Astor Piazzolla

Născut la MAR DEL PLATA (Argentina) pe 11 martie 1921 isi incepe studiile
muzicale la New York unde va ramane timp de 13 ani. Inregistreaza la Hollywood
la bandoneon pentru Carlos Gardel temele care vor constitui bza filmului El dia
que me quieras.

Elev al maestrului Alberto Ginastera din 1940, va obtine premiul PRESTIGE

pentru aranjamentul piesei Maria de A. Troillo si va forma in 194 propria sa
orchestra cu care va colinda cele doua continete americane si va obtine mai kulte
premii de interpretare si compozitie precum si cele doua succese cu Preparense si
Pigmalion.

Printre operele sale simfonice remarcam Sinfoniettae pentru orchesra de camera pe

care a dirijat o Jean Martinon si care a beneficiat de o cronica f elogioasa din partea
lui Igor Marchevici cel care l a situat pe A. Piazzolla printre cele mai mari figuri
internationale ale muzicii. In acelasi timp, Piazzolla obtine Premiul I al Teatrului
din Buenos Aires pentru opera sa EL ULTIMO PERRO si apoi succesiv pentru
CONTEMPLATIE SI DANS pentru clarinet si orchestra de coarde interpretata si
inregistrată de Vieri Fidanzini, Sonata pentru pian si orchestra si Epopeya
Argentine pentru orchestra de coarde.

In 1952 primeste Premiul II de compozitie Empire Tractor Co in SUA pentru

Rhapsodie Portena iar in 1953 Premiul Fabien Sevitzski pentru simfonia Buenos
Aires SI Premiul Montevideo pentru Contrabajeando.

In 1954 primeste Premiul I al criticii muzicale din Buenos Aires pentru lucrarea
Sinfoniettae. In acelasi an studiaza dirijat cu Hermann Scherchen si tot atunic
guvernul francez ii aloca o bursa pentru a studia la Paris cu Nadia Boulanger.

In cadrul stagiului sau parizian care va dura 6 luni, Piazzolla compune o srie de
lucrari care vor deveni clasice pentru dans si vor ramane in repertriul dirijorilor de
orchestra (Chau Paris, Imperial, SVP, Tzigane Tango..)

In 1955 formeaza ansamblul Octetul Buenos Aires si orchestra sa de coarde. In

1965 sustine recitaluri in intreaga lume si se intoarce in 1958 in SUA pana in 1960
cand va inregistra mai multe discuri cu compozitiile sale, simfonica si varietati.
In 1963 primeste Premiul HIRSCH petnru muzica din filmul Indianapolis (usa). In
acelasi an compune TRES MOVIMIENTOS SINFONICOS pe care le va dirija
Paul Klecki la Mondovision.

In anul 1969 A. Piazzolla compune o serie de Balade si Preludii printre care Balada
para un loco care va fi 5 ani mai tarziu inregistrata de catre Julien CLERC, ca si Je
suis tango, tango, inregistrata de Guy Marchand. Dar Adios Nonino, compusa la
New York si dedicata tatalui sau, in momentul disparitiei acestuia, va ramane cea
mai frumoasa lucrarea a acestui compozitor, ca si cea mai inregistrata in lume cu
interpretarin care variaza intre 3 si 30 minute.

In 1970 ii va fi consacrat un turneu in toate capitalele Europei, America si Japonia.

Stilul sau devine scoala printre tineri. Colaborarea sa cu Gerry Mulligan in cadrul
unei gale la Cannes il apropie de jazzmani care il vor adopta imediat.

In 1971 compune EL PUEBLO JOVEN, oratoriu pentru bandoneon, balet, coruri,

orchestra de coarde si 3 percutionisti lucrare a carei premiera mondiala a avut loc
la Televiziunea germana (Sarrebruck) in 2 decembrie 1971.

In ferb 1972 obtine Marele Premiu al Festivalului Onda Nueva din Caracas si LA
PRIMERA PALABRA.

La slicitarea lui Maurice Bejart, muzica Danzarin de J. Plaza, interpretata de A.

Troillo cu un aranjament de A. Piazzolla a fost folosita intr un balet destinat
emisiunii Le grand Achiquier a lui J. Chancel.

Urmeaza o serie de compozitii pentru muzica de film dintre care amintim – Il pleut
sur Santiago cu Annie Girardot, Lumiere cu Jeanne Moreau, Cadavres exquis cu
Lino Ventura, Armaguedon cu Alain Delon sau Crima Pasionala.