Sunteți pe pagina 1din 27

Bacău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Jump to navigationJump to search
Pentru alte sensuri, vedeți Bacău (dezambiguizare).

Bacău

— Municipiu —

Bacău

Drapel
Stemă

Bacău (România)

Localizarea în România
Coordonate: Coordonate:
46°35′0″N 26°55′0″E46°35′0″N 26°55′0″E

Țară România

Județ Bacău

SIRUTA 20297

Atestare 124

Reședință Bacău[*]

Componență Bacău[*]

Guvernare

- Primar Cosmin

Necula[4] (PSD, 2016)

Altitudine 165 m.d.m.

Populație (2011)[2][3]

- Municipiu ▼ 144.307 locuitori

- Densitate 3.105 loc./km²

- Metropolitană 250,000

- Recensământul anterior, 2002 175.500 locuitori


Fus orar EET (+2)

- Ora de vară (DST) EEST (+3)

Cod poștal 600001–600408

Prefix telefonic +40 x02 34[1]

Localități înfrățite

- Torino Italia

- Mandaue Filipine

Plăcuțe de înmatriculare BC

Prezență online

site web oficial

GeoNames
facebook

Bacău în județul Bacău

Modifică date / text

Bacău ( pronunție (ajutor·info), supranumit și „orașul lui Bacovia”[5]) este municipiul de reședință
al județului cu același nume, Moldova, România. Este situat pe râul Bistrița, pe care în oraș există
două centrale hidroelectrice (Bacău I si Bacău II) ce acoperă o parte a consumului local de energie
electrică.[6] Suprafața municipiului este de 43 km², iar populația este de 144.307 de locuitori (2011).
Orașul este traversat de drumurile europene E85 și E574 ce fac legătura cu Bucureștiul, cu nordul
țării și cu Transilvania. Pe cale feroviară legăturile naționale și internaționale se realizează prin
rețeaua CFR. Bacăul dispune de un aeroport internațional ce asigură curse regulate către diferite
destinații naționale și europene.

Cuprins

 1Alte nume și etimologie


 2Geografie
o 2.1Teritoriu
o 2.2Hidrografie
o 2.3Clima
o 2.4Flora și fauna
 3Demografie
o 3.1Evoluția istorică a populației
 4Istorie
o 4.1Stemă
 5Economie
o 5.1Industrie
 6Transport
o 6.1Feroviar
o 6.2Rutier
o 6.3Aerian
 7Administrație
o 7.1Împărțirea administrativă
o 7.2Zona metropolitană
o 7.3Relații externe
 8Cultură și educație
o 8.1Biblioteci
o 8.2Studii universitare și cercetare
o 8.3Licee
o 8.4Universități
o 8.5Monumente și locuri de interes
o 8.6Muzee
o 8.7Catedrale și biserici
o 8.8Teatre
o 8.9Alte clădiri, monumente și locuri
o 8.10Parcuri, arii protejate
o 8.11Muzică
o 8.12Radio
o 8.13Televiziuni
o 8.14Ziare
 9Persoane notabile legate de orașul Bacău
 10Evenimente băcăuane
o 10.1Zilele Bacăului
o 10.2Festivalul Arlekin
o 10.3Gala Premiilor Comunității Băcăuane
 11Sport
o 11.1Fotbal
o 11.2Handbal
o 11.3Volei
o 11.4Clădiri dedicate sportului
 12Galerie
 13Note
 14Bibliografie
 15Bibliografie suplimentară
 16Legături externe

Alte nume și etimologie[modificare | modificare sursă]


în latină: Bacovia
în maghiară Bákó,
în germană Barchau,
în polonă Baków,
în ebraică: ‫)בקאו‬
Istoricul Victor Spinei a publicat o listă a numelor proprii de origine cumană sau pecenegă în care
apare Bako. Bako este un nume care se regăsește și în alte limbi
turcice: pecenegă, maghiară, turcă etc.[7] Tazlău, Tarcău, Asău, Bârlad, Tecuci, Berheci, etc. sunt
considerate denumiri de origine cumană. Uz si Oituz sunt atribuite Uzilor, un alt popor migrator.
Marele istoric Nicolae Iorga este de părere că denumirea orașului Bacău este de origine maghiară
(ca Adjudul și Sascutul).[8] A-și găsi Bacăul, a da de bucluc, expresia se explică, după Hasdeu, prin
aluzie la neplăcerile pe care odinioară le făcea călătorilor importanta vamă din Bacău, centru vamal
pentru tot ce intra din Muntenia și Transilvania – După Cihac, II, 477 (cf. Weigand, Jb., XVI, 75),
numele provine din limba maghiară bakó„călău”. Este vorba cu mai multă probabilitate de o
contaminare a ambelor cuvinte, adică de o interpretare umoristică a numelui orașului, prin
intermediul cuvântului din limba maghiară.[9]
Ion Antonescu a ordonat la data de 6 martie 1943 cu adresa nr. 116.212 efectuarea lucrărilor pentru
românizarea nomenclaturii localităților din județele Moldovei în cadrul uniformizării localităților
din România, ordin prin care urma să se schimbe denumirea orașului Bacău, în Gura Bistriței. Vizate
de schimbări erau și alte localități din județ: Asău, Agăș, Tamași, Pustiana, etc. [10][11]
Menționarea orașului pe un act oficial datează încă din 1399. În arhivele Vaticanului, pe
hărțile Evului Mediu precum și în alte documente latine, Bacăul apare sub numele de Bacovia,
sau Ad Bacum. Edwige Bestazzi – delegată a Institutului de Cultură Italiană, la începutul secolului
XX - mărturisește că Bacăul era trecut pe o hartă pictată chiar în Palatul Primăriei Florența, sub
numele de Bacovia. Acest lucru nu este de mirare, având în vedere că la doar câțiva kilometri de
Bacău, la Sărata, romanii extrăgeau sare, iar în alte localități din împrejurimi s-au descoperit vestigii
daco-romane, sau chiar mai vechi, lucru ce atestă popularea acestei zone de mii de ani. La Sulta
(comuna Agăș) avem urmele vechilor aurării dacice (ref), iar teritoriul Bacăului cuprindea localități
ca: Letca și Leiteni, cuvinte derivate din latonă și letonă (ref), divinități din timpuri preistorice, sau
Tamasidava, denumire scito-dacică.
Pe aceste meleaguri au fost întinse păduri în care trăiau turme de zimbri. Muzeul „Moldova” din
Bacău deține o importantă colecție de documente istorice și vechi manuscrise, precum și un cap de
zimbru, un exemplar unic în felul său, găsit lângă Bacău, în satul Solonț. Un Bâc exista în
Basarabia, un altul în ținutul Vasluiului, iar un altul în ținutul Bîrladului. Pe această temă se mai
poate vedea și etimologia cuvântului Bâc în lucrările lui Gheorghe Ghibănescu[12], M.
Costăchescu[13] sau în documentele moldovenești publicate de Nicolae Iorga.

Geografie[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Geografia Bacăului.
Teritoriu[modificare | modificare sursă]
Municipiul Bacău, reședința județului cu același nume, se află în Nord-Estul țării, în partea central-
vestică a Moldovei, la doar 9,6 Km în amonte de confluența Siret-Bistrița.
Geografic, se află la intersecția meridianului de 26° 55' longitudine estică cu paralela de 46° 35'
latitudine nordică.
Din punct de vedere administrativ se învecinează cu localitatile Hemeiușși Săucești în Nord, cu
localitatea Letea Veche în est, la sud cu localitatile Luizi-Călugăra si Nicolae Balcescu iar in vest cu
localitatile Măgura și Mărgineni. Între aceste limite orașul ocupă o suprafață de 4186,23 ha.

Orașe de lângă Bacău

Patru trepte de altitudine, între 150 m și 250 m marchează relieful Bacăului, el aflându-se în cea mai
mare parte a localității, pe a doua terasă 160-165 m. Se detașează terasa de luncă joasă, dar se
înalță în șesul comun al Bistriței cu Siretul. Albia majoră al Bistriței este predominată în raza
așezării, prin depozitele de prundișuri, constituind un adevărat rezervor pentru acumularea apelor
freatice.
Bacăul prezintă un avantaj și prin poziționarea sa în imediata apropiere cu linia de dislocație
subcarpatică. Bacăul se află pe terase plane sau ușor înclinate cu o expoziție estică și sud-estică, în
talazuri stabilizate, având un drenaj bun și o pânză freatică bogată. Luncile și terasele din apropiere
sunt larg folosite pentru cultura de pomi fructiferi, viță de vie și cereale. Dacă în trecut modelarea
reliefului se făcea de către cataclisme, după anii 50, omul a fost cel care ridicând baraje și diguri,
între anii 1958-1966, l-a influențat, acționând astfel și asupra climei.
Poziția și cadrul natural au favorizat dezvoltarea rapidă a așezării de pe Bistrița, încă din Evul
Mediu Bacăul devenind un important nod de intersecție a principalelor artere comerciale din partea
central vestică a Moldovei. Drumul Siretului sau Drumul Moldovenesc, care unea orașele baltice cu
zona dunăreano-pontică, se intersecta cu Drumul Păcurii, ce începea la Moinești, cu Drumul Sării,
dinspre Târgu Ocna, cu Drumul Brașovului (drumul de jos), cu Drumurile Transilvaniei ce
traversau Carpații Orientali prin pasurile Ghimeș, Bicaz, Tulgheș, și cu drumul plutelor, pe Bistrița.
Toate arterele din NV și SV se îndreptau spre bazinele Bârladului și Prutului prin nordul Colinelor
Tutovei.
Hidrografie[modificare | modificare sursă]
Bistrița

Siretul

Rețeaua hidrografică este reprezentată de cele două râuri, Siret și Bistrița, și de afluenții acestora:
Bahna, Izvoarele, Cleja- pentru Siret, respectiv Trebeșul cu afluenții săi Bârnat și Negel - pentru
Bistrița. Datorită influenței antropice regimul hidrologic al celor două râuri a fost complet modificat,
amenajările hidroenergetice contribuind la regularizarea scurgerii. Pe Bistrița au fost create lacurile
de acumulare Lilieci, Șerbănești cu rol complex: asigurarea energiei electrice,
combaterea inundațiilor, alimentarea cu apă potabilăși industrială, practicarea sporturilor nautice.
Valea comună a celor două râuri are aspectul unui vast uluc depresionar cu orientare nord-sud, cu o
deschidere laterală spre vest, spre valea Bistriței, și o îngustare spre sud, „poarta Siretului",
suprapunându-se contactului dintre Colinele Tutovei și culmile subcarpatice Pietricica-Barboiu.
Toate lacurile de acumulare din Bacău sunt considerate arii naturale protejate avifaunistice [14] si
sunt in custodia Centrului Regional de Ecologie Bacău prin situl Natura 2000.
Clima[modificare | modificare sursă]
Climatul municipiului este unul temperat-continental accentuat, cu iernireci, veri secetoase și
călduroase, datorat acțiunii unui complex de factori naturali (circulația generală a atmosferei, radiația
solară, relieful) și antropici, orașul însuși având un rol esențial în crearea propriei topoclime printr-o
serie de factori care se manifestă constant (materialele de construcție, profilul accidentat, spațiile
verzi), respectiv prin intermediul unor factori secundari (încălzirea artificială, poluarea atmosferei).
Acțiunea comună a acestora determină perturbări ale circuitului biogeochimic la nivelul sistemului,
consecința directă fiind disconfortul urban.

Palatul administrativ iarna


Temperatura medie anuală este de 12 °C, oscilând între -4 °C, în luna ianuarie, și 20,6 °C, în
luna iunie, constatându-se o ușoară modificare a regimului termic în ultimii ani datorită lacurilor de
acumulare, încălzirii globale și poluării atmosferei. Temperatura maximă absolută cu o valoare de
40,3 °C (24 iulie 2007) a fost depășită în vara anului 2012, când mercurul termometrului a urcat
până la 41,9 °C în ziua de 7 august.
Cantitatea medie anuală de precipitații este de 541 mm/m²/an, existând diferențe între sezonul cald
(82,8 mm-luna iunie) și cel rece (24 mm-luna februarie). Aversele sunt frecvente în lunile iulie-
august.
Cel mai rece an a fost 1942, cu doar 7 °C, iar cel mai ploios 1897 cu 962,5 l/m². O secetă
necruțătoare s-a abătut în anul 1954, când și zăpezile au însumat doar 294,5 l/m².
Ceața e prezentă 82 de zile maxim și minim 29 de zile.

Evoluția elementelor climatice măsurate la Stația meteorologică Bacău

Mar
Luna Ian. Feb. Apr. Mai Iun. Iul. Aug. Sep. Oct. Nov. Dec.
.

Temperatur - - - -
10,18 13,92 15,83 15,95 10,37 0,85
a minimă 4,13 4,58 0,30 5,04° 5,60° 1,45
° ° ° ° ° °
(°C) ° ° ° °

Temperatur
2,38 2,50 9,68 15,73 22,35 25,82 28,77 28,45 21,84 16,43 8,30 3,86
a maximă
° ° ° ° ° ° ° ° ° ° ° °
(°C)
Sursa: ANM
Vremea în județul Bacău[15]

Flora și fauna[modificare | modificare sursă]


Covorul biogeografic a evoluat sub semnul impactului antropic. Într-o zonă în care pădurile dețineau
70-80% din suprafață s-a ajuns ca în prezent coeficientul de împădurire să fie de 25,7%, formațiunile
dominante fiind cele de stepă și luncile râurilor și pădurile de foioase din jurul orașului folosite în
scop recreativ.
Clasificare:

 faună acvatică, condiționată de biotopurile specifice Bistriței, Siretuluiși apelor stătătoare;


 fauna de luncǎ (animale care își caută hrana în apă sau la marginea apei);
 fauna de terase și versanți, alcătuită din specii de rozătoare mici, animale și păsări specifice
pădurilor de foioase.
Fauna zonei periurbane prezintă o însemnată valoare cinegetică; unele animale sunt vânate pentru
blană, altele, pentru carne.
Condițiile pedogenetice au dus la formarea unor soluri variate, în general brune și brune
argiloiluviale, cu un conținut de humus de 1-5‰, ce asigură o fertilitate medie bună pentru terenurile
agricole. Între solurile intrazonale se remarcă cele hidromorfe, lăcoviștile și solurie aluviale în diferite
stadii de evoluție.

Demografie[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Demografia Bacăului.
Componența etnică a municipiului Bacău

Români (90,19%)

Necunoscută (8,59%)

Altă etnie (1,2%)

Componența confesională a municipiului Bacău

Ortodocși (81%)

Romano-catolici (8,68%)

Necunoscută (8,67%)

Altă religie (1,63%)


Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Bacău se ridică la 144.307
locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
175.500 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (90,19%). Pentru 8,6% din populație,
apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
sunt ortodocși (81%), cu o minoritate de romano-catolici(8,68%). Pentru 8,68% din populație, nu
este cunoscută apartenența confesională.[16]
Evoluția istorică a populației[modificare | modificare sursă]

Populație după limba maternă

Limbă Populație

Română 131870

Romani 878

Maghiară 115

Turcă 34

Rusă 23

Germană 19

Ucraineană 9

Tătară 5

Alta 118

Nedeclarată 878

Pe parcursul celor 6 secole de existență, Bacăul a cunoscut atât perioade de


creștere demografică dar și de regres, consecință a condițiilor economice, socio-
culturale și istoricecare au caracterizat fiecare etapă a evoluției sale. O importanță deosebită o are
sfârșitul secolului XX-lea, care a adus noi orientări și tendințe demografice.
Conform datelor recensământului din 1930, municipiul Bacău număra în acel an 31.138 de locuitori.
Dintre aceștia 19.421 s-au declarat români, 9.424 evrei, 822 maghiari, 406 germani ș.a. Din punct
de vedere confesional, 19.091 s-au declarat ortodocși, 161 greco-catolici, 1.893 romano-catolici, 144
evanghelici-luterani, 9.593 mozaici ș.a. Odinioară înfloritoare, comunitatea evreiască din oraș s-a
stins în urma celui de-al doilea război mondial, din două motive: 1) persecuția, azi inadmisibilă și
irațională, de sub regimul antonescian în anii războiului, când evreii erau scoși în afara societății și
trimiși în fabricile morții naziste 2) instalarea regimului comunist după război, mai ales după ce evreii
au început să fie epurați în mod tacit din funcțiile de conducere politică sau administrativă.
La recensământul din 18 martie 2002, Bacăul număra 175.500 de locuitori, structura etnică fiind
evidențiată astfel: 173.041 români, 1.605 țigani, 191 maghiari, 118 evrei, 83 germani, 80 ceangăi,
53 italieni ș.a. Fiecare din celelalte etnii era compusă din mai puțin de 50 de persoane. Distribuția
populației stabile pe confesiuni religioase: 153.849 ortodocși, 19.094 romano-catolici, restul
confesiunilor, inclusiv ateii, nedepășind fiecare 500 de adepți.[17]

Bacău - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Istorie[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Istoria Bacăului.
Zona a fost locuita din timpul paleoliticului superior (aproximativ 5.000 de ani în urmă). În perimetrul
Pieții Revoluției s-a descoperit un racloir de silex negru-vinețiu de formă trapezoidala. Obiect folosit
la vânătoare în împrejurimile care atunci erau acoperite de păduri. O altă prezență umană în valea
localității s-a descoperit cu ocazia săpăturilor pentru Pasajul Mărgineni. La opt metri adâncime,
muncitorii găsesc urmele unei așezări din epoca mijlocie a bronzului - Cultura Monteoru. Un strat
gros de mâl a păstrat pentru eternitate dovada marilor cataclisme care au modificat relieful. O alta
așezare, de data aceasta, fiind identificată ca, aparținând epocii bronzului târziu - Cultura Noua a
fost scoasa la lumina în perimetrul Precista (referința).
Mai multe fragmente de ceramică din secolul VI - V î. Hr., atestă o așezare hallstattiană pe actuala
stradă Bradului, care după cucerirea Daciei de către romani a rămas în afara granițelor Imperiului
Roman, fiind locuită de Carpi. Aceștia vor fi în legătura permanentă cu Imperiul Roman, fapt ilustrat
de numeroase descoperiri arheologice constând în ceramică, monede și obiecte de podoabă.

Biserica Precista

O altă așezare din secolele IV-Vd.Hr., compusă din șapte locuințe a fost cercetată în zona Curții
Domnești. Fiecare locuință are o încăpere cu pereți din bârne și un cuptor de ars ceramică. S-a găsit
ceramică lucrată cu roata, dar și cu mâna, precum și o fibulă de bronz. Putem considera că aici era
o comunitate sătească autohtonă continuatoare a comunității daco-romane.
Cercetările efectuate in zona Băncii Naționale au scos la suprafață o așezare din secolele V-VI d.Hr.
Peste ea s-a mai descoperit o alta din secolele VI-VII d.Hr., alcătuita din opt locuințe dispuse după
un plan riguros, pe care arheologi le numesc cuib. Inventarul lor cuprinde ceramică lucrată cu mâna,
mai ales vase-borcan, la modă pe atunci. După calculele arheologilor numărul băcăuanelor era de
100 de persoane. Se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor, meșteșugurile, cu pescuitul în multele
ape din zonă, iar în pădure cu vânatul. Faptul că pe mai multe vase se afla imprimat semnul crucii,
duce la concluzia că era o comunitate creștină. Era o localitate stabilă care avea legături cu lumea
bizantină, numeroase monede ilustrând acest fapt.
La sfârșitul secolului al IX-lea, in regiunile de câmpie ale Moldovei de Sud, dar și
în Muntenia și Transilvania, se așează un popor al cărui nume face istorie: pecenegii. Vor sta
neclintiți aproape două secole, apoi vor fi alungați peste Dunăre de un alt popor, cumanii. Pentru
cumani Bacăul (Bako este un nume peceneg dar și cuman) este locul ideal pentru creșterea cailor,
lucru foarte necesar lor. În 1223, la Kalka, vor fi risipiți in urma bătăliei cu tătarii și cei ce au scăpat
cu viața, s-au retras în ținuturile dintre Nistru si Carpați. In 1241, tătari pârjolesc și regiunea de la
nord-est de Bacău. Pe șoseaua națională Bacău-Bârlad, între satele Traian și Secuieni, jud. Bacău,
se bănuiește existența unui mormânt cuman (ref). Cumanii mai importanți erau înhumați alături de
câțiva oșteni apropiați (îngropați de vii sau după sinucidere) și alături de calul preferat. Peste
mormânt se ridicau movile mari de pământ.
Până cu puțin timp în urmă, prima atestare documentară cunoscută era de pe timpul lui Alexandru
cel Bun, 6 octombrie 1408. Cercetătorul Ștefan S. Gorovei, demonstrează că Bacăul are actul de
naștere între anii 1391-1432 în timpul domniei lui Petru I Mușat. În 1399 orașul este menționat în
documentul lui Iuga Vodă, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeșii
satului Brătila, din ținutul Bacăului. La 15 aprilie1400, aflăm ca în Bacău se află o parte a Cavalerilor
Ioaniți, numiți mai târziu Cavalerii de Malta. O scrisoare este trimisă in Civitas Bachovien de Papa
Bonifaciu al II-lea. În 1409 studia la Cracovia, studentul băcăuan Gregorias de Bachwya. Ceva mai
târziu, în 5 martie 1431, localitatea este numită civitas Bako.
La sfârșitul secolului al XIV-lea Bacăul era bine închegat ca așezare urbană, una dintre cele mai
prospere din întreaga Moldovă, având atribuții militare și comerciale foarte importante. Reședința
Domnească din vremea lui Alexandru cel Bun corespunde perioadei în care acesta a avut-o de soție
pe Margareta de Losoncz, fiica voievodului Ladislau de Losoncz.
Orașul Bacău a fost ocupat în noiembrie 1467 de oștile maghiare conduse de Matei Corvin, cu o
lună înainte de Bătălia de la Baia. Localitatea este cunoscută și datorită importanței sale în relațiile
comerciale dintre Moldova, Transilvania și Țara Românească, fiind un punct de vamă. În secolului al
XV-lea în acest oraș s-a stabilit Alexăndrel, fiul lui Ștefan cel Mare, care a dat ordin pentru
construirea Curții Domnești și Bisericii Precista, celebre monumente istorice.
În anul 1607 papa Paul al V-lea a înființat Episcopia de Bacău, ca episcopiei sufragană
(subordonată) Arhiepiscopiei de Kalocsa. Catedrala episcopală, dedicată Sfintei Maria, a suferit
importante stricăciuni cu ocazia inundațiilor din anul 1676. În locul vechii catedrale a fost construită
în anul 1839 Biserica romano-catolică Sfântul Nicolae din Bacău.[18]
Stemă[modificare | modificare sursă]

Stema municipiului Bacău o are pe Maica Precista în partea inferioară, ocrotitoarea orașului, iar în
partea superioară se găsesc cerbul și brazii, primele simboluri heraldice ale Bacăului.
În partea inferioară culoarea aleasă este roșul. Culoarea roșie este specifică stemelor
din Moldova iar albastrul, ce se regăsește în zona superioară, este culoarea imediat următoare ca
semnificație conform codului culorilor și a normelor heraldice.
Cele două zone sunt despărțite de un brâu ce reprezintă vocația constructivă a orașului Bacău,
aspirațiile sale către viitor.
Cele șapte turnuri din partea superioară simbolizează faptul că Bacăul este municipiul reședință de
județ.

Economie[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Lista locurilor în Bacău.
Industrie[modificare | modificare sursă]
Județul Bacău este unul dintre centrele cele mai industrializate din Moldova, având două mari
rafinarii de petrol situate lângă orașele Oneștiși Dărmănești. După căderea comunismului,
activitățile industrialeprincipale cuprind: industria petrochimică, industria nutrițională, industria
prelucrării lemnului și a hârtiei, industria textilă, industria chimică, industria mecanică, industria
aeronautică.

Transport[modificare | modificare sursă]


Feroviar[modificare | modificare sursă]

 Gara Bacău
Municipiul Bacău este punctul de intersecție între:

 magistrala: București - Ploiești - Buzău - Râmnicu Sărat - Focșani - Adjud - Bacău


- Roman - Pașcani - Suceava - Vadu Siretului și
 linia secundară: Bacău - Buhuși - Piatra Neamț - Bicaz
Prin municipiul Bacău trec trenurile internaționale:
 BULGARIA EXPRES: Sofia - Ruse - Giurgiu - București - Ploiești - Buzău - Focșani - Bacău
- Pașcani - Suceava - Dornești - Vicșani - Vadu Siretului - Moscova
 PRIETENIA: București - Ploiești - Buzău - Focșani - Bacău - Roman - Iași - Nicolina - Cristești
Jijia - Ungheni - Chișinău
Rutier[modificare | modificare sursă]

Autobuzele din Bacău

Bacăul este un important nod rutier. Drumurile care trec prin municipiu sunt:

 E 85 - drum european care traversează Europa de la nord la sud, legând Marea


Baltică de Marea Egee;
 E 574: Bacău, Onești, Târgu Secuiesc, Brașov, Pitești, Craiova;
 DN 15: Bacău, Piatra Neamț, Bicaz, Poiana Largului, Toplița, Reghin, Târgu
Mureș, Luduș, Câmpia Turzii, Turda;
 DN 2F: Bacău, Vaslui;
 DN 2G: Bacău, Moinești, Comănești;
Aerian[modificare | modificare sursă]
Aeroportul Internațional George Enescu din Bacău[19] deservește, pe lângă locuitorii județului Bacău,
și pe cei ai județelor învecinate: Neamț, Vaslui, Vrancea, Covasna, Galați.
Bacăul este legat prin curse directe de:

 Roma Fiumicino , Milano Bergamo, Torino Cuneo, Bologna, LondraLuton ( 30.10-29.03) si


Bruxelles, Dublin, Paris - Beauvais (30.03- 29.10) - Blue Air

Administrație[modificare | modificare sursă]


Municipiul Bacău este administrat de un primar și un consiliu local compus din 23 consilieri.
Primarul, Cosmin Necula, de la Partidul Social Democrat, a fost ales în 2016. Începând cu alegerile
locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[20]

Partid Consilieri Componența Consiliului

Partidul Social Democrat 9

Partidul Național Liberal 5


Partidul Social Românesc 4

Partidul Alianța Liberalilor și Democraților 2

Partidul Mișcarea Populară 2

Candidat independent 1

Împărțirea administrativă[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Listă de cartiere din Bacău.
Bacăul este format dintr-o singură localitate, care nu are subdiviziuni administrative. Acea localitate
este, neoficial, împărțită în 11 cartiere. Există un proiect de reactualizare a Planului Urbanistic
General al municipiului Bacău[21] care delimitează 28 de U.T.R.-uri (unități teritoriale de referință -
reprezentare convențională a unui teritoriu având o funcțiune predominantă sau/și omogenitate
funcțională, caracteristici morfologice unitare, care sunt de regulă delimitate prin limite fizice
existente în teren: elemente naturale, străzi, limite de proprietate etc.)
Zona metropolitană[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Zona metropolitană Bacău.
Conform Eurostat, Bacăul are o zonă urbană lărgită (LUZ - concept european echivalent cu zona
metropolitană) de 196.435 locuitori (2007).[22]
Pe de altă parte, Zona Metropolitană Bacău este un proiect local pentru crearea unei unități
administrative integrate între municipiul Bacău și localități din apropiere, Berești-
Bistrița, Buhoci, Faraoani, Filipești, Gioseni, Hemeiuș, Itești, Izvoru Berheciului, Letea Veche, Luizi-
Călugăra, Măgura, Mărgineni, Nicolae
Bălcescu, Odobești, Prăjești, Sărata, Săucești, Secuieni, Tamași și Traian, însumând o populație de
196.135 locuitori.[23]
Relații externe[modificare | modificare sursă]
Localitățile înfrățite:

 Petah Tikva (din 2000)


 Blaj (din 2003)
 Mandaue (din 2011)
Orașe cu acord de colaborare:

 Torino (din 2007)

Cultură și educație[modificare | modificare sursă]


Orașul se poate mândri cu o rețea de învățământ dezvoltată, care acopera intregul plan educațional,
de la grădinițe, școli, licee cu o îndelungată tradiție, până la universități.
Biblioteci[modificare | modificare sursă]
Fosta clădire a bibliotecii

 Biblioteca Județeană „Costache Sturdza” [24], înființată în anul 1893, vechiul său sediu fiind într-o
clădire de patrimoniu din strada Ioniță Sandu Sturdza. În vara anului 2005, biblioteca a fost
transferată cu întregul fond de carte la parterul clădirii Muzeului de Științele Naturii „Ion Borcea”,
din Parcul Cancicov. Numele bibliotecii amintește de primarul Gheorghe Sturdza, fiul beizadelei
Costache Sturdza și nepot al domnitorului Ioniță Sandu Sturdza care, prin intermediul societății
"Cultura", a dăruit 948 de volume. Acestea, alături de cele donate de alte persoane, au format
un fond de carte inițial de aproape 2000 de volume. Biblioteca, inaugurată în 27 iunie 1893, a
funcționat la început în localul Primăriei, construit în 1850.
Studii universitare și cercetare[modificare | modificare sursă]

 Universitatea „Vasile Alecsandri” care se ocupă de cercetare științifică și transfer tehnologic.


 Universitatea George Bacovia
 Stațiunea de cercetare și dezvoltare pentru Legumicultură[25], înființată la 1 septembrie 1974, în
contextul realizării programului de autoaprovizionare și de dezvoltare a unei legumiculturi
moderne și eficiente în zona de est, unde tradițiile de producție și cercetare în cultura legumelor
erau relativ reduse.
 Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Secuieni Bacău[26],
înființată în [[1981]]
Licee[modificare | modificare sursă]
 Colegiul Național „Vasile Alecsandri”
 Colegiul Național „Gheorghe Vrânceanu”  Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” [32]
 Colegiul Național „Ferdinand I” [27]  Colegiul Tehnic „Dimitrie Mangeron”
 Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel  Colegiul National de Arta „George Apostu” [33]
Mare” [28]  Liceul cu Program Sportiv
 Colegiul „Henri Coandă”  Grupul Școlar „Grigore Tabacaru”
 Colegiul „Mihai Eminescu” [29]  Grupul Școlar „Grigore Moisil”
 Colegiul Economic „Ion Ghica” [30]  Grupul Școlar de Ecologie și Protecția Mediului
 Colegiul Național Catolic "Sf. Iosif” [31] „Grigore Antipa”
 Colegiul Tehnic de Comunicații "Nicolae  Grupul Școlar „Petru Rareș”
Vasilescu-Karpen"

Universități[modificare | modificare sursă]

 Universitatea „Vasile Alecsandri”, prima din oraș, înființată în anul 1961, care astăzi are ca
obiectiv învățământul didactic și cercetarea științifică.
 Universitatea „George Bacovia”
Monumente și locuri de interes[modificare | modificare sursă]
Clădirea Complexului Muzeal din Bacău

Articol principal: Lista locurilor în Bacău.


Obiectivele turistice includ Casa memorială George Bacovia sau Complexul Muzeal de Științele
Naturii „Ion Borcea”. Observatorul astronomic al Bacăului este unul dintre puținele din România, iar
foarte aproape de centrul orașului se află statuia lui Ștefan cel Mare. În oraș se află și cea mai mare
catedrală catolică din Estul Europei, Casa memorială George Bacovia și Casa memorialǎ Nicu
Enea.
Muzee[modificare | modificare sursă]

 Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”


 Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”
 Galeriile de Artă Ceramică „Anton Ciobanu”
 Vivariu
 Casa memorialǎ „Nicu Enea”
 Casa memorială „George Bacovia”
Catedrale și biserici[modificare | modificare sursă]

Catedrala Înălțarea Domnului

Catedrala Sfinții Petru și Paul


Biserica Sfântul Ilie

Biserica Sf. Dumitru

Catedrala Sf. Nicolae


Orașul oferă un mare număr de catedrale și biserici, cea mai importantă fiind Catedrala Ortodoxă
„Înălțarea Domnului”, cea mai mare clădire de acest gen în România, și a patra
din Europa. Catedrala catolică Sfinții Petru și Pavel este cea mai înaltă clădire din oraș. De
asemenea, în Bacău există Biserica și ruinele Curții Domnești unde a locuit Alexandru-Vodă, fiul și
co-regentul lui Ștefan cel Mare. Biserica „Precista", a fost sfințită la 1 ianuarie 1491, arhitectura fiind
tipică pentru seria ctitoriilor domnești din acel veac. Biserica a fost renovată de către Vasile
Lupu în 1641, fiind apoi închinată ctitoriei sale, Sfinții Trei Ierarhi, de la Iași. Împortantă mai este
și Biserica Sfântul Ilie, o biserică Ortodoxă construită în stil vechi, și Biserica Sfântul Ioan.
Biserica Sfânta Treime este de cult protestant, și Biserica Creștină După Evanghelie Elim este de
cult neoprotestant.
În afara clădirilor de cult creștin, și comunitatea evraică este prezentă cu o sinagogă. Construită în
anul 1880, clădirea cunoscută sub numele de Templul Cerealierilor, face parte din patrimoniul
regional și este singura sinagogă care a mai ramas din cele 24 care au existat la începutul secolului
trecut în Bacău.
În Bacău se mai pot găsi și următoarele biserici:

 Biserica Acoperământul Maicii Domnului


 Biserica Adventistă De Ziua A Șaptea
 Biserica Adventistă Speranța
 Biserica Creștină După Evanghelie Elim
 Biserica Creștină După Evanghelie Filadelfia
 Biserica Creștină După Evanghelie Buna Vestire
Teatre[modificare | modificare sursă]

Teatrul Municipal Bacovia

 Teatrul Municipal Bacovia [34] (având ca secție pentru copii și tineret Teatrul de Animație),
înființat în august 1948.
 Teatrul de vară Radu Beligan, construit în anii '60, lângă actualul Parc Cancicov, se înfățișa sub
forma unui amfiteatru descoperit. În primăvara anului 2008 au fost demarate lucrările de
reconstrucție a teatrului, realizându-se astfel o clădire unicat în România, cu arce de lemn lungi
de 50 de metri ce definesc o structură moderna de peste 2200 metri pătrați.
 Teatrul din Clopotniță, "un altfel de teatru"[35].
Alte clădiri, monumente și locuri[modificare | modificare sursă]

 Casa de Cultură „Vasile Alecsandri” și piațeta sa cu arteziene ce țâșnesc direct din asfalt.
 Ateneul „Mihail Jora”, ridicat la insistențele dirijorului băcăuan de talie internațională, Ovidiu
Bălan, care a fost și director 42 de ani.
 Statuia lui Ștefan cel Mare, așezată în giratoriul din Piața Catedralelor (din fața Catedralei
Ortodoxe "Înălțarea Domnului").
 Statuia lui George Bacovia, opera sculptorului Constantin Popovici(1938-1995), e amplasată în
centrul orașului, lângă Biblioteca Județeană „Costache Sturdza”. Statui ale unor personalități
celebre ale României se află în Parcul Cancicov.
 Festivalul Obiceiurilor de Iarnă adună artiști populari din regiune în preajma Crăciunului
 Observatorul Astronomic „Victor Anestin”
Parcuri, arii protejate[modificare | modificare sursă]

 Parcul dendrologic Hemeiuș, situat la nord de Bacău are o suprafață de 47,5 ha. Aici cresc
peste 500 specii de plante lemnoase, dintre care 370 exotice.
 Insula de agrement este o insulă artificială, creată în mijlocul unui lac format de râul Bistrița,
amenajată pentru agrement, cu locuri de plajă și pentru practicarea sporturilor în aer liber. Se
pot face plimbări cu barca în jurul insulei.
 Parcul Trandafirilor
 Parcul Cancicov
 Parcul Catedralei
 Lacurile de acumulare Buhuși - Bacău - Berești (arie de protecție specială avifaunistică)
Muzică[modificare | modificare sursă]
Filarmonica Mihail Jora[36] înființată la 16 octombrie 1956, a realizat un continuu crescendo, grație
activității muzicale desfășurate sub îndrumarea dirijorilor Eugen Pricope, Igor Ciornei, Ovidiu Balan
și calității profesionale a membrilor orchestrei.
Radio[modificare | modificare sursă]
Posturi de radio disponibile în oraș sunt următoarele: Dream FM (98.0 MHz), Pro FM, Radio
21, Europa FM, Itsy Bitsy, Magic FM, Radio Trinitas, Kiss FM, Radio ZU, Vibe FM și posturile de
radio oferite de Societatea Română de Radiodifuziune.
Televiziuni[modificare | modificare sursă]

 Realitatea TV
 TV Kit - DE BACĂU
 Euro TV
Ziare[modificare | modificare sursă]

 Evenimentul - cotidian regional al Moldovei, ediția Bacău


 Bacău Expres [37]
 Deșteptarea[38] este un cotidian de informații generale și secțiune extinsă de anunțuri de mică
publicitate ce apare de luni până sâmbătă în tot județul.
 Înainte! - ediție de Bacău [39] - ziar fondat în anul 1944.
 Observator de Bacău[40]
 Ziarul de Bacău [41]

Persoane notabile legate de orașul Bacău[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Listă de personalități născute în orașul Bacău.
Articol principal: Lista primarilor din Bacău.
Articol principal: Eroi ai Revoluției Române din 1989#Eroi ai revoluției române din 1989 de la Bacău.

Vasile Alecsandri

George Bacovia

Nicolae Vermont

Solomon Marcus

Alexandru Șafran

Mircea Cancicov

George Enescu

Lucrețiu Pătrășcanu

George Bălăiță

Ion Frunzetti

Nicu Enea - Autoportret

Erou al Revoluției Române: Ciprian Pintea


Evenimente băcăuane[modificare | modificare sursă]
Zilele Bacăului[modificare | modificare sursă]
Se organizează în fiecare an în jurul lunii octombrie.
Festivalul Arlekin[modificare | modificare sursă]

Romanian Top Hits în 2011.

Organizat la începutul lunii iunie, Festivalul Arlekin este gândit pentru cei mai mici. Se deschide
anual cu o paradă a școlilor și a liceelor băcăuane. Pentru ocazie este amplasată o scenă pe care
evoluează elevi, artiști, trupe, ansambluri diverse etc.
Gala Premiilor Comunității Băcăuane[modificare | modificare sursă]

Serbările Timișoreana în 2011.

Este cel mai important eveniment local de recunoaștere și stimulare a responsabilității sociale care a
devenit o tradiție în comunitatea de afaceri. În același timp, Gala Premiilor Comunității reprezintă
cea mai importantă acțiune de strângere de fonduri pentru susținerea programelor
sociale, medicale și educaționale.

Sport[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Sportul în orașul Bacău.
Sportul în orașul Bacău are o mare tradiție.
Vedere a Stadionului Municipal Bacău.

Fotbal[modificare | modificare sursă]


Articol principal: FCM Bacău.

 Fotbalul este raprezentat de Fotbal Club Municipal Bacău[42], nascută în 1950, este una dintre
cele mai vechi echipe din România, și prima care a reușit să ajungă în sferturile de finală ale
unei competiții europene.
 Echipa SC Bacău[43], echipă fondată în 2006 sub numele de Mesagerul Bacău, în
iulie 2010schimbându-și numele în cel actual. În sezonul 2012/2013 echipa va juca în Liga a III-
a.

Sala Sporturilor.

Handbal[modificare | modificare sursă]


Foarte urmărită este echipa de handbal masculin Știința Municipal Bacău[44], echipă fondată
în 1962 și care în sezonul 2011/2012 s-a clasat pe locul 2 în Liga Națională.
Volei[modificare | modificare sursă]
Echipa feminină de volei Știința Bacău este o multiplă campioană națională a României, câștigând
campionatul în sezoanele 1997-1998, 2004-2005, 2012-2013 și 2013-2014. De asemenea, de
nenumărate ori a reușit să termine în poziția de vicecampioană. Astfel, echipa este una din cele mai
titrate din țară.
Clădiri dedicate sportului[modificare | modificare sursă]

 Stadionul Municipal
 Bazinul Olimpic de înot
 Sala Sporturilor

Galerie[modificare | modificare sursă]


Catedrala Sf. Nicolae

Casa de Cultură

Stema orașului în perioada interbelică

Stema în perioada comunistă

Note[modificare | modificare sursă]


1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
2. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”.
Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în 6 august
2013.
3. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe,
municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5
august 2013.
4. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*]
5. ^ „Bacăul rămâne orașul lui Bacovia”.
6. ^ „Consum local de energie”.
7. ^ V. Spinei,The Romanians and the Turkic Nomads North of the Danube Delta from tenth to the Mid
Thirteen Century, BRILL, 2009, p. 324
8. ^ Nicolae Iorga: Privilegiile șangăilor dela Târgu-Ocna, Extras din Analele Academiei Române, seria
II, tom. XXXVII (1915), p. 246 [1]
9. ^ DEX Online (DER 1958-1966) [2]
10. ^ estidiniasi.ro. „De unde provine denumirea județelor din România”. Accesat în 18.09.2017. Verificați
datele pentru: |access-date= (ajutor)
11. ^ bacauepoca8.ro. „vol.8 - Băcăuani, vă ordon: schimbaţi numele!”. Accesat în 18.09.2017. Verificați
datele pentru: |access-date= (ajutor)
12. ^ Gh. Ghibănescu - Ispisoace și Zapise. vol.VI, partea a II-a, Tipografia „Dacia” Iliescu, Grossu &
Comp., Iași, 1926, pag.177
13. ^ M. Costăchescu - Documentele moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, vol.I și II, Editura
Fundațiilor Regale, Iași,
14. ^ Arii Naturale Protejate
15. ^ Vremea in judetul Bacău
16. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe,
municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5
august 2013.
17. ^ Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, Recensământul din 2002, municipiul Bacău
18. ^ Biserica Sf. Nicolae, Decanatul Romano-Catolic de Bacău. Accesat la 16 iunie 2018.
19. ^ Aeroportul International ,,GEORGE ENESCU" Bacau Romania
20. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale
din 2016.
21. ^ DEFERLĂRI: Cartierele Bacăului
22. ^ Urban Audit
23. ^ Mediul urban la primariabacau.ro
24. ^ Site-ul bibliotecii județene „Costache Sturdza”
25. ^ Site-ul Stațiunii de cercetare și dezvoltare pentru Legumicultură
26. ^ Site-ul Stațiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Secuieni Bacău
27. ^ Colegiul Național „Ferdinand I”
28. ^ Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare”
29. ^ Colegiul „Mihai Eminescu”
30. ^ Colegiul Economic „Ion Ghica”
31. ^ Colegiul Național Catolic "Sf. Iosif”
32. ^ Colegiul Tehnic „Anghel Saligny”
33. ^ National de Arta „George Apostu”
34. ^ Teatrul Municipal Bacovia
35. ^ Teatrul din Clopotniță
36. ^ Filarmonica Mihail Jora
37. ^ Site-ul Bacau Expres
38. ^ Site-ul ziarului Deșteptarea
39. ^ Site-ul ziarului Inainte!
40. ^ Site-ul ziarului Observator de Bacău
41. ^ Site-ul ziarului de Bacău
42. ^ Site-ul echipei FCM Bacău
43. ^ Site-ul echipei SC Bacău
44. ^ Site-ul echipei de handbal Știința Bacău

Bibliografie[modificare | modificare sursă]


 Eugen Șendrea - ”Istoria comorilor din Bacău”, Bacău, 2001
 Eugen Șendrea - ”Jafuri și crime din istoria Bacăului”, Bacău, 2001
 Eugen Șendrea - ”Tradiții și datini la Bacău”, Bacău, 2005
 Eugen Șendrea - ”Istoria municipiului Bacău”, Bacău, Editura Vicovia, 2007
 Eugen Șendrea - ”Istoria necunoscută a Bacăului”, (vol I), Bacău, Editura Vicovia, 2010
 Eugen Șendrea - ”Istoria necunoscută a Bacăului”, (vol II), Bacău, Editura Vicovia, 2011
 Eugen Șendrea - ”Istoria municipiului Bacău”, (ediția a II-a), Bacău, Editura Vicovia, 2012
 Cristian Călin Marius - ”Viața cotidiană în orașul Bacău. 1928- 1935”, Editura Vladimed -
Rovimed, 2011

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]


 Ioan Ichim, Municipiul Bacău: Schiță monografică, Comitetul Municipal Bacău al P.C.R., 1971
 Costache Radu - Bacăul de la 1850 la 1900, Editura Egal, Bacău, 2008 - recenzie