Sunteți pe pagina 1din 2

Sarutul ! Hmmm ! Oare cum o fi fost primul sarut de pe pamant?

Cum l-ar fi descris


primii care au trait asa ceva ? Nu stim. Oricum, a fost unic...dar ne-a ramas mostenire de la
inceputuri, asa ca il gustam cu emotie de atunci pana in zilele noastre, pana la sfarsitul
sfarsitului.
Stop cadru ! El si Ea. Talpile goale in iarba verde, matasoasa. Locatia: sus de tot,
aproape de cer. Totusi, nu tu copaci in care sa cante privighetori, nu tu fluturi prin preajma,
nici macar flori...dar:...soare avem? Da...un soare la asfintit de toata frumusetea. Aduce odata
cu pogorarea lui farmecul serii, o pace si o liniste aparte, cand inimile se aud, cand gandurile
tac, pentru ca de ar fi sa vorbeasca, ar rasuna pana in vale. Stapanul zilei paraseste scena,
sperand ca apuca macar un crampei din ce simtea ca va urma pentru cei doi pe care i-a
binecuvantat cu dragoste si lumina intreaga zi.
- Taci, firule de iarba ! Serios acuma ! Ssst ! Sa nu-i tulburam sub nici un chip !
- Luminosule drag ! Mergi tu linistit la culcare si fii fara teama...si de ar fi sa tip, stii
doar ca nu aud oamenii tipatul meu !
- Asa e, ma iarta, rogu-te ! Mangaie-le pasii si covor verde impreuna cu ai tai asterneti-
le inapoi acasa. Sunt tineri, sinceri si atat de frumosi ! Dragostea lor e ca o floare rara ce
creste pe crestele muntilor. Daca tu o sa fii martor pecetluirii dorurilor, sa imi povestesti totul
maine la rasarit.
- Asa voi face ! Du-te, culca-ti razele...si maine avem nevoie de tine ! Luna e prezenta
deja pentru schimbul de seara.
El si Ea. Racoare, noapte asternuta usor, adiere de vant... Ah, da !...si stele in inaltul
cerului. Luna vegheaza orice rasuflare, pana si a firului de iarba.
Soapte, taine ale inimii sau dulci nimicuri, nu stim, dar stim ca intre ei e acel „ceva”. Nu
se mai aude nimic. Soseste clipa. Piepturile se zbat usor, caci inimile dau sa iasa de acolo
pentru a se imbratisa, si cum nu pot face asta, o fac stapanii lor. Imbratisarea ii apropie.
Pleoapele lor se inchid, El se apleaca usor , Ea se ridica pe varfuri, buzele se unesc magnetic
si de nedezlipit. Ce stare ! Ce dor nebun implinit ! Ce liniste !...interioara, caci afara freamata,
tresalta si luna si stele si fir de iarba, totul ! E energia unei noi iubiri infiripata sub ochii lor. E
freamatul universului, pulsul vietii hranita cu dragoste.
- Luna, draga-mparateasa! Iti multumesc pentru lumina, pentru veghe ! De-ai putea tu sa
imi intelegi trairea, bucuria ! Fluturi in stomac ? Pfiu ! Nu stiu cate mii de fluturi sa fi fost !
Triluri ? Milioane de ciocarlii, privighetori si mierle ! O dulce moleseala, amorteala,
ameteala...mai un pic si uiti de tine.
Toate ti le spun in gand, Luna, draga ! Nu as vrea sa tulbur linistea asta de rai, cand El
inca ma tine strans la piept. De ai putea sa Ii vorbesti lui Dumnezeu despre El ! Sarutul de mai
inainte sa fie un juramant respectat pe veci, un legamant sfant, duios, care sa ne ajute sa traim
frumos pe pamant, dar si mai mult, sa ne readuca impreuna in cer.
Gandurile tac din nou. Cei doi rup imbratisarea, dar se iau de mana. Ajunsi in pridvorul
casei, El se opreste, se uita bland si cald in ochii Ei si-i spune:
- Sa dea Dumnezeu ca si zilele batranetii sa ne fie la fel de minunate impreuna, iar
sufletul meu sa isi gaseasca mereu odihna si liniste in causul bratelor tale !
- Asa sa fie !
El o saruta usor pe frunte. Ea se topeste de-a dreptul sub puterea simtamintelor ce o
patrund. E grija, e dragoste, e totul in acest sarut.
1
Luna ii petrece cu privirea, zambind. Firul de iarba abia se tine de somn, dar va adormi
linistit. Are multe sa-i povesteasca soarelui cand zorii diminetii vor veni.