Istoria teoriei manageriale este un studiu contradictoriu.

Pe de o parte societatea a fost preocupata

mii de ani de eficacitatea practicii manageriale iar pe de alta, studiile stiintifice de management
dateaza doar de la inceputul secolului XX. In aceeasi maniera, sunt multe teorii diferite care se
refera la parti ale procesului de management in timp ce nici o teorie unificatoare, generala nu a fost
elaborata.
*
De ce trebuie studiate istoria si teoria?
Acuzatia principala ce se aduce istoriei, de regula, este aceea ca nu are relevanta in societatea
contemporana, iar teoriei – ca este abstracta si fara valoare practica. Prin definitie, managementul
este practicat in lumea reala; asa incat teoriile valoroase de management trebuie "infipte" bine in
realitate. Teoriile ne ajuta sa organizam informatiile si sa elaboram un cadru sistematic pentru
actiune. O firma poate obtine succese similare aplicand Teoria Z sau teoria situationala (de
contingenta), dar ambele abordari sunt mai bune decat nefolosirea niciunei teorii. O teorie este o
simpla schita sau o harta care ghideaza managerul spre realizarea scopurilor organizatiei.

Constientizarea si intelegerea importantelor descoperiri istorice sunt de asemenea importante pentru

managerii de azi. Multe cursuri de istorie americana dedica mult timp prezentarii dezvoltarilor
economice si ale afacerilor din aceasta tara. Contributia substantiala a industriasilor americani ca
practicieni ai managementului a lasat o amprenta profunda in cultura americana contemporana.

Multe organizatii au recunoscut recent ca pot invata din trecutul propriu, astfel ca au angajat efectiv
istorici care ar trebui sa-i ajute sa elaboreze strategii, perspective pe termen lung bazate pe
"radacini", pe evolutii trecute. Practica managementului este veche de mii de ani. Egiptenii au aplicat
functiile manageriale de planificare, organizare si control cand au construit marile piramide.
Alexandru cel Mare a angajat personal pentru coordonarea activitatilor in timpul campaniilor sale
militare. Imperiul Roman si-a dezvoltat o structura organizationala bine definita care a facilitat
comunicatiile si controlul.

Sunt numai cateva exemple care sugereaza vechimea practicii manageriale. Cu toata aceasta
recunoastere, managementul a devenit un domeniu distinct de cercetare si studiu abia spre sfarsitul
secolului XIX, inceputul secolului XX. O explicatie pentru aceasta lipsa de atentie este aceea ca
prima disciplina dedicata comertului a fost economia. Economistii au propus in maniera generala ca
practica manageriala era eficienta si, de aceea, si-au concentrat atentia asupra politicilor economice
nationale, si asupra celorlalte aspecte manageriale ale afacerilor.

Un alt argument este acela ca au existat putine organizatii mari pana la sfarsitul anilor 1800. Cand
au luat fiinta afacerile familiale, scopul acestora nu era cresterea sau expansiunea, ci doar
supravietuirea; daca familia putea produce si vinde suficient pentru a se putea sustine, nimic in plus
nu era necesar.

Studiile de management dintr-o perspectiva stiintifica au inceput doar la inceputul secolului XX

(sfarsitul secolului XIX). Doi dintre pionierii teoriei manageriale au fost Robert Owen si Charles
Babbage.

Robert Owen (1771-1858), industrias britanic cu viziuni reformatoare, a fost unul dintre primii
manageri care au recunoscut importanta organizarii resurselor umane. Pana aici muncitorii erau
considerati sau pusi in discutie in termeni similari masinilor sau echipamentelor. Ca patron al unei
firme, Owen a recunoscut ca oamenii merita mai mult respect si demnitate. In consecinta, a
incorporat inovatii "radicale" in sprijinul acestei idei: conditii mai bune de munca, varsta minima mai
mare pentru copiii care aveau nevoie sa munceasca, hrana pentru angajati si numar redus de ore de
munca. Desigur, a fost si adeptul ideii ca acordand mai multa atentie angajatilor se pot obtine
beneficii mai mari. Desi nimeni nu l-a urmat in aceea perioada, ideile sale au fost dezvoltate mai
tarziu in teoria comportamentala manageriala.

Charles Babbage (1792-1871), matematician englez, si-a concentrat atentia asupra eficientei
productiei. Contributia sa principala este cartea sa "On the Economy of Machinery and
Manufactures". Babbage a acordat mare incredere diviziunii muncii si a pledat pentru aplicarea
metodelor matematice in probleme de eficienta a utilizarii materialelor si utilitatilor. Din acest punct
de vedere munca sa a fost premergatoare pentru teoriile clasica manageriala si cantitativa. Nu a
neglijat nici elementul uman. A inteles ca o relatie armonioasa intre manager si muncitor poate fi
benefica pentru ambele parti si a dezvoltat instrumente de genul planurilor de impartire a profitului.

1. Managementul traditional
-managementul stiintific
-managementul birocratic
-managementul administrativ
2. Management comportamental (behaviorist)
3. Management sistemic
4. Management situational (de contingenta)