1.

Tribunalul judecă:

în primă instanță infracțiunile pentru care urmărirea penală a fost efectuată de

către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism sau Direcția Națională Anticorupție;

cererile de strămutare;

apelurile formulate împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de

judecătorii.

2. Prin locul săvârșirii infracțiunii se întelege:

locul unde a fost prins suspectul sau inculpatul;

locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională

locul unde s-a produs, chiar în parte, urmarea socialmente periculoasă a

infracțiunii.

3. Instanța competentă din punct de vedere teritorial pentru infracțiunile săvârșite pe

teritoriul României se stabilește în funcție de:

instanța mai întâi sesizată;

locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul, dacă nu este cunoscut locul
unde s-a desfășurat activitarea infracțională;

instanța mai întâi sesizată, dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pe o navă sub
pavilion românesc, care ancorează într-un port românesc.

4. Instanța este obligată să dispună reunirea cauzelor:

în cazul săvârșirii a două sau mai multe infracțiuni de către aceeași persoană;

în cazul săvârșirii unei infracțiuni continuate;

în cazul săvârșirii a două sau mai multe acte materiale care alcătuiesc o singură
infracțiune.

5. Instanța să poată dispună reunirea cauzelor:

Răspunsul a):art. 43, alin.2 C.pr.pen. Răspunsul b):art. 43, alin.2, lit.a
C.pr.pen Răspunsul c):art. 43, alin.3 C.pr.pen

numai dacă prin aceasta nu este întârziată judecata;

în cazul în care două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași
persoană, chiar dacă prin reunirea cauzelor judecata va fi întârziată;

dacă în fața aceleiași instanțe se află două sau mai multe cauze care au același
obiect și prin reunire nu este întârziată judecata.
6. În materia reunirii cauzelor:
Răspunsul a):în cursul urmăririi penale nu se aplică dispozițiile prevăzute la
art.44, alin.2 C.pr.pen, procurorul fiind obligat să decline competența către
organul de urmărire penală competent după disjungerea sau clasarea cauzei
față de făptuitorul care determinat competența Răspunsul b):art. 44, alin.1
C.pr.pen. Răspunsul c):art. 44, alin.4 C.pr.pen.
competența efectuării urmăririi penale rămâne dobândită de organul de urmărire
penală chiar dacă pentru fapta pentru care făptuitorul a determinat competența unui
anumit organ de urmărire penală s-a dispus disjungerea sau clasarea;

instanța mai întâi sesizată rămâne competentă să judece cauzele reunite în

cazul în care competența aparține mai multor instanțe de același grad;

dacă una dintre instanțe este civilă iar alta militară, competența revine
întotdeauna instanței civile.

7. Procedura de reunire a cauzelor:

Răspunsul a):art.45, alin.2 C.pr.pen. Răspunsul b):art.45, alin.2 C.pr.pen.
Răspunsul c):art. 45, alin.3 C.pr.pen.
nu poate fi dispusă în situația în care cauzele se află în faza de judecată în primă
instanță după casarea hotărârii atacate;

este aplicabilă și cauzelor aflate în apel;

se dispune prin încheiere definitivă.

8. Disjungerea acțiunii penale de acțiunea civilă:
Răspunsul a):art. 26, alin.2 C.pr.pen. Răspunsul b):art 26, alin.2 C.pr.pen.
poate fi dispusă și de procurorul care efectuează urmărirea penală prin ordonanță
motivată;

se dispune numai de instanța de judecată;

poate fi dispusă de judecător în faza de cameră preliminară.

9. Disjungerea:
Răspunsul a): în cazul disjungerii cauzei în ceea ce privește componentele
laturii penale Răspunsul b): se poate dispune și prin sentință Răspunsul c):
deoarece concursul ideal de infracțiuni reprezintă o cauză de reunire
obligatorie, motiv pentru care instanța nu are posibilitatea să dispună
disjungerea
se poate dispune de către procuror în anumite situații;

acțiunii penale de acțiunea civilă se dispune numai prin încheiere definitivă;

nu este posibilă în cazul concursului ideal de infracțiuni

10. În cursul judecății, disjungerea:

Răspunsul c): art.46, alin.2 C.pr.pen.; disjungerea se poate dispune la
cererea părților, a persoanei vătămate, a procurorului sau din oficiu
se dispune în toate cazurile din oficiu, indiferent dacă instanța are obligația sau
facultatea să o dispună;
se va dispune doar la cererea procurorului sau a părților în cazurile în care
disjungerea este facultativă;

se poate dispune la cererea persoanei vătămate care nu s-a constituit parte

civilă.

11. Excepția de necompetență:

Răspunsul a): art. 47, alin.2 C.pr.pen. Răspunsul b): organul de cercetare
penală va trimite cauza procurorului care supraveghează cauza și care va
decide declinarea competenței sau care va restitui cauza în vederea
continuării urmăririi penale dacă problema de necompetență nu este
întemeiată Răspunsul c): M.Udroiu, <i>Fișe de procedură penală partea
generală<i>, Ed. Universul Juridic, București, 2016, pag. 127
funcțională, materială sau după calitatea persoanei a instanței superioare celei
competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecății, până la
pronunțarea unei hotărâri definitive;

invocată împotriva organului de cercetare penală se soluționează către acesta prin

ordonanță de declinare a competenței sau prin ordonanță de respingere a excepției;

se va admite sau se va respinge de către judecătorul de cameră preliminară

prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

12. Excepția de necompetență teritorială:

Răspunsul a): M.Udroiu, <i> Fișe de procedură penală partea generală<i>,
Ed. Universul Juridic, București, 2016, pag. 126 Răspunsul b): art. 47, alin.2 și
3 C.pr.pen.
se poate admite de procurorul care supraveghează cauza prin ordonanță,
dacă este formulată împotriva organului de cercetare penală;

poate fi invocată până la încheierea procedurii în cameră preliminară;

poate fi invocată din oficiu sau de subiecții procesuali principali în cursul

urmăririi penale.

13. În caz de schimbare a calității inculpatului:

Răspunsul c): art. 48, alin.2 rap. la art. 40 alin.1 C.pr.pen.
competența instanței care este determinată de calitatea făptuitorului rămâne
dobândită în toate cazurile;

competența instanței care este determinată de calitatea făptuitorului rămâne

dobândită în cazul în care este instanța superioară în grad celei competente potrivit
calității inculpatului după schimbare;

dobăndirea calității după săvârșirea infracțiunii determină schimbarea

competenței în cazul infracțiunilor săvârșite de membrii Guvernului.

14. În cazul în care inculpatul pierde calitatea pe care a avut-o înainte de

săvârșirea infracțiunii după trimiterea în judecată:
Răspunsul b): art. 48, alin.1, lit.a C.pr.pen. Răspunsul c): art.50. alin.4
C.pr.pen.
instanța își va declina competența în toate cazurile;

instanța va rămăne competentă să judece cauza dacă fapta are legătură cu

atribuțiile de serviciu ale făptuitorului;

instanța va dispune declinarea competenței prin sentință definitivă, dacă nu

sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a rămâne în continuare
competentă.

15. Se vor menține actele îndeplinite și măsurile dispuse de parchetul care s-a
dezînvestit:
Răspunsul a): art. 50, alin.3 C.pr.pen. Răspunsul b): art. 50, alin.2 rap. la art.
48, alin.1 C.pr.pen. Răspunsul c): art. 50, alin.2 rap. la art. 49 C.pr.pen.
în cazul declinării pentru necompetență teritorială;

în cazul declinării pentru schimbarea calității inculpatului;

în cazul declinării pentru schimbarea încadrării juridice.

16. Declinarea de competență se realizează:

Răspunsul c): instanța își declină competența prin sentință art.50. alin.4
C.pr.pen.
prin ordonanța organului de cercetare penală, atunci când necompetența teritorială
vizează un organ de cercetare penală;
de regulă, prin sentință definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție atunci
când instanța supremă este competentă să judece cererea de declinare;

prin încheiere, atunci când instanța se dezînvestește și trimite cauza către o instanța
competentă.

17. Soluționarea excepției de neceompetență se realizează:

Răspunsul b): în cazul în care respinge excepția de necompetență.
în cursul judecății, numai prin prin sentință;

în cursul judecății, prin încheiere;

în cursul urmăririi penale, prin ordonanță.

18. Conflictul de competență se soluționează:

Răspunsul a): art. 51, alin.1 rap. la art. 36, alin.2 C.pr.pen. Răspunsul b): art.
51, alin.2 C.pr.pen. Răspunsul c): art. 51, alin.6 C.pr.pen.
de către tribunal, atunci când s-a invit între două judecătorii din
circumscripția acestuia;

în caz de conflict pozitiv, de către instanța ierarhic superioară și comună sesizată

de către instanța care s-a declarat mai întâi competentă;

prin hotărâre definitivă.

19. Instanța superioară și comună celor aflate în conflict de competență trebuie
Răspunsul a): art. 51, alin. 4 C.pr.pen. Răspunsul c): art. 51, alin. 4 C.pr.pen.
să suspende judecata, în cazul unui conflict negativ de competență;

să amâne judecata pentr un singur termen, până la soluționarea conflictului pozitiv

de competență;

să suspende judecata în cazul unui conflict pozitiv de competență.

20. Curtea de apel:

Răspunsul a): art.51, alin.1 C.pr.pen. Răspunsul b): art.71 C.pr.pen.
C.pr.pen. Răspunsul c): art. 429 C.pr.pen. C.pr.pen.
este în toate cazurile competentă șă soluționeze conflictul negativ de
competență ivit între o judecătorie și un tribunal din circumscripția sa;

este în toate cazurile competentă să judece cererea de strămutare a unei cauze

de la o judecătorie din circumscripția sa la o altă judecătorie din aceeași
circumscripție, dacă există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea
judecătorilor instanței este afectată datorită calității părților;

soluționează contestația în anulare a unei hotărâri pronunțate de către tribunal.

21. Instanța căreia i s-a trimis cauza prin hotărâre de stabilire a competenței:
Răspunsul a): art. 51,alin.8 C.pr.pen. Răspunsul b): art.51, alin.9 rap. la art.
50, alin.3 C.pr.pen. Răspunsul c): instanța căreia i s-a trimis spre soluționarea
cauza pronunță o sentință sau o decizie, în funcție de etapa procesuală.
nu mai poate în nicio situație să se declare necompetentă;

este obligată să mențină actele îndeplinite și măsurile dispuse, în cazul în care

cauza a fost repartizată în competența sa teritorială prin hotărâre de stabilire
a competențe;

soluționează cauza prin hotărâre definitivă.

22. Nerespectarea competenței materiale sau după calitatea persoanei de către o

instanță inferioară în grad celei competente:
Răspunsul a): art. 438, alin.1, pct.1 C.pr.pen. Răspunsul b): art. 282
C.pr.pen. Răspunsul c): art. 281, alin.1, lit.b C.pr.pen.
se poate invoca pe calea recursului în casație;

atrage nulitatea relativă a hotărârii pronunțate;

atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunțate.

23. În cazul schimbării încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis în
judecată inculpatul:
Răspunsul b): art. 49, alin.1 C.pr.pen. Răspunsul c): art. 49, alin.1 rap. la art.
281, alin.1, lit.b C.pr.pen.
instanța își declină în toate cazurile competența;

poate opera prorograrea legală a competenței cu privire la judecarea faptei

sub o nouă încadrare juridică;
judecarea în continuare a unei faptei care, după schimbarea încadrării
juridice, este de competența instanței ierarhic superioare, atrage nulitatea
absolută a hotărârii pronuțate.

24. Prorogarea legală a competenței instanței operează:

Răspunsul a): M.Udroiu, <i> Fișe de procedură penală partea generală<i>,
Ed. Universul Juridic, București, 2016, pag.132 Răspunsul b): M.Udroiu, <i>
Fișe de procedură penală partea generală<i>, Ed. Universul Juridic,
București, 2016, pag.132 Răspunsul c): nu orice chestiune prealabilă este și o
chestiune prejudicială, motiv pentru care există chestiuni prejudiciale pentru
care nu va opera prorogarea legală de competență, deoarece soluționarea lor
se realizează de o altă instanță decât instanța penală(ex: excepția de
neconstituționalitate) - M.Udroiu, <i> Fișe de procedură penală partea
generală<i>, Ed. Universul Juridic, București, 2016, pag.136
este în toate cazurile legală;

operează numai în favoarea unui organ judiciar de același grad sau a unui
organ judiciar ierarhic superior în grad;

va opera și în cazul judecării oricăror chestiuni prejudiciale.

25. Schimbarea încadrării juridice a faptei:

Răspunsul a): art. 53 C.pr.pen. Răspunsul b): art. 375 rap. la art. 377, alin.4
C.pr.pen. Răspunsul c): art.49, alin.1 C.pr.pen.
nu poate fi dispusă de judecătorul de drepturi și libertăți;
nu poate avea loc în cazul judecării inculpatului potrivit procedurii abreviate;

atrage în toate cazurile prorogarea legală de competență a instanței ierahic

superioare celei competente să judece cauza.

26. Competența oraganului de cercetare penală:

Răspunsul a): art. 58, alin.1 C.pr.pen. Răspunsul b): art. 60 C.pr.pen.
Răspunsul c): art. 63, alin.4 C.pr.pen.
se verifică din oficiu de către procurorul care supraveghează urmărirea penală;

este încălcată în toate cazurile în care efectuează acte de urmărire penală pentru o
cauză care nu este de competența sa;

se stabilește prin ordonanța procurorului care supraveghează activitatea

organelor de cercetare penală în cazul unui conflict de competență;

27. Prorogarea legală a competenței instanței operează:

Răspunsul a): art. 52, alin.1 C.pr.pen. Răspunsul b): art. 49, alin.2 C.pr.pen.
Răspunsul c): art. 44, alin.3 C.pr.pen.
și în cazul judecării divorțului, anterior judecării unei infracțiuni de violență
în familie raportată la vătămare corporală;

în cazul judecării unei fapte a cărei calificare juridică a fost schimbată printr-o lege
nouă, dacă nu atrage competența unei instanțe de grad ierarhic inferior;

în cazul judecării făptuitorului unei infracțiuni de nedenunțare.

28. Atunci când există urgență:
Răspunsul a): art. 60 - organul de cercetare penală este obligat să efectueze
actele de urmărire penală care nu suferă amânare Răspunsul b): art. 60
C.pr.pen. Răspunsul c): art.56, alin.3, lit.c rap. la art. 60 C.pr.pen.
organul de cercetare penală poate să efectueze acte de urmărire penală care nu
suferă amânare, chiar dacă privesc o cauză care nu este de competența sa;

organul de cercetare penală trebuie să trimită, în cel mult 3 zile, lucrările efectuate
cu depășirea competenței procurorului competent pentru confirmare;

pentru efectuarea unor acte de urmărire penală care nu suferă amânare, în

cazul săvârșirii unei infracțiuni cu intenție depășită, care a avut ca urmare
moartea victimei, procurorul este obligat să efectueze acte de urmărire penală
chiar dacă nu sunt de competența sa.

29. Judecătorul de cameră preliminară:

Răspunsul a): judecătorul de cameră preliminară procedează la audierea
aniticipată a martorilor, persoanei vătămate, părții civile, părții responsabile
civilmente, în cursul urmăririi penale - art. 53, lit.f C.pr.pen. Răspunsul b):
art.335, alin.4 C.pr.pen. Răspunsul c): M.Udroiu, <i> Fișe de procedură
penală partea generală<i>, Ed. Universul Juridic, București, 2016, pag.43
poate proceda la audierea anticipată a martorilor, persoanei vătămate, părții civile,
părții responsabile civilmente, în cursul urmăririi penale;

se pronunță cu privire la ordonanța de redeschidere a urmăririi penale;

poate dispune confiscarea specială.

30. În cursul urmăririi penale:
Răspunsul a): judecătorul de drepturi și libertăți nu poate dispune clasarea;
Răspunsul b): procurorul nu este obligat să motiveze ordonanța de clasare
dacă își însușește argumentele cuprinse în referatul organului de cercetare
penală: art. 315, alin.5 rap. la art. 316, alin. 1 C.pr.pen. Răspunsul c):
M.Udroiu, <i> Fișe de procedură penală partea generală<i>, Ed. Universul
Juridic, București, 2016, pag.79
judecătorul de drepturi și libertăți poate dispune clasarea în cazul în care constată
că există un impediment legal la momentul în care se pronunță cu privire la
măsurile preventive;

numai procurorul poate pronunța o soluție de clasare, chiar printr-o

ordonanță nemotivată;

judecătorul de drepturi și libertăți poate evalua existența sau inexistența

impediementelor prevăzute de art.16 C.pr.pen.

31. Cerere de recuzare se poate formula împotriva:

Răspunsul c): art. 65, alin.2 rap. la art. 67, alin.1
tuturor judecătorilor de la o instanță;

tuturor judecătorilor dintr-un complet de judecată;

magistratului-asistent.
32. Judecătorul de drepturi și libertăți incompatibil:
Răspunsul a): art. 66, alin.2 C.pr.pen. Răspunsul b): este compatibil să
soluționeze o nouă contestație având ca obiect o altă încheiere prin care s-a
dispus în faza de urmăririle penală asupra măsurii arestării preventive, chiar
dacă anterior a participat la judecarea unei contestații împotriva măsurii
arestului la domiciliu: M.Udroiu, <i> Fișe de procedură penală partea
generală<i>, Ed. Universul Juridic, București, 2016, pag.145 Răspunsul c):
M.Udroiu, <i> Fișe de procedură penală partea generală<i>, Ed. Universul
Juridic, București, 2016, pag.145
este obligat să declare că se abține de îndată ce a luat la cunoștiință de cazul
de incompatibilitate;

este incompatibil să soluționeze o nouă contestație având ca obiect o altă încheiere

prin care s-a dispus în faza de urmăririle penală asupra măsurii arestării preventive,
dacă anterior a participat la judecarea unei contestații împotriva măsurii arestului la
domiciliu;

este compatibil să soluționeze o nouă propunere de prelungire a măsurii

preventive prelungite anterior.

33. În cazul în care persoana incompatibilă formulează o declarație de abținere:

Răspunsul a): art. 66, alin.1 C.pr.pen. Răspunsul b): M.Udroiu, <i> Fișe de
procedură penală partea generală<i>, Ed. Universul Juridic, București, 2016,
pag.146; Răspunsul c): încheierea de respingere a declarației de abținere
este definitivă - art. 68, alin.7 C.pr.pen.
este obligată să indice cazul de incompatibilitate și temeiul de fapt care
constituie motivul abținerii;
aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă dacă este formulată de un judecător
înainte ca o anumită cauză să fie repartizată completului din care face parte;

completul care judecă abținerea o poate respinge ca neîntemeiată printr-o încheiere

care poate fi atacată numai odată cu fondul.

34. Cererea de recuzare:

Răspunsul a): art. 67, alin.6 C.pr.pen. Răspunsul b): art. 68, alin.5 C.pr.pen.
Răspunsul c): art. 67, alin.4 C.pr.pen.
formulată împotriva judecătorului de drepturi și libertăți atrage imposibilitatea
participării acestuia la soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestului
preventiv;

se soluționează în cameră de consiliu, în cel mult 24 de ore de la data formulării,

cu participarea judecătorului recuzat;

se formulează în scris sau oral.

35. Cererea de recuzare a procurorului se soluționează:

Răspunsul a): procurorul ierarhic superior soluționează cererea de recuzare
a procurorului de caz în etapa urmăririi penale. Răspunsul b): DECIZIA nr.625
din 26 octombrie 2016: Neconstituționalitatea dispozițiilor prev. la art. 70,
alin.1 C.pr.pen. În cursul judecății cererea de recuzare se soluționează de
către instanța de judecată deoarece recuzarea procurorului în faza judecăţii
constituie un incident procedural invocat de părţile şi subiecţii procesuali
principali ce suspectează procurorul de parţialitate, incident a cărui
soluţionare este de natură să aducă modificări cu privire la cadrul litigiului.
Răspunsul c): în cursul urmăririi penale, cererea de recuzare se soluționează
de către procurorul ierarhic superior
în toate cazurile de către procurorul ierarhic superior;

de instanța de judecată, dacă cererea de recuzare a fost formulată în cursul

judecății;

se soluționează de judecătorul de drepturi și libertăți dacă cererea a fost formulată

în cursul urmăririi penale.

36. Cererea de recuzare a procurorului, în cursul urmăririi penale:

Răspunsul a): art. 70, alin.2 C.pr.pen. Răspunsul b): art. 69, alin 3 C.pr.pen.
Răspunsul c): art. 70, alin.5 C.pr.pen.
se adresează, sub sancțiunea inadmisibilității, procurorului ierarhic superior;

se soluționează în termen de 24 de ore;

îl împiedică pe acesta să participe la efectuarea oricăror acte procesuale până la

soluționare.

37. Este competentă să soluționeze cererea de strămutare:

Răspunsul a): art.74 C.pr.pen. Răspunsul b): art.74 C.pr.pen. - curtea de
apel soluționează cererea de strămutare pentru instanțele ierarhic inferioare
aflate în circumscripția sa (atât tribunale cât și judecătorii) Răspunsul c):
art.74 C.pr.pen.
Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru cauzele aflate pe rolul curților de
apel;

curtea de apel, pentru cauzele aflate pe rolul judecătoriilor din circumscripția

sa;

tribunalul pentru cauzele aflate pe rolul judecătoriile din circumscripția sa.

38. Curtea de apel competentă să soluționeze cererea de strămutare:

Răspunsul a): Curtea de apel competentă să soluționeze cererea de
strămutare poate solicita informații fie de la președintele instanței de unde se
solicită strămutarea, fie de la președintele instanței ierarhic superioare celei la
care se află cauza a cărei strămutare se cere - art. 72, alin.6 C.pr.pen.
Răspunsul b): Curtea de apel competentă să soluționeze cererea de
strămutare nu are obligația să solicite informații de la președintele instanței de
unde se solicită strămutarea sau de la președintele instanței ierarhic
superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere - art. 72,
alin.6 C.pr.pen. Răspunsul c): art. 73, alin.1 C.pr.pen.
poate solicita informații doar de la președintele tribunalului, dacă se solicită
strămutarea cauzei de la judecătorie;

trebuie să solicite informații fie de la președintele instanței de unde se solicită

strămutarea, fie de la președintele instanței ierarhic superioare celei la care se află
cauza a cărei strămutare se cere;

soluționează cererea de strămutare în cel mult 30 de zile de la data

înregistrării cererii.
39. După introducerea cererii de strămutare:
Răspunsul a): art. 73, alin.2 C.pr.pen. Răspunsul b): art. 73, alin.2 C.pr.pen.
Răspunsul c): art. 73, alin.2 C.pr.pen.
președintele instanței la care se află cauza a cărei strămutare se cere ia măsuri
pentru încunoștiințarea părților despre introducerea cererii de strămutare;

părțile sunt îndreptățile să depună memorii;

părțile sunt obligate să se prezinte la termenul fixat pentru soluționarea cererii.

40. Atât prin cererea de recuzare, cât și prin cererea de strămutare:

Răspunsul a): art. 68, alin.6, art. 74, alin.3 C.pr.pen. Răspunsul b): art. 74,
alin.6 C.pr.pen. Răspunsul c): art. 74, alin.2 C.pr.pen.
instanța competentă să soluționeze va hotărî în ce măsură se mențin actele
îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat cauza;

se suspendă judecarea cauzei a cărei strămutare se cere;

instanța competentă să soluționeze cauza poate să desemneze, cu respectarea

dispozițiilor legale, o instanță egală în grad cu instanța în fața căreia s-a formulat
cererea din circumscripția unei curți de apel învecinate.

41. Ca efect al admiterii cererii de strămutare:

Răspunsul b): art. 74, alin.1 rap, la alin.6 C.pr.pen. Răspunsul c): art. 74,
alin.5 C.pr.pen.
hotărârea prin care se pronunță Înalta Curte de Casație și Justiție nu este
supusă niciunei căi de atac;

hotărârea prin care se pronunță curtea de apel poate fi atacată cu apel, potrivit
dispozițiilor prevăzute de lege;

hotărârea pronunțată de instanța de la care a fost strămutată cauza se

desființează prin efectul admiterii cererii de strămutare.

42. Procurorul este îndreptățit să formuleze cerere în scopul desemnării unei alte
instanțe pentru judecarea cauzei:
Răspunsul a): art.76, alin.3 C.pr.pen. Răspunsul b): art. 76, alin.4 C.pr.pen.
Răspunsul c): art.76, alin.6 și 7 C.pr.pen.
pentru aceleași temeiuri ca și strămutarea;

care va fi soluționată în ședință publică, în termen de 15 zile de la înregistrare;

care va fi soluționată în cameră de consiliu prin încheiere nesupusă niciunei

căi de atac.

43. În tot cursul procesului penal, când asistența juridică este obligatorie, dacă
avocatul ales lipsește nejustificat:
Răspunsul a): art. 91, alin.2 C.pr.pen. Răspunsul b): procesul penal este
compus din mai multe etape procesuale(urmărirea penală, procedura de
cameră preliminară, faza de judecată, executarea hotărârii judecătorești), iar
legea prevede acordarea avocatului din oficiu un termen de minim 3 zile
pentru pregătirea apărării numai în faza de judecată - art.91, alin.2, teza a II-a
C.pr.pen. Răspunsul c): art.91, alin.2 C.pr.pen.
organul judiciar desemnează un avocat din oficiu prin ordonanță, respectiv prin
încheiere;

organul judiciar este obligat să acorde avocatului din oficiu un termen de minim 3
zile pentru pregătirea apărării;

instanța va lua măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

44. Cererea de recuzare a persoanei care efectuează urmărirea penală:

Răspunsul a): art. 69, alin.2 C.pr.pen. Răspunsul b): art. 69, alin.2 C.pr.pen.
Răspunsul c): art. 69, alin. 3 C.pr.pen.
se depune la procurorul care supraveghează cauza, sub sancțiunea inadmisibilității;

are ca efect întreruperea cursului urmăririi penale;

se soluționează în cel mult 48 de ore, prin ordonanță care nu este supusă

niciunei căi de atac.

45. Persoana vătămată:

Răspunsul a): art. 81, alin.1, lit.g C.pr.pen. Răspunsul b): art.81, alin.2
C.pr.pen.
are dreptul să adreseze întrebări inculpatului în cursul urmăririi penale;

nu poate fi audiată ca martor, dacă nu dorește să participe la procesul penal;

poate formula cerere de recuzare, în scris, cu arătarea cazului de incompatibilitate
și a temeiurilor de drept cunoscute la momentul formulării, sub sancțiunea
respingerii ca inadmisibilă.

46. Sunt cazuri în care asistența juridică a suspectului este obligatorie:

Răspunsul a): art. 90, lit.c C.pr.pen. Răspunsul b): art. 90, lit.c C.pr.pen.
Răspunsul c): art. 90 lit.a C.pr.pen.
numai în faza camerei preliminare sau în cursul judecății, în cauzele în care
legea prevede pentru infracțiunea săvârșită detențiunea pe viață sau pedeapsa
închisorii mai mare de 5 ani;

în tot cursul procesului penal în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea
săvârșită detențiunea pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani;

pe tot parcursul procesului penal, dacă suspectul minor este internat într-un
centru de detenție sau într-un centru educativ.

47. Avocatul are dreptul:

Răspunsul a): art. 94, alin.4 C.pr.pen. Răspunsul b): art. 89, alin.2 C.pr.pen.
Răspunsul c): art. 94, alin.6 C.pr.pen.
să consulte dosarul oricând după punerea în mișcare a acțiunii penale;

să formuleze plângere împotriva actelelor procurorului efectuate cu

încălcarea dreptului de lua contact cu inculpatul în condiții de
confidențialitate;
să consulte oricând declarațiile persoanei vătămate, chiar dacă este apărătorul
inculpatului.

48. Avocatul inculpatului:

Răspunsul a): art. 94, alin.7 C.pr.pen. Răspunsul b): art. 92, alin.1, lit.b
C.pr.pen. Răspunsul c): art. 95, alin.2 rap. la art. 282, alin.4, lit.a C.pr.pen.
are dreptul să ia la cunoștiință numai de piesele esențiale ale dosarului de urmărire
penală în procedura de menținere a măsurii arestării preventive;

are dreptul să asiste, ori de cât ori solicită sau este solicitat în acest scop, la
efectuarea percheziției domiciliare, a percheziției informatice, corporale sau a unui
vehicul;

are dreptul să solicite nulitatea relativă a procesului verbal de percheziție

domiciliară , până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă a fost
efectuată în cursul urmăririi penale fără participarea sa, deși a solicitat
aceasta.

49. În ceea ce îi privește pe reprezentanții și substituiții procesuali:

Între reprezentant și substituit există diferențe: reprezentantul acționează în
numele persoanei reprezentate, în vreme ce substituitul acționează în nume
propriu, însă pentru valorifcarea unui interes al părții, iar reprezentantul are
obligația de a acționa, în vreme ce substituitul procesual are facultatea de a
acționa. M.Udroiu, <i>Fișe de procedură penală partea generală<i>, Ed.
Universul Juridic, București, 2016, pag. 38
între aceția nu există nicio deosebire din punct de vedere procedural;
atât reprezentantul cât și substituitul procesual acționează în numele altei persoane;

reprezentantul are obligația de a acționa, în vreme ce substituitul procesual

are facultatea de a acționa.

50. Judecătorul de drepturi și libertăți:

Răspunsul a): judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță asupra măsurilor
asiguratorii doar în procedura de contestare a măsurilor luate de procuror în
cursul urmăririi penale - art. 249 rap. la art. 250 C.pr.pen. Răspunsul b): art.
308 C.pr.pen. Răspunsul c): în cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi
și libertăți dispune luarea măsurii obligării la tratament medical, la propunerea
motivată a procurorului - art. 245 și art. 246 C.pr.pen.
dispune, la cererea procurorului, în cursul urmăririi penale, măsurile asiguratorii;

poate proceda la audierea anticipată a martorilor, a persoanei vătămate, a

părții civile sau a părții responsabile civilmente;

poate dispune din oficiu luarea măsurii obligării la tratament medical, în cursul
urmăririi penale, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege (art. 109
C.pen.).

51. În cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi și libertăți:

Răspunsul a): art. 231, alin.7 C.pr.pen. Răspunsul b): art. 242, alin.4^1
C.pr.pen. Răspunsul c): în cazul în care procurorul dispune o soluție de
netrimitere în judecată, judecătorul de cameră preliminară este competent să
dispună confirmarea, înlocuirea sau încetarea măsurii obligării provizorii la
tratament medical - art. 245, alin.13 C.pr.pen.
confirmă mandatul de arestare preventivă emis în lipsă;

dispune înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura controlului judiciar pe

cauțiune, atunci când acesta a dispus controlul judiciar ca urmare a soluționării
plângerii inculpatului împotriva măsurii arestării preventive;

poate dispune confirmarea, înlocuirea sau încetarea măsurii obligării provizorii la

tratament medical, în cazul în care procurorul dispune o soluție de netrimitere în
judecată.

52. În procesul penal, suspectul:

Răspunsul a): suspectul poate fi numai subietul măsurii reținerii - art. 209
C.pr.pen. Răspunsul b): art. 478 C.pr.pen. Răspunsul c): art. 78 C.pr.pen.
poate fi subiectul tuturor măsurilor preventive;

nu poate încheia un acord de recunoaștere a vinovăției;

are, în principiu, aceleași drepturi și obligații ca și inculpatul.

53. Asistența juridică este obligatorie:

Răspunsul a): art.90, lit.c C.pr.pen. Răspunsul b): art.90, lit.a C.pr.pen.
Răspunsul c): art.90, lit.a - nu prezintă importanță faptul că minorul internat
intr-un centru educativ a împlinit vârsta de 18 ani C.pr.pen.
doar în faza camerei preliminare sau în cursul judecății, în cauzele în care
legea prevede pentru infracțiunea consumată pedeapsa detențiunii pe viață
sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani;
pe tot parcursul procesului penal în ipoteza în care inculpatul este minor;

pe tot parcursul procesului penal, dacă suspectul sau inculpatul este internat intr-un
centru educativ, cu excepția cazului în care a împlinit vârsta de 18 ani.

54. Se sancționează cu nulitate absolută încălcarea dispozițiilor legale cu privire la

asistența juridică obligatorie referioare la:
Art. 281, alin.1, lit.f - sancțiunea nulității absolute nu se aplică și în cazul
persoanei vătămate, însă pot fi incidente dispozițiile art. 282, dacă sunt
îndeplinite celelalte condiții prevăzute de lege.
asistența juridică obligatorie a persoanei vătămate;

asistența juridică obligatorie a părții civile;

asistența juridică obligatorie a părții responsabile civilmente.

55. Încălcarea confidențialității convorbirilor dintre avocat și suspect sau inculpat

se sancționează cu:
Răspunsul a): art.281, alin.1, lit.f) C.pr.pen. Răspunsul c): art.281, alin.4
C.pr.pen.
nulitate absolută, vătămarea procesuală fiind prezumată ope legis

nulitate relativă, excluderea probelor administrate cu încălcarea confidențialității

convorbirilor fiind condiționată de dovedirea producerii unei vătămări a drepturilor
părților ori ale subiecților procesuali principali;
nulitate absolută, care poate fi invocată în orice stare a procesului, indiferent de
momentul procesual în care a intervenit.

56. In cursul procesului penal, organele judiciare au obligația:

Răspunsul a): art. 307 C.pr.pen. Răspunsul b): legea nu instituie o obligație
procedurală pozitivă în sarcina organului de urmărire penală de a-i pune în
vedere avocatului acest drept - M.Udroiu, <i>Fișe de procedură penală partea
generală<i>, Ed. Universul Juridic, București, 2016, pag.67 Răspunsul c): art.
90, lit.c C.pr.pen.
de a aduce la cunoștiință suspectului drepturile procesuale prevăzute la art.
83 înainte de prima audiere;

de a-i pune în vedere avocatului dreptul de a participa la toate actele de urmărire

penală;

de a asigura asistența juridică obligatorie pentru inculpat, în cursul urmăririi

penale, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedepasa
detențiunii pe viață sau închisoarea mai mare de 5 ani.

57. Încălcarea normelor care reglementează competența materială a instanțelor

judecătorești:
Răspunsul a): în cazul în care se încalcă dispozițiile procedurale care
reglementează competența materială a instanțelor judecătoresti prin
judecarea cauzei de către o instanță superioară în grad instanței competente
material - art. 282, alin.1 C.pr.pen. Răspunsul b): art. 281, alin.1, lit.b) rap. la
art. 282 C.pr.pen. Răspunsul c): art. 281, alin.3 C.pr.pen.
atrage în toate cazurile nulitatea absolută;

poate atrage în unele situații nulitatea realitivă;

poate fi invocată, de principiu, în orice stare a procesului.

58. Judecătoria este competentă material să soluționeze:

Răspunsul a): art 587, alin.1 C.pr.pen. Răspunsul b): M.Udroiu, <i>Fișe de
procedură penală partea generală<i>, Ed. Universul Juridic, București, 2016,
pag.106 Răspunsul c): art. 35, alin.1 C.pr.pen.
cererile de liberare condiționată, doar în cazul condamnărilor pronunțate de
insanțele de același grad;

calea ordinară de atac a redeschiderii procesului penal în cazul

condamnărilor pronunțate în lipsă;

toate infracțiunile, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența
altor instanțe.

59. Tribunalul va judeca în primă instanță:

Răspunsul b): infracțiunile contra patrimoniului care au produs consecințe
deosebit de grave (pejudiciu de peste 2.000.000 lei) sunt judecate de către
tribunal - M.Udroiu, <i>Fișe de procedură penală partea generală<i>, Ed.
Universul Juridic, București, 2016, pag.110 Răspunsul c): art. 35, alin.1, lit.c)
C.pr.pen.
infracțiunile de furt calificat, prin violare de domiciliu;
infracțiunile de furt calificat, prin efracție care a avut ca urmare producerea
unor consecințe deosebit de grave;

infracțiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către

Direcția Națională Anticorupție.

60. În materia competenței teritoriale a organelor judiciare, se vor aplica regulile

preferinței legale în cazul în care:
Răspunsul a): art.41, alin.4 C.pr.pen. Răspunsul b): art.41, alin.5 C.pr.pen.
Răspunsul c): art.41, alin.4 C.pr.pen.
două sau mai multe instanțe au fost sesizate succesiv, iar urmărirea penală s-a efect
cu respectarea ordinii prevăzute de lege;

două sau mai multe instanțe au fost sesizate succesiv, iar urmărirea penală nu
s-a efectuat cu respectarea ordinii prevăzute de lege;

două sau mai multe instanțe au fost sesizate simultan, iar urmărirea penală s-a
efectuat cu respectarea ordinii prevăzute de lege.

61. Soluționarea excepției de necompetență materială a organului de urmărire

penală:
Răspunsul a): parchetul căruia i s-a trimis cauza are posibilitatea de a
menține sau nu probele administrate, actele îndeplinite și măsurile dispuse -
M.Udroiu, <i>Fișe de procedură penală partea generală<i>, Ed. Universul
Juridic, București, 2016, pag.126. Răspunsul b): M.Udroiu, <i>Fișe de
procedură penală partea generală<i>, Ed. Universul Juridic, București, 2016,
pag.126 C.pr.pen. Răspunsul c): art. 58, alin.2 C.pr.pen.
se realizează de către procurorul care supraveghează urmărirea penală, care
stabilește prin ordonanță dacă menține sau nu probele administrate, actele
îndeplinite și măsurile dispuse;

are ca efect trimiterea dosarului în vederea continuării urmăririi penale la

organul de cercetare penală în favoarea căruia s-a dispus declinarea;

se soluționează de prim procurorul parchetului sau de către procurorul ierarhic

superior, dacă se invocă excepția de necompetență materială a procurorului care
supraveghează urmărirea penală.

62. Conflictul de competență ivit între procurorul de la parchetul de pe lângă

judecătorie și procurorul de la parchetul de pe lângă tribunal se rezolvă de către:
Conform art. 63, alin.4 C.pr.pen. conflictul de competență dintre doi sau mai
mulți procurori se rezolvă de către procurorul ierarhic superior și comun;
procurorul ierarhic superior și comun celor doi procurori în cauză este prim-
procurorul parchetului de pe lângă tribunal (M.Udroiu, <i>Fișe de procedură
penală partea generală<i>, Ed. Universul Juridic, București, 2016, pag.128)
procurorul ierarhic superior și comun;

procurorul de la parchetul de pe lângă curtea de apel;

prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunal.

63. Excepția de necompetență teritorială a instanței judecătorești:

Răspunsul a): art. 47, alin.3 C.pr.pen. Răspunsul b): Î.C.C.J., s.pen.,
încheierea 751/2011
se invocă până la terminarea cercetărilor judecătorești, în primă instanță;

dacă este admisă de instanța după începerea cercetărilor judecătorești,

hotărârea de declinare este considerată nelegală;

poate fi solicitată, prin excepție, de către procurorul de ședință, chiar după

începerea cercetărilor judecătorești.

64. Disjungerea cauzei în ceea ce privește componentele laturii penale:

Răspunsul a): disjungerea cauzei în ceea ce privește componentele laturii
penale poate fi dispusă de procuror prin ordonanță motivată sau prin
rechizitoriu (M.Udroiu, <i>Fișe de procedură penală partea generală<i>, Ed.
Universul Juridic, București, 2016, pag.139) Răspunsul b): disjungerea nu
este posibilă în cazurile prevăzute de lege în care reunirea este obligatorie -
art.43, alin.1 C.pr.pen. Răspunsul c): disjungerea este posibilă dacă în
cazurile prevăzute de lege în care reunirea este facultativă art.43, alin.2
C.pr.pen.
poate fi dispusă de procuror prin rechizitoriu;

nu este posibilă în cazul concursului real de infracțiuni;

este posibilă în cazul pluralității de infractori.

65. Declarația de abținere:

Răspunsul a): potrivit art. 64, alin.1, lit.c) C.pr.pen. judecătorul de cameră
preliminară care a avut calitatea de martor în cauză formulează obligatoriu
declarație de abținere, cu condiția ca judecătorul să fi dat declarații în cauză
(M.Udroiu, <i>Fișe de procedură penală partea generală<i>, Ed. Universul
Juridic, București, 2016, pag.142) Răspunsul b): art. 68 C.pr.pen. Răspunsul
c): M.Udroiu, <i>Fișe de procedură penală partea generală<i>, Ed. Universul
Juridic, București, 2016, pag.146 C.pr.pen

se formulează obligatoriu de judecătorul de cameră preliminară care a avut

calitatea de martor în cauză, chiar dacă nu a fost audiat în această calitate;

produce efecte juridice din momentul formulării declarației;

este inadmisibilă dacă este formulată de un judecător înainte ca o cauză

înregistrată pe rolul instanței să fi fost repartizată aleatoriu.

66. Competența de soluționare a abținerii sau recuzării procurorului:

Dec.625/26.10.2016 Î.C.C.J. - competența de soluționare a declarației de
abținere sau recuzare a procurorului în cursul judecății aparține instanței de
judecată sau judecătorului de cameră preliminară, în faza de cameră
preliminară.
aparține procurorului ierarhic superior, atât în cursul urmăririi penale, cât și în
cursul judecății;

aparține instanței de judecată în cursul judecății;

aparține judecătorului de cameră preliminară în faza de cameră preliminară.

67. Spre deosebire de procedura de strămutare în faza de judecată, strămutarea
în faza de cameră preliminară:
Răspunsul a): în cazul procedurii de strămutare în faza de judecată,
strămutarea se soluționează prin sentință nesupusă niciunei căi de atac - art.
74, alin.1 și 6 C.pr.pen. În procedura de cameră preliminară, judecătorul se
pronunță prin încheiere definitivă - M.Udroiu, <i>Fișe de procedură penală
partea generală<i>, Ed. Universul Juridic, București, 2016, pag.159.
Răspunsul b): strămutarea în faza de cameră preliminară se soluționează în
ședință nepublică - M.Udroiu, <i>Fișe de procedură penală partea
generală<i>, Ed. Universul Juridic, București, 2016, pag.159 Răspunsul c):
citarea părților și a procurorului precum și aducerea inculpatului arestat
preventiv la termenul stabilit pentru judecarea strămutării nu sunt obligatorii în
niciuna din cele două proceduri de strămutare a cauzelor - art. 73, alin.2 și 4
C.pr.pen
se soluționează prin încheiere definitivă;

se soluționează în ședință publică;

citarea părților și a procurorului precum și aducerea inculpatului arestat preventiv

la termenul stabilit pentru judecarea strămutării sunt obligatorii.

68. Se poate solicita desemnarea unei alte instanțe pentru judecarea cauzelor:
Răspunsul a): art. 76, alin.1 C.pr.pen. Răspunsul b): nu se poate solicita
desemnarea unei alte instanțe pentru judecarea cauzelor în apel sau în căile
extraordinare de atac, deoarece art. 76, alin.1 C.pr.pen. prevede în mod
expres acest drept numai pentru desemnarea unei alte instanțe care să
judece cauza în primă instanță; Răspunsul c): art.76, alin.2 C.pr.pen.
în primă instanță, dacă există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea
judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei;
în apel sau în căile extraordinare de atac, dacă există pericol de tulburare a ordinii
publice;
doar înainte de momentul sesizării instanței, de către procurorul ierarhic superior
celui care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

69. După ce s-a dispus strămutarea judecării cauzei în apel, este competentă să
rejudece cauza după anularea sentinței primei instanțe:
C.S.J., secția penală, dec. 739/2003 - După ce s-a dispus strămutarea
judecării cauzei în apel, instanța competentă să rejudece cauza după
anularea sentinței primei instanțe este instanța de fond din raza teritorială a
instanței de control judiciar unde a fost strămutată judecarea cauzei în apel.
instanța care a pronunța sentința împotriva căreia a fost formulat apelul;

instanța de fond din raza teritorială a instanței de control judiciar unde a fost
strămutată judecarea cauzei în apel;

instanța de fond din raza teritorială a instanței de control judiciar unde a fost
strămutată judecarea cauzei în apel, doar dacă aceasta se află în circumscripția unei
alte curți de apel decât cea în circumscripția căreia se află instanța care a pronunța
sentința împotriva căreia a fost formulat apelul;
70. Desfășurarea judecății cu nerespectarea dispozițiilor referitoare la asistența
juridică obligatorie:
Răspunsul a): art. 426, lit f) C.pr.pen. Răspunsul b): în cazul în care
hotărârea judecătorească a fost prounțată într-o cauză în care judecata s-a
desfășurat cu încălcarea dispozițiilor relative la asistența juridică obligatorie,
instanța de control urmează să dispună admitere apelului - M.Udroiu,
<i>Codul de procedură penală. Comentariu pe articole<i>, Ed. C.H.Beck,
București 2015, pag.273. Răspunsul c): desfășurarea judecății cu
nerespectarea dispozițiilor referitoare la asistența juridică obligatorie a
persoanei vătămate nu constituie un caz de nulitate absolută - art.281, alin.1,
lit. f) C.pr.pen.
poate constitui caz de contestație în anulare;

se poate invoca de către inculpat pe calea ordinară de atac a apelului;

a persoanei vătămate, constituie un caz de nulitate absolută.

71. Dezbaterea legalității și temeiniciei arestării preventive în procedura de

cameră preliminară:
Răspunsul a): termenul de 3 zile este un termen de recomandare pentru
stabilirea datei la care vor avea loc dezbaterile; dezbaterea legalității și
temeiniciei arestării preventive în procedura de cameră preliminară trebuie să
aibă loc înainte de expirarea duratei arestării preventive - art.207, alin.2
C.pr.pen. (M.Udroiu, <i>Fișe de procedură penală partea generală<i>, Ed.
Universul Juridic, București, 2016, pag.326) Răspunsul b): părțile nu se
citează la dezbaterea legalității și temeiniciei arestării preventive în procedura
de cameră preliminară, ci numai inculpatul - art.207, alin.2 C.pr.pen.
Răspunsul c): art. 207, alin.3 C.pr.pen.
se realizează în termen de 3 zile de la primirea dosarului;

se realizează cu citarea părților și participarea obligatorie a procurorului;

se poate realiza și în lipsa inculpatului, în prezența avocatului ales sau din

oficiu.

72. Propunerea de arestare preventivă a inculpatului, formulată de către procuror

în cursul urmăririi penale:
Răspunsul a): art.224, alin.1 C.pr.pen. Răspunsul b): în cazul în care
propunerea procurorului nu îndeplinește condițiile de formă, sancțiunea care
s-ar impune este nulitatea relativă a acestui act - M.Udroiu, <i>Codul de
procedură penală. Comentariu pe articole<i>, Ed. C.H.Beck, București 2015,
pag.644 Răspunsul c): legea prevede competența teritorială alternativă pentru
judecătorul de drepturi și libertăți - art.224, alin.2 C.pr.pen.
trebuie să fie în toate cazurile o propunere motivată care să cuprindă și
temeiul de drept;

care nu îndeplinește condițiile de formă, poate atrage nulitatea realativă, dacă

sunt îndeplinite condițiile de la art. 282 C.pr.pen.

trebuie adresată fie judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia îi

revine competența să judece cauza în primă instanță, fie celui de la instanța
corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care
face parte procurorul care a întocmit propunerea.
73. Propunerea de arestare preventivă poate fi formulată:
Răspunsul a): propunerea de arestare preventivă poate fi formulată prin
cerere motivată sau prin rechizitoriu C.pr.pen. Răspunsul b): dacă mai muți
procurori efectuează sau supraveghează urmărirea penală într-o cauză,
legea nu prevede ca propunerea să fie întocmită de toți procurorii (Trib.
București, Secția I penală, încheierea nr.293/25.06.2010) Răspunsul c):
propunerea de arestare preventivă nu poate fi formulată în niciun caz de
instanței de judecată, deoarece, instața dispune luarea măsurii arestării
preventive, fie din oficiu, fie la propunerea motivată a procurorului; instața nu
formulează propuneri.
printr-o cerere motivată de către procurorul care supraveghează urmărirea
penală;

prin rechizitoriu, de către toți procurorii care efectuează urmărirea penală, în cazul
în care urmărirea penală este efectuată de mai mulți procurori;

prin sentința instanței de judecată dacă, până la judecarea apelului, instanța

consideră necesară luarea acestei măsuri față de condamnat.