DESCĂRCĂTORUL

Descărcătorul este un echipament de protecţie la supratensiuni, în special

atmosferice, montat între fază şi pământ sau în punctele unde se modifică
impedanţa caracteristică, de ex. la trecerea de la linia electrică aeriană la cablu.
Clasificarea soluţiilor constructive, în ordinea evoluţiei spre soluţii moderne este:
 Eclatorul cu coarne sau intervale de protecţie cu coarne.
 Descărcătorul tubular.
 Descărcătorul cu suflaj magnetic şi rezistenţă variabilă.
 Descărcătorul cu oxizi metalici (ZnO).
Eclatorul constă dintr-un ansamblu de doi electrozi, unul montat la linia de
înaltă tensiune şi celălalt la masă, având un interval disruptiv între ei. Se folosesc, în
special pentru protecţia lanţurilor de izolatoare la liniile de medie tensiune, a
izolatoarelor de trecere a transformatoarelor şi posturilor de transformare de medie
tensiune.

La apariţia undei de supratensiune atmosferică apare arcul electric de descărcare şi unda

este condusă la pământ. Prin curentul de însoţire, care apare după amortizarea curentului
de descărcare, instalaţia electrică este pusă la pământ. Arcul electric întreţinut de
curentul de însoţire produce un scurtcircuit monofazat care este întrerupt de protecţia
reţelei, dacă reţeaua este cu neutrul pus la pământ. Dacă reţeaua este cu neutrul izolat,
amorsarea arcului electric conduce la o punere la pământ instabilă a reţelei funcţie de
parametrii reţelei. Pot să apară supratensiuni dăunătoare echipamentelor şi instalaţiilor.
Descărcătorul cu rezistenţă variabilă
Descărcătorul cu rezistenţă variabilă este compus din: discuri de eclatoare din alamă,
rezistenţe de şuntare montate în paralel pe eclatoare cu rol de uniformizare a tensiunii
pe eclatoare, rezistenţe neliniare montate în serie cu eclatoarele. Distanţa disruptivă
dintre eclatoare asigură o valoare a tensiunii de amorsare în jur de 3..6kV pe fiecare
eclator. Reducerea timpului de ionizare a spaţiului disruptiv care asigură limitarea
supratensiunii prin amorsarea pe frontul undei, se realizează cu o piesă din titanat de
bariu solidară cu eclatoarele. Rezistenţele neliniare sunt executate din discuri de
carborund electrotehnic caracterizate de o anumită valoare a coeficentului de
neliniaritate. La apariţia unei supratensiuni care depăşeşte nivelul de izolaţie al
descărcătorului, are loc străpungerea lanţurilor de eclatoare. Curentul de impuls este
condus la pământ, limitându-se astfel supratensiunea.
Descărcătorul cu rezistenţă variabilă şi suflaj magnetic
Îmbunătăţirea performanţelor descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă are în
vedere stingerea arcului electric întreţinut de curentul de însoţire de frecvenţă
industrială. O astfel de construcţie conţine bobine de suflaj parcurse chiar de curentul
care trebuie întrerupt. Funcţionarea descărcătorului este relevată de schema din figura.
Aceste descărcătoare se folosesc pentru protecţia la supratensiuni atmosferice a
instalaţiilor electrice de tensiuni de ordinul 220...400kV sau pentru protecţia maşinilor
electrice rotative împotriva supratensiunilor de comutaţie.

Coordonarea izolaţiei
Coordonarea izolaţiei înseamnă corelarea nivelului de ţinere al
echipamentului cu nivelul de protecţie al descărcătorului şi are ca scop: alegerea
izolaţiei sau a nivelului de ţinere dielectric al echipamentului şi realizarea acesteia în
funcţie de solicitările dielectrice sau tensiunea reţelei în care va funcţiona
echipaementul.
Nivelurile de protecţie asigurate de descărcătoarele cu rezistenţă variabilă
depind de:
 Performanţele descărcătoarelor.
 Distanţa dintre echipamentul de protejat şi descărcător.
 Amplasarea descărcătorului în amonte sau în aval faţă de echipamentul de
protejat.
 Caracteristicile liniei electrice.
 Configuraţia staţiei electrice.
 Panta undei de supratensiune incidente.
Se recomandă ca descărcătorul să se monteze fie pe cuva transformatorului, fie
să se racordeze la borna de înaltă tensiune a transformatorului printr-o legătură cât mai
scurtă posibil. De asemenea, descărcătoarele trebuie plasate în imediata apropiere a
extremităţii cablurilor, atunci când este necesară o astfel de protecţie, iar conexiunile de
la descărcător la conductoarele de fază, pe de o parte, şi la mantaua cablului, pe de altă
parte, să fie cât mai scurte posibil.
Tabelul 2 Lungimea liniei de fuga specifică gradului de poluare al zonei geografice

Nivelul Lungimea liniei de fugă

(gradul de poluare al zonei) specifică minimă [cm/kV]
I – slab 1,6
II – mediu 2,0
III – puternic 2,5
IV – foarte puternic 3,1

Descărcătoarele cu oxizi metalici

Descărcătoarele cu oxizi metalici (ZnO) se aleg pe baza următoarelor criterii:
 Tensiunea de funcţionare continuă a descărcătorului Uc. Această valoare se alege
încât U c U Mr / 3 , pentru un descărcător conectat între fază şi pământ într-un

sistem trifazat, sau U c  U Mr pentru un descărcător montat între faze. Totodată, Uc.
trebuie să fie mai mare decât supratensiunile temporare de lungă durată care nu sunt
eliminate prin protecţie. Amplitudinea supratensiunile temporare depinde de
caracteristicile sistemului şi liniei precum şi de defectul care le generează şi modul
de legare la pământ al neutrului. În general, descărcătoarele nu sunt folosite pentru
eliminarea supratensiunile temporare.
 Amplitudinea şi durata supratensiunilor temporare din reţea.
 Nivelurile de protecţie asigurate la undele de impuls de comutaţie şi de trăznet
 Nivelurile de ţinere ale echipamentelor protejate.
 Capacitatea de absorbţie a energiei descărcate.
 Clasa limitatorului de presiune.
.