LEUCEMIA LIMFATICA CRONICA

 Boala monoclonala a tesutului limfatic caracterizata prin proliferare maligna si acumularea

unor clone de limfocite mici
 Limfocite morfologic aparent normale dar imunologic incompetente
 Acestea prolifereaza la niv MO cu descarcare in sangele periferic si cu acumulare in gangl
limf, splinei, ficatului etc inlocuind limfocitele normale
 > 95 % din cazuri sunt limfocite B
 < 5% prolifereaza limfocite T

EPIDEMIOLOGIE

 Cea mai frecventa forma de leucemie 25-30%

 2,5/100.000 loc /an
 Raport barbati/femei 2:1 egalizandu-se dupa 75 de ani
 In maj cazurilor apare dupa 60 de ani; varsta medie 65-70 ani
 Mai frecv la rasa alba si in tarile vestice

ETIOPATOGENEZA
 Etiologie necunoscuta
 Sunt studii care incrimineaza : radiatii ionizante, agenti alchilanti, subst chimice
industriale sau din agricultura
 Este mai frecv in anumite familii , descendenti de gradul I al bolnavilor de LLC sau alte
hgboli limfoproliferative avand un risc de 3-5 ori mai crescut
 15-20% din rudele sanatoase ale pacientilor cu LLC prezinta o limfocitoza monoclonala
cu limf B CD5+, rata de evolutie spre limfocitoza fiind de 1-2% pe an
 A mai fost incriminat : HTLV 1 ( human t leukemia)

Patogenic
 Clona de limfocite prolifereaza autonom intr-un ritm f lent, celulele maligne au
supravietuire lunga majoritatea fiind blocate in faza G0 a ciclului celular
 Apoptoza este dereglata
 90% din cazuri au valori crescute ale BCL-2 care blocheaza apoptoza
 Cel leucemice se acumuleaza in organism  masa limfocitara totala ↑
 Au markeri de linie limfocitara B(CD 10,CD20) dar si CD5 ( marker caracteristic pt limf
T)
 Celula de origine pare a fi limf B cu memorie
 Limf B CD5+ sunt prezente in zona de manta a foliculilor limfatici , LLC cu celule B este
cel mai probabil o hemopatie maligna cu originea in limf de zona de manta , expresia
antigenelor CD5 si CD23 ar fi o modificare secundara
Page | 1
 Incompetenta imunologica a limfocitelor explica starea de imunodeficienta caracteristica
LLC , cu incidenta ↑ a infectiilor
 10-25% din cazuri – manifestari autoimune ( anemii hemolitice autoimune si
trombocitopenii imune) ; autoAc ar fi secretati de limfocitele maligne proliferante sau de
limf CD5+ normale
 50-80% din cazuri sunt prezente anomalii citogenetice : deletia 13q , trisomia 12q,
deletia 11q, deletia 17p, deletia 6q
 Supravietuiri prelungite in cazurile cu del13 si supravieturi scurte la pacientii cu del 17q
si/sau 11q
 In cadrul cel maligne din LLC genele care codifica regiunea variabila a lanturilor grele
de imunoglobuline pot suferi sau nu mutatii ( status mutant sau non-mutant) ceea ce
influenteaza evolutia favorabila/nefavorabila a bolii
 In cazurile non-mutannte este prezent si factorul genetic ZAP-70 , o proteina
citoplasmatica ( o tirozin kinaza) care in mod normal este exprimata pe limf T
 Prezenta ZAP-70 sugereaza un prognostic nefavorabil

SIMPTOMATOLOGIE

 Debut insidios - Evolueaza asimptomatic si sunt descoperite intamplator

 Simptome generale nespecifice: astenie, pierdere in greutate, inapetenta, transpiratii
profuze indeosebi nocturne, alterarea starii generale
 In alte cazuri investigatiile pt infectiile intercurente repetate ( bronsite, pneumonii ,
piodermite, herpes zoster, tuberculoza, erizipel) arata LLC

EXAMEN OBIECTIV

 Adenopatia generalizata si simetrica ; gangl au volum variabil , de consistenta de organ

(nu sunt duri), sunt mobili, neaderenti, nedurerosi
 Hipertrofie a pachetelor ganglionare interne ( in mediastinul superior /mijlociu, hilii
pulmonari, abdomen) care poate provoca sindroame de compresiune. In unele cazuri
poate fi mai precoce decat adenopatia externa si gangl mariti sunt descoperiti prin
radiografie/ ecografie abdominala ; uneori se produce si hipertrofie de amigdale
 Splenomegalia , cel mai adesea moderata ( nu ajunge de obicei la dimensiunile din
leucemia mieloida cronica) este prezenta la majoritatea cazurilor in momentul
diagnosticarii si are tendinta de progresiune
 In anumite cazuri splina atinge dimensiuni enorme si poate genera fenomene compresive
sau infarcte splenice
 Ficatul poate fi moderat marit in 30-40% din cazuri
 Uneori leziune leucemice ( infiltrative) cutanate sub forma de dermita pruriginoasa (
placarde rosii, tuberozitati, papule diseminate pe corp, eritrodermie exfoliativa)
 Infiltratii in organe interne: tub digestiv, ficat, glande salivare si lacrimale ( sindrom
Mikulicz) ; sunt raspunzatoare de manifestari variabile

Page | 2
 Paloare asociata cu un icter moderat, purpura, iar in unele cazuri vasculite,tiroidite
sau alte manifestari de producerea carora sunt raspunzatoare tulburarile autoimune
 In formele cu limfocite T leucocitoza ( limfocitoza) si splenomegalia sunt foarte
pronuntate in timp ce adenopatiile sunt de dimensiuni mai reduse

EXAMINARI DE LABORATOR

A. Examenul sangelui periferic

1. Hiperleucocitoza cu limfocitoza absoluta.
- Se constata un aspect monoton al elementelor nucleate, 60-90 % fiind reprezentate
de limfocite care nu prezinta deosebiri evidente fata de normal
- Sunt f frecvente umbrele celulare Gumprecht rezultate din zdrobirea limfocitelor
cu ocazia intinderii frotiului si a colorarii ( semn de fragilitate)
- Granulocitele si monocitele insumeaza cateva procente ( numar normal la inceput
dar scade treptat pe masura accentuarii insuficientei medulare)
- La examenul flow-citometric, pe suprafata limfocitelor proliferante se pune in
evidenta pozitivitate pt CD5, CD 19,CD20, CD 23 si negativitate CD 10 , CD 22,
FMC
2. Anemia normocroma-normocitara
- Frecventa, de grad moderat si cu tendinta de agravare lenta
- La producerea ei contribuie :
 liza autoimuna
 hiperspenism
 scaderea capacitatii de productie medulara
- Deseori prin aparitia unui mecanism hemolitic autoimun anemia imbraca un aspect
mai grav
- In aceste cazuri pe langa sindr anemic se constata si sindr hemolitic: icter,
bilirubinemie neconjugata ↑ , hipersideremie, reticulocitoza
- Testul Coombs evidentiaza Ac antieritrocitari
3. Trombocite
- Numar intial normal, scazand treptat in fazele avansate ale bolii
- La producerea trombocitopeniei pot contribui mai multi factori

B. Studiul aspiratului medular si al biopsiei osteo-medulare

- MO are aspect normo- sau hipercelular
- Infiltratia leucemica depaseste 30% din totalul celulelor medulare ( criteriu de
diagnostic)
- In functie de gradul acestei infiltrari sunt dislocate celelalte serii celule ale
maduvei
- Infiltratia leucemica este intial interstitiala -> nodulara -> difuza
- Mielograma : aprecierea gradului de infiltrare si inf despre hematopoieza
reziduala

Page | 3
C. Modificari imunologice
 Deficitul imunitatii umorale
- Proteinograma arata ↓ fractiunilor gamaglobulinelor serice
- Imunoelectroforetic : ↓ Ig normale ( in special Ig M)
- Deficienta producerii de Ac ( + neutropenia) => predispozitie accentuata la
infectii
 Dezechilibru al populatiilor de limfocite T reglatoare
- ↓ limfocitelor T helper
- ↑ limfocitelor T supresor
- Raportul Th/ Ts se inverseaza ( normal 1,5-2)
- Acest fapt explica hipo-gamaglobulinemia ( prin actiunea supresoare a
limfocitelor Ts asupra limfocitelor B producatoare de Ac)
- Afectarea imunitatii celulare este dovedita si de deprimarea transformarii
blastice a limfocitelor cultivate de fitohemaglutinina
 Manifestari autoimune
- anemie hemolitica, trombocitopenie autoimuna
- Testul Coombs se pozitiveaza in formele cu hemoliza autoimuna
- Ac antieritrocitari pot fi Ig G sau IgM , cu fixare de complement cel mai
adesea activi la cald
- Mai pot fi prezente reticulocitoza, hiperbilirubinemia neconjugata,
crioglobulinemie, diversi AutoAc ( FR sau antinuclear)

D. Alte teste
- In faze avansate ↑ LDH, ac uric, beta 2-microglobulina
- Examenul citogenetic pt evidentierea unor modificari cum ar fi del ( 17p)
precum si investigatii pt definirea statusului mutant sau nemutant al bolii,
eventuala prezenta a CD38 sau ZAP 70 au importanta prognostica si de
orientare a trrat
Diagnosticul pozitiv ( cel putin 3 elemente)
1. Limfocitoza absoluta in sangele periferic > 5000/mm3 cu morfologie de tip matur ,
minim 3 luni , cu excluderea limfocitozei reactive
2. Cel putin 30% limfocite la nivel medular
3. Limfocite de tip monoclonal exprimand niveluri scazute de Ig, pozitive pt CD5, CD23,
CD 19,CD20

STADIALIZARE RAI
0- Limfocitoza in sange si in MO cu absenta adenopatiilor si hepatosplenomegaliei (
supravietuire > 10 ani)
1- Limfocitoza si adenopatii ( supravietuire 8 ani)
2- Limfocitoza + spleno- / hepatomegalie ( 5-6 ani)

Page | 4
3- Limfocitoza + anemie ( Hb < 11 g/d)
4- Limfocitoza + trombocitopenie < 100.000 / mm3

 In stadiile 3 si 4 supravietuirea este de 1-2 ani.

 Caracterul autoimun al anemiei/ trombocitopeniei nu plaseaza boala in stadiul 3
sau 4, acestea putand fi prezente inca de la debutul bolii
 Se considera boala ca fiind in stadii avansate atunci cand anemia si
trombocitopenia sunt urmarea insuficientei medulare

STADIALIZARE BINET

A – limfocitoza, afectarea a mai putin de 3 arii ganglionare

B- > 3 arii ganglionare + spleno -, hepatomegalie
C- anemie ( Hb < 10 gr/dl) si/sau trombocitopenie < 100.000 , independent de nr de arii
ganglionare

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

1. Limfocitoze secundare infectiilor ( reactive) : mononucleoza infectioasa,

toxoplasmoza, inf cu vir citomegalic etc
- Adenopatiile si/sau hepatosplenomegalia apar in context febril la varste
tinere, leucocitoza este moderata si limfocitele nu au imunofenotipul
caracteristic
- Testele imunologice ( atc IgM) vor fi pozitive
2. LNH cu descarcare leucemica
- LNH cu celule din zona de manta sunt cel mai greu de diferentiat de LLC :
pozitive pt CD5, CD19,CD20, CD 22, CD 79b, FMC7,Sig si negative pt
CD23 si CD 38
- Limfomul splenic cu celule viloase – lipsesc adenopatiile, iar splina de
dimensiuni ff mari; pozitiv pt slg, CD19,20,22,79Bb si negativ pt CD5
- Limfomul folicular cu descarcare leucemica – lipseste CD5 si CD23 dar
pozitiv pt CD 10 SI 22
3. Leucemia mieloida cronica
- Splenomegalia este mai pronuntata
- Lipsesc adenopatiile periferice
- Aspect frotiu complet diferit ( deviere la stanga, bazofilie)
- Citogenetic cromozom Ph 1 pozitiv, examen PCR cu detectarea
transcriptului bcr/abl
4. Leucemia cu celule paroase ( varianta cu leucocitoza si limfocitoza)
- Splenomegalie si pancitopenie
- CD11c , CD25 pozitive
- BOM are modificari patognomonice

Page | 5
EVOLUTIE SI COMPLICATII
1. LLC caracterizata prin status mutant al genei pt lantul greu de Ig si cu lipsa markerului
ZAP 70
- Evolutie blanda, indelungata
- Supravietuire 15-20 de ani de la diagnostic ( forme relativ benigne cu
adenosplenomegalie de dimensiuni reduse, limfocitoza moderata si pastrarea
functiei medulare)
2. LLC caracterizata prin status nemutant al genei pt lantul greu de Ig si cu prezenta
markerului ZAP 70
- Forma agresiva, cu evolutie rapid-progresiva mai ales la varste tinere si la
femei
- Semne generale mai pronuntate
- Hipertrofia organelor limfatice mai importanta, leucocitoza si limfocitoza
mai pronuntate
 Cauze de deces: infectii, anemia hemolitica si casexia
 Nu se transforma niciodata in LA asa cum se intampla in LGC
 Posibilitate speciala de evolutie : aparitia sindr Richter - limfom cu celule mari (
imunoblastic) apartinand aceleasi clase de limfoame ca cele din LLC dar in unele
cazuri celulele limfomului apartin altei clone celulare ( este a 2-a neoplazie)
 LLC este boala maligna in care apare cu incidenta cea mai mare o a doua neoplazie
( LH, LNH, alte cancere)
 Insuficienta medulara, fenomene compresive abdominale, casexie, infectii iterative
si tulb autoimune
 In formele de LLC cu limfocite T evolutia este mai severa , supravietuirea reprezinta
30% din cea a formelor similare de LLC cu limf B

FACTORI PROGNOSTICI IN LLC

1. Factori prognostici clinici
 Stadiul clinic- supravietuirea mediana se coreleaza invers cu stadiul
 Modelul de invazie tumorala la nivel medular – invazia de tip difuz are evolutie mai
rapida
 Timpul de dublare a numarului de limfocite <12 luni este considerat factor de
prognostic negativ
2. Factori de prognostic moleculari si genetici
 Statusul mutant/nonmutant al genelor care codifica regiunea variabila a lanturilor
grele cu imunoglobuline: recombinarea segmentelor genice ce controleaza
regiunile moleculelor Ig ca si fenomenul fiziologic de hipermutatie are loc la
nivelul centrului germinal ; la ~ 50% din cazuri limfocitele maligne prezinta
mutatie somatica a genelor ce controleaza regiunea variabila a moleculor de Ig
(IgVH) ; cazurile cu absenta mutatiei Ig VH au o boala mai agresiva cu
prognostic rezervat

Page | 6
  Markerii imunologici detectati cu ajutorul flow-citometriei Prognostic
rezervat: expresia membranara a CD38 (40-50% din cazuri) si ZAP70 ( asociata
cu absenta mutatiei IgVH)
 Examenul citogenetic
- Deletia la niv bratului scurt al cr 17 ( del 17 p13) este asociata cu pierderea
functiei supresoare tumorale a genei p 53; boala este agresiva, cu progresie
mai rapida, remisii de scurta durata, supravietuire redusa, frecv rezistenta la
trat cu agenti alkilanti si analogi purinici
- Trisomia 12 – aspect morfologic atipic si boala mai agresiva
- Deletia la niv 11q22-q23 (19% din cazuri) – mase gangl voluminoase, boala
agresiva, supravietuire redusa
- Deletia 13q14- supraexpresia protooncogenei bc12 – evolutie mai lenta a
bolii , LDH, valori crescute ale receptorilor serici solubili CD25, valori
crescute ale CD23 eliberat in ser

TRATAMENT
 In stadiile A (0 si 1) si B (2) si in formele benigne , cu evolutie lenta nu este
indicata inceperea imediata a unui tratament activ
 Se recomanda supravegherea pacientului cu inceperea terapiei in prezenta
elementelor ce indica progresia bolii :
 Simptome generale : scadere ponderala > 10% in 6 luni, astenie marcata,
transpiratii nocturne > 1 luna, febra nelegata de inectii > 2 sapt
 Insuficienta medulara progresiva cu anemie si /sau trombocitopenie
 Limfocitoza progresiva : ↑ nr de limfocite cu > 50% in 2 luni / dublarea nr de
limfocite in < 6 luni
 Anemie si /sau trombocitopenei imuna non-responsive la corticoterapie
 Splenomegalie progresiva/ simptomatica
 Limfadenopatie masiva, simptomatica
 Infectii bacteriene recurenta, hipo-gamaglobulinemie simptomatica
 In formele agresiva sau stadiul C(3 si 4) tratamentul se aplica de la inceput el
vizand reducerea masei limfocitare totale, fapt care va duce la degajarea MO de
elemenntele leucemice si repopularea ei cu cel normale, precum si reducerea
adenopatiilor si splenohepatomegaliei

A. Chimioterapia

1. Analogi purinici
 Mai ales Fludarabina, mai putin cladribina sau pentostatin
 Tratament de prima linie
 Fludarabina se adm oral/iv ca monoterapie, cicluri de 5 zile repetate la 28 de zile, max
6 cicluri
 In combinatii in principal cu ciclofosfamida ( scheme FC) si rituximab ( scheme R-FC)

Page | 7
 Prin ↓ limfocitelor CD4+ si neutropenia asociata terapia predispune la inf cu germeni
oportunisti si la declansarea unor citopenii autoimune
 Pt a preveni inf oportuniste ( vir herpetice, citomegalo, pneumocystis, toxoplasma) pe
perioada trat + minim 2 luni dupa incheierea lui se adm sulfamethaxozol/trimetoprim (
biseptol) si antivirale

2. Agenti alchilanti
 Indicati in cazurile in care fludarabina este contraindicata ( fen autoimune, pacienti in
varsta)
 Se poate recurge la clorambucil monoterapie / in asociere cu corticosteroid sau
rituximab
 Adm zilnica ( initial 4-6 mg apoi reducere treptate in functie de scaderea nr de
leucocite) / intermediara ( 14 mg/zi timp de 10-14 zile lunar, 6-12 cicluri)
 Asocierea cu rituximab imbunatateste rata raspunsului si este o optiune de trat pt
pacientii in varsta > 70 ani
 Remisia completa se obtine doar la 3-7% din cazri dar se obs o ↓ WBC, adenopatiilor si
splinei in 45-86% din cazuri
 Mai poate fi utilizata ciclofosfamida in monoterapie/ asociere ( CHOP, COP) precum si
bendamustin adm 2 zile consecutiv repetat la 28 zile ( rata de rasp superioara dar toxicitate
mare)

3. Anticorpi monoclonali

a. Anti CD20
 Rituximab
- Ac monoclonal himeric uman/ soarece, produs prin inginerie genetica
- Adm iv sau subcutan ca monoterapie ( rar) sau in combinatii cel mai frecvent cu
ciclofosfamida (R-FC) sau cloramucil ( R-Chl), mai rar cu alemtuzumab , idelalisib etc
- Eficienta ridicata in combaterea fen autoimune
- Nu are efect in cazurile cu del 17
 Ofatumumab
- Ac total umanizat cu actiune citotoxica directa
- In combinatie cu clorambucil in cazurile intolerante/refractare la combinatiile cu
fludarabina
 Obinutuzumab
- Total umanizat cu actiune citotoxica directa
- In combinatie cu clorambucil are rezultate si toleranta net superioare rituximabului

b. Anti CD52
 Alemtuzumab
- Ac umanizat indicat mai ales in cazurile cu del17 la care rituximab nu este eficient
- Monoterapie sau combinatii ( R-FC + alemtuzumab )
- Eficienta maxima cand boala este localizata predominant medular
- Cazurile cu adenopatii marcate, tumorale (bulky) raspund mai putin

Page | 8
- Are indicatie si in schemele de consolidare dupa transplant/chimioterapie high-dose
- Se adm subcutan timp de 18 sapt, de 3 ori pe saptamana in doze crescande pana la max
30 mg/doza
- Det imunosupresie care determina risc mare de infectii oportuniste

4. Inhibitori kinazici
 Mec de actiune este similar inhibitorilor de tirozinkinaza utilizati in trat
LMC
 Recent au fost introdusi in terapie ibrutinib ( bn tolerat util la pacientii
varstnici) si idelalisib ( util in combinatii cu rituximab pt cazurile cu
recadere/refractare)
5. Imunomodulatori imidazolici
 Lenalidomida singura /in combinatii in principal cu rituximab
 Preparat oral, bine tolerat si de pacientii varstnici

B. Corticoterapia
 In cazurile cu MO infiltrata cu rezerva hematopoietica mica trat se incepe cu
prednison ( 30-60 mg/zi individualizat) la care se adauga apoi citostatic
 Prednisonul este indicat in formele insotite de citopenii autoimune de
eritrodermie
 Scade volumul formatiunilor tumorale ganglionare si al splinei, provocand o
revarsare in circulatie a limfocitelor , unde acestea sunt mai usor atacate de
citostatic
 Avand efect imunosupresiv adm prelungita a corticoizilor favorizeaza
infectiile, agravand imunosupresia
 Aplicarea lor izolata in formele benigne este inutila si periculoasa

C. Radioterapia
 Mijloc terapeutic de rezerva
 Iradierea splinei este indicata rar in unele forme cu splenomegalie
compresiva/ rezistenta la chimioterapie
 Se poate aplica o tehnica de iradiere fractionata cu doze mici ( saptamanal)
ce va duce la distrugerea limfocitelor splenice, al căror loc este luat de alte
limfocite din circulaţie, ce vor fi la rândul lor distruse la o şedinţă ulterioară.
Se obţine, astfel, un efect global chiar dacă iradierea se aplică doar asupra
unui singur teritoriu.
 Iradierea unor mase ganglionare voluminoase, îndeosebi abdominale,
rezistente la tratament, poate duce la înlăturarea fenomenelor compresive şi
la scăderea dimensiunilor ganglionare.

D. Splenectomia
 este o modalitate terapeutică la care se recurge rar.

Page | 9
  este indicată în cazurile rebele de hipersplenism, în formele evolutive cu
splenomegalii gigante (care provoacă tulburări mecanice şi hemodinamice)
neresponsive la celelalte mijloace terapeutice.

E. Tratamentul complicaţiilor autoimune (AHAI, trombocitopenia imună etc).

 Se poate recurge la corticoterapie (prednison sau metilprednisolon) per
oral, 1 mg/kgcorp, 2-4 săptămâni, apoi reducere treptată a dozelor;
 se pot administra imunoglobuline iv în doză mare – 0,4 mg/kg corp,
administrate într-o singură doză sau fracţionate în 2-4 zile.
 Cazurile refractare pot răspunde la imunosupresoare: Ciclosporina 5-8
mg/kg/zi sau mycophenolat mofetil (utilizat mai ales pentru imunosupresie
posttransplant).

F. Formele tumorale sau sindromul Richter

 Se va recurge la scheme de polichimioterapie utilizate în tratamentul
limfoamelor, adaptat subtipului histologic (cel mai frecvent LNH difuz cu
celule mari B, tratat cu schema R-CHOP).

G. Transplantul medular
 Rolul acestuia în tratamentul LLC nu este încă foarte clar conturat.
 este utilizat în principal la pacienţii mai tineri, cu status non-mutant al bolii
şi cu răspuns nefavorabil la tratamentul amintit.
 Se utilizează mai ales allotransplantul (standard sau non-mieloablativ).
 Alemtuzumab-ul poate fi utilizat ca terapie de consolidare a remisiei post-
transplant.
 Bolnavii fără boală minimă reziduală au o evoluţie mai favorabilă.
 Eradicarea bolii minime reziduale poate duce la întreruperea tratamentului
LLC

H. Tratamentul adjuvant şi paleativ

 Apariţia hiperuricemiei reclamă administrarea de inhibitori ai xantino-
xidazei (Allopurinol).
 Pentru a preveni sindromul de liză tumorală (cu nefropatia urică şi
hiperfosfatemie, ce pot evolua spre insuficienţă renală acută), tuturor
pacienţilor la care se administrează chimioterapie se va asocia şi
allopurinol, alcalinizarea urinii, hidratare.
 Infecţiile intercurente necesită un tratament antibiotic, antimicotic,
antiviral, energic şi ţintit.
 Prezenţa hipogamaglobulinemiei impune tratament substitutiv cu
imunoglobuline (10-20 g iv la 20-21 zile). Este indicat dacă apar infecţii
bacteriene severe, dese, recidivante.
 Prezenţa unui număr foarte mare de leucocite (>300.000/mm3) poate
determina apariţia unui sindrom de hipervâscozitate care necesită
leucafereză.
Page | 10
EVALUAREA RASPUNSULUI TERAPEUTIC

 Răspuns complet:
 Dimensiuni sub 1 cm ale tuturor nodulilor limfatici;
 ficat şi splină normale;
 lipsa simptomelor generale;
 leucocite >1500/mm3;
 limfocite B circulante normale;
 trombocite >100,000/mm3;
 hemoglobină >11 g/dLl
 măduvă osoasă normocelulară cu <30% limfocite
 absenţa de noduli limfatici B.
 Răspuns parţial:
 Scăderea cu cel puţin 50% a nodulilor limfatici, a splinei şi ficatului;
 prezenţa oricărui simptom general;
 leucocite >1500/mm3 sau ameliorarea acestora cu >50%;
 scăderea limfocitelor B circulante cu cel puţin 50%;
 trombocite >100,000/mm3 sau cu creştere >50% de la valorile
bazale;
 hemoglobina >2 g/dLl faţă de valorile bazale;
 măduvă osoasă hipocelulară sau >30% limfocite sau noduli limfatici
B.
 Boală progresivă:
 Creşterea nodulilor limfatici sau a ficatului şi splinei cu cel puţin
50%;
 prezenţa oricărui simptom general;
 orice valoare a leucocitelor;
 creşterea cu cel puţin 50% a limfocitelor circulante;
 trombocite scăzute cu cel puţin 50% faţă de valorile bazale;
 scăderea hemoglobinei cu >2 g/dl faţă de valorile bazale;
 măduva osoasă cu limfocite >30% faţă de normal.

Page | 11