Sunteți pe pagina 1din 8

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR.

8671/2016/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Arnetin 50 mg/2 ml soluție injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

O fiolă conţine ranitidină 50 mg (sub formă de clorhidrat de ranitidină).

Excipient cu efect cunoscut: 1 ml soluţie injectabilă conţine 1,42 mg sodiu.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă

Soluţie limpede aproape incoloră până la gălbuie.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Adulţi
Ranitidina este indicată în următoarele situaţii în care este dorită reducerea secreţiei gastrice acide:
- tratamentul pe termen scurt al ulcerului gastric şi duodenal benign
- tratamentul pe termen scurt al esofagitei de reflux
- sindrom Zollinger-Ellison
- profilaxia hemoragiei gastrointestinale în cadrul ulceraţiilor datorate stresului la pacienţii grav bolnavi
- profilaxia hemoragiilor recurente la pacienţii cu ulcer peptic hemoragic
- profilaxia aspirării de secreţie acidă (sindrom Mendelson) înainte de anestezia generală la pacienţi
consideraţi a prezenta risc de aspiraţie acidă

Copii şi adolescenţi (6 luni până la 18 ani):


Tratamentul pe termen scurt al ulcerului peptic
Tratamentul pe termen scurt al refluxului gastro-esofagian incluzând esofagita de reflux şi ameliorarea
simptomatologiei bolii de reflux gastro-esofagian.

1
4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Adulţi
Arnetin soluţie injectabilă poate fi aministrată fie sub formă de injecţie intravenosă lentă
(peste 2 minute) până la maximum 50 mg, după diluare până la un volum de 20 ml pentru o doză de 50
mg, care se poate repeta la intervale de 6 până la 8 ore, sau ca perfuzie intravenoasă intermitentă cu o viteză
de 25 mg pe oră, în cursul a două ore; perfuzia poate fi repetată la intervale de 6 la 8 ore.

Profilaxia hemoragiilor din ulceraţiile de stres sau a hemoragiilor recurente:


Profilaxia hemoragiilor din ulceraţiile de stres la pacienţii grav bolnavi sau în profilaxia hemoragiilor
recurente la pacienţii cu sângerări datorate ulcerului peptic, administrarea parenterală poate continua până ce
începe alimentarea pe cale orală. Pacienţii consideraţi a prezenta încă risc pot fi trataţi curanitidină sub formă
de comprimate a 150 mg de două ori pe zi.
În profilaxia hemoragiilor tractului gastrointestinal superior din ulceraţiile de stres, la pacienţii grav
bolnavi, poate fi preferată o doză iniţială de 50 mg ca injecţie lentă intravenoasă, urmată de perfuzia
intravenoasă continuă a 0,125- 0,250 mg/kg/h.

Profilaxia sindromului Mendelson:


La pacienţii consideraţi a prezenta risc de sindrom de aspiraţie acidă, soluţia injectabilă de ranitidină 50 mg
poate fi administrată prin injecţie intravenoasă lentă cu 45 până la 60 minute înainte de inducerea anesteziei
generale.

Vârstnicii
La fel ca pentru adulți

Copii /sugari şi adolescenţi


Adolescenți (12 ani si peste) la fel ca pentru adulți
Copii /sugari (6 luni până la 11 ani) (vezi pct.5.2) Proprietăţi farmacocinetice - Grupe speciale de
pacienţi.

Arnetin soluţie injectabilă poate fi administrată ca injecţie intravenoasă lentă (peste 2 minute)
până la maximum 50 mg la fiecare 6 până la 8 ore.

Tratamentul ulcerului peptic acut şi al refluxului gastro-esofagian.


Pentru tratamentul ulcerului peptic acut şi al refluxului gastro-esofagian la copii, ranitidina injectabilă
poate fi administrată la doze care s-au dovedit a fi eficace în aceste afecţiuni la adulţi şi eficace pentru
scăderea acidităţii gastrice la copii bolnavi în stare critică. Doza iniţială (2,0 mg/kg sau 2,5 mg/kg,
maximum 50 mg) poate fi administrată sub formă de perfuzie intravenoasă lentă în cursul a 10 minute,
fie cu o seringă, urmând spălarea cu 3 ml soluţie salină în cursul a 5 min, fie după diluare cu 20 ml
soluţie salină.
Menţinerea unui pH > 4,0 poate fi obţinută prin perfuzii intermitente cu 1,5 mg/kg la fiecare 6 până la
8 ore. Tratamentul alternativ poate fi continuu, administându-se o doză de încărcare de 0,45 mg/kg
urmată de o perfuzie continuă cu 0,15 mg/kg/h.

Nou născuţi (sub o lună)


(vezi pct.5.2) Proprietăţi farmacocinetice - Grupe speciale de pacienţi.

Insuficienţă renală:
Acumularea de ranitidină cu creşterea concentraţiei plasmatice a acesteia, va apărea la pacienţii cu
insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 50 ml/min). În concordanţă cu aceasta,
se recomandă ca la aceşti pacienţi ranitidina să se administreze în doze de 25 mg.

2
Mod de administrare.
Injecţii intravenoase sau intramusculare.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la ranitidină sau la oricare dintre excipienţii enumerați la punctul 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Tratamentul cu antagonişti ai receptorilor histaminici H2 poate masca simptomele asociate


carcinomului gastric şi de aceea pot să întârzie diagnosticul acestei afecţiuni. De aceea, dacă este
suspectat un ulcer gastric, înainte de începerea tratamentului cu ranitidină trebuie exclusă posibilitatea
existenţei unei afecţiuni maligne.

Ranitidina este excretată pe cale renală şi de aceea concentraţia plasmatică a medicamentului este
crescută la pacienţii cu insuficienţă renală. Prin urmare, se recomandă ca la astfel de pacienţi ranitidina
să fie administrată in conformitate cu sectiunea 4.2 Insuficienţă renală.

Rareori s-a raportat bradicardie asociată cu administrarea rapidă de ranitidină soluţie injectabilă, de
obicei la pacienţi cu factori predispozanţi la tulburări de ritm. Nu trebuie depăşită frecvenţa
recomandată pentru administrare.

S-a raportat că utilizarea pe cale intravenoasă a unor doze de antagonişti H2 mai mari decât cele
recomandate, s-a asociat cu creşterea valorilor enzimelor hepatice când durata tratamentului a depăşit
5 zile.

De asemenea, raportările clinice referitoare la porfiria acută intermitentă asociată cu administrarea de


ranitidină au fost rare şi neconcludente, fiind necesară evitarea administrării de ranitidină la pacienţii
cu astfel de evenimente în antecedente.Unele categorii de pacienţi, cum ar fi pacienţii în vârstă, persoanele
cu boli pulmonare cronice, diabet
zaharat sau cei imunocompromişi, pot avea un risc crescut de dezvoltare a pneumoniei dobândite în
comunitate. Un studiu epidemiologic extins a arătat un risc crescut de dezvoltare a pneumoniei de
comunitate la utilizatorii obişnuiţi de ranitidină faţă de cei care au oprit tratamentul, cu o creştere
observată a riscului relativ ajustat de 1,82 (95% IÎ 1,26-2,64).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Ranitidina are capacitatea de a influenţa absorbţia, metabolizarea sau excreţia renală a altor medicamente.
Modificarea farmacocineticii poate necesita ajustarea dozelor medicamentului afectat sau întreruperea
tratamentului.

Interacţiunile apar prin câteva mecanisme care includ:

1). Inhibarea citocromului P450- legat de funcţia sistemului de oxigenază:


La dozele terapeutice uzuale, ranitidina nu potenţează acţiunea medicamentelor care sunt inactivate de acest
sistem enzimatic, cum ar fi diazepam, lidocaină, fenitoină, propranolol şi teofilină.
Au fost raportări privind modificarea timpului de protrombină în cazul anticoagulantelor cumarinice
(exemplu warfarina). Datorită indexului terapeutic îngust, este necesară o monitorizare atentă a
creşterii sau reducerii timpului de protrombină în cadrul tratamentului cu ranitidină.

2). Competiţia pentru secreţia tubulară:


Având în vedere că ranitidina este eliminată parţial prin sistem cationic, acesta poate afecta clearanceul
altor medicamente eliminate pe această cale. Dozele mari de ranitidină (exemplu ca cele utilizate în
tratamentul sindromului Zollinger-Ellison) pot reduce excreţia de procainamidă şi Nacetilprocainamidă
determinând creşterea concentraţiei plasmatice a acestor substanţe.

3
3). Modificarea pH-ului gastric:
Biodisponibilitatea anumitor medicamente poate fi afectată. Aceasta poate determina o creştere a
absorbţiei/concentraţiei plasmatice (exemplu triazolam, midazolam, glipizidă), fie la o reducere a
absorbţiei/concentraţiei plasmatice (exemplu ketoconazol, itraconazol, posaconazol, atazanavir,
delaciridine, gefitnib, erlotinib).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcină:
Ranitidina traversează bariera feto-placentară, dar dozele terapeutice administrate la gravide aflate în
travaliu sau la care se efectuează o operaţie de tip cezariană nu au determinat reacţii adverse asupra
travaliului sau naşterii. Cu toate acestea, nu se recomandă administrarea ranitidinei în timpul sarcinii
fără recomandarea medicului.

Alăptare:
Ranitidina se excretă în laptele matern, de aceea se recomandă evitarea folosirii ranitidinei în timpul
alăptării.

Fertilitatea
Nu există date despre efectele ranitidinei asupra fertilităţii la om. În studiile efectuate pe animale nu s-au
găsit efecte asupra fertilităţii masculului sau femelei.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Din cauza riscului apariţiei reacţiilor adverse de tip nervos-central (cefalee, vertij, astenie, excitaţie),
pacienţii vor fi sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje în timpul tratamentului.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.

Tulburări hematologice şi limfatice


Foarte rare: modificări ale hemoleucogramei (leucopenie, trombocitopenie), de obicei reversibile.
Agranulocitoză sau pancitopenie, uneori cu hipoplazie medulară sau aplazie medulară.

Tulburări ale sistemului imunitar


Rare: reacţii de hipersensibilitate (urticarie, edem angioneurotic, febră, bronhospasm, hipotensiune
arterială şi dureri toracice).
Foarte rare: şoc anafilactic.
Aceste evenimente au fost raportate după administrarea unei doze unice.
Cu frecvenţă necunoscută: dispnee

Tulburări psihice
Foarte rare: confuzie mentală reversibilă, depresie şi halucinaţii.
Acestea au fost raportate predominant la pacienţii vârstnici şi la cei cu afecţiuni nefropatice severe.

Tulburări ale sistemului nervos


Foarte rare: cefalee (uneori severă), ameţeli şi tulburări motorii involuntare reversibile.

Tulburări oculare
Foarte rare: vedere înceţoşată reversibilă.
Au fost raportate cazuri de vedere înceţoşată, care este sugestivă pentru o modificare a acomodării oculare.

4
Tulburări cardiace
Foarte rare: similar altor antagonişti ai receptorilor H2, bradicardie, bloc atrio-ventricular și tahicardie.
Asistolă

Tulburări vasculare
Foarte rare: vasculită.

Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: durere abdominală, constipaţie, greaţă (aceste simptome se îmbunătăţesc pe parcursul
continuării tratamentului).
Foarte rare: pancreatită acută, diaree.

Tulburări hepatobiliare
Rare: modificări tranzitorii şi reversibile ale testelor funcţionale hepatice.
Foarte rare: hepatită (hepatocelulară, hepatocanaliculară sau mixtă) cu sau fără icter, aceasta fiind de obicei
reversibilă.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat


Rare: erupţie cutanată.
Foarte rare: eritem multiform, alopecie.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv


Foarte rare: simptome musculo-scheletice precum artralgii şi mialgii.

Tulburări renale şi ale căilor urinare


Rare: creşterea creatininei plasmatice (de obicei uşoară, care se normalizează pe parcursul continuării
tratamentului).
Foarte rare: nefrită interstiţială acută.

Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului


Foarte rare: impotenţă reversibilă; simptome mamare şi afecţiuni mamare (cum ar fi ginecomastie şi
galactoree).

Siguranţa utilizării ranitidinei a fost evaluată la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani, cu
boală datorată acidităţii gastrice şi s-a evidenţiat un profil al efectelor adverse asemănător celui de la adulţi.
Sunt disponibile date limitate privind siguranţa pe termen lung, în special în ceea ce priveşte creşterea şi
dezvoltarea.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate


Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Ranitidina prezintă o acţiune foarte specifică şi nu sunt de aşteptat tulburări semnificative după
supradozajul cu acest medicament.
Trebuie administrat tratament simptomatic şi de susţinere corespunzător. Dacă este cazul,
medicamentul poate fi eliminat din plasmă prin hemodializă.

5
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: produse pentru tratamentul ulcerului peptic şi bolii de reflux gastro-esofagian,
antagonişti ai receptorilor H2, codul ATC: A02BA02

Ranitidina este un antagonist al receptorilor H2, cu acţiune rapidă. Ranitidina inhibă atât secreţia gastrică
bazală cât şi cea stimulată (de histamină, pentagastrină, insulină, cafeină sau alimente), reducându-se atât
volumul secreţiei cât şi conţinutul în acid şi pepsină.

Datele clinice disponibile se referă la utilizarea ranitidinei la copii, pentru prevenirea ulcerelor de
stres. Nu sunt disponibile dovezi directe privind prevenirea ulcerelor de stres. Tratamentul pentru
aceşti pacienţi se bazează pe observaţia că pH-ul este mai mare de 4 după administrarea de ranitidină.
Rămâne să fie stabilită valoarea acestui parametru surogat la copiii cu ulcere de stres.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbția
Absorbţia ranitidinei după injectare intramusculară este rapidă; concentraţia plasmatică maximă se obţine în
15 minute.

Distribuţie
Ranitidina nu se leagă extensiv de proteinele plasmatice (15%) dar are un volum mare de distribuţie.

Metabolizare
Ranitidina nu este metabolizată excesiv. Aproximativ 6% din doză este excretată sub formă de N-oxid,
2% sub formă de S-oxid, 2% sub formă de desmetil-ranitidină şi 1-2% sub formă de analog de acid
furoic.

Eliminare
Eliminarea medicamentului se realizează în principal prin secreţie tubulară. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare al ranitidinei este de 2-3 ore.
În studiile de eliminare utilizând 150 mg de H3-ranitidină, 60-70% dintr-o doză orală s-a excretat în
urină şi 26% în materiile fecale. Analiza urinei excretate în primele 24 de ore după administrarea dozei
a evidenţiat faptul că 35% din doza orală a fost eliminată sub formă nemodificată. Mai puţin de 3%
din doza orală este excretată în bilă. Clearance-ul renal este de aproximativ 500ml/min, ceea ce
depăşeşte filtrarea glomerulară, indicând secreţie tubulară renală netă.

Grupe speciale de pacienţi


Copii şi adolescenţi/sugari (6 luni şi peste)
Date limitate de farmacocinetică au evidenţiat că nu a fost o diferenţă semnificativă a timpului de
înjumătăţire plasmatică (pentru copii şi adolescenţi cu vârsta de 3 ani şi peste: 1,7-2,2 ore) şi a
clearance-ului plasmatic (pentru copii şi adolescenţi cu vârsta de 3 ani şi mai mult: 9-22 ml/min/kg)
între copii şi adulţii sănătoşi care au primit ranitidină pe cale intravenoasă făcându-se corecţia în
funcţie de greutatea corporală. Datele de farmacocinetică la sugari sunt extrem de limitate dar, par să fie
corespunzătoare cu cele pentru copiii mai mari.

Nou-născuţi (sub 1 lună)


Date limitate de farmacocinetică la nou-născuţi la termen supuşi tratamentului cu Oxigenare prin
Membrane Extracorporeale, sugerează că după administrarea i.v., clearance-ul plasmatic poate fi redus
(1,5-8,2 ml/min/kg) şi timpul de înjumătăţire plasmatică creşte la noii-născuţi. Clearance-ul ranitidinei
pare a fi în relaţie cu viteza de filtrare glomerulară estimată la noi-născuţi.

6
Pacienţii cu vârsta de peste 50 de ani
La pacienţii cu vârsta de peste 50 de ani timpul de înjumătăţire este prelungit (3-4 ore) şi clearance-ul
este scăzut, în acord cu declinul funcţiei renale pe măsura înaintării în vârstă. Expunerea sistemică şi
acumularea sunt cu 50% mai mari. Această diferenţă depăşeşte efectul de declin al funcţiei renale şi
indică o creştere a biodisponibilităţii la pacienţii vârstnici.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat un risc deosebit pentru om, bazându-se pe studiile convenţionale
de toxicitate, genotoxicitate, potenţial carcinogen şi efecte toxice asupra funcţiei de reproducere.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Dihidrogenofosfat de potasiu
Hidrogenofosfat de disodiu anhidru
Clorură de sodiu
Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Vezi pct. 6.6 Instrucţiuni de manipulare.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 5 fiole a 2 ml soluţie injectabilă.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

S-a evidenţiat că ranitidina injectabilă este compatibilă cu următoarele soluţii pentru perfuzii
intravenoase, în saci şi set de administrare din clorură de polivinil :
Clorură de sodiu 0,9% (FB)
Dextroză 5% (FB)
Clorură de sodiu 0,18 % şi dextroză 4% (FB)
Bicarbonat de sodiu 4,2% (FB)
Soluţie Hartman

Stabilitatea chimică şi fizică în uz a fost demonstrată pentru 24 ore la 250C.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

MEDOCHEMIE Ltd.
1 - 10 Constantinoupoleos Street,
3011,Limassol,
Cipru

7
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

8671/2016/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Februarie 2016

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Februarie 2016

S-ar putea să vă placă și