CERCETĂRI PRIVIND CUPLUL CONTEMPORAN

Familia este cea mai fidela posesoare a traditiilor si a valorilor nationale. Ea este una din
cele mai conservatoare (in sensul bun al cuvantului) segmente ale societatii.

Dar, cu toate acestea, familia a devenit tot mai sensibila la toate transformarile petrecute in
societate. De exemplu, una din functiile traditionale, cea de ingrijire a varstnicilor este pe cale de
disparitie, iar functia de socializare a copiilor, este impartasita cu alte institutii sociale.
Schimbarea statutului social al femeii prin implicarea ei in activitati profesionale extrafamiliale
determina noi configuratii ale raporturilor dintre cei doi parteneri, in sensul unor redefiniri ale
rolurilor acestora. Astfel, aparitia si proliferarea carierei profesionale si a traiectoriei sociale
feminine au complicat destul de mult relatiile interpersonale, in general, cu partenerul de viata, in
special. Atunci cand unul dintre parteneri este concentrat mai mult asupra carierei, celalalt trebuie
sa preia o parte din sarcinile domestice ale partenerului, dar preluarea poate fi formala, cand sotul
si sotia si-au inceput carierele profesionale in acelasi timp, succesul rapid al unuia poate deveni o
problema majora pentru celalalt.

Familia devine din ce in ce mai mult un loc de refugiu afectiv ca reactie la conditiile
stresante ale mediului exterior. Familia si-a pierdut mult din caracterul ei de institutie sociala.
Cuplul este mai mult interesat de satisfacerea propriilor interese si mai putin de realizarea
sarcinilor pe care societatea le atribuie institutiei familiale. Aceasta noua perspectiva a indus
schimbari majore la nivelul functiilor familiale, deoarece perturbarile manifestate la nivelul uneia
dintre ele au avut un impact direct si asupra celorlalte.

Cercetarea familiei s-a facut in cadrul unor modele etnolingvistice si istorice, ulterior
familia a devenit obiectul unor studii analitice, de ordin psihologic, sociologic, psihosocial,
sexologic si psihopatologic, tinzand sa fie definita in termeni de comunicare si intercomunicare
interpersonala.

- au fost intreprinse numeroase cercetari privind rolul de sot si sotie.

- explicarea modului de functionare a familiei,

- etapele prin care trece un cuplu,

1
 - care sunt relatiile ce se stabilesc intre membrii familiei.

Opusa, dar nu totalmente, familiei traditionale este familia moderna care se bazeaza pe
individualism ca valoare (ceea ce explica cresterea spectaculoasa a numarului divorturilor si
toleranta din ce in ce mai mare fata de acest fenomen social, femeia capata independenta
economica, copiii au un mai mare control asupra propriului destin.). Valorile familiei moderne
intemeiaza un stil de viata distinct de cel al familiei traditionale: autoritatii i se substituie ca
valoare focara cooperarea. Si ea este sustinuta de valori ca: egalitatea, schimbarea, comunicarea.

Nu mai exista un model unic, dominant, in care barbatul decide, atat in privinta hotararilor
care vizeaza viata conjugala, cat si a celor care privesc relatia parentala, asa cum se intampla in
traditionalitate. Relatia moderna surprinde reciprocitatea puterii si autoritatii, pe diferite nivele si
in diferite intensitati, in contextul mai general al unui egalitarism afirmat si, tot mai des, pus in
practica. Plecand de la aceste considerente si analizand actualele tendinte, ca o alternativa la aceste
stiluri de viata, putem aprecia ca, in viitor, valoarea focala ar fi individualitatea, sustinuta de
competitie, nonconformism, singuratate. Autoritatea si puterea in familia moderna se afla intr-un
permanent proces de constructie si reconstructie, in functie de negocierile ce au loc intre parteneri.

 Functia economica

Familia nu mai este o unitate productiva autosuficienta, membrii ei fiind dependenti de venituri
castigate in afara gospodariei. Apoi, s-a redimensionat si componenta privind pregatirea
profesionala a descendentilor. Transmiterea ocupatiilor de la parinti la copii se intalneste din ce in
ce mai rar. Familia contemporana este caracterizata print-un buget dezechilibrat, datorat surselor
sporadice de venit si/sau cheltuielilor exagerate intr-o anumita directie, de obicei, cheluieli pentru
subzistenta.

 Functia de socializare

Sistemul scolar creat a inlocuit, in mare masura, procesul instructiv-educativ al familiei. In

acest caz, putem aminti faptul ca parintii nu mai pot asigura transmiterea de cunostinte copiilor lor.
Ei nu le mai pot satisface nevoia de instructie la standardul exigentelor actuale. Din motive
financiare, in majoritate a familiilor lipseste computerul, atat de necesar in conditiile de astazi.

2
 In alta ordine de idei, lucrand in afara familiei, de multe ori chiar plecati peste hotare, parintii
sunt mai putin timp impreuna cu copiii.

Iar copiii sunt dusi - de la cele mai fragede varste in institutii specializate (crese, gradinite),
sau sunt lasati in grija bunicilor, rudelor sau vecinilor care de multe ori nu pot oferi conditii
necesare dezvoltarii normale a copilului.

Exista o diversitate de moduri in care parintii isi asuma responsabilitatea socializarii copiilor.
Din aceasta perspectiva, au aparut forme atipice de autoritate (a copiilor fata de parinti, a tinerilor
fata de varstnici etc.), educatia inversa (parintii admit ca au de invatat de la si mai ales impreuna
cu copiii lor). Cu alte cuvinte, comunicarea intre parinti si copii se realizeaza in ambele sensuri: cu
cat copilul se dovedeste mai ascultator si intelegator, cu atat este – la randul lui – ascultat si inteles
mai mult (Stanciulescu, 1998).

Copiii isi iau si li se acorda mai multa libertate, mai multa autonomie, mai multa
responsabilitate, separarea si individualitatea devenind probleme firesti. Parasirea caminului
inseamna, intr-un fel, o a doua nastere iar copiii se pregatesc si sunt pregatiti de la o varsta din ce
in ce mai mica pentru aceasta, in conditiile in care – oricum – convietuirea ar fi fost destul de
dificila, date fiind divergentele de valori, atitudini, mentalitati, stiluri de viata.

 Functia de solidaritate familiala

Solidaritatea familiala este macinata de separarea fizica si afectiva intre membrii familiei. Pe
de alta parte, relatiile conjugale, datorita unui complex de factori ca emanciparea femeii,
diviziunea moderna a rolurilor in cadrul familiei, satisfactia legata de viata sexuala, au inceput sa
fie dominate de framantari si contradictii. Acelasi lucru se intampla si cu relatia parentala, din
cauza adancirii diferentelor dintre modelele culturale apartinand diferitelor generatii.

 Functia sexuala si reproductiva

3
 Şi functia sexuala a cunoscut importante schimbari; a inceput sa se acorde o tot mai mare
importanta performantelor sexuale (se discută mult despre "satisfactie sexuala", "apetit sexual" etc.
care pot afecta relatia de cuplu, insasi continuitatea si viabilitatea mariajului.

Într-o perioada relativ scurta de timp, s-a trecut de la familia extinsa, din punct de vedere
numeric, la cea restransa.

Numarul de copii a scazut continuu, ajungandu-se la 1-2 copii in societatea contemporana.

Apoi, se contureaza tot mai clar tendinta cuplurilor de a renunta la copii si de a trece la un alt mod
de viata - "familia axata pe adulti". Efecte majore:

- fie compromis intre tendinta femeii de a deveni o fiinta mobila – activa – autonoma si
acceptarea de catre barbat a unei forme atenuate de sedentarism, pasivitate-dependenta.
- fie o permanenta intrecere intre femeie si barbat (in a-si dovedi lor insisi, dar si celuilalt
ca sunt mai buni), o competitie a sexelor in care cuplul nu are prea mult de castigat.

Se considera ca în societatea contemporana există trei tipuri de femei :

1) Femeile care adopta o orientare „masculina”. Prefera ocupatiile rezervate barbatilor, manifesta
opozitie fata de relatiile erotice si fata de casatorie. Daca intra, totusi, in asemenea relatii, le
perturba prin straduinta de a-si impune dominatia, de a fi superioare partenerului. Le putem numi
femei agresive.

2) Femeile care nu refuza rolul lor feminin, dar constientizeaza ca sunt inferioare barbatilor,
osandite sa joace un rol secundar. Ele isi indeplinesc rolul mai mult din obligatie si mereu incearca
sa schimbe cate ceva, in lupta cu ele insele si cu ceilalti, nerenuntand usor, chiar daca intampina
dificultati. Le putem numi femei izolate.

3) Femeile care nu vor sa-si schimbe rolul, pentru ca nici nu constientizeaza ca se poate acest
lucru. Ele isi indeplinesc rolul stiut, convinse fiind ca aceasta este menirea lor. In ceea ce fac pun
pasiune, valorizeaza uneori excesiv iubirea si devotamentul. Le putem numi femei docile.

Pe de alta parte, trei tipuri de barbati:

4
1) Barbatul care accepta noul rol si il efectueaza din convingere, punand pasiune in tot ce face si
creand conditiile unei relatii functionale, bazate pe intelegere si respect reciproc. Ii putem numi
barbati docili.

2) Barbatul care nu accepta noul rol, dar il efectueaza fara convingere, implicandu-se atat cat
relatia sa nu devina disfunctionala. Ii putem numi barbati izolati.

3) Barbatul care nu accepta noul rol si nici nu il efectueaza, considerand ca relatia de tip
traditional e indicata pentru functionalitatea cuplului. Ii putem numi barbati agresivi.

Aceste trei tipuri de barbati pot fi raportate la cele trei tipuri de femeie, prezentate anterior.

Daca se suprapun aceste combinatii (Iolanda Mitrofan, 1989) putem emite urmatoarele ipoteze:

 Cuplul constituit din barbat agresiv – femeie agresiva este caracterizat prin conflictualitate
manifesta, continua, cu tensiune crescuta, ce prezinta mare potential dizolvant si
psihopatogen pentru unul sau ambii parteneri.
 Cuplul constituit din barbat agresiv – femeie izolata este caracterizat prin conflictualitate
manifesta, continua, cu tensiune moderata, ce are o evolutie instabila, cu tendinta de
deteriorare a esentei relatiei conjugale, dar cu mentinerea structurii de cuplu intr-o formula
de pseudoconjugalitate.

 Cuplul constituit din barbat izolat – femeie agresiva este caracterizat prin conflictualitate
manifesta, continua, cu tensiune moderata, ce are o evolutie instabila, cu tendinta de
deteriorare a esentei relatiei conjugale, dar cu mentinerea structurii de cuplu intr-o formula
de pseudoconjugalitate.

 Cuplul constituit din barbat izolat – femeie izolata este caracterizat prin conflictualitate
manifesta, intermitenta, cu tensiune crescuta, ce prezinta potential dizolvant semnificativ,
care nu totdeauna se finalizeaza cu separarea sotilor, dar faciliteaza dezvoltarea
dizarmonica a relatiei conjugale.

 Cuplul constituit din barbat docil – femeie izolata este caracterizat prin conflictualitate
manifesta, intermitenta, cu tensiune moderata, ce prezinta potential dizolvant scazut.

5
  Cuplul constituit din barbat izolat – femeie docila este caracterizat prin conflictualitate
latenta, continua, cu tensiune moderata. In acest cuplu, conflictualitatea planeaza deasupra
relatiei ca urmare a unui grad de frustrare reciproc intretinut.

 Cuplul constituit din barbat docil – femeie agresiva este caracterizat prin conflictualitate
latenta, continua, cu tensiune scazuta, ce favorizeaza efortul de acomodare reciproca,
producand corectii permanente ale conduitelor interactionale pe linia sincronizarii lor.

 Cuplul constituit din barbat agresiv – femeie docila este caracterizat prin conflictualitate
latenta, intermitenta, cu tensiune moderata, ce faciliteaza acomodarea interpersonala,
datorita caracterului ei de stimulare reciproca prin forme agreabile cum ar fi: ironia,
persiflarea etc.

 Cuplul constituit din barbat docil – femeie docila este caracterizat prin conflictualitate
latenta, intermitenta, cu tensiune scazuta, ce evolueaza rapid catre asimilare interpersonala,
partenerii preluand si asimiland reciproc puncte de vedere initial diferite.

Schimbări:

Emanciparea femeii, bazata in special pe cresterea nivelului de cultura si informare, care nu

neaparat a diminuat implicarea sexului feminin in activitatile traditionale, a ridicat pretentiile vis-a-
vis de posibilitatile barbatului de a se implica in ceea ce trata, pana nu demult, cu pasivitate si
indiferenta.

Independenta economica a femeii a generat constientizarea ideii potrivit careia raporturile de

putere nu mai pot fi unidirectionale, in conditiile in care femeia nu mai este intretinuta de barbat si
poate singura sa-si asigure subzistensa si sa ia decizii in nume propriu, fara teama de a fi supusa
reprosurilor sau abandonata.

Implicarea tot mai accentuata a femeii in viata sociala a dus la ruperea acesteia de universul ingust
al familiei si la largirea orizontului ei privind rolul si locul femeii in relatia de cuplu. Astfel, cu cat
este mai mare numarul de relatii interpersonale, altfel spus cu cat este mai deasa reteaua sociala a
membrilor unui cuplu, cu atat este mai mare probabilitatea ca repartitia autoritatii si puterii in

6
respectivul cuplu sa fie egalitara. Dimpotriva, cu cat este mai mica aceasta retea sociala, cu atat
creste probabilitatea aparitiei unui model unidirectional de putere si autoritate (in special de la
barbat catre femeie).

Devalorizarea sentimentului in relatia de cuplu a provocat importante reasezari in structura de

autoritate si putere. Femeia, independenta economic, isi permite cu o mai mare larghete sa
experimenteze relatii diverse, in contextul dorintei de a se realiza si a evolua pe plan profesional.
In acelasi timp, barbatul, din teama de a nu fi dezamagit sau parasit, ori – pur si simplu – din
nevoia de a cuceri, incearca sa nu se implice emotional si sentimental prea mult, sa nu creeze o
stare de dependenta fata de partenera. In general, cuplul sfarsitului de secol XX minimalizeaza
valoarea sentimentului, fapt care are repercusiuni asupra distributiei autoritatii si puterii in relatia
dintre cele doua sexe. Lipsa sentimentului implica, pe undeva, si lipsa dominatiei, pentru ca
existenta relatiei functional-sexuale implica, ea insasi, o renuntare la autoritate si putere,
acceptandu-se deliberat echilibrul decizional.

In concluzie, societatea contemporana amplifica aparitia conflictelor in familie, prin faptul ca ne

aflam intr-o perioada de redefinire a rolurilor masculine si feminine. Practic, traversam o perioada
de anomie a rolurilor masculine si feminine, si nu se stie cat va mai dura pana cand vor aparea
doua modele de comportament acceptate de ambele sexe si puse in practica fara frustrari si
nemultumiri interioare.

BIBLIOGRAFIE

Ciuperca C. Cuplul modern: intre emancipare si disolutie, Alexandria, 2000

Mitrofan I. Cuplul conjugal-armonie si dizarmonie, Bucuresti, 1998

Voinea M. Familia si evolutia sa istorica, Bucuresti, 1978.