Sunteți pe pagina 1din 73

Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Motto:
“Fiecare om este autorul propriei sănătăţi sau boli.” - Budha

1|Page
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Cuprins

ARGUMENT...............................................................................................................................................3
PARTEA TEORETICĂ ..................................................................................................................................4
I. Noțiuni de anatomia si fiziologia rinichiului ......................................................................................4
II. Clinica afecțiunii. Pielonefrita ........................................................................................................ 22
II.1. Definiția .................................................................................................................................. 22
II.2. Clasificare................................................................................................................................ 22
II.3. Etiopatogenie ......................................................................................................................... 23
II.4. Simptomatologia .................................................................................................................... 24
II.5. Examenele paraclinice ............................................................................................................ 24
II.6. Diagnostic diferențial.............................................................................................................. 26
II.7. Tratamentul ............................................................................................................................ 26
III. Nursing în pielonefrită ................................................................................................................. 29
PARTEA SPECIALA .................................................................................................................................. 29
I. Fisa tehnologica – injectia intramusculara (administrarea antibioticelor)..................................... 29
II. Planul de nursing. Prezentare cazuri studiate. ............................................................................. 40
Scurtă prezentare a nevoilor fundamentale................................................................................... 40
CAZUL CLINIC NR. 1 ................................................................................................................. 45
CAZUL CLINIC NR. 2 ................................................................................................................. 54
CAZUL CLINIC NR. 3 ................................................................................................................. 63
CONCLUZII ............................................................................................................................................. 71
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................... 73

2|Page
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

ARGUMENT

Am ales această temă, îngrijirea bolnavului cu pielonefrită, în memoria


bunicii mele care a suferit de această afecţiune.
Pielonefrita se referă la o serie de boli infecțioase asociate cu inflamarea
rinichilor. Statisticile medicale autohtone arata ca aproximativ 2 milioane de
romani sufera de o boala cronica de rinichi si ca, anual, numarul cazurilor creste
cu pana la 10%. Ingrijirea medicala de specialitate si interventia in timp util
previn necesitatea dializei si a transplantului de rinichi.
Unul dintre cei mai comuni agenți cauzatori ai bolii - E.coli este semănat
în urina umană în cantități foarte mari. Pielonefrită este o boală foarte grea și
este de obicei însoțită de durere severă și o deteriorare marcantă a ființei umane
în ansamblul ei. Experții observă că este mult mai ușoară prevenirea
pielonefritei, decât tratamentul său direct.
Ca regulă generală, femeile sunt mai predispuse la aceasta boala decat
barbatii, și adesea, persoanele care sunt mai active sexual. Femeile tinere pana la
40 ani se imbolnavesc mult mai frecvent dect barbatii. Pana la 40 ani - 75%
bolnavi sunt femei. Barbatii mai frecvent se imbolnavesc la varsta de 50 ani,
Se confruntă cu pielonefrita și copii. Potrivit statisticilor, incidenta este de
aproximativ 3% în randul fetelor fete si 1% în randul baietilor. Pentru 17% din
cazuri apare o cicatrizare a propriilor rinichi, iar 10-20% dintre pacientii cu
pielonefrită dezvolta hipertensiune (tensiune arterială ridicată). Copiii nascuti de
la mame ce sufera de pielonefrita sunt predispusi sa dezvolte patologii renale.
Predominarea de varsta: sufera copiii sub 10 ani - 10%, populatia tanara de
varsta medie - 7-10%, varstnici si batrani - 15-23%. Copiii: fetite, baieti sunt in
raport de 8:1, la varsta reproductiva femei-barbati sunt 7:1, varstnici 1:1.
Pe statistici pozitive, aproximativ 95% dintre pacienții primesc un rezultat
pozitiv de la tratamentul pielonefritei în prima - a doua zi.

3|Page
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

PARTEA TEORETICĂ

I. Noțiuni de anatomia si fiziologia rinichiului


Noţiuni de anatomie

Localizare. Rinichii sunt organe pereche situate retroperitoneal de o parte


si de alta a coloanei vertebrale lombare. Polul superior al fiecarui
rinichi corespunde vertebrei T12 iar polul inferior celei de a treia vertebre
lombare.

Aspect exterior. Forma rinichiului este comparata de obicei cu cea a unui


bob de fasole. Fiecarui rinichi i se disting: o fata anterioara, usor convexa, o fata
posterioara plana, un pol superior, un pol inferior, o margine laterala convexa si
o margine mediala concava unde se gaseste hilul renal.[2] In hilul renal se
gasesc artera si vena renala, limfaticele, plexul nervos si pelvisul renal. La adult
rinichiul cantareste intre 125-170 g la barbati si 115-155 g la femei si masoara
11-12 cm lungime 5-7 cm latime avand o grosime de 2-3 cm. Rinichii sunt in
conjurati de o capsula fibroasa si de grasime perinefretica – in interiorul fasciei
perirenale Gerota. Culoarea rinichiului este rosu-brun, iar consistenta este destul
de ferma astfel incat sa lase impresiuni pe splina si pe ficat.

Aparatul urinar este alcătuit din cei doi rinichi şi din căile evacuatoare ale
urinii: calicele, bazinele, uretere, vezica urinară şi uretra. Rinichii, organele
secretoare ale urinii, au fornă de boabe de fasole şi sunt situaţi de o parte şi de
alta a coloanei lombare.

Fiecare rinichi, înconjurat de un strat celulo-adipos şi învelit de o capsulă


fibroasă inextensibilă, este situat în loja renală. Rinichii au o margine externă
convexă, o margine internă concavă şi doi poli: unul superior şi altul inferior. Pe
partea concavă se află hilul renal, alcătuit din artera şi vena renală , limfaticele,
nervii, joncţiunea uretero-bazinetală.

4|Page
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Rinichiul drept este ceva mai jos situat decît cel stîng.

Loja renală este limitată în sus de diafragm, în spate de ultimele două


coaste şi dedesubtul lor de muşchii şi aponevrozele lombare, iar înainte, de
viscerele abdominale. Situarea lombo-abdominală a rinichiului explică de ce
durerile renale pot fi resimţite lombar, abdominal sau pelvian, de ce tumorile
renale se evidenţiază ca o masă abdominală şi de ce flegmoanele perinefretice cu
evoluţie superioară îmbracă simptomatologie toracică. Unitatea anatomică şi
fiziologică a rinichiului este nefronul , alcătuit din glomerul (polul vascular) şi
tubul urinifer (polul urinar).

Numărul nefronilor din cei doi rinichi se evaluează la două milioane.


Glomerulul este primul element al nefronului şi este alcătuit dintr-un ghem de
capilare care rezultă din ramificaţiile unei arteriole aferente, provenită din artera
renală. Capilarele se reunesc apoi şi formează o arteriolă eferentă, care se
caplilarizează din nou în jurul primei porţiuni a tubului urinifer. Tubul urinifer
este al doilea element al nefronului şi se prezintă sub forma unui canal lung de
50 mm, format din următoarele segmente: Capsula Bowman Tubul contort
proximal Ansa Henle Tubul contort distal Tubii colectori Capsula Bowman are
forma unei cupe care înconjoară glomerulul şi este alcătuit din două foiţe.
Capsula Bowman împreună cu glomerulul pe care îl conţine, poartă numele de
corpuscul Malpighi. Din tubii contorţi distali, prin canale le colectoare şi
canalele comune care se deschid în papilele renale, urina formată trece în calice
şi de aici în bazinet. Legătura bazinetelor cu vezica urinară, organ care este dotat
cu o musculatură puternică şi situat în pelvis, înapoia pubisului, este realizată
prin cele două uretere. Traiectul abdomino-pelvian al ureterelor explică
posibilitatea compresiunii acestora de către fibroame, chisturi ovariene sau
cancere recto-sigmoidiene. Uretra este canalul excretor al vezicii şi are la femeie
un traiect foarte scurt, spre deosebire de bărbat, la care traiectul este lung şi

5|Page
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

traversează prostata, de unde posibilitatea compresiunii uretrale de către un


adenom sau cancer de prostată, cu răsunet asupra întregului arbore urinar.

Rinichiul este alcatuit din parenchim si sistem colector.

Parenchimul renal. La nivelul parenchimului renal se delimiteaza doua


zone: o zona corticala externa si o zona medulara interna.

Zona corticala externa (cortexul renal) se intinde de la capsula pana la


bazele piramidelor Malpighi. Are culoare rosiatica, aspect granulat si o grosime
de 10-14 mm. Cortexul renal cuprinde o zona subcapsulara – cortex corticis de
aproximativ 1 mm, lipsita de corpusculi Malpighi si cortexul subiacent –banda
de tesut asemanator unui labirint situat in jurul piramidelor Malpighi – coloanele
renale Bertin.

Zona medulara se intinde de la baza piramidelor Malpighi pana la


papile. Fiecare rinichi are 10-18 piramide conice (piramide Malpighi) cu aspect
striat. Piramidele prezinta o baza orientata spre marginea laterala si un varf –
papila renala convergent in sinusul renal. Fiecare piramida Malpighi contine in
jur de 500 piramide Ferrein - prelungiri radiare medulare cu varful spre
exterior.

Sistematizarea rinichiului. Rinichiul poate fi divizat in lobi respectiv


lobuli. Lobul renal reprezinta teritoriul centrat de o piramida
Malpighi, impreuna cu toate piramidele Ferrein dependente de ea, limitat lateral
printr-o linie ce trece prin mijlocul unei coloane Bertin. Lobulul renal reprezinta
teritoriul centrat de o piramida Ferrein si apartine numai corticalei.

Sistemul colector cuprinde calicele mici, calicele mari si bazinetul.


Calicele mici se insera cu o extremitate pe circumferinta papilelor renale si se
unesc cu cealalta extremitate intre ele pentru a forma calicele mari. Fiecare

6|Page
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

papila proemina in interiorul unui calice mic si prezinta 15-20 perforatii ce


formeaza aria cribrosa. 8-10 calice mici formeaza 2-3 calice mari. Calicele mari
se unesc si formeaza pelvisul renal – bazinetul - o palnie musculo-membranoasa
cu baza orientata catre calicele mari si varful catre ureter.
Microscopie. Nefronul reprezinta unitatea structurala si functionala a
parenchimului renal. Fiecare rinichi uman contine aprox 1-1,3 milioane nefroni.
Nefronul este alcatuit din - corpusculul renal Malpighi
- tubul renal.
Corpusculul renal Malpighi este format la randul sau din - glomerul
- capsula Bowman
- aparatul juxtaglomerular
Tubul renal este alcatuit din - tubul proximal
- ansa Henle
- tubul distal.
Fiecare nefron se continua cu un tub colector care dreneaza in canalul
colector.

Glomerulul este alcatuit din o retea de anse capilare .Capilarele sangvine


se dispun in jurul axelor mezangiale alcatuite din matricea mezangiala si
celulele mezangiale.¹ Reteaua capilara glomerulara este situata intre doua
arteriole: arteriola aferenta si arteriola eferenta realizand o
retea admirabila. Glomerulului i se descriu un pol vascular locul unde patrunde
arteriola aferenta si iese arteriola eferenta, respectiv un pol urinar care se
deschide in tubul proximal [³].

Capsula Bowman inveleste ghemul capilar glomerular si este formata din


doua foite, foita parietala si foita viscerala ce delimiteaza camera urinara
(camera de filtrare), unde este colectat filtratul glomerular. Foita viscerala a
capsulei Bowman inveleste capilarele glomerulare si este alcatuita dintr-un strat

7|Page
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

de celule epiteliale numite podocite. Podocitele prezinta prelungiri


citoplasmatice de trei ordine 1, 2, 3. Prelungirile de ordinul 1 corespund
proceselor majore, cele de ordinul 2 proceselor secundare, iar prelungirile de
ordinul 3 corespund pedicelelor. Procesele pediculate au la suprafata lor un
invelis incarcat negativ, bogat in acid sialic cu rol important in mentinerea
structurii si a functiei normale a barierei de filtrare. Stratul celulelor podocitare
este situat pe o membrana bazala care se uneste cu membrana bazala a anselor
capilare. Foita parietala a capsulei Bowman este alcatuita dintr-un epiteliu
pavimentos simplu, se sprijina pe o membrana bazala, la polul vascular se
rasfrange si se continua cu foita viscerala, iar la polul urinar se continua cu
epiteliul tubului proximal [²].

Membrana bazala glomerulara (MBG) este cel mai important element


structural al glomerulului.¹ Aceasta reprezinta singura bariera anatomica intre
sange si urina si este delimitata pe de o parte de endoteliul fenestrat al
capilarelor si de cealalta parte de invelisul podocitar toate cele trei structuri
(straturi ) alcatuind filtrul glomerular. MBG prezinta la randul ei 3 straturi cu
densitate optica diferita: un strat central dens omogen - lamina densa si doua
straturi cu densitate optica joasa, mai putin dense – lamina rara
interna respectiv lamina rara externa [ ³]. Ca si epiteliul podocitar, MBG are o
incarcatura electrica negativa conferita de proteoglicani (heparansulfatul), care
in conditii normale impiedica filtrarea albuminelor. Structura complexa a
filtrului glomerular este permeabila pentru apa si molecule mici, dar retine cea
mai mare parte a proteinelor, alte molecule mai mari si elemente figurate ale
sangelui.

Aparatul juxtaglomerular (AJG) – reprezinta o structura specializata


situata la polul vascular al corpusculului Malpighi in contact intim cu arteriola
aferenta, arteriola eferenta, tubul distal si mezangiul extraglomerular [²]. Este

8|Page
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

alcatuit din: glomus, macula densa si lacis. De asemenea aparatul


juxtaglomerular se poate subimparti in doua componente: vasculara alcatuita din
portiunea terminala a arteriolei aferente, portiunea initiala a arteriolei eferente si
regiunea mezangiala extraglomerulara si una tubulara alcatuita din macula
densa.[5]

Glomusul este alcatuit din celule mioepitelioide cu caracter de celule


glandulare si contractile, localizate in peretele arteriolei aferente inaintea
diviziunii ei si primeste numeroase terminatii nervoase simpatice.

Macula densa este situata la nivelul tubului contort distal in zona de


contact a acestuia cu polul vascular, cu o dispozitie celulara caracteristica 'in
palisada' avand rolul de a transmite celulelor mioepitelioide informatii despre
volumul, presiunea si compozitia ionica a lichidului tubular.¹

Lacisul este reprezentat de mezangiu extraglomerular care se continua cu


mezangiu intraglomerular. Celulele mezangiale sunt dispuse in mai multe
straturi si au proprietati contractile. Contractia celulelor mezangiale (pe care se
sprijina direct capilarele glomerulare) modifica dispozitia spatiala a capilarelor
si presiunea hidrostatica a capilarelor. Ele moduleaza si transmit semnale emise
de celulele maculei densa catre celulele glomusului. (Figura 1.1)

Aparatul juxtaglomerular intervine in reglarea circulatiei sangvine la nivel


glomerular si a echilibrului hidroelectrolitic prin baroreceptorii de la nivelul
glomusului ce detecteaza scaderea presiunii arteriolare si prin chemoreceptorii
de la nivelul maculei densa ce detecteaza variatiile volumului si/sau compozitiei
urinii. Tubul renal incepe la polul urinar al glomerulului si este alcatuit dintr-un
segment proximal, unul intermediar si altul distal.¹

9|Page
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Figura 1.1. Corpuscul renal - adaptare dupa Gray 's Anatomy [4]

Tubul proximal are o lungime de 14-15mm si prezinta o portiune initiala


tortuoasa – pars contorta sau pars convoluta si o portiune descendenta, rectilinie
– pars recta.³ Tubul contort proximal format dintr-un singur strat de celule
epiteliale cilindrice asezate pe o membrana bazala are drept functie esentiala
reabsorbtia apei si a unor electroliti, in timp ce in tubul drept proximal format
din epiteliu asemanator cu cel al partii contorte are loc secretia de acizi organici
si baze. In continuarea portiunii drepte a tubului proximal se descrie ansa Henle
cu un ram descendent subtire care coboara in medulara, se incurbeaza si revine
in cortex printr-un ram ascendent larg.²Ramura descendenta subtire este
acoperita de un epiteliu turtit, cu celule neregulate in timp ce ramura ascendenta
groasa este formata din epiteliu cu celule cubice. Pentru segmentul subtire al
ansei Henle au fost descrise 4 tipuri de celule (epiteliul de tip I, II, III, IV) cu
permeabilitate diferita pentru apa. In functie de lungimea ansei Henle nefronii
sunt impartiti in: nefroni lungi (20% dintre nefroni) – cu ansa Henle lunga,
implicati in concentrarea urinii si nefroni scurti (80% dintre nefroni) cu ansa
Henle scurta ce participa la reglarea sodiului.³

10 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Tubul distal reprezinta segmentul nefronal dintre ansa Henle si tubul


colector si este format la randul lui dintr-o portiune dreapta ascendenta – pars
recta si o portiune distala contorta - pars convoluta care prezinta la inceput
zona specializata denumita macula densa descrisa mai sus. Lumenul tubului
distal este marginit de un epiteliu cubic simplu care la nivelul maculei densa se
modifica avand o dispozitie caracteristica “in palisad”.

Segmentul conector – reprezinta o regiune de tranzitie intre nefronul


distal si ductul colector. La acest nivel exista trei tipuri de celule: celule
epiteliale ale tubului contort distal, celule proprii tubului conector si celule
principale, proprii tubului colector.[¹]

Tubul colector este alcatuit dintr-un sistem de tubuli care incep in


corticala, se unesc in tubi colectori si formeaza ductele papilare Bellini ce se
deschid la nivelul ariei cribrosa pe suprafata papilei renale.[¹] Este alcatuit din
doua tipuri de celule: principale, clare si intercalare, intunecoase.

Vascularizatia rinichiului

In conditii bazale rinichiul primeste 20% din debitul cardiac. Debitul


sangvin renal este de 1200 ml/min la un debit cardiac de 5l/min. Fiecare rinichi
este vascularizat de o artera renala. Arterele renale se desprind aproape in unghi
drept din aorta abdominala imediat dedesubtul arterei mezenterice superioare.
Cu putin inaintea hilului, fiecare artera renala se imparte intr-o ramura
anterioara si una posterioara, care mai departe vor da 5 segmente
(artere segmentare): apicala, superioara, medie, inferioara si posterioara.
Ramurile initiale ale arterelor segmentare dau ramuri lobare cate una pentru
fiecare piramida renala. La nivelul bazei piramidelor Malpighi, artera
interlobara se curbeaza si da nastere arterelor arcuate. Din acestea emerg
arterele interlobulare (artere radiale corticale) dispuse intre piramidele Ferrein.

11 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Din artera radiala corticala iau nastere arteriolele aferente ale corpusculilor
Malpighi. Arteriolele eferente se capilarizeaza peritubular si dreneaza ulterior
intr-o vena corticala.3 Arteriolele eferente al glomerulilor juxtamedulari se
ramifica si dau nastere la vasa recta descendente si ascendente. Vasa recta sunt
permeabile pentru apa si sodiu si participa la mentinerea gradientului cortico-
medular.

Circulatia venoasa este superpozabila celei arteriale pornind de la nivelul


capilarelor peritubulare.[¹] Venele corticalei se formeaza la nivelul plexului
peritubular dreneaza in venele interlobulare ce insotesc arterele cu acelasi nume.
Venele medularei se formeaza la nivelul plexului capilar al medularei interne,
converg in vasele drepte ascendente, care se aduna in fascicule de-a lungul
vaselor descendente corespunzatoare. In regiunea subcorticala, vasele drepte
ascendente dreneaza in venele arcuate ce insotesc arterele cu acelasi nume si
dreneaza in venele interlobare. Acestea ajung in sinus, formeaza un trunchi cu
trei ramuri anterioara, posterioara si intermediara care se unesc pentru a forma
vena renala.[2]

Limfaticele rinichiului se constituie in doua retele limfatice diferite una


superficiala capsulara si un sistem hilar mai profund.[5] Originea sistemului
limfatic cortical consta in capilare limfatice interlobulare ce se afla in jurul
arterelor cu acelasi nume si dreneaza in vasele limfatice arcuate situate la nivelul
jonctiunii cortico-medulare. Acestea dreneaza in vasele limfatice interlobare
care merg catre vasele limfatice hilare.[²] Sistemul limfatic subcapsular este mai
putin dezvoltat si dreneaza in limfaticele subcapsulare.[¹]

Inervatia rinichiului este de natura vegetativa si provine din : ganglionii


celiac, mezenteric superior, hipogastric superficial, splahnic superior, din lantul
simpatic si cateva fibre vagale.[¹] Fibrele nervoase sunt situate in tesut
conjunctiv lax, insotesc arteriolele renale si ramificatiile lor, se distribuie la
12 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

nivelul peretilor arteriolari, la nivelul aparatului juxtaglomerular si la polul bazal


al unor tubi.

Noţiuni de fiziologiea rinichiului

Rinichiul indeplineste o serie de functii importante in organism:

1. Functia excretorie – de eliminare prin urina a produsilor de catabolism


cum sunt ureea, acidul uric, creatinina, produsii finali ai catabolismului
hemoglobinei, metabolitii diferitilor hormoni precum si eliminarea substantelor
chimice sau a metabolitilor de tipul medicamentelor, pesticidelor aditivilor
alimentari etc.

2. Functia homeostatica - de mentinere constanta a volumelor,


osmolaritatii si compozitiei organismului, a echilibrului hidro-electrolitic, acido-
bazic si al diferitelor substante organice.

3. Functia metabolica – de catabolizare a unor hormoni polipeptidici


(insulina, glucagon, PTH, gastrina, vasopresina etc) si cea de gluconeogeneza.

4. Functia endocrino-metabolica – concretizata prin:

 Secretia de renina de catre celulele mioepiteliale din arteriola


aferenta, enzima proteolitica care actioneaza asupra angiotensinogenului
(sintetizat de ficat) dand nastere angiotensinei I (forma inactiva) care este
transformata in angiotensina II (ATII forma activa) gratie enzimei de conversie
existente in plasma. La randul sau ATII stimuleaza secretia de aldosteron
formand sistemul renina-angiotensina-aldosteron cu rol important in
homeostazia tensionala.

13 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

 Secretia de eritropoietina – hormon peptidic elaborat in interstitiu


de celulele endoteliale care stimuleaza eritropoieza in maduva hematogena
mentinand astfel homeostazia hematopoietica.
 Hidroxilarea vitaminei D luand nastere 1,25- dihidroxivitaminaD3,
forma activa a vitaminei D cu rol important in homeostazia fosfo-calcica.[6]

Functia glomerulara

Principala functie a glomerulului este formarea filtratului


glomerular, prima etapa a excretiei renale. ²Etapa initiala a procesului de
formare a urinii, filtrarea plasmei la nivelul capilarului glomerular are ca
rezultat un fluid total lipsit de proteine – ultrafiltratul (urina primitiva) in
cantitate de 120-250 l/zi.[6]Traversarea fluidului plasmatic din capilarele
glomerulare catre spatiul urinar se realizeaza la nivelul “membranei de filtrare”
alcatuita din endoteliul capilar, membrana bazala glomerulara si stratul
celulelor epiteliale.[3, 6] Aceasta bariera structurala si electrochimica nu lasa sa
treaca proteinele sau substantele cu greutate moleculara egala sau mai mare de
70000 daltoni.[³]

Factorii ce regleaza filtrarea glomerulara sunt:


 Echilibrul presiunilor hidrostatice si oncotice in capilarul glomerular
 Presiunea hidrostatica intratubulara
 Debitul sanguin care traverseaza glomerulul
 Permeabilitatea suprafetei glomerulare
 Tonusul arteriolelor aferente si eferente
Presiunea eficace de filtrare (PEF) reprezinta forta neta ce transporta apa si
solvitii prin membrana glomerulara. Expresia matematica a PEF este :
PEF = (PH - PHB) - PO unde PH – presiunea hidrostatica din capilarul
glomerular (45mmHg)
PHB – presiunea hidrostatica din capsula Bowman (10mmHg)
14 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

PO – presiunea coloid - osmotica din capilare ( 25 mmHg). Valoarea


normala a PEF este de 10 mmHg.[6]

Coeficientul de filtrare (Kf) al membranei glomerulare depinde de


suprafata membranei capilare si de permeabilitatea acesteia. Cu ajutorul sau,
rata filtrarii glomerulare (RFG) se exprima astfel : RFG = Kf x PEF . Valoarea sa
normala este de 12,5 ml/min/mmHg. Valoarea normala a ratei filtrarii
glomerulare este de 125 ml/min/1,73 m² suprafata corporala.[¹]

Determinantii filtrarii glomerulare sunt:


 presiunea hidrostatica glomerulara – factor major
 fluxul plasmatic renal – cu rol secundar influentat de mecanismele de
autoreglare ale presiunii arteriale, autoreglarea simpatica si rezistenta arteriolara.

Autoreglarea presiunii arteriale se realizeaza intr-o marja larga de valori


presionale (90-190 mmHg) .Autoreglarea devine nula sub valoarea de 80
mmHg a presiunii arteriale, persista dupa denervarea rinichiului si dupa
transplant renal, si este mediata de schimbari in rezistenta arteriolelor eferente.

Stimularea simpatica. In cadrul hipotensiunii sistemice marcate sistemul


vegetativ simpatic stimulat produce vasoconstrictia arteriolelor aferente si
eferente cu cresterea rezistentei vasculare renale si scaderea RFG.
Hipertensiunea sistemica are ca raspuns vegetativ scaderea tonusului simpatic cu
diminuarea rezistentei vasculare renale si cresterea RFG.[¹]

Reglarea procesului de ultrafiltrare glomerulara se realizeaza prin


interventia substantelor vasoactive dilatatoare si constrictoare. Dintre
substantele vasodilatatoare amintim : acetilcolina, bradikinina, prostaglandinele
E1, E2, I2, histamina, factorul relaxant derivat din endoteliu (EDRF) si adenozin
monofosfatul ciclic (AMPc).

15 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Substantele vasoconstrictoare mai importante sunt : norepinefrina,


angiotensina II, endotelinele, leucotrienele, factorul activator plachetar, factorul
de crestere epidermala, lipoxinele A si B.

Functia tubulara

Dupa elaborarea urinii primitive, aceasta sufera la nivelul tubilor procese


de reabsorbtie si/sau de secretie rezultand urina finala.

Tubul contort proximal are ca functie esentiala reabsorbtia apei si a unor


solviti. Are loc o reducere importanta a ultrafiltratului (in proportie de
aproximativ 70%) . Aceasta absorbtie este izotonica legata de
permeabilitatea importanta si omogena a acestui tub pentru apa, NaCl, uree etc.
Glucoza este reabsorbita activ si in intregime in intregul tub proximal, cu
conditia ca nivelul sangvin sa nu depaseasca 10 mmol/l. Bicarbonatii sunt in
intregime reabsorbiti daca nivelul plasmatic este < 27 mmol/l. In pars convoluta
a tubului proximal sunt reabsorbiti Na+, K+, Clˉ, HCO3ˉ, Ca2+, HPO42+,
aminoacizi, glucoza si apa. In pars recta a tubului proximal are loc in principal
secretia de acizi organici si baze. Aceasta portiune este susceptibila la injuria
nefrotoxicelor (metale grele si droguri).2 Ansa Henle este implicata in
mecanismele de concentrare si dilutie a urinii.

Functia de concentratie a urinii este consecinta activitatii enzimatice


importante de la nivelul portiunii largi a ansei Henle si portiunii initiale a
tubului contort distal.[2] Rinichiul are capacitatea de a ajusta compozitia urinii
eliminate in functie de necesitatile zilnice ale organismului, mentinand constanta
osmolaritatea fluidelor sale. Principalul reglator al compozitiei urinare este
ADH-ul. Mecanismul esential de concentrare al urinii il reprezinta multiplicarea
in contracurent.[¹] In acest mecanism sunt implicate :

16 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

 Ansa Henle descendenta


 Segmentele ansei Henle ascendente
 Interstitiul medularei
 Tubul contort distal
 Tubul colector
 Vasa recta
 Elemente vasculare ale nefronilor juxtamedulari [¹]

Ramura descendenta si ascendenta a ansei Henle sunt asimilate cu un tub


in forma de U (cu fluidul care circula in directii opuse) ramurile fiind separate
prin tesut interstitial medular. Fluidul izoosmotic intra in ramura descendenta
subtire si este concentrat pe masura ce strabate ansa Henle. Dincolo de ansa
Henle este diluat, devenind hipoton fata de plasma. Tubul in U are urmatoarele
proprietati care ii permit mentinerea contracurentului multiplicator :
- ramura subtire descendenta este permeabila pentru apa si impermeabila
pentru sodiu si uree; urinile tubulare devin tot mai hipertonice dinspre cortex
spre medulara profunda;
- ramura ascendenta subtire este impermeabila pentru apa si uree, dar
reabsoarbe NaCl dupa legile osmozei, ceea ce face ca urina sa piarda din
hipertonicitate;
- ramura ascendenta larga si tubul contort distal in portiunea initiala sunt
impermeabile pentru apa si uree si permeabile pentru sodiu. La acest nivel Na+,
K+, Clˉ, sunt reabsorbita activ, urinile devenind hipotonice;
- segmentul terminal al tubului distal si canalul colector cortical reabsorb
apa si urina devine izotonica. In prezenta ADH, devin tot mai permeabile pentru
apa, dar nu si pentru uree;
- canalul colector medular in prezenta ADH este permeabil in particular
pentru uree, apa dar si pentru Na. Urina finala devine hipertonica;

17 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

- vasa recta permit schimburi osmotice cu tesutul interstitial medular si


prin intermediul acestuia cu diferitele segmente ale ansei Henle. Ele cedeaza
apa tesutului interstitial hipertonic si primesc solviti din interstitiu. Urmarea
acestor miscari ale apei si solvitilor este dezvoltarea unui dublu gradient :
 longitudinal, intre corticala si medulara, de aproximativ 500 mOsm
 transversal intre interstitiu, fluidul tubular din anumite segmente
tubulare si segmentul larg ascendent al ansei Henle. Acest gradient este in jur de
200 mOsm.
Insumarea schimburilor osmotice transversale are drept rezultat
dezvoltarea unui gradient longitudinal cortico-medular, ceea ce justifica
termenul de multiplicare contracurent.[²]

Dilutia urinii este realizata de aceleasi structuri ca si concentrarea


acesteia. In starile cu exces de apa, osmoreceptorii sesizeaza o reducere a
osmolaritatii plasmatice, cu oprirea secretiei de ADH. In absenta ADH, canalele
colectoare devin impermeabile la apa. Ramura ascendenta groasa a ansei Henle
reabsoarbe suficient NaCl pentru a dilua fluidul luminal, chiar in absenta ADH.
Lichidul ajuns in tubul contort distal are o osmolaritate de 50 mOsm. In absenta
ADH, acest fluid traverseaza canalul colector si este excretat ca urina. Alt
mecanism de dilutie urinara este intreruperea reciclarii ureei, prin lipsa ADH. In
absenta ADH, reabsorbtia ureei este mult redusa. Lipsa reciclarii ureei scade
osmolaritatea medularei interne ceea ce va duce la excretia unei urini diluate.[¹]

Intre reabsorbtia tubulara si filtrarea glomerulara exista inter-relatii.

Balanta glomerulotubulara adapteaza reabsorbtia tubulara proximala de


Na+ si apa la rata filtrarii glomerulare, datorita variatiilor presiunilor
hidrostatice si oncotice in capilarele glomerulare si la nivelul capilarelor
peritubulare. Pentru mentinerea homeostaziei Na+ si a apei, ori de cate ori apar
modificari in rata de filtrare glomerulara, la nivelul tubului proximal, sodiul
18 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

reabsorbit reprezinta o fractie constanta (si nu un volum constant) din cantitatea


de Na+ filtrat.

Recontrolul tubuloglomerular este un mecanism prin care rata filtrarii


glomerulare si fluxul plasmatic renal se autoregleaza. Originea sa se gaseste la
nivelul tubului distal si al aparatului juxtaglomerular. Celulele maculei
densa ale tubului distal sunt in conexiune cu peretele arteriolei aferente ce
secreta renina si cu celulele lacisului, care se prelungesc prin mezangiu
glomerular. Variatiile debitului urinar sau concentratiile in NaCl in tubul
distal sunt susceptibile sa influenteze vasomotricitatea arteriolei aferente, si
astfel, sa regleze filtrarea glomerulara a nefronului omolog.[²]

Functia endocrino-metabolica

Secretia de renina se produce in principal la nivel renal existand si


structuri extrarenale secretante de renina.¹ Renina este secretata la nivelul
aparatului juxtaglomerular sub forma de preprorenina. Stimulii majori ai
eliberarii de renina sunt reprezentati de reducerea TA medii, hipovolemia,
reducerea nivelului de catecolamine, concentratia crescuta de NaCl in macula
densa. Angiotensina II isi exercita actiunile prin intermediul receptorilor AT 1
si AT 2. Ang II este un puternic vasoconstrictor, stimuleaza secretia de
aldosteron si catecolamine, retentia de Na+ in tubul proximal, stimuleaza centrul
setei. La nivel renal, Ang II provoaca vasoconstrictia arteriolei aferente si a
arteriolei eferente, reducerea fluxului plasmatic renal, cu mentinerea ratei de
filtrare glomerulara.

Aldosteronul este un hormon steroid sintetizat la nivel corticosuprarenal.


Secretia este stimulata de Ang II, K+, ACTH si inhibata
de hormonul natriuretic atrial. La nivel renal aldosteronul actioneaza prin

19 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

stimularea Na+- K+- ATP-azei de la nivelul membranei bazolaterale, provocand


reabsorbtia de Na+ , secretia de K+ si de H+ la nivelul tubului colector.

Prostaglandinele renale sunt acizi grasi nesaturati, derivati din acidul


arahidonic sub actiunea ciclooxigenazei. Prostaglandinele au atat proprietati
vasodilatatoare cat si proprietati vasoconstrictoare. In conditii patofiziologice
(hemoragie, insuficienta cardiaca congestiva, depletie de volum)
prostaglandinele vasodilatatorii (PG E2, PG I2) contracareaza efectele
angiotensinei II si ale catecolaminelor. Tromboxanul A2 are efect
vasoconstrictor renal cu reducerea fluxului sangvin renal si a ratei de filtrare
glomerulare.[²]

Eritropoietina este un hormon glicoproteic sintetizat la nivel renal, care


controleaza productia de eritrocite prin stimularea proliferarii si diferentierii
celulei stem eritroide.[¹]

Productia extrarenala de eritropoietina este predominant hepatica. Sinteza


este stimulata de hipoxie, determinata de anemia sau ischemia rinichiului.
Productia de eritropietina este stimulata de mai multi factori : HIF-1 (hypoxia
inducible factor 1), prostaglandine, vasopresina, radicali liberi de oxigen,
androgeni. Antiinflamatoarele nesteroidiene blocheaza productia de
eritropoietina; de asemenea unele citokine (interleukina 1, factorul de necroza
tumorala α) inhiba productia de eritropoietina. Pe langa rolul esential in
eritropoieza, eritropietina prezinta si efecte pleiotrope, in principal de limitare
a apoptozei in leziunile de ischemie – reperfuzie la nivel renal, miocardic si
cerebral.

Vitamina D este produsa in piele ca proviatmina D. Vitamina D este


hidroxilata, in primul rand la nivelul ficatului rezultand 25-hidroxi-vitamina

20 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

D si din nou, la nivel renal rezultand 1,25-dihidroxi-vitamina D. Acest


metabolit este cel mai activ asupra absorbtiei intestinale de calciu.

Pe langa numerosii receptori pe care ii contine pentru hormonul


paratiroidian si aldosteron, rinichiul participa de asemenea, la degradarea a
numerosi hormoni polipeptidici (insulina, glucagon, gastrina, parathormon).
Nivelul plasmatic al unora dintre acesti hormoni poate creste in cursul
insuficientei renale, ca urmare a cresterii duratei lor de viata. Acest mecanism
poate explica cresterea nivelului gastrinei in boala cronica de rinichi sau
diminuarea necesitatilor de insulina la diabetici, atunci cand survine insuficienta
renala.[2]

21 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

II. Clinica afecțiunii. Pielonefrita

II.1. Definiția

Pielonefrita (din greacă πήληξ – pyelum, "pelvis renal", νεφρός – nefros,


"rinichi", și -ita, "inflamație") este o boală infecțioasǎ a tractului urinar la nivelul
parenchimului și a pelvisului renal provocată de obicei de E. coli (80%), Proteus
mirabilis, Enterococus faecalis, Klebsiella pneumoniae. Pielonefrita apare mult
mai des la femei decât la bărbați (raport de 6:1). Netratatǎ, boala poate evolua
cǎtre septicemie, pionefroză, urosepsis, infarct renal sau chiar moarte.

Nefrita este o boala inflamatorie a unui rinichi sau a ambilor rinichi.


Nefritele sunt provocate de o atingere a tesutului interstitial pe cale urinara.
Denumite si nefrite interstitiale pe cale ascendenta, sau pielonefrite, ele sunt
provocate de o infectie sau de o malformatie a cailor excretorii.

II.2. Clasificare

Pielonefrita cronicǎ și cea acută sunt 2 entitǎți diferite:

 pielonefrita acutǎ este infecția acută a rinichiului cu frison, febră,


durere și sensibilitate în flancul respectiv.
 pielonefrita cronică se prezintă cu insuficiențǎ renală cronică, și apare
pe fondul unei infecții ale tractului urinar din copilărie asociatǎ cu reflux și
cicatrizǎri renale.
Pielonefritele acute nu afecteaza de cele mai multe ori decat un singur
rinichi. De origine bacteriana, ele se manifesta prin dureri lombare vii, insotite
de frisoane si de febra. Tratamentul lor se bazeaza pe administrarea de
antibiotice.
Pielonefritele cronice pot afecta un singur rinichi sau ambii. Ele sunt
consecinta unor infectii urinare recidivante, provocate, in general, de anomaliile

22 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

congenitale sau dobandite ale cailor excretorii, care favorizeaza sau


stanjenesc scurgerea urinei. Tratamentul vizeaza inainte de toate jugularea
infectiei si ingrijirea, adesea chirurgicala, a anomaliei in cauza. Nefritele
provocate de o atingere a tesutului interstitial pe cale sangvina survin atunci
cand sangele vehiculeza pana la rinichi un agent infectios, toxic sau antigenic
(nefropatie interstitiala imunoalergica). Aceste nefrite afecteaza intotdeauna
ambii rinichi.
Nefritele interstitiale acute sunt legate de absorbtia unor toxine sau sunt
provocate de reactii alergice indeosebi ale anumitor medicamente. Cu o aparitie
brusca, ele se manifesta, in general, printr-o insuficienta renala acuta.
Nefritele interstitiale cronice sunt provocate in principal de afectiuni
metabolice sau de acumularea in rinichi a unor substante toxice Leziunile pe
care le antreneaza sunt ireversibile si risca sa sfarsesaca printr-o insuficienta
renala cronica ce necesita o epurare a sangelui prin hemodializa pe viata, chiar
o grefa de rinichi.
Pielonefrita cronica este un proces infectios inflamator nespecific, cu
afectarea preponderenta si initiala a tesutului interstitial, a sistemului bazineto-
calicial si canaliculelor renale, cu antrenarea ulterioara a gromerulilor si vaselor
renale. Evoluand sub masca altor forme clinice, pielonefrita cronica poate
prezenta dificultati diagnostice.

II.3. Etiopatogenie

Una din cele mai frecvente cauze ale pielonefritei este pătrunderea
organismelor din colon în căile urinare. Majoritatea cazurilor de pielonefrita
debuteazǎ cu o infecție a cǎilor urinare inferioare (cistită, prostatită), bacteriile
din vezica urinară fiind aduse în pelvisul renal prin reflux vezico-ureteral. Alți

23 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

factori de risc sunt anomalii structurale ale cailor urinare, litiaza renala,
cateterizarea tractului urinar, sarcina, diabet zaharat, stari imunodeficiente, etc.

II.4. Simptomatologia

Dureri la percutia lojei renale (semnul lui Giordano);

disurie (durere in timpul urinarii), polakiuria (urinari frecvente);

febra (>38 grade Celsius);

tahicardie, cefalee;

slabiciune, lipsa poftei de mancare.

II.5. Examenele paraclinice

Examenul urinii: leucociturie, proteinurie, urocultura pozitivă. Cilindri


leucocitari (examen sumar).

Examenul de sange: leucocitoza, neutrofilie.

Diagnostic

Diagnosticul se stabileste prin coroborarea datelor obtinute in urma


efectuarii examenului clinic cu datele obtinute in urma examenului de urina si cu
rezultatele explorarilor imagistice precum examenul ecografic, radiografia renala
simpla sau examenul urografic.

Investigatii indicate in cazul pielonefritei cronice sunt si proba


Niciporenko, proteinograma, ionograma, proba Zimnitki, pielografia excretorie,
pielografia retrograda, renografia cu radioizotopi, cromocistoscopia,
renoscanografia cu izotopi sau scintigrafia dinamica. De asemenea, biopsia

24 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

renala, cateterizarea ureterelor, examenul de fund de ochi si ECG pot oferi


informatii utile.

In cadrul examenului clinic, medicul specialist va incerca sa culeaga de la


pacient sau de la parintii acestuia informatii care pot sa indice instalarea
hipertensiunii arteriale, eventualele intarzieri in crestere ale celui mic, eventuale
senzatii dureroase in regiunea flancurilor, antecedente de febra nemotivate, stari
de letargie, senzatii de greata sau chiar desfasurarea episoadelor de varsaturi.

In caz de pielonefrita, la examenul urinei se obtin urmatoarele rezultate:


leucociturie, proteinurie si urocultura pozitiva. In urma efectuarii sumarului de
urina se pot identifica cilindrii leucocitari in urina. Se constata, de asemenea,
cresteri ale valorilor parametrilor uree nitrogen, uree si creatinina.

Analizele de sange releva leucocitoza si neutrofilie.

Examenul radiologic poate sa confirme prezenta litiazei urinare, iar


examenul ecografic poate sa evidentieze volumul redus al rinichilor, subtierea
corticalei acestora, reducerea indicelui parenchimatos, subdimensionarea
calicelor renale sau prezenta eventualelor calcifieri sau abcese. Examenul
computer - tomograf poate fi realizat, de asemenea, pentru observarea structurii
renale, fiind indicat in special in cazul diagnosticelor incerte sau a desfasurarii
paralele a unor complicatii secundare.

Refluxul vezico - ureteral se poate identifica prin efectuarea unei


cistouretrografii, iar deformarea structurii interne si subtierea cortexului renal se
evidentiaza prin intermediul unei urografii intravenoase.

Cea mai sensibila metoda de diagnostic a pielonefritei cronice ramane,


totusi, scintigrafia renala.

25 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

II.6. Diagnostic diferențial


Diagnosticul diferential in cazul pielonefritei cronice se efectueaza pentru
azotemie, litiaza renala, hipertensiune arteriala, uremie, abcese perinefritice,
tuberculoza, pionefroze sau pielonefrita xantogranulomatoasa.

II.7. Tratamentul
Masuri generale - Obiectivele tratamentului pielonefritei cronice sunt jugularea
infectiei si remedierea sau excluderea factorului sau a factorilor determinanti si
favorizanti.

Specialistul va recomanda acestei categorii de pacienti sa respecte repausul la


pat pana cand se constata remisiunea febrei, hidratarea suplimentara a
pacientului, o dieta normosodata, respectarea administrarii medicatiei
simptomatice ce consta in medicatie antialgica, antipiretica sau antiemetica si
chiar spitalizarea in cazurile cu gravitate medie sau severe.

Medicatia antibiotica adecvata se stabileste in urma efectuarii antibiogramei.


Medicamentele nefrotoxice sunt contraindicate cu desavarsire. De asemenea,
medicul specialist trebuie sa raporteze doza de antibiotic administrata la gradul
de functionalitate al rinichilor pacientului. In cazul inregistrarii acutizarilor
pielonefritei, se recomanda cure de antibiotic cu doze de atac de cate 14 zile si
eventual prin asocierea a doua substante antibiotice.

Actiunea antibacteriana se poate consolida prin instituirea unui tratament cu o


durata de 10 zile lunar, cu administrarea unor doze de atac si cu schimbarea
substantei antibiotice folosite lunar cu scopul diminuarii riscului de aparitie a
rezistentei la antibiotice.

In general, pentru tratarea pielonefritei cronice se administreaza substante ca


cefalosporinele din generatia a treia, gentamicina sau fluorochinolona.

26 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Terapia urologica are ca obiectiv remedierea sindromului obstructiv prin


realizarea unor interventii chirurgicale deschise precum adenomectomia
tranvezicala sau ureterolitotomia precum si prin procedarea la manopere de
natura endoscopica precum rezectia prostatica transuretrala (TUP - P), litotritia
extracorporeala (ESWL) sau ureteroscopia.

Terapia imunomodulatoare se recomanda in situatii in care pacientul


inregistreaza episoade de acutizare frecvente. In acest caz se recomanda
folosirea produsului Urovaxom in doza de o tableta zilnic, timp de 10 zile lunar,
pentru o perioada de trei luni consecutiv sau administrarea unui autovaccin.

Terapia de substitutie renala este o alta metoda terapeutica folosita la pecientii


afectati de pielonefrita cronica. Pielonefrita cronica reprezinta etiologia a 15%
dintre cazurile de insuficienta renala cronica decompensata la adulti si a 30%
dintre cazurile de pielonefrita cronica la copii. Dializa de lunga durata sau
efectuarea transplantului renal pot reprezenta in stadii avansate singurul
tratament posibil pentru garantarea supravietuirii pacientilor cu pielonefrita
cronica.

Tratamentul este indicat de medicul urolog şi constă în terapia


antibacteriană, antiinflamatorie, infuzională şi simptomatică.

Tratamentul pielonefritei începe cu administrarea antibioticelor cu spectru


larg de acţiune, fără a se aştepta rezultatele antibiogramei.

Pentru tratarea cazurilor mai puţin severe de pielonefrită, medicul poate


recomanda o cură de tratament cu antibiotice orale.

În primul rând, se recomandă alegerea antibioticelor din grupul


fluorochinolonelor (Ciprofloxacină, Levofloxacină).

27 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Prognosticul în cazul pielonefritei acute tratate corect, este favorabil,


excepţie fac cazurile de evoluţie în forma cronică a acestei patologii, ce se pot
agrava cu aşa complicaţii ca insuficienţa renală cronică, hipertensiunea arterială
nefrogenă, urolitiază, pionefroză.

Prognostic - Instituirea prompta a tratamentului adecvat va incetini


evolutia bolii si instalarea complicatiilor secundare. Majoritatea pacientilor
afectati de pielonefrita cronica vor suferi de formarea cicatricilor renale urmate
de atrofie sau scleroza renala. In cazul in care pielonefrita are caracter unilateral,
prognosticul este rezervat, pe cand in cazul pielonefritei bilaterale, prognosticul
este grav.

Profilaxie - Prevenirea producerii leziunilor renale este foarte importanta.


Acest lucru este posibil prin identificarea precoce a refluxurilor vezico -
ureterale si tratarea lor. Initial se procedeaza la instituirea unei cure antibiotice
care precede interventia chirurgicala menita sa corecteze refluxul vezico -
ureteral. In cazul identificarii obstructiei produse de litiaza renala sau calculi
renali trebuie sa se procedeze la eliminarea elementului obstruant prin manopere
clinice sau chirurgicale.

28 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

III. Nursing în pielonefrită

Ingrijirea pacientilor cu pielonefrită

PARTEA SPECIALA

I. Fisa tehnologica – injectia intramusculara (administrarea antibioticelor)


Procedura de lucru

Injectia intramusculara introduce substanta medicamentoasa adnac in tesutul


muscular. Aceasta cale de administrare permite o actiune rapida prin absorbtia in
circulatia sistemica. Administrarea intramusculara este aleasa atunci cand
pacientul nu poate inghiti medicatie orala, cand este prea iritanta gastric.

Deoarece tesutul muscular are mai putini senzori nervosi permite administrarea
de substante iritante.

Locul de injectare trebuie ales cu multa grija, se va face si in functie de


constitutia fizica a pacientului. Se evită zonele cu edeme, iritatii, semne din
nastere, echimoze. Injectiile intramusculare sunt contraindicate pacientilor care
prezinta tulburari ale mecanismelor de coagulare, dupa terapii antitrombotice, in
timpul unui infarct miocardic.

Injectia intramusculara se efectueaza prin tehnica sterila.

Materiale necesare:

 medicatia prescrisa de medic comparata cu cea ridicata de la farmacie


 seruri pentru dizolvat
 seringa
 ac
 manusi

29 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

 comprese
 paduri alcoolizate

Medicatia prescrisa trebuie sa fie sterila. Seringa si acul trebuie alese adecvat
(pentru injectia intramusculara acul trebuie sa fie mai lung , in functie de tesutul
adipos al pacientului, de locul ales pentru injectie, si cu un calibru potrivit pentru
vascozitatea substantei de injectat).

Pregatirea echipamentului:

 se verifica medicatia prescrisa ca data de expirare, coloratie , aspect


 se testeaza pacientul sa nu fie alergic , in special inaintea administrarii
primei doze
 daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage
doza indicata, scotand aerul din seringa. Apoi se schimba acul cu unul
potrivit pentru injectare intramusculara
 daca medicamentul este in flacon sub forma de pudra, se dezinfecteaza
capacul de cauciuc, se reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se
scoate aerul si se schimba acul cu cel pentru injectia intramusculara
 tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se
dezinfecteaza capacul flaconului se introduce acul, seringa se umple cu
aer, tragand de piston, aceea cantitate echivalenta cu doza care trebuie
extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se introduce aerul,
se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea
necesara
 alegerea locului de injectare in injectia intramusculara trebuie facuta cu
grija. Acest loc poate fi muschiul deltoid ( se poate localiza foarte usor pe
parea laterala a bratuli, in linie cu axila), muschiul dorsogluteal ( poate fi
usor localizat impartind imaginar fesa cu ajutorul unei cruci, rezultand
patru cadrane.Cadranul superior si exterior este muschiul cautat),
30 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

muschiul ventrogluteal( poate fi localizat prin linia imaginara ce trece prin


extremitatea superioara a santului interfesier) si muschiul de pe fata
antero-externa a coapsei( vastus lateralis).

Administrarea:

 se confirma identitatea pacientului


 se explica procedura pacientului
 se asigura intimitate
 se spala mainile, se pun manusile
 se va avea in vedere sa se roteasca locul de injectare daca pacientul a mai
facut recent injectii intramusculare
 la adulti deltoidul se foloseste pentru injectare de cantitati mici, locul de
administrare uzula fiind fata superoexterna a fesei, iar la copil fata antero
laterala a coapsei
 se pozitioneaza pacientul si se descopera zona aleasa pentru injectare
 se stimuleaza zona de injectare prin tapotari usoare
 se sterge cu un pad alcoolizat prin miscari circulare
 se lasa pielea sa se usuce
 se fixeaza si se intinde pielea cu ajutorul mainii nedominante
 se pozitioneaza seringa cu acul la 90 de grade, se atentioneaza pacientul
ca urmeaza sa simta o intepatura, se recomanda sa nu isi incordeze
muschiul
 se introduce printr-o singura miscare, repede , acul prin piele , tesut
subcutanat, pana in muschi
 se sustine seringa seringa cu cealalta mana, se aspira pentru a verifica
daca nu vine sange. Daca apare sange, se va retrage acul si se va relua
tehnica

31 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

 daca la aspirare nu apare sange, se va injecta substanta lent pentru a


permite muschiului sa se destinda si sa absoarga gradat medicatia
 dupa injectare se retrage acul ptrintr-o singura miscare, brusca, sub acelasi
unghi sub care a fost introdus
 se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat si se maseaza usor
pentru a ajuta distribuirea medicamentului ( masajul nu se va efectua
atunci cand este contraindicat, cum ar fi la administrarea de fier)
 se indeparteaza padul cu alcool si se inspecteaza locul punctionarii pentru
a observa eventualele sangerari sau reactii locale
 daca sangerarea continua se va aplica compresie locala sau gheata in caz
de echimoze
 se va reveni si inspecta locul injectiei la 10 minute si la 30 de minute de
ora administrarii
 nu se va recapa acul
 se vor arunca materialele folosite in recipientele specfice de colectare

Consideratii speciale:

 la pacientii care au tratament indelungat intramuscular se va tine o


evidenta clara a zonelor de injectare pentru a le roti
 la pacientii anxioasi se poate tine gheata cateva secunde pe zona de
injectare inainte de adminstrare, pentru a anestezia intrucatva locul
 se incurajeaza pacientul intotdeauna sa relaxeze muschiul pentru ca
injectarea intr-un muschi incordat este dureroasa
 injectia intramusculara poate distruge celule musculare determinand astfel
cresteri ale nivelului CK (creatinkinaza) care pot duce la o confuzie,
deoarece aceeasi cresterea poate indica un infarct miocardic. Pentru a
diferentia cauzele, trebuie ceruta analiza celulelor musculare specifice
inimii (CK-MB) si a lactodehidrogenazei. La pacientii care necesita o

32 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

monitorizare atenta a CK si CK-MB se va schimba modul de adminstrare


medicamentoasa din intramuscular in intravenos, tocmai pentru a evita
confuziile precizate mai sus
 din cauza unui tesut muscular mult mai slab dezvoltat, trebuie avut in
vedere ca la pacientii varstnici absorbtia medicamentului are loc mult mai
rapid

Complicatii:

 injectarea accidentala de substante iritative in tesutul subcutanat datorita


alegerii unui ac inadecvat sau unei tehnici gresite de administrare.
Aceasta poate determina apariti aunui abces
 daca locul de injectare nu se roteste ci se fac injectii repetate in acelasi
loc, aceasta poate conduce la o slaba absorbtie a medicamentului si ,
implicit, la scaderea eficientei acestuia

 In cazul de fata administrarea antibioticelor presupune testarea acestora.

Testarea la Penicilina, Ampicilina, Oxacilina si Kanamicina

În timpul unui test alergologic cutanat pielea este expusă unor substanțe
numite alergeni. Dacă persoana este alergica la substanța injectata
intradermic, la locul inocularii apare o ușoară "umflătura", însoțită de roșeață
și "mâncărime".

La 1-2 ore sau la 24-48 ore de la testarea cutanată, poate apare o reacție
tardivă, manifestată, local, prin congestie sau prurit.

Rar s-au înregistrat reacții alergice severe, de tipul urticarie, angioedem


sau șoc anafilactic.

33 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Reacția secundara testării cutanate la un alergen se urmărește timp de


minim 30 de minute din momentul injectării intradermice.

Intensitatea maximă a reacției se înregistrează la 15-20 de minute după


administrare.

Testarea cutanată trebuie sa fie făcută, teoretic, intr-o unitate medicala,


fiind necesara pregătirea medicației de urgență pentru eventualele complicații
și urmărirea pacientului pe toată durata celor 30 de minute, timp în care se
consideră că se dezvoltă, cel mai frecvent, reacții alergice severe.

Unele medicamente pot influența rezultatele testării:

1. Antihistaminicele: loratadina , cetirizina etc.(este necesara o pauza de 3-


10 zile anterior testării).

La cei care sunt în tratament cu Ketotifen, întreruperea tratamentului se face


cu minim 5 zile înaintea testării.

2. Corticosteroizii sistemici diminua răspunsul cutanat la alergeni.

3. Antisecretoriile gastrice

4. Antidepresivele

Teofilina, bronhodilatatoarele cu durata scurta de acțiune, Montelukastul nu


influențează semnificativ răspunsul cutanat.

Efectul bronhodilatatoarelor cu durată lunga de acțiune, asupra răspunsului la


alergenii inoculati cutanat, nu este suficient cunoscut.

Contraindicațiile absolute ale testelor cutanate alergologice sint:

34 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

- perioada de anergie după boli infecțioase acute

- necomplianta pacientului

- afecțiuni severe cardio-vasculare, respiratorii, renale care

s-ar putea decompensa în urma efectelor testării și al căror tratament ar


agrava boala

- persoane foarte alergice la medicamentele sau alergenii testați

- boli autoimune

- eczeme și psoriazis pe suprafețe întinse

- pacientii aflați în tratament cronic cu beta blocante sau inhibitori de


monoaminoxidaza.

La aceștia exista o posibilă lipsă de răspuns la administrarea medicației


alfa adrenergice în caz de anafilaxie.

Contraindicațiile relative ale testării cutanate alergologice:

- tratament cu antidepresive

- tratament cu antihistaminice

- utilizarea antiacide

- administrarea sistemica a corticosteroizi lor

În aceste cazuri, înainte de testarea cutanată, se face o pauză de medicație.

35 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Testarea cutanată alergologica la antibiotice este mai bine documentată


pentru penicilina și cefalosporine. Mai mult de 70% dintre reacțiile alergice
apar la aceste antibiotice.

Cefalosporinele pot fi utilizate în siguranță, la persoanele alergice la


penicilina, numai după testare.

Chinolonele sunt o altă clasă de antibiotice care pot da reacții alergice.

Pregătirea pentru testarea cutanată implică aflarea datelor despre istoricul


medical al pacientului, tratamentul urmat și un examen fizic.

Se pregătește medicația de urgență și mijloacele de resuscitare pentru o


posibilă reacție alergică de tipul șocului anafilactic.

Se utilizează seringi de 1 ml, cu ace intradermice de 29 G care produc o


traumă minima la nivelul pielii.

Se pregătește locul administrării prin degresare.

Soluția de testat (0,1ml-0,5 ml) se injectează strict intradermic, pe fața


internă a antebrațului, urmarindu-se formarea unei papule de 4 mm. Nu se
tamponează locul după administrare.

Reactivitatea cutanată se apreciază prin injectarea unui volum de ser


fiziologic echivalent pe fata internă a antebrațului controlateral ( test martor
negativ).

Administrarea se face cu o alta seringa decit cea folosita la prima


administrare.

36 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Testul se interpretează după 15-20 de minute de la injectare prin


măsurarea papulei (papula de edem) și a haloului de eritem care înconjură
papula.

Testul este considerat pozitiv dacă la locul injectării alergenului apare o


macula pruriginoasa, cu tendința la extindere, cu diametrul de minim 8
mmHg, în timp ce la locul injectării serului fiziologic, macula are un
diametru de maxim 5 mm.

Cum se fac dilutiile:

1. PENICILINA

În flaconul de 400.000 u.i. se adaugă 4 ml de ser fiziologic, rezultând o


concentrație de 100.000 u.i. /ml.

Din aceasta soluție se ia 1 ml și se adaugă 9 ml ser fiziologic, rezultând o


concentrație de 10.000 u.i. /ml.

Din soluția de 10.000 u.i. /ml se ia 1 ml și se adaugă 9 ml de se

r fiziologic, rezultând o concentrație de 1000 u.i. /ml.

Din aceasta soluție, 1000 u.i./ml, se iau 0,1-0,3 ml și se injectează la


adult, strict intradermic.

Pentru copii concentrația folosita este de 100 u.i. /ml și se injectează


intradermic 0,1 ml. Concentratia de 100 u.i./ ml se obtine luind 1 ml din
solutia de 1000 u.i., la care se adauga 9 ml ser fiziologic.

37 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Testarea la antibiotic se poate face si utilizind mucoasa conjunctivala. Se


pune 1 picatura din dilutia 1000 u.i./ml in sacul conjunctival.

Daca dupa 15 minute, local, apare hiperemie, atunci pacientul este


alergic la antibioticul testat.

2. AMPICILINA si OXACILINA

Un flacon are 250 mg=0,25 g.

Se adauga intr-un flacon 2,5 ml ser fiziologic, rezultind o concentratie de


0,1 g/ml.

Din aceaasta solutie se ia 1 ml si se adauga 9 ml ser fiziologic, rezultind o


concentratie de 0,01 g/ml.

Se mai face inca o dilutie, concentratia finala fiind de 0,001 g/ml.

Din aceasta dilutie se injecteaza 0,1-0,5 ml i.d.

3. KANAMICINA

Un flacon de Kanamicina de 1g se dilueaza cu 10ml ser fiziologic,


rezultind o concentratie de 0,1 g/ml.

Din aceasta solutie se ia 1 ml la care se adauga 9ml ser fiziologic,


rezultind o concentratie de 0,01 g/ml.

Se amesteca 1 ml din solutia de mai sus cu 9 ml ser fiziologic,


concentratia finala fiind de 0,001 g/ml.

Se injecteaza i.d. 0,1-0,5 ml.

38 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

In cazul tuturor antibioticelor de mai sus apariția, la 20 de minute dupa


injectare, a unui halou congestiv, cu prurit local, este un semn ca persoana
testată este alergica la antibioticul respectiv.

In cazul in care se administrează, pentru prima oara, un antibiotic sub


formă de capsule sau oricare alt medicament sub forma de tablete sau
capsule, cu potential alergic, este bine sa facem un" test de provocare".

Acest test nu este lipsit de riscuri, dar reactia alergica va fi de mai mică
intensitate, in condițiile folosirii unor doze fracționate din antibioticul sau
oricare alt medicament pe care intenționăm sa-l administram pentru prima
oară.

Cum se face testul?

Se incepe cu doze mici de medicament (1/4 din doza totală), administrate


pe gura.

Daca persoana tolereaza cea mai mică doza, se administreaza o doză mai
mare la fiecare 30-60 minute, până ce, eventual, apar semne de reacție
alergică sau s-a atins doza maximă.

Daca persoana tolereaza doza maximă inseamna ca nu este alergica la


acea substanta.

39 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

II. Planul de nursing. Prezentare cazuri studiate.

Cele 14 nevoi fundamentale au fost stabilite de catre Virginia Henderson.


Atingerea de către pacient a independenţei în satisfacerea acestor nevoi este ţelul
profesiei de asistentă medicală.
După Virginia Henderson nevoia fundamentala este o necesitate vitală,
esentială fiinţei umane pentru asigurarea stării de bine din punct de vedere fizic
şi mintal.

Cele 14 nevoi fundamentale sunt:


1. a respira;
2. a se alimenta şi hidrata;
3. a elimina;
4. a se mişca, a păstra o bună postură;
5. a dormi, a se odihni;
6. a se îmbrăca şi dezbrăca;
7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale;
8. a fi curat, a-şi proteja tegumentele;
9. a evita pericolele;
10. a comunica;
11. a acţiona după credinţele sale şi valorile sale;
12. a se realiza;
13. a se recreea;
14. a învăţa.

Scurtă prezentare a nevoilor fundamentale


A respira
 Aspectul bio-fiziologic al acestei nevoi se manifestă în respiraţia pulmonară şi
tisulară;
40 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

 Dimensiunea psiho-socio-culturală este influenţată de următorii factori:


emoţii, furia, frica, exerciţiile fizice, fumat. Aceste nevoi prezintă
particularităţi funcţie de vârstă, antrenarnent, starea de sănătate etc.

A bea si a manca
 Dimensiunea bio-fiziologică interesează ritualul mâncatului (ducerea
alimentelor la gură, masticaţia, deglutiţia), digestia, necesarul de calorii;
 Dimensiunea psiho-socio-culturală se manifestă în obiceiurile legate de rasă,
religie, naţionalitate, cultură. Aceste nevoi se modifică odată cu etapele vieţii.

A elimina
 Această nevoie cuprinde eliminarea renală, intestinală, respiratorie, cutanată.
 Aspectul bio-fiziologic variază mult cu vârsta şi starea de sănătate şi este în
acelaşi timp mecanic, chimic, hormonal, nervos;
 Dimensiunile psiho-socio-culturale sunt numeroase. Emoţiile de orice fel
modifică frecvenţa urinară, calitatea şi cantitatea scaunelor, transpiraţia etc.

A te mişca, a te mentine într-o bună postură


 Aspectul bio-fiziologic diferă funcţie de vârstă, starea de sănătate,
antrenament. Sistemul muscular, scheletic, cardiovascular, nervos,
influenţează mişcarea şi adaptarea cu evitarea anumitor posturi.
 Din punct de vedere psiho-socio-cultural mişcarea şi poziţia corpului reflectă
conştient sau inconştient starea de spirit a individului. Mişcarea este
influenţată şi de nivelul cultural. Aceasta influenţează mersul, gesturile,
mimica etc. Probleme de sănătate pot duce la modificări în domeniul
motricităţii.

41 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

A dormi şi a te odihni
 Din punct de vedere biologic şi fiziologic, somnul sau odihna variază cu
vârsta şi starea de sănătate. Calitatea somnului, ca şi repaosul mintal şi
fizic influenţează sistemele cardio vascular, digestiv, neuro-muscular. O persoană
privată de sornn manifestă tulburari fizice şi psihice.
 Psiho-socio-cultural somnul şi repaosul sunt afectate de emoţii şi obligaţii
sociale (muncă). Există persoane care uzează de droguri pentru a rămâne treji sau
pentru a dormi.

A se îmbrăca şi a se dezbrăca
 Bio-fiziologic, activităţile cotidiene necesare independenţei în acest domeniu
cer o anumită capacitate neuro-musculară, aceste nevoi fiind diferite, funcţie de
vârsta, starea de sănătate.
 Psiho-socio-cultural se manifestă prin afirmarea personalităţii şi a sexualităţii
în alegerea veşmintelor, anumite grupuri socio-culturale şi religioase au exigenţe
particulare: voal, turban etc.

A mentine temperatura corpului în limita normala


 Componenta bio-fiziologică este cea mai importantă. Odată cu înaintarea în
vârstă temperatura corpului este mai influenţată de cea a mediului înconjurător.
Temperatura corpului depinde de îmbrăcăminte, hidratarea organismului,
controlul hipotalamic.
 Componenta psihică este influenţată de emoţii, anxietate, acestea crescând
temperatura corpului.

A fi curat şi a-ţi proteja tegumentele


 Componenta bio-fiziologică se manifestă funcţie de capacitatea fizică de a
face gesturile şi mişcările necesare precum şi de factorii biologici vârsta şi sexul.

42 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

 Componenta psihică şi emotivă se reflectă în starea epidermei, în atenţia


acordată părului. Emoţiile afectează transpiraţia şi secreţiile, normele de
curăţenie diferă de la un grup social la altul. Curăţenia este influenţată de cultura
grupului.

A evita pericolele.
Pericolele pot proveni din mediul intern sau extern.
 Pe plan bio-fiziologic independenţa rezidă din a evita anumite alimente şi
medicamente şi de a se proteja în desfăşurarea anumitor activităţi zilnice. Este
nevoie de a analiza această nevoie funcţie de vârstă, anumite afecţiuni (depresii).
 Componenta psihică — simpla prezenţă a unei rude, a unei persoane apropiate
pacientului, ascultarea unui gen de muzică preferată, existenţa unei persoane
aparţinătoare aceleiaşi comunităţi, respectarea obiceiurilor proprii, sunt elemente
care dau impresia de siguranţă.

A comunica cu semenii.
Este o nevoie fundamentală fiinţelor umane.
 Dimensiunea biologică se manifestă sub formă de comunicare verbală sau
non-verbală. Comunicarea yerbală cuprinde limbajul, în timp ce comunicarea
non-verbală cuprinde gesturile, mimica, poziţia corpului, mersul etc.
 Componentele psiho-socio-culturale se manifestă prin alegerea conţinutului
exprimat: sentimente, idei, emoţii. Comunicarea cuprinde sexualitatea. Această
componentă importanta a fiinţei umane se exprimă din copilărie până la bătrâneţe
prin afirmarea de sine, alegerea veşmintelor, în relaţiile sociale. Când un pacient
nu are posibilitatea de comunicare, el trebuie să fie ajutat de asistentă.

43 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

A-ţi practica religia


 Componenta bio-fiziologică se exprimă prin mişcări, gesturi, atitudini
specifice cultului: poziţia îngenunchiată, anumite posturi, interzise anumite
alimente, tratamente.
 Componenta psiho-socio-culturală — evoluţia practicilor religioase este în
funcţie de fenomenele psiho-sociale şi relaţiile interpersonale. Alterarea
stării de sănătate poate antrena creşterea sau diminuarea adeziunii la religie. În
îngrijirea bolnavilor, respectarea acestei nevoi cere asistentei o educaţie liberală.

A fi ocupat pentru a fi util.


De-a lungul etapelor vieţii fiinţa umană are nevoie să se realizeze, să studieze, să
muncească. Aceste activităţi pot fi legate de sex, dar cea mai mare parte depind
de capacitatea fiziologică şi dezvoltarea psihosocială a individului. Normele
culturale influenţează satisfacerea acestei nevoi. O problemă de sănătate poate să
diminueze temporar sau permanent posibilitatea de a fi util prin diverse activităţi.

A se recrea.
Este o nevoie comună tuturor fiinţelor umane.
 Componenta bio-fiziologică persoanele se pot recrea specific vârstei şi funcţie
de starea de sănătate. Persoanele cu un anumit handicap (orbi, surzi, membre
amputate) au alte căi de recreere decât cei sănătoşi.
 Fenomenele psihosociale, culturale pot influenţa nevoia de a se recrea.
Această nevoie poate fi satisfacută atât de familie cât şi de societate.

A învăţa.
Nevoia de descoperire, de satisfacere a curiozităţii, de a adăuga cunoştinţe noi
este specifica tuturor, dar mai evidentă la copii.
Componenta biologică este reprezentată de inteligenţă

44 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Apectul psiho-socio-cultural se manifestă prin dorinţa de a afla şi a cunoaşte


valoarea acordată educaţiei de grupul socio-cultural.
Problemele de sanătate fac să se ivească nevoi de învăţare variate: să facă
pansamente, să-şi administreze insulina, alte medicamente, regim alimentar etc.
Nevoia de a învăţa poate fi legată de dorinţa de a fi util, de a se recrea, dar în
acelaşi timp şi de a fi independent.

PLAN DE ÎNGJIJIRE NURSING


AL PACIENTULUI CU PIELONEFRITĂ

CAZUL CLINIC NR. 1

Nume: M
Prenume: S
Starea civila: necasatorita
Talie: 1,30 m
Greutate: 40 kg
Data nasterii: 17.VIII.1988
Ocupatia: pensionara
Data internarii: 16.I.2017 ora 1045
Data externarii: 12.II.2017 ora 14
Numarul de zile de spitalizare: 28

Diagnostic la internare: Pielonefrita cronicǎ - HTA stadiul II

Diagnostic la externare: Pielonefrita cronicǎ - HTA stadiul II


Motivele internarii: Astenie fizica, paloare, dureri lombare, cefalee, frisoane,
inapetenta.
Antecedente heredocolaterale: HVA la 9 ani, fara importanta.
Antecedente personale: infectii urinare cu E.coli

45 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Antecedente patologice: Amigdalita, otita medie supurativa.


Conditii de viata si munca: Bune.
Venit mediu lunar: Alocatie de stat.
Comportament fata de mediu: Sociabila, orientata temporo-spatial.
Istoricul bolii: Veche hipertensivǎ cu rinichi unic chirurgicalǎ. Se
interneazǎ pentru cefalee occipitalǎ, ameţeli, poliatralgii, fatigabilitate,
simptomatologie ce s-a accentuat în ultima vreme fǎrǎ un motiv clinic aparent.
Este internatǎ la Spitalul Judeţean – Secţia Nefrologie.
Examen clinic: S-au gasit urmatoarele aspecte patologice: sistemul celulo
adipos slab reprezentat, aparatul cardiovascular normal, celelalte organe si
sisteme sunt in limite normale

Diagnostic Manifestări Surse de Obiective Intervenţii Evaluare


de nurcing de dificultate autonome şi
dependenţă delegate
16.01.17 - astenie - proces - combaterea -psihoterapie Din analiza
Perturbarea fizica infectios durerii -urmarirea datelor
nevoii de a - hepatalgii obtinute
- durere in - prevenirea TA,
avea funcţii - cefalee lojele complicatii temperatura, am stabililt
vitale în - epistaxis renale lor respiratii, ca din
limite diureza punct de
- supraveghe
normale: vedere al
rea -
respiraţie, dependente
functiilor administrarea
T.A., puls i pacientei
vitale tratamentul
este vorba
prescris de
de o
medic
bolnava cu
(glucoza,
pielonefrita
Nospa 3
acuta,
tb./zi,
partial
Ciprofloxacin
dependenta
– 1 tb. la 12
, care
ore)
necesita
-pregatirea ingrijiri
pacientei infirmiere
pentru privind
recoltarea
46 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

probelor de combaterea
sange si urina semnelor si
indicate de simptomel
medic or pe care
le prezinta:
astenie
fizica,
tegumente
palide,
lombalgii,
cefalee,
inapetenta.
Asigurarea
conditiilor
igienico-
sanitare si
de mediu
fizic si
uman, care
sa-i
permita
refacerea
psihica si
fizica,
asigurarea
administrar
ii
medicatiei
prescrisa
de medic,
educatia
sanitara
privind
modul de
comportare
in spital si
apoi la
domiciliu.
16.01.17 - odihna anxietate, asigurarea - creerea unui pacienta nu
Incapacitate insuficienta durere, odihnei climat doarme
a de a se - boala suficiente coresaunzator datorita
odihni slabiciune, - psihoterapie anxietatii,
47 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

oboseala - necesita
administrarea ingrijiri
de sedative la pentru
indicatia satisfacerea
medicului nevoii de a
-aerisirea dormi
salonului
înainte de
culacare
-umidificarea
aerului
-reducerea
luminozităţii
-asigurarea
bolnavului că
nu este singur
Diagnostic Manifestări Surse de Obiective Intervenţii Evaluare
de nurcing de dificultate autonome şi
dependenţă delegate
18.01.17 agitatie, nelinistea combaterea proprii: Pacientei îi
Anxietate neliniste, fata de anxietatii psihoterapie – persistă
cresterea diagnostic punerea în starea de
ritmului si contact cu nelinişte
respirator tratament pacienţi cu necesita
evoluţie interventia
favorabilă, nursei
asigurarea pentru
unui post TV satisfacerea
favorit, acestei
facilitarea nevoi
vizitelorcât
mai dese ale
membrilor
apropriaţi din
familie
delegate:
administrarea
medicatiei
prescrise de
medic

48 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

19.01.17 dificultate anxietate, combaterea proprii: - bolnava


ineficacitate de a-si durere in durerii si creerea unui partial
la nivel exprima lojele anxietatii, microclimat dependenta
intelectual ideile si renale incurajarea corespunzator in ceea ce
discomfortu bolnavei de , punerea la priveste
l legat de a-si dispoziţie a nevoia de a
simptomele exprima unor comunica
bolii gandurile broşuri/pliant
si p e informative
sentimentel
a despre
e r hepatită şi
e soluţii de
r tratament

Diagnostic Manifestări Surse de ObiectiveIntervenţii Evaluare


de nurcing de dificultate autonome şi
dependenţă delegate
20.01.17 Frisoane Incapacitat Pacienta sa Proprii: T in
care ea de a aibe aplicarea de momentul
Perturbarea
nevoii de a cedeaza la mentine T temperatur buiote cu apa frisonului
mentine medicatia in limite a corpului calda, este 39,80
obisnuita normale in limite frictionarea C; dupa
temperature
normale tegumentelor interventii
in limite
pacientei T devine
normale
Delegate: 36,40 C
administrarea
de algocalmin
1 fiola i.v.
20-22.01.17 refuz de a anxietate, educatie discutii cu bolnava
refuz de a invata sau durere in sociala bolnava prezinta
invata sau de a lojele stare
de a cunoaste renale, generala
cunoaste teama de a buna,
cunoaste evolutia
adevarul bolii in
spital sub
dieta,
repaos si
tratament
este buna,
se obtine

49 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

ameliorare

Diagnostic Manifestări Surse de Obiective Intervenţii Evaluare


de nurcing de dificultate autonome şi
dependenţă delegate
23-26.01.17 incapacitate schimbarea Psihoterapi asistenta bolnava
Perturbarea a de a-si modului de e mobilizeaza partial
nevoii de a indeplini viata pacienta dependenta
fi util functiile pentru a in ceea ce
legate de un desfasura o priveste
rol social nevoia de a
se
ocupa cu
ceva
27-30.01.17 Incapacitate Greúri, Asigurarea Proprii: Pacienta nu
Perturbarea de a asimila varsaturi, unei asigurarea mai
nevoii de a alimentele flatulenta alimentatii unei prezinta
se alimenta cantitative alimentatii senzatie de
si calitative neflatulente voma si
repartizata in apetitul se
portii normalizea
fractionate si za.
la intervale Pacienta
de 3 ore; refuza
asigurarea alimnetele
unui aport grele,
hidric avand un
corespunzator apetit
spatiat preferential
Delegat: pentru
adminstrarea supele de
de solutii zarzavat.
perfizabile
intravenos in
prize spatiate
(glucoza 5%,
metocloprami
d, 1 fiola; no-
spa – 1 fiola)

50 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Diagnostic Manifestări Surse de Obiective Intervenţii Evaluare


de nurcing de dificultate autonome şi
dependenţă delegate
31.01.17 - Dureri in Pacienta Pacienta s Proprii: se Durerea
3.02.17 lojele este a se ajuta pacienta din
Perturbarea renale, in imobilizata mobilizeze, sa-si schimbe ipcondrul
nevoii de a umarul in pozitia sa prezinte pozitia sis a drept se
avea o buna drept, de cubit o stare de faca plimbari atenueaza
postura cefalee, lateral bine, sa fie scurte. in
vertij drept indepartata Delegate: intensitate,
pentru prea durerea Administrare pacienta
mult timp de antialgice facand
si antispastice plimbari
(piafen – 1 scurte in
fiola i.v. sau vedrerea
i.m., no-spa – realizarii
1 fiola i.m.) igienei
personale
4-10.02.17 Imposibilita Constipatie Pacienta sa Proprii: Pacienta si-
Perturbarea tea de a prezinte o asigurarea a reluat
nevoii de a avea o eliminare unei tranzitul
elimina eliminare adecvata alimentatii intestinal
normal bogate in in urma
fibre, efectuarii
admisnistrare clismei
a de lichide si evacuatorii
asigurarea
mobilizarii
Delegate:
adminsitrare
a de
purgative
usoare
(carbine – 1
tableta,
eventual 1
clisma
evacuatorie)

51 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Diagnostic Manifestări Surse de Obiective Intervenţii Evaluare


de nurcing de dificultate autonome
dependenţă şi delegate
11-12.02.17 Apatie, anxietate, educatie asistenta bolnava
Perturbarea dezinteres durere in sanitara creeaza partial
nevoii de a fata de cei lojele activitati dependenta
se recrea din jur renale creeative la in ceea ce
care sa priveste
nevoia de a
se recrea

Se
externeaza
cu
urmatoarele
recomandari:
evitarea
eforturilor
fizice de
orice natura,
regim
alimentar
hipocaloric,
hiposodat, cu
toti principii
alimentari,
evitarea
conservelor,
afumaturilor,
acriturilor,
grasimilor de
origine
animala

52 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Epicriza
Pacienta internata in sectia Nefrologie se externeaza cu urmatoarele
recomandari:
1. Respectarea regimului igieno-dietetic sarac in grasimi, ramtasuri,
picanterii.

2. Respectarea programului de somn, cel putin 30 minute dupa-amiaza.

3. Evitarea efortului fizic si psihic, eventual orele de sport pentru cel putin 1
luna.
4. Continuarea tratamentului cu ciprofloxacin inca 2 zile (1 tableta la 12 ore
si recoltarea uroculturii dupa 2 zile de la intreruperea antibioticului).
5. Evitarea medicamentelor hepato-toxice, inclusiv alcool, tutun, drogori.

6. Dispensarizare prin medicul de familie.


7. Repetarea anuala sau trimestriala a uroculturii, examen de urina, uree,
creatinina.

53 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

CAZUL CLINIC NR. 2

Nume si prenume: P. V.
Starea civila: casatorita
Talie: 1,73 m, Greutate: 68 kg
Data nasterii: 10.I.1972
Ocupatia: muncitoare
Data internarii: 9.I.2017 ora 1330. Data externarii: 6.II.2017 ora 14
Numarul de zile de spitalizare: 29
Diagnostic la internare: pilonefrita cronica
Diagnostic la externare: pilonefrita cronica, infectie urinara cu Proteus
Motivele internarii: cefalee, greturi, varsaturi, dureri in lojele renale, disurie,
polakiurie, frisoane

Antecedente heredocolaterale: Infectii urinare repetate, amigdalita, carii


dentare

Antecedente personale: Hepatita virala acuta 1980

Antecedente fiziologice: Prima menstruatie 5.I.1986


Conditii de viata si munca: Nu consuma alcool sau cafea.

Venit mediu lunar: 1.500.000 lei.

Comportament fata de mediu: Sociabila, orientata temporo-spatial.


Istoricul bolii: Din relatarile bolnavei rezulta ca prezinta astenie fizica,
lombalgii, cefalee, varsaturi, urini urat mirositoare. Nu a facut tratament in
ambulator si la Policlinica.

Examen clinic: S-au gasit urmatoarele aspecte patologice:

- sistemul muculo-adipos slab reprezentat


- aparatul cardiovascular normal

- celelalte organe si sisteme sunt in limite normale


54 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Diagnostic Manifestări Surse de Obiective Intervenţii Evaluare


de nurcing de dificultate autonome şi
dependenţă delegate
9.01.2017 incapacitate schimbarea psihoterapi asistenta bolnava
Perturbarea a de a-si modului de e mobilizeaza partial
nevoii de a indeplini viata pacienta dependenta
fi util functiile pentru a in ceea ce
legate de un desfasura o priveste
rol social nevoia de a
se
ocupa cu
ceva
10-13.01.17 Incapacitate Greúri, Asigurarea Proprii: Pacienta
Perturbarea de a asimila varsaturi, unei asigurarea refuza
nevoii de a alimentele flatulenta alimentatii unei alimnetele
se alimenta cantitative alimentatii grele,
si calitative neflatulente avand un
repartizata in apetit
portii preferential
fractionate si pentru
la intervale supele de
de 3 ore; zarzavat.
asigurarea Pacienta nu
unui aport mai
hidric prezinta
corespunzator senzatie de
spatiat voma si
Delegat: apetitul se
adminstrarea normalizea
de solutii za.
perfizabile
intravenos in
prize spatiate
(glucoza 5%,
metocloprami
d – 1 fiola,
no-spa – 1
fiola)
.

55 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Diagnostic Manifestări Surse de Obiective Intervenţii Evaluare


de nurcing de dificultate autonome şi
dependenţă delegate
14-16.01.17 - astenie - proces - combaterea -psihoterapie Din analiza
Perturbarea fizica infectios durerii datelor
-urmarirea
nevoii de a - hepatalgii obtinute am
- durere in - prevenirea TA,
avea funcţii - cefalee lojele complicatii temperatura, stabililt ca
vitale în - epistaxis renale lor respiratii, din punct de
limite diureza vedere al
- supraveghe
normale: dependentei
rea -
respiraţie, pacientei
functiilor administrarea
T.A., puls este vorba
vitale tratamentului
de o
prescris de
bolnava cu
medic
pielonefrita
(glucoza,
acuta,
Cefort 1 g la
partial
12 ore, uricol
dependenta,
– 2 plicuri/zi)
care
-pregatirea necesita
pacientei ingrijiri
pentru infirmiere
recoltarea privind
probelor de combaterea
sange si urina semnelor si
indicate de simptomelo
medic r pe care le
prezinta:
astenir
fizica,
subicter
sceral,
tegumentar,
lombalgi,
cefalee,
greturi.
Asigurarea
conditiilor
igienico-
sanitare si
de mediu

56 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

fizic si
uman, care
sa-i permita
refacerea
psihica si
fizica,
asigurarea
administrari
i medicatiei
prescrisa de
medic,
educatia
sanitara
privind
modul de
comportare
in spital si
apoi la
domicili.

Diagnostic Manifestări Surse de Obiective Intervenţii Evaluare


de nurcing de dificultate autonome şi
dependenţă delegate
17-18.01.17 - odihna anxietate, asigurarea - creerea unui pacienta nu
Incapacitate insuficienta durere, odihnei climat doarme
a de a se - boala suficiente coresaunzator datorita
odihni slabiciune, - psihoterapie anxietatii,
oboseala - necesita
administrarea ingrijiri
de sedative la pentru
indicatia satisfacerea
medicului nevoii de a
-aerisirea dormi
salonului
înainte de
culacare
-umidificarea
aerului
-reducerea
luminozităţii
-asigurarea

57 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

bolnavului că
nu este singur

Diagnostic Manifestări Surse de Obiective Intervenţii Evaluare


de nurcing de dificultate autonome şi
dependenţă delegate
19- agitatie, nelinistea combatere proprii: Pacientei îi
21.01.2017 neliniste, fata de a psihoterapie – persistă
Anxietate cresterea diagnostic anxietatii punerea în starea de
ritmului si contact cu nelinişte
respirator tratament pacienţi cu necesita
evoluţie interventia
favorabilă, nursei
asigurarea pentru
unui post TV satisfacerea
favorit, acestei
facilitarea nevoi
vizitelorcât
mai dese ale
membrilor
apropriaţi din
familie
delegate:
administrarea
medicatiei
prescrise de
medic
Diagnostic Manifestări Surse de Obiective Intervenţii Evaluare
de nurcing de dificultate autonome şi
dependenţă delegate
22-24.01.17 dificultate de anxietate, combatere proprii: - bolnava
ineficacitate a-si exprima durere in a durerii si creerea unui partial
la nivel ideile si lojele anxietatii, microclimat dependenta
intelectual renale incurajare p corespunzator, in ceea ce
a bolnavei
a punerea la priveste
de a-si
r dispoziţie a nevoia de a
exprima
e unor comunica
gandurile
r broşuri/pliante
si i informative

58 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

sentimente
l despre
le e hepatită şi
soluţii de
tratament
25-27.01.17 Frisoane Incapacita Pacienta Proprii: T in
care cedeaza tea de a sa aibe aplicarea de momentul
Perturbarea
nevoii de a la medicatia mentine T temperatur buiote cu apa frisonului
mentine obisnuita in limite a corpului calda, este 39,80 C;
normale in limite frictionarea dupa
temperature
normale tegumentelor interventii T
in limite
pacientei devine
normale
Delegate: 36,40 C
administrarea
de algocalmin
1 fiola i.v.,
calciu
gluconic – 1
fiola i.v.,
T=39,80
28-30.01.17 refuz de a anxietate, educatie discutii cu bolnava
refuz de a invata sau de durere in sociala bolnava prezinta
invata sau a cunoaste lojele stare
de a renale, generala
cunoaste teama de a buna,
cunoaste evolutia
adevarul bolii in
spital sub
dieta,
repaos si
tratament
este buna,
se obtine
ameliorarea
si se
externeaza
cu
urmatoarele
recomandari
: evitarea
eforturilor
fizice de
orice natura,
59 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

regim
alimentar
hipocaloric,
hiposodat,
cu toti
principii
alimentari,
evitarea
conservelor,
afumaturilo,
acriturilor,
grasimilor
de origine
animala
Diagnostic Manifestări Surse de Obiective Intervenţii Evaluare
de nurcing de dificultate autonome şi
dependenţă delegate
31.01.17 incapacitatea schimbare psihoterap asistenta bolnava
Perturbarea de a-si a modului ie mobilizeaza partial
nevoii de a indeplini de viata pacienta dependenta
fi util functiile pentru a in ceea ce
legate de un desfasura o priveste
rol social nevoia de a
se
ocupa cu
ceva
1-2.02.17 Dureri in Pacienta Pacienta s Proprii: se Durerea din
Perturbarea lojele renale, este a se ajuta pacienta ipcondrul
nevoii de a in umarul imobilizat mobilizez sa-si schimbe drept se
avea o buna drept, a in e, sa pozitia sis a atenueaza in
postura cefalee, pozitia de prezinte o faca plimbari intensitate,
vertij cubit stare de scurte. pacienta
lateral bine, sa fie Delegate: facand
drept indepartat Administrare plimbari
pentru a durerea de antialgice scurte in
prea mult si antispastice vedrerea
timp (piafen – 1 realizarii
fiola i.v. sau igienei
i.m., no-spa – personale
1 fiola i.m.)

60 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

3-4.02.17 Imposibilitat Constipati Pacienta Proprii: Pacienta si-


Perturbarea ea de a avea e sa prezinte asigurarea a reluat
nevoii de a o eliminare o unei tranzitul
elimina normal eliminare alimentatii intestinal in
adecvata bogate in urma
fibre, efectuarii
admisnistrarea clismei
de lichide si evacuatorii
asigurarea
mobilizarii
Delegate:
adminsitrarea
de purgative
usoare
(carbine – 1
tableta,
eventual 1
clisma
evacuatorie)
Diagnostic Manifestări Surse de Obiective Intervenţii Evaluare
de nurcing de dificultate autonome şi
dependenţă delegate
5.02.17 Apatie, anxietate, educatie asistenta bolnava
Perturbarea dezinteres durere in sanitara creeaza partial
nevoii de a fata de cei lojele activitati dependenta
se recrea din jur renale creeative la in ceea ce
care sa priveste
nevoia de a
se recrea
6.02.17 incapacitatea schimbare psihoterap asistenta bolnava
Perturbarea de a-si a modului ie mobilizeaza partial
nevoii de a indeplini de viata pacienta dependenta
fi util functiile pentru a in ceea ce
legate de un desfasura o priveste
rol social nevoia de a
se
ocupa cu
ceva

61 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Epicriza
Pacienta in varsta de 46 de ani se interneaza prezentand cefalee, greturi,
varsaturi, dureri atroce in lojele renale, astenie fizica marcata, tegumente extrem
de palide, scaune decolorate cu urmatoarele recomandari. Datele biologice
denota denota prezenta antihenului Ag Hbs. Se instituie tratament cu
antispastice, vitamine, perfuzabile. Evolutie favorabila. Se externeaza cu
recomandarile:

1. Respectarea regimului igieno-dietetic sarac in grasimi, ramtasuri,


picanterii.

2. Respectarea programului de somn, cel putin 30 minute dupa-amiaza.

3. Evitarea efortului fizic si psihic, eventual orele de sport pentru cel putin 1
luna.

4. Continuarea tratamentului cu ciprofloxacin inca 2 zile (1 tableta la 12 ore


si recoltarea uroculturii dupa 2 zile de la intreruperea antibioticului).

5. Evitarea medicamentelor hepato-toxice, inclusiv alcool, tutun, drogori.

6. Dispensarizare prin medicul de familie.


7. Repetarea anuala sau trimestriala a uroculturii, examen de urina, uree,
creatinina.

62 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

CAZUL CLINIC NR. 3

Nume si prenume: C. S.

Starea civila: necasatorita

Talie: 1,60 m

Greutate: 70 kg

Data nasterii: 22.VII.1980

Ocupatia: invatatoare

Data internarii: 1.V.2017 ora 1230 , Data externarii: 22.V.2017 ora 14

Numarul de zile de spitalizare: 22

Diagnostic la internare: pielonefrita cronica

Diagnostic la externare: pielonefrita cronica, anemie secundara, hipertensiune


gradul II/III
Motivele internarii: astenie fizica marcata, cefalee, urini tulburi urat
mirositoare,

Antecedente personale: 1 nasteri la termen si 0 avorturi


Antecedente fiziologice: Prima menstruatie 7.VI.1995

Conditii de viata si munca: Nu a consumat toxice, alimentatie mixta, variata

Comportament fata de mediu: Sociabila, orientata temporo-spatial

Istoricul bolii: Are dureri in lojele renale, dificultati la urinare, usturimi, dureri
pelvine, febra.

Examen clinic: S-au gasit urmatoarele aspecte patologice:

- tegumente si mucoase palide

- sistem ganglio-limfatic superficial

- celelalte organe si sisteme sunt in limite normale

63 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Diagnostic Manifestări Surse de Obiective Intervenţii Evaluare


de nurcing de dificultate autonome şi
dependenţă delegate
1.05.17 - astenie - proces - combatere -psihoterapie Din analiza
Perturbarea fizica infectios a durerii datelor
-urmarirea
nevoii de a - hepatalgii obtinute am
- durere in - prevenirea TA,
avea funcţii - cefalee stabililt ca
lojele complicati temperatura,
vitale în - epistaxis din punct de
renale ilor respiratii,
limite diureza vedere al
- supravegh
normale: dependentei
erea -administrarea
respiraţie, pacientei
functiilor tratamentului
T.A., puls este vorba de
vitale prescris de
o bolnava cu
medic
pielonefrita
(glucoza,
acuta, partial
Cefort – 1 gr.
dependenta,
La 12 ore)
care necesita
-pregatirea ingrijiri
pacientei infirmiere
pentru privind
recoltarea combaterea
probelor de semnelor si
sange si urina simptomelor
indicate de pe care le
medic prezinta:
astenir
fizica,
subicter
sceral,
tegumentar,
hepatalgii,
cefalee,
epistaxis.
Asigurarea
conditiilor
igienico-
sanitare si de
mediu fizic
si uman, care
sa-i permita
refacerea

64 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

psihica si
fizica,
asigurarea
administrarii
medicatiei
prescrisa de
medic,
educatia
sanitara
privind
modul de
comportare
in spital si
apoi la
domiciliu.
2.05.17 - odihna anxietate, asigurarea - creerea unui pacienta nu
Incapacitate insuficienta durere, odihnei climat doarme
a de a se - boala suficiente coresaunzator datorita
odihni slabiciune, - psihoterapie anxietatii,
oboseala - administrarea necesita
de sedative la ingrijiri
indicatia pentru
medicului satisfacerea
-aerisirea nevoii de a
salonului dormi
înainte de
culacare
-umidificarea
aerului
-reducerea
luminozităţii
-asigurarea
bolnavului că
nu este singur
3-5.05.17 agitatie, nelinistea combatere proprii: Pacientei îi
Anxietate neliniste, fata de a psihoterapie – persistă
cresterea diagnostic anxietatii punerea în starea de
ritmului si contact cu nelinişte
respirator tratament pacienţi cu necesita
evoluţie interventia
favorabilă, nursei pentru

65 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

asigurarea satisfacerea
unui post TV acestei nevoi
favorit,
facilitarea
vizitelorcât
mai dese ale
membrilor
apropriaţi din
familie
delegate:
administrarea
medicatiei
prescrise de
medic
6-8.05.17 dificultate anxietate, combatere proprii: - bolnava
ineficacitate de a-si durere in a durerii si creerea unui partial
la nivel exprima lojele anxietatii, microclimat dependenta
intelectual ideile si renale incurajare corespunzator, in ceea ce
a bolnavei p punerea la priveste
de a-si
a dispoziţie a nevoia de a
exprima
r unor comunica
gandurile
e broşuri/pliante
si r informative
sentimente
i despre
le l pielonefrita şi
e soluţii de
tratament

Diagnostic Manifestări Surse de Obiective Intervenţii Evaluare


de nurcing de dificultate autonome şi
dependenţă delegate
9-10.05.17 Frisoane Incapacitat Pacienta Proprii: T in
care ea de a sa aibe aplicarea de momentul
Perturbarea
nevoii de a cedeaza la mentine T temperatur buiote cu apa frisonului
mentine medicatia in limite a corpului calda, este 39,80 C;
obisnuita normale in limite frictionarea dupa
temperature
normale tegumentelor interventii T
in limite
pacientei devine 36,40
normale
Delegate: C
administrarea
de algocalmin

66 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

1 fiola i.v.

11-13.05.17 refuz de a anxietate, educatie discutii cu bolnava


refuz de a invata sau durere in sociala bolnava prezinta
invata sau de a lojele stare
de a cunoaste renale, generala
cunoaste teama de a buna,
cunoaste evolutia bolii
adevarul in spital sub
dieta, repaos
si tratament
este buna, se
obtine
ameliorarea
si se
externeaza
cu
urmatoarele
recomandari:
evitarea
eforturilor
fizice de
orice natura,
regim
alimentar
hipocaloric,
hiposodat, cu
toti principii
alimentari,
evitarea
conservelor,
afumaturilor,
acriturilor,
grasimilor de
origine
animala

67 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

Diagnos Manifestări Surse de Obiective Intervenţii Evaluare


tic de de dificultate autonome şi
nurcing dependenţă delegate
14-18.05.17 incapacitate schimbarea psihoterap asistenta bolnava
Perturbarea a de a-si modului de ie mobilizeaza partial
nevoii de a indeplini viata pacienta dependenta in
fi util functiile pentru a ceea ce
legate de un desfasura o priveste
rol social nevoia de a se
ocupa cu
ceva
19.05.17 Incapacitate Greúri, Asigurare Proprii: Pacienta nu
Perturbarea de a asimila varsaturi, a unei asigurarea mai prezinta
nevoii de a alimentele flatulenta alimentatii unei senzatie de
se alimenta cantitative alimentatii voma si
si neflatulente apetitul se
calitative repartizata in normalizeaza.
portii Pacienta
fractionate si refuza
la intervale alimentele
de 3 ore; grele, avand
asigurarea un apetit
unui aport preferential
hidric pentru supele
corespunzato de zarzavat.
r spatiat
Delegat:
adminstrarea
de solutii
perfizabile
intravenos in
prize spatiate
(glucoza 5%,
metoclopram
id – 1 fiola,
no-spa – 1
fiola)

68 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

20.5.17 - Dureri in Pacienta Pacienta s Proprii: se Durerea din


Perturbarea lojele este a se ajuta lojele renale
nevoii de a renale, in imobilizata mobilizez pacienta sa- se atenueaza
avea o buna umarul in pozitia e, sa si schimbe in
postura drept, de cubit prezinte o pozitia sis a intensitate,
cefalee, lateral stare de faca plimbari pacienta
vertij drept bine, sa fie scurte. facand
pentru prea indepartat Delegate: plimbari
mult timp a durerea Administrare scurte in
de antialgice vedrerea
si realizarii
antispastice igienei
(piafen – 1 personale
fiola i.v. sau
i.m., no-spa
– 1 fiola
i.m.)
Diagnostic Manifestări Surse de Obiective Intervenţii Evaluare
de nurcing de dificultate autonome şi
dependenţă delegate
21.05.17 Imposibilita Constipatie Pacienta Proprii: Pacienta si-a
Perturbarea tea de a sa prezinte asigurarea reluat
nevoii de a avea o o unei tranzitul
elimina eliminare eliminare alimentatii intestinal in
normal adecvata bogate in urma
fibre, efectuarii
admisnistrar clismei
ea de lichide evacuatorii
si asigurarea
mobilizarii
Delegate:
adminsitrare
a de
purgative
usoare
(carbine – 1
tableta,
eventual 1
clisma
evacuatorie)

69 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

22-05.02.17 Apatie, anxietate, educatie asistenta bolnava


Perturbarea dezinteres durere in sanitara creeaza partial
nevoii de a fata de cei lojele activitati dependenta
se recrea din jur renale creeative la in ceea ce
care sa priveste
nevoia de a
se recrea

Epicriza
Pacienta se interneaza acuzand sclere icterice, urina hipercroma, scaune
decolorate, dureri atroce in epigastru si lojele renale, pirozis, greturi si varsaturi,
inapetenta, anxietate.
Se instituie tratament perfuzabil, hepatoprotector, vitamino-terapie, cu evolutie
lent favorabila.

La externare se recomanda:

1. Respectarea regimului igieno-dietetic sarac in grasimi, ramtasuri,


picanterii.

2. Respectarea programului de somn, cel putin 30 minute dupa-amiaza.


3. Evitarea efortului fizic si psihic, eventual orele de sport pentru cel putin 1
luna.

4. Continuarea tratamentului cu ciprofloxacin inca 2 zile (1 tableta la 12 ore


si recoltarea uroculturii dupa 2 zile de la intreruperea antibioticului).

5. Evitarea medicamentelor hepato-toxice, inclusiv alcool, tutun, drogori.


6. Dispensarizare prin medicul de familie.

7. Repetarea anuala sau trimestriala a uroculturii, examen de urina, uree,


creatinina.

70 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

CONCLUZII

Definitie: pielonefrita este inflamatia acuta sau cronica care afecteaza tesutul
interstitial renal-spatiul dintre nefroni.

Etiologie: Germenii cei mai frecventi intalniti sunt: escherichia Colli, Proteus,
Klebsiella, Piocianic, Stafilococ. Obisnuitii factori favorizanti sunt obstacolele
de la nivelul cailor excretoare renale, afectiuni renale congenitale, tumori, litiaza
renala, cistita.

Semne: dureri lombare, mai frecvent unilaterale, surde sau cu caracter de colica
renala febra cu delent violent tulburari digestive polokiurie, disurie, nicturie
HTA - transpiratii atingerea interstitiului renal stare generala alterata
Participarea asistentei medicale la investigatii - Una din sarcinile importante ale
asistentei medicale este colaborarea si examinarea clinica a bolnavului. Ajutand
medicul si pacientul, asistenta medicala creeaza un climat favorabil pentru
relatia: Medic-pacient-asistenta. Pentru aceasta asistenta trebuie sa tina cont de
urmatoarele sarcini: sa pregateasca fizic si psihic pacientul sa pregateasca
materialele si instrumentele necesare examinarii sa pregateasca documentele
necesare: fisa de observatii, rezultatele examinarii asigura conditii de
microclimat in salon pregateste produse biologice si le trimite la laborator
transporta in conditii optime produsele recoltate la laborator, dupa ce in prealabil
le eticheteaza pregateste pacientul fizic si psihic pentru examene radiologice
administreaza tratamentul medicamentos numai la indicatia medicului.

Evolutie-Prognostic: Evolutia si prognosticul sunt favorabile in contextul in


care tratamentul este aplicat corect si factorii favorizanti sunt indepartati. in
urma aplicarii tratamentului, desi toate semnele bolii au disparut nu se poate
vorbi de vindecare decat dupa controlul repetat al uroculturii in urmatoarele luni.

71 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

S-a observat ca pielonefrita acuta, chiar atunci cand nu este tratata, se


amelioreaza, febra dispare in cateva zile, boala poate trece in cronicitate.

PNA (pielonefrita acuta) PNC (pielonefrita cronica) Educatie pentru sanatate

1. Ingrijiri de prevenire primara dobandirea obisnuintelor corecte de eliminare


evitarea inhibarii reflexului de mictiune deoarece se produce distensia vezicii
urinare, staza urinara, care poate favoriza formarea calculilor. evitarea
consumului de medicamente cu efect diuretic sau nefrotoxic fara sfatul
medicului. efectuarea corecta a toaletei regiunii perineale pentru a evita
patrunderea microorganismelor in tractul urinar. evitarea aportului excesiv de
saruri minerale se va evita frigul, umiditatea, traumatismele.

2. Ingrijiri de prevenire secundar, depistarea precoce a afectiunilor renale si


dispensarizarea lor corecta. Tratamentul corect al acestor afectiuni dupa sfatul
medicului, colaborarea pacientului cu asistenta medicala si echipa de ingrijire,
evitarea complicatiilor.

3. Ingrijiri de prevenire tertiara reintegrarea in societate a individului cu


afectiuni cronice.

72 | P a g e
Îngrijirea bolnavului cu pielonefrită - Proiect 2017

BIBLIOGRAFIE

1. "Bilantul alergologic la pacientul cu risc de anafilaxie" - colectiv de


autori- Jurnalul roman de anestezie si terapie intensiva 2009

2. "Testele cutanate si epicutanate in alergologie"- R. Gheban, L.Veres -


Revista romana de alergologie

3. Ciocîlteu A., Mănescu M., Rădulescu D. Infecţiile tractului urinar în


“Nefrologie”, Editura Infomedica, Bucureşti, 2001, p. 443-523.
4. Ghid clinic de medicina interna, J. Braun, A. Dormann

5. Oxford handbook of clinical medicine

6. Semiologia aparatuluji renal, Medicina interna, vol. I, II, L. Gherasim,


Editura Medicala, Bucuresti, 1995;

7. Pielonefrita acuta, Urologie, V. Gheorgiu, Iasi 2002, pag. 35-48;

8. Manual de medicina interna, Cornel Borundel

9. Lucretia Titirca - Urgentele medico-chirurgicale-sinteze, Editura medicala,


Bucuresti20084. Lucretia Titirca - Ingrijiri speciale acordate pacientilor de
catre asistentii medicali,Editura Viata medicala romaneasca, Bucuresti
20085.

10.Lucretia Titirca - Breviar de explorări funcţionale şi îngrijiri speciale


acordate bolnavului, Editura Viata medicala romaneasca, Bucuresti 2008

11.Georgeta Balta - Tehnici generale de îngrijire a bolnavilor, Editura


didactica sipedagogica, 19837.

12.Georgeta Baltă - - Tehnici speciale de îngrijire a bolnavilor, Editura


didactica sipedagogica, 19838

13. Carol Mozes - Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura Medicală, 2006

73 | P a g e