Castelul Windsor

Castelul Windsor (engleză Windsor Castle) este cel mai mare și cel mai vechi castel locuit din
lume. Împreună cu Palatul Buckingham și cu Palatul Holyrood din Edinburgh face parte din
reședințele principale a monarhilor britanici din Casa de Windsor.
Castelul este situat în centrul orașului Windsor din comitatul Berkshire, Anglia. Sub clădirea
castelului curge Tamisa care face legătura pe apă cu Londra. Regina Elisabeth II petrece aici
frecvent sfârșitul de săptămână, unde primește și vizita oficială sau privată a unor miniștri sau șefi
de state.
Castelul original a fost construit la începutul secolului al XI-lea, iniţiatorul proiectului fiind chiar
William Cuceritorul. Motivul construcţiei a fost acela de a crea o zonă strategică de protecţie, atât
pentru Râul Tamisa, cât şi ca poziţie dominantă în jurul Londrei.
Izvoarele istorice arată că primul castel a luat fiinţă în anul 1070 dar nu a fost o construcţie cu
anvergura celei de astăzi. Primul Castel Windsor a fost o construcţie din lemn şi pământ până în
momentul în care Henry a început să transforme castelul din pământ într-un edificiu de piatră.
Iniţiatorul proiectului, William Cuceritorul a ales spaţiul de construcţie perfect, un platou situat la
30 metri înălţime, deasupra Râului Tamisa. Zona oferă o privelişte deosebită a zonelor
înconjurătoare şi toată Anglia pare o miniatură în comparaţie cu măreţia Castelului Windsor.
Castelul Windsor ocupă o suprafaţă totală de 5 hectare şi întruneşte caracteristicile a trei structuri
diferite: ale unui oraş mic, ale unui palat şi ale unei fortificaţii.
Castelul de astăzi a traversat o serie de etape de construcţie ce au culminat cu lucrările de restaurare
cauzate de un incendiu violent din 1992. În ceea ce priveşte arhitectura, Castelul Windsor are la
bază structura medievală, însă întruneşte şi o serie de caracteristici gotice şi georgiene reinventate
într-un stil modern. Dimensiunile sale impresionante şi aspectul său au transformat Castelul
Windsor într-un punct turistic arhicunoscut.

• Istoric •
Henric I (al 4 lea fiu al lui William Cuceritorul şi primul rege al Angliei) a înlocuit structura de
lemn cu una de piatră, iar Henric al-II-lea a reconstruit zidurile de apărare şi a adăugat o a doua
curte interioară castelului. Tot acesta din urmă a construit apartamentele regale; fundaţia poate fi
văzută şi astăzi în subsolul apartamentelor de stat.
De-a lungul timpului, castelul a fost ţinta mai multor asedii. Unul dintre ele a avut loc în 1194 când
Prinţul John a încercat să preia tronul fratelui său Richard I (Richard Inimă de Leu), în timp ce
acesta era plecat în cruciadă. Mai târziu, în anul 1215, când John a fost încoronat ca rege, castelul
a ajuns în mâinile nobililor care erau adepţi ai Magna Carta.
A supravieţuit şi perioadei tumultoase din timpul Războiului Civil (sec. XVII, perioada Oliver
Cromwell), fiind utilizat ca şi comandament militar pentru forţele insurgente (parlamentare) şi
drept închisoare pentru Carol I.
Cam după vreo 11 ani, fiul său, Carol al II-lea reconstruieşte o mare parte din Castelul Windsor,
cu ajutorul arhitectului Hugh May, cu interioare extravagante, în stil baroc, lăudate până în zilele
noastre.
După o perioadă de neglijare (sec. XVIII), regii George al III-lea şi al IV-lea, au renovat şi
reconstruit palatul, cheltuind o sumă exorbitantă de bani. Apartamentele regale (folosite şi astăzi)
sunt pline de mobilier rococo, gotic si baroc.
Regina Victoria a făcut modificări minore în castel, deşi a locuit în el cea mai mare parte a domniei
sale.