Sunteți pe pagina 1din 11

CAPITOLUL IV

TEHNICI DE ÎNGRIJIRE ŞI INVESTIGAŢII

4.1 INJECŢIA INTRADERMICĂ (ID)

Fig.

DEFINIȚIE
Injecția intradermic​ă​ reprezint​ă​ introducerea în derm prin înțepare, cu ajutorul unui ac, a unui
lichid (medicament, vaccin, alergen).

SCOP:
● Explorator: în intradermoreacție;
● Terapeutic: se utilizează mai rar, în caz de desensibilizare (afecţiune alergică);
● Anestezic: infiltraţia dermică cu novocaină sau alte substanţe anesteziante.

LOCURI DE ELECŢIE:
● faţa anterioară a antebraţului;
● faţa externă a braţului şi a coapsei;
● orice regiune în scop anestezic.
MATERIALE NECESARE:
● Seringi.
● Ace cu diametru de 5/10, 6/10 şi lungimea de 5-10mm cu bizoul scurt.
● 2 tăviţe renale.
● Comprese sterile.
● Mănuşi sterile.
● Tampoane de vată.
● Alcool medicinal.
● Soluţia injectabilă (izotone cu densitate mică).

TEHNICA:
Materialele sunt pregătite pe o măsuţă protejată de un câmp steril, ea este transportată
lângă patul bolnavului.
Bolnavul este pregătit fizic şi psihic.
Psihic: i se explică tehnica, importanta și necesitatea acesteia.
Fizic: poziționarea bolnavului în funcţie de locul de elecţie (în acest caz, bolnavul va sta în
poziţie şezând sau decubit dorsal cu antebraţul în extensie şi supinaţie).
Asistenta se spala pe mâini cu apă şi săpun, îmbracă mănuşile sterile şi dezinfectează
tegumentul cu alcool, se întinde şi se imobilizează tegumentul (în funcţie de locul ales) cu
ajutorul policelui şi indexului mâinii stângi.
Se prinde seringa cu mâna dreaptă între police şi degetul mediu şi se pătrunde cu
bizoul îndreptat în sus, în grosimea dermului şi se injectează soluţia lent.
Se observă la locul de elecţie, formarea unei papule (ridicături a tegumentului) ce are
aspectul cojii de portocală, având un diametru de 5-6mm şi înălţimea de 1-2 mm (în cazul 0.1
ml de soluţie injectabilă). Se retrage acul brusc şi nu se tamponează locul de elecţie.

REZULTAT:
● Dacă diametrul este mai mic de 10mm, rezultatul este negativ (deci, se poate
administra).
● Dacă diametrul e mai mare de 10mm, rezultatul este pozitiv (deci nu se poate
administra).
Asistenta trece la reorganizarea locului de muncă şi îngrijirea ulterioară a bolnavului.
Bolnavul este informat să nu se spele pe antebraţ şi să nu comprime locul de elecţie. Se
citeşte reacţia la intervalul de timp stabilit, în funcţie de situaţie.

INCIDENTE:
● Revărsarea soluţiei la suprafaţa tegumentului, având drept cauză pătrunderea parţială
a bizoului în grosimea dermului.
● Lipsa aspectului de coajă de portocală (datorită pătrunderii soluţiei sub derm).
● Lipotimie (stare de şoc): cauzată de substanţele injectate.
● Necrozarea ţesutului din jurul locului de elecţie.

Injecţia intradermică este contraindicata în cazul:


- Infecţii locale
- Alergodermia (testarea pacienţilor la diverşi alergeni se face în perioadele intercritice, când
pacientul nu prezintă semne acute de alergie)
- Contraindicaţii care ţin de substanţă: de exemplu, nu se va recurge la anestezia locală cu
Xilină în cazul pacienţilor alergici la Xilină
INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ (IM)

DEFINITIE
Injectia intramusculară reprezintă introducerea unor soluţii izotone, uleioase sau
a unei substanţe coloidale în statul muscular prin intermediul unui ac ataşat la seringă.

LOCURI DE ELECȚIE:
● cadranul superoextern fesier;
● treimea mijlocie a coapsei (fata externă);
● porţiunea externă a braţului în muşchiul deltoid.
MATERIALE NECESARE:
● Seringi de unică folosinţă de diferite dimensiuni;
● 2-3 ace de seringa;
● Tampoane de vată;
● Comprese sterile;
● Alcool medicinal;
● Mănuşi sterile;
● 2 tăviţe renale;
● Soluţia de injectat.

TEHNICA:
● Materialele au fost pregătite şi transportate la patul bolnavului pe o măsuţă protejată
de un câmp steril.
● Asistenta verifica integritatea ambalajului seringii, a acelor, termenul de valabilitate
şi capacitatea.
● Se folosesc ace cu o lungime cuprinsă între 40-70mm şi un diametru de 7/10, 8/10,
9/10,10/10mm.
● Asistenta verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor, valabilitatea, aspectul
macroscopic al soluţiei privind culoarea, claritatea (lipsa flocoanelor sau a
impurităţilor). Flocoanele sunt particule vizibile cu ochiul liber rezultate din unirea
unor particule foarte fine.
● Flacoanele cu pulbere trebuie să fie sigilate cu protecţie de aluminiu sau material
plastic.
● Pulberea trebuie să aibă consistenţa şi culoarea specifică medicamentului şi nu trebuie
să conţină reziduuri, insecte sau urme de umezeală.
● Se verifică eticheta cu numele medicamentului şi valabilitatea, inclusiv doza.
Asistenta se spala pe mâini cu apă şi săpun, îmbracă mănuşile sterile. Cu un tampon
îmbibat în alcool medicinal se dezinfectează fiola, gâtul acesteia sau cauciucul flaconului
după ce se desigilează.
Se introduce acul de la seringă în fiolă şi se aspiră conţinutul. Se îndepărtează acul şi
se înlocuiește cu unul steril după care se elimină aerul din seringă fără a îndepărta teaca
protectoare a acului. Se aşează seringa pe o compresă sterilă.
Asistenta pregăteşte psihic bolnavul, explicându-i importanta şi necesitatea efectuării
tehnicii şi fizic, poziţionându-l în decubit ventral.
Asistenta medicală îmbibă 2 tampoane cu alcool, unul aşezându-l între inelar şi
degetul mic şi cu celălalt dezinfectează tegumentul din zona aleasă.
Imaginar, fesa a fost împărţită în patru şi se alege cadranul superoextern. Întinde cu
policele și indexul mâinii stângi tegumentul, iar cu mâna dreaptă introduce acul ataşat la
seringă, perpendicular pe tegument, susţinându-se amboul acului. Asistenta aspira şi dacă nu
a pătruns într-un vas de sânge, introduce lent soluţia medicamentoasă.
După finalizarea tehnicii, asistenta retrage rapid acul cu seringa şi se dezinfectează
locul comprimând şi masând uşor pentru a se dispersa soluţia şi pentru o absorbţie mai
rapidă. După terminarea tehnicii, bolnavul este aşezat într-o poziţie comodă, rămânând în
repaus fizic timp de 5-10 minute.

OBSERVATII
● Acul va fi introdus în întregime, iar dacă s-a pătruns într-un vas de sânge va fi scos şi
înlocuit cu altul steril, alegând alt loc de elecţie.
● Dacă acul este prea scurt şi soluţia se administrează în ţesutul adipos, se poate
produce o infectare a zonei, se pot forma noduli (la început sunt dureroşi, după care
capătă o consistenţă dură şi înainte de a efectua tehnica zona trebuie palpată şi se
evidenţiază pătrunderea acului în nodul).
● Dacă totuşi s-a pătruns în nodul, soluția nu poate fi injectata, se întâmpina o rezistenţă
şi de aceea se scoate acul şi se înlocuieşte cu altul steril. Se executa din nou tehnica.

INCIDENTE/ACCIDENTE
● Durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri. Se retrage acul şi se alege
alt loc de elecţie.
● Hematom datorită întreruperii unui vas.
● Supuraţie aseptică datorită nerespectării regulilor de asepsie.
● Paralizie prin lezarea nervului sciatic (se evita pătrunderea prin respectarea zonelor de
elecţie a injecţiei).
● Ruperea acului datorită contracţiei voluntare şi/sau agitaţiei bolnavului. Acul se poate
îndepărta, se extrage manual sau chirurgical.
● Embolie uleioasă prin injectarea într-un vas de sange a soluţiei uleioase (se poate
evita prin verificarea poziţiei acului prin aspiraţie).

PUNCŢIA VENOASĂ
DEFINIȚIE:
Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de
puncţie.

SCOP :
Explorator:
● Recoltarea sângelui pentru determinări de laborator.
● Stabilirea diagnosticului.
Terapeutic:
● Administrarea de medicamente.
● Hidratarea şi mineralizarea. Efectuare de transfuzii.
● Sângerare 300-500 ml în edem pulmonar acut, hipertensiune arterială.

LOCUL PUNCȚIEI :
● Venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică).
● Venele antebraţului.
● Venele de pe faţa dorsală a mâinii.
● Venele subclaviculare.
● Venele femurale.
● Venele maleolare interne.
● Venele jugulare şi epicraniene la copil şi sugar.

MATERIALE NECESARE:
● Alcool. Tampoane.
● Ace sterile.
● Garou.
● Materiale necesare pentru recoltări. Medicamente.
● Muşama şi aleză. Pernă elastică. Mănuşi de cauciuc.
● Bandaj adeziv pentru locul puncţiei

TEHNICA:
Bolnavul este pregătit psihic, explic tehnica şi importanta efectuării ei, fizic,
poziţionându-l în poziţie şezând pe scaun cu braţul în abducţie şi supinaţie sau bolnavul este
aşezat în pat în decubit dorsal cu membrul superior sprijinit în extensie, abducţie şi supinaţie.
Se dezbracă membrul ales, astfel încât mâneca să nu împiedice circulaţia de întoarcere. Se
aşează sub braţul bolnavului perna protejată de muşama şi aleza. Asistenta medicală se spala
pe mâini cu apa şi săpun, îmbracă mănuşile, examinează calitatea şi starea venelor de la plica
cotului şi alege locul de executare a puncţiei.
Se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei, strângându-l astfel
încât să oprească circulaţia venoasă (efectuând stază), fără a comprima artera. Palpează cu
indexul mâinii stângi, locul pentru puncţie, roagă bolnavul să strângă pumnul pentru
evidenţierea venelor, acestea devenind turgescente.
Se dezinfectează locul cu un tampon îmbibat în alcool, fixează vena cu policele mâinii
stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei, executând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos. Se
fixează seringa, gradaţia şi bizoul fiind în sus, acul rămânând ataşat. În mâna dreaptă intre
police şi restul degetelor se ţine seringa. Se pătrunde cu acul traversând în ordine tegumentul
în direcţie oblică, formând un unghi de 30°, apoi peretele venos învingând o rezistenţă
elastică până când acul înaintează în gol. Se schimba direcţia acului cu 1-2 cm, în lumenul
venei, se verifica pătrunderea acului în vena prin aspirare cu seringa. Se continua tehnica în
funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea medicamentelor, perfuzie (după îndepărtarea
stazei) sau recoltarea sângelui.
Se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului şi a
pumnului si se executa injectarea. Se aplică tamponul îmbibat in alcool la locul pătrunderii
acului şi se retrage brusc acul.
Se comprimă locul puncţiei 3 minute, braţul fiind în poziţie verticală, până la
realizarea
hemostazei (oprirea sângerării), nu se flectează antebraţul pe braţ, deoarece exista risc de a
face hematom (colecţie de sânge într-un ţesut).
Dacă este cazul se efectuează toaleta locală a tegumentelor şi se schimba lenjeria dacă
s-a murdărit. Bolnavul este instalat comod în pat şi este supravegheat.
Se pregăteşte sângele recoltat pentru trimitere la laborator, dacă puncţia a fost în scop
explorator

ACCIDENTE :
● Hematom – prin infiltrarea cu sânge a ţesutului perivenos. Se retrage acul şi se
comprimă locul 1-3 minute.
● Perforarea venei – se retrage acul.
● Ameţeli, paloare, lipotimie, colaps – se întrerupe puncţia şi se acordă ajutor de
urgenţă – se anunţă medicul.

OBSERVATII :
● Pentru evidenţierea venelor → se pot face mişcări circulare cu braţul, se poate
introduce mâna în apă caldă.
● Pentru puncţia venelor jugulare, pacientul se aşează transversal pe pat, cu capul
atârnând la marginea patului.
● Prin puncţie venoasă se pot fixa şi catetere transcutanate.
● De evitat puncţionarea venei din lateral si puncţionarea venei cu acul cu bizoul în jos.
● De evitat de asemenea atingerea produsului recoltat.
● Flectarea antebraţului pe braţ cu tampon aplicat la plica cotului împiedică închiderea
locului puncţiei.