Sunteți pe pagina 1din 6

Legislatie romaneasca aplicata la stiinte ale

informarii
Biblioteca este o structura bazata pe anumite reguli si norme, aceste reguli si norme au la
baza anumite legi elaborate, structurate si dezvoltate intr-o legislatie.

Legislatia bibliotecilor si a structurilor de informare si documentare s-a dezvoltat odata


cu aparitia bibliotecilor, pentru o desfasurare lejera activitatii de biblioteca.

In ceea ce priveste legislatia romaneasca aplicata la stiintele informarii si s-au elaborat


mai multe legi inca din perioada comunista, legislatia in domeniul biblioteconomiei si al
stiitelor informarii si documentarii este o legislatie specifica. Un exemplu de document
elaborat in perioada comunista elaborat in privinta stiintelor informarii este Hotararea
consiliului de ministrii numarul 1542 privind masurile ce trebuie luate pentru imbunatatirea
activitatiibibliotecilor din Republica Populara Romana. Aceasta hotarare avea in plan
urmarirea modului in care se va desfasura si dezvolta activitatea biblioteconomica si si de
informare pe toata perioada comunista.

Articolul 1 al acestui document specifica faptul ca bibliotecile trecuiau sa fie incadrate cu


personal specializat care trebuiau sa corespunda nivelului politic , cultural dar si profesional.

Articolul 4 al aceluiasi document mentiona faptul ca Bibliotecile Nationale de Stat trebuiau


sa fie unitati de informare si informare ce trebuiau sa se ocupe si statistica si evidenta in toate
structurile sale.

In urmatorul articol al acestui document se mentiona infiintarea Fondului National de Stat


al cartilor ce prevedea ca documentele aflate in patrimoniul statului sa fie directionate catre
bibliotecile de stat.

Mai departe in articolul 7 se specifica introducerea cenzurii in biblioteci. Acest articol


favorizeaza elaborarea unei liste cu documente cu urmau a fi scoase sin circuitul
biblioteconomic.

Aceasta hotarare a decis si impartirea documentelor, mai precis elaborarea lor in categorii,
mai exact in doua fonduri, cel liber si cel secret. Aceste organizari au existat pana la sfarsitul
perioadei comuniste.

In concluzie Hotararea CM nr.1542 nu a favorizat elevii si studentii, ea rapindu-le dreptul


la anumite documente si publicatii, iar pe autorii lor stergandu-i practic din circuit.

In anul 1951 apare o noua hotarare ce prevede finantarea bibiotecilor cu sume de bani
pentru achizitia de noi documente si carti prin colectura bibliotecilor, aceasta hotarare a
favorirazat bibliotecile deoarece bibliotecile aveau posibilitatea de a intra in posesia
documentelor de care aveau nevoie in biblioteca.

In anul 1956 Ministerul Culturii elaboreaza un ordin ce urmareste modul de pastrare,


securitate cat si de igiena al fondurillor bibliotecilor si care prezinta obligatiile pe care
institutiile trebuie sa le aiba in privinta desfasurarii lucrului in biblioteca, prin asigurarea unui
personal calificat ce trebuia sa realizeze toate activitatile din biblioteca aflata in subordinea sa.
In anul 1960 apare Hotararea Consiliului de Ministrii numarul 62 ce mentioneaza schimbul
de publicatii prin care fiecare schimb facut trebuia sa aiba avizul „cenzurii” mai precis al
Directiei Generale a Presei si Tipariturilor de pe langa Consiliul de Ministri, practic schimbul
interbibliotecar era permis insa nu toate publicatiile puteau fi schimbate, cenzura fiind cea
care decidea ce documente puteau fi schimbate si nu toate bibliotecile putea intreprinde
schimb interbibliotecar

Patru ani mai tarziu printr-un decret al Consiului de stat ( decretul numarul 853/1964) se
ratifica „Conventia Unesco privind Schimburile Internaţionale de Publicaţii, întocmită la
Paris, la 5 decembrie 1958”, conventia permitand schimbul international de publicatii, acest
lucru insa nu se putea de practica in Romania deoarece autaritatile nu permiteau acest, foarte
putine biblioteci practicau acest schimb.

In ceea ce priveste iesirea documentelor din evidenta fondul bibliotecilor se mentioneaza si


casarea acestora insa pentru casarea cartitor trebuiau mai multe afize si indeplinirea mai
multor reguli si formalitati. In primul rand cartile ce erau propuse pentru casarea erau
impartite in doua capitole in cadrul Instructiunilor numarul 231/9 martie 1966 ce erau
realizate in baza HCM nr. 77/1962 acestea fiind:

- Capitolul I (Casarea publicatiilor mijloace fixe);


- Capitolul II (Casarea publicatiilor mijloace circulante).

Daca se dorea casarea cartilor trebuiau aplicate cerintele ce se aflau in capitolul I al


acestor instructiuni, ele puteau fi scoase din fondul bibliotecii doar daca erau deteriorate fizic
iar continul era depasit moral, iar pentru acest lucru trebuiau sa se indeplineasca mai multe
reguli si norme.

Regulile si normele aplicate in ceea ce priveste scoaterea din fondurile bibliotecilor erau
foarte complicate, iar in urma decretului 49/ 1982 practic nu se putea scoate din evidenta
bibliotecilor prin casare nici o publicatie straina, astfel nici o brosura romaneasca aparuta
inainte de 1944 sau orice document strain aflat in biblioteca nu putea iesi din biblioteca din
cauza ca se cerea avizul Fondului de Stat al Cartii, aviz care defapt nu se dadea deoarece nu se
verificau documentele.

Mai tarziu in anul 1988 este aprobata ordonanta Guvernului 1984/24 august 1988 ce
privea constituirea fondului de sustinere a bibliotecilor ce urmarea modernizarea
bibliotecilor.

Prima lege legata de structurile de informare legata de activitatea de biblioteca este legea
numarul 111/1995 ce urmarea constituirea, organizarea si functionarea depozitului legal de
tiparituri si alte documente grafice si audiovizuale.

Aceasta lege a suferit modificari in anul 2004 si mai apoi in anul 2007. Legea depozitului
legal urmarea pastrarea documentelor tiparite intr-un fond la Biblioteca Nationala a Romaniei,
astfel ca fiecare document nou publicat trebuie sa existe si in depozitul legal cu un anumit
numar de exemplare.
In legislatia romaneasca privind stiintele informarii se gaseste si legea bibliotecilor,
Legea 334/2002 ce prevede faptul ca biblioteca trebuie sa fie o structura specializata care are
mai multe atributii cum ar fi : constituirea, organizarea, prelucrarea, dezvoltarea si
conservarea colectiilor, cartilor si altor documente aflate intr-o structura documentara.

Aceasta lege specifica faptul ca in bibliotecile publice accesul la informatiile aflate in


bazele de date proprii este gratuit.

Articolul 10 al acestei legi prezinta sistemul de organizare national de biblioteci din


Romania, astfel ca bibliotecile din Romania sunt structura astfel:

- Biblioteca Nationala a Romaniei;


- Biblioteca Academiei Romane;
- Bibioteci Universitare;
- Biblioteci Specializate;
- Biblioteci Publice;
- Biblioteci Scolare;
Biblioteca fiind o structura de informare, cercetare, si documentare trebuie sa aiba si un
personal calificat pentru desfasurarea activitatii. Personalul bibliotecilor se compune din:
personal de specialitate, personal administrativ si personal de intretinere.

În categoria personalului de specialitate din biblioteci se includ: bibliotecarii, bibliografii,


cercetătorii, redactorii, documentariştii, conservatorii, restauratorii, inginerii de sistem,
informaticienii, operatorii, analiştii, custozii, mânuitorii, depozitarii şi alte funcţii de profil.

Personalul din bibliotecile publice, care are în responsabilitate colecţii cu acces liber şi/sau
destinate împrumutului la domiciliu, beneficiază, conform prezentei legi, de un coeficient de
0,3% scădere din totalul fondului inventariat, reprezentând pierdere naturală datorată unor
cauze care nu puteau fi înlăturate ori în alte asemenea cazuri în care pagubele au fost
provocate din riscul minimal normal al serviciului.
Bibliotecile pot asigura utilizatorilor, la cererea acestora, accesul la serviciile lor pe
parcursul întregii săptămâni, cu plata personalului, conform legii.
Personalul din biblioteci, care lucrează în depozite de carte, colecţii de patrimoniu
cultural, laboratoare de restaurare şi conservare a cărţii şi care asigură servicii de împrumut la
domiciliu sau în spitale, azile de bătrâni, orfelinate, beneficiază, pentru condiţii periculoase
sau vătămătoare ori care solicită o încordare psihică foarte ridicată, de un spor de până la 15%
din salariul de bază al angajatului.
Personalul din biblioteci beneficiază de distincţii şi premii în condiţiile legii, la
recomandarea conducerii bibliotecilor.

Legea bibliotecilor fata de legile care au existat in perioada comunista este mai permisiva.
Lucrul acesta este specificat si in articolul 40 unde ni se prezinta modul de eliminare al
documentelor dintr-o colectie. Eliminarea se aplica numai bunurilor culturale comune , uzate
fizic si moral dupa o perioada de minim 6 luni de la intrarea in colectia bibliotecii respective ,
acest lucru facandu-se numai prin hotararea conducerii bibliotecii.
Legea Dreptului de Autor din anul 2012 prezinta dreptul pe care un autor il are asupra
unei opere literare artistice sau stiintifice, precum si asupra altor opere de creatie intelectuala.
Acest lucru este prezentat in articolul unu al legii.

In articolul 24 al acestei legi ni se specifica faptul ca “dreptul de autor asupra unei opere
literare, artistice sau stiintifice se naste din momentul crearii operei, oricare ar fi modul
sau forma concreta de exprimare.”

Aceasta lege protejeaza autorii care isi publica materialele dar totodata ii si obliga la
anumite indatoriri pe care ei trebuie sa le aiba. Aceasta lege a fost creata si pentru
impiedicarea plagiatul care este din ce in ce mai practicat.