Sunteți pe pagina 1din 9

De aceea a fost respinsa ideea unei

abordari sistematice, si limbajul lui


Nabokov a fost reprodus fidel, cu
exceptia cuvintelor care lipseau din
greseala si al repetitiilor care sunt
deseori rezultatul unor corecturi
incomplete. In unele locuri un
limbaj alambicat sau greseli de
sintaxa au trebuit sa fie limpezite,
mai ales in cazul intercalarilor sau
omisiunilor sau neglijarii stergerii
unor parti din manuscris, pentru a
le face consistente cu textul
corectat. in cateva cazuri
constructii sintactice care ar fi
trecut neobservate intr-o
prezentare orala au fost modificate
pentru a le adapta cerintelor unui
text scris. Mici scapari, cum ar fi
folosirea nepotrivita a singularului
in locui pluralului, greseli de
ortografie, omisiuni in deschiderea
sau inchiderea ghilimelelor, lipsa
punctuatiei, scrierea numelor
proprii cu litera mica, repetitii
verbale neintentionate si altele
asemanatoare au fost corectate
discret. Pentru aceasta editie, cele
cateva probleme de punctuatie si
ortografie britanica ale lui Nabokov
au fost modificate pentru editia
americana: oricum ele nu erau
totdeauna corecte. De foarte
putine ori au fost corectate expresii
englezesti, dar cazurile limita au
fost pastrate, cum ar fi folosirea
idiosintactica a verbului grade. in
majoritatea cazurilor, expresiile
care ar ridica un oarecare dubiu se
vor regasi in dictionar, pentru ca
Nabokov era un scriitor atent.
Titlurile cartilor au fost scrise cu
italice si citatele scurte au fost
incadrate intre ghilimele. Ar fi
neplacut pentru cititor sa vada
scrise cu italice toate cuvintele
subliniate de Nabokov, majoritatea
fiind indicatii pentru sublinierea
verbala, pe care ar fi inutil sa le
transferam pe pagina tiparita.
Aceste sublinieri care ii erau
necesare pentru o prezentare orala
au fost inlocuite cu o punctuatie
conventionala. Corecturile si
modificarile au fost facute fara
prevenirea cititorului. Nu ni s-a
parut practic sa informam cititorul
ca, in cursul despre Joyce, Nabokov
a scris „Irishman" in loc de
„Irishmen", si a uitat ca Bloom a
locuit la „City Arms" si i-a spus
„King's Arms", ca scria de obicei
„Blaze" in loc de Blazes Boylan si de
multe ori „Steven" in loc de
Stephen Dedalus. Astfel, singurele
notite din subsol ii apartin lui
Nabokov sau sunt rare interventii
ale editorului sau adaugarea unor
notite disparate din cartile
adnotate sau din manuscris.
Observatiile facute de Nabokov
pentru uz propriu, deseori in rusa,
au fost omise pentru ca au fost
considerate insemnari pentru
pronuntia corecta a vocalelor si
accentuarea silabelor anumitor
nume si cuvinte neobisnuite. De
asemenea notitele din subsol
incearca sa nu intrerupa prin
adaugarea unui paragraf conex
ceea ce speram ca este fluxul
discursului. Eseul de inceput despre
„Cititori buni si scriitori buni" a fost
reconstituit din parti ale primului
curs, inainte de inceperea
prezentarii despre Mansfield Park,
prima carte a semestrului. Ultimul
eseul „L'envoy" este compus din
ultimele sale observatii, de la
sfarsitul semestrului, dupa
terminarea ultimului curs despre
Ulise, inainte de a trece la explicatii
legate de examen. Editiile cartilor
pe care le folosea la curs au fost
alese ca fiind ieftine si usor de
procurat. Nabokov nu respecta
traducerile, pe care se vedea
obligat sa le foloseasca, asa cum
observa, cand dadea citate din
autori straini, si le modifica in timp
ce le citea cu voce tare. Textele din
care sunt luate citatele sunt
urmatoarele: Jane Austen,
Mansfield Park (Londra: Dent,
New York: Dutton, 1948),
Everyman's library #23; Charles
Dickens, Casa umbrelor (London:
Dent; New York: Dutton, 1948),
Everyman's library #236; Gustave
Flaubert, Doamna Bovary, trad.
Eieanor Marx Aveling (New York &
Toronto: Rinehart, 1948): Robert
Louis Stevenson, The Strange Case
of Dr. Jekyll and Mr. Hyde and
Other Stories (New York: Pocket
Books, 1941); Marcel Proust,
Swann's Way, trad. C.K. Scott
Moncrieff (New York: Modern
Library, 1956); Franz Kafka,
Selected Short Stories of Franz
Kafka, trad. Willa and Edwin Muir
(New York: Modern Library, 1952);
James Joyce, Ulysses (New York:
Random House, 1934).