Conform Articolului 223 din Codul penal: “hartuirea unei persoane prin

amenintare sau constrangere, in scopul de a obtine satisfactii de natura sexuala,

de catre o persoana care abuzeaza de autoritatea sau influenta pe care i-o
confera functia indeplinita la locul de munca.” In cazul de fata, cred ca este mult
spus “hartuire sexuala” unei atitudini total profesionale dar gresit inteleasa.

De asemenea, Legea 202 defineste hartuirea ca: „situatia in care se manifesta

un comportament nedorit cu conotatie sexuala, exprimat fizic, verbal sau
nonverbal, avand ca obiect sau ca efect lezarea demnitatii unei persoane si, in
special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor.”.
Inculpatul nu a avut nici un comportament cu tenta sexuala si cu atat mai mult nu
a lezat demnitatea victimei. In conditiile in care victima s-ar fi simtit constransa,
umilita sau jignita, cu siguranta ar fi luat masuri imediat apeland in primul rand la
conducerea institutiei de invatamant si ulterior la inspectorat, cerand demiterea
inculpatului din functie sau transferul acestuia. In ultima instanta eleva ar fi putut
sa ceara oricand transferul in orice alta institutie de invatamant, avand in vedere
rezultatele ei exceptionale. Tinand cont de aceste fapte relevante pot insinua
faptul ca victima are anumite interese, posibil de interes financiar, acestea fiind
ratiunea intentarii acestui process.

Inculpatul a declarat ca desi victima era o eleva eminenta, cu rezultate

deosebite, aceasta avea o tinuta foarte indecenta si un comportament
provocator, neadecvat. Cu toate acestea inculpatul a pastrat mereu aceeasi
relatie cu ea fara a discrimina alti elevi. Cat despre tratamentul “exclusivist”
,acesta este caracteristic profesorilor, involuntar tratand elevii eminenti oarecum
preferential. Inculpatul era de asemenea deschis conversatiilor cu elevii sai
dorind sa creeze o atmosfera agreabila si placuta, victima in cauza fiind singura
care a interpretat gresit intrebarile acestuia. Justificarea propunerii, si nu a
constrangerii, de a se pregati in particular rezida in scaderea interesului elevei
pentru materia respectiva cat si a notelor acesteia. Dupa cum bine stim,
acordarea unor note mici reprezinta o metoda didactica de stimulare a elevului si
nu de constrangere. Victima ar fi putut oricand sa refuze aceste pregatiri sau sa
propuna sa aiba loc intr-o sala de curs. In ciuda faptului ca domnul Constantin
Palade este un profesor respectabil, acesta nu detinea o functie suficient de
inalta pentru a putea impiedica prezentarea victimei la examenul de bacalaureat.
Victima cunostea statutul inculpatului, ar fi putut oricand sa ia masuri.