Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
– note de curs 1 –
TEMATICA GENERALĂ
Conţinuturi
Nr.
Curs Metode de predare Observaţii
ore
7. Discursul ştiinţific (tehnic, juridic, etc.) vs. discursul literar: 4 prezentarea, explicaţia,
caracteristici, marcatori discursivi specifici, de la simbol la dezbaterea, problematizarea
metaforă.
Bibliografie
Foucault, M., Ordinea discursului. Un discurs despre discurs, trad. de C. Tudor, Bucuresti, Eurosong & Book,
1998.
Mills, Sara, Discourse: The New Critical Idiom, Routledge, London & New York, 2001.
Roventa-Frumusani, Daniela: Analiza discursului: ipoteze si ipostaze, Ed. „Tritonic”, 2005.
Bibliografie
Foucault, M., Ordinea discursului. Un discurs despre discurs, trad. de C. Tudor, Bucuresti, Eurosong & Book,
1998.
Renkema, Jan: Introduction to Discourse Studies, John Benjamins Publishing Company,
Amsterdam/Philadelphia, 2004.
Rovenţa-Frumuşani, Daniela: Analiza discursului: ipoteze si ipostaze, Ed. „Tritonic”, 2005.
Curs 1.
Ce este discursul?
Puterea: - puterea poziţionării în lume (la nivel individual, social, economic, etc.);
Definiţii:
discurs = a. prezentarea ordonată, în formă scrisă sau vorbită, a unui subiect particular. (Childs
& Fowler, 2006, p. 56)
b. fragment de construcţie de limbaj care reflectă practicile sociale, epistemologice şi retorice ale
unui grup; (Taylor & Winquist, 2001, p. 101)
c. construct lingvistic ce explorează sau este exploatat la îmbinarea graniţelor unor domenii precum
lingvistica, filozofia, critica literară, istoria, psihanaliza şi sociologia. (Childs & Fowler, 2006, p. 57)
d. „când limbajul a invadat problematica universală… totul a devenit discurs”. (Derrida, 1978, p.
280)
e. un „discurs” ca o arie particulară a unei limbi poate fi identificat prin instituţiile la care se
raportează şi prin poziţiile de pe care vine şi pe care le marchează pentru vorbitor. Poziţia nu există
în el însuşi totuşi. Ea poate fi înţeleasă numai ca punct de vedere pe care discursul îl adoptă prin
relaţiile cu un altul, eminamente unul opus. (Pecheux, 1985, p. )
- analiză istorico-culturală;
- analiză antropologică;
- analiză psihologică;
- analiză vizuală:
la imaginile transmise de arhitectura unei clădiri (e.g. Hotelul Bonaventura din Los
Angeles), ale unui oraş sau ale unui târg expoziţional,
Analiza de discurs va face astfel ceea ce am putea numi o analiză medico-legală a formelor în
care comunicarea este transmisă: uneltele folosite (lingvistice, vizuale sau de construcţie), marcatori,
procedee, tehnici, strategii, etc. (vezi exemplul cu reclama la ţigările Silk Cut).
* substituire:
* elipsă:
(1) Aceste ascuţitori s-au tocit. Acelea nu sunt tocite pentru că sunt noi.
* relaţii ideatice:
(5) scop: Repetaţi cuvântul de mai multe ori. În felul ăsta veţi reuşi să îl pronunţaţi.
(7) concesie: Avea multe idei. Şi totuşi nu le expunea din lipsă de curaj.
#1 de sus în jos (de la nivel macro- spre micro-; având o viziune integratoare; dinspre general
spre particular);
#2 de jos în sus (de la micro- spre macro-; având viziunea detaliului şi apoi a generalului;
dinspre particular spre general);
#3 dinăuntru spre înafară sau invers – din perspectivă spaţială (din interiorul sau dinafara
unei camere); din perspectivă relaţionakă (dinăuntru sau dinafara unui grup)
* la nivel sociologic vorbim de viziune, i.e. perspectiva ideologică din care se construieşte
discursul (conservatoare, liberală, feministă, etc.); noţiunile de subiectivitate/părtinire,
obiectivitate trebuie luate în considerare în analiza discursului;
- claritate; - grad/nivel de
adresabilitate;
- ambiguitate;
- conotativ/denotativ;
- relevanţă;
- grad de persuasiune.
- intenţionalitate;
coerenţă
coeziune
claritate
grad de intenţionalitate
persuasiune
pespectivizare
adresabilitate
DISCURS
ambiguitate conotativ
relevanţă denotativ
Niveluri ale discursului:
- pragmatic;
- argumentativ;
- psihologic;
- cultural.
Tipuri de discurs:
I. Din punct de vedere tematic: există milioane de teme care ar putea fi grupate (în funcţie de
tema principală combinată cu un fel specializat de a construi conţinutul prezentat)
în domenii de interes precum:
1. Discurs narativ – tema principală prezintă într-o manieră expozitivă un episod din
istoria unei perioade sau a unei naţiuni/comunităţi sau o istorie personală (în manieră
episodică sau integralistă; cu etape clar delimitate (cu sau fără respectarea cronologiei
clasice); asemenea cresecendoului din tehnica literară a naraţiunii (de la expoziţiune
până la punctul culminant) şi discursul narativ va echivala întotdeauna cu o creştere
(în sensul parcurgerii unor etape dintre aşteptări spre realizări);
2. Discurs poetic – tip de discurs (inclusiv în formă de proză) cu puternice note artistice
şi subiective (la nivelul exprimării ideilor şi al utilizării mijloacelor artistice);
2. Discurs asimetric – în care unul dintre intelocutori (sau mai mulţi) este (sunt)
superior(i) celuilat (celorlalţi) chiar în ciuda unor ierarhii socio-profesionale, de
vârstă, ierarhii ce sunt răsturnate în acest tip de discurs (asimetrii clasice: doctor–
asistentă medicală, soldat–ofiţer, părinte–copil; asimetrii prin răsturnare de ierarhii:
copil–părinte; adolescent–persoană matură; muncitor–angajator). (în romanele lui
Charles Dickens există multe astfel de ierarhii răsturnate şi creaţii asimetrice astfel
create).
1. Discurs concret – în care accentul este pus pe latura pur ştiinţifică sau realistă a
mesajului transmis;
2. Discurs scris – un tip de discurs mult mai complex ce poate fi analizat pe nivelurile
enunţate mai sus;
2. Discurs privat – care se produce în spaţiu privat şi care activează de cele mai multe
ori resorturile unei cunoaşteri intime şi ale unui limbaj asociat.
1. Ştiinţific;
2. Academic;
3. Familial.
IX. Din punctul de vedere al felului în care este produs – prezenţa participanţilor:
Bibliografie
Childs, P.; Fowler, R., The Routledge Dictionary of Literary Terms, Routledge and Taylor & Francis
Group, London & New York, 2006.
Clifford, John, “The Subject in Discourse”, Contending with Words: Composition in a Postmodern
Age”, New York: MLA, 1991, pp. 38–51.
Gee, James Paul, How to Do Discourse Analysis. A Toolkit, Routledge, Taylor and Francis Group,
New York & London, 2011.
Peirce, Charles Sanders, Semnificaţie şi acţiune, prefaţă: Andrei Marga, selecţia şi traducerea
textelor Delia Marga, Bucureşti, Editura Humanitas, 1990.
Pecheux, M. Language, Semantics and Ideology, Macmillan, Basingstoke, 1982 (first published
1978).
Salkie, Raphael, Text and Discourse Analysis, Routledge, London and New York, 2001.
Sim, Stuart (ed.), The Routledge Companion to Postmodernism, Routledge Taylor & Francis Group,
London & New York, 2001.
Taylor, V.; Winquist, Ch., Encyclopedia of Postmodernism, Routledge and Taylor & Francis Group,
London & New York, 2001.
Nr.
Curs Metode de predare Observaţii
ore
Bibliografie
Ricoeur, Paul: Interpretation theory: Discourse and the Surplus of Meaning, The Texas Christian University Press,
1976.
Bibliografie minimală
Mills, Sara, Discourse: The New Critical Idiom, Routledge, London & New York, 2001.
1. Analysing and using tools for discourse building: deixis and 2 explicaţia, dezbaterea,
vocabulary problematizarea
1. Analysing and using tools for discourse building: topic and 2 explicaţia, dezbaterea,
context
problematizarea
2. Analysing and using tools for discourse building: connotation 2 explicaţia, dezbaterea,
and denotation problematizarea
3. Analysing and using tools for discourse building: building 2 explicaţia, dezbaterea,
identities and relationships problematizarea
4. Analysing and using tools for discourse building: intertext 2 explicaţia, dezbaterea,
and metatext problematizarea
5. Analysing and using tools for discourse building: contrast, 2 explicaţia, dezbaterea,
comparison, analogy problematizarea
6. Analysing and using tools for discourse building: irony and 2 explicaţia, dezbaterea,
satire problematizarea
Bibliografie
Renkema, Jan: Introduction to Discourse Studies, John Benjamins Publishing Company, Amsterdam/Philadelphia,
2004.