Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
8671/2016/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
4. DATE CLINICE
Adulţi
Ranitidina este indicată în următoarele situaţii în care este dorită reducerea secreţiei gastrice acide:
- tratamentul pe termen scurt al ulcerului gastric şi duodenal benign
- tratamentul pe termen scurt al esofagitei de reflux
- sindrom Zollinger-Ellison
- profilaxia hemoragiei gastrointestinale în cadrul ulceraţiilor datorate stresului la pacienţii grav bolnavi
- profilaxia hemoragiilor recurente la pacienţii cu ulcer peptic hemoragic
- profilaxia aspirării de secreţie acidă (sindrom Mendelson) înainte de anestezia generală la pacienţi
consideraţi a prezenta risc de aspiraţie acidă
1
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Arnetin soluţie injectabilă poate fi aministrată fie sub formă de injecţie intravenosă lentă
(peste 2 minute) până la maximum 50 mg, după diluare până la un volum de 20 ml pentru o doză de 50
mg, care se poate repeta la intervale de 6 până la 8 ore, sau ca perfuzie intravenoasă intermitentă cu o viteză
de 25 mg pe oră, în cursul a două ore; perfuzia poate fi repetată la intervale de 6 la 8 ore.
Vârstnicii
La fel ca pentru adulți
Arnetin soluţie injectabilă poate fi administrată ca injecţie intravenoasă lentă (peste 2 minute)
până la maximum 50 mg la fiecare 6 până la 8 ore.
Insuficienţă renală:
Acumularea de ranitidină cu creşterea concentraţiei plasmatice a acesteia, va apărea la pacienţii cu
insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 50 ml/min). În concordanţă cu aceasta,
se recomandă ca la aceşti pacienţi ranitidina să se administreze în doze de 25 mg.
2
Mod de administrare.
Injecţii intravenoase sau intramusculare.
4.3 Contraindicaţii
Ranitidina este excretată pe cale renală şi de aceea concentraţia plasmatică a medicamentului este
crescută la pacienţii cu insuficienţă renală. Prin urmare, se recomandă ca la astfel de pacienţi ranitidina
să fie administrată in conformitate cu sectiunea 4.2 Insuficienţă renală.
Rareori s-a raportat bradicardie asociată cu administrarea rapidă de ranitidină soluţie injectabilă, de
obicei la pacienţi cu factori predispozanţi la tulburări de ritm. Nu trebuie depăşită frecvenţa
recomandată pentru administrare.
S-a raportat că utilizarea pe cale intravenoasă a unor doze de antagonişti H2 mai mari decât cele
recomandate, s-a asociat cu creşterea valorilor enzimelor hepatice când durata tratamentului a depăşit
5 zile.
Ranitidina are capacitatea de a influenţa absorbţia, metabolizarea sau excreţia renală a altor medicamente.
Modificarea farmacocineticii poate necesita ajustarea dozelor medicamentului afectat sau întreruperea
tratamentului.
3
3). Modificarea pH-ului gastric:
Biodisponibilitatea anumitor medicamente poate fi afectată. Aceasta poate determina o creştere a
absorbţiei/concentraţiei plasmatice (exemplu triazolam, midazolam, glipizidă), fie la o reducere a
absorbţiei/concentraţiei plasmatice (exemplu ketoconazol, itraconazol, posaconazol, atazanavir,
delaciridine, gefitnib, erlotinib).
Sarcină:
Ranitidina traversează bariera feto-placentară, dar dozele terapeutice administrate la gravide aflate în
travaliu sau la care se efectuează o operaţie de tip cezariană nu au determinat reacţii adverse asupra
travaliului sau naşterii. Cu toate acestea, nu se recomandă administrarea ranitidinei în timpul sarcinii
fără recomandarea medicului.
Alăptare:
Ranitidina se excretă în laptele matern, de aceea se recomandă evitarea folosirii ranitidinei în timpul
alăptării.
Fertilitatea
Nu există date despre efectele ranitidinei asupra fertilităţii la om. În studiile efectuate pe animale nu s-au
găsit efecte asupra fertilităţii masculului sau femelei.
Din cauza riscului apariţiei reacţiilor adverse de tip nervos-central (cefalee, vertij, astenie, excitaţie),
pacienţii vor fi sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje în timpul tratamentului.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tulburări psihice
Foarte rare: confuzie mentală reversibilă, depresie şi halucinaţii.
Acestea au fost raportate predominant la pacienţii vârstnici şi la cei cu afecţiuni nefropatice severe.
Tulburări oculare
Foarte rare: vedere înceţoşată reversibilă.
Au fost raportate cazuri de vedere înceţoşată, care este sugestivă pentru o modificare a acomodării oculare.
4
Tulburări cardiace
Foarte rare: similar altor antagonişti ai receptorilor H2, bradicardie, bloc atrio-ventricular și tahicardie.
Asistolă
Tulburări vasculare
Foarte rare: vasculită.
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: durere abdominală, constipaţie, greaţă (aceste simptome se îmbunătăţesc pe parcursul
continuării tratamentului).
Foarte rare: pancreatită acută, diaree.
Tulburări hepatobiliare
Rare: modificări tranzitorii şi reversibile ale testelor funcţionale hepatice.
Foarte rare: hepatită (hepatocelulară, hepatocanaliculară sau mixtă) cu sau fără icter, aceasta fiind de obicei
reversibilă.
Siguranţa utilizării ranitidinei a fost evaluată la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani, cu
boală datorată acidităţii gastrice şi s-a evidenţiat un profil al efectelor adverse asemănător celui de la adulţi.
Sunt disponibile date limitate privind siguranţa pe termen lung, în special în ceea ce priveşte creşterea şi
dezvoltarea.
4.9 Supradozaj
Ranitidina prezintă o acţiune foarte specifică şi nu sunt de aşteptat tulburări semnificative după
supradozajul cu acest medicament.
Trebuie administrat tratament simptomatic şi de susţinere corespunzător. Dacă este cazul,
medicamentul poate fi eliminat din plasmă prin hemodializă.
5
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Grupa farmacoterapeutică: produse pentru tratamentul ulcerului peptic şi bolii de reflux gastro-esofagian,
antagonişti ai receptorilor H2, codul ATC: A02BA02
Ranitidina este un antagonist al receptorilor H2, cu acţiune rapidă. Ranitidina inhibă atât secreţia gastrică
bazală cât şi cea stimulată (de histamină, pentagastrină, insulină, cafeină sau alimente), reducându-se atât
volumul secreţiei cât şi conţinutul în acid şi pepsină.
Datele clinice disponibile se referă la utilizarea ranitidinei la copii, pentru prevenirea ulcerelor de
stres. Nu sunt disponibile dovezi directe privind prevenirea ulcerelor de stres. Tratamentul pentru
aceşti pacienţi se bazează pe observaţia că pH-ul este mai mare de 4 după administrarea de ranitidină.
Rămâne să fie stabilită valoarea acestui parametru surogat la copiii cu ulcere de stres.
Absorbția
Absorbţia ranitidinei după injectare intramusculară este rapidă; concentraţia plasmatică maximă se obţine în
15 minute.
Distribuţie
Ranitidina nu se leagă extensiv de proteinele plasmatice (15%) dar are un volum mare de distribuţie.
Metabolizare
Ranitidina nu este metabolizată excesiv. Aproximativ 6% din doză este excretată sub formă de N-oxid,
2% sub formă de S-oxid, 2% sub formă de desmetil-ranitidină şi 1-2% sub formă de analog de acid
furoic.
Eliminare
Eliminarea medicamentului se realizează în principal prin secreţie tubulară. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare al ranitidinei este de 2-3 ore.
În studiile de eliminare utilizând 150 mg de H3-ranitidină, 60-70% dintr-o doză orală s-a excretat în
urină şi 26% în materiile fecale. Analiza urinei excretate în primele 24 de ore după administrarea dozei
a evidenţiat faptul că 35% din doza orală a fost eliminată sub formă nemodificată. Mai puţin de 3%
din doza orală este excretată în bilă. Clearance-ul renal este de aproximativ 500ml/min, ceea ce
depăşeşte filtrarea glomerulară, indicând secreţie tubulară renală netă.
6
Pacienţii cu vârsta de peste 50 de ani
La pacienţii cu vârsta de peste 50 de ani timpul de înjumătăţire este prelungit (3-4 ore) şi clearance-ul
este scăzut, în acord cu declinul funcţiei renale pe măsura înaintării în vârstă. Expunerea sistemică şi
acumularea sunt cu 50% mai mari. Această diferenţă depăşeşte efectul de declin al funcţiei renale şi
indică o creştere a biodisponibilităţii la pacienţii vârstnici.
Datele non-clinice nu au evidenţiat un risc deosebit pentru om, bazându-se pe studiile convenţionale
de toxicitate, genotoxicitate, potenţial carcinogen şi efecte toxice asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Dihidrogenofosfat de potasiu
Hidrogenofosfat de disodiu anhidru
Clorură de sodiu
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
3 ani
S-a evidenţiat că ranitidina injectabilă este compatibilă cu următoarele soluţii pentru perfuzii
intravenoase, în saci şi set de administrare din clorură de polivinil :
Clorură de sodiu 0,9% (FB)
Dextroză 5% (FB)
Clorură de sodiu 0,18 % şi dextroză 4% (FB)
Bicarbonat de sodiu 4,2% (FB)
Soluţie Hartman
MEDOCHEMIE Ltd.
1 - 10 Constantinoupoleos Street,
3011,Limassol,
Cipru
7
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8671/2016/01
Februarie 2016