Cu privire la Secţiunea a IV-a (Nedemnitatea succesorală) din Tratatul de drept

succesoral, vol. I, va rog să notaţi următoarele:

1. La pag. 101, i), alineatul 2 teza I se reformulează astfel: „După cum se ştie, ambele
aceste infracţiuni (omor şi tentativă de omor) se săvârşesc cu intenţie (directă sau
indirectă). Nu se cere ca omorul sau tentativa de omor să fie calificat (de exemplu,
cu premeditare). De asemenea, poate fi vorba şi de infracţiunea de „Uciderea la
cererea victimei” (art. 190 C. pen.) sau de infracţiunea „Uciderea nou-născutului
săvârşită de către mamă” (art. 200 alin. 1 C. pen.). Aceste din urmă infracţiuni sunt
tot fapte de „ucidere a unei persoane”, dar sancţionate mai blând în considerarea
condiţiilor speciale în care acţionează subiectul activ al infracţiunii.” Teza a II-a,
care începe cu „Pe de altă parte…” rămâne nemodificată.
2. La pag. 101, nota de subsol 2 va avea următorul cuprins: „Deşi Codul civil nu prevede
expres că sancţiunea nedemnităţii îi vizează şi pe instigatori, şi pe complici, totuşi, luând în
considerare prevederile art. 49 C. pen. („Coautorul, instigatorul şi complicele la o infracţiune
săvârşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea
pedepsei se ţine seama de contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii, precum şi de dispoziţiile
art. 74.”), faptul că uneori sunt mai grave faptele săvârşite de instigatori sau de complici, precum
şi raţiunea legii în materia nedemnităţii, opinăm că şi în prezent, ca şi sub imperiul Codului civil
anterior, trebuie decis ca toţi participanţii la comiterea infracţiunii (autori, instigatori, complici) să
fie nedemni. În acelaşi sens, a se vedea, C. Macovei, M. C. Dobrilă, Noul Cod civil. Comentariu
pe articole, p.1004-1005. Pentru amănunte privind instigarea şi complicitatea, vezi Constantin
Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, ediţia a II-a revăzută şi
adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016, p. 382-390.”
3. La pag. 102 nota de subsol 1, sintagma „În cazul infracţiunii de favorizare a
infractorului (art. 264 C. pen.)” se înlocuieşte cu sintagma „În cazul infracţiunii de
favorizare a făptuitorului (art. 269 C. pen.)”.
4. La pag. 102 nota de subsol 3 este prezentată cauza Velcea şi Mazăre împotriva
României. Nu este nevoie să fie cunoscută în detaliu, ci în linii generale.
5. La pag. 107, după paragraful 1 se introduce următorul text: „Potrivit art. 153 alin.
(2) din noul Cod penal, prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul
infracţiunilor de omor şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea victimei.
Aceasta înseamnă că în cazul acestor infracţiuni nu se mai pune problema ca cel
care a comis fapte care atrag nedemnitatea să nu fie condamnat (aşa cum se
întâmpla la momentul intrării în vigoare a noului Cod civil)”.
6. La pag. 107, paragraful 2, sintagma „a fost scos de sub urmărire penală” se
înlocuieşte cu sintagma „s-a dispus clasarea”.
7. La pag. 109, ultimele 3 paragrafe vor avea următorul conţinut:
„Includem în categoria faptelor grave de violenţă fizică, de exemplu: vătămarea corporală
(art. 194 C. pen.), tortura (art. 282 C. pen.), rele tratamente aplicate minorului (art. 197 C.
pen.), tâlhăria (art. 233 C. pen.), violul (art. 218) etc.
Includem în categoria faptelor grave de violenţă morală, de exemplu: inducerea în
eroare a organelor judiciare (art. 268 C. pen. ), mărturia mincinoasă (art. 273 C. pen.),
şantajul (art. 207 C. pen.), traficul de persoane (art. 210 C. pen.), traficul de minori (art.
211 C. pen.) etc.
Fapte care au avut ca urmare moartea victimei sunt: lovirile sau vătămările cauzatoare
de moarte (art. 195 C. pen.), întreruperea cursului sarcinii care a avut ca urmare moartea
femeii însărcinate (art. 201 alin. 3 C. pen.), lipsirea de libertate în mod ilegal care a avut
ca urmare moartea victimei (art. 205 alin. 4 C. pen.), agresiunea sexuală care a avut ca
urmare moartea victimei (art. 219 alin. 3) tâlhăria sau pirateria care au avut ca urmare
moartea victimei (art. 236 C. pen.) etc.”
8. La pag. 109 nota de subsol 1 va avea următorul conţinut: „Apreciem că pentru a decide
dacă fapta se încadrează în ipoteza normei juridice, instanţa trebuie să analizeze circumstanţele
în care fapta a fost comisă. De exemplu, infracţiunea de lovirea sau alte violenţe (art. 193 C.
pen.) nu reprezintă o faptă gravă de violenţă fizică (în sens contrar, vezi C.Macovei, M.C.Dobrilă,
Noul Cod civil.Comentariu pe articole, p.1006), dar săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală
(art. 194 C. pen.) reprezintă o faptă gravă de violenţă fizică.
9. La pag. 109 nota de subsol 2 va avea următorul conţinut: „ Nu se încadrează în
categoria faptelor grave de violenţă morală, de exemplu, infracţiunile de ameninţare (art. 206 C.
pen.)(în sens contrar, vezi C. Macovei, M. C. Dobrilă, Noul Cod civil. Comentariu pe articole,
p.1006), violarea secretului corespondenţei (art. 302 alin. 1 C. pen.), nerespectarea măsurilor
privind încredinţarea minorului (art. 379 C. pen.) etc.”
10. Ceea ce este menţionat la pag. 111 şi 112 nu trebuie reţinut.
11. La pag. 114 paragraful 2 sintagma „infracţiunea de denunţare calomnioasă” se
înlocuieşte cu sintagma „infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare”
(art. 268 C. pen.).
12. La pag.115, paragraful 2, sintagma „vătămare corporală gravă” (menţionată în
două rânduri) se înlocuieşte cu sintagma „vătămare corporală”.
13. La pag. 117 şi 118 nu trebuie reţinute chestiunile care ţin de restituirea prestaţiilor.
14. La pag. 123 şi 124 nu trebuie reţinute în amănunt chestiunile care ţin de cartea
funciară, ci doar faptul că se aplică regulile din materia cărţii funciare.