty

The Oxford Handbook of Evolutionary Perspectives on Violence, Homicide, and War

The Philosophy of Stanley Kubrick- Jerold J. Abrams

www.sparknotes.com/philosophy/genealogyofmorals

www.sparknotes.com/film/clockworkorange/themes

www.wikipedia.org

www.goodreads.com