Sunteți pe pagina 1din 1

Din perspectiva pragmatică a analizei discursului, limbajul este considerat ca sistem

plasat în circumstanţele „punerii sale în funcţiune”: „De fapt, când vorbim astăzi de lingvistica
discursului, avem în vedere nu o disciplină cu un obiect bine determinat, ci un ansamblu de
cercetări care abordează limbajul plasând în prim plan activitatea subiecţilor, dinamica
enunţiativă, relaţia cu contextul social.” (Maingueneau, 1991: 11)
Principalele accepţiuni ale noţiunii de discurs sunt, după Maingueneau (1987):
 Vorbirea saussuriană
 Unitate superioară frazei; enunţ perceput global, obiect al gramaticii textului
 Enunţ considerat în dimensiunea sa interactivă; puterea de a acţiona asupra
interlocutorului
 Conversaţia, considerată ca tip fundamental de enunţare, obiect al analizei
conversaţionale
 Opus limbii, ca sistem de valori puţin specializate, reprezintă diversificarea de
suprafaţă legată de varietatea uzajelor lingvistice
 Sistem de constrângeri care determină producerea unui ansamblu nelimitat de
enunţuri, pornind de la o anumită poziţie socială sau ideologică
 Enunţul considerat din punctul de vedere al mecanismului discursiv care îl
condiţionează
 Echivalent al textului: enunţ scris produs în cadrul unor instituţii care îi determină
puternic enunţarea şi înscris într-un interdiscurs strict care fixează mizele istorice,
sociale, intelectuale

Bibliografie

Maingueneau, Dominique, L’ analyse du discours, Paris: Hachette 1991

Maingueneau, Dominique, Nouvelles tendances en analyse du discours, Paris, Hachette,


1987