Despre frica

Cea dintai pricina a fricii este, asa cum am vazut, lipsa de credinta. De aici urmeaza ca in sufletul celui
cu credinta puternica in Dumnezeu frica nu-si mai are locul. "Credinta neclintita - spune Evagrie - nu
primeste bantuielile fricii". Cel care crede cu tarie in Dumnezeu si in purtarea Sa de grija are siguranta
ca va primi de la El in orice imprejurare ajutor si aparare, si deci n-are a se teme de nimic, nici de
intamplarile vietii, nici de dusmania oamenilor, nici chiar de moarte. Sfantul Pavel aminteste ca "insusi
Dumnezeu a zis: Nu te voi lasa, nici nu te voi parasi"; pentru aceea, putem zice cu credinta tare:
"Domnul este intr-ajutorul meu; nu ma voi teme !" (Evr. 13, 5-6). Iar Psalmistul spune: "Domnul este
luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme? Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma
voi infricosa ? (...) De s-ar randui impotriva mea ostire, nu se va infricosa inima mea (...)" (Ps. 26, 1-2,
5); "Ca de voi si umbla in mijlocul mortii, nu ma voi teme de rele; ca Tu cu mine esti" (Ps. 22, 4).
Nu credinta sa il scapa pe om de frica, ci ajutorul lui Dumnezeu, care-i vine ca raspuns la credinta in El
si-l sprijina si-l intareste. Astfel, Sfantul Isaac Sirul spune: "Cand vede (omul) ca inima lui nu are
liniste din partea fricii si tremuratului, va intelege si va cunoaste ca aceasta frica ii arata ca este lipsit de
altcineva, care sa-l ajute. Caci inima da marturie prin frica ce-o apasa si o razboieste inauntru ca-i
lipseste cineva. (...) Caci ajutorul lui Dumnezeu este, zice, cel ce mantuieste".
Iar acest ajutor omul trebuie sa-l ceara prin multa rugaciune, cu credinta ca Dumnezeu i-l poate da si cu
nadejdea ca-l va primi. Leacul cel mai puternic impotriva fricii si a celorlalte patimi care-i stau in
preajma - nelinistea, anxietatea, angoasa - este indeosebi "rugaciunea lui Iisus". Sfantul loan Scararul
invata asa: "Loveste-i si biruieste pe vrajmasi cu numele lui Iisus, caci nu e in cer si pe pamant arma
mai tare. Izbavit de boala, preamareste pe Cel ce te-a izbavit. Caci multumindu-I, te va acoperi in veci".
Iar Evagrie scrie: "Cel ce are grija de rugaciunea curata va patimi de la draci ocari, loviri, strigate si
vatamari. Dar nu va cadea, nici nu-si va parasi gandul, zicand catre Dumnezeu: "Nu ma voi teme de
rele, caci Tu cu mine esti" si cele asemenea". Tot el arata ca "este firesc ca cel a carui minte este
intotdeauna indreptata spre Dumnezeu, avand in partea manioasa deplina aducere-aminte de El, iar
partea poftitoare cu totul intinsa spre El, sa nu se teama de cei care umbla racnind in jurul trupurilor,
adica de duhurile razvratite, care ne dusmanesc".Intr-adevar, prin rugaciunea inirnii omul se afla tot
timpul unit cu Dumnezeu, primind ajutorul Lui neincetat, astfel ca nici o pricina de teama nu i se poate
strecura in suflet. "Un batran a zis: Fie ca dormi, fie ca veghezi si in tot ce faci sa-L ai pe Dumnezeu
inaintea ochilor, si nu va putea vrajmasul sa te inspaimante. Daca gandul tau ramane atintit la
Dumnezeu, puterea Lui ramane si ea in tine".