Sunteți pe pagina 1din 5

PROTECTIA CONSUMATORULUI

I. LEGISLATIA PRIVIND PROTECTIA CONSUMATORILOR

1.1.Consumatorul in economia de piata (definitie, tipuri, forme)

Statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetăţenii în


calitatea lor de consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la
produse şi servicii, informării lor complete despre caracteristicile esenţiale
ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale
persoanelor fizice împotriva unor practici incorecte, participării acestora la
fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de
consumatori.

Pentru a-si procura bunuri sau servicii, consumatorii intra in relatii cu


persoane fizice sau juridice care deruleaza activitatea de comert.

De regula, pietele cumparatoare sunt clasificate in 2 mari categorii:

a) Pietele constituite din consumatorii si utilizatorii finali.

b) Pietele constituite din consumatorii intermediari sau industriali, precum


si din revanzatori, respectiv, organizatii comerciale sau comercianti
propriu-zisi.

La aceste categorii, se adauga si piata formata din organizatiile si


institutiile ce achizitioneaza bunuri si servicii pentru propriile lor nevoi.
Consumatorii sau utilizatorii finali, reprezinta publicul “cel mai important in
cadrul pietei”.

Acestia pot fi actuali, efectivi sau potentiali, consumatorul final


semnificand, de regula, diferitele categorii de populatie care, pentru
satisfacerea anumitor nevoi apeleaza la cumpararea de bunuri de consum si
servicii. Rezulta ca piata consumatorilor finali cuprinde milioane de persoane
si familiile acestora, cu nevoile, dorintele, cu puterea lor de cumparare, si
organizatiile, institutiile administratiei de stat ce cumpara produse sau
servicii pentru satisfacerea nevoilor proprii si nu pentru prelucrare, utilizare
productiva sau revanzare.

Consumator final este considerat orice subiect economic al carui


comportament este indreptat spre satisfacerea nevoilor si trebuintelor
individuale sau ale microgrupului din care face parte.

Din definitie, rezulta necesitatea pentru intreprinzator ca, in momentul


stabilirii strategiei de dezvoltare a firmei si a elaborarii planului de faceri, sa
ia in calcul intreaga paleta a consumatorilor sau utilizatorilor finali, evolutia
activitatii acestora. Conceptul de consumator trebuie inteles si privit in
interdependenta sa cu semenii, avand si dimensiune sociala.

In legislatia din tara noastra, consumatorul este definit ca “ persoana


fizica” ce dobandeste, utilizeaza sau consuma ca destinatar final produse
obtinute de la agentii economici sau care beneficiaza de servicii prestate de
acestia.

1.2. Drepturile consumatorilor

Principalele drepturi ale consumatorilor sunt:

a) de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu


care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi
interesele legitime;
b) de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi
serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine
nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori;
c) de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate;
d) de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi
serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege;
e) de a se organiza în asociaţii de consumatori, în scopul apărării intereselor lor.

Protectia consumatorului si necesitatea acesteia

Constientizarea oamenilor asupra calitatii lor de consumatori este un


fenomenrelativ recent. Primul documentar in care au fost conturate
drepturile fundamentale ale consumatorilor il constituie Cartea drepturilor
consumatorilor, definita de presedintele american John Fitzgerald Kennedy, in
anul 1992.Preocuparile la nivel european privind drepturile consumatorului
cunosc mai multe etape:adopatarea de catre Consiliul Europei a Cartei
pentru protectia consumatorilor(1973); elaborarea si adoptarea de catre
Comisia Europeana a primului Program de Protectia a Consumatorilor care
include si drepturile fundamentale ale acestora punandu-se accent pe
protectia sanatatii si sigurantei consumatorului.

Ansamblul de masuri care se constituie in politici de protectie a


consumatorilor s-a structurat in urma unei dezvolatri intense a productiei de
masa.Consumatorul are practic nevoie de anumite “condimente”
protectioniste: un sistem reglementativ care sa asigure protectie genarala si
in domeniile periferice ale economicului si socialului, organisme care sa
aplice aceste reglementari in mod ferm.

In acest fel, cea mai eficienta protectie va fi cea individuala, prin


cunoasterea legilor si solicitarea respectarii lor.Protectie inseamna
recunoasterea ca orice consumator, chiar bine informat, poate deveni victima
abuzurilor impotriva carora e dator sa lupte, iar legea inseamna nu doar
eliminarea abuzurilor, ci si sanctionarea vinoavatilor. Consumatorul are
obligatia de a se informa si de a reflecta asupra achizitionarii. Constientizand
abuzurile trebuie sa ceara eliminarea lor, anularea clauzelor defavorizatoare
si eventual reglementari contractuale noi.

Dincolo de propria protectie, se utilizeaza retragerea produselor de pe


piata sau suprimarea clauzelor abuzive si eventuala reparare a prejudiciilor
constante. Prin natura lor, miscarile de aparare a consumatorilor imbraca
doua aspecte: o lupta nonviolenta ( de informare) a consumatorilor si o serie
de actiuni ale organizatiilor de protectie a consumatorilor ( reclamtii,
proteste).

Protectia consumatorilor reprezinta un ansamblu de dispozitii legale de


natura publica sau privata, care asigura respectarea drepturilor si intereselor
consumatorilor.

2.LEGISLATIA PRIVIND PROTECTIA CONSUMATORULUI

2.1.Legea si consumatorul in Romania.

Statul, prin mijloacele prevazute de lege, protejeaza cetatenii in calitatea lor


de consumatori, asigurand informarea completa desprea caracteristicile
esentiale ale produselor si serviciilor, apara si asigura drepturile si interesele
legitime impotriva unor practici abuzive.

In Romania, protectia consumatorilor se realizeaza de catre urmatoarele


organisme ale administratiei publice, conform atributiilor si competentelor
ce le revin potrivit legii:

 Oficiul pentru Protectia Consumatorilor;

 Inspectoratul de Sanatate Publica;

 Directia farmaceutica pentru Controlul de Stat al Medicamentelor si


Cercetarii Farmaceutice din Ministerul Sanatatii si Familiei;

 Agentia Natioanala Sanitar-Veterinara din Ministerul Agriculturii si


Alimentatiei;

 Agentia pentru Protectia Mediului din cadrul Ministerului Apelor,


Padurilor si Protectiei Mediului;

 Garada Financiara, organ in subordinea Ministerului Finantelor;

 Inspectoratl General al Politiei din Ministerul Administratiei Publice si


Internelor;

 Regia Autonoma a Registrului Auto Roman;

 Biroul Roman de Metrologie Legala;

 Institutul Roaman de Standardizare;

 Corpul de Control al Primariilor.

Legislatia romana , prin Ordinul Guvernului nr21/1992, aprobata si


modificata prin Legea nr.11/1994, articolul 3, stabileste principalele
drepturi ale consumatorilor:

 De a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sa a li


se presta un serviciu, care ar putea prejudicia viata, sanatatea, ori a
afecta drepturile si interesele lor legitima;

 De a fi informati complet, concret si precis asupra caracteristicilor


esentiale ale produselor/ serviciilor, astfel incat decizia adoptata in
legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor; a fi
educati in calitatea lor de consumatori;

 De a avea acces la pieta ce le asigura o gama variata de produse/


servicii de calitate;

 De a fi despagubiti pentru pagubele generate de calitatea


necorespunzatoare a produselor si serviciilor, folosind in acest scop
mijloace prevazute de lege;

 De a se organiza in asociatii pentru protectia consumatorilor, in


scopul apararii intereselor lor.

Cele mai frcvente incalcari ale drepturile consumatorilor sunt cauzate de:
comercializarea de produse cu abateri calitative sau care pot pune in
pericol viata/sanatatea/ securitatea consumatorilor, comercializarea de
produse falsificate sau contrafacute, pastrarea si depozitarea produselor
destinate comercializarii in mentinerea calitatii lor, comercializarea
produselor cu elemente de idea altor valori ale caracteristicilorntificare
incomplete, prezentarea prin publicitate, in prospecte, cataloage, mass-
media etc.,a altor valori ale caracteristicilor produselor/ serviciilor decat
cele reale.

Cadrul legal pentru protecia si aparera drepturilor consumatorilor in


tara noastra este completat si de numeroase legi si actele normative care
reglementeaza acest domeniu.

S-ar putea să vă placă și